Din cnd n cnd mai vin pe-acas,

n satul meu, n satul drag!

Pe tata nu-l mai vd n curte
i mama nu mai iese-n prag.
n poart atrn o crengu,
Un semn c-acas nimeni nu-i...
Deschid cuprins de nostalgie,
i intru ...n ograda cui?
E casa noastr printeasc,
O cas fr de stpn..
Parinii au plecat departe...
i niciodat nu mai vin.
Doar nucul cel sdit de tata ,
i-al nostru cine gospodar,
M-ntmpin i m ntreab:
,,De ce ne vii att de rar ?
M uit la casa grbovit,
La strachina ce s-a uscat,
La bietul cine, care plnge,
C ap nimeni nu i-a dat.
n cas lucrurile toate
Mai stau aa preacum au fost.
Cu praful vremii poleite.
Nu-i mama c le-ar da de rost .
Cnd dau s ies btrnul cine,
Cuminte i-nelegtor,
mi linge mna, parc-ar zice:
,,Nu m lsa singur s mor!"
Cu inimi arse de durere
Ne desprim btui de soart...
Totuna m ntorc acas
i nu mai pun crengua-n poarta..