PERIOADA PUBERTATII

Aceasta perioada mai este numita si perioada socolaritatii mijlocii si se

incadreaza ca varsta intre 10/11 14/15 ani, fiind dominata atat de procesul
de crestere si maturizare sexuala cat si de o intensa dezvoltare a personalitatii.
Activitatea fundamentala, pentru aceasta perioada ramane invatarea si
instruirea teoretica si practica, se remarca la copil interese si aptitudini tot mai
bine conturate si ele se bazeaza, in mare masura pe invatarea speciala
diferentiata si pe autoinvatare.
Tipurile de relatie se complica progresiv, facilitand integrarea copilului
in generatia sa, exprimarea integritatii proprii capata tot mai pregnant note
personale.
Structura personalitatii nu este lineare, ea se dimensioneaza sistematic
si dramatic datorita contradictiilor dintre comportamentele impregnate de
atitudini copilaresti, cerinte de protectie, anxietate specifica varstelor mici si
atitudini si conduite achizitionate sub impulsul cerintelor interne de autonomie
sau impuse de societate.
Pubertate semnifica incheierea primei etape a copilariei si trecerea in
adolescenta, perioada in care se gasesc caracteristici biologice si psihologice
specifice adultului.
Avand in vedere evolutia psihica si mai ales procesul de crestere si
maturizare intensa, perioada pubertatii poate fi impartita in subperioade :
1. Subperioada prepubertala (10/11-12ani)
Se caracterizeaza printr-o intensificate din ce in ce mai mare a cresteri
staturale concomitent cu dezvoltarea pregnanta a caracteristicilor sexuale
secundare. Fetele trec prin aceasta faza chiar mai devreme (9ani) castigand in
inaltime aproximativ 22 cm., la baieti cresterea mai evidenta se produce
aproximativ la varsta de 11-12 ani.
Copilul poate deveni conflictual, mai putin activ, adopta pauze prea
mari, prelungind relaxarea chiar daca nu a facut un efort prea mare.
Fata de modificarile din plan biologic pot aparea trairi complexe de tipul
oboselii apreciate de uni autori in proportie de 31% la baieti si 41% la fete.
In scoala, copilul se afla in fata unor noi cerinte, mai diversificate
cantitativ si calitativ, contactul cu modele umane de profesori, modele de
lectii de o mare diversitate constitue pentru etapa prepubertala o schimbare
generala a cadrului de desfasurare a invatarii scolare.
In familie incep sa se manifeste modificari de cerinte fata de puber.
Uneori tanarul este considerat copil, alteori i se solicita comportamente
asemanatoare adultilor, fapt ce ii face sa traiasca momente contradictorii si o
usoara opozitie fata de statutul si rolul incert ce i se acorda.

Sub influenta cresterii experientei, a realismului ce preseaza dinspre

viata de zi cu zi, ca si confruntarile cu puseul de crestere, puberul incepe sa se
simta nelinistit, nesigur de sine, adesea agitat, cauta solutii de inpacare ce se
manifesta fata de el, considerand ca dominante cerintele grupului si cele
scolare.
2. Subperioada pubertatii propriu-zise (12-14ani)
Aceasta perioada se remarca prin puseul de crestere mai pregnant intre
11-13 ani la fete si intre 13-14 ani la baieti, cresterea nu este proportionala in
segmentele corpului, mai intensa este cresterea in inaltime si lungimea
membrelor superioare si inferioare, cea ce da un aspect caricatural puberului.
Puseul de crestere este secondat discret de maturitatea sexuala care se
intensifica in jurul etapei de maximum de crestere. Maturizarea sexuala se
pune in evidenta prin aparitia pilozitatii, cresterea organelor sexuale,
modificarea vocii si inceputul functionarii glandelor sexuale, la fete se
manifesta prin aparitia ciclului, si primele ejaculari spontane la baieti.
Din punct de vedere psihologic, cresterea si maturizarea sunt legate de
numeroase stari de disconfort. Acestea sunt provocate de durerile osoase si
musculare. Toate acestea creaza neliniste privind aspectul general, dar si cu
privire la aceste mecanisme active de dezvaluire a unor simturi ce puberul le
vrea mai degraba camuflate.Disconfortul psihic este suplimentat de cresterea
gradului de stangacie in miscari si reactii, determinata de neajustarea
miscarilor la proportiile modificate ale corpului aflat in intensa crestere.
3. Subperioada postpuberala (14-15 ani)
Dupa atingerea punctului culminant al pubertatii, baietii manifesta o
schimbare a conduitei, adeseori intra in faza de exagerare, impertinenta cu
substrat sexual, cu o agresivitate marcanta in conduite si in vocabular. Fetele
se pare ca trec prin doua faze:

femeie-copil : conduitele sunt timide si exuberante, dar si de

afectiune, idealizare de eroi si personaje inaccesibile, trairile sunt complexe si
ambigui de inferioritate, de culpabilitate si de pudoare.

Femeia adolescent : tanara devine mai stapana pe sine dispare

complexul de inferioritate si manifesta deschidere sentimentala cu note
pronuntate de curiozitate
La aceasta varsta organele genitale devin functionale, sexualitatea este
tot mai des implicata si acesta isi pune ampreta asupra intensitatii trairilor
fiziologice si psihologice cu efecte nemijlocite asupra comportamentului.
Acum instinctul sexual poate deveni activ ca urmare a maturizarii
organelor sexuale, iar sexualitatea poate inbraca forma masturbatiei, deseori

cu consecinte negative in planul evolutiei psihologice a tanarului.

Etapa postpuberala este etapa de trecere si in acelasi timp putin diferentiabil
de momentul preadolescentei.

Dezvoltarea Psihica
In aceasta perioada apare preferinta pentru anumite obiecte de
invatamant si astfel este posibila achizitia de cunostiinte directionate din care
se contureaza o anumita orientare scolara si profesionala.
Puberul devine tot mai motivat pentru obtinerea unui statut intelectual si
moral pe baza caruia constientizeaza locul aparte ce ii revine in cadrul
colectivului.
Fenomenul care retine atentia si care modifica planul comportamental
este acela al erotizarii vietii si al visarii imaginative pe fondul dezvoltarii
sexuale si al expansiunii virilitatii.
Evolutia senzorial perceptiva Fenomenul este mai evident la nivelul
sensibilitatii vizuale, auditive si tactile.
Evolutia sensibilitatii vizuale se realizeaza pe directia dezvoltarii
campului vizual, a pragurilor absolute si diferentiale fiind totodata in crestere
capacitatea de a verbaliza impresiile acumulate.
La nivelul sensibilitatii auditive, mai cu seama in cea ce priveste
cresterea capacitatii de discriminare pe plan verbal. Fenomenul este facilitat si
de dezvoltarea auzului fonematic ce se exerseaza fregvent, prin placerea
puberilor de a asculta muzica.
In plan cutanat, devine evidenta identificarea tactila care inregistreaza
progrese tot mai mari in urma activitatilor de abilitare manuala prin lectii din
ateliere sau prin desfasurarea unor jocuri senzoriale si de miscare.
Activitatea intelectual complexa se realizeaza sub semnul dezvoltarii
structurii logico-formale si a extinderii volumului de concepte utilizate.
Spiritul critic in crestere il determina pe puber sa valideze valorile in
comparatie cu nonvalorile si sa manifeste atitudini explicite fata de ignoranta
si incompetenta.
Fetele desi mai mature si mai sarguincioase nu depasesc dezvoltarea
intelectuala a baietilor ele remarcindu-se la acele materii ce implica exprimari
verbale mai complexe, pe cand baietii se fac remarcati la stiintele exacte.
In Procesul restructurarii activitatii intelectuale se remarca cresterea
atentiei puberului fata de comunicare. In relatie cu gandirea, se dezvolta
limbajul atat sub raport cantitativ cat si sub raport calitativ. Vocabularul
inregistreaza o inbogatire substantiala iar debitul verbal creste la 60-120
cuvinte pe minut fata de cele 60-90 a scolarului mic.
3

In acest context creste aspiratia spre originalitate si creativitate, pentru

depasirea conditiei de mediocritate si anonimat, volumul cunostiintelor este
mai mare si datorita faptului ca puberul poate memora relativ si cea ce nu
intelege sau intelege mai putin.
Operatiile gandirii si calitatile acesteia sunt in plin proces de
consolidare prin alimentarea intelectului cu informatii cat mai bogate,
abstracte si complexe.
Perioada coincide dupa opinia lui Piaget, cu extinderea operatiilor concrete si
cu cresterea capacitatii de a efectua rationamente, ceea ce face sa se contureze
tot mai distinct caracteristicile gandirii formale.
Conduitele inteligente se manifesta in urmatoarele aspecte :
Se formuleaza raspunsuri mai complexe si nuantate ;
Se diferentiaza elementele semnificative si raporteaza efectele
posibile la cauzele implicate ;
Se dezvolta abilitati de exprimare prin simboluri si limbaj nuantat
Creste capacitatea de analiza abstracta si de a sesiza fictiunea ;
Se dezvolta capacitatea de a evalua sanse si de a emite predictii
valide, bazate pe real.
In planul afectiv se dezvolta viata interioara si prin aceasta,
comportamentele castiga in finete si delicatete.Capacitatea de exprimare a
acestora se diversifica si prin dezvoltarea mobilitatii mimice, a expresivitatii
privirii,a muschilor fetei care pun in evidenta amplificarea functiilor
comunicarii.
Puberul cauta prietenia si afectiunea, dar manifesta tendinte de
dominare pe fondul unor cerinte exagerate. Instabilitatea afectiva in aceasta
perioada este mare, cea ce determina comportamente mobile sub impulsul
aventurii.
In planul personalitatii puberului i se contureaza tot mai evident stari
de acceptanta si respingere. Puberul simte influentele sociale si face un efort
constant de adaptare la acestea. El isi asuma in mod constient un anumit rol.
In functie de un astfel de rol social, se structureaza statutul social general si se
instaleaza identitatea.
Categorii de roluri ce devin evidente la puberi :
Rolurile naturale se constituie sub influenta organizarii sociale
prin impunerea unor situatii obligatorii si a desfasurarii programate a unor
actiuni.

 Rolurile de adeziune si candidatura se constitue tot pe baza

organizarii sociale in care subiectul indeplineste unele responsabilitati, odata
cu participarea activa.
Rolurile potentiale si prospective, au un mare grad de
complexitate si iau nastere prin aparitia dorintelor, aspiratiilor, idealurilor.
Toate aceste roluri isi pun amprenta pe relatiile puberului cu cei din jur si pe
activitatile desfasurate. Ele nu sunt imuabile ci se transforma sub influenta
experientei si a achizitiilor psihice.

Comportamentul in grup
In aceasta perioada viata sociala se traieste cu o intensitate mai
mare ca in oricare alta etapa a vietii. Alcatuirea grupului se face spontan, prin
luarea in consideratie a personalitatii copiilor si mai putin a obiectivelor ce ar
putea sta la baza grupului. Copii respinsi sunt interiorizati excesiv, timizi,
retrasi sau dinpotriva, certareti, zgomotosi, indiferenti fata de altii, egoisti.
Intr-un asemenea grup apare un lider care se impune prin initiativa,
indrazneala, nonconformism si isi executa functia in mod autocratic, dar spre
sfarsitul perioadei incepe sa functioneze o mai accentuata democratie.
Odata constituit grupul are tendinta de a se manifesta inpotriva
adultului care il face pe copil sa se simnta inca mic si stingher. Ca urmare
copiii isi aleg locuri de intalnire stiute numai de ei, au coduri secrete si parole,
ce ii feresc de un eventual amestec al adultului in viata grupului. Manifesta o
adevarata pasiune pentru colectarea si datarea timbrelor, a ilustratelor, a
pozelor diferitelor personalitati, a monedelor, pachetelor de tigari, a
masinutelor si papusilor etc. In mediul rural apar conduite legate de dresarea
unor animale si ingrijirea acestora in adaposturi creata special pentru ele.
Gustul pentru aventura este foarte dezvoltat la puber si inspirat,
adeseori, din cartile citite, din filme sau din orice alte informatii ce le
acumuleaza, astfel exploreaza casele parasite sau in constructie, strazile,
dealurile, padurile, organizand adevarate escapade. Spre sfarsitul acestei
perioade scade interesul pentru unele jocurii copilaresti cum ar fii cataratul in
pom, jocul cu papusile, predominand acum aspectele distractive, citirea de
cartii, vizionarea de spectacole.
Atat jocurile, cat si activitatile distractive pun in evidenta si
exprimarea emotiilor erotice tulburatoare. Aceste forme de activitati si de
petrecere a timpului liber exprima manifestarea sentimentelor, a strateciilor
gandirii, a cunostintelor, a elementelor creativ-imaginative a personalitatii si
maturizarii puberului
Exist o problema a puberului ce trebuie luata in considerare si
anume aceea a inadaptarii scolare.

Dificultatile de adaptare sunt analizate de multi specialisti, din perspectiva

existentei unor aspecte ce tin de :

problematica fiziologica sau psihologica ;

perturbarile affective socio-familiale;
climatul negativ din scoala ;
slaba motivatie pentru invatatura;
posibilitati intelectuale reduse

BIBLIOGRAFIE
Emil Verza, Florin Emil Verza Psihologia Varstelor Ed. Pro Humanitate 2000
Ursula Schiopu, Emil Verza Psihologia Varstelor Ed.Didactica si Pedagogica