Sunteți pe pagina 1din 4

DIZABILITATEA CA FACTOR DE RISC

PRIVIND SUCCESUL COLAR

Dizabilitatea nu este o problem n sine, ci mai degrab un eec al societii care este
incapabil s asigure un mediu de via adecvat, n care persoanele cu dizabiliti s
poat tri i munci cot la cot cu ceilali membri ai societi
Ana Diamantopulos, comisar european

In Romnia exist aproximativ 66.674 de copii cu dizabiliti


diverse care triesc n familii. Ei nu se pot bucura de
drepturile lor, ntruct exist puine servicii care s sprijine
familiile copiilor cu dizabiliti, accesul la informaii,
educaie, recuperare, viaa comunitar fiind extrem de
redus, unul din marile lipsuri fiind accesibilitatea.
Dintre copiii cu dizabilitati, aproape 50.000 sunt de varsta
scolara, 22.550 fiind inscrisi la scoli speciale (un anii scolari
2005-2007) si doar 10.338 erau integrati individual si 3.957
in grupe compacte in scolile de masa. Rezulta ca un numar
de peste 13.000 de copii cu dizabilitati nu sunt inclusi in
invatamantul de masa.
Legea asigura dreptul la educatie al oricarui copil cu
dizabilitati, fara educatie copilul nu poate invata deprinderile
de autonomie care sa ii permita mai tarziu sa duca o viata
independenta de adult.
Cu toate aceste scoala romaneasca ofera putine sanse
copiilor care au dizabilitati. Lipsa cadrelor didactice
specializate, lipsa materialelor necesare si a suportului
financiar, face ca un multi copii sa nu aiba acces real la
educatie.
Copiii integrati cu succes in invatamant sunt mai degraba o

exceptie decat o regula, dar reprezinta garantia ca scoala


poate primi si educa si copii care invata altfel.
Accesul la educatie inseamna a recunoaste ca orice copil
poate invata, nefiind nevoie decat de profesori care sa vada
si sa stimuleze capacitatea de invatare si de un mediu in
care copil sa deprinda abilitati de viata independenta

Dizabilitatea apare ca o form de opresiune, datorit


restriciilor sociale pe care le implic. A fi persoan cu
dizabilitate nseamn a fi discriminat. Implic restricii i
izolare social. Nivelul stimei i statusului social deriv din
poziia n relaia cu condiiile sociale mai largi i din relaia
cu o anumit societate.
Dizabilitatea apare ca o problem de drepturi umane.
De-a lungul timpului, coala i gndirea pedagogic au
abordat n moduri diferite problematica educaiei copiilor cu
dificulti de nvare. n prezent, la nivelul colii i la cel al
societii, n general, se manifest o larg varietate de
atitudini, de la separare i segregare (izolare n raport cu
contextele educaionale la care au acces n mod obinuit
copiii), la acceptare, integrare i incluziune n diferite grade
i modaliti.
Cadrele didactice fac apel la educaia special n form
segregat pentru copiii cu retard moderat, dei, cu toate
condiiile considerate favorabile (profesori cu pregtire
special, clase cu un numr redus de elevi, materiale
didactice speciale), acei copii nva mai puin dect ar fi
nvat n condiiile n care ar fi fost integrai n clase
obinuite, cu elevi i profesori obinuii.

Ei sunt considerai copii cu probleme, iar acest tip de


raionament nu face altceva dect s individualizeze acele

probleme, n condiiile n care, de cele mai multe ori, acestea


nu sunt generate la nivel individual, ci la cel al mediului
colar.
Este vorba de un veritabil cerc vicios, care se asociaz cu
dou efecte:
unul de etichetare, sugernd c nu ar exista anse de
progres;
cellalt de demobilizare a persoanelor din mediul de via
al copilului (prinii, personalul didactic), care depun puine
eforturi pentru a gsi cile eficiente de a ajuta (pentru c
toat lumea tie c nu se poate, c acei copii nu pot
nva).
Exercitarea drepturilor fundamentale de ctre copiii cu
dizabiliti presupune ca acetia s nu fie segregai,
etichetai ori considerai speciali, ntruct astfel de reacii
sunt de factur devalorizatoare, dezumanizant;

Educaia integrat presupune mai multe premise:


egalitatea anselor educaionale,
caracterul democratic, deschis al sistemelor colare,
pedagogia suportiv i discriminarea pozitiv.
Educaia incluziv presupune un proces permanent de
mbuntire a instituiei colare, avnd drept scop
exploatarea resurselor existente, mai ales a celor umane,
pentru a susine participarea la procesul de nvmnt a
tuturor elevilor din cadrul unei comuniti.
Incluziunea poate fi neleas ca o micare de extindere a
scopului i rolului colii obinuite, pentru a putea rspunde
unei mai mari diversiti de nevoi educative ale copiilor.

Educaia incluziv presupune ca nvmntul, n calitate


de prestator de servicii, s se adapteze cerinelor copiilor;
acetia trebuie s nvee mpreun, atunci cnd este posibil,
indiferent de dificultile ntmpinate, de diferenele dintre
ei. Altfel spus, nvmntul trebuie structurat ct mai mult
n funcie de nevoile copilului i nu invers.

Persoanele cu dizabilitati au drept la


accesul deplin in educaie !

O naiune poate fi judecat dup modul n care


i trateaz membrii cei mai dezavantajai i mai
vulnerabili