DESCOPERA

Scrisoarea unui fizician de la CERN: Am facut

ceva ce nu trebuia sa facem Umbre si siluete
au aparut in Accelerator
Va rog sa luati aminte la urmatoarele:
1 Incalc legile internationale privind obligatiile contractuale si secretul de
serviciu publicand aceste informatii.
2 Nu am sa va divulg locatia mea intrucat stiu ca orice incercare sa dovedesc ceea ce
am vazut sau la ce am luat parte va rezulta in exterminarea mea imediata si definitiva.
Numele meu este Dr. Edward Mantil si eram (teoretic inca sunt) fizician la CERN,
situat in Geneva, Elvetia. Sunt specializat in cercetare subatomica si a particulelor, cu
precadere interactiuni de tip quark. Cu alte cuvinte, studiez particule minuscule si felul in
care interactioneaza intre ele la viteze foarte mari. Pana Joi 15 Ianuarie 2014 eram un
om de stiinta absolut normal care lucra in campusul de la CERN. Majoritatea oamenilor
de stiinta implicati in aceeasi bransa de cercetare ca si mine locuiesc aici in campusul
CERN din Geneva si ies foarte rar, doar ca sa mai socializeze si ocazional sa-si viziteze
familiile.
Majoritatea dintre dumneavoastra, care ati auzit de CERN, cu siguranta ati auzit de LHC
(Large Hadron Colider) Gigantul Accelerator de Particule, cel mai mare instrument
stiintific, cu un diametru de peste 20 de mile care se intinde pe teritoriul a doua tari
(Elvetia si Franta). Opinia publica a fost informata cum ca af fi fost construit cu costul a
zeci de miliarde de Euro in scopul de a studia cum a luat nastere Universul si ca,
coliziunile care au loc inauntrul acceleratorului ne permit noua sa ne facem o oarecare
parere despre un anume fenomen, care poate fi observat doar atunci cand particulele
intercationeaza intre ele la viteze foarte mari. Acesta NU este motivul pentru care a fost
creat acceleratorul, si nici lucrul care s-a facut cu aceasta masinarie de la pornirea ei.
Scopul principal al CERN cand a construit acceleratorul a fost sa, ei bine sa deschida un
portal. Dati-mi voie sa va explic: Ideea de portal a luat nastere in ani 1960.
Dupa ani de zile de incercari in a ascunde fenomenul OZN, incluzand o scara larga de
interactiuni cu publicul cum ar fi incidentul de la Roswell si Batalia pentru Los Angeles
inainte de asta, guvernele Statelor Unite, Marii Britanii si Franta, au decis sa-si uneasca
fortele in speranta de a intelege ce sunt mai precis aceste obiecte neidentificate. Ideile
erau impartite. Sunt oare OZN rile de pe alta planeta? Sunt oare din alt timp? Sau sunt
pur si simplu isterie si deziluzie in masa cauzata de o imaginatie mult prea bogata a
oamenilor care erau facuti pe ei de frica de comunisti si tehnologiile lor? Nu nu erau nici
una din toate acestea. Universul nostru nu este decat o pagina dintr-o mare carte.
Ganditi-va la o carte inchisa care sta pe o masa: vedeti fiecare pagina cum vine una
peste cealalta legate intre ele de spatele dintre cele doua coperti. Universul nostru este
doar un pagina ntr-o vasta si atotcuprinzatoare carte. Si pagina noastra nu este nici pe
departe singura cu bogatii, gandire si civilizatie in ea. Fiecare pagina din carte reprezinta
o alta dimensiune si fiecare are semnatura ei unica, propria ei istorie, si felul ei unic de
diferentiere de celelalte pagini. Nici o pagina nu a fost facuta sa interactioneze una cu
cealalta la fel cum nici cearneala nu se scirge de pe o pagina pe cealalta intr-o carte
normala. Fiecare pagina, un Univers de sine statator.
Dupa cativa ani de calcule matimatice si flote intregi de oameni de stiinta care lucrau
sub amenintarea exterminarii daca divulgau informatii despre munca lor, ideea de carte
a luat nastere. Desi multi nu erau de acord, calculele matematice sustineau ideea de
carte, si tot matematica arata ca era imposibil ca o pagina sa interactioneze cu cealalta.

Asta pana in ani 1980. Dupa miliarde de dolari investiti in cercetari in jurul anilor 1980, a
luat nastere ipoteza ca daca am folosii destula energie, si destula forta, concentrate spre
un punct mic (de marimea unei impunsaturi de ac), teoretic am putea strapunge pagina
si am putea trage cu ochiul la pagina vecina. Am putea deschide o usa din universul lor
spre al nostru. Cand FAMILIA (numele de cod al grupului de oameni de stiinta care sunt la
conducerea fiecarui departament de cercetare de la CERN) a vazut prezentarea initiala in
Martie 1981, multe din tematicile expuse au adus ingrijorari grave in ceea ce priveste
ramificatiile deschideri unui astfel de portal. Insa in numele stiintei, FAMILIA a decis sa
imparta aceste informatii cu guvernul care le finanta constant cercetarile. La o intrunire
ce a avut loc in Luxemburg, sefi de state ale noii formate Uniuni Europene, impreuna cu
Statele Unite si China, le-au fost prezentate planuri pentru construirea unei masinari
colosale care ar fi in stare sa deschida un portal pe care l-am putea inchide la discretie
apoi. Portalul s-ar deschide si nivelurile de energie ar fi masurate pentru a demonstra ca
CERN si-a indeplinit sarcina, si apoi portalul va fi inchis. Deschis Inchis, simplu si atat.
Liderii guvernelor au inceput sa arunce cu fonduri interminabile catre FAMILIE si catre
CERN in speranta de a intelege ce fel de putere se gaseste in alt Univers. Ganditi-va la
cate posibilitati, surse de energie interminabile, mai rapide decat viteza luminii,
armament care ar putea sterge distruge inamicii cu usurinta. Posibilitatile pentru putere
erau de-a dreptul coplesitoare. Asa ca publicului i s-a servit o poveste (intelegerea
universului) si doar Familia si Guvernele stiau adevarul. Majoritatea fizicienilor de la
CERN erau tinuti in ignoranta totala despre adevar, la urma urmei acceleratorul isi
indeplinea functiunile normale si interactiona particule pentru vanatorii de finate dornici
sa profite de asta. Insa teste pentru atingerea scopului ascuns erau facute numai in
prezen ta Familiei si cativa fizicieni seletati. Eu sunt membrul Familie in divizia mea.
Logic Familia initiala s-au pensionat sau am mai si murit din ei, dar exista exista acum o
generatie noua, mai tineri si mai dornici de afirmare, si consecintele acestui fapt au fost
si sunt in continuare dezastruoase. Si acum ca v-am facut aceasta mica prezentare,
permiteti0-mi sa va explic ce s-a intamplat joia trecuta. Era o zi normala cu acceleratorul
programat sa xecute 2 coliziuni, una la 9 AM si una la 6.30 PM. Ambele au decurs perfect
si experimentele au fost catalogate un succes. Am asistat la 2 coliziuni itregi si grupul
general al cercetatorilor au fost foarte multimiti de munca lor.
In jurul ore 7 PM majoritatea echipei de cercetatori eliberase deja camera de
observare, si acceleratorul fusese pus on modul stand-by. In timp ce camera de
observare se golea, dispozitivul de identificare pe care il aveam la brau a inceput sa
vibreze si pe ecranul acestuia a aparut scris Living room, mi-am dat seama imediat ce
urmau sa faca. M-am uitat cu coada ochiului si am zarit pe Dr. Celine DAccord, un al
membru al Familiei si sef al departamentului de fizica plasmei. Si ea se uita la
dispozitivul de identificare si la fel avea scris Living Room. Amandoi am inteles despre
ce era vorba si am plecat. Living room (Sufrageria) era o camera mare din incinta
situata in Sectorul A. Camera nu iesea in evidenta cu absolut nimic, parea perfect
normala. Asta era si ideea ca sa ascunzi intentiile adevarate. Daca ne-am fi intalnit in
vreo camera secreta pe la subsol am fi ridicat suspiciuni de fiecare data cand am fi mers
sa facem un experiment. In time ce Celine si cu mine ne indreptam spre accelerator in
Sectorul A, aerul rece al Elvetiei mi-a atins fata si m-a inviorat in timp ce traversam
campusul. Noaptea era extrem de senina, si acest factor imi marea si mai mult
suspiciunile. Mereu faceau aceste experimente in nopti senine ca aceasta. Am intrat in
Sectorul A si ne-am indreptat catre cladirea principala. Usile s-au deschis cum ne-am
apropiat si am facut drumul spre lifturi pe ntinderea larga a holului cu tavane boltite.
Semnalul transmis de dispozitivele noastre de identificare a facut ca usile liftului sa se
deschida automat inainte ca sa apasam macar pe buton. Cum am intrat inauntru usile s-

au inchis si liftul a plecat. Nu o sa ma obisnuiesc niciodata cu faza asta a spus Celine,

referindu-se la gradul ridicat de automatizare al cladirii. Fusesem programati la o
intalnire in Sufragerie si cladirea stia asta, asa ca toate luminile se aprindeau pe unde
era si usile se deschidea ca sa ne aratre calea. Miracolul tehnologiei. Am iesit din lift si
ne-am indreptat spre camera de consiliu, odata ajunsi usa s-a inchis in spatele nostru si
inauntru era adunata toata Familia. In capul mesei era Father (Tatal), o tanara si
ambitioasa fiziciana pe nume Sandra OReilly, desemnata Tatal, intrucat treaba ei era
sa dea ordine Familiei cu privire la aceste experimente clandestine. Atmosfera in
camera nu era niciodata una tensionata, ba mai degraba una de entuziasm controlat.
Familia incercase acest timp de experimente la fiecare 6 luni in ultimii 10 ani si nu au
avut mare succes in tot acest timp. Avusesem mai multi Tati de atunci, incepand cu
marele Dr. Bertramberg pana la mai putin cunoscutul, si mereu baut Dr. Yao, toti au
esuat sa indeplineasca ceea ce Familia initiala si-a propus. Miliarde au fost cheltuite dar
nici un portal nu a fost deschis.
In seara asta incercam cu 40 Tera Electron Volts ne-a anuntat Tatal.
Anuntul ei a facut liniste in sala. Membrii familiei se uitau unul la altul, unii entuziasmati,
altii foarte ingrijorati, insa toti cu o senzatie generala de neincredere. Ultimele 4
incercari au fost intre 10-20 Tera Electron Volts, nu am incercat niciodata nimic la o
putere atat de mare! nu stim daca masinaria poate suporta un test de o astfel de
magnitudine a protestat Dr. Akava, seful Matematica Fizica si al Departamentului care
era in masura sa spuna daca 40 Tera Electron Volts era sau nu posibil si se putea
desfasura in siguranta. Am analizat toate consecintele posibile, si desi va trebui sa
folosim dublul de energie din Retea, Guvernul Elvetian a fost informat si au fost de acord
sa coopereze, a raspuns imediat Tatal. Tonul ei linistit si controlat ajuta mult la
detensionarea situatiei. M-am uitat spre Celine care in tot acest timp a tot scris niste
calcule pe o bucata de hartie, dupa care s-a ridicat de pe scaun si a spus Tata, chiar
daca am incerca sa atingem 40 TeV, calculele matematice ne arata ca asa ceva nu este
posibil! Asa poutem sa dam acceleratorul la maxim pur si simplu si sa speram la ce e
mai bine!. Mai ai si alte obiectiuni pe care doresti sa le consemnam inainte de a
incepe experimentul? a intrebat Tatal, ignorand complet incercarile disperate ale lui
Celine. Apoi Tatal s-a uitat la troti sa se asigure ca nu cumva sa mai aibe careva
obiectiuni. Excellent, atunci vomproceda la efectuarea experimentului, toti sa fiti
prezenti la ora 22.00 in camera de control a anuntat Tatal si toata Familia s-a ridicat de
la masa si a parasit Sufrageria.
Nimeni n-a mai scos un cuvant, am plecat in liniste deplina, ne-am indreptat spre lift, si
am iesit din cladire in racoarea aerului elvetian.
Daca acceleratorul nu ar suporta vortajul de electroni, ar putea deveni instabila si sa se
distruga, dar fiind ingropata in pamant ar fi evitata o catastrofa. Nu ar exista pierderi de
vieti omenesti, insa Acceleratorul de Particule ar fi distrus si miliarde de dolari in finantari
ar fi pierdute. De cealalta parte, daca experimentul ar fi un succes si am deschide un
portal, am putea apoi oare sa inchidem ceva care funcioneaza la 40 de Tera Electron
Volts? Calculele noastre sustineau 10 TeV, 20 TeV, la naiba hai sa zice si 30 TeV, dar
nimeni nici nu a indraznit macar sa treaca vreodata peste. Oricum, aioci rolul nostru de
oameni de stiinta s-a terminat si regretabilul rol de experimentatori in secret a inceput.
Tot ce puteam face era sa spunem DA. La orele 22.00, impreuna cu Familia si cativa alti
angajati CERN care stiau despre adevarata natura a experimentului, am inceput marele
nostru experiment.
Incepeti a fost singurul ordin pe care l-a dat Tatal. Membrii Familiei s-au pus la posturile
lor pentru a actiona acceleratorul, si astfel fatidicul experiment a inceput.

 Eliberati prima proba de particule s-a ordonat. La cateva secunde dupa, sunetul
gazului intrand in accelerator s-a auzit. Gazul si-a inceput cursa de 20 de mile in jurul
acceleratorului castigand din ce in ce mai multa viteza. Eliberati a doua proba de
particule si un alt sunet de gaz intrand in accelerator s-a auzit circuland in directia
opusa fata de primul. Ambele castingand viteza, circuland din ce in ce mai rapid,
apropiindu-se de viteza luminii. Ca doi alergatori alergand pe o pista circulara din directii
opuse., netingandu-se unul pe celalalt. Tata, ne apropiem de 30 TeV a spus unul dintre
membri. Excelent, mariti energia la 35 de TeV in urmatoarele 3 minute, s-a auzit
comanda Tatalui dandu-ne mari fiori. Daca era sa se intample ceva acum se va intampla.
Marim la 35 de TeV s-a auzit anuntul pe systemul intercom.
Cu toti am continuat sa ne uitam unul la celalalt, ingrijorarea noastra crescand din ce in
ce mai mult. Ajungem la 38 TeV alt anunt s-a auzit. Insa nimic, nici o explozie, nici o
eroare catastrofala, nimic. Teoretic acum 40 TeV era posibil, dar nicidecum indicat, totusi
la 38 TeV, nici un semn de deteriorare structurala nu a fost observat, nimic. S-a atins 40
TeV. Ne-am uitat unul la celalalt uimiti. Am reusit ceea ce credeam imposibil: 40 TeV de
energie impingea acum particulele in accelerator si puteam sa controlam aceasta putere.
Cand doi nori de particule au trecut unul pe langa celalalt razand, am realizat cu toti ca
urmeaza sa se intample ceva diferit. Dintr-o data temperatura in camera a inceput sa
creasca, simteam cum se incalzise dintr-o data, si prima reactie a fost de panica.
OPRITI ACCELERATORUL s-a auzit o exclamatie de la un membru al Familiei. Masinaria
se incalzeste, o explozie este iminenta a continuat. Asteptati a spus Tatal, ochii ei
sclipeau de la monitorul calculatorului din fata ei uitati-va la indicatorii de temperatura,
nu este nici o schimbare, totul pare normal!
Cu totii ne-am uitat la cel mai apropiat panou de control si toate aratau ca totul este in
regula, cu exceptia faptului ca termostatul din camera acum arata 35 de grade Celsius si
cand incepusem erau 20 de grade, ce sa insemne asta?
INCEPETI SECVENTA DE COLIZIUNE a strigat puternic Tatal in microfon. Coliziune
in 432 vocea automatizata de la intercom s-a auzit. 1 si o lumina orbitoare a
umplut camera, nu se mai intamplase niciodata asa ceva. Temperatura a cazut iar la 20
de grade, si lumina ne orbea efectiv, nu ne puteam vedea nici mainile lipite de fata.
Dintr-o data s-a auzit un tipat inspaimantator, ca si cum cineva era batut groaznic, urmat
de o tacere de mormant si apoi intuneric bezna. Este toata lumea OK? se auzea Celine
din cealalta parte a camerei, Sunt bine! am raspuns eu.
Sound off! Mantill, code: Fam-0113? DAccord, Code: Fam-0115? Chung, Code: Fam
0114? , membrii Familiei prezenti au inceput sa-si strige numele si codurile aferente in
timp ce ochii nostrii incepeeau sa se adapteze la intunericul care se lasase in camera.
Cu un sunet puternic, lumina rosie de urgenta a inceput sa lumineze camera intermitent.
Puteam sa vedem umbre in accelerator dar nimic cunoscut noua. Deja trecusera
aproximativ 2 minute de cand intunericul cuprinsese camera si nici unul din noi nu
auzise pe Tatal sa-si fi strigat numele si codul. Unde este Tatal: a strigat Dr. Chang. Cu
totii ne-am intors spre scaunul unde statea Tatal si puteam vedea o umflatura pe scaun
da dar nu pe ea (ca si cum se evaporase din haine). Am reusit sa ajung la panoul de
control si sa deschid iesirea de urgenta si am iesit pe coridorul de urgenta pana la lumina
de siguranta si am aprins lumina si din nou camera de control s-a luminat. Ma luase
panica ca nu stiam ce s-a intamplat cu Tatal si am fugit repede inapoi in camera.

Toti colegii mei erau complet uimiti, nimic in camera nu era modificat, toate erau la locul
lor, si temperatura revenise la normal. Cu toate astea, pe scaunul unde era Tatal era
doar o gramada de haine si efecte personale ale acesteia.
Celine a alergat repede spre scaun si a inceput sa ravaseasca hainele si efectele
personale in disperare:

A disparut!!! toate lucrurile ei sunt aici, bijuteriile,

hainele, ID ulabsolut tot!. Unde statuse Tatal
acum erau doar lucrurile ei. A disparut pur si
simplu.
wakeupworldro.com