Copiii intreaba: Mami, cum se fac copiii?

Daca copilul tau nu ti-a pus intrebarea asta inca ... inseamna ca o va face curand. Este vorba
despre o curiozitate fireasca, care trebuie satisfacuta corect si onest. Este important pentru
copilul tau ca tu sa nu eviti aceasta intrebare, ci dimpotriva, chiar sa o transformi in inceputul
unei discutii cu rol educativ. Psihologul nostru, Ilinca Petrescu, are cateva sfaturi pentru tine.
Nu te eschiva si nu minti!
De ce ma intreaba copilul meu asta?
Cum si ce ii raspund?
Raspunsul tau: o lectie de viata
Pe tine te-a intrebat copilul tau cum se fac copiii? impartaseste cu noi raspunsul tau!

Nu te eschiva si nu minti!
Intre 3-6 ani, cei mai multi copii pun aceasta intrebare: "Mami, cum se fac copiii?", extrem de
inocent si cu dorinta autentica de a afla raspunsul, ca, de fapt, orice intrebare pusa de un copil.
Aceasta intrebare constituie adesea o provocare pentru marea majoritate a parintilor, care se simt
incurcati, nu stiu ce anume sa spuna sau cat sa spuna.
"Unii din ei aleg sa ii prezinte o lectie de anatomie, altii folosesc metafore care sa sugereze
intalnirea dintre celulele reproducatoare ale parintilor, altii spun ca l-a adus barza, iar alti parinti
schimba subiectul. Este important sa nu evitam aceasta intrebare si sa schimbam subiectul,
deoarece copilul va simti ca nu vrem sa ii raspundem si se va intreba de ce. Nu va sti daca este
ceva rusinos, sau a intrebat ceva rau. Se va simti vinovat fara sa stie de ce, iar in mintea lui se va
crea un spatiu gol acolo unde ar fi trebuit sa fie o explicatie, o reprezentare oferita de parinti,
acolo unde ar fi trebuit ca ei sa iasa in intampinarea curiozitatii sale, prin cuvinte. Acest spatiu
vid, lipsit de cuvintele parintilor, se va umple cu ideile si reprezentarile copilului provenite din
discutiile cu colegii de la gradinita, filme, etc. Aceste reprezentari pot fi false, inadecvate si
generatoare de anxietate pentru copil" spune psihologul Ilinca Petrescu.
Chiar daca nu ii poti oferi un raspuns pe loc, din diverse motive, fie ca te-a luat prin surprindere,
e tarziu, ti-e foame sau ai altceva de facut, nu il alunga! Incearca sa ii spui cu calm ca nu ai timp
acum sau ca trebuie sa mananci (sau exact ce ai tu de facut- onestitatea functioneaza intotdeauna
cu copiii!) si ca ii vei spune mai tarziu. Daca ii comunici chiar un moment al zilei, "dupa ce
mancam", "dupa ce ne trezim", "maine seara", fii sigura ca el, chiar la momentul respectiv, se va
prezenta drept in fata ta asteptand nerabdator raspunsul.

De ce ma intreaba copilul meu asta?

Probabil ca nu este prima intrebare a copilului tau la care tu ramai uimita. Cu siguranta te-ai
mai confruntat cu intrebarile nastrusnice ale copilului tau si uiti ca si tu, poate, le-ai pus candva
parintilor tai. Curiozitatea este ceva absolut firesc pentru un copil, care vine pe lume cu o "tabla
goala" pe care tu si sotul tau trebuie sa il ajutati sa isi scrie "povestile" despre sine, despre
oameni, despre lume.

"Momentul in care el se intreaba "Cum se fac copiii?"

este de fapt momentul in care apare curiozitatea lui
referitoare la relatiile dintre parintii lui, la dragoste,
curiozitate care reprezinta premisa viitoarelor sale
achizitii intelectuale. Este deci necesar sa observam cum
isi explica el deocamdata venirea sa pe lume sau felul in
care se fac copiii. Care este reprezentarea lui? Plecand de
la aceasta reprezentare putem crea o poveste cu sens,
pentru noi si pentru copil, asa cum ne pricepem mai
bine." spune psihologul.

Cum si ce ii raspund?

A da un raspuns unui copil este, poate, cea mai dificila dar si

cea mai frumoasa arta. Nu este deloc simplu sa descrii un
fenomen destul de complex, anatomic, biologic, existential sau
de alt gen si sa il pui in propozitii cat mai simple. Noi credem
ca dragostea pentru copilul tau te va invata si asta.

Ai putea sa il intrebi cum si ce crede el despre nasterea lui. Astfel, micutul iti poate oferi o mica
pista de plecare pentru ca tu sa formulezi un raspuns cat mai adecvat intelegerii lui. In primul
rand, este importanta reprezentarea ta cat si a sotului tau despre cuplul vostru cat si despre
nasterea copilului. In al doilea rand, tu trebuie sa cunosti si sa iti reprezinti corect raspunsul in
minte. Orice raspuns am da, "este bine sa exploram intai propria sa poveste care isi are originea
in imaginatia sa si de cele mai multe ori nu are nici o legatura cu barza, sau cu varza, ci ii are ca
protagonisti pe proprii parinti", completeaza Ilinca Petrescu.

Raspunsul tau: o lectie de viata

Unele mame spun: "Tu te-ai format aici, in burtica mea, dintr-un ou micut, ai tot crescut si dupa
9 luni ai iesit afara."
Alte mame recunosc si isi reprezinta si rolul tatalui in conceptia copilului si spun: "Taticul tau a
plantat o samanta in burtica mea si samanta a tot crescut si dupa 9 luni ai aparut tu."
Iar alte mame introduc si dimensiunea emotionala, afectiva si spun: "Mami si tati s-au iubit si asa
ai aparut tu in burtica lui mami, unde ai stat 9 luni si apoi te-ai nascut."
"Pentru copil, faptul ca mama si tatal sau se iubesc reprezinta un element de siguranta. El simte
ca este aparat, continut de legatura dintre cei doi si din acest motiv cred ca este bine sa se
mentioneze copilului si aceasta dimensiune afectiva a originii sale" spune Petrescu, psiholog
clinician si psihoterapeut in terapia familiala.