Subiecte

1) Exceptionalismul istoric occidental

Un aspect definitoriu al exceptionalismului occidental este acela ca autoritarismul monarhic
din fata absolutismului nu a imbracat forma despotismului dimpotriva in chiar perioada
respectiva, filosofii politici au desprins obiceiul de a evita despotismul oriental al Imp. turcesc,
chinez si tot mai frecvent invocat cel rusesc, asemeni unei oglinzi ce dezvolta prin opozitie
libertatea politica existenta in Occident chiar in cadrele absolutismului..
2) Caracteristicile istorice structurale ale Europei de E si etapele de dezvoltare.
Dezbaterea stiintifica a revendicat legitimitatea notiunii de Europa de Est acceptand totodata
si ideea unor diferente interegionale. Raportul dintre factorii comuni si factorii ce genereaza in
zonele subregionale a fost stabilit pe doua paliere: asemanarile primeaza la nivelul
caracteristicilor socio-economice , structural profunde in timp ce diferentierile sunt frapante la
nivelul dezvoltarii culturale si s-a accentuat faptul ca legiunea a prezentat mai mari diferentieri
interne. Procesul de modernizare a dus la accentuarea factorilor comuni. Aceasta s-a intamplat
insa cu mult inainte de instalarea comunismului. Trei etape istorice au marcat inainte de
comunism procesul evolutiilor convergente din Europa de Est. Mai intai este vorba de
dezvoltarea specifica a economiei agrare, pe parcursul sec. 17-18 intreaga Europa a inregistrat o
evolutie extrem de diferita de aceea a occidentului asa cum vom vedea , economia agrara est
europeana a fost marcata de feudizare progresiva cu efecte dureroase pana in epoca interbelica
chiar in perioada cand economiile agrare occidentale abandonau modelul feudal in favoarea
capitalismului agrar. A doua etapa a evolutiilor convergente a fost inregistrata in sec. 19 adica in
epoca modernizarii accelerate , dupa modelul asumat in mod constient si ideologic al
occidentului. Fenomenul unificator al intregii regiuni in aceasta epoca s-a facut in domeniul
constructiei politice. Toate celelalte regiuni au fost marcate de tendinta structurilor de stat cu
instrumente birocratice prodigioase in absenta unui dinamism socio-economic. A treia etapa a
fost reprezentata de constructia nationala in cadrul creat de sistemul pacii de la Paris intre 19191920. Dezagregarea structurilor imperiale a fost urmata ca o norma de intreaga regiune cuprinsa
intre regiunea germana si Imperiul sovietic. Politica nationala interbelica s-a derulat dupa
aceleasi tipare in toate tarile , ceea ce a contribuit la constituirea unor caracteristici comune.
Comunismul sovietic nu a facut decat sa intareasca aceleasi tendinte. Pe firul acestei
argumentatii , Schopflin identifica trasaturi comune ale statelor culturii est europene fata de
occident. Abordarea lui Schopflin insista asupra aspectelor politice ale sindromului inapoierii
rasaritene fata de Occident. Decalajele dintre cele doua jumatati ale Europei sunt descrise de la
bun inceput prin cateva afirmatii transante si cuprinzatoare. Unul din aspectele inapoierii este
slabiciunea statelor si slabiciunea societatilor est europene in raport cu statele ce le guverneaza ,

din nou aceasta slabiciune este semnalata prin raportare la traditiile occidentale. Cele din urma
sunt caracteristice prin existenta unei separari profunde dintre stat si societate impreuna cu
fenomenul articularii consistente a societatilor ca ansambluri autonome in raport cu statele si
capabile sa exercite un control asupra statelor. Un aspect neaccentuat de Schopflin este cel al
caracterului exceptional al dezvoltarii istorice occidentale. Ideea in cauza revine cu o mare
frecventa in bibliografia subiectului. Ea ne ajuta sa intelegem ca inapoierea est europeana se
dezvolta ca atare doar prin opozitie cu Europa Occidentala nereprezentand o exceptie istorica ci
chiar regula dezvoltarii istorice pe intreaga suprafata a continentului euroasiatic. Cu alte cuvinte ,
atunci cand exceptia occidentala a inceput sa se manifeste cu pregnanta la sfarsitul Evului Mediu
, Europa de Est a continuat sa se dezvolte cu acelasi ritm ca si celelalte mari societati agrare ale
lumii. Ceea ce a diferentiat Europa de Est fata de celelalte civilizatii agrare eurasiatice a fost
apropierea de Occident in calitate de zona de impact.
3) Taranimea, clasa domneasca si boierimea in interpretarea lui Iorga si Panaitescu.
Semnificatia acestor interpretari

Iorga caracacteriza taranimea ca fiind in proportie covarsitoare o clasa sociala bucuranduse de libertate juridica si de proprietate asupra asupra terenurilor agricole, proprietatea fiind
exercitata in sistemul de valmasie adica a satului comunitar, taranimea romaneasca medievala
a fost compusa in proportie majora din razesi sau mosneni, termenii folositi pentru a desemna
taranimea muncitoare in Moldova si Muntenia, taranimea a beneficiat si de existenta unor
forme de autoguvernare din populatia statelor de valmase desprinzandu-se o categorie
denumita de cnezi ce isi exercitau autoritatea impreuna cu adunari de oameni batrani.
Caracteristicile boiermii ,ca o categorie sociala se coreleaza cu cele ale taranimii,
boierimea romaneasca medievala nu ar fi fost pentru Iorga o clasa feudala fara domenii
exploatate prin munca taranilor aserviti, dimpotriva ,ea ar fi reprezentat in proportie covarsitoare
o categorie de dregatori adica de functionari ai statului al caror statut social deriva din
exercitarea functiilor. Domeniile feudale se constituie pentru Iorga , treptat alaturi de functiile
dregatoresti, ele reprezinta o exceptie si nu se generalizeaza decat la sfarsitul sec.16.
Clasa domneasca prezinta un profil caracteristic pentru universul social al romaniilor
populare.Clasa domneasca se caracterizeaza pentru Iorga prin autentic si eficient autoritarism, ea
fiind redutabila din punct de vedere medieval capabila sa mobilizeze forte militare in acest
scop.Aceasta este vazuta ca o creatie a taranimii libere, domnitorii provin din clasa
conducatorilor populari adica a cnezilor. Cu aceste baze sociale si ideologice, clasa domneasca
este vazuta de Iorga ca infatisand si un profil ceremonial de tip popular si taranesc.
Articolul lui Panaitescu despre originea si formarea clasei boieresti ne infatiseaza un

tablou istoric extrem de diferit. Panaitescu sustine in textul sau primatul feudalismului ca punct
de plecare al evolutiei societatii romanesti. Boierimea romaneasca in reconstituirea lui
Panaitescu a avut inca din perioada prestatala un caracter feudal , domeniul feudal reprezentand
sursa primara a statului de boier si a fortei sociale detinute de boierime. Functiile administrative
dregatoresti s-au alaturat ulterior dupa intemeierea statului, ele detinand un rol secundar pentru
definirea statului boieresc. . Panaitescu distinge doua varste a clasei boieresti: cea fara imunutati
si cea cu imunitati. Caracteristicile taranimii se coreleaza cu cele ale clasei boieresti, in locul
taranimii de razesi ,Panaitescu vede o populatie formata din serbi inca inainte de intemeierea
statului, el accepta si supravietuirea a unor segmente taranesti compuse din razesi si mosneni.
Caracteristicile domniei sunt si ele identificate de Panaitescu intr-o maniera diferita de Iorga.
Panaitescu distinge o perioada voievodala a istoriei romanesti pana la sfarsitul sec.16 urmata de
o perioada boiereasca, aceea a vechiului regim. Periodizarea subliniaza caracterul mai autoritar al
domniei medievale si capacitatea ei de a-si exercita functiile de guvernare intr-o maniera
centralizata. Domnia perioadei voievodale a Evului Mediu este vazuta de Panaitescu ca
dependenta in actiunile sale de conlucrarea cu categoria sociala foarte puternica a boierimii
feudale.
Cei doi autori nu isi dezvolta acelasi grad de indatorare fata de curente politice si ideologice
atunci cand abordeaza problematica istorica.
4) Succesiunea discursurilor ideologice romanesti in perspectiva istorica de durata
lunga
In corpul formelor culturale ale epocii putem identifica un discurs ideologic rudimentar adica
ideologia statului voievodal. Discursul in cauza are un indiscutabil caracter aulic, el fiind
elaborat in cadrele sau in imediata vecinatate a curtilor domnesti din Tara Romaneasca si
Moldova, in centrul acestui discurs este plasata figura domnitorului a carui autoritate asupra
clasei boieresti este in permanenta subliniata. Panaitescu formula teza insusita de cvasitotalitatea
istoriei iar apoi tranzitia de la scrierea din lb slavona in lb romana a fost determinat de tranzitia
statului voievodal la cel boieresc. Cel din urma nu detinea resursele de cunoastere necesare
pentru a perpetua formele culturale de expresie slavona. Curtile boieresti au promovat forme
culturale menite sa fie consumate de aceeasi clasa. Adaptarea lb romane a fost consecinta acestor
tensiuni. Panaitescu insista asupra anterioritatii literaturiu fata de cea religioasa. Literatura
istorica a devenit un produs cultural al curtilor boieresti inaintea scrierilor religioase, ea fiind mai
potrivita pentru a promova discursul si programul politic al boierilor .
Figura lui Cantemir isi dezvaluie cea mai importanta semnificatie prin promovarea sa a celui
de-al treilea discurs ideologic a societatii romanesti , traditii prefanariote. Alaturi de ideologia
statutului voievodal si boieresc , Cantemir promoveaza propriul sau discurs caracterizat ca o
incercare de a intemeia o ideologie a statului absolutist. Pledoaria cu acest caracter a lui

Cantemir a inclus si o departajare critica fata de cultura boiereasca a epocii anterioare. Intalnim
cele doua dimensiuni ale discursului , exprimat cel mai pregnant in doua lucrari: "Descrierea
Moldovei" elaborat in Rusia dupa comanda Acadamiei de Stiinte din Berlin si a avut o mare
circulatie europeana. Este o descriere etnografica a Moldovei insotita de o schita istorica. In cea
de-a doua componenta a discursului , Cantemir proiecteaza in trecutul Moldovei o imagine a
monarhiei , care a reprezentat insa mai mult un ideal politic al sau decat o realitate istorica.
Dincolo de promovarea discursului , lucrarea are o importanta ca sursa istorica fiiind cel mai
important document utilizat de istoriografia moderna pt reconstituirea structurilor sociale
premoderne romanesti

5) Influentele culturale occidentale ale iluminismului si liberalismului in dezvoltarea

discursurilor ideologice romanesti ale protipendadei si micii boierimi carvunaresti
Discursul protipendadei se constituie ca o critica a tendintelor despotice ale fanariotilor
promovata in numele asezamintelor traditionale ale statelor boieresti si invocand drepturile si
privilegiile clasei boieresti.
Discursul carvunaresc invoca asezamintele traditionale boieresti impotriva politicii fanariote
acuzata pt tendinte despotice.
Acest discurs politic se contamineaza de la influenta occidentala, in prima sa manifestare
pregnanta influentele in cauza provin in mod vizibil din interiorul curentului intelectual al
iacobismului ,este vb de un memoriu de la 1802 pastrat in romana si elaborat in Moldova
avandu-l ca principal domnitor pe Dumitrache Sturdza si vizeaza indepartarea completa a
institutiei Domniei si inlocuirea sa printr-o forma de guvernamentala republicana. Documentul
trebuie plasat in orizontul politicii franceze din epoca bonapartismului debutat in 1799,un
stimulent al sau fiind cu siguranta Constitutia franceza din 1802.
Referintele culturale si ideologice sunt putine in discursul carvunaresc iar influentele occidentale
trebuie intelese ca niste adaosuri pe trunchiul principal al discursului. Referintele dominante sunt
interne si ele se refera la virtutiile statului boieresc in epoca sa de glorie anterioara
fanariotismului.

6) Structura liberal pasoptista. Referintele sale culturale si istorice, occidentale si

romanesti
.

Cultura pasoptista se dezv ascendent dea lungul intregii per cuprinse in 1820-1860.
Incepand din anii 1820 pana la momentul 1900 cultura romaneasca este dominata de un
entuziasm occidental aproape fara rezerve. Pe intreg parcursul acestei epoci ,ideea dupa care
societatea romaneasca trebuie sa urmeze modelul de dezv a societatilor occidentale nu este pusa
la indoiala si supusa unei critici. Alaturi de pledoaria occidentala, cultura pasoptista se mai
caracterizeaza prin promovarea unui nationalism ardent, cele doua dimensiuni ale ideologiei
pasoptiste se coreleaza , formula doctrinara a pasoptismului putand fi astfel rezumata prin
notiunea de nationalism occidental.
Formula culturala pasoptista se instaureaza la sf anilor 1820 in jurul noilor
institutii de invatamant care iau locul academiilor domnesti ce functionasera in
greaca la Bucuresti si Iasi. Alaturi de institutiile de invatamant, cultura pasoptista a
fost promovata de o serie de periodice, la originea lor s-au aflat primele publicatii
periodice romanesti si anume "Curierul romanesc-director Radulescu 1829-1848 si
"Albina romaneasca"- Gh. Asachi 1829-1847. Aripa munteneasca a programului
cultural pasoptist a infatisat in mai mare masura decat cea moldoveneasca ,trasat
distinctive ale acesteia.
In epoca pasoptista, libertatea este folosita ca un sinonim al democratiei si
ca o preconditie a dreptatii ,cea din urma ocupand pozitia ierarhica cea mai inalta in
cultura pasoptista. Idealul politic pasoptist este acela al fraternitatii in egalitate,
sursa ideologica occidentala privilegiata a aceste gandiri este constituit de
radicalismul democratic exprimat in forma romantica, acest curent de gandire a
capatat proeminenta in Occident, in Franta in per 1830-1848 dupa incheierea la
1830 a epocii restauratiei. Aceste influente ideologice socialiste au circulat in
mediile intelectuale pasoptiste, radicalismul democratic fiind deschis catre
proiectele socialiste. Fenomenul de sinteza intelectuala in cauza este descris in
articolul cu Gh. Zale, sl"Sensimonism si furierism in Romania", care descrie astfel
dimensiunea cea mai radicala a gandirii politice pasoptiste. Vecinatatea pasoptista
cu socialismul este semnificativa in persp evolutiei ulterioare a liberalismului
romanesc dupa anii 1860 cand ideile de acest fel vor fi respinse cu maxima energie
de reprezentantii oficiali ai liberalismului dintre care unii activasera in etapa
pasoptista ca figuri de opozitie. O componenta suplimentara a sintezei intelectuale
pasoptiste a fost repr de gandirea economica a liberalismului radical, in acest
domeniu pasoptistii au impartasit aceleasi optiuni si principii ca si repr puterii din
epoca. Cel mai imp economist al epocii pasoptiste a fost un intelectual de opozitie,
Ion Ghica, strans asociat cu discursul revolutionar a lui Radulescu ,Balcescu sau
Kogalniceanu, el publica primele lucrari in revista "Propasirea" a lui Kogalniceanu.

8) Influentele cadrului international asupra perspectivei romanesti de-a lungul istoriei.

Atat structurile cat si ideologia statului voievodal au fost influentate de cadrul international al
epocii. Cele trei mari puteri ce si-au pus amprenta asupra tiparelor de dezvoltare romaneasca au
fost Bizantul tarziu si regatele Ungariei si Poloniei. Daca cel dintai a propagat imaginea
monarhiei imperiale de drept divin , cele din urma au intruchipat modelul statului monarhic
centralizat cu o putere centrala redutabila in relatia sa cu clasa aristocratica. Cea de-a doua epoca
a istoriei dominata de formele culturii traditionale a fost cea a statului boieresc. Tranzitia de la
tiparele medievale si voiveodale la tiparele de vechi regim ale statului boieresc au fost
determinate de schimbarea radicala a cadrului international mentionat. Placa turnanta in acest
proces a fost reprezentata de prabusirea regatului medieval al Ungariei 1526- batalia de la
Mohacs si 1541 - Ungaria Centrala devenind o provincie a Imp. Otoman, regiunea nordica si
nord-vestica intrand sub autoritatea dinastiei de Habsburg in timp ce Transilvania s-a constiuit ca
un principat autonom.
9) Constit. Regimului politic al statului boieresc si principalele expresii din secolul 17
Cea de-a doua epoca a istoriei dominata de formele culturii traditionale a fost cea a statului
boieresc. Tranzitia de la tiparele medievale si voievodale la tiparele de vechi regim ale statului
boieresc au fost determinate de schimbarea radicala a cadrului international mentionat.
Chestiunea factorului boieresc in societatea medievala implica si o discutie referitoare la
existenta si functionarea unor adunari reprezentative dupa modelul occidental si centraleuropean. Adunarile de stari din Tara Romaneasca si Moldova vor deveni o realitate indiscutabila
in sec. 17
10) Limba slavona,limba greaca si lb.romaneasca in dinamica istorica a societatii
romanesti medievale.
Epoca dominata de epoca culturala evocata este structura in perioada statului voievodal ce se
intinde pana la sfarsitul sec.16, este vorba de o epoca dominata de cultura scrierii in lb slavona.
In Tara Romaneasca, ideologia statului voievodal se exprima printr-o lucrare foarte ampla "
Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie " . Domnitorul 1512-1521, scrierea a fost
transmisa in forme fragmentate in lb slavona, romana ,greaca, prima traducere in romana datand
din sec. 17.
Dinamica trecerii de la lb slavona la romana a fost sustinuta de raspandirea tiparului in
spatiul romanesc alaturi de tehnicile multiplicarii manuscrise a textelor. Tiparul a inceput sa
functioneze la incep sec. 16 cand calugarul Macarie a avut o initiativa de acest fel la curtea
domnitorului Radu cel Mare. Adevaratul inceput al tiparului s-a desfasurat in mediul cultural
romanesc al orasului Brasov. Diaconul Coressi a tiparit in lb romana primele carti de cult- 1557
"Optoih". Doua traduceri in romana ale lit biblice publicate in forma tiparita au avut un impact

major, este vorba de traducerea Vechiului Testament - 1582 publicate de fiul lui Coressi , apoi
traducerea integrala a Bibliei de la 1688 , a fost elaborat ca o parte a proiectului cultural a lui
Stefan Cantacuzino. Procesul de romanizare a culturii romane a mai fost marcat de figuri
importante , trei dintre ele au fost figuri ecleziastice, Varlaam si Dosoftei si apoi de mitropolitul
de origine orientala Vireanu.
11) Procesul de transformare a liberalismului in epoca de dupa razboiul Crimeei

Notiunea de liberalism nu isi face aparitia pana in anii 1860 cand va fi folosita de autori ca
Bolintineanu sau Bolya. In epoca pasoptista, libertatea este folosita ca un sinonim al democratiei
si ca o preconditie a dreptatii ,cea din urma ocupand pozitia ierarhica cea mai inalta in cultura
pasoptista. Idealul politic pasoptist este acela al fraternitatii in egalitate, sursa ideologica
occidentala privilegiata a aceste gandiri este constituit de radicalismul democratic exprimat in
forma romantica, acest curent de gandire a capatat proeminenta in Occident, in Franta in per
1830-1848 dupa incheierea la 1830 a epocii restauratiei. Dintre autorii de orientare radical
democrata cei invocati cel mai adesea si cu care pasoptistii au intretinut rel personale au fost
autori francezi. Radicalismul democratic romantic din Occident a intretinut o relatie stransa cu
gandirea socialista a epocii aflata in etapa sa de premarxism si fiind reprezentata de Fourier.
Aceste influente ideologice socialiste au circulat in mediile intelectuale pasoptiste, radicalismul
democratic fiind deschis catre proiectele socialiste. Fenomenul de sinteza intelectuala in cauza
este descris in articolul cu Gh. Zale, sl"Sensimonism si furierism in Romania", care descrie astfel
dimensiunea cea mai radicala a gandirii politice pasoptiste. Vecinatatea pasoptista cu socialismul
este semnificativa in persp evolutiei ulterioare a liberalismului romanesc dupa anii 1860 cand
ideile de acest fel vor fi respinse cu maxima energie de reprezentantii oficiali ai liberalismului
dintre care unii activasera in etapa pasoptista ca figuri de opozitie. O componenta suplimentara a
sintezei intelectuale pasoptiste a fost repr de gandirea economica a liberalismului radical, in acest
domeniu pasoptistii au impartasit aceleasi optiuni si principii ca si repr puterii din epoca
.
12) Noul conservatorism junimist prin comparatie cu discursul conservator al epocii
junimiste

Conservatorismul junimist, nationalismul eminescian si populismul agrar s-au cristalizat

ca discursuri bine conturate in aceeasi ani de dupa 1900. In aceeasi epoca ,discursul liberal a
capatat si el o mai mare maturitate doctrinara, discursul in cauza a fost divizat acum in trei
orientari ideologice , din care doua vor continua sa subziste cu un statut minoritar in perioada
interbelica. Conservatorismul junimist a capatat o expresie bine articulata in lucrarile lui C.
R.Motru. Cartea "Cultura romana si politicianismul" este titlul semnificativ pt procesul de

cristalizare ideologic. Motru isi dezvolta argumentatia in conexiune cu cultura traditionalista

a epocii fata de care el isi manifesta partial adeziunea. Pronuntarile sale de acest fel au
influentat exegeza ulterioara care l-a plasat pe Motru in aceeasi categorie a nationalismului
traditionalist. Este importanta sublinierea formatului de ansamblu al argumentatiei lui Motru
ce se plaseaza in cadrele intelectuale ale junimismului si nu depaseste argumentatia lui T.
Maiorescu.
Discursul conservator s-a cristalizat in chiar cadrul comisiei revolutiei prin Barbu
Catargiu care elaboreaza o lectura istorica a chestiunii opusa celei a lui Balcescu, sustinand
deci ideea primatului istoric al feudalismului si pe cea a constituirii ulterioare a proprietatii
taranesti prin arendare.

13) Ideile criticii cultural si sociale

In domeniul criticii culturale , principala voce a doctrinei poporaniste a fost Garabeti
Ibraileanu, el a publicat in foileton intre 1905-1908 , "Spiritul critic in cultura romaneasca".
Lucrarea lui Ibraileanu repr o consolidare a doctrinei exprimate de Stere in social democratism
sau poporanism, ea urmand sa confere o legitimitate prin delegitimarea gruparilor culturale rivale
dar prin revendicarea unor antecesori indepartati si ilustri, antecesorii sunt descrisi de Ibraileanu
in contextul pasoptist moldovenesc repr de Kogalniceanu care a asociat pledoaria democratica si
pledoaria pt o cultura inspirata din traditiile premoderne, Kogalniceanu si-a dezvoltat ideile sub
egida de spirit critic menit sa filtreze influentele occidentaliste. Ideea de spirit critic a fost
pervertita ulterior in cadrul junimismului cu un temperament elitist. De aceeasi pervertire se face
vinovat si nationalismul eminescian in timp ce socialismul sufera din cauza occidentalismul sau
necritic. Poporanismul ramane astfel, singura grupare culturala fidela spiritului lui Kogalniceanu
si care asociaza ideea democratica si spiriul critic in dom leniul cultural manifestat prin
promovarea unei arte adaptata profilului de clasa al Romaniei. Este semnificativ ca preocuparea
poporanista pt problema culturala i-a putut impinge pe reprezentantii curentului catre o atitudine
moderat antisemita, este cazul lui Radu Rosetti si Stere, acesta se departajeaza de nationalismul
antisemit isteric al lui Iorga si Cuza, in acelasi timp Stere ii vede pe evrei ca reprezentand o clasa
de mijloc alogena interpusa intre clasele superioare de origine boiereasca si masele taranesti si
impiedicand astfel comunicarea dintre clase intr-un limbaj cultural comun in cadrul corpului
national, pe linia acestei analize Stere a propus emigrarea organizata de stat a evreilor din
Romania inspre Palestina.
Stere pune intre paranteze obiectivele si politicile revolutionare socialiste pe care le
inlocuieste cu obiectivele unei democratii agrare, urma sa fie realizata prin intermediul a doua
reforme fundamentale, reforma politica a votului universal masculin, menit sa ii confere tarii o
noua pondere, o noua reforma agrara menita sa remedieze neajunsurile de la 1864. . Analiza lui
Stere conjuga polemica la adresa rivalilor ideologici din cadrul stangii cu un demers critic

inevitabil indreptat impotriva sistemului social si politic al epocii. In aceasta ultima privinta,
Stere se afla intr-o pozitie incomfortabila prin faptul ca el functioneaza ca membru al Partidului
liberal, partidul de guvernamant prin excelenta, act ca prefect in timpul Rascoalei taranesti si
fiind insarcinat cu restabilirea ordinii.
In consecinta, critica sociala a lui Stere se exprima cu relativa timiditate prin comparatie cu
demersul critic de aceeasi natura a adversarilor socialisti. Stere reitereaza in textul sau tiparele
dominante si recurente ale criticii sociale moderne romanesti ce fusese lansata in 1870 de catre
conservatorismul de opozitie junimist. Accentul principal al analizei sociale a lui Stere este
reprezentat de insistenta sa asupra caracterului colonial al societatii romanesti. In acelasi fel ca si
Motru dar pe o scara mai larga, Stere intelege societatea romaneasca asemeni unei societati
periferice supuse unui proces de exploatare economica.

15) Populismul si social democtratia ca interpretari concurente ale stangii in epoca

romaneasca
Dezvoltarea ideologica a social democratiei a continuat pe linia convergentei cu discursul
socialist din Imperiul rusesc ce a avut ca voce dominanta pe Gheorghi Plehanov. La fel ca si in
cazul plehanovistilor rusi , pledoaria socialista romaneasca a ramas credincioasa tezelor
fundamentale cu circulatie internationala si avand ca principal reprezentant in domeniul gandirii
politice doctrinare pe Kautsky. Costantin Dobrogeanu Gherea a insistat asupra a doua teze
esentiale ale socialismului, mai intai ideea dupa care revolutia socialista nu poate avea loc decat
intr-un context social definit prin dezvoltarea matura a capitalismului si in plus marcat prin
crizele specifice ale sistemului capitalist in etapa sa avansata de dezvoltare, socialismul nu este
posibil fara capitalism, o idee care respinge conceptia populista a inaintarii spre socialism pe
traiectoria de evolutie a societatii agrare necapitaliste, in al doilea rand, la fel ca si Kautsky si
Plehanov , Gherea a insistat asupra caracterului demografic al revolutiei socialiste care nu isi
poate indeplini telurile socialiste fara o sustinere populara majoritara, aceasta pledoarie respinge
conceptia leninista a revolutiei ca posibila in contextul inapoierii agrare periferica chiar si in
conditiile unei sustineri minoritare din partea unei populatii in mod inevitabil dezinformata in
raport cu necesitatile si urgentele transformarilor revolutionare.

16) Cristalizarea discursului romanesc dupa 1900

Primul deceniu al sec 20 a adus si o cristalizare a discursului politic liberal. Liberalismul
dominant oficial atasat Partidului Liberal este repr de Al. D. Xenopol. In 1910 Xenopol publica
"Istoria partidelor politice din Romania pana la 1866" unde contrapune curentele ideologice
liberal si conservator cu o preferinta manifestata pt cel dintai, lucrarea va constitui principala

sursa de inspiratie pt Eugen Lovinescu in cartea sa din 1920 "Istoria civilizatiei romane
moderne".
Sanielevici(evreu) conjuga in articolele sale o critica a nationalismului de dreapta
semanatorist si o critica a agrariasmului poporanist plasand ambele sub eticheta poporanismului
reactionar, el denunta ambele discursuri ideologice ca expresii ale unei mentalitati inapoiate si
ale inadaptarii romanesti la modernizare.Au fost transformari suferite de insusi discursul
liberalismului oficial . Pt prima oara , acesta a capatat o forma ideologica bine conturata in
lucrarile lui Zeletin si Lovinescu. Capitolul lui Zeletin, "Schita de psihologie sociala a culturii
romane" respinge pe rand curentele ideologice ale conservatorismului junimist, nationalismului
eminescian si semanatorist si poporanistmului lui Sterea. Lovinescu intreprinde un demers
similar in al doilea volum al lucrarii sale "Fortele reactionare" .

17) Pledoaria lui zeletin si lovinescu in favoarea pnl si argumentele lor impotriva
celor 4 orientari ale culturii critice
Pledoaria lui Zeletin se prezinta deopotriva ca o analiza sociologica si ca o argumentatie
de teorie economica. Lovinescu s-a alaturat aceluiasi demers prin lucrarea "Istoria civilizatiei
moderne" aparuta in trei volume. Impulsul initial pt elaborarea acestei reviste provine de la
Zeletin. Cei doi autori au corelat o aparare ideologica a libetalismului modernizator si implicit a
structurii sociale si politice romane cu o departajare polemica sustinuta fata de curentele
ideologice de orientare critica . Capitolul lui Zeletin, "Schita de psihologie sociala a culturii
romane" respinge pe rand curentele ideologice ale conservatorismului junimist, nationalismului
eminescian si semanatorist si poporanistmului lui Sterea. Lovinescu intreprinde un demers
similar in al doilea volum al lucrarii sale "Fortele reactionare" . In compartimenul discursului
legitimator al ordinii existente , pledoaria lui Zeletin se prezinta deopotriva ca o analiza
sociologica si ca o argumentatie de teorie economica.
In domeniul analizei sociologice , Zeletin revendica in folosul sau autoritatea sociologiei
istorice marxiste , el afirmand in acelasi timp ca revendicarile anterioare din cultura romana au
aceleiasi viziuni sociologice, anume cele datorita lui Gherea si Stere se intemeiau pe o falsificare
a marxismului. Marxismul sociologic al lui Zeletin nu implica in niciun fel o optiune politica
revolutionara din partea autorului. In epoca , strategia lui Zeletin de a folosi autoritatea
marxismului cu scopul de a construi o legitimare a ordinii politice existente careia brusc ii
recunoaste caracterul oligarhic a fost perceputa ca o monstruzitate culturala de cei de orientare de
stanga, in mod semnificativ , doctrina lui Zeletin a fost descrisa ca un marxism oligarhic in cartea
socialistului Serban Voinea. In realitate, constructia intelectuala alui Zeletin isi dezvolta
apartenenta la o anumita interpretare a marxismului cu raspandire in Germania si Rusia, este vb
de doctrina numita in Germania socialism de catedra si in Rusia socialism legal.