Amos Oz

Subteranele
Am fost numit trdtor de multe ori n viaa. Prima data a fost cnd
aveam doisprezece ani i trei luni i locuiam ntr-o periferie a lerusalimului. Era
n timpul vacanei de vara, cu mai puin de un an nainte ca englezii sa
prseasc ara, ntr-o vreme cnd Israelul se nscuse ca stat din mijlocul
rzboiului.
ntr-o dimineaa aceste cuvinte au aprut pe pereii casei noastre, scrise
cu litere groase i negre, chiar sub fereastra buctriei:
PROFFI BOGED SHAFEL: Proffi este un trdtor josnic. Cuvntul
shafel, Josnic a fcut sa se iveasc m mintea mea o ntrebare care ma
preocupa i acum, scriind aceasta poveste. Este posibil ca un trdtor sa fie
altfel decatjosnic? i daca nu, de ce s-a mai chinuit Chita Reznik (caci i
recunoscusem scrisul) sa adauge cuvntul Josnic? Lar daca este posibil, n ce
condiii nu este trdarea josnica?
Fusesem poreclit Proffi de cnd eram considerat att de important. Era
prescurtarea cuvntului profesor i ma numiser aa din cauza obsesiei mele
de a analiza cuvinte (nc mai iubesc cu-vintele: mi place sa le adun, sa le
aranjez, sa le schimb topica, sa le inversez, sa le combin; la fel cum fac oamenii
care iubesc banii cu monedele i bancnotele i la fel cum fac cu crile
mptimiii jocului de cii.)
Tatl meu vzuse cuvintele de sub fereastra buctriei cnd s-a dus sa ia
ziarul, la ase i jumtate, n acea dimineaa. La micul dejun, n timp ce i
ntindea gem de zmeura pe o felie de paine neagra, a nfipt dintr-o data cuitul
m borcanul cu gem aproape pana la mner i a spus n felul sau pmdent: Ce
surpriza plcut. Ce-a mai fcut Domnia Sa, ca sa merite aa o onoare?
Mama interveni: Nu te lua de el la prima ora a dimineii. E destul ca de
fiecare data se iau de el copiii ceilali.
Tata era mbrcat n uniforma kaki, ca toi ceilali din zona n acea
vreme. Avea gesturile i vocea cuiva care are totdeauna drepta-te. Rzuind o
bucata lipicioasa de zmeura de pe fundul borcanului i ntinznd o cantitate
egala pe ambele pari ale feliei de paine, spuse: Adevrul e ca aproape toat
lumea folosete cuvntul tra-dator cu prea multa libertate, n zilele noastre.
Dar ce este un trdtor? Chiar aa. Un om fara onoare. Un om care, pe ascuns,
de dragul unui avantaj ndoielnic, i ajuta dumanii mpotriva propriului sau

popor. Ori face rau familiei i prietenilor. E mult mai vrednic de dispre dect
un criminal. Termin-i de mncat oul, te rog. Am citit n ziar ca se moare de
foame n Asia.
Mama mi trase farfuria din faa i termina de mncat oul i restul de
paine cu gem, nu pentru c-l era foame, ci ca sa fie linite. Spuse: Nici un om
care iubete nu este trdtor.
Mama nu adresase aceste cuvinte nici mie, nici tatlui meu: dup
direcia n care se uita, vorbea mai degrab unui cui care fusese btut n
peretele buctriei, chiar deasupra frigiderului i care nu servea unui scop
anume.
Dup micul dejun, prinii mei s-au grbit sa prind autobuzul ctre
slujba. Eram liber i aveam o grmad de timp pana seara, deoarece era
vacana de vara. nti de toate am curat masa i am pus totul la locul lui, n
frigider, n dulapuri sau n chiuveta, pentru ca mi plcea sa stau acas singur,
toat ziua, fara sa fac ninuc. Am splat vasele i le-am pus pe usctor. Apoi am
nchis toate geamu-rile i obloanele din toat casa ca sa ma pof bucura de
umbra pana seara. Soarele i praful deertului provocau deteriorarea crilor
tatlui meu, aliniate pe rafturile de pe perei, iar unele dintre ele erau volume
rare. Am citit ziarul de dimineaa, apoi l-am mpturit i l-am pus pe masa din
buctrie, dup care am aezat broa mamei la loc n cutie. Am fcut toate
acestea nu ca un trdtor josnic plin de cin, ci din placerea de a sta ntr-un
loc n care era curenie. Pana acum mi fcusem o obinuina din a merge prin
toat casa n flecare dimineaa i seara, punnd fiecare lucru la locul lui. Cu
cinci minute nainte scriam despre cum nchideam geamurile i obloanele. Ma
oprisem din scris pentru ca mi-am amintit ca trebuia sa nchid ua de la baie,
dei era de preferat sa rmn deschisa, avnd n vedere huruitul pe care l-a
fcut n timp ce o deschideam.
Toat vara aceea mama i tata plecau la opt dimineaa i se ntorceau la
ase seara. Prnzul ma atepta n ftigider i n fiecare zi eram liber ca pasarea
cerului. De exemplu, puteam ncepe sa ma joc pe covora cu un grup mic de
cinci sau zece soldai sau pio-nieri, cercetai, constructori de drumuri,
constmctori de forturi i, ncetul cu ncetul, puteam mblnzi forele naturii,
puteam sa nfrangdumanii, sa cuceresc spaii ntinse, sa construiesc orae i
sate i sa fac drumuri care sa fac legtura ntre ele.
Tatl meu era corector i un fel de asistent editorial ntr-o mica editura.
Noaptea obinuia sa stea pana la doua sau trei dimineaa, nconjurat de
umbrele rafturilor sale de cri, cu trupul cufimdat n ntimeric, doar capul sau
cu paml ncrunit plutind n cercul de lumina care venea de la lampa de pe
masa, ca i cum ar fi nrcat din greu o vlcea prin munii de cri aranjate n
teancuri pe biroul sau, umplnd hrtiue i cartonae cu observaii,
pregtindu-se pentru marea sa carte despre istoria evreilor din Polonia. Era un
om profund, cu principii, care era total dedicat conceptului dejustiie.
Mamei mele, pe de alta parte, i plcea s-i ridice paharul de ceai
pejumatate plin i sa priveasc fix prin el la lumina albastra din fereastra. i
uneori l lipea de obraz, ca i cum ar fi atras cldur prin contact cu el. Era
profesoara ntr-o casa de copii pentru orfanii imigrani, care reuiser sa se

ascund de naziti n inanastiri sau sate ndeprtate i ajunseser la noi, cmn

spunea mama, direct din ntunecimea vilor umbrei morii. Dintr-o data se
corecta: Vin dintr-un loc unde oamenii se comporta ca lupii unii cu alii. Chiar
i refugiaii, chiar i copiii. n imaginaia mea asociam satele ndeprtate cu
imagini ngrozitoare ale unor oameni-lupi i ntunecimea vilor umbrei morii.
Lubeam cuvintele ntunecime i vale penim ca trezeau n mine imaginea
unei vai nvluite n ntuneric, cu mnstiri i pivnie. i iubeam umbra morii
pentru ca nu o nelegeam. Daca murmuram umbra morii, aproape ca
puteam auzi un fel de sunet ca notele scoase de cea mai joasa clapa a pianului,
un sunet ce atrgea dup el o urma de ecou abia perceptibila, ca i cum un
mare dezastru s-ar fi ntmplat i nu mai exista cale de ntoarcere.
M-am ntors n buctrie. Citisem n ziar ca triam ntr-o perioada fatala
i, n consecina, trebuia sa ne angajam toate resursele morale. Mai scria acolo
ca aciunile englezilor aruncau o umbra grea i ca evreii erau mobilizai sa
treac testul.
Am plecat de acas, uitndu-m njurul meu, ca n timpul Re-zistenei,
ca sa ma asigur ca nu naa urmarea nimeni: de exemplu, un om ciudat cu
ochelari de soare, ascuns n spatele nnui ziar, ateptnd n pragul uii vreunei
cldiri, pe cealalt parte a drumu-lui. nsa oamenii de pe strada preau
absorbii de propriile lor treburi. Zarzavagiul construia un zid din lzi goale.
Biatul care lucrase la bcnia Frailor Sinopski trgea dup el un camcior
care scria. Btrna Pani Ostrowska, o femeie fara copii, matura pa-vajul din
faa uii, probabil, a treia oara n acea dimineaa. Doc-toria Gryphus sttea pe
balcon completnd fie de dosar. Era fata btrn, iar tata o ajuta sa adune
material pentru memoriile sale despre viaa evreilor din oraul ei, Rosenheim
din Bavaria. Lar vnztorul de gaz mergea domol n crua lui cu friele
atamandu-l pe genunchi, sunnd dintr-un clopoel i cntndu-l calului sau
un cntec trist, n idi. Aa ca am stat acolo scrutnd cuvintele scrise cu negru:
PROFFI BOGED SHAFEL, Proffi este un trdtor josnic, cutnd vreun mic
detaliu care ar fi putut s-l puna ntr-o alta lumina. Din graba sau din teama,
uttima litera a cuvntului BOGED prea mai degrab un R dect un D,
fcndu-m nu un tradatorjosnic, ci un adultjosnic (BOGER). n dimineaa
aceea a fi dat bucuros orice aveam ca sa fiu un adult.
Aadar Chita Reznik fcuse un Balaam.
Domnul Zerubbabel Gihon, profesorul nostm de reiigie i iuda-lsm, ne
explicase n clasa: Ce nseamn a face un Balaam. Cnd un blestem pare o
bine-cuvantare. De exemplu, ca atunci cnd ministrul Emest Bevin a spus n
Parlamentul din Londra ca evreii sunt o rasa ncpnat, a fcut un Balaam.
Domnul Gihon avea obiceiul de a-i condimenta leciile cu glume care nu
erau deloc amuzante. Adesea i folosea soia drept tinta a glumelor sale. De
pilda, atunci cnd a vrut ilustreze pasajul din Cartea Regilor despre bice i
scorpioni, a spus: Scorpionii sunt de o suta de ori mai rai dect biciul. Eu va
pedepsesc cu biciul, iar soia mea ma chinuie cu scorpionii. Sau: Exista un
text care spune aa: Ca trosnetul ghimpelui sub oala. Ecleziastul, capitolul
apte. Ca doamna Gihon cnd ncearc sa cnte.

O data am spus n timpul cinei: l tii pe profesorul meu Gihon; nu

exista zi n care sa nu-i ponegreasc soia n clasa.
Tatl meu s-a uitat la mama i a spus: Fiul tau cu sigurana i-a ieit
din mini (Tatl meu era ndrgostit decuvintele cu sigurana, precum i de
indubitabil, evident, ntr-adevr).
Mama spuse: n loc s-l insuli, mai bine ai ncerca sa vezi ce vrea sa
spun. Nu-l asculi niciodat. Nici pe mine. Sau pe oricine altcineva. Tot ce
asculi tu sunt tirile de la radio.
Orice lucru n lumea asta a rspuns tatl meu calm, refuznd, ca de
obicei, sa fie atras ntr-o discuie aprinsa, are cel puindoua pari. i asta o
tiu toi, cu excepia ctorva suflete frenetice.
Nu tiam ce nsemnau suflete frenetice, dar tiam ca nu era mo-mentul
potrivit sa ntreb. Aa ca i-am lsat sa stea n tcere faa n faa aproape un
minut ntreg aveau uneori momente de tcere care semnau cu luptele de
skandenberg i doar dup aceea am spus: Cu excepia unei umbre.
Tatl meu m-a strfulgerat cu una din privirile sale pline de suspiciune,
cu ochelarii lsai pe lajumatatea nasului, cltinndu-i capul n sus i-njos,
una dintre acele priviri care amintete de ceea ce nvasem la ora de religie,
atepta sa culeag struguri i a cules agurida, iar ochii lui albatri au sclipit
pe deasupra ochelarilor cu o dezamgire pura, faa de mine i faa de tineri, n
general, faa de eecul sistemului educaional cruia i se ncredinase un
fluture i dduse la iveala o crisalida.
Cum adic umbra? Minteata este o umbra.
Mama interveni: n loc s-l nchizi gura, de ce nu ncerci sa vezi ce are de
spus? Cu sigurana ncearc s-i spun ceva lar tata: Da. ntr-adevr.
Aadar, ce vrea sa spun Domnia Sa n seara asta? Despre ce umbra
misterioasa binevoieti sa vorbeti n seara asta? Vezi a munilor umbra ca pe
nite oameni? Cum un servitor dorete urabra?
M-am ridicat sa ma duc la culcare. Nu-l datoram nici o expli-caie. Cu
toate acestea, dincolo de simul datoriei, i-am spus: Cu excepia unei umbre,
Tata. Ai spus adineanri ca orice n aceasta lume are cel puin doua pari. i
aveai n mare parte dreptate. Dar ai uitat ca o umbra, de exemplu, are doar o
parte. Verifica, daca nu ma crezi. Ai putea chiar sa faci un experiment sau
doua. Nu m-ai nvat tu nsui ca excepia confinna regula i ca nu trebuie sa
generalizam? Ai i uitat ce m-ai nvat.
Spunnd asta, m-am ridicat, am curat masa i m-am dus n camera
mea.
Stand la biroul tatlui meu, am luat dicionarul cel mare i enci-clopedia
i, aa cum nvasem de la el, am nceput sa compilez o lista de cuvinte pe o
bucata alba de carton.
Trdtor: cameleon, dezertor, renegat, informator, arpe, cola-borator,
denuntor, sabotor, spion, planta, crtita, agent secret, obolan, dublu agent,
agent provocateur, Brutus (yeziRoma), Quisling (yezi Norvegia), luda {utilizare
cretina). Adj.: trdtor, neloial, fara credina, necredincios, perfid, ipocrit. Vb.:
a trada, a nela, a nela credina, a aciona n mod trdtor, a juca fals, a
tuma. Expr: a crete un arpe la san, lup n piele de oaie, a njun-ghia pe la

spate, ajuca murdar. Bibl.: ncrederea ntr-un om lipsit de credina n vremuri

de restrite este ca un dinte rupt (Prov. 25:19); sunt toi adulteri, o aduntur
de trdtori (ler. 9:2); Unde i caui pe cei ce trdeaz? (Hab. 1:13).
Am nchis dicionarul. Ma simeam ameit. Aceasta lista mi prea ca o
pdure deasa cu multe poteci bifurcate, din care se ras-pandeau din ce n ce
mai multe urme, pierzndu-se prin desiuri, ncolcindu-se, ntlnindu-se
pentru puin timp i apoi desparin-du-se din nou, ce duceau n ascunziuri
pline de caveme, frun-ziuri, labirinturi, celule, cranii, vai uitate, surpriza i
uimire. Ce legtur este ntre dezertare i abandon, infbrmator i adulter,
necredincios i ipocrit, sabotor i criminal, crtia i obolan? Ce fapte
ntunecate au comis Bmtus i Quisling? i mai mult fuga i emigrare, ncolcire
i arpe (Nici n ziua de astzi nu ndrznesc sa deschid o enciclopedie sau un
dicionar cnd lucrez. A-l des-chide nseamn ojumatate de zi pierduta). Nu-mi
mai pasace sunt, un trdtor, un copil vortare, un copil nebun, toat
dimineaa am plutit pe marile ntinse ale enciclopediei, ajungnd la triburilc
slbatice din Papua, vopsite n culorile rzboiului, la ciudatele cra-tere
vulcanice de pe suprafaa stelara arznd asemenea focului iadului, sau
dimpotriv, ngheate i cufundate n etemul ntuneric (oare de acolo o fi
pndind umbra morii?), ateriznd pe insule, hoinrind prin mlatini
primordiale, ntlnind canibali i pustnici, evrei negri uitai de Dunmezeu din
vremea reginei din Sheba i am mai citit despre continentele ce se ndeprteaz
unele de cele-lalte, cu o viteza de ojumatate de milimetm pe an. (Oare cat timp
vor mai continua sa se ndeprteze? Cu sigurana, cteva miliarde de ani i
cum pamantu este sferic, ele se vor ntlni din nou, pe cealalt parte!). Apoi
m-am uitat la Brutus i la Quisling i aveam de gnd sa ma uit i la luda, dar
ntre timp, m-am oprit la anii-lumina care m-au copleit cu o profunda placere.
Pe la mijlocul zilei foamea m-a readus de la originile univer-sului direct n
buctrie. Am nfulecat mncarea pe care mi-o lsase mama n frigider: terci de
ovz, o chiftea, supa, nu uita sa o nclzeti cteva minute pe soba i nu uita sa
opreti focul dup aceea. Dar nu am nclzit-o: nu puteam pierde atta timp.
Ma grbeam sa tennin i sa ma ntorc la evanescentele galaxii. Deodata, am
observat sub ua un bilet mpturit, cu scrisul lui Ben Hur: Nota ctre josnicul
trdtor. Vino fara ntrziere la ora ase i jumtate, la locul pe care l tii n Tel
Arz pentru a te prezenta n faa unei Curi Mareale pentru trdare de grad
nalt i anume fratenizarea cu persecutorul britanic. Semnat:
Organizaia LSM., naltul Comandament, Departamentul de Securitate
Intema i Interogare. NB: adu-i un pulover, un bidon cu apa i pantofi comozi,
fiindc interogatoriul ar putea dura toat noaptea.
Mai nti am corectat cu un creion: fraternizarea nu fratemi-zarea;
Mariale nu Mareale. Apoi, conform ordinelor im-perative, am memorat i
am ars biletul n buctrie, l-am anmcat n toaleta i am tras apa, astfel nct
sa nu las nici un indiciu, n caz ca englezii ar ntreprinde o cercetare din casa
n casa. Apoi am revenit n birou i am ncercat sa ma ntorc la galaxii i la aniilumina. nsa galaxiile se mprtiaser, iar anii-lumina dispa-rusera. Aa ca am
luat alt cartona alb din micul teanc al tatlui meu i am scris: Situafia este
serioasa i creeaz anxietate. Apoi am scns: Darne vom ine capulsus. Apoi am

rupt cartonaul i am pus dicionarul i enciclopedia deoparte. Teama plutea n

aer.
Teama ce trebuia depit pe loc.
Dar cum?
M-am hotrt sa ma uit la nite timbre. Barbados i Noua Cale-donie,
erau fiecare reprezentate n colecia mea de un singur timbru. Am reuit sa
localizez ambele locuri n marele atlas ger-man. Am cutat nite ciocolata, dar
nu am gsit. n cele din urma, m-am ntors n buctrie i am lins doua linguri
pline din gemul de zmeura al tatlui meu.
Nimic nu m-a ajutat. Asta era rau.
Astfel nu amintesc eu de lerusalimul din acea ultima vara sub dominaia
britanica. Un ora de piatra, ntinzndu-se pe nite pante deluroase. Nu era
att un ora, cat mai degrab nite aezri izola-te, desprite de miriti de
scaiei i pietre. Maini blindate brita-nice staionau uneori pe la coluri de
strada, cu aprtorile de soare trase, asemenea unor ochi orbii de lumina. i
armele soldailor ieind n faa ca nite degete artnd spre ceva: Hei, tu de
acolo!
n zori bieii mergeau sa lipeasc afie fcute de membrii Rezistenei pe
perei i pe stlpii felinarelor. Smbt dimineaa, n curtea noastr, aveau loc
discuii n contradictoriu cu oaspeii, nsoite de o procesiune de pahare cu ceai
fierbinte, cu fursecuri fcute de mama (o ajutam imprimnd forme de stelue
sau de flori pe aluatul moale). n timpul acestor discuii, att oaspeii cat i
prinii mei foloseau cuvinte precum: persecuie, exterminare, sal-vare,
informaii, motenire, imigraie clandestina, asediu, demon-straii, Hj Amin,
extremiti, kibutzuri, Cartea Alba, Haggadah*, autoconstrngere, reglementari,
bande, contiina lumii, scandaluri, proteste, imigrani clandestini. Din cnd n
cnd, unul dintre oaspei se lsa luat de val adesea unul dintre cei linitii,
costeliv, palid, cu o igara tremurndu-l ntre degete i o cma nchisa pana
la gat, cu buzunarele pline de cameele i bucatele de hrtie -i exploda cu o
furie politicoasa, striga folosind expresii cum ar fi: ca oile la mcel, evrei
protejai, iar apoi adug n graba, ca i cum ar fi ncercat sa ndrepte proasta
impresie creata, dar nu trebuie sub nici o forma sa ne lsm dezbinai,
Doamne ferete, suntem cu toii n aceeai barca.
Haggadah liturghia pentru slujba religioasa care se ine cu ocazia
sarba-torii evreieti care comemoreaz exodul evreilor din Egipt (n.tr.)
Spltoria goala de la mansarda a fost dotata cu o chiuveta i un bec
electric, iar apoi ocupata de domnul Lazarus, un croitor din Berlin. Era un
brbat scund, care clipea i ddea din cap tot timpul i, n ciuda cldurii verii,
era ntotdeauna mbrcat cu ojacheta gri ponosita i o vesta. i purta
ntotdeauna o panglica de msurat verde njurul gatului, ca pe un colier. Soia
i fiicele sale, spuneau oamenii, fuseser omorte de Hitler. Cum o fi reuit
donmul Lazams sa supravieuiasc? Circulau diferite zvonuri. ndoieli. Eu
aveam ndoielile mele: Ce tiau ei? La urma urmei, domnul Lazarus nu spusese
nici un cuvnt legat de ceea ce se ntmplase. A pus un afi la intrareJumatate
n germana, pe care nu o nele-geam ijumatate n ebraica, parte pe care a
rugat-o pe mama sa i-l scrie: Croitor expert din Berlin. Se primesc comisioane

de orice fel. Ajustri. Articole la moda. Preuri rezonabile. Oferte pe cre-dit.

Dup o zi-dou, cineva a rupt partea scrisa n germana: aici nu era tolerata
limba criminalilor.
Tatl meu a gsit un pulover vechi de lana n fundul dulapului i m-a
trimis la mansarda s-l rog pe domnul Lazarus sa fie bun sa schimbe nasturii
i sa ntreasc custurile.
ntr-adevr, este doar o vechitura, care probabil nici nu poate fi purtata
a spus tata, dar pare att de disperat dup o paine, iar mila este jignitoare.
Aa ca hai sa i-o trimitem sus. Poate s-l schimbe nasturii. Ctig i el un
ban. F-l sa se simt apreciat.
Mama spuse: Bun, nasturi noi. Dar de ce s-l trimii pe biat? Du-te tu
i vorbete cu el, invit-l la un ceai.
Desigur, zise Tata, timid i un moment mai trziu, adaug hotrt: Da,
ntr-adevr. Cu sigurana ca trebuie s-l invitam.
Domnul Lazarus ngrdise colul ndeprtat al acoperiului cu nite
arcuri de pat vechi ntrite cu sarma i fcuse im fel de cote sau cuca,
mprtiase nite paie de la o saltea veche, cumprase o jumtate de duzina de
gini i o rugase pe mama sa adauge n ebraica pe jumtatea rmas a afiului:
i oua proaspete de vnzare dar nu vindea niciodat vreuna dintre ginile
sale penim a fi sacrificate i mncate, nici mcar pentru o zi de srbtoare.
Dimpotriv, se spunea ca domnul Lazaros i dduse fiecrei gaiiii un nume i ca
obinuia sa mearg pe acoperi noaptea sa vad daca dormeau. ntr-o zi, Chita
Reznic i cu mine ne-am ascuns printre cistemele cu apa i l-am auzit pe
domnul Lazarus certndu-se cu ginile lui. n germana. Declarnd, explicnd,
insistnd, chiar i fredonndu-le o melodie, Uneori luam nite firimituri de
paine uscata sau un borcan de boabe de linte aruncate din lintea pe care mama
ma punea sa o aleg penim mncare. Cnd hrneam ginile, domnul Lazarus
venea uneori i mi atingea umrul brusc cu vrfurile degetelor, apoi i scutura
degetele ca i cum s-ar fi ars. Erau o grmad de oameni care vorbeau singuri.
Sau cu cineva care nu era acolo.
Pe acoperi, n spatele spaiului pentru puii domnului Lazarus, am
instalat un post de control de unde aveam o vedere excelenta asupra celorlalte
acoperiuri: puteam chiar sa trag cu ochiul n tabra armatei britanice.
Obinuiam sa stau acolo, ascuns printre cistemele de apa, spionnd apelul lor
de seara, notndu-mi anumite particulariti n-tr-un cameel, iar apoi inteam
cu o puca de trgtor de elita nspre ei i i tergeam pe toi cu o singura salva
economica i precisa.
Din postul meu de control de pe acoperi puteam sa vad n deprtare
satele arabe risipite pe pantele dealurilor, Muntele Mslinilor i Muntele Scopus
dup varftirile crora ncepea brusc deertul, iar departe, nspre sud-est,
pandea marele deal pe care se afla cldirea Guvemului, rezidena naltului
Comisar britanic. Lucram n vara aceea la ultimele detalii ale unui plan. Care
consta n a-l lua prin surprindere, din trei direcii diferite; ba chiar mi
pregtisem un rezumat cu ceea ce i-a spune naltului Comisar, fara nici o
ezitare, dup ce era prins i supus unui interogatoriu n postul meu de control,
aici, pe acoperi.

O data eram sus pe acoperi, inspectnd fereastra lui Ben Hur, deoarece
aveam impresia ca este urmrit, cnd, n iqc de Ben Hur, apru n cadrul
ferestrei sora lui mai mare, Yardena. Sttea n mijlocul camerei, iar apoi s-a
rsucit pe vrful picioarelor de cate-v ori, ca o dansatoare i, dintr-o data i-a
desfcut nasturii hala-tului, l-a datjos i i-a pus o rochie. ntre halat i rochie,
ieir la iveala cteva pete negre pe pielea ei alba, doua sub brae i o alta
insula de umbra ameitoare sub pntece, dar care fuser acoperite imediat de
rochia ei, care czu ca o cortina de la gat nspre genunchi nainte de a apuca sa
vad mai bine ori sa ma retrag din punctul meu de control sau chiar sa nchid
ochii. Chiar i-a fi ^l- nchis, numai ca se terminase totul ntr-o fraciune de
secunda i n acea secunda m-am gndit: Acum voi muri, Merit sa mor pentru
asta.
Yardena avea un logodnic i un fost logodnic i se spunea ca mai exista i
un vntor din Galileea i un poet de pe Muntele Scopus, precum i un sfios
admirator care doar o privea cu Iristee i nu avea curajul sa spun mai mult
dect un Buna ziua sau Ce zi frumoasa. n timpul iemii i artasem cteva
dintre poeziile mele, iar dup cteva zile, mi-a spus, Tu vei scrie mereu. Acele
cuvinte au fost cele mai muiunate cuvinte din cate am auzit de-a lungul anilor,
deoarece chiar am continuat sa scriu.
n seara aceea ma hotrsem sa i vorbesc cu curaj sau cel puin, s-l
scriu cu curaj, s-mi cer scuze i s-l explic ca nu intenionasem sa o privesc i
ca, de fapt, chiar nu vzusem nimic. Dar nu am fcut-o, pentru ca nu tiam
daca ma observase stand pe acoperi. Poate ca nu ma vzuse. Ma rugam sa nu
ma fi vzut i totui speram sa fi fost invers.
tiam pe dinafara toate mprejurimile, satele, dealurile i tumurile care
erau vizibile din postul meu de control. n bcnia Frailor Sinopsky, la coada
la clinica, pe balconul familiei Dorzions de vizavi, n faa standului de ziare
Shibboleth, oamenii stteau i discutau aprins despre graniele viitorului stat
evreiesc. Vor include lerusalimul? Vor include baza navala britanica de la
Haifa? Dar Galileea? i deertul? Unii dintre ei sperau ca forele lumii civilizate
vor veni i ne vor apra de arabii nsetai de snge. (Fiecare naiune avea un
epitet nstpnit, asemenea unui nume nsoit de prenume: perfidul Albion,
pngrita Germanie, ndepar-tata China, Rusia sovietica, bogata America. Sub
coasta fremta Tel Avivul. Departe de noi, n Galileea, n vai, se afla inutul
agricol al Israelului. Arabii fuseser etichetai ca fiind nsetai de snge. Chiar
i lumea avea cteva epitete, m funcie de atmosfera i circumstane: civilizata,
libera, deschisa, ipocrita. Uneori oame-nii spuneau: Lumea care a tiut i nu a
zis nimic, iar alteori: Lumea nu va privi muta acest lucru.) ntre timp, pana
ca britanicii sa se retrag i statul evreiesc sa se ridice, n sfrit, bcanul i
zarzavagiul deschideau la apte dimi-neaa i nchideau la ase seara, chiar
nainte de starea de asediu. Vecinii familia Dorizons, Dr. Gryphius, noi nine,
Ben Hur i prinii lui ne adunam la locuina doctorului Buster, fiindcaacesta avea un aparat radio. Ascuitam tirile ntr-o linite apstoare la Vocea
lerusalimului. Uneori, dup ce se ntuneca, foarte ncet, ascultam postul pirat
Vocea lupttorului Zion. Uneori, stteam dup emisiunea de tiri sa ascultam
apelurile penim rudele disprute, n caz ca se meniona numele vreunei rude

despre care se crezuse ca a fost ucisa n Europa, dar care se dovedea a fi supravieuit n cele din unna, reuind sa ajung pe teritoriul Israelului sau, cel
puin, la una din taberele DP nfiinate de britanici n Cipru.
Pe tot parcursul emisiunii era o linite deplina n camera, asemenea unei
draperii ce flutura m adierea vntului, pe ntuneric. Dar de ndat ce radioul
era oprit, toat lumea ncepea sa vorbeas-ca. Vorbeau ncontinuu. Ce se
mtamplase, ce urma sa se ntmple, ce s-ar putea, ar fi posibil sau ce ar trebui
sa se fac, ce anse ne mai rmseser: vorbeau ca i cum le-ar fi fost teama ca
se va ntmpla ceva teribil daca s-ar lsa dintr-o data un moment de tcere.
Daca se ntmpl ca acea linite sumbra sa se iveasc n spatele discuiilor i
disputelor, o alungau pe data.
Toat lumea citea ziarele, iar cnd le terminau de citit, fceau schimb
ntre ei: Davar, Hamashkif, Hatsofeh i Ha 'arets treceau din mana n mana. i
penim ca zilele erau mult mai lungi atunci dect acum i nici un ziar nu avea
mai mult de patru pagini, seara reciteau ceea ce devoraser deja dimineaa.
Stteau adunai ntr-un grup mic, pe pavaj, n faa bcniei Frailor Sinopsky i
comparau ceea ce se scrisese n Davar legat de tria noastr morala cu ceea ce
spunea Ha 'arets legat de importana rbdrii; exista oare ceva esenial ascuns
nti-e rnduri, ceva care fusese omis la prima i la a doua lectura?
Pe lng dpmnul Lazarus, mai existau i ali refugiai prin m-prejurimi,
din Polonia, Romania, Germania, Ungaria, Rusia. Majo-ritatea locuitorilor nu
erau numii nici refugiai, nici pionieri ori ceteni: erau descrii ca fiind
comunitatea organizata, care fusese clasificata undeva la mijloc, sub pionieri
i mai presus de refugiai, n opoziie cu britanicii i arabii, dar care se
opuneau, de asemenea i militanilor. Dar cum puteai oare sa faci diferena?
Aproape toi, pionieri, refugiai i militani, pronunau r-urile guturale i/-urile
lichide, cu excepia orientalilor care foloseau r-urile graseiate i sunete dure,
guturale. Prinii sperau ca noi, copiii, vom crete i vom ajunge un alt fel de
evrei, mai buni, cu umeri lai, lupttori i truditori ai pmntului i de aceea ne
ndopau cu ficat, came de pui i fructe, astfel nct, atunci cnd va veni timpul,
noi sa ne ridicam putemici i bronzai, sa nu lsm inamicul sa ne duca, din
nou, precum oile la mcel Uneori simeau nostalgia locurilor de unde
veniser: cantau melodii n limbi pe care noi nu le cunoteam, crora le fceau
o traducere bruta, astfel nct, noi, la randul nostru, sa tim ca odat, acolo au
existat ruri i pajiti, pduri i cmpii, acoperiuri de stuf i clopote ce
rsunau n ceaa. Deoarece aici, n lerusalim, loturile de pmnt prsite erau
arse de soarele verii, iar cldirile erau fcute din piatra i tabla ondulata i
soarele prjolea totul, ca i cum rzboiul ar fi nceput deja. Lumina orbitoare ne
tortura de dimi-neaa pana seara.
Din cnd n cnd cineva mai spunea: Ce-o sa se ntmple oare?, iar
altcineva rspundea: Trebuie sa speram la ceea ce este mai bun, sau Nu
avem dect sa mergem mai departe. Mama sttea uneori aplecata asupra unor
fotografii i suvenimri, cam cinci sau zece minute i tiam ca trebuia sa ma
prefac ca nu vad. Prinii i sora ei Tanya fuseser ucii de Hitler n Ucraina,
laolalt cu toi evreii care nu apucaser sa ajung aici la timp. Tata a spus o
data: E de neneles. Pur i simplu de necrezut. i toat lumea a tcut. i el

i plngea uneori prinii i surorile, dar fara lacrimi: sttea cam o jumtate de
ora, afind o figura acra, rigida, de om care are ntotdeauna dreptate i se uita
cu atenie la hrile prinse pe perete pe culoar. Ca un general n cartierul sau
general: privind fix fara sa spun nimic. Prerea lui era ca trebuia sa alungam
ocu-panii britanici i sa punem bazele unui stat evreiesc aici, n care toi evreii
persecutai din toat lumea sa poat veni. Spunea: Trebuie sa se ofere, n mod
evident, un model dejustiie n faa lumii, chiar i arabilor, daca ei aleg sa
triasc printre noi. Da, n ciuda a tot ce ne fac ei noua, din cauza oamenilor
care-l instiga, noi i vom trata cu o generozitate exemplara, dar, cu sigurana,
nu din motive de slabiciime. Dup ce statul evreiesc va fi n cele din urma
definit, nici un ticlos din lumea asta nu va mai ndrzni sa ucid sau sa
umileasc evreii. i daca o va face, l vom nin'uci,
Deoarece, cnd acel moment va sosi vom avea, ntr-adevr, un bra foarte
lung.
Cnd eram n clasa a patra sau a cincea la coala, copiam cu grija, cu
creionul, harta luinii din atlasul Tatlui meu, pe hrtie de calc i conturam
statul evreiesc proiTiis: un petic verde ntre deert i mare. Pomindde la
acestpetic verde, trageamun bra lungpeste continente i mari, iar la captul
braului puneam un pumn care putea ajunge oriunde. Chiar i n Alaska.
Dincolo de Noua Zeeland.
Dar ce am fcut, am ntrebat o data la cina, s-l facem pe toi sa ne
urasc aa de tare?
Mama atunci mi-a spus: E pentru ca ne-am meninut poziia. Nu ne pot
icrta ca n-am omort nici mcar o musca.
Cu toate ca nu am spus-o, m-am gndit ca, daca aa stau lucrurile, nu
merita sa ii la propriile tale preri.
i, de asemenea: Aceasta explica atitudinea lui Ben Hur. mi menin
poziia, dar nici nu fac nici un rau nimnui. De acum ncolo, nsa, va ncepe o
noua era: era panterei.
Tata zise: E o chestiune trista i obscura. n Polonia, de exemplu, ne
urau deoarece eram diferii, deoarece eram ciudai, vorbeam, ne mbrcm i
mncm altfel dect cei dinjurul nostru. Cteva mile mai ncolo, nsa, peste
grania, n Germania, ne urau din motive total opuse: n Germania vorbeam,
mncm, ne mbrcm i ne purtam exact ca toi ceilali. Aa ca antisemiii au
spus: la uite-l cum se baga pe sub pielea noastr, da, ntr-adevr, nici nu-i
poi da seama care este evreu i care nu este. Asta este soarta noastr:
motivele de ura se schimba, dar ura n sine continua la nesfrit. i care-l
concluzia? Ca ar trebui sa ncercam sa nu uram, spuse mama.
Dar Tata, ai crui ochi atbatri clipeau des n spatele ochela-rilor, a spus:
Nu avem voie sa fim slabi. A fi slab este un pcat. Dar ce am fcut? am
ntrebat. Cum de i-am nfuriat att de tare? Asta, spuse Tata, ar trebui s-l
ntrebi pe cei care ne perse-cuta, nu pe noi. i acum, o rog pe Domnia Sa s-i
puna sandalele la locul lor. Nu, nu acolo. Nici acolo. La locul lor.
Noaptea se auzeau focuri de arme i explozii n deprtare: Cei din
Rezistena ieeau la suprafaa din bazele lor secrete i atacau centrele
guvemului britanic. nainte de ora apte nchideam uile i obloanele i ne

ncuiam nuntru pana dimineaa. Noaptea era stare de asediu n ora: de la

ora apte nu aveam voie sa ieim n ora. Un vnt uor sufla pe strzile pustii,
de-a lungul aleilor i al sca-rilor erpuitoare de piatra. Uneori tresream
noaptea la sunetul unui capac de gunoi rsturnat de vreo pisica de pe strada.
Lerusa-limul sttea linitit i atepta. n apartamentul nostru era linite
aproape toat seara. Tata sttea cu spatele la noi, separat de noi prin cercul de
lumina aruncat de lampa sa de birou, cufundat n crile sale i cartonaele cu
indexe, cu stiloul zgriind tcerea, oprindu-se, ezitnd, apoi zgriind din nou,
ca i cum ar fi spat un tunel. Tata compara, verifica, probabil detecta vreun
detaliu rzle n informaiile pe care le aduna pentru marea sa carte despre
istoria evreilor din Polonia. Mama sttea n cealalt parte a camerei, n
balansoar, citind sau, cu cartea aezata cu faa n jos n poala, ascultnd cu
atenie vreun sunet pe care eu nu-l auzeam. La picioarele ei, pe covora, eu
terminam de citit ziarul i ncepeam sa schiez un plan de lupta pentru raidul
fulgertor al celor din Rezis-tena n punctele de guvemare cheie ale
lerusalimului. nfi-angeam dumanii chiar i n vise i am continuat sa visez la
rzboaie ani ntregi dup acea vara.
Organizaia LSM din acea vara avea n componena ei doar trei lupttori:
Ben Hur, comandantul-ef i eful unei ramuri speciale de securitate intema i
interogare. Eu eram adjunctul lui. Chita Reznic era soldat i mai apoi a devenit
un lupttor aprig pentru promovarea n grad, atunci cnd organizaia s-a
extins. Pe lng faptul ca eram al doilea n conducere, mai eram considerat i
creierul organizaiei: ou am fost cel care a nfiinat organizaia la nceputul
vacanei de vara i i-am dat numele LSM (prescurtare pentru Libertate sau
Moarte. Tot ideea mea a fost sa strngem i sa ndoim cuie ca sa le aruncam
pe drumul ce ducea spre tabra armatei, ca sa spargem cauciucurilor
camioanelor britanice. i tot eu am compus sloganurile pe care Chita ordona sa
fie pictate cu litere negre i groase pe pereii caselor nvecinate: BRITANICILOR, GREII NTOARCEI-V DE UNDE AI VE-NIT!, CU FOC D'E
SNGE I SUDOARE NE VOM OBINE LIBERTATEA PERFID ALBION, IA-I
MINILE DE PE SION (nvasem expresia perfidul Albion de la tata.) Planul
nostru pentru acea vara era sa tenninam construcia rachetei noas-tre secrete.
ntr-o baraca abandonata, pe marginea unui curs de apa secat, n spatele curii
lui Chita, aveam deja im motor electric de la un frigider vechi, cteva piese
dintr-o motoreta i cteva zeci de metri de sarma electrica, fitile, o baferie,
becuri i ase sticlue de lac de unghii, din care planificasem sa extragem
acetona pentru a face exploziv. Pana la sfritul verii racheta urma sa fie gata i
sa inteasc cu precizie nspre faada palatului Buckingham unde locuia regele
George al Angliei, iar apoi urma s-l trimitem o scri-soare ferma: Mai ai timp
pana n Ziua Cinei sa iei din ara i daca nu, Judecata noastr de Apoi va fi
penim tine Ziua Socotelii.
Ce ar fi rspuns englezii acestei scrisori daca am mai fi avut doar doua
sau trei sptmni i am fi reuit sa terminam racheta? Probabil ca ar fi luat
mesajul ca atare i ar fi acionat vrsnd snge att de partea lor, cat i de a
noastr i provocnd suferina. E greu de tiut. Dar pe la mijlocul verii a fost
descoperita legtura mea secreta cu sergentul Dunlop. Sperasem sa dureze o

venicie i sa nu se afle niciodat. Dar cum fusese descoperita, a aprut

mesajul pe zid i am primit ordinul sa ma prezint, n seara aceea, la marginea
pdurii Tel Arz, pentru a ma nfia curii mariale sub acuzaia de trdare.
Problema e ca tiam dinainte ca procesul nu nsenma nimic. Nici o
explicaie i nici o scuza nu m-ar fi ajuta. Ca n toate mica-rile clandestine,
oriunde i n toate timpnrile, oricine este etichetat drept trdtor ramane un
trdtor. Nu are nici un sens sa ncerci sa te aperi.
Ben Hur semna cu o vulpe. Era blond, slab i avea o faa ascu-ita, cu
nite ochi aproape kaki. Nu-mi plcea de el. De fapt, nici nu eram prieteni. Era
altceva, ceva mult mai strns dect o prie-tenie. Daca Ben Hur mi-ar fi ordonat,
de exemplu, sa mut toat apa din Marea Moarta n Galileea de Sus cu gleata,
m-a fi supus, fiindc atunci cnd a fi terminat aveam ansa s-l aud
spunnd cu jumtate de gura, cu mormitul lui lene, cuvintele: Eti biat
bun Proffi. Ben Hur folosea cuvintele de parca arunca cu pietre ntr-un stlp.
Abia i deschidea gura cnd vorbea, ca i cum nu i-ar fi pasat de nimic. Uneori
pronuna primul P de la Proffi cu un fel de explozie plina de dispre: Proffi.
Sora lui Ben Hur, Yardena, canta la clarinet. O data mi-a cura-at o
tietur de la genunchi i a acoperit-o cu un plasture i mi-a prut rau ca nu
mai avea nc o tietur i la celalalt genunchi. Cnd i-am mulumit, a izbucnit
ntr-un ras cristalin i s-a ntors spre un public care nu exista: Uite, un biat
cuminte. Nu tiam ce vroia sa spun Yardena fcndu-m biat cuminte, dar
tiam dej'a ca ntr-o buna zi voi afla, iar cnd voi afla se va dovedi ca tiusem
dintotdeauna. E un lucru complicat i trebuie sa gsesc un mod mai simplu de
a-l explica. Poate aa. Aveam un fel de umbra ale cunoaterii care uneori
veneau cu mult naintea cunoaterii pro-priu-zise. i cu sigurana dm cauza
acestei umbre a cunoaterii aveam sentimentul ca sunt un trdtor josnic, n
acea seara pe acoperi, cnd, din greeala, am vzut-o schimbndu-i hainele
i ceea ce abia vzusem ini tot venea n gnd n multe situaii: i mi repetam
mereu ca n-am vzut aproape nimic. Eram att de stan-jenit de fiecare data
cnd se ntmpla acest lucru, nct simeam un fior, ca atunci cnd o bucata
de creta scrie pe tabla ori ca gustul acru al unei supe pe cerul gurii, acesta
fiind gustul pe care l are un trdtor n gura n momentul trdrii sau imediat
dup aceea. Vroiam s-l scriu o scrisoare, s-l explic ca nu avusesem nici o
intenie de a o spiona i s-mi cer scuze. Dar cum puteam face asta? Mai ales
ca, de atunci, de fiecare data cnd ma ntorceam la punctul meu de control, nu
puteam s-mi scot din minte faptul ca fereastra ei era acolo, vizavi i ca nu
aveam voie sa ma uit n direcia aceea, nici mcar din greeala, nici mcar
mpotriva dorin-ei mele, nici mcar n trecere, n timp ce scmtam orizontul
dinspre Muntele Nebi Samwil nspre Muntele Scopus.
Eu i cu Ben Hur ne-am cunoscut prin Chita, biatul cu doi tai. (Primul
era ntotdeauna plecat n excursii, iar celalalt pleca de acas cu cteva ore
nainte ca primul sa se ntoarc. Rdeam cu toii de Chita, numindu-l Ua
Rotativa i aa mai departe, iar Chita ni se altur, rznd de mama sa i cei
doi tai ai sai, prostindu-se, imitnd diferite gesturi de maimua, strmbnduse i scond sunete de cimpanzeu care se transformau mai degrab n
smiorca-leli.) Chita Reznic era un baiat-sclav. El era cel care fugea mereu sa

aduc mingile care zburau peste gard n vale. El cara ntotdea-una grmezile de
provizii cu care pomeam spre Tibet sa vnm slbaticul Omul al Zpezilor.
Pescuia din buzunare chibrituri, elas-tice ireturi, un tirbuon, un briceag,
orice i cereai sau de care aveai nevoie. La sfritul marilor luptelor pe tancuri
de pe covor, Chita sttea mereu n urma sa strng piesele de domino sau
piesele de lajocul de dame i le punea la locul lor n cutii.
Regizam aceste batalii pe tancuri aproape n fiecare dimineaa, dup ce
prinii mei plecau la lucru. Fceam manevre extensive pregtindu-ne pentru
ziua n care englezii vor pleca, iar noi va trebui sa respingem un atac pus la
cale de armatele arabe la un loc. Tatl meu avea un raft ntreg de cri despre
istoria militara. Cu ajutorul acestor cri i al harilor mari de pe pereii
culoarului reconstituiam pe covor cele mai grele batalii de la Dunkirk,
Stalingrad, El-Alamein, Kursk i de la Ardennes, nvnd lecii vitale pentru
propriul nostru rzboi iminent.
La opt dimineaa, de mdata ce ua se nchidea n urma mamei i a tatlui
meu, curam rapid buctria, nchideam geamurile i obloanele pentru a
pastra rcoarea n casa i a pentru ine la deprtare curioii, iar apoi,
dispuneam piesele pe covor n formaie de lupta, n poziia de deschidere a unei
batalii decisive. Foloseam nasturi, chibrituri, piese de domino, piese de dame i
de ah, steaguri prinse cu ace de gmlie i fire de ata colorata pentru a marca
graniele i liniile de lupta. Plasam toate unitile de lupta ale diferitelor puteri
la punctele lor de pornire. i ateptam. Cu puin nainte de ora noua, Ben Hur
i Chita bteau la ua, nti doua bti rapide i hotrte, iar dup o pauza, o
btaie mai uoara. i identificamprin vizor i apoi spuneam parolele. Chita, de
afara, ntreba Libertate?, iar eu, dinaunim rspundeam Sau Moarte.
Uneori, n toiul btliei, Ben Hur decreta o pauza i ne condu-cea la un
raid prin frigider. mi plceau dimineile acelea i, mai ales acele rare momente
cnd Ben Hur murmura printre buzele strnse Eti biat bun, Proffi.
Nu tiam, totui, ca aceste cuvinte au valoare doar atunci cnd ti le
adresezi singur. i cu sinceritate.
Dup un sfert de vacana, fcusem deducii sigure n legtur cu ce
greiser Roi-nmel i Zhukov, Montgomery i George Patton i cum vom evita
sa facem aceleai greeli cnd va veni momentul. Ddeam marea harta a
Palestinei i a mprejurimilor jos de pe perete, o puneam pe covora i exersam
alungarea englezilor i res-pingerea armatelor arabe unite. Ben Hur era ofieml
comandant, iar cu eram creierul. ntmpltor, chiar i acum cnd scriu, am
unperete n casa acoperit cu hri. Uneori stau n fata lor, mi pun ochelarii
(care nu sunt nimic pe lng cei cu lentile rotunde ai tatlui meu) i umiaresc
cursul rzboiului din Bosnia sau Azerbaidjan, dup cum cste descris la tiri, la
radio sau n ziare. ntotdeauna exista un rzboi undeva n lume. Uneori
presupun, uitndu-m la harta, ca una dintre parti a fcut vreo greeala, ca a
omis vreo oportunitate de a face o micare de surprindere prin nvluire.
Pe la mijlocul verii, pregteam planuri pentru armata evreiasca, cu
distrugtoare, submarine, fregate i transporturi aeriene. Planui-sem sa
investighez posibilitatea unei lovituri fulgertoare asupra bazelor navale
britanice, njurul ntregului rm al Mediteranei, n Port-Said, Malta,

Farmagusta, Mer, Matruh, Gibraltar. Nu aicin Haifa, nsa, pentru ca s-ar

atepta cu sigurana la ceva, aici. Exista oare vreo baza britanica n bazinul
mediteraneean? Intenionam s-l pun aceasta ntrebare sergentului Dunlop, la
urmtoarea noastr ntlnire la cafeneaua Orient Palace. L-a putea ntreba cu
o curiozitate aparent inocenta, genul de ntrebri fireti pe care le pune un copil
care este interesat de geografie. Dar gndindu-m mai bine, am renunat la
idee, de teama ca prin simpla pronunare a ntrebrii, s-ar fi putut nate
suspiciuni i astfel a fi pus n pericol elementul de surpriza care era vital
pentru succesul planului nostru.
Mai bine l-a ntreba pe tata.
Dar, de fapt, nu era nevoie sa ntreb pe nimeni. Puteam cuta sin-gur. A
putea face corelaii ntre informaia din enciclopedie i cea de pe hrile din
atlas. Corelarea surselor puse la dispoziie poate uneori da infonnaii secrete
valoroase. (nc mai cred asta. Uneori pun ntrebri aparent inocente cuiva,
cum ar fi: Care este peisajul tau preferat? i, mai trziu, n timpul conversaiei,
dup aproximativ o jumtate de ora, l ntreb, ca din ntmplare, ce vrea sa fie
cnd va fi mare. Compar cele doua rspunsuri n nunte i tiu.)
Armata evreiasca nu a pomit mciodata pe mare, iar de acum nu o va mai
face niciodat. n schimb, eu urma sa ma nfiez n faa curii mariale sub
acuzaia de tradarejosnica i de divulgarea de secrete dumanilor.
Ma gndeam: Pana i Robin Hood putea fi numit un trdtor. Oricum,
numai o persoana meschina s-ar preocupa de o astfel de ipostaza a lui Robin
Hood. Chiar daca aceasta ipostazaexista. Este un adevr.
Dar ce este trdarea, de fapt?
M-am aezat pe scaunul tatlui meu. Am aprins lampa de birou. Am luat
un cartona dreptunghiular din teanc. Am scris pe el ceva de genul: Verifica
daca exista vreo legtur ntre cuvntul boged, trdtor i cuvntul beged,
haina. Cf un lup m blana (haina) de oaie. Un trdtor ascunde anuroite
lucruri, exact ca hainele. Lar hainele se rup exact cnd te atepi mai puin. De
asemenea, daca te mbraci cu haine groase, vremea se nclzete, iar cnd te
m-braci uor pentru o vreme calda, bmsc vremea se rcete (dei n situaia de
faa trdarea se datoreaz vremii, nu hainelor). La ora de religie cu domnul
Zerubbabel Gihon am studiat un vers din lov: Fraii mei m-au trdat precum
un rau. Nu e vorba de rurile linitite ale Ucrainei despre care mama vorbea
aa de frumos, ci de rurile de aici de pe pmnturile Israelului: ruri
trdtoare. Pe cldura verii, cnd i-e sete, ele i dau pietri fierbinte n loc de
apa, iar iarna, cnd te plimbi pe marginea lor, dintr-o data dau pe dinafara.
Profetul leremia se plngea: Casa Israelului i casa lui luda m-au trdat, a
spus Domnu i. i leremia a fost numit trdtor: l-aujudecat i l-au gsit
vinovat, iar apoi l-au aruncat ntr-un pu.
n timp ce expresia Josnic, am notat pe alt cartona, nseanma ordinar
sau ticlos, sau una cu pmntul. Sa fii una cu pmntul poate nsemna sa fii
mrunt la suflet, ori sa fii deprimat sau moro-canos. Dar asta poate sa nsenine
sa fii demn de mila sau umil. Sau inferior. Deci este cuvntul josnjc opus
cuvntului mndru sau arogant? Ben Hur Tykocinski este arogant, dar este i
rau. (Dar eu:

Nu aveam curajul s-l scriu Yardenei i s-mi cer scuze pentru ca

trsesem cu ochiul.) Trebuie s-l ntreb pe sergentul Dunlop cum se spune
tradatorjosnic n engleza i daca limba engleza are cone-xiuni ntre trdare i
mbrcminte i ntre ticloenie i umilin.
Oare l voi mai vedea vreodat?
Punndu-mi ntrebarea asta a nceput sa mi se fac dor de el. Firete, nu
puteam uita nici un moment ca era din tabra opusa, din tabra dumanilor.
Dar nu era dumanul meu, dei era unul dintre soldai. Era al meu.
Nu mai pot suporta. Trebuie sa vorbesc acum despre sergentul Dunlop i
despre relaia noastr. Dei mi este destul de greu sa o fac.
Obinuiam sa ne ntlnim n secret de doua sau trei ori pe sptmn n
camera din spate a cafenelei Orient Palace. n ciuda numelui sau, aceasta era o
baraca de tabla drpnat acoperita n ntregime cu un strat gros de floareapatimilor, situata pe o mica alee nspre partea vestica a taberei. n camera din
faa era o masa de biliard acoperita cu postav verde, care era ntotdeauna
ncon-jurata de un grup de soldai englezi i poliai plini de sudoare i civa
tineri din lerusalim cu cravate i cmi elegante, evrei, arabi, greci, armeni cu
inele de aur i parul dat cu gel i cteva fete plutind n nori de parfum. Nu
zbovisem niciodat n aceasta camera din faa: mi reaminteam ca eram ntr-o
misiune. Nu am tras niciodat cu ochiul spre fata din spatele tejghelei. Oricine
vorbea cu ea ncerca sa o fac sa rada i aproape toat lumea reuea. Avea un
obicei de a se apleca n faa, ca i cum ar fi fcut plecciuni, de fiecare data
cnd mpingea un pahar de bere cu spuma pe tejghea, iar cnd fcea acest
lucru, o falie adnc se deschidea n decolteul rochiei ei; unii nu se puteau
abine sa nu se uite, eu, nsa, nu am aruncat nici mcar o privire, niciodat.
Traversam n graba aceasta camera din faa, plina de rsete i fum i
mergeam n camera urmtoare, care era mai linitita i avea doar patru sau
cinci mese, acoperite cu fee de masa de mu-ama imprimate cu flori sau ruine
greceti. Tinerii stteau acoloju-cand table, uneori gseai cate un cuplu sau
doua, dar, spre deo-sebire de camera din faa, oamenii de aici vorbeau pe
optite. Ser-gentul Dunlop i eu obinuiam sa stam cam o ora, o ora ijumatate
la masa din col, cu mai multe cri deschise n faa noastr: o Biblie evreiasca,
un dicionar de buzunar i o carte de engleza pentru nceptori. Acum, cnd au
trecut mai mult de patruzeci i cinci de ani, cnd Anglia nu mai este dumanul
nostru, iar statul evreiesc exista, acum cnd Ben Hur Tycocinski se numete
dom-nu Benny Takin i deine un lan hotelier, cnd Chita Reznic i ctig
existena reparnd boilere cu energie solara, iar eu nc mai ui-maresc cuvinte
i le pun la locul lor, pot scric i acest lucm: Nu i-am divulgat nici un secret lui
Stephen Dunlop. Niciunul mcar. Nu i-am spus nici cum ma cheama. Pana la
sfrit. Tot ce fceam cra sa citim Biblia mpreuna, n ebraica i s-l nv unele
cuvinte noi ce nu se gseau n Biblie, iar n schimb, el mi preda bazel^ limbii
engleze. Era un om dezorientat i, dup cum spunea el, singuratic. Era un
brbat voinic, cu umeri lai, cu o faa rozalie i moale, cam palavragiu i roea
foarte des. Picioarele sale ieind din pantalonii scuri preau ndesate i fara
par, cu mici cute, ca acelea pe care le vezi pe picioarele unui bebelu care nu a
nvat nc sa umble.

Sergentul Dunlop vorbea un fel de ebraica, limba pe care o nvase n

Canterbury, oraul sau natal, de la unchiul sau care era vicar. (Fratele sau,
Jeremy Dunlop, era i el om al bisericii, misio-nar n Malaya.) Ebraica sa era
moale, ca un cartilagiu, ca i cumnu ar fi avut oase. Mi-a spus ca nu are
prieteni. (Dar nu am nici du-mani a adugat el fara s-l ntreb.) Era angajat
al poliiei britanice din lerusalim pe post de contabil i de casier. Uneori, cnd
era vreo urgena, era trimis sa pzeasc biroul guvemului camojuma-tate de
noapte sau sa verifice crile de identitate la vreun punct de control. Mi-am
nregistrat toate aceste detalii n minte n momentui n care le rostea. Seara,
cnd eram acas i scriam n caietul meu de notie pentru a mari numrul de
informaii adunate la sediul urganizaiei LSM. Sergentului Dunlop i plcea la
nebunie sa mprtie zvonuri legate de prietenii sau superiorii sai: care era
avar, care era un dandy, care linguitor, care i-a schimbat recent loiunea de
ras, care ofier CID de grad nalt trebuie sa foloseasc ampon anti-matreaa.
Toate aceste detalii l fceau sa chicoteasc, fapt ce l fcea sa se ruineze, nsa,
cu toate astea, nu se putea abine. Maiorul Bentley cumprase o brar de
argint pentru se-cretara colonelului Parker. Doamna Nolan avea o buctreas
noua. Doamna Sherwood prsea camera dezgustata, imediat ce cpitanul
Bolder intra. Eu scoteam exclamaii politicoase i nre-gistram totul m
memorie. Lar sufletul meu se strecura n vrful picioarelor descule, ca un
ceretor, printre duci i coni, cu ochii cscai de uinure, prin camere nalte cu
panouride mahon i luminate de candelabre, privindu-l pe cpitanul Bolder
intrnd plin de mndrie i pe frumoasa doamna Sherwood ntorcndu-se pe
clcie i npustindu-se afara.
Pe lng limba profeilor, sergentul Dunlop mai tia latina i ceva greaca,
iarn timpul sau liber nva de unul singur araba lite-rara (astfel nct cei trei
fii ai lui Noe Sam, Ham i Jafeth -puteau slui mpreuna n inima mea, cum
era nainte de mpar-irea limbilor). Pronuna numele Ham exact capc cuvntul
englez ham (unca), n loc sa pronune litera ca n ebraica, gutural i observnd
cum ma necam de ras, spunea: Vorbesc i eu cum pot. Nu m-am putut
abine sa nu-l mprtesc faptul ca tatl meu tie i el latina i greaca, pe
lng alte limbi. Apoi mi-a pamt rau i mi s-a fcut ruine de mine, pentru ca
nu aveam voie, sub nici o forma, sa le comunic celor din tabra opusa nici cea
mai inocenta informaie, cum era aceasta: n-ai habar cum ar putea sa o foloseasca. Pana la urma i englezii puteau confrunta nite fapte care le erau puse
la dispoziie cu altele i puteau descoperi vreun secret de exploatat n
dezavantajul nostm.
Acum trebuie sa va explic cum l-am cunoscut pe sergentul Dunlop. Neam ntlnit ca dumani. Um-laritor i urmrit. Poliai i lupttor din subterane.
Y*
Trziu, n acea seara, pe la nceputul vacanei de vara, ani pomit de unul
singur sa caut ascunztori n peterile din spatele Shandryei. ntr-una dintre
peteri am gsit o ascunztoare plina de o grmad de pietre i nisip. O
explorare superficiala a adus la lumina patru cutii cu cartue de gloane de
puca i ma hotrsem ca era de datoria mea sa continuu cercetarea. Am ieit
afara cnd se ntunecase, iar frigul, asemenea atingerii unui cadavm, ncepuse

sa adie nspre mine din adncurile peterii. Se lsase noaptea. Strzile se

goliser din cauza strii de asediu. Din pricina parucii, inima mi batea n piept
de parca ar fi ncercat s-i fac puin loc, mai n spate, unde sa se ascund.
Ma hotrsem sa ma furiez acas prin curile din spate. nc de la
nceputul primverii, organizaia LSM pusese la cale o reea de trecere de la o
curte la alta. Urmnd o directiva pe care o pnmisem de la Ben Hur i pe care,
dup ce lucrasem la ea i o mbunata-isem, i-o transmisesem mai departe sub
forma de ordin lui Chita Reznic, acesta constmise crri din placi, pietre, lzi i
frnghii, crend puncte de legtura strategice. Astfel, puteam sari gardurile i
zidurile sa ieim sau sa ne retragem prin labirintul de curi i grdini.
Dintr-o data, se auzi, nu foarte departe, un foc de anna. Unul adevrat:
ascuit, slbatic i nspimnttor.
Cmaa mi se lipise de piele de teama. Sngele mi pulsa ritnuc n tmple
i n gat. Gfind i nspimntat, am nceput sa alerg ca o maimua, aplecat
nainte, peste garduri i printre tufiuri, zgariin-du-mi genunchii, izbindu-mi
umerii de perei, prinzndu-mi mar-ginea pantalomlor n sannele gardurilor
fara a ma opri sa o des-prind: trgeam de mine sa scap asemenea unei oprle
care-i las coada, lsnd n gard cate un. Petic de haina sau cate o bucata de
piele sfiat.
Tocmai ma ridicasem de pe treptele din spatele potei, ale carei ferestre
ntunecate erau protejate cu grilaje i erampe punctul de a traversa diagonal,
pe fiiri, strada Zephaniah, cnd o raza orbitoare de lumina m-a izbit drept n
ochi i, n acelai moment ceva rece, moale i umed, ca atingerea unei broate,
se lipi de spatele meu i urca pe coloana, pana a ajuns n parul meu.
ngheasem, ca un iepure n fraciunea de secunda dinainte sa fie nhat de
ghearele prdtorului. Mana care mi prinsese parul nu era una putemica, ci
mare i moale ca o meduza. Dup cum era i vocea din spatele luminh
orbitoare: nu un obinuit ltrat britanic, ci o singura silaba moale ca o fiertura
de ovz: Haltf Apoi, brusc, ntr-o ebraica de nceptor, dar cu accent
pronunat britanic: Unde te grbeti tu?
Era un poliai englez stngaci, cam moale. Pe fiecare umr i strlucea o
insigna de metal cu numrul de identificare. apca i era aezata piezi.
Gfiam amndoi din greu. Feele ne picurau de transpiraie. Purta un ort
kaki care i ajungeau pana la genunchi i o pereche de osete kaki care i ele
erau ridicate pana la genunchi. ntre cele doua articole, genunchii sai licreau
uor n ntuneric; preau dolofani i moi.
Va rog, domnule, i-am spus n limba inamicilor mei. Va rog frumos,
domnule, lsai-m sa ma duc acas.
Mi-a rspuns din nou n ebraica. Nu n ebraica noastr, totui. Mi-a
spus: Nu lsa flcul sa se rtceasc prin ntimeric.
Apoi mi-a spus ca o sa ma duca pana la ua casei mele i ca trebuie s-l
arat drumul.
Nu ar fi trebuit sa fac acest lucru, deoarece politica noastr era de a nu
ne supune nici unui ordin de-al lor, ca astfel sa punem piedici mainriei lor
represive. Dar ce altemativa aveam? Ma inea de umr. Pana n acea seara, nu
atinsesem niciodat vreun englez i nici un englez nu pusese mana pe mine.

Citisem adesea n ziare despre mana britanica: Luai-v minile de pe

supravie-uitorii notri. Sau: Tiat fie mana aroganta ridicata mpotriva
ultimei noastre sperane! Sau: Blestemata fie mana data cu asupritorii
notri.
i iat-m cu mana dumanului pe umrul meu. Era ca o bucata de
lana. Ma ruinasem de parca a fi fost atins de o fata. (n acea vreme, aveam
concepia ca atunci cnd o fata atinge un biat, acest fapt l umilete. Un biat
care atinge o fata, pe de alta parte, era un act de eroism care se putea ntmpla
doar n vise, sau n filme. i daca se ntmpl ntr-un vis, era mai bine sa nu-i
aduci amin-te.) Vroiam s-l spun poliaiului englez s-i ia mana de pe mine,
dar nu ti. Am cum. i nu eram pe de-a-ntregul sigur ca vroiam sa fac asta,
deoarece strada era pustie i sinistra, iar cldirile erau ntunecate i ferecate ca
nite epave scufimdate. ntunericul prea opac i nspimnttor. Durduliul
poliai englez i lumina calea cu o lantema i aveam senzaia ca raza de lumina
proiectata n faa, pe pavaj, ne proteja ntr-un fel de raul care pandea n oraul
pustiu. Mi-a spus: Hei, eu sunt sergentul Dunlop. Sunt un englez care ar da
orice pentru limba profeilor i a crui inima este nrobita de Poporul Ales. Va
mulumesc frumos, domnule, am spus aa cum fusesem nvat la poala i
mi s-a fcut ruine de mine. i ma bucnram ca nu-i putea da nimeni seama.
Ma ruinasem i pentru ca uitasem ca trebuia sa pronun consoana iniiala a
cuvntului mulumesc (thankyou) cu limba ntre dini, pentru a produce un
sunet special britanic, care era ceva ntre t i s. Spre ruinea mea, am spus
tank n loc de thank.
Casa mea este n oraul Canterbury, iar inima mea, n lerusalim i
ndat ce zilele mele din lerusalim se vor sfri, ma voi ridica i ma voi ntoarce
pe pmntul meu, exact cum am venit aici. n ciuda conriinei mele, n ciuda
principiilor, n ciuda raiunii mele, m-am simit, dintr-o data, atras de el. (Ar
trebui, oare, un asemenea poliai englez, care este de partea noastr, chiar daca
aceasta este mpotriva ordinelor regelui sau, sa fie considerat un trdtor?) n
cele trei poezii pe care le scrisesem despre eroii din timpul regelui David i pe
care i le artasem doar Yardenei i eu alesesem un limbaj solemn. De fapt, era
foarte norocos sergentul acesta ca eu fusesem prins n acea noapte pe strada i
nu Chita sau Ben Hur: ei ar fi ras de ebraica lui bombastica. Cu toate astea, o
voce grava dinauniml meu mi optea: Mai bine ai avea grija. Nu tii prea credul.
Dup cum ne nvase domnul Zerubbabel Gihon: Ei sunt trufai i rostesc
cuvinte grele, penim ca au apte monstruoziti n inimile lor, plini de viclenie
i minciuna (i ce este viclenia, de fapt?), cu minile patate de snge. i mai
mi rsun n minte, desigur, invariabila expresie a tatlui meu, unul din
sloganurile compuse n engleza pentru Rezistena: perfidul Albion.
Mi-e ruine sa scriu acest lucru, dar, cu toate astea, recunosc:
Puteam fugi cu mare uurina. Puteam sa ma desprind din stran-soare i
sa dispar n gradina. Poliaiul era stngaci, neatent i-mi amintea, mai degrab,
de domnul Gihon: dezorientat, dar bine intenionat. Chiar i uoara panta a
strzii Zephaniah l fcea sa gfie. (Mai trziu am aflat ca suferea de astm.) Nu
numai ca puteam sa scap; dar daca a fi fost, ntr-adevr o pantera a subteranei, mi-ar fi fost uor s-l nha pistolul, care n loc sa atame la locul lui, pe

old, alunecase pe curea, la spate, unde se balansa i l lovea uor pe sergent la

fiecare pas pe care l fcea, asemenea unei ui care nu este bine nchisa. Era,
clar, de datoria mea s-l iau dintr-o smucitura pistolul i sa o iau la goana. Sau
s-l nha i s-l ndrept nspre el, chiar ntre ochi (cred ca era i miop) i sa
strig n engleza Minile sus', sau, mai bine Nu mica! (Gary Cooper, Clark
Gable, Humphrey Bogart, oricare dintre ei ar fi dovedit cu mare uurina, cu o
singura mana, cincizeci asemenea inamici molai.) Dar n loc sa preiau puterea
i sa ctig o arma preioasa n favoarea naiunii noastre, recunosc ca, dintr-o
data, mi-a prut rau ca drumul nu era mai lung. i n acelai timp simeam ca
e dezgus-tator sa am asemenea sentimente i ca ar trebui s-mi fie mine. i
chiarmi era ruine.
Sergentul spuse cu un accent moale: n cartea profetului Samoil e scris
aa: i flcul era doar un flcu. Rogu-te, nu-i fie frica. Sunt un strain care
iubete Israelul. i cntream cuvintele. Am decis ca era de datoria mea s-l
spun adevrul pur i simplu, n numele meu i n numele naiunii. Lata ce i-am
spus (n engleza): Nu te supra pe mine, domnule. Noi rmnem dumeni
pana ne napoiezi pmntul.)
SS^^' ^S^ts^^V'
Daca ma aresta pentro cuvintele acestea ndrznee? i ce daca, gndeam
eu. Nu ma sperie ei cu cu nchisorile lor, cu eafoadele i cu spnzurtorile lor.
mi veniser n cap regulile pe care le nvaa-sem de la Ben Hur Tykocinski n
ntlnirea generala a naltului Co-mandament: patru moduri de a rezista
interogatoriului prin tortura.
Prin ntuneric am simit zmbetul sergentului Dunlop, aseme-nea limbii
pline de saliva a unui caine bland i stngaci: n curnd toi locuitorii
lemsalimului vor avea linite. Pace ntre zidurile sale i prosperitate n palatele
sale.! N limba engleza, tinere, noi spunem dumani, nu dumeni. Doreti a
continua sa ne mai vedem la faa i sa nvm mpreuna limba fiecruia? i
care e numele tau, tinere? ntr-o fraciune de secunda, rece i cu mintea
limpede, am analizat situaia din toate unghiurile. nvasem de la tatl meu ca
la o testare, un om inteligent ar trebui sa vizualizeze toat informa-ia pusa la
dispoziie ntr-o imagine de ansamblu, sa disting raio-nal ntre ceea ce este
posibil i ceea ce este necesar i ntotdeauna sa cntreasc la rece diferitele
opiimi posibile i doar atunci poa-te alege raul cel mai mic. (Tata nu folosea
doar expresiile cu sigurana, indubitabil, ci i raional i veritabil.) n acel
moment mi-am adus aminte de noaptea cnd imigranii clandestini ajunsesesa
la mal. Cum eroii din Rezistena crau supravieuitorii n spate de pe nava
trasa pe rm. Cum o ntreaga brigada britanica i-a nconjurat pe plaja. Cum
eroii din Rezistenai-au distrus actele de identitate i le-au amestecat cu cele
ale imigranilor, astfel nct englezii sa nu-i dea seama care sunt locuitori i
care ar trebui aiungai ca nite imigrani ilegali. Cum i-au nchis englezii pe toi
cu sarma ghimpata i i-au interogat pe rand cerndu-le sa le spun numele,
adresa, ocupaia i cum la toate ntrebrile, imigranii i lupttorii din
rezistena au dat acelai rspuns cu mndrie: Sunt un evreu de pe pmntul
Israelului.

n acel moment, m-am hotrt i eu sa nii-mi dau numele. Chiar daca

ma torturau. Totui, din considerente de tactica, am ales sa ma prefac ca nu
nelesesem ntrebarea. Sergentul a repetat cu blndee: Daca doreti i tu,
haide sa ne ntlnim la cafeneaua Orient Palace. Acolo mi petrec eu timpul
liber. Voi nva ebraica dup vorba ta, iar eu te voi recompensa cu lecii de
engleza. Numele meu este Stephen Dunlop. Lar al tau, tinere? Eu sunt Proffi!
i am adugat cu ndrzneal: Un evreu de pe pmntul Israelului.
Ce-mi pasa. Proffi era doar o porecla. ntr-un film, mi-am adus aminte
cred ca se numea Lightening Bolt, cu Olivia de Havilland i Humphrey Bogart
Humphrey Bogart a fost prins de inamici. Rnit, neras, cu hainele mpte i un
firicel subire de snge prelingndu-se din colul gurii i-a nfruntat
interogatorii, cu o umbra de zmbet care era politicos i totui zeflemitor.
Atitudinea sa rece exprima un subtil dispre pe care cei care l-au capturat nu
puteau s-l sesizeze.
Sergentul Dunlop se poate sa nu fi neles de ce i-am spus: Un evreu de
pe pmntul Israelului, n loc s-mi spun numele. Nu a protestat, nsa. Mana
lui moale s-a micat puin de pe spatele meu pe ceafa, m-a lovit prietenete de
cteva ori i s-a aezat din nou pe umrul meu. Tatl meu i punea foarte rar
mana pe umrul meu. Lar cnd fcea asta scopul lui era s-mi spun: Mai
gande-te-te, cntrete totul raional, ntr-adevr i rzgndete-te. n timp ce
mana sergentului Dunlop mi spunea, mai mult sau mai puin, ca ntro noapte
ntunecata cum era aceea era mai bine pen-tm doi oameni sa fie mpreuna,
chiar daca erau dumani.
Tata obinuia sa spun despre englezi: Aventurierii aceia arogani, care
se poarta de parca ntreaga lume e a lor. Mama mea a spus o data: Nu sunt
dect nite tineri plini de bere i de dor de casa. nfometai dup o femeie i de
o vacana. (tiam i parca nu tiam ce nseamn nfometai dup o femeie.
Nu gseam n asta, nsa, nici un motiv de a-l ierta. i, cu sigurana, nici un
motiv de a ierta femeile. Din contra.)
Ne-am oprit sub felinaml ce se afla la rscrucea strzilor Zephaniah i
Amos, pentru ca poliistul s-i traga sufletul. Sttea i i fcea vnt cu apca
feei transpirate. Dintr-o data, mi-a pus apca pe cap, a nceput sa chicoteasc,
iar apoi i-a pus-o napoi pe cap. Pentru un moment, mi se pru ca arata ca o
ppu de cauciuc ce fusese umflata. Nu arata deloc ca un aventurier. i
totui, nu puteam s-mi scot din minte faptul ca nu trebuia sa nu ma gndesc
la el ca la un aventurier.
Mi-a spus: Parca mi s-a tiat aerur'.
Am profitat de ocazie, dintr-o data, s-l rspltesc penim c-mi corectase
engleza, mai devreme. I-am spus: n ebraica noi nu spunem mi s-a tiat aerul,
ci ini s-a tiat respiraia.
i-a luat mana de pe umaml meu i i-a scos o batista n carouri cu care
i-a ters transpiraia de pe frunte. Era momentul perfect sa fug. Sau sa nha
arma, De ce stteam acolo, oare, ca un ntng, n noaptea aceea pustie, la
rascmcea strazalor Zephaniah i Amos, ateptndu-l, de parca era vreun unchi
aiurit, pe care fusesem nsrcinat s-l nsoesc, n caz ca uita unde trebuia sa
ajung? De ce simeam nevoia, n acel moment, cnd sergentului parca i se

tiase aerul, sa fiig i s-l aduc un pahar cu apa? Daca semnul trdrii este
un gust acru sau o senzaie ca ai dinii strepezii, ca atunci cnd mesteci coaja
de lmie sau spun, sau ca atunci cnd tabla e zgriat de creta, atunci se
poate ca n acel moment sa ma fi simit ca un trdtor. Dei nu pot nega ca mai
ncercam i un fel de placere ascunsa. Acum, cnd scriu aceasta poveste, cu
mai mult de 25 de ani mai trziu, cnd statul evreiesc exista i i-a cucerit
dumanii cu vrf i ndesat, mai simt nc nevoia sa trec peste acel moment.
Pe de alta parte, ma uit napoi cu mare afeciune.
Am scris deja, att aici cat i n alte scrieri, ca orice lucru are cel puin
doua parti (cu excepia unei umbre). mi amintesc cu uimire ca n acel moment
straniu era un ntuneric patnmzatorpeste tot njurul nostru i o insulia de
lumina slaba tremura dedesubtul lantemei poliistului i era un gol
nspimnttor i multe umbre mictoare. Dar nici sergentul Dunlop i nici eu
nu eram o umbra. Lar faptul ca nu fugisem nu era o umbra, ci o rmnere. La
fel ca i faptul ca nu am nhat arma. n acel moment se formase o hotrre n
capul meu, ca i cum un clopoel sunase n mine: ntr-adevr.
Cu sigurana.
i definitiv.
Aveam s-l accept propunerea.
Aveam s-l ntlnesc la Orient Palace, pentru ca apoi, sub pretextul ca ne
ddeam lecii de engleza i ebraica unul altuia, s-l smulg cu iretenie
informaii vitale legate de desfurarea forelor trupelor inamice i schie ale
regimului represiv. Astfel le-a fi de o mie de ori mai folositor celor din
Rezistena dect fugind sau chiar dect nhnd un pistol. De-acum aveam sa
fiu nn spion. O crti. Un agent secret deghizat ntr-un copil interesat de limba
engleza. De acum ncolo acionam ca ntr-unjoc de ah. de coniac tare pe care
tatl meu ntr-o zi m-a pus sa l beau ca sa ma vindece o data pentru totdeauna
de tentaie.
Tot ce nvasem vreodat despre generaii ntregi de evrei umilii i
calcai n picioare, Humprey Bogart, prizonierul mndru, totul mi-a rmas n
gtlej i mi-am vrt mana ncletata adnc n buzunar. Am lsat mana
dumanului atamand surprinsa n aer, pana cnd a trebuit sa renune i sa
transforme strnsoarea de mana intenionata ntr-un fel de semn de rmasbun. A dat din cap i a plecat. Demnitatea mea rmsese intacta. Atunci de ce
am simit din nou gustul trdrii n gura, ca i cum a fi mestecat spun?
Tata sttea n pragul uii de la intrare, spunnd cu engleza sa lenta, cu
r-urile sale care sunau rusete ca nite patine cu rotile scrnind pe un asfalt
denivelat: Mulumesc, doinnule ofier, ca ne-ai adus napoi acas oaia
rtcit. ncepusem sa ne ngrijoram. Mai ales soia mea. Va suntem
recunosctori.
Tata, am optit, e un tip O. K. i plac evreii. Da-l un pahar de apa i fii
atent, nelege ebraica.
Tata nu a auzit, ori s-a hotrt sa nu in seama de ce i-am spus. A zis:
Cat despre micul derbedeu, nu va facei griji, domnule, o sa avem noi grija de
el. Va mulumesc nc o data. La revedere, sau shalom, pace, cum suntem

obinuii sa spunem noi, evreii, de mii de ani i chiar asta vrem sa spunem, n
ciuda a ceea ce a trebuit sa nduram.
Sergentul Dimlop a nceput sa spun n engleza, dar lajumatate a dat-o
pe ebraica: Flcul i eu am vorbit pe drum. E un biat detept i cuminte. Sa
nu fii prea aspru cu el. Cu ngduina dumneavoastr, am sa folosesc i eu
cuvntul ebraic shalom. Pace. Pace, pace cui e aproape, pace cui e departe.
i n tot acest timp a stat cu mana lui dolofana pe umrul meu care se
obinuise cu aceasta mana i care voia sa mai fie atins astfel. i, fcndu-mi cu
ochiul, mi-a optit: Orient Palace. Maine la ase.
Am spus la revedere. Mulumesc. Sufletul meu m-a mustrat:
Ruine s-i fie, sluga, laule, lingule, de ce, pentru numele lui
Dumnezeu, s-l mulumeti lui? Deodata un val de stima faa de propria mea
persoana mi-a maturat ntreaga fiina, precum paharul.
Tata a nchis ua. De pe hol, i-a spus mamei: Te rog, nu te amesteca.
Apoi m-a ntrebat ncet: Ce ai de spus n aprarea ta? Am ntrziat. mi
pare rau. A nceput starea de asediu. Eram deja n drum spre casa cnd m-a
prins poliistul.
Ai ntrziat. De ce ai ntrziat? Am ntrziat. mi pare rau. i mie, a
spus tata trist, adugnd: ntr-adevr. mi pare rau i mie.
Mama a spus: S-a ntmplat ceva n Haifa. Un biat de vrsta ta era
afara n timpul strii de asediu. Englezii l-au prins, l-au acuzat ca lipea
manifeste i l-au condamnat la cincisprezece lovituri. De bici. Doua zile mai
trziu, prinii lui l-au gsit ntr-un spital arab, iar spatele lui, nu vreau sa
descriu cum arata
Tata i-a zis: Ma lai, te rog, sa tennin?
Apoi mi-a spus: ntr-adevr. Te rog, fii atent: nu ai voie s-i prseti
camera pana la sfritul sptmnii; ai voie doar sa mergi la baie. Aa ca vei
lua cina singur. Astfel vei avea destul timp sa reflectezi la ceea ce s-a ntmplat
i, de asemenea, la ceea ce s-ar fi putut ntmpla. Pe lng asta, Domnia Ta va
trebui sa se confrunte cu o criza economica, deoarece nu va mai primi bani de
buzunar pana pe 1 septembrie. Mai mult, acvariul i excursia la Talpiot nici nu
se mai discuta. Stai. Nu am terminat nc. Luminile raman stinse sapta-mana
asta ntre zece i un sfert seara i noua dimineaa. Excelena sa, cu sigurana,
nelege legtura: este penim a-i putea cntri comportamentul pe ntuneric.
Se tie ca pe ntuneric, un om raional gndete cu o mare proftmzime dect cu
luminile aprinse. Asta e tot. Acum Domnia Sa se va duce pe loc n camera sa.
ntr-adevr. Fara masa de seara. Nu, trebuie sa te rog nc o data sa nu te
amesteci: asta e ntre noi doi.,. ^iffi^^^W^a^feas.
Dup ce am fost eliberat din arestul casei, i-am sugerat lui Ben Hur sa
fac o adunare de personal la naltul Comandament al LSM HQ n
ascunztoarea noastr din pdurea Tel Arz. Fara prea multe detalii, i-am spus
despre descoperirea unei surse vitale de informaii i i-am cerut aprobarea de
a-mi continua activitatea de spionaj. Chita Reznik a exclamat: Oho!
Ben Hur i-a aruncat lui Chita una dintre privirile sale kaki vulpeti i nu
mi-a spus nici da, nici nu. n cele din urma, se adresa unghiilor sale: natul
Comandament trebuie inut la curent tot timpul.

Am interpretat aceste cuvinte ca o autorizare sigura de a prelua

misiunea. I-am spus: Cu sigurana. Cum aflu ceva, asta e. i i-am atras
atenia asupra faptului ca pana i n filmul Panther n the Basement. Lui
Tyrone Power i s-a dat mana libera, nu-l aa, sa dispar n ceaa, s-i ascund
sau s-i asume o identitate aa cum vroia el. Chita a spus: Aa e. i apoi a
devenit un contrabandist de diamante i apoi proprietarul unui circ. Un circ,
a spus Ben Hur. Asta e numai bun pentru Proffi. Ma ndoiesc de pantera din
subterane, nsa.
Nu mi-am nchipuit niciodat ca a putea fi pus sub suprave-ghere. Ca
detaamentul de securitate intema va intra n aciune chiar n acea zi: Ben Hur
nu supoita sa nu fie la cnrent cu tot ce se ntmpl. Avea o sete de nestavilife
Setea se putea citi pe faa lui, n micrile, n vocea lui. De exemplu, cnd
nejucam fotbal (el era mijlocaul, iar eu eram comentatoml), rmneam uiniii
cumpe la jumtatea jocului Ben Hur putea bea cinci sau ase pahare de
limonada acidulata, unul dup altul, apoi bea apa de la robinet i n cele din
urma, nc mai prea nsetat. Mereu. Nu pot s-mi explic acest lucru. Nu cu
mult timp n urma am dat de el n timp ce ateptam un zbor al companiei El-Al,
purta un costum de om de afaceri i pantofi din piele de crocodil, cu un
impenneabil scump mpturit pe bra i o valiza cu catarame, afind un nume
tiprit cu litere argintii. Nu se mai numea Ben Hur Tykocinski, numele sau era
domnul Benny Takin i deinea un lan hotelier, dar tot nsetat mi s-a prut a
fi.
De ce anume i era sete? Ce n-a da sa tiu.
Este posibil ca astfel de oameni sa fie condamnai sa peregrineze prin
deerturi interioare, cu dune glbui i aride, cu nisipuri mi-catoare, prin
slbticie. Mii de ape neputndu-le stinge setea i nici potopul neputnd sa o
nece. Pana n ziua de azi am rmas fascinat de oameni de acest fel, exact ca
atunci cnd eram copil. nsa, cu trecerea anilor, am nvat sa ma feresc de ei.
Sau, mai degrab, nu att sa ma tem de ei, cat sa ma feresc de a fi fascinat de
ei.
n acea zi de vineri dimineaa, m-am furiat nspre cafeneaua Orient
Palace. Dup cum am mai spus deja, n ciudanumelui sau, aceasta era, de fapt,
o baraca drpnat, pe jumtate ngropata ntr-o mare nclceal de floareapatinulor. Nici nu se afla mcar nspre est, era n partea de vest a
lerusalimului, pe una dintre acele alei nguste cu case vechi i drpnate
nemeti, n spatele tabarei armatei, pe drumul ce ducea nspre Romema.
Aceste case miste-rioase, cu ziduri groase, aveau geamuri cu arcade,
acoperiuri de igla, pivnie i mansarde, cisteme de apa i grdini mprejmuite
cu ziduri n care creteau copaci stufoi ce aruncau n curi o umbra blnd,
stranie, de parca ai fi ajuns la marginile pmntului fgduinei ai crui
locuitori duceau o viaja panica, linitita, un pmnt al fgduinei pe care
doar l puteai vedea de la distana, fara a ajunge acolo niciodat.
n drum spre Orient Palace am fcut cteva ocoliuri prin spatele
grdinilor, peste loturile de pmnt pustii i, ca sa fiu n sigurana, am fcut
un ocol nspre sud, njurul colii Takhkemoni. Din cnd n cnd, aruncam
priviri rapide peste umr ca sa ma asigur ca reuisem sa scap de oricine m-ar fi

urmrit. mi doream, de asemenea, s-mi fac drumul cat mai lung, pentru ca
nu accep-tasem niciodat ideea ca o linie dreapta este distana cea mai scurta
ntre doua puncte. mi spuneam:
Linie dreapta: i ce daca?
n timpul deteniei n camera mea, pe ntuneric, mi folosisem raiunea,
exact cum mi ceruse tatl meu: mi reevaluasem fiecare pas, fals sau nu, pe
care l fcusem n noaptea n care am fost prins de poliistul englez. i trsesem
o concluzie clara. n primul rand, nu exista nici un dubiu ca prinii mei
avuseser dreptate n legtur cu faptul ca ntrziasem. Era un risc care nu-i
avea rostul. Nici un lupttor din Rezistena inteligent nu se confrunta cu un
inamic daca nu o face din proprie iniiativa i cu scopul de a obine un avantaj.
Orice contact ntre inamic i un lupttor din Rezistena, n cazul n care nu este
inipat de cel din urma, aduce avantaje doar inamicului. Riscasem inutil stand
n petedle Shahedriya pana cnd ncepuse starea de asediu, deoarece
ncepusem sa visez aiurea. Un adevrat lupttor de rezistena trebuie s-i
foloseasc chiar i visele n scopul victoriei. ntr-un timp cnd soarta naiunii
sttea m balana, sa visezi de dragul de a visa este un lux pe care doar fetele il puteau ngdui. Un lupttor trebuie sa fie n garda, s-i reprime visele, n
special cele legate de Yardena, care, dei avea aproape douzeci de ani, mai
avea nc obiceiul copilresc de a-i aranja fusta dup ce se aeza, de parca
genunchii ei erau un nou-nscut care trebuia bine nvelit, nu prea puin ca sa
nu rceasc i nu prea mult ca sa nu se sufoce. Lar cnd canta la clarinet,
muzica parca nu venea din instrument, ci direct din corpul ei, trecnd prin
clarmet doar ca sa culeag puin farmec i puina tristee, ca apoi sa te duca
ntr-un loc real i linitit, unde nu exista dumani, lupta i unde nu exista
ruine i trdare i nici asemenea gnduri.
Destul, idiotule.
Cu astfel de gnduri am ajuns la Orient Palace, cu o voce din interior
care ma ndemna sa ma ntorc din drum i sa merg acas nainte sa dau de
bucluc, iar alta rznd de mine pentni ca eram un la i o a treia, care era mai
puin o voce i mai degrab o menghina de oel ce ma trgea nuntru. Aa ca
am intrat n bar, evitandjucatorii de biliard din camera din faa, spernd sa nu
ma observe, stapanindu-mi impulsul de a atinge postavul verde cu varfiil
degetelor. (Pana i n ziua de azi mi-e foarte greu sa ma abin sa nu o ating
pentru a-l simi fineea, cnd vad o bucata de postav). Doi soldai englezi cu
bereta roie, genul de soldai pe care noi i numeam maci cu armele
atamandu-le pe umeri, discu-tau ncet cu chelneria, rznd n timp ce ea se
apleca sa le dea canile pline cu bere cu spuma i uitndu-se lung la decolteul
ei, dar eu nu am aruncat nici mcar o privire. Am traversat fumul, mirosul de
bere i intrigile i am ajuns n sigurana n camera din spate. n captul
camerei, la o masa acoperita cu muama nflorata, l-am va-zut pe omul meu.
Nu era chiar cum mi-l anunteam eu. Era un strain, mai serios, mai britanic.
Era aplecat asupra unei cri; sttea cu coapsele lui groase ncruciate, iar
uniforma i era mototolita i nengrijita. Purta un ort kaki pana la gpnunchi i
o cma mare mototolita de un kaki verzui (opus kakiului glbui al esturii
din fabrica locala pe care l purta tatl meu). Pe umerii lui puteam zri licrirea

argintie a numrului de identitate, pe care l memorasem n prima noapte:

4497. Un numr uor i plcut. Pis-tolul i alunecase din nou la spate,
nghesuit ntre fese i sptarul scaunului. n faa lui, pe masa am zrit o Biblie,
un dicionar, un pahar cu o limonada glbuie trezita, nc vreo doua cri, un
caiet de exerciii, o batista mototolita i un pachet desfcut de bomboa-ne. Aa
cum se uita la mine i mi zmbea, faa sa prea rozalie i moale, de parca ar fi
avut prea multa piele, care avea o nuana cam bolnvicioas, ca ngheata
topita de vanilie. apca lui, pe care mi-o pusese un moment pe cap n acea
seara, era aezata pe marginea mesei, prnd mai autoritara i mai oficiala
dect sergentul Dunlop nsui. Parul sau era castaniu, cu firul subire i avea o
crare dreapta exact pe mijlocul capului, precum cumpna apelor despre care
am nvat la geografie.
Din zmbetul sau incert, mi-am dat seama ca ma uitase. Buna, sergent
Dunlop, i-am spus n ebraica. Continua sa zmbeasc, dar ncepuse sa
clipeasc puin. Sunt eu. Ne-am ntlnit dup ce s-a dat ordinul de ncetare a
circulaiei pe strzi. M-ai arestat pe strada, m-ai dus acas i mi-ai dat drumul.
Mi-ai propus sa ne nvm unul pe altul ebraica i engleza, domnule. Aa ca
iat-m. Sergentul Dunlop roi i spuse: Oh. Ah. nc nu-i amintea nimic.
Aa ca i-am reamintit: Nu lsa flcul sa se rtceasc prin ntuneric. Nu va
aducei aminte, domnule? Cu o sptmn n urma. Se spune mamic, nu
enenuc? Oh. Aha, tu eti. Staijos. i care e dorina dumitale, de aceasta
data? Mi-ai propus sa studiem mpreuna. Ebraica i engleza. Eu sunt
pregtit. Oh. Aa. Venit-ai dup cum ai pronus. Binecuvntat fie cel ce
ateapt i vine.
i aa a nceput lecia noastr. La a doua ntlnire usesem de acord smi comande o limonada, dei, n principiu, nu ar trebui sa acceptam ninuc de
la ei, nici mcar un fir de aa sau un iret. Dar ma gndisem bine i am hotrt
ca era de datoria mea s-l ctig ncrederea i s-l terg orice urma de
suspiciune din minte, astfel nct s-l fac s-mi dea mfonnaiile de care aveam
nevoie. Acesta este singurul motiv penim care m-am fbrtat sa iau cteva
sorbituri din limonada pe care mi-o cumprase i am mai acceptat nite
napolitane.
Am citit cteva capitole mpreuna din Samoil i Cartea Regilor. Am
discutat despre ei n ebraica moderna, pe care sergentul Dunlop o nelegea cu
mare greutate. Cuvintele cocor, creion, cmaa l umpleau de uimire, deoarece
se formaser din cuvintele vechi. Intre timp eu am nvat ca limba engleza are
un timp care nu are echivalent n ebraica, prezentul continuu, n care fiecare
verb se termina cu un sunet asemenea clinchetului a doua pahare: ing. De fapt,
clinchetul a doua pahare m-a ajutat sa neleg acest timp englezesc: mi
imaginam un uor clinchet de pahare unnat de un uor dangt al acestui
prezent continuu, mergandmai departe i mai departe, slbind, plind din ce n
ce mai mult, stingndu-se n deprtare cu o continuitate ncnttoare, pe care
i fcea placere sa o asculi, pana la sfrit, fara a face nimic altceva, n timp ce
sune-tul plea, disprea, se risipea i pierea. Ascultndu-l astfel, puteai, ntradevr, s-l numeti prezentul continuu.

Cnd i-am spus sergentului Dunlop despre sunetul paharelor care m-au
ajutat sa rein prezentul continuu, el a ncercat sa ma laude, dar s-a zpcit i
a rostit nite cuvinte n engleza pe care eu nu le puteam nelege n totalitate.
Ceea ce nelegeam era ca, exact ca toi cei de partea noastr, i era mai uor sa
exprime idei dect sentimente. Simeam i eu ceva n acel moment (un amestec
de afeciune i timiditate), un sentiment pe care, nsa, l-am nbuit, fiindc un
duman ramane un duman, iar eu nu eram fata. (Ei i? Ce e cu fetele? Ce au
ele de ne atrag att de tare? Nu ca un pahar ciocnit de alt pahar, ci mai
degrab ca o linie de limiina pe un pahar? i pana cnd ne sunt interzise? Pana
cretem? Pana nu mai avem dumani?) Dup a treia sau a patra ntlnire, am
dat mana, deoarece spionii au voie sa fac asta i penim ca reuisem s-l nv
pe sergentul Dunlop diferena dintre tcutul i schimbatoml shva din ebraica.
Nu fusesem niciodat profesor, totiri, l aveam aici pe sergentul Dunlop care
mi spunea ca sunt un profesor mi-nunat i eram mulumit, dar, cu toate
astea, spuneam: Exagerai, donmule. (A trebuit sa explic cuvntul evreiesc
pentru a exa-gera, penim ca nu exista n Biblie. Totui, exista un fel de
lcust sau cosa cu un nume similar. Trebuie sa verific daca exista vreo
legtur.)
Sergentul Dunlop era un profesor rbdtor, puin aiurit, nsa cnd
schimbam rolurile, devenea un elev linitit i atent. Cnd scria n ebraica, era
att de concentrat nct rmnea cu limba scoasa n colul gurii, ca a unui
bebelu. O data a murmurat Hristoase!, dar imediat s-a corectat jenat i a
spus n ebraica Dumnezeule preaputemic. Aveam un motiv special sa dau
mana cu el clduros la sfritul celei de-a patra lecii, deoarece reuisem sa
scot de la el o informaie preioasa.
Vara e pe sfrite, a spus, ma voi ridica i ma voi ntoarce pe
pmntul pe care m-am nscut, pentru ca zilele unitii noastre n lerusalim se
apropie cu pai repezi de sfrit.
Am ncercat s-mi ascund entuziasmul sub o masca a politeii i am
ntrebat: Care este unitatea voastr? Poliia lerusalimului. Sectorul nordic.
Secia noua. Curnd parasiv-or britanicii acest pmnt. Suntem obosii. Ziua
noastr se apropie de seara. Dar cnd? Depinde de timpul vieii, probabil.
Ce noroc binecuvntat, gndeam, ca sunt eu aici, nu Chita sau Ben Hur,
deoarece ei n-ar fi tiut ca depinde de timpul vieii nseanma exact nc un
an. i astfel, ar fi euat sa descopere un secret militar vital. Era de datoria mea
s-l comunic cu viteza luminii organizaiei LSM i adevratei Rezistene.
(Darcum? Prin tatl meu? Sau prin Yardena? Inima mi canta n piept
asemenea unei pantere din subterane. Niciodat n viaa mea nu fcusem un
lucru att de minunat i probabil nu voi mai face. i totui simeam n gura
acel gust acru, scrbos, al tradariijosnice: un fior ca atunci cnd creta scrie
pe tabla.
i ce se va ntmpla dup evacuarea britanica, sergent Dunlop? Totul e
scris n Carte: Fiindc voi apra acest ora pentru a-l salva. Adversarii i
dumanii nu vor intra pe porile acestui ora. Femei i brbai btrni vor mai
locui nc pe strzile lerusa-limului, iar strzile oraului vor fi pline de fete i
biei jucui.

Cum puteam s-mi imaginez ca aceste ntlniri ma puseser deja sub

semnul suspiciunii? Ca echipa de securitate intema a naltului comandament
al LSM mi urmarea fiecare micare? Nu simeam nici o urma de nelinite.
Eram convins ca Ben Hur i Chita erau mulumii de metoda mea de a culege
informaii. Pana cnd, ntr-o zi, Chita, din ordinul lui Ben Hur, pictase pe
peretele casei noastre cuvintele despre care am scris la nceputul povestirii
mele, cuvinte pe care mi-e greu sa le repet, iar la prnz am gsit un bilet sub
ua: trebuia sa ma nfiez n pdurile Tel Arz, pentru a fi interogat, pentru a
fijudecat pentru trdare. n loc de o pantera a subteranei, ma vzuser ca un
arpe trndu-se prin iarba.
Noaptea, dup ce se stingeau luminile, obinuiam sa stau pe ntuneric i
sa ascult. Afara, de cealata parte a zidului, ncepea o lume pustie i sinistra.
Nici mcar familiara noastr gradina, cu pomul n care creteau rodii i satul
pe care-l construisem din chibrituri sub el, nu ne mai aparinea noaptea: era a
strii de asediu i a Rului. Din gradina n gradina, grupuri de lupttori
naintau prin ntuneric cu misiuni diferite. Patrule britanice narmate cu
lanteme i copoi cutreierau strzile pustii. Spioni, detectivi, trada-tori se luptau
ntr-un rzboi al nervilor. Aezndu-i capcanele. Plnuind ambuscade viclene.
Trotuarele goale erau luminate de lumina fantomatica a felinarelor nvluite n
negura nopii de vara. Dincolo de strzi, dincolo de limitele mprejurimilor
noastre, se ntindeau din ce n ce mai multe strzi pustii, crri, alei, trepte,
arcade, toate inundate de ntunericul plini de ochi i strpunse de ltratul
cinilor. Chiar i irul de cldiri de cealalt parte a dru-mului prea, n acele
nopi de asediu, desprit de noi de un rau de adnc ntuneric. De parca familia
Dorzion, doamna Ostrwska, doctorul Gryphius, Ben Hur i sora lui, Yardena,
se aflau toi de cealalt parte a munilor ntunericului. Dincolo, de aceeai
parte a muntelui ntunecos, se aflau standul de ziare Shibboleth i bcnia
frailor Sinipski, ferecata cu obloane de fier i doua lacte. Sim-eam ca fraza
dincolo, de aceeai parte a muntelui ntunecos putea fi pipita cu degetele,
asemenea unei buci de postav groasa i neagra. Deasupra capctelor noastre,
acoperiul domnului Laza-rus era nvluit n ntuneric, iar ginile erau
nghesuite una ntr-alta. n acele nopi toate dealurile care nconjurau
lemsalimul erau nite muni de ntuneric. i ce se afla oare dincolo de dealuri?
Sate constmite din piatra, ngrmdite n jurul minaretelor. Vai pustii
cutreierate de vulpi i acali i uneori chiar de hiene. Bande nsetate de snge.
i fantome furioase ale timpurilor trecute.
Stteam ghemuit, treaz de-a binelea, pana tcerea devenea mai ncrcat
dect puteam suporta, ca apoi sa fie strpuns de mpu-caturi. Uneori
izbucniri rzlee de foc veneau dinspre Wadi Joz sau Isawiya. Alteori erau
ropote ascuite ca de cuite, probabil dinspre Sheikh Jarrah sau focuri sacadate
de mitraliere dinspre Sanhedryia.
Erau ai notri? Adevrata Rezistena? Flcii viteji ce-i ddeau semnale
unul altuia de pe acoperiuri, cu lumini slabe ale lanteme-lor de buzunar?
Uneori, dup miezul nopii, un ir de explozii pu-temice venea dinspre partea
de sud a oraului, dinspre coloniile germane sau i de mai departe, dinspre
valea Hinnom sau Abu Tor sau din tabra Allenby ori de pe dealurile Mar Ilias

nspre Bethleeem. Un huruit nbuit, care se auzea rostogolindu-se n adncul

pmntului, sub asfaltul drumurilor i al fundaiilor cla-dirilor, zglind
geamurile i ajungnd de pe podea n patul meu, mi producea un fior rece.
Singurul telefon din vecintate era la farmacie. Uneori, noaptea trziu, mi
se prea c-l aud sunnd n mod repetat, la cteva strzi mai ncolo, un sunet
insistent acolo unde nu exista nici o fiina. i cel mai apropiat aparat de radio
era n apartamentul doctorului Buster, la ase cldiri deprtare nspre est. Nu
aflam nimic pana n zori. Nici mcar daca englezii au plecat pe furi din
lerusalim i ne-au lsat singuri, nconjurai de mase de arabi. Nici mcar daca
hoarde de prdtori narmai au intrat cu fora n ora. Nici mcar daca cei din
Rezistena au luat cu asalt cldirea guvemului.
Prin celalalt perete, din dormitorul prinilor mei, nu se auzea nimic.
Mama poate ca citea, n cmaa de noapte, sau fcea o lista de cumprturi
pentru institutul la care lucra. Tatl meu sttea pana la unu noaptea, uneori
chiar pana la doua, ncovoiat, cu capul ncoojurat de un halou de lumina ce
venea de la lampa de birou, concentrat n completarea cartonaelor cu
informaiile de care avea nevoie pentru cartea de istorie a evreilor din Polonia.
Uneori nota cu creionul pe marginea crii: Dovada este neconcludenta, sau
Aceasta poate fiinterpretata altfel, sau chiar, Aici autorul a gre-it cu
desvrire. Uneori i nclina capul autoritar i obosit i-l optea vreunui tom
de pe rafturi: Va trece i vara asta. Va veni iama. i nu va fi deloc uor. lar
mama i rspundea: Te rog, nu spune asta. Tata: De ce nu-i aduc eu o
ceaca de ceai. Dup ce-l vei bea, o sa dormi i tu puin. Eti att de obosita.
Avea o ezitare n voce, o blndee de miez de noapte. n timpul zilei vorbea
aproape tot timpul ca unjudecator ce mprea sentine.
ntr-o zi, s-a ntmplat o mica minune: una dintre ginile dom-nului
Lazarus a fcut nite oua i le-a clocit pana au ieit din ele cinci puiori
glgioi. Cu toate astea, nu vzusem niciodat vreun coco. Mama a fcut
nite remarci glumee, nsa tata a mustrat-o: Taci din gura. Te poate auzi
biatul.
Domnul Lazarus nu a vrut sa vanda puii. Le-a dat fiecruia un nume. i
petrecea toat ziua pe acoperiul ars de soare, cu o expresie de uoara mirare,
purtnd mereu o vesta i pangtica de msurat njurul gatului. Nu prea avea
nimic de lucru, Aproape tot timpul se certa n germana cu ginile sale, ipa la
pui i apoi i ierta, mprtia semine, fredona cntece de leagn, schimba
rumeguul ori se apleca i lua de pejos puiul lui preferat, pe care l legna la
piept ca pe un nou-nscut.
Tata spunea: Daca ne ramane ceva paine sau vreo ceaca de supa lar
mama spunea: I-am trimis ceva. I-a dus biatul. i nite mncare de ovz de
ieri; trebuie s-l spunem ca e penim pui, ca sa nu-l jignim. Dar ce-o sa fie mai
ncolo?
Tata rspundea: Trebuie sa facem ce putem i sa nu ne pierdem
sperana.
Mama spunea: Uite, iar vorbeti ca un aparat de radio. nceteaz. Te
poate auzi biatul. n fiecare seara stteam toi n buctrie, dup cina i dup
ce ncepea starea de asediuJucandu-ne Monopoly. Mama lua cate un pahar de

ceai n mini, absorbindu-l cldura, dei era vara. Ori sortam timbre i le
lipeam n album. Tatlui meu i plcea s-i aminteasc tot felul de lucruri
despre rile prin care trecusem. Mama nmuia timbrele de pe hrtie. Dup
douzeci de minute pescuiam timbrele din apa i le aezam sa se usuce pe o
bucata de sugativa. Timbrele stteau aezate cu faa n jos, exact ca fotografiile
prizonierilor de rzboi italieni, capturai de marealul Montgomery n Deertul
de Vest: stteau n rnduri pe nisipul fierbinte, cu minile legate la spate i cu
feele ascunse ntre genunchi.
Apoi tata identifica timbrele cu ajutorul marelui catalog engle-zesc, care
avea pe coperta un desen mrit cu timbrul cu o lebd neagra, cel mai valoros
timbm din lume, cu toate ca valoarea lui era de numai unpenny. i ntindeam
mana s-l dau cadrele trans-parente, fixndu-mi ochii pe buzele lui. Tata
vorbea despre unele ari cu un fel de ura politicoasa, iar despre altele cu un
respect impus. Vorbea despre populaie, economie, oraele principale, resursele
naturale, siturile arheologice, regimurile politice, tezau-rele artistice. Vorbea
mereu, n special, de marii pictori, muzicieni i poei care, dup cum spunea el,
erau aproape toi evrei, sau de origine evreiasca, sau, cel puin, pe jumtate
evrei. Uneori mi punea mana pe cap sau pe spate, cutnd nuntrul lui vreun
sen-timent reprimat i, dintr-o data spunea: Maine mergem mpreuna la
papetrie. O s-i cumpr un penar. Sau ce altceva vrei tu. Nu pari prea fericit.
o data mi-a spus: Am s-i spun ceva, un secret pe care nu l-am spus
nimnui. A vrea sa rmn ntre noi. Am o uoara acromatopsie, nu disting
bine culorile. Aceste lucruri se mai ntmpla. Este un defect ereditar. Se pare ca
va trebui sa vezi unele lucmri pentru amndoi. ntr-adevr. La urma urmei, eti
inteligent i ai imaginaie.
Erau nite cuvinte pe care tata le folosea fara s-i dea seama ca o
ntristau pe mama. Carpaii, de exemplu. Sau clopotnia. De asemenea opera,
trsur, balet, cornia, plat cu orologii. (Ce era o comis, de fapt? Sau un
fronton? O girueta? O poarta? Cum arata un mire? Sau un cancelar?
Unjandarm? O sonerie?)
Conform nelegerii noastre, tata sau mama veneau n camera mea exact
la zece i un sfert sa se asigure ca nchisesem ntr-ade-var veioza de pe
noptiera. Mama rmnea uneori cinci sau zece minute, se aeza pe marginea
patului i se ls n voia amintirilor. O data, mi-a spus cum, pe cnd era o
fetia de opt ani, sttea ntr-o dimineaa pe marginea unui rau n Ucraina,
lng o moara. Apa era plina de rae. Descria cotitura rului care disprea n
pdure. n acel loc, toate lucrurile duse de apa dispreau ntotdeauna: coji de
copaci sau frimze czute. n curtea morii gsise un oblon rupt de un albastm
pal pe care l aruncase n rau. Avea impresia ca acest rau, care pomea din
pdure i disprea din nou acolo, avea mai multe cotituri n pdure care
completau acest cerc. Aa ca sttuse acolo vreo doua sau trei ore, ateptnd ca
oblonul s-i ncheie drumul i sa reapar. nsa numai raele se ntorceau
napoi.
La coala nvase ca apa ntotdeaiuia curge n jos, deoarece acestea sunt
legile naturii i nu alteie. Dar, cu sigurana, n tim-purile trecute oamenii
credeau n alte legi naturale; de exemplu, credeau ca pmntul era plat i ca

soarele se nvrtea njurul pa-mantului i ca stelele erau aezate pe cer ca sa ne

protejeze. Poate ca legile naturale din vremea noastr sunt i ele nite legi
tempo-rare, care vor fi nlocuite de altele noi?
A doua zi s-a ntors la rau, dar oblonul albastru nu se ntorsese. n zilele
care au urmat sttuse i ateptase cam o jumtate de ora sau o ora pe malul
rului, dei i dduse seama ca faptul ca oblonul nu se ntorsese nu dovedea
nimic: raul putea fi circular, dar oblonul se poate sa se fi agat undeva pe un
mal. Ori ntr-o parte mai ngusta. Ori se poate sa fi plutit pana dincolo de
moara, o data sau de doua ori, ori chiar de mai multe ori, dar era posibil sa se
fi ntmplat n timpul nopii, ori n timpul mesei, sau poate ca s-a ntmplat
cnd sttea i atepta, dar ca exact n acel moment n care a trecut ea se uita
cum zbura vreo pasare i nu vzuse oblonul. Fiindc toamna, primvar i
chiar i vara zburau carduri mari de psri fara nici o legtur cu perioada lor
de migrare. De fapt, cum puteai s-i dai seama cat de mare era cercul pe care-l
descria raul nainte de a se ntoarce napoi la moara? Cat dura? O sptmn?
Un an? Poate mai mult? Poate ca exact n acel moment, cnd sttea pe patul
meu i-mi povestea asta, n timpul strii de asediu, n lerusalim, n o mie noua
sute patruzeci i apte, oblonul albastru al copilriei ei nc mai plutea acolo pe
rau, n Ucraina, sau n vile munilor Carpai, trecnd pe lng mfe proaspt
splate, fntni, cornie i clopotnie. Plutind mai departe de acea moara i
cine tie cnd va ajunge la capt ca s-i poat ncepe drumul de ntoar-cere.
S-ar putea sa mai dureze nc vreo zece ani. Sau aptezeci. Sau o suta apte.
Unde putea fi oblonul albastru, cnd mi povestea mama mea despre el, la mai
mult de douzeci de ani dup ce l aruncase n apa? Unde erau rmiele lui?
Bucile lui zdrobite. Sfrmturile lui putrezite? Trebuie sa fi rmas ceva din
el. i trebuie sa fi rmas ceva, chiar acum n seara n care scriu asta, la
aptezeci de ani dup acea dimineaa de vara cnd mama l anmcase n rau.
n ziua n care oblonul se va ntoarce, n cele din unna, n locul n care
mama l-a aruncat n apa, sub moara, nu va mai putea fi vzut de ochii notri,
caci ei nu vor mai exista, ci de ali ochi. Ochii vreunui brbat sau ai vreunei
femei care nu i-ar putea nici mcar imagina ca obiectul ce plutete pe rau a
pomit de aici, iar acum s-a ntors. Ce pcat, a spus mama: daca cineva mi vede
semnul plutind dincolo de moara, daca mcar l observa, cum vor ti ca este un
semn, o dovada ca totul este circular? De fapt, e posibil ca acea persoana care
se ntmpl sa fie acolo chiar n acea zi i chiar n acel moment cnd se
ntoarce oblonul, sa l ia drept un semn, ca sa vad daca raul este circular sau
nu. Dar pana s-i ncheie drumul din nou, nici acea persoana nu va mai
exista. Un alt strain va sta acolo i din nou nu va avea nici cea mai vaga idee
despre ce a fost. i de aici i nevoia imperioasa de a spune.
Procesul meu pentru trdare din pdurea Tel Arz a durat mai puin de
un sfert de ora, deoarece ne era frica sa nu fim surprini de restricia ieirii pe
strzi. Nu a fost o interogare sub tortura i nici un val de insulte. A fost un
proces calm i destul de politicos. Chita Reznic l-a deschis cu urmtoarele
cuvinte: Sa se ridice acuzatul. (La cinematograful Edison rula un film n care
Gary Cooper juca rolul unui erif taliar din Montana. Audierea mea se baza pe
procesul-fulger al erifului taliar.)

Ben Hur Tykocinski, preedintele completului de judecata, procuror,

magistrat examinator, unic martor i legislator, vorbea fara a-i mica buzele:
Profii, membru al naltului Comandament. Adjunct i efde operaiuni.
Membru principal al organizaiei noastre. LJn om capabil. Demn de lauda.
Am murmurat: Mulumesc, Ben Hur. (Eram att de mndru nct mi se
pusese un nod m gat.)
Chita Reznic a spus: Acuzatul va vorbi doar atunci cnd este ntrebat.
Acuzatul acumsataca.
Ben Hur a replicat: Taci, Chita.
Dup un moment de tcere Ben Hur rosti o propoziie dureroasa, doar
din doua cuvinte: Ce pcat.
Tcu din nou. Apoi, gnditor, aproape cu compasiune, a continuat:
Avem trei ntrebri. Curtea va hotr pedeapsa n funcie de sinceritatea
rspunsurilor la aceste ntrebri. II va ajuta foarte mult pe acuzat daca va
raspunde cu precizie. Care era motivul? Ce a aflat inamicul? i care era
recompensa trdrii? Curtea va aprecia rspunsurile scurte.
Am spus: Bun. E cam aa. A: Nu sunt un trdtor. Dimpotriv. Am obinut informaii importante de la inamic sub pretextul ca ne predam reciproc
lecii de engleza i ebraica. Acesta este Punctul A.
Chia Reznic spuse: Minte. E un tradatorjosnic i un mincinos.
i apoi Ben Hur: Chita. E ultimul avertisment. Acuzat. Continua. i mai
scurt, te rog.
Am continuat: Bun. B: Nu am dat iQfomiaii. Nici nu mi-am dat mcar
numele. i, cu sigurana, nu am fcut nici o aluzie la existena subteranelor. Sa
continui? Daca nu eti prea obosit.
Chita rase nervos i servil i spuse: Las-m s-l fierb pe Proffi puin.
Doar cinci nunue. i apoi o sa cnte ca un canar.
Ben Hur zise: Eti dezgusttor, Chita. Vorbeti exact ca un mic nazist.
Ridica piatra de colo, nazistule nu, cealalta-i pune-o n gura. Aa. Acum
nchide gura. Acum vom avea linite pe toat durata procesului. Trdtorul este
rugat s-i ncheie discursul, daca nu a fcut-o deja. C, am spus, forndum sa nu trag cu ochiul nspre Chita, care aproape ca se neca cu piatra. Eram
hotrt sa privesc fix n acei ochi glbui, ca de vulpe, care nu clipeau. C: Nu
am primit nimic de la inamic. Nici un fir de aa sau un iret. Din principiu. Am
tenninat. Nu am fost trdtor, am fost spion. Mi-am urmat instruciunile
ntocmai. Ai cam exagerat a spus Ben Hur trist, cu firul de aa sau cu
iretul i aa mai departe. Dar simtem obinuii cu asta. Ai vorbit foarte bine,
Proffi. Sunt achitat? Sunt liber? Acuzatul a tenninat. Acum acuzatul sa
tac.
Urma un alt moment de tcere. Ben Hur Tykocinski i ainti privirea la
trei rmurele. ncerca de vreo patru sau cinci ori sa le fac sa stea ca un
trepied, dar de fiecare data cdeau. i-a scos bnceagul, a scurtat o rmurea, a
cioplit alta pana a reuit sa le fac sa stea ntr-un aranjament perfect
geometric. Dar nu i-a pus bri-ceagul la loc, l balansa pe dosul minii ntinse,
cu lamasclipitoare n direcia mea. A spus: Curtea l crede pe trdtor cu
privire la faptul ca are informaii de la inamic. Aceasta curte chiar accepta

faptul ca trdtorul nu ne-a informat. Curtea respinge cu dezgust falsa

mrturie ca nu a primit nimic: trdtorul a primit napolitane, limonada, o
bucata de camat, lecii de engleza i o Biblie cu Noul Testament, o carte care
ataca popoml nostru. Nu am primit nici o bucata de camat am spus aproape
optit.
Trdtorul mai este i meschin. Irosete timpul Curii cu camai i alte
lucruri nenseinnate. Ben Hur! Un sunet bmsc i disperat iei din mine. Un
strigat de protest mpotriva nedreptii: Ce i-am fcut? Nu i-am spus nimic.
Nici mcar un cuvnt. i nu uita ca eu am pus bazele acestei organizaii i eu
te-am numit comandant-ef. Dar acum s-a ter-minat. Drept care dizolv
organizaia LSM. Jocul s-a terminat. Ai auzit vreodat de Dreyfus? Emile Zola,
scriitorul? Sigur ca nu. Dar nici nu mai mi pasa. Organizaia e dizolvata i
acum ma duc acas. Pleac atunci, Proffi. Plec acas i va dispreuiesc pe
amndoi. Du-te. Nu sunt un trdtor. Nu sunt un informator. E o calomnie.
Cat despre tine, Ben Hur, eti doar un copil cu maniapersecuiei. Am o
grmad de material despre asta n enciclopedie. Ei? De ce nu pleci atunci?
Tot spui ca pleci, pleci i-ai prins radacim acolo. Cat despre tine, Chita, spunemi, i-ai ieit din mini? Nu mai manca pietre. Da. Poi sa o scoi. Nu, nu o
arunca. Pstreaz-o. S-ar putea sa mai ai nevoie de ea. Ce vrei s-mi facei?
O sa vezi, Proffi. Asta nu e scris n enciclopedie.
Aproape fara a scoate un sunet, am spus: Dar n-am divulgat nimic.
Asta-l adevrat. i nu am primit nimic de la el. i asta e mai mult sau mai
puin adevrat. Sau aproape. Atunci de ce naiba? De ce. Trdtorul a citit
cinci enciclopedii i nc nu nelege ce a fcut. S-l explicam? Ce zici, Chita?
S-l deschidem ochii? Da? Foarte bine, atunci. Noi nu suntem naziti. Aceasta
Curte crede n explicarea raionala a deciziilor sale. Bine. Este pentru ca i
iubeti dumanul, Proffi. A iubi dumanul, Proffi, este mai rau dect a trada
nite secrete. Mai rau dect a trada nite lupttori. Mai rau dect a informa.
Mai rau dect a le vinde arme. Chiar mai rau i dect a merge i a lupta de
partea lor. A-i iubi dumanul este culmea trdrii. Haide, Chita. Mai bine sa
plecam. O sa se dea restricia de ieire pe strzi n curnd. i nu e sntos sa
respiri acelai aer cu trdtorii. De acum ncolo, Chita, tu eti secundul. Numai
ine-i gura. (Eu? Stephen Dunlop? ntreg stomacul mi se prbui i totul era
mpins njosJos, aveam o senzaie ca aceea cnd te prvleti ntr-o fntn. De
parca mai aveam un stomac n stomac, o groapa adnc i totul curgea n ea.
S-l iubesc? Pe el? Era o minciuna. Culmea trdrii? Cimi putea spune mama
ca oricine iubete nu poate fi un trdtor?)
Ben Hur i Chita erau foarte departe. Am izbucnit ntr-un urlet: Suntei
nebuni! Suntei demeni! l ursc pe Dunlop ala, cu faa aia de meduza! l
ursc! l detest. l dispreuiesc! (Trdtor. Mincinos. Josnic.) ntre timp,
pdurea s-a golit. naltul Comandament a disprut. Se ntuneca n curnd i
urma restricia de ieire pe strzi. Nu voiam sa merg acas. Voiam sa merg n
muni sa devin un biat al muntelui. Sa triesc de unul singur. Pentru
totdeauiia. Sa nu aparin nici unei lumi. i astfel nu voi fi im trdtor. Oricme
aparine unei lumi sau cuiva anume, trdeaz.
Pinii munnurau i chiparoii foneau: Taci, josnic trdtor.

Acestea erau cile care-mi erau deschise, conformplanului logic pe care-l

nvasem de la tatl meu s-l fac n momente de criza. Le-am scris pe toate pe
un cartona alb de pe birou. Unu: s-l ctig pe Chita de partea mea (Timbre?
Monede? S-l spun o poveste de groaza pe episoade?) lar apoi s-l scoatem pe
Ben Hur din poziia de comandant-ef. Doi: separarea. Sa gsesc o noua
micare de rezistena i sa pun pe lista noi lupttori. Trei: Sa fug n peterile
Sanhedryia i sa stau acolo pana mi rectigam inocena. Ori s-l spun totul
sergentului Dunlop, acum ca nu mai aveam nimic de pierdut. Ben Hur i Chita
ar merge la nchisoare, iar eu a fi dus n Anglia, pentru a ncepe o noua viaa
cu o alta identitate. Acolo, n Anglia, mi-a face legturi, m-a mprieteni cu
minitrii guvemului i cu regele, pana a gsi momentul potrivit sa lovesc direct
n inima regimului i sa scap pmntul nostm de ei. Doar eu, singur. Lar apoi,
le-a da lui Ben Hur i lui Chita o amnistie plina de dispre.
Sau nu.
Mai bine sa atept.
Ma voi narma cu o rbdare de fier i-mi voi ine ochii deschii. nc mi
mai dau sfaturi de acest gen. nsa nu le respect)
Voi atepta calm. Daca Ben Hur comploteaz mpotriva mea, voi
supravieui. Nu voi face nici un pas care poate slabi sau separa subteranele.
Dup rzbunarea lor i dup pedeapsa (i ce altceva mai pot s-mi fac?), ma
vor ruga, aproape sigur, sa ma altur lor, din nou. Oricum, ce pot face ei fara
mine? Sunt doar nite scursuri. Nite pui cu capctele tiate. Dar nu ma voi
grbi sa accept. i voi lsa sa se roage. Sa ma implore. S-i ceara iertare. Sa
recunoasc faptul ca nu-au fcut o nedreptate.
Tata, am spus n acea seara, ce am face daca ar veni engle-zii, sa
zicem, naltul Comisar sau chiar regele i ar recunoate ca ne-au fcut o mare
nedreptate? i ne-ar ruga sa i iertam?
Mama zise: Sigur ca i-am ierta. Cum sa nu. Ce vis minunat ai.
Englezii a spus tata. nti trebuie sa verificam cu grija cat de sinceri sunt.
Daca ar exista vreun motiv ulterior. Cu ei orice este posibil. Dar daca vin
germanii i ne implora s-l iertam? Asta e greu a spus mama Asta va dura
mult. Probabil ca muli ani. Poate tu o sa trieti asta. Eu nu.
Tata se gndea adnc. n cele din urma, m-a atins pe umr i mi-a spus:
Att timp cat noi, evreii, suntem puini i slabi, englezii i toi pgnii vor
continua sa ne cotropeasc pana n inuturile arabe. Cnd vom fi putemici,
cnd vom fi muli i ne vom putea apra, ntr-adevr, este posibil ca ei sa vina
sa ne vorbeasc mieros. En-glezi, germani, rui, ntreaga lume va veni i ne va
canta serenade. n acea zi i vom primi cu politee, Nu le vom respinge minile
ntinse, dar nici nu-l vom mbria ca pe nite frai de mult pier-dui. Din
contra. Vom respecta i vom suspecta. Apropo, ar fi de preferat sa ne aliem, nu
cu naiunile europene, ci cu vecinii notri arabi. Pana la urma, musulmanii
sunt singura noastr legtur de snge. Desigur ca toate acestea sunt departe,
probabil chiar foarte departe. i aduci aminte de rzboiul troian? Despre care
am citit mpreuna iama trecuta? De bine-cunoscuta zicala: Ferete-te de greci
cnd i aduc daruri? Ei, bine, nlocuiete-l pe greci cu en-glezii. Cat despre
germani, atta timp cat ei nii nu-i acorda iertarea, este posibil ca ntr-o

buna zi sa i iertam. Dar daca ei nii se vor ierta, noi nu o s-l iertam
niciodat.
Nu am renunat: Dar n cele din urma ne vom ierta dumanii sau nu?
(Aveam o imagine n cap n acel moment, o imagine precisa, plina de detalii:
mama i tata i sergentul Dunlop stand mpreuna n aceasta camera, ntr-o
smbt dimineaa. Band ceai i discu-tand n ebraica despre Biblie i despre
siturile arheologice din leru-salim, comentnd n latina sau n greaca clasica
despre grecii ce aduceau daruri. i Yardena i cu mine eram ntr-un col al
tabloului; ea cntnd la clarinet, iar eu, aezat pe covor, nu departe de
picioarele ei, o fericita pantera a subteranei.)
Mama zise: Da, i vom ierta. Sa nu poi ierta este ca o otrava.
Ar trebui sa ma duc a Yardena s-l cer iertare pentru ceea ce aproape ca
nu am vzut, nu cu intenie. Pentru gndurile care mi veniser n minte de
atunci. Dar cum puteam s-o fac? Ca s-l cer iertare ar trebui s-l spun ce s-a
ntmplat, iar povestea n sine era un fel de trdare. Astfel nct s-l cer
Yardenei iertare ar fi un fel de trdare a trdrii? Complicat. Oare trdarea unei
trdri anulea-za trdarea iniiala? Ori o face de doua ori mai mare?
Asta chiar este o ntrebare.
Nu ai voie sa duci niciodat un lupttor rnit la spital, deoarece acesta
este primul loc n care CID se va grbi dup orice operaie, n cutarea
lupttorilor rnii. De aceea subteranele au propriile lor puncte de prim ajutor,
pentru a avea grija de cei rnii i unul din acestea era apartamentul nostru,
deoarece mama a fcut coala de asistente medicale la spitalul Hadassah, cnd
a ajuns n tara. (A studiat doar doi ani, nsa, deoarece n al doilea an s-a
cstorit, iar n al treilea m-am nscut eu, astfel ntrerupndu-l studiile.) n
dulapul de la baie era un sertar care era ncuiat cu lact. Nu aveam voie sa
ntreb ce era n el i nici mcar sa observ ca era mereu ncuiat. Dar, o data,
cnd prinii mei erau la lucru, l-am deschis cu grija (cu o bucata de sarma
ndoita) i am descoperit o rezerva de bandaje, pansamente, seringi, diferite
pachete cu medicamente, recipiente, sticle sigilate, unguente pe care era scris
n limbi strine. i tiam ca daca ntr-o noapte, n timpul strii de asediu,
auzeam vreun scrit furiat, urmat de vocijoase, oapte, un chibrit
aprinzaridu-se, uieratul ceainicului, nu aveam voie s-mi prsesc camera. Ca
sa nu vad salteaua de rezerva ntinsa pe podeaua de pe hol sub hrile mari,
care va fi disprut fara urma pana dimineaa. De parca a fi visat. Netiind ca
este una dintre cele mai grele datorii ale unui om al subteranelor.
Tatl meu era aproape orb pe ntimeric i de aceea nu a fost niciodat
implicat n raidurile de noapte pe baricade sau la staiile de poliie fortificate.
Dar avea o sarcina speciala: aceea de a compune sloganuri n engleza,
denunnd perfidul Albion, care promisese n mod public ca ne va ajuta sa ne
construim un pmnt evreiesc de batina aici, iar acum, ntr-un act de cinica
trdare, i ajuta pe arabi sa ne zdrobeasc. L-am ntrebat pe tata ce nseamn
trdare cinica. (De fiecare data cnd tata mi explica vreo idee strin mie,
prea concentrat, responsabil, asemenea unui om de tiina care tuma un
lichid preios dintr-o eprubeta n alta.) A spus: Cinic: rece i calculat. Egoist.
Cuvntul vine de la kyon, cu-vantul din greaca veche care nseamn caine.

Cnd se va ivi vreo ocazie potrivita, o s-i explic legtura dintre cinism i cini,
care, destul de ironic, sunt, n mod normal, consideraji simbolul loialitii. E o
poveste destul de lunga, care arata ingratitudinea oamenilor faa de animalele
care le sunt cele mai folositoare lor, cum ar fi cinele, cataml, calul, mgarul,
ale cror nume au devenit nite injurii, n timp ce animalelor slbatice
periculoase cum ar fi leul, tigrul, lupul i chiar vulturul de prada, li se acorda
un respect nemeritat n majo-ritatea limbilor. Oricum, pentru a ne ntoarce la
ntrebarea ta, trada-rea cinica este o trdare cu snge rece, imorala i fara
sentimente. ntrebam (pe mine, nu pe tata): Exista oare trdare care sa nu fie
cinica? Care sa nu fie egoista i calculata? Exista oare trdtor care sa nu fie
josnic? (Astzi cred ca exista.) n sloganurile din engleza ale tatlui meu pentru
Rezistena, perfidul Albion era acuzat de continuarea crimelor nazitilor, de
vinderea ultimelor sperane ale unei na {iuiu decimate pentru petro-lul arabilor
i bazele militare din Orientul Mijlociu.
Poporul din care s-au ivit Milton i Lord Byron ar trebui s-i dea seama
ca petrolul cu care se nclzete iama este ptat de sngele vrsat de
supravieuitorii neamului persecutat. Guvemul laburist britanic stoarce de la
noi pentru a corupe regimele arabe care se plng mereu ca nu au destul spatiu
ntre oceanul Atlantic i golful Persic i de la muntele Ararat nspre nord spre
Bab al-Manadab nspre partea cea mai ndeprtat spre sud. (Am veri-ficat pe
harta: chiar aveau destul spaiu. Pmntul nostru era un punct mic n marea
expansiune a lumii arabe, un varfde gmlie n Imperiul Britanic.) Cnd
terminani de construit racheta, unna sa o intim nspre palatul regal, chiarn
inima Londrei i s-l foram sa plece de pe pmntul nostru.
(i ce se va ntmpla cu sergentul Dunlop? El iubea Biblia i pe noi. Ar fi
lsat sa stea aici, ca un oaspete de onoare special al sta-tului evreiesc? M-a
asigura eu de acest lucru. A scrie o recoman-dare pentru el.)
Tata i scria sloganurile noaptea, cnd nu fcea cercetri pen-tru istoria
evreilor din Polonia. Scria n ele citate din poeziile englezeti, penim a stami
sentimentele. Dimineaa, n drum spre lucru, i ddea cate o bucata de hrtie,
ascunsa ntr-un ziar, omului sau de contact (baiatut care arata ca o barza,
ucenic la bcnia fraplor Sinopsky). Sloganurile erau duse apoi la tipografia
secreta (npivnia lui Kolodny). Douazile mai trziu, ele apreau pe zidu-rile
cldirilor, pe felinare i chiar pe zidurile staiilor de poliie unde lucra sergentul
Dunlop.
Daca CID ar descoperi sertarul mamei mele sau sloganurile tatlui meu,
ar fi amndoi nchii n lagrul rusesc, iar eu a fi lsat singur. A pleca n
muni i a trai ca un biat al muntelui.
Am vzut un film la cinematograful Edison despre o banda de
falsificatori: o ntreaga familie, frai, veri, cumnai. Cnd am ajuns acas am
ntrebat-o pe mama daca erain i noi o familie de proscrii. Ea mi-a spus: Ce
am fcut? Am jefuit noi pe cinevaPAm nelat noi pe cineva? Am vrsat sngele
cuiva, fereasc sfntul? lar tata: Cu sigurana ca nu. Dimpotriv: legea
britanica este, de fapt, ilegala. Legea lor se bazeaz pe represiune i falsitate,
pentru ca li s-a dat lerusalimul de ctre celelalte naiuni ale lumii pe baza

angajamentului de a construi un pmnt al evreilor, iar acnm ei i ndeamn pe

arabi sa distrug acest pmnt, ba mai mult, chiar i ajuta sa o fac. n timp
ce vorbea, furia i se ntrezrea n ochii sai albatri mrii de lentilele ochelarilor.
Mama i cu mine schimbam priviri pe fari, deoarece fiiria tatlui meu era una
blnd, o furie literara. Pentru a alunga englezii i a nfrunta armatele arabe
aveai nevoie de un alt fel de furie, o furie slbatic ce nu poate fi expli-cata n
cuvinte, un fel de furie ce nu exista n casa noastr sau n cele din vecintate.
Poate ca a existat doar n Galileea, n vai, n kibutzurile din Negev, n muni,
unde se antrenau n fiecare noapte lupttorii adevratei Rezistene. Poate ca m
acele locuri se forma acest fel de furie. Noi nu tiam cum arata acea furie, dar
tiam ca fara ea am fi fost pierdui. Acolo, n deert, n cmpii, n lanul
munilor Carmel, n valea fierbinte Beit Shean, cretea o noua rasa de evrei; nu
erau palizi i miopi ca noi, ci bronzai i putemici i aveau n ei izvoare nesecate
de furie crinunala. O furie plina de indj. Yiare care din cnd n cnd strfulger
prin ochelarii tatlui m^u i care ne fceau pe mine i pe mama sa zmbim
uor. Mai puin dect o clipire. O miniconspiraie, o subterana n alta subterana, de parca o clipa ar fi deschis un sertar interzis n prezena mea. De parca
mi sugera ca existau, cu sigurana, doi aduli i un copil n camera, dar ca n
mintea ei, cel puin, nu neaprat eu eram copilul. Nu ntotdeauna, oricum. Mam dus bmsc nspre ea i am mbriat-o cu putere n timp ce tata aprindea
lampa de birou i se aeza pentru a aduna informaii despre istoria evreilor n
Polonia. i atunci de ce gustul dulce al acelui moment era amestecat cu
sentimentul amrui al unei buci de creta care scrie pe tabla, gustul mocnit
al trdrii?
n acel moment ma hotrsem sa le spun: Am terminat-o cu Ben Hur i
Chita. Nu mai suntem prieteni.
Tata sttea cu spatele la noi i cu faa nspre teancurile de cri deschise
de pe biroul lui. M-a ntrebat: Ce ai mai fcut de data asta? Cnd ai sa nvei
sa le fii loial prietenilor tai?
I-am spus: Ne-am desprit.
Tata i-a ntors scaunul i a ntrebat cu vocea sa plina de sine:
Desprire? ntre Fiii Luminii i Fiii ntunericului?
i mama: Se trage din nou. Se aude destul de aproape.
Am spus deja cat de fascinat eram de oameni ca Ben Hur, oameni care
sunt tot timpul nsetai, a cror sete de nepotolit le da o cruzime sonmoroasa ca
aceea a unei feline slbatice o auto-ritate rece, cu ochii pejumatate nchii.
Asemenea eroilor regelui David despre care am studiat la ora de religie, am
ntotdeauna aceasta pomire de a le oferi tot ce am. De a-mi risca viaa pentru a
le aduce apa din fntnile dumanilor. i toate acestea cu slaba sperana de a
auzi dup aceea din colul gurii de leopard cuvintele magice: Eti biat bun,
Proffi,
Exista i un altfel de oameni care ma captiveaz, pe lng aceti leoparzi
nsetai. Pe feele acestor oameni vad ceva diametral opus expresiei de pe faa
leoparzilor, nsa au ceva n comun care nu se poate defini, dar care nu este
greu de observat. Vreau sa spun, oame-nii care sunt ntotdeauna rtcii. Cum
e sergentul Dunlop, de exem-plu. i n perioada despre care scriu, ca i acum,

cnd scriu, am descoperit mereu ceva dureros de atrgtor la oamenii rtcii,

care merg prin viaa de parca lumea ar fi o staie de autobuz necunoscuta, ntrun ora necimoscut, n care au cobort din greeala i acum habar nu au unde
au greit, cum sa se descurce, unde sa mearg.
Era un om destul de bine fcut i nalt, un om mare i ndesat, dar
bland. Mai degrab cartilaginos. n ciuda uniformei i a armei, a treselor de
sergent pe mneci, a strlucirii argintii a numerelor de pe umerii sai, a
chipiului negru, prea im om care tocmai se trezise dintr-un loc luminos n
ntuneric, sau invers. Prea ca un om care a pierdut cndva ceva foarte preios
i acum nu-i poate aminti ce a pierdut, cum arata, sau ce ar face cu acel lucru
daca l-ar gsi. Era acolo, cutreierndu-i mereu propriile sale ncperi
interioare, pivniele, magaziile i chiar daca s-ar fi mpiedicat de lucrul pe care-t
pierduse, cum l-ar fi putut recunoate? Ar trece cu greu pes-te el i ar continua
sa caute. Ar pai greoi nainte n ghetele sale mari, ajungnd i mai departe i
din ce n ce mai obosit. Nu uitasem ca el reprezenta inamicul i totui simeam
nevoia s-l ntind mana. Nu ca sa dam mana, ci ca s-l sprijin. Ca pe un copil
sau pe un orb.
Ma furiam aproape n fiecare noapte n Orient Palace, cu nite
exemplare din Engleza pentru strini i Limba noastr pentru imigrani i
pionieri sub bra. Nu mi mai pasa daca leopardul i aghiotantul lui ma mai
unnareau pe alei.
Ce mai aveam de pierdut?
Am traversat rapid camera decadenta cu fumul de igara i halb>; te ei de
bere, ignornd rasul desfrnat, abinndu-m sa atinfe postavul verde de pe
masa de biliard, fara sa ma uit la decolteul fetei de la bar, mergnd drept, cu
determinarea unei sgei n zbor, m-am grbit spre camera din spate i m-am
aezat la masa lui.
O data mai mult, mi-am dat seama ca venisem degeaba: nu era acolo,
dei stabiliserm data. Uneori uita. Uneori se mpotmolea. Uneori, dup ce-i
termina ziua de lucru n departamentul de con-tabilitate, era dintr-o data trimis
ntr-o misiune n aer liber, fcnd de garda la vreun oficiu potal sau verificnd
acte de identitate la vrcun punct de control. i, uneori, aa mi sugera mie,
eranchis n baraca, fiindc salutase prea ncet ori pentru ca unul dintre
bocanci era mai lustruit dect celalalt.
Cine-o fi vzut oare, n realitate sau n filme, vreun duman zpcit? Sau
unul timid? Sergentul Dunlop era un duman zpcit i foarte sfios. O data, lam ntrebat daca l atepta vreo soie sau nite copii acas la el n Canterbury.
(Aceasta inteniona sa fie un mod inofensiv de a-l sugera ca a venit, cu
sigurana, vremea ca englezii sa ne prseasc pmntul, spre propriul lor bine
cat i al nostru.) Pe sergentul Dunlop l alannase ntrebarea mea, capul i s-a
retras ntre umeri ca al unei broate estoase speriate, minile sale mari i
pistruiate se micau rapid, confuze, de la genunchi pe masa i invers, iar apoi a
roit de la obraji pana la frunte i urechi, asemenea unei pete de vin
ntinzndu-se pe o faa de masa alba. A nceput un ir lung de scnze n ebraica
sa rococo: pentru moment i urma dnimul n singurtate, dei bunul
Dumnezeu ne-a spus n mod precis ca nu e bine pentru om sa fie singur.

Uneori l gseam pe sergentul Dunlop stand i ateptndu-m la aceeai

masa, cu colurile cmii atamand din pantaloni, cu burta czut peste curea,
acoperind catarama strlucitoare un om moale i campuhav. Se ntmpl
sajoace singur dame i la sosi-rea mea ddea sa nceapajocul, se scuza i
punea rapid piesele n cutie. Spunea ceva de genul: Oricum, voi pierde n
curnd i mi arunca un zmbet ce vroia sa zic te-rog-nu-mi-lua-n-seamazambetul i pejumatate zmbind, ncepea sa roeasc, prnd ca roeaa i
cretea stnjeneal i devenind i mai stnjenit dup ce roea.
Dimpotriv, i-am spus o data, oricum, vei ctiga.
S-a gndit, a neles mesajul i mi-a zmbit dulce, ca i cum a fi rostit o
remarca care l depea i pe cel mai inteligent filosof. Dup ce s-a gndit mai
bine mi-a spus: Nu aa. n victoria mea ma voi nfrnge pe mine.
Cu toate astea, a fost de acord sajoace cu mine nc o data i a ctigat,
ceea ce l-a umplut de ojena lamentabila. A nceput sa se scuze ca i cum,
btndu-m pe mine, adugase personal ceva n plus la crimele opresivului
regim britanic.
Uneori, n timpul leciilor de engleza, se scuza pentru structura
complicata a timpului i numarui mare de verbe neregulate. Prea ca se
nvinovete pe el nsui i caracterul sau confiiz pentru faptul ca limba
engleza folosete un singur cuvnt acolo unde ebraica folosete doua: de
exemplu se spune un pahar (glass) cu apa i un ochi de geam (glass) ; o
masa (table) de seara i un tablou (table) statistic, un urs (bear) cenuiu i
a purta (to bear) o povara; o zi fierbinte (hot) i un curry iute (hot) , a
aranja o ntlnire (date) i a manca o curmala (date) . n timp ce la leciile de
ebraica, de cate ori i ddeam tema de casa, ma ntreba umil: Pai? O bruta nu
tie? i nici un prost nu nelege?
Daca i ludam munca, ochii lui copilroi se luminau i un zmbet
modest, afectuos i tremura pe buze, nainte de a i se revrsa pe obrajii sai
rotunzi, prnd ca i se ntinde pe tot corpul pe sub uniforma. Murmura: Nu
am meritul acestei laude.
Dar, uneori, chiar pe la mijlocul leciei, lsa treaba la o parte i ncepea
sa vorbeasc. Uneori se las purtat de val i ncepea s-mi relateze toate brfele
din baraca, chicotind de parca era ocat de rutile care-l ieeau din gura: cine
mina autoritatea cui, cine strngea pe ascuns dulciuri i igri, cine nu se spala
niciodat, cine fusese vzut band n bar cu o femeie despre care susinea ca era
sora lui.
Daca discutam despre situaia politica, eu deveneam un profet furios, iar
el doar ncuviina i spunea ntr-adevr sau Vai. O data a spus: Poporul
Profeilor. Popoml Crii. Mcar daca ar putea inlra n posesia moterurii lui
fara vrsare de snge nevinovat.
Uneori conversaia se transfonna n poveti biblice i atunci era randul
meu sa ascult cu gura cscat n timp ce el ma uimea cu observaiile sale pe
care profesorul nostru, donmul Zerubbabel Gihon, nu le-ar fi putut contempla
nici n cele mai fanteziste vise ale sale. Se dovedea, de exemplu, ca sergentului
Dunlop nu-l plcea de regele David, dei i era mila de el. David al sau era un
biat de la ara, care era croit penim un poet i un iubit, dar pe care Dumnezeu

l-a fcut rege, ceea ce nu i se potrivea i l-a condamnat la o viaa plina de

rzboi i intrigi. Nu trebuie sa ne nuram ca la sfritul vieii, David era chinuit
de acelai duh rau, pe care el nsui l-a vrt n sufletul predecesorului sau,
Saul, care era un om mai bun dect el n cele din urma, cei doi, cel care
mana mgarii i pastorul, au avut aceeai soarta.
Sergentul Dunlop vorbea despre Saul, David, Micol, lonatan, Absalom i
loab cu tonuri de uoara mirare, de parca i ei erau nite tineri din subteranele
evreieti cu care sttuse odat n Orient Palace, nvnd de la ei ebraica i
predndu-le puina filistina. Avea un sentiment de afeciune i compasiune
penim Saul i lonatan, dar, dintre toi, cel mai mult o ndrageape Micol, fiica lui
Saul, care nu a avut niciodat copii i-l mai plcea i de Paltiel, fiu al lui Lai,
care a plns-o pana ce Abner l-a exilat i, astfel, urmrindu-i soia, care nu
mai era a lui i totui fara a o urmri, a fost i el exilat la randul lui, disprnd
din cronici.
Dar cu excepia lui Paliel, ma gndeam eu, aproape toi erau trdtori:
lonatan i Micol l-au trdat pe tatl lor, Saul; loab i ceilali fii ai lui eruia;
dreptul Absalom, Amnon; Adonia, fiu haghitei -erau toi trdtori i cel mai
mare trdtor dintre toi era regele David nsui, David despre care noi cantam:
David, regele Israelului, mai triete, triete, triete nc. Cu toii preau
uor comici n versiunea sergentului Dunlop: nite amarai de agitai, care
semnau, mai degrab, cu ofierii CID pe care mi-l brfea: unul era gelos, altul
slugamic, altul suspicios. n povestirile sale toi preau prini ntr-o panza
suprarealista de ndrgostiri, dorine, gelozii i intrigi, dorina de putere i
rzbunare. (lata-l din nou pe aceti oameni nsetai, aceti leoparzi nfierbntai
a cror sete nu poate fi stpnit niciodat de nici o apa a lumii. Urmritori i
unnarii. Orbi ce sapa o groapa i cad n ea.)
Cutm, n zadar, un rspuns zdrobitor, care sa salveze onoarea regelui
David i a domnului Gihon i, de fapt, onoarea ntregului nostru popor. tiam
ca era de datoria mea ca n aceste conversaii sa contrazic ceva din ceea ce
spunea sergentul Dunlop. Dar ce ar fi trebuit sa apar? Nu tiam atunci (i nici
astzi nu tiu bine). i, totui, inima mea se ndrepta nspre ei toi, spre Saul,
prsit i dezamgit, judecat de Samuel pentru trdare i condamnat la a plati
cu coroana i cu viaa sa pentru faptul ca nu avea o inima de piatra. nspre
Micol i lonatan, ale cror suflete erau att de legate de sufletul dumanului
familiei lor, nct nu au ezitat s-i trdeze tatl i tronul i sa urmeze
leopardul. Chiar aveam un sentiment de simpatie faa de David, regele trdtor
care i-a trdat pe toi aceia care l-au iubit i a fost trdat, la randul sau, de
aproape toi.
De ce nu ne puteam aduna cu toii, mcar o data, n camera din spate a
cafenelei Orient Palace, sergentul Dunlop, mama, tata, Ben Gurion; Ben Hur,
Yardena, Marele Muftiu Hj Amin; profesorul meu domnul Gihon, conductorii
subteranei; donmul Lazarus i naltul Comisar, toi, chiar i Chita cu mama lui
i cei doi tai altemativi ai sai i sa ne nelegem unii pe alii, n cele din urma,
sa facem anumite concesii, sa ne mpcm, sa ne iertam unii pe alii. De ce nu
puteam merge cu toiijos, pe maul rului, sa vedem daca oblonul albastru s-a
ntors?

E destul pentru astzi, mi reteza sergentul Dunlop reveria. Hai sa

plecam i sa ne ntoarcem maine: n sudoarea frunilor noastre sa ne
mbogim cunotinele, ca sa nu ne mbogim i durerea.
Dup care ne despream fara a ne da mana, deoarece nelesese singur
ca nu aveam voie sa dau mana cu opresorii strini. Aa ca ne despiueam dnd
din cap la ntlnire i la plecare. i care era informaia secreta pe care reuisem
sa o scot de la sergentul Dunlop, ca urmare a relaiei noastre?
Nu prea mult. Puin de ici i de colo.
Cate ceva despre programul de somn n staia de poliie fortificata.
Cate ceva (de fapt destul de important) despre lista cu serviciul de
noapte.
Relaii personale ntre ofieri i ntre soiile lor. Unele detalii despre
activitatea de rutma m baraci.
i nc ceva care, probabil, nu poate fi considerat ca un rezultat al
spionajului meu, dar pe care l voi meniona totui. La un mo-ment dat
sergentul Dunlop mi-a spus ca, dup prerea lui, manda-tul britanic n statul
evreiesc se sfrete aici i ca vorbele profe-ilor se vor dovedi a fi adevrate
exact aa cum spune Biblia i totui, i prea rau de oamenii din Canaan,
referindu-se la arabii locali i, n special de steni. Credea ca dup ce armata
britanica va fi plecat, evreii se vor ridica i-i vor nfrnge inamicii, ca satele din
piatra vor fi distmse, ca pajitile i grdinile vor fi transformate n slauri ale
acalilor i ale vulpilor, ca fntnile vor seca, ca stenii i fermierii i culegtorii
de msline i ngrijitorii de smochini i pastorii i cei care mana mgarii vor fi
cu toii alungai n slbticie. Poate ca era voia Creatorului ca ei sa devina nite
oameni persecutai, n locul evreilor, care se ntorceau, n cele din urma, la
motenirea lor. Necunoscute sunt cile Donmului, a spus sergentul Dunlop
cu tristee i cu un aer de uoara uimire, de parca ajunsese, dintr-o data, la o
concluzie care-l atepta de mult timp: Pe cel pe care l iubete l pedepsete
aspru i pe cel pe care-l dezrdcineaz, l iubete.
Umbla un zvon prin mprejurimi; britanicii urmau sa impun o stare de
asediu generala, pe timp de zi i de noapte, pentru a face percheziie din casa n
casa ca s-l descopere pe lupttorii din Rezistena i depozitele secrete de
armament.
Cnd Tata a venit de la lucm n acea dup-amiaz ne-a chemat sa ne
adunam toi trei n buctrie pentru o scurta edina. Avea de discutat ceva
serios i cu caiile pe faa. A nchis ua i geamul, s-a aezatjos, mbrcat n
hainele sale kaki bine calcate, cu buzunarele mari i a pus pe masa, n faa lui,
un pachet nvelit cu o hrtie maro. Era ceva n el, a spus el, sau strict vorbind,
nite lucruri pe care trebuia sa le ascundem pana se termina totul. Era, cu
sigurana, logic sa presupunem ca nu vom scpa de cercetri, dar se considera
ca era mai uor sa gsim o ascunztoare pentru acest obiect n aparta-mentul
nostru. i eram absolut pregtii sa rezistam ncercrii.
Ma gndeam: are dreptate sa nu ne spun ce este n pachet, pentru a nu
o alanna pe mama. (Dar daca nici el nu tie?) E im-posibil: tata trebuie sa tie.
Cat despre mine, am presupus imediat ca trebuie sa conin dinamita sau TOT,
sau nitroglicerina sau ceva mult mai putemic, ceva nou descoperit, o substana

exploziva revoluionara de care nu se mai pomenise nainte: vreun compus

apocaliptic pe care l-am creat aici, n laboratoarele secrete ale Rezistenei. O
lingura din el ar putea arunca n aer jumtate din ora.
Dar eu?
O linguria ar fi de ajuns pentru racheta noastr cu care am amenina
palatul regelui din Londra.
Aceasta era ocazia pe care o ateptam. Trebuia, cu orice pre, sa extrag,
n secret, cantitatea de care aveam nevoie din pachet.
Daca reueam, cei din LSM m-ar imptora n genunchi s-l iert i sa ma
ntorc.
i i-a ierta. Plin de dispre. i a accepta sa ma ntorc. Dar va trebui sa
pun cteva condiii serioase: s-mi reorganizez comanda de la n^eput, s-l pun
pe Ben Hur la locul lui, sa desfiinez depar-tamentul de Securitate Intema i
Interogare i sa gsesc un mod de a preveni deciziile arbitrare i sa protejez
lupttorii de pericolele invidiei.
Tata ne-a spus: Daca i cnd suntem cuta^i, este important ca voi doi
sa tii despre ce este vorba, din doua motive; nu avem prea mult spaiu aici i
cineva l-ar putea gsi din greeala i ar putea provoca un incident. n al doilea
rand, daca ei gsesc ascunztoarea, ne-ar putea interoga separat i vreau ca
toi sa avem o explicaie identica pregtit. Pentru a nu ne contrazice unul pe
celalalt. (Explicaia pe care tata ne-a pus sa o memoram avea legtur cu
profesorul Schlossberg, care locuise singur m apartamentul de deasupra
noastr i a murit iama trecuta. El i-a lsat tatlui meu vreo cincizeci sau
aizeci de cri prin testament. Rspunsul nostru unanim era ca pachetul
nvelit cu hrtie maro a ajuns n aparta-mentul nostru mpreuna cu crile
rposatului profesor.) Va fi o minciuna nevinovata, a spus tata, iar ochii lui
miopi albatri priveau prin ramele ochelarilor direct n ochii mei. Pentru o
secunda, o strlucire cruda i rutcioas sclipi n ochii sai, o sclipire pe care o
zream foarte rar, cnd povestea cum trntea cate o replica usturtoare
vreunui om de tiina sau vreunui scriitor, care rmnea mut, de parca ar fi
fost lovit de fulger. Ne vom permite sa folosim aceasta minciuna nevinovata
daca va fi nevoie, doar datorita pericolului i o vom face cu regret, deoarece o
minciuna ramane tot o minciuna. ntotdeauna. Chiar i o minciuna nevinovata
ramane tot o minciuna. ine minte acest lucru.
Mamaa spus: n loc s-l dai lecii, de ce nu-i gseti puin timp sa tejoci
cu el, din cnd n cnd? Sau, cel puin, sa vorbeti cu el. O conver-sa (ie: i
aduci aminte? Doi oameni stand mpreuna, vorbind aman-doi i ascultnd
amndoi. Amndoi ncercnd sa unnareasca ce spune celalalt?
Tata lua pachetul, l legna n mana ca pe un copil i l duse din
buctrie n camera ce servea drept dormitor al prinilor, camera de studiu a
tatlui meu i camera de zi pentru noi toi. Pereii erau aliniai cu rafturi de
cri de la podea pana la tavan. Nu mai era loc nici mcar pentru im tablou sau
un omament.
Rafturile tatlui erau aranjate cu o logica de fier n seciuni i
subseciuni, n funcie de subiect, domeniu i limba i n ordine alfabetica,
dup numele autorului. Almurile din vrf, marealii i generalii librriei,

nsenmand tomurile speciale care nu ddeau ntotdeauna un fior de respect,

erau nepreuite, cri grele acoperite cu legturi de piele speciale. Pe suprafaa
de piele aspra degetele mele cutau cu o senzaie de placere litercle aurii,
asemenea pieptului unui mareal de la tirile de la Fox Movietone mpodobit cu
iruri ntregi de medalii strlucitoare i decoraii. Cnd o singura raza de
lumina de la lampa de birou a tatlui meu cdea pe omamentele anrii, o sclipire
plpitoare mi sarea n ochi, prnd ca ma invita sa ma altur lor. Aceste cri
erau prinii, ducii, conii i baronii mei.
Deasupra lor, pe raftul de sub plafon, plutea cavaleria uoara: periodice
n nvelitori multicolore, aranjate n funcie de subiect, data, ara de origine.
ntr-un contrast izbitor faa de acea armura grea a ofierilor comandani, aceti
soldai de cavalerie erau mbra-cati uor, n culori aprinse.
n jurul grmezii de mareali i generali erau aezate tomuri mari de
brigade i de ofieri de regiment, cri aspre cu margini dure, fbarte bine legate,
prfuite, uor terse, de parca ar fi fost camuflate cu un material de rzboi
soios, ori ca materialul stea-gurilor vechi, ncercat de batalii i greuti.
Unele dintre cri aveau un spaiu ngust ntre legtura i trunchi,
asemenea decolteului chelneriei de la Orient Palace. Daca trgeam cu ochiul
nuntru nu puteam sa vad dect o ntunecime nmiresmata i sa adulmec
dect un vag ecou al mirosului trupului crii, vag, fascinant i interzis.
Maijos de crile legate n piele ale ofierilor lor erau sutele i sutele de
cri simple cu coperi de carton tare, mirosuid a lipici ieftin soldaii gri i
maro ai bibliotecii. i mai jos de aceti soldai, n evaluarea mea, era gloata
armatei semi-permanente: cri nelegate ale cror pagini erau inute laolalt cu
benzi de cauciuc obosite sau fii late de hrtie adeziva. Mai erau i cteva
bande zdrenuroase de taliari, cu coperi dintr-o hrtie glbuie ce se destram.
n cele din urma, sub acestea, cele maijos dintre cele dejos, non-carile, o
multitudine amestecatade brouriceretoare, foi volante, extrase, pe cel mai jos
bra al bibliotecii resturi ngrmdite pe raftul cel mai dejos, ateptndu-l pe
tata sa le mute ntr-un azil de publicaii nedorite i stand ntre timp aici,
adapos-tite temporar din bunvoin i nu fiindc aveau acest drept, puse n
teancuri, ngrmdite pana cnd azi sau maine vntul de est o data cu psrile
deertului, le vor matura cadavrele, pana azi sau maine, sau cel trziu pn-n
iama, cnd tata va gsi timp sa le sor-teze fara mila i sa arunce majoritatea
acestor adunturi (brouri, gazete, revisteJumaIe, pamflete) afara, pentru a face
spaiu pentru ali ceretori, care nu vor ntrzia sa vina n locul lor. (Tatlui
meu n era mila de ele, oricum. i tot promitea sa le sorteze, sa fac o selecpe,
sa scape de unele, dar aveam sentimentul ca nici mcar una dintre paginile
tiprite nu va prsi vreodat apartamentul nostru, dei ddeau pe dinafara.)
Un miros fin, prfuit plutea njurul acestor rafturi, asemenea urmelor
lsate de un vnt strain turbulent i totui incitant. Pana i n ziua de azi, daca
cineva m-ar duce ntr-o camera cu ochii nchii i cu urechile astupate, a
putea spune din primul moment, fara cel mai mic dubiu, daca este o camera
plina de cri. Inspir mirosul unei biblioteci vechi nu prin nri, ci prin piele, un
loc grav i gnditor ncrcat cu un praf de cri mai fin dect orice praf,
amestecat cu savoarea ce o emana hrtia veche i mirosul antic i modem al

lipiciului, arome neptoare de migdala, acre-dulci, adezivi ameitori pe baza de

alcool, o adiere ndeprtat a lumii ierburilor de mare i a iodului i nuanele
domoale ale mirosului de plumb a cemelei groase de tipar i un miros de hrtie
putrerita, mncat de umezeala i mucegai i de hrtie ieftina ce se frmieaz
contrastnd cu aromele bogate, exotice i ameitoare emanate de hrtia fina de
arta ce-i stamete un gust de placere n cerul gurii. Totul fiind nvluit de o
copertina de aer ntunecat care a rmas nemicata an dup an, prinsa n
spaiile secrete ntre rndurile de cri i zidul din spatele lor.
n marea i greoaia biblioteca din stnga biroului tatlui meu, stteau
volununoasele lucrri de referina, asemenea artileriei grele din spatele tmpelor
de atac: rand dup rand de volume de enci-clopedii n diferite limbi, dicionare,
un gigantic index biblic, un atlas, lexicoane i tratate eleroentare (incluznd o
carte intitulata Indexul indexurilor, n care speram sa gsesc secrete adnci,
dar care nu conineau dect liste de mii de cri cu nume ciudate).
Enciclopediile, dicionarele i lexicoanele erau aproape toate mareali i
generali, adic tomuri splendid legate n piele cu un scris auriu pe care degetele
mele tnjeau sa le mngie i sa le dezmierde, care ma fascinau nu numai prin
placerea atingerii, dar i prin dorina nesfrit de cunoatere care ma depea,
deoarece erau n limbi strine cunoaterea unor lucruri cum ar fi crucea,
huzrul, clopotnia, pdurea, bordeiele i pajitea, trsur, tramva-lul, comis,
poarta i frontonul. i ce sunt eu prin comparaie? Nimic dect un tnr
lupttor evreu al subteranei, a crui viaa este nchinat alungrii opresorului
strain, dar al crui suflet este legat de el, deoarece opresorul, la fel ca mine,
vine de pe pmnturi cu ruri i pduri unde clopotniele stau semee i
giruetele se nvrt netulbnrate pe acoperiuri.
n jurul literelor aurii imprimate pe legturile de piele, erau flori
decorative i rmurele, embleme ale editurii sau ale biblio-tecii, care mi preau
asemenea armelor i blazoanelor multor case regale i nobile. Erau chiar i
dragoni naripai i perechi de lei aurii furioi care susineau un pergament
desfcut sau nchis sau imaginea unui castel, ori cruci rsucite ca arpele
ncovoiat i sfredelitor i despre care am nvat la ora de religie.
Uneori tata i punea mana pe umrul meu i ma invita la un tur
organizat. Aceasta este ediia rara din Amsterdam. Talmud-ul tiprit de vduv
i fraii lui Romm. Acestea sunt emblemele rega-tului Boemiei care nu mai
exista. Legtura este fcut din piele de cprioar, de aceea este rozalie,
culoarea camii crude. i aici avem ediia nepreuita a Anului Creaiei 5493
(corespunznd anului civil 1733), probabil din librria marelui Moses Hayym
Luzzatto, care se pare ca a folosit-o el nsui. Este fara egal, chiar i ntre
colecia de cri rare de la biblioteca naionala de pe Muntele Scopus i, cine
tie, poate ca n ntreaga lume au mai rmas doar o duzina de exemplare sau
apte, sau mai puine. (Cuvintele tatlui meu ma fceau sa ma gndesc la
trguial lui Abraham cu Dumnezeu n legtur cu numarulde oameni drepi
din Sodoma.)
De aici pana aici se afla greaca. Pe raftul de mai sus, latina, limba veche
a Romei. Acolo, de-a lungul zidului dinspre nord, se ntinde lumea slava, al
crui alfabet este un mister pentru mine. Aici sunt seciunile franceze i

spaniole i pe raftul de acolo, prnd ntunecat i serios de parca era mbrcat

de ocazie, lucrrile reprezentative ale lumii germanice uoteau mpreuna n
propriul lor col. (Litere complicat ondulate, Litere gotice spimea tata, fara a
dezvolta ideea i aceasta scriere gotica mi prea ca un labirint cu poteci ce se
intersectau.) lar acolo, ntr-o biblioteca acoperita cu sticla, o grmad de texte
aranjate ale strbunilor notri (niciodat ale strbunelor: strbuni, strastrabuni, strvechi fantome):
Mishnah, cele doua Talmuduri, babilonienii i ierusalemiii, lege i
tiina, imnuri i studii despre ngeri, Mekhilta i Zohar, nuvele i scrisori
rabinice, glosare i gramatici. Profesorul tiinei i Piatra de ajutor, Poteca vieii,
Platoa judecaii, fabule, vieile sfinilor, constituind un fel de periferie
ntunecoasa, stranie, un peisaj mohort ca o grmad de cocioabe amarate
luminate de o torta slaba i totui parca nu mi se preau strine aceste legturi
ndeprtate, deoarece chiar i textele bizare cum ar fi Tosefta, Masa ntinsa,
Yossipon sau Datoriite inimii erau scrise cu caractere ebraice, ceea ce mi
ddeau cel puin dreptul sa speculez n legtur cu ce se afla pe Masa ntinsa
sau care erau datoriile acelor Inimi.
Apoi urma seciunea de istorie: patru corpuri de biblioteca ticsite, ntruna dintre ele fiind nghesuite tomuri refiigiate, lucrri venite trziu care nu-i
gsiser locul de odihna i trebuiser sa se lase cu grija pe umerii de mult
stabiliilor predecesori. Doua dintre aceste biblioteci erau dedicate istoriei
naiunilor i doua istoriei poporului israelit. n ultimele doua am gsit pe raftul
dejos apariia omenirii i nceputul civilizaiei i pe raftul de mai sus istoria
antica i apoi epoca medievala (desene ce-i ngheau sngele n vine, doctori
mbracai n negru cu mti diabolice aplecai asupra victimelor muribunde ale
Morii Negre.) Deasupra acestora, ivin-du-se m lumina strlucitoare a zilei,
Renaterea i Revoluia franceza, iar i mai sus, att de sus ca aproape
atingeau tavanul, erau crile despre Revoluia din Octombrie i rzboaiele
mondiale, din care ma strduiam sa studiez pentru a nva din greelile
generalilor. Acele cri pe care nu le puteam citi, deoarece erau n limbi strine,
le scanam totui pagina cu pagina ntr-o neobosita cutare de ilustraii i cri.
Multe dintre acestea ini-au rmas nti-parite n memorie pana n ziua de aar.
Exodul din Egipt. Cderea Zidurilor lerihonului. Btlia de la Tennopile: pduri
dese de lnci, sulie, harpoane i coiiuri n care se reflecta lumina soarelui.
Harta de cltorii a lui Alexandm cel Mare, cu sgei ndrznee ntinzndu-se
de la graniele Greciei panan Persia i chiar pana n India. i o ilustraie a
ereticilor ari ntr-o piaa, cu flcrile deja plpindu-le la picioare i totui
ochii lor sunt nchii, plini de pioenie i concentrare spirituala, de parca ar fi
auzit, n cele din urma, muzica sferelor. i explozia de evrei din Spania: mase
de refugiai purtnd pachete i toiage nghesuii pe un vapor ubred, pe o mare
n plina fiutuna clocotind, cu montri ce preau ca se bucura de soarta evreilor
surghiumi. Sau un plan detaliat al Diasporei de est, cu cercuri groase njurul
Salonicului, Smymei i Alexandriei. O imagine n culori vii a vechii sinagogi din
Aleppo. i comuniti ndeprtate ale evreilor mprtiai ncolind pe marginile
harii, m Yemen, Cochin; Etiopia (care se numea Abyssinia n acea vreme). i o
pictura a lui Napoleon la Moscova i Napoleon, din nou, n Cairo, la poalele

piramidelor: un om mic i corpolent Cu un tricom pe cap, cu o mana intind cu

ndrzneal nspre ntinsul orizont i cu cealalt ascunsa timid n haina.
Rzboaiele micrii hasidice* i dumanii ei: portretele unor rabini cu fee
fioroase. O harta detaliata a nimderii micrii hasidice i liniile de aprare
dnd napoi, n spatele crora trupele Mitnagged n retragere se aprau fara ai abandona pozi^iile. i istorii despre explorri i desco-periri cu flote ale
carorprore sculptatetreceaupnn strmtori nspre arhipelaguri necunoscute,
istorii despre continente inaccesibile, imperii, Marele Zid Chinezesc,
desprepalatejaponeze n care nici un om nu a putut intra sa locuiasc, despre
slbatici mbracai n pene, cu omamente de os care le strpungeau nrile. i
hari ale vntorilor de balene, ale Marii Polare i ale Marii Bering, m* Hasidism: secta ntemeiata n Polonia secolului XVII de Israel Baal
Shem-Tov, caracterizata prin accentul pemisticism, nigaciune, zel religios i
senintate (n.tr.).
* Mitnagged, plural Mitnagdim: micare a evreilor din Europa de Est i
centrul Europei, n secolele al XVH-lea sau al XIX-lea, care predicau o viziune
intelectuala, legala, a iudaismului, n opoziiecuvizhmea emoionala i mistica a
micrii hasidice (n.tr.) preuna cu Alaska i golful Murmansk. i iat-l i pe
Theodor Herzl sprijinindu-se de ungrilaj de fier, privind mndru i vistor lacul
ce se ntindea la pic'ioarele sale. Imediat dup Herzl, apar primii pionieri, puini
i amarai, ngrmdii, asemenea unei epave, pe un pmnt pustiu pe care nu
se afla nimic, dect nisip i un singur mslin, uor nclinat ntr-o parte. i o
harta a vechilor aezri evreieti: cteva pmnturi risipite, ntinzndu-se de la
o harta la alta i, devenind mai putemice de la o imagine la alta. i iat-l i pe
tovarul Lenin innd un discurs, umplnd de entu-ziasm mulimile care
gesticulau cu pumnii ncletai. Acest Lenin mi prea ca semna puin cu
doctorul nostru Wietzman, care nu nceta sa pledeze n favoarea britanicilor, n
loc sa loveasc n ei. (Dar sergentul Dunlop? Ar trebui sa lovim i n el?) lata o
harta a lagrelor naziste cu fotografii ale scheleticilor supravieuitori evrei. Aici
sunt planurile faimoaselor batalii, Tobruk, Stalingrad, Sicilia i aici, n sfrit,
marurile brigadelor evreieti, lupttorii evrei cu stele cu ase coluri pe
mneci, n Afhca i Italia i imagini ale chibuelor cu tumuri i palisade pe
dealuri, m deerturi, m vai, pionieri ndrznei pe cai sau tractoare, cu putile
aruncate piezi pe piept, cu feele pline de calm i curaj.
nchideam cartea i o pimeam la locul ei, apoi luam alta i ras-foiam din
nou cutnd, n special, ilustraii i baii. Dup o ora sau doua ma simeam
oarecum intoxicat, o pantera a subteranelor ce izbucnete njuraminte i
promisiuni, foarte contient de ce aveam de fcut i crui scop trebuia s-mi
dedic viaa, iar cnd avea sa soseasc momentul adevrului, trebuia sa ma
sacrific.
Pe primele pagini ale marelui atlas german, chiar nainte de harta
Europei, era o harta ameitoare a ntregului univers, cu nebu-loase ntinznduse dincolo de graniele imaginaiei i ntinderi nesfrite de stele necunoscute.
Biblioteca tatlui meu semna cu acea harta. Coninea planete cunoscute, dar
avea i nebuloase misterioase, lituaniene i latine, ucrainiene i slovace i chiar
i o limba foarte veche numita sanscrita. i mai erau i aramaica i idiul, care

era un fel de satelit al ebraicii, o sfera stncoas plutind uor peste capctele
noastre, printre norii zdrenuii. i la ani-lu-mina deprtare de idi, erau din ce
n ce mai multe firmamente, unde Epopeea lui Ghilgame strlucea n
deprtare i Enuma Elish i imnurile homerice i Siddhartha i minunatele
poeme numite, de exemplu, Nibelungenlied, Hiawafha, Kalevala. Nume
muzicale ce mi nfioar variul limbii i cerul gurii n timp ce le articulez i le
pronun inspirnd, optit, doar pentru mine, Dante Alighieri, Montesquieu,
Chaucer, Shchendrin, Aristofan, Till Buhoglinda. i recunoteam fiecare carte
dup culoare i dup legtura i dup locul ei n galaxie i tiam care u erau
vecinii.
Dar eu? Cine eram eu n acest univers? O pantera oarba. Un slbatic
ignorant, un neispravit care-i pierdea timpul umblnd creanga prin pdurile
Tel Arz. Ojucarie nenorocita n minile lui Ben Hur. n loc sa ma nchid pe loc,
de astzi, din aceasta di-mineaa, aici printre aceste cri.
Pentru zece ani?
Pentru treizeci?
Respirnd adnc, anmcandu-m n fntn, ncepnd sa desci-frez
enigma dup enigma?
Ce cltorie lunga, cate secrete nucitoare conin aceste tomuri ale cror
nume abia daca le pot descifra. Nici nu-mi pot imagina unde a putea gsi
prima legtur n lanul de chei legat de cheia cutiei ce conine cheia de la
seiful n care cheia locului cel mai puin ascuns poate ca ma ateapt pe mine.
nainte de toate, trebuia sa depesc dificultatea alfabetului roman.
Mama mi-a spus ca ar putea sa ina nvee n mai puin de o jumtate de ora.
Dup aceea, daca o ajutam cu splatul vaselor dup cina, mi-a promis ca ma
va nva alfabetul chiliric. Estimase ca poate sa ma nvee cam ntr-o ora sau o
ora i jumtate. Cat despre Tata, m-a asigurat ca alfabetul grec este foarte
asemntor cu cel chiliric.
Dup aceea a nva i sanscrita.
i a mai nva nc un dialect, pe care tata l numea Hochdeusch, pe
care l traducea gennana elevata.
Numele de germana elevata avea aroma unor timpuri trecute, ale nnor
ceti mprejmuite de ziduri, cu poduri mobile de lemn pzite de tumuri gemene
cu acoperiuri conice. nuntrul zidurilor acestor ceti triau oameni de tiina
austeri cu robe negre i capctele descoperite, care stteau noapte de noapte
studiind i scriind la lumina lumnrilor n vreo celula a carei singura fereastra era acoperita cu gratii. Voi fi asemenea acestor oameni: celula, zabrele,
lunnanare noaptea, birou, teanc de cri i linite.
Rafturile de cri reduceau considerabil mrimea camerei. i nu era o
camera prea mare. Aici, sub rafturile de cri, era patul prinilor mei. Noaptea
l desfceau sa doanna n el, iar dimineaa l nchideau ca pe o carte, cu
salteaua nuntru, astfel transfor-mandu-se ntr-o sofaverde. Pe ea se gseau
cinci peme brodate, pe care le foloseam pentru cele cinci dealuri ale Romei cnd
condu-ceam forele Bar Kochba la poalele Capitoliului i cuceream Im-periul.
Alta data ele reprezentau dealurile ce mrgineau drumul nspre Negev, sau

balenele albe pe care le urmream de-a lungul celor apte Mari pana la
rmurile Antarcticii.
ntre sofa i biroul Tatei i msua penim cafea i cele doua scaune din
nuiele i ntre ele i balansoaml mamei, se aflau canale i strmtori, toate
ntlnindu-se n covoraul ntins la picioarele balansoarului. Aranjamentul
mobilei mi oferea oportuniti fasci-nante de a dispune n poziie de lupta
iruri de flote i annate teres-tre, fcnd posibile descinderi, micri de
nvluire, luri cu asalt, ambuscade, rezistene ndrtnice n zonele cu multe
cldiri.
Tata a pus pachetul ntr-un loc ales cu grija, n mijlocul unui rand al
ediiilor n uniforma a nestematelor literaturii universale traduse n poloneza.
Aceasta serie avea coperile de un maro des-chis, astfel nct pachetul aproape
ca disprea printre cri. Aseme-nea unui dragon adevrat ntr-o pdure
tropicala deasa, plina de copaci gigantici ce semnau cu toii cu nite dragoni.
Ne-a mai avertizat o data pe mine i pe mama: nu l atingei. Nu va apropiai de
el. ntreaga biblioteca era de acum nainte de neatins. Daca cineva avea nevoie
de o carte, era rugat sa i se adreseze lui. (Acest lucru mi se pareajignitor. Sa
presupunem ca mama ar putea face o greeala sau ar uita ce face n timp ce
terge praful, dar eu? Cu-noteam toat biblioteca pe dinafara. Puteam localiza
legat la ochi fiecare seciune, fiecare district sau crptur. Puteam sa ma descurc aproape la fel de bine ca tata. Asemenea unei tinere pantere n jungla n
care s-a nscut i a crescut.) Am hotrt sa nu protestez: pana maine
dimineaa la ora opt vor fi amndoi plecai, iar eu voi fi naltul Comisar al
acestui regat. Inclusiv al locului dragonului. Inclusiv al dragonului nsui. n
dimineaa urmtoare, n momentul n care am nchis ua n urma lor, m-am
apropiat de raft i m-am oprit foarte aproape de el, fara a-l atinge. Am ncercat
s-mi dau seama daca pachetul emana vreun miros chimic, mcar o boare?
nsa doar mirosul bibliotecii, nurosul de prafde lipici i de vremuri trecute, ma
nconjura. M-am ntors n buctrie penim a strange ce mai rmsese de la
micul dejun. Am splat vasele i le-am pus pe usctor. Am mers din ca-mera n
camera nchiznd obloanele i ferestrele pentru a preveni invazia cldurii de
vara. Apoi am nceput sa patrulez pe drumul din-tre ua din faa i
ascunztoare, nainte i napoi, o pantera n sub-terane. Eram de-a dreptul
incapabil sa ma ntorc la planurile de atac asupra Casei Guvemului, lucru cu
care ma ndeletnicisem pana ieri. Pachetul acela maro, distins ca o nestemata
literara n poloneza, dormind inocent pe raft, ma fascina ca un fel de cutie a
Pandorei.
La nceput tentaiile erau slabe i sfioase, nendrznind nici mcar s-mi
sugereze ce vroiam ntr-adevr. Dar, ncetul cu nce-tul, deveneau mai
ndrznee, mai explicite, lingndu-mi degetele de la picioare, gdilndu-m n
palme, strigndu-m cu neobra-zare, trgndu-m cu neruinare de mnec.
Tentaiile sunt ca strnuturile, care mcep din nunic, o uoara senzaie de
usturime la baza nasului, care apoi, ncetul cu ncetul, capt proporii, nct
nu le mai poi opri. Tentaiile ncqp prin o scurta patmlare de verificare a
terenului, mici unde ale unui entuziasm vag, nedefinit i, nainte de a-i da
seama ce vor de la tine, ncepi sa simi treptat o lumina calda n interiorul tau,

ca atunci cnd dai drumul unui radiator i firele de sarma prin care trece
cnrentul electric sunt nc cenuii, dar ncep sa scoat nite pocnete mici, apoi
se nroesc uor i din ce n ce mai tare i n curnd lumineaz cu fiirie, iar tu
te umpli de o ameeala plina de indiferena; ei i, ce Dumnezeu, de ce nu, ce
rau poate s-i fac, asemenea unui sunet adnc, din interior, vag dar violent,
fara rezerve, ce ncearc sa te conving: haide, de ce nu, doar apropie vrful
degetului de hrtia pachetului misterios, doar simte-l fara a-l atinge, doar
ncearc sa simi, cu porii pielii de lng unghie, ce radiaie poate pomi
dinuntru. O JR cald? O fi rece? Oare vibreaz uor ca electricitatea? De fapt,
de ce nu, ce Dumnezeu, ce rau i poate face daca l atingi uor, doar o data?
Foarte repede. Pana la unna, acesta este doar nveliul exterior, inofensiv, ca
orice alta hrtie de mpachetat, tare (sau fina?), moale (sau doar puin aspra, ca
postavul verde de pe masa de biliard?) i plata (sau poate ca are nite
protuberane invizibile care, la pipit, i-ar putea da anumite indicii?) Ce rau
poate s-i fac o atingere? Doar una foarte uoara, abia daca e o atingere. Ca
i cum ai atinge o banca sau un gard pe care scrie proaspt vopsit.
De fapt, de ce nu mai mult de o atingere: o apsare grijulie. Uoara.
Asemenea minii unui doctor ce pipie cu grija abdomenul unui bolnav pentru
a localiza durerea, daca este relaxat sau ncordat. Sau asemenea unui deget ce
atinge cu grija o para: este coapta? Tare? Aproape coapta? De fapt, ce e aa de
rau n a-l lua de pe raft penim un moment? Doar zece secunde, sau mai puin,
doar s-l cntresc n mana? Sa vad daca e uor sau greu? O fi compact? Sau
eapn? O fi ca un lexicon? Sau ca o publicaie periodica legata? Ori o fi ca un
pahar fragil nvelit cu paie, vata sau rumegu, astfel nct sa simi moliciunea
materialului cu care este mpachetat i duritatea obiectului prinmaterialul
moale. Ori o fi greu, atamand n jos, asemenea unei casete pline cu plumb? Ori
se va dovedi a fi ceva ca o blana, cednd degetelor prin hrtia maro, pliindu-se
ntre mini, ca o pema, sau un ursule de plu, sau o pisica. Ce Dumnezeu
poate fi? Doar o idee de atingere, aa, un srut al degetului, doar o atingere
asemenea unui val de ceaa, ca nite buze i doar ca o mngiere, nici mcar o
mngiere, aa, da, apoi o mica apsare, foarte repede i s-l scot foarte uor
aa astfel nct sa simt ambele par (i ale pachetului i sa pipai hrtia
lipicioasa i ce Dumnezeu, de ce nu, s-l scot din biblioteca i s-l in n brae
un moment, asemenea unui lupttor ce-i cara camaradul rnit n lupta,
numai, pentru Dum-nezeu, ai grija sa nu l loveti de mobila, nu-l lovi, nu-l
lsa sa scape.
i, pentru Dumnezeu, nu uita cu care parte era n sus. i nu uita sa
foloseti batista pentru a nu lsa amprente i apoi schimba batista n caz ca a
absorbit vreun miros.
Pachetul s-a dovedit a fi rece i destul de greu, lunguie, exact ca o carte
nvelita n hrtie, fin, dar nu alunecos. Greutatea prea i ea asemntoare
greutii unei cri groase; mai uor dect un in-dice alfabetic, dar puin mai
greu dect un dicionar geografic.
i cu asta, speram, am terminat. M-am eliberat. Ispitele i prin-sesera
prada i acum puteau pleca, satisfcute, iar eu puteam s-mi vad de treaba
mea, n sfrit.

Dar ma nelam.
Era exact invers.
Asemenea unei haite de cini de vntoare care au adulmecat camea
nsngerat, au gustat-o i s-au transformat n lupi, la zece minute dup ce am
pus pachetul la locul lui, tentaiile ro-au atacat pe neateptate pe un flanc
deschis: s-l chem pe Ben Hur. S-l aduc aici.
S-l spun secretul a ceea ce ascundeam aici. i daca nu m-ar crede, i-a
arata pachetul i l-a uimi, n cele din urma, mcar o data, a vedea cu propriii
mei ochi acea indiferena exterioara de leopard transformndu-se ntr-o uimire
totala. Acele buze subiritiranice, de obicei prea lenee penim a se mica, s-ar
deschide larg de uimire. Dintr-odat, asemenea ceii de dimineaa ce dispare o
data cu cal-dura soarelui, povestea cu Orient Palace ar disprea complet. L-a
pune sajure ca nu va spune niciodat ceea ce vzuse. Nici mcar lui Chita. i,
n orice caz, va avea voie sa arunce o singura privire pachetului, iar apoi va
trebui sa uite imediat ceea ce vzuse.
nsa el n-ar uita. Niciodat. i astfel, sub umbra fricii de nchi-soare, ce
va atama de atunci ncolo deasupra capctelor noastre, vom fi legai din nou,
printr-o prietenie putemica i deschisa. Pre-cum David i lonatan. Am spiona i
am aduna secrete mpreuna. Chiar am nva engleza mpreuna de la sergentul
Dunlop, deoa-rece un om care stpnete limba inamicului i controleaz, de
asemenea i modul de gndire.
Aveam sentimentul ciudat, aproape insuportabil, ca acolo, singur n
apartament toat dimineaa i toat dup-amiaza, eram singurul stpn al
unui taifun feroce ce donnita nuntrul unui
Pachet, n aparena inofensiv, destul de bine camuflat ntre neste-matele
literaturii de pe acel raft.
Nu. Nici nu se punea problema s-l aduc pe Ben Hur. Aveam sa ma
descurc singur, fara el.
Spre amiaza, o noua tentaie nebuneasca mi rabufiu n piept i stomac:
totul sta n puterea ta acum. De acum nainte, daca tu vrei, orice este posibil.
Totul depinde de dorina ta. la acest pachet. Poi s-l nlocuieti cu un pachet
identic, o carte mpachetata n hrtie identica, pe care s-l pui n locul lui pe
raft ntre nestematele lite-rare i nimeni nu-i va da seama, nici mcar tata.
Cat despre tine, fiu al omului, ia acest dispozitiv distrugtor, pune-l n
ghiozdanul tau i du-l direct la Guvem. Fixeaz-l cu sar-m sub maina din
parcare a naltului Comisar. Ori stai i ateap-ta-l dup poarta, iar cnd vine
arunca-l-l la picioare.
Sau altceva: un tnr evreu din lerusalim se sinucide arun-candu-se n
aer pentru a trezi contiina lumii i pentru a protesta mpotriva siluirii patriei
sale.
Sau poate s-l rog cu candoare pe sergentul Dunlop sa puna pachetul n
biroul comandantului CID? Nu: ar putea sari n aer ori ar putea fi intra n
ncurctura el nsui.
Sau a putea amplasa pachetul n vrful rachetei i i a putea s-l
amenin ca voi terge Londra de pe harta lumii daca nu se eli-bereaza
lerusalimul.

Ori s-l elimin pe Ben Hur i pe Chita. Asta i-ar nva minte.
i aa mai departe, pana la ora unu, cnd o noua tentaie ngro-zitoare
i arata capul veninos. i ncepu s-i fac o vizuina n mine i sa ma roada
orbete asemenea unei crtie. (Am gsit n dicionar cuvntul potrivit penim
aceasta tentaie care prea ca ma absoarbe pentru a ndeprta interdicia i ma
face sa cedez che-lnarii pcatului: se numete seducie. Un cuvnt care pare a
fi rezultatul unei ncruciri ntre sediiune i suciune.)
Aceasta nevoie seductoare se aga de mine necontemt, tra-gandu-mi
inima i diafragma printre coaste, penetrandu-mi cele mai adnci cotloane,
insistnd hidos, implornd i fcnd cu ochiul linguitor, optindu-mi
promisiuni febrile, dulcegrii ale placerii corupte, bucurii ascunse pe care nu le
gustasem niciodat, sau le gustasem doar n vise:
Sa las pachetul la locul lui, ntre nestematele literaturii univer-sale, pana
la urma. Sa nu ma ating de el.
Sa ies afara. Sa ncui apartamentul. Sa ma duc direct la Orient Palace.
Daca nu era acolo, s-o las balta. Ar fi un semn. Dar daca era acolo, era
un semn ca trebuia sa merg mai departe. Ar fi un semn ca trebuia sa se
ntmple, ca fie ce-o fi, aceasta dulceaa greoasa trebuia sa se reverse i sa
prind fonna.
S-l spun ce este ascuns n apartamentul nostru.
S-l ntreb ce sa fac.
i sa fac orice mi-ar spune.
Seducie.
Chiar nainte de ora patru a fost un moment n care aproape ca a fi
fcuto.
Dar am reuit sa rezist. n loc sa merg la Orient Palace, am naancat o
chiftea i nite fasole din frigider i doi cartofi, toate reci: nu aveam rbdare sa
le nclzesc. Apoi am nchis ua de la camera prinilor mei pe dinafara i ua
dormitorului meu pe dinuntru, ca sa ma ntind, nu pe pat, ci pe podeaua rece,
n spaiul ce semna cu o celula, dintre pat i dulap i acolo, prin lumina
dungata care se filtra asemenea unei scri de umbre prin fantele oblonului, am
citit o ora ijumatate. tiam cartea deja: era despre Magellan i Vasco da Gama,
despre insule, golfuri i vulcani i creste cu pduri dese.
N-am sa uit niciodatajunghiurile fricii: asemeneaunui inel rece de oel
strngndu-se n jurul inimii care batea repede. Foarte devreme, dup biatul
cu ziare, dar nainte de venirea lptarului, n zorii zilei, o maina blindata
britanica apamse njosul strzii cu o portavoce i m-a trezit. Ne-a trezit pe toi.
Anunau n engleza i ebraica o interdicie de ieire pe strzi ce dura de la ase
i jumtate pana la urmtorul anun. Oricine ieea afara i risca viaa.
n picioarele goale i cu ochii lipii, m-am tarat n patul pa-rinilor mei.
ngheasem, nu de frig, ci de strnsoarea prevestitoare a pitonului: l vor gsi.
Pe loc. Ce ascunztoare ridicola. Nici nu e o ascunztoare, ci un pachet maro
deschis, nghesuit ntr-un rand de cii cu un acopermnt uor mai nchis.
Sare n ochi printre carai, deoarece este mai gros, mai lat i mai nalt,
asemenea unui taliar care s-a nfurat ntr-un material de sac i s-a vrt
ntr-o procesiune de clugrie. Mama i tata vor fi nchii n lagrul rusesc,

sau dui n temnia Acre. S-ar putea sa fie chiar deportai cu ctue la mini n
Cipru ori n Insulele Mauritius ori Eritrea, ori poate n Seychelles. Cuvntul
surghiun mi-a strpuns pieptul asemenea unui mic pumnal.
i ce voi face de unul singur n apartamentul acesta, tiind bine cat de
repede se poate transforma dintr-un loc mic i plcut ntr-unul imens i
sinistru, n nopile, sptmnile i anii ce vor unna, singur acas, singur n
lerusalim i singur, cu desvrire, din moment ce bunicii mei (i din partea
mamei i din partea tata-lui), mtuile i unchii au fost cu toii ucii de Hitler i
ma vor ucide i pe mine cnd vor ajunge aici i ma vor trage afara din
nenorocita mea ascunztoare din debara. Soldai britanici antisemii bei sau
bande arabe nsetate de snge. Deoarece noi suntem cei puini i ne meninem
poziia i ntotdeauna ne-am meninut-o i ntotdeauna am fost puini,
nconjurai din toate prile, fara nici un prieten pe lume. (Cu excepia
sergentului Dunlop? Lar tu mergi s-l spionezi i sa furi secrete de la el.
Trdtor trdtor. Eti condamnat.)
Pentru cteva momente am stat ntini n pat toi trei. Nu vor-beam. Apoi
se auzi vocea tatlui meu, o voce care prea sa picteze n ntunericul camerei
un cerc, o idee de bun sim.
Ziarul. Mai avem nc treizeci i doua de minute. Cu sigurana am timp
sa aduc ziaml.
Mama a spus: Te rog, stai. Nu pleca.
Am susinut-o ncercnd s-mi fac vocea sa sune mai mult ca a lui dect
ca a ei: Da, serios, tata, nu pleca. Este absolut iraional sa riti pentru un
ziar.
S-a ntors puin mai trziu, nc n pijamaua sa albastra i cu san-dalele
negre decupate la spate, zmbind ca i cum s-ar fi ntors de la vntoarea unui
leu dinjungla, pentru noi. i i-a ntins ziarul mamei.
I-am ajutat s-i strng patul, care de ndat ce a fost rabatat, arata ca
o sofa onesta. Nimic suspect n ceea ce ma privete, nici nu-i imagina ca a
avea o latura cu totul i cu totul secreta, saltele ascunse, peme, cearafuri i o
cma de noapte. N-am anzit niciodat de ele.
Am mprtiat cele cinci peme pe sofa, aranjndu-le la distane precise.
Mi-am fcut i patul meu. Am reuit sa splm, sa aco-perim i sa aranjam
totul, sa netezim faa de masa i chiar sa as-cundem papucii mamei sub sofa,
tot timpul, printr-o nelegere tacita, avnd grija sa evitam sa aruncam vreo
privire n direcia pa-chetului, care, dintr-un motiv anume, luase hotrrea n
acea noapte de a atrage atenia. Leea n evidena prmtre nestematele literaturii
universale n poloneza ca un soldat stngaci la apelul de dimineaa. Exact n
momentul n care mama ddea sa aranjeze florile n vaza, tata schimba
sugativa de pe birou, iar eu fusesem trimis la buctrie pentru a pune masa, se
auzi o btaie n ua. O voce britanica ntreba politicos daca era cineva
nuntru. Tata a rspuns pe loc, tot n engleza, la fel de politicos: Un nrinut,
va rog. ^i a deschis u$a.
Am fost surprins sa vad ca erau doar trei: doi soldai obinuii (unul
dintre ei avea o unna de arsura pe faa care-l faceajumatate din fat?

Oie, precum camea de la mcelrie) i un tnr ofier cu pieptul ngust

i o faa lunguiaa i ngusta. Toi trei purtau orturi lungi i osete kaki care
aproape ca se uneau cu ortul n apro-pierea genunchiului. Cei doi soldai erau
narmai cu anne auto-mate ale cror eava intea nspre pmnt ca i cum iar fi plecat ochii i pe buna dreptate, de mine. Ofierul inea un pistol, tot cu
eava nj os; arata exact ca anna sergentului Dunlop (poate ca erau cunotine
sau prieteni de-ai lui? Daca le-a spune chiar acum ca sunt un prieten de-al
sergentului? Ar renuna la percheziie, sau chiar s-ar aeza cu noi la masa sa
luam micul dejun? Astfel nct sa putem sta de vorba cu ei i, n cele din urma
sa le deschidem ochii n privina nedreptii pe care ne-o fceau.)
Tata pronunase cuvintele Va rog intrai, cu o curtoazie deo-sebita i
insistenta. Ofieml subirel rmsese nemicat o secunda, ca i cum politeea
tatlui meu transforma percheziia apartamen-tului ntr-un act de extrema
grosolnie. S-au scuzat ca ne deranjau aa de dimineaa, ne-a explicat ca, din
nefericire, era de datoria lui sa arunce o privire prin apartament i sa se asigure
ca totul era aa cum trebuia sa fie i fara sa se gndeasc i-a pus pistolul
napoi n toc i i-a nchis capsa.
A fost un moment de ezitare, att din partea lor, cat i a noastr: nu era
clar cum trebuia sa continuam. Mai era ceva de spus, din partea noastr sau a
lor, nainte sa continue inspecia?
De fiecare data cnd tnra doctoria Gryphius de la clinica de pe strada
Obadiah ma consulta, i era ntotdeauna greu s-i ga-seasca cuvintele ca sa
ma roage s-mi dau hainelejos. Mama i cu inine stteam ateptnd cumini, n
timp ce ea i lua inima n dmi sa spun ntr-o ebraica germana coluroasa:
Da-i, te rog, toate hainelejos, doar ca nu e nevoie s-i scoi i chiloii. n timp
ce pronuna cuvntul chiloii era clar ca se simea extrem de stan-jenita. Ca
i cum avea impresia ca ar trebui sa existe alt cuvnt mai puin nrat, mai puin
incisiv (i, de fapt, cred ca avea dreptate). La puin timp dup fonnarea
Statului, doctoria Gryphius s-a ndra-gostit de un poet annean orb i l-a urmat
n Cipru; trei ani mai trziu s-a ntors singura i a reaparutla clinica noastr.
Se schim-base: avea n ea ceva amar i firav. Dei, de fapt, nu slbise; se
micorase, parca intrase la apa. Dar, cnm am spus mai devreme, nu puteam
trai i nici mcar nu puteam sa ma duc la culcare fara un ordin. Astfel, Magda
Gryphius i poetul ei armean orb i flautul pe care l-a adus napoi din
Famagusta i ciudatele melodii pe care le canta uneori pe la doua sau trei
dimineaa i, de asemenea, cel de-al doilea so al ei, care era importator de
produse de cofetrie i inventator al licorii mpotriva uitrii i, de asemenea,
ntreaga poveste a cuvintelor potrivite sau nepotrivite pentru prile intime aie
corpului i articolele intime de mbrcminte vor trebui sa atepte alta istorie.
Ofierul s-a ntors cu respect ctre tata, ca un elev politicos adresndu-se
unui profesor: Ma scuzai. Ne vom strdui sa terminam repede, dar, ntre timp,
mi-e teama ca va trebui sa va cer sanu va micai de aici.
Mama a spus: Dorii o ceaca cu ceai?
Ofierul rspunse scuzndu-se: Nu, mulumesc. Simt n timpul
serviciului. lar tata, n ebraica, cu vocea sa corecta, de necintit, a protestat:
Exagerezi. Nu era necesar.

Percheziia nu a primit aprobarea mea, profesional vorbind. (naintasem,

pe furi, nc vreo civa metri, pana n colul holului care mi oferea o poziie
avantajoasa din care vedeam aproape tot apartamentul.)
Soldaii au aruncat o privire sub patul meu, au deschis dulapul din
dormitorul meu, au dat umeraele cu haine la o parte, au um-blat n rafturile
cu cmi i lenjerie intima, au aruncat o privire n buctrie i foarte rapid n
baie, concentrndu-se din vreun motiv anume asupra frigiderului, cercetnd
partea de deasupra, de dede-subt i din spate, au ciocnit pereii n doua
locuri, iar, ntre timp, ofieml inspecta hrile tatlui de pe perete. Soldatul cu
faa arsa a descoperit im cuier de haine ubred, n hol i ncerca sa vad cat de
ubred era pana cnd ofieml bombni ca daca nu era atent, l va mpe. Soldatul
l-a lsat asculttor n pace. Cnd au intrat cu toii n domutorul prinilor, i-am
urmat. Se prea ca ofieml uitase ca noi trebuia sa stam ntr-un col al holului.
Mrimea bibliotecii l-a surprins n mod evident i l-a ntrebat ezitant pe tata:
Ma scuzai, aceasta este o coaa Sau e uh' loc de nchmare?
Tata i-a oferit grbit o explicaie i un tur organizat. Mama i-a optit: Nu
te lsa dus de val, dar degeaba. Era deja luat de valul pedagogiei i a nceput
sa explice n engleza: Aceasta este o biblioteca strict privata. Pentru cercetare,
domnule.
Ofierul prea ca nu nelege. L-a ntrebatpoliticos daca tata era librar.
Sau un legtor de cri.
Nu, sunt un om de tiina, domnule a spus tata cu emfaza, silaba cu
silaba, n engleza lui cu accent slav. i a adugat: Istoric. Interesant,
remarca ofierul roindu-se de parca ar fi fost mustrat.
Dup un moment, dup ce-i recpt respectul de sine i probabil i
aduse aminte de gradul sau i de misiunea sa, a repetat cu fermitate: Foarte
interesant.
Apoi a ntrebat daca era i vreo carte n engleza. ntrebarea l jigni pe
tata, dar l i stami. Era ca i cum ai fi aruncat muniie peste foc. Cu un singur
foc, arogantul ofier rnise mndria de colecionar de cri i om de tiina a
Tatei, dar i mndria lui de istoric recunoscut ca fiind unul dintre marii oameni
de cultura ai lumii. Ce-i imagina acest goy nfumurat, ca se afla n vreo
cocioaba de indigeni ntr-un sat din Malaiezia? Ori ntr-o coliba a unui trib din
Uganda?
Dintr-o data, debordnd de entuziasm, de parca ar fi aparat cauzele
zionismului, tata a nceput sa scoat carte dup carte n engleza, anunnd cu
voce tare titlul, data publicrii i ediia i vrndu-le una cate una n braele
ofierului, de parca i fcea cunotina, n mod protocolar, cu nite oaspei vechi
ai casei unui nou-venit la o petrecere. Lord Byron. Ediia Edinburgh. Milton.
Shelley i Keats. i aici se afla o ediie a lui Chaucer cu un comentariu. Robert
Browning, o ediie veche limitata: Operele complete ale lui Shakespeare: ediia
Johnson, Stcevens i Reed. i iat, pe acest raft, triesc filosofii: aici sunt
Bacon, Mill, Adam Smith, John Locke, Bishop Berkeley i incomparabilul David
Hume. i aici se afla ediia de lux a lui
Ofierul aproba, oarecum relaxat i din cnd n cnd avea cura-jiul de a
atinge cu degetul, uor, mvelitoarea acestor compatrioi. ntre dmp tata se

mica repede, triumfator, nainte i napoi ntre vizitatori i rafturile de cri,

lund cri din stnga, dreapta i centru, dndu-l din ce n ce mai multe.
Mama ncerca, prin grimase disperate din locul ei de lng sofa, s-l atrag
atenia ca n curnd va aduce o mare nenorocire asupra noastr cu propriile
hi mini.
Invan.
Tata uitase de tot: uitase de pachet, de Rezistena, de suferinele
poporului nostru i de aceia care se ridicau mpotriva noastr la fiecare
generaie pentru a ne anihila, uitase de mama i de mine. Era transportat pe
nlimi inimaginabile ale extazului misionar: daca ar reui, n cele din urma,
s-l conving pe britanici, care erau un popor fundamental civilizat i moral, ca
noi, supuii lor ce sufereau aici n colul ndeprtat al Imperiului, eram nite
oameni ntr-adevr minunai, cultivai, civilizai, citii, iubitori de poezie i
filosofie, atunci li se vor schimba sentimentele i toate nenele-gerile vor fi
nlturate. Atunci, n sfrit, se vor simi liberi sa stea faa n faa cu noi i sa
discute despre acele lucruri care, dup ce totul a fost spus i fcut, rmneau
sensul i scopul vieii.
O data sau de doua ori ofierul a ncercat sa strecoare o vorba, sa puna o
ntrebare sau poate doar ca s-i ia rmas bun i s-i continue treaba, dar nici
o fora din lume nu-l putea opri pe tata n plina revrsare: orb i surd n faa
lumii, continua cu ardoarea unui fanatic descoperind comori ale altarului sau.
Ofierul usciv putea doar sa munnure din cnd n cnd, ntr-adevr
sau Cat de interesant, de parca era vrjit. Cei doi soldai din hol au nceput sa
uoteasc ntre ei. Cel cu fata arsa se uita prostete la mama. Pritenul sau
chicotea i se scrpina. Cat despre mama, ea apucase marginea draperiei, iar
degetele ei se micau cu disperare de la un pliu la altul, ndreptndu-l, framantandu-l, ntinznd fiecare pliu separat.
Dareu?
Eu trebuia sa gsesc un mod secret de a-l avertiza pe tata, care-l trgea
uor pe ofierul britanic nspre raftul fatal. Dar cum a fi putut? Tot ce puteam
face era mcar sa nu ma uit n direcia n care era mai bine sa nu ma uit.
Dintr-o data, hrtia maro ceda impulsului de a se transfonna n trdtor:
ncepuse sa sara n ochi, sa se distmga n randul de cri, asemenea iniui col
ntre dinii de lapte, ieind n evidena, diferita de celelalte prin culoare,
nlime i grosime.
Dintr-odat ncepu sa ma nvluie, din nou, seducia. Cum se ntmpl
imeori cu niine la furtunoasele lecii de religie ale dom-nului Zerubbabel Gihon,
caad ncepe cu o mica senzaie n piept, un gdilat n gat, nimic interesant,
pomete i se oprete i pome-te din nou i ncepe sa devina mai putemica
apsnd stvilarele, n van ncerc sa mai rezist un nunu, o secunda, nii
strang buzele, mi ncletez dinii, nu ncordez muchii, nsa rasul izbucnete
ca o cascada, da pe dinafara, aa ca trebuie sa ies rapid din clasa. Ace-lai
lucru mi s-a ntmplat n acea dimineaa n timpul percheziiei, numai ca nu
era un gdilat al rasului, ci unul al trdrii. Seducie.
Ca atunci cnd p vine sa stranui i ncepe prelingndu-se din creier i o
pictur la baza nasului pana ncepi sa lcrimezi i chiar daca ncerci sa

nbui strnutul, este evident ca nu ai nici o sperana, ca trebuie sa se

ntmple, aa ca am nceput sa cluzesc dumanul nspre pachetul pe care
oamenii din Rezistena ne ruga-sera s-l ascundem, pachetul care se prea ca
avea un dispozitiv de detonare a bombei atomice evreieti, care ne putea elibera
acum i pentru totdeauna de destinul de a fi mereu nite miei fara aprare la
cheremul lupilor.
Destul de cald, am spus. Apoi: Foarte cald. Mai rece. Cldu. Mai
rece, din nou. Gheaa.
i puin mai trziu: Se nclzete. i mai cald. Fierbinte. Aproape frige.
Nu-mi pot explica. Nici pana n ziua de azi. Se poate sa fi fost o vaga dorina de
a se ntmpla n cele din urma ceea ce trebuia sa se ntmple. Ca sa nu mai
atame ca un pietroi deasupra capctelor noastre. Ca atunci cnd i scoi o
msea de minte: hai sa scpm deea.
Pentru ca era insuportabil.
Cu toate astea, simul responsabilitii a scos ceea ce era mai bun din
mine. Nu am spus cald i rece cu voce tare, ci nuntru, n spatele buzelor mele
pecethiite.
Ofierul englez lsa cu grija pe msua de cafea muntele de cri care-l
ftisese pus teancuri m brae i aproape c-l ajungeau la barbie. I-a mulumit
tatlui de doua ori, i-a cerut scuze mamei, din nou, pentru neplcerea i
dezordinea creata i l-a mustrat pe unul dintre soldai n oapta fiindc
atinsese cu degetul una dintre hari. n timp ce plecau, cnd erau n prag, dar
nu nchiseser nc ua, ofierul s-a rsucit i s-a uitat la mine i dintr-o data
mi-a fcut cu ochiul, ca i cum ar fi spus:
Ce putem face?
i dui au fost.
Doua zile mai trziu, ordinul de a nu iei pe strada a fost anulat i a fost
dinnou instituit doar n timpul nopii. Umblau zvonuri prin mprejurimi ca n
apartamentul doinnului Vitkin, domnul Vitkin de la banca Barclay, gsiser un
depozit de muniii plin cu gloane. Se spunea ca a fost dus cu ctue la mini
n lagrul rusesc. Lar pachetul cu hrtie maro a disprut dintre nestematele
literaturii universale dup doua zile. Se evaporase. Nu mai eranici un spaiu n
raft. Ca i cum totul fusese un vis.
Am povestit deja despre sertarul medical ncuiat al mamei i despre rolul
mamei mele n Rezistena. n timpul strii de asediu de noapte, cnd eram
trezit de mpucturi sau de bubuitul vreunei explozii, ncercam sa nu mai
adorm cnd se ls din nou linitea. Stteam cu sufletul la gura spernd sa
aud zgomote de pai grbii pe pavajul de sub fereastra, un zgriat la ua,
gemete de durere nbuite, cu dinii nletai. Era de datoria mea sa nu aflu
cine fusese rnit. Sa nu vad, sa nu aud nimic, nici mcar sa ncerc s-mi
imaginez salteaua de rezerva, ntinsa pe podeaua n buctrie n timpul nopii,
care disprea cnd se lumina.
Am ateptat toat vara aceea. Nu a venit nici un lupttor rnit.
Cu patru zile nainte de sfritul vacaneide vara, nainte de trece n clasa
a aptea, prinii mei s-au dus la Tel Aviv pentru a lua parte la o seara
memoriala pentru oraul din care veniser.

Mama spuse: Asculta cu atenie. Yardena s-a oferit sa stea peste noapte
aici, ca sa aib grija de tine fiindc noi vom dormi n Tel Aviv. Sa fii cuminte. Sa
nu fii obraznic. Sa o ajui pe Yardena. Sa mnnci ce i se da, nu uita ca au
murit atia copii n lumea asta, care ar fi supravieuit nc o sptmn daca
ar fi avut mcar mncarea pe care o lai tu n farfurie.
Exista o cavitate n stomac pe care tiina nu a descoperit-o nc i tot
sngele se scurgea n acea cavitate din cap, inima, genunchi, transfbrmandu-se
ntr-un ocean i fcnd un zgomot asemenea oceanului.
Mi-am adunat ce mai rmsese din vocea mea i i-am rspuns mamei,
ndoind ziarul ce sttea pe masa n doua, n patm, n opt: O sa ma descurc.
Ducei-v.
i am ncercat sa pliez ziarul nc o data, dar nu mai puteam.
ntrebarea pe care mi-o puneam m timp ce ndoiam ziarul era daca
tiina descoperise i daca nu, daca voi putea descoperi eu n urmtoarele doua
ore un mod de a face pe cineva sa dispar fara urma cam pentru vreo douzeci
i patru de ore. Sa dispar complet. Sa nu existe. Nu doar sa lase un gol, cum
ar fi, sa zicem, golurile dintre stele, ci sa dispar, sa continue sa fie aici, sa
vad i sa aud totul. Sa fiu eu i, n acelai timp, o umbra. Sa fiu prezent fara
a fi prezent.
Penim ca ma ntrebam ce aveam sa fac eu singur cu Yardena? Ce ma
fceam cu ruinea mea? i, pe deasupra i n casa noastr? Sa o rog sa ma
ierte? nainte sau dup ce aflam (cum poi afla, idiotule?) daca s-a uitat sau nu
i a observat pe cineva privind-o de pe acoperi, de cealalt parte a strzii? i
daca s-a uitat, daca a observat cine era? Chiar trebuia sa mrturisesc? i daca
trebuia, cum puteam eu sa o conving ca a fost doar un accident? Ca nu
vzusem chiar nimic. Ca nu eram voyeur-v care fusese vzut pe acoperiurile
din vecini, cel despre care oamenii vorbeau n oapta i pe care ncercau fara
succes s-l prind de mai multe luni. i ca atunci cnd am vzut-o (doar o data
i doar zece secunde!) nu ma gndeam la trupul ei, ci la schiele ocupanilor
britanici. Ca a fost doar o ntmplare? (Ce era? Ce vzusem? Nimic. Un petic
ntune-cos, unul luminos, un alt petic ntunecos.) Poate ca ar trebui s-l spun o
minciuna. Ce minciuna? Cum? Dar gndurile pe care le-am avut de atunci?
Mai bine mi-a ine gura.
Mai bine am ncerca sa ne prefacem amndoi ca ceea ce s-a ntmplat nu
s-a ntmplat. Exact cum prinii mei nu au spus nimic despre pachetul care
era ascuns aici n timpul percheziiei. Cum nu au spus nimic despre o mulime
de lucmri, acele dureroase tceri.
Prinii mei au plecat pe la trei, nu nainte de a scoate de la mine un ir
ntreg de promisiuni: ine minte, ai grija, nu uita, asigur-te, sub nici o forma,
fii foarte atent, Doamne ferete. Cnd erau gata sa plece mi-au spus:
Frigiderul e plin cu mncare i nu uita s-l arai unde este fiecare lucru i sa
fii drgu i sa o ajui i nu fii obraznic. i nu uita, mai ales, s-l spui ca sofaua
din donnitor se desface ca sa doarm i spune-l ca i-am lsat un bilet n
buctrie i ca frigideml e plin i ca tu trebuie sa te culci pana la ora zece i nu
uita sa ncui ua de la intrare cu amndou cheile i adu-l aminte sa sting
luminile.

Eram singur. Ateptam. M-am dus de o mie de ori prin fiecare camera sa
ma asigur ca totul era la locul lui. mi era frica. mi era teama i n acelai timp
speram ca era posibil ca ea sa fi uitat ca promisese sa vina. Ori ca nu va reui
sa ajung nainte de a ncepe restricia de ieire pe strzi i ca voi ramane
singur toat noaptea. Apoi am scos din dulap couleul de cusut i mi-am
cusut un nasture la cmaa, nu pentru ca se descususe, ci pentru ca se lrgise
custur i nu vroiam sa cada cnd era Yardena aici. Apoi am luat chibriturile
folosite pe care le ineam ntr-o cutie separata lng cele noi ca sa le refolosim,
ca o msur economica, penim aprinde aragazul de la primus sau invers. Leam ascuns chiar n spate, dup cutiile cu condimente, pentru ca mi era teama
ca Yardena le-ar putea vedea i ar crede ca suntem saraci sau zgrcii ori nu
prea ordonai. Apoi m-am aezat n faa oglinzii mari de pe spatele uii
dulapului, respirnd mirosul uor al pungilor de naftalina care stteau mereu
agate n dulap i care mi aduceau aminte de iama. M-am uitat n oglinda un
timp i am ncercat sa hotrsc o data pentru totdeauna, obiectiv, cum mi-a
cerut tata, cum artm.
Artam ca un copil palid, slab i ascuit, cu o faa avnd o expresie
mereu schimbtoare i cu ochii nelinitii.
Este oare privirea aceasta a unui trdtor?
Ori a unei pantere a subteranelor?
Am simit o durere trista la gndul ca Yardena aproape ca era un om
mare.
Daca mcar ar ajunge sa ma cunoasc bine i-ar putea da seama ca sunt
pur i simplu nchis n carapacea unui copil vorba-re, dar din acea carapace,
privind pe furi n afara
Nu: mai bine oprete-te. Cuvntul privind pe ftiri ma arsese ca o palma
peste faa. Pe care o meritam din plin. Daca s-ar n-tampla ca Yardena sa simt
nevoia sa mi dea o palma n aceasta seara, s-ar putea sa ma simt mai bine.
Sper ca a uitat, sper sa nu vina niciodat, ma gndeam i am alergat sa ma uit
pe furi nu sa ma uit pe furi sa arunc o privire din colul geamului de la
baie, fiindc de acolo puteai vedea aproape pana la bcnia din col a frailor
Sinopsky. Fiindc tot eram n baie, am hotrt sa ma spl pe faa i pe gat, nu
cu spunul obinuit pe care l foloseam eu i tata, ci cu spunul parfumat al
mamei. Apoi mi-am udat paml cu apa, l-am pieptnat i mi-am ndreptat
crarea, apoi mi-am fcut vnt cu ziarul pentru a mi se usca parul repede,
pentru ca ce s-ar ntmpla daca Yardena ar veni chiar n acest moment i i-ar
da seama ca mi-am udat parul pentru ea. Mi-am tiat i unghiile puin, dci le
tiasem deja vineri, doar ca sa fiu sigur, dar apoi mi-a parut' rau pentru ca
acum unghiile mele artau de parca le-a fi ros.
Am ateptat pana la apte fara noua minute. Trebuia sa nceap starea
de asediu. De multe ori de atunci, cnd ateptam o femeie, ma ntrebam daca
va veni sau nu i daca va veni, ce am face, cum artam, ce s-l spun, dar nici o
ateptare nu a fost mai tensionata i mai chinuitoare ca atunci, cnd Yardena
aproape ca nu a venit.
Tocmai am scris cuvintele ateptam o femeie, deoarece Yardena avea
atunci aproape douzeci de ani, iar eu aveam doispre-zece ani i trei luni, ceea

ce nsemna abia aizeci i doi la suta din vrsta ei; cu alte cuvinte, eram
desprit de un procent de treizeci i opt la suta de vrsta ei, dup cum am
calculat cu un creion pe unul dintre cartonaele goale de pe biroul tatlui meu,
cnd ceasul se apropia de ora apte i se apropia ora interdiciei de ieire pe
strada i eram convins ca asta era situaia, ca nu mai exista nici o sperana,
Yardena ma uitase i din motive bine ntemeiate.
Am ajuns la urmtoarea concluzie: Peste nc zece ani, cnd voi ajunge la
vrsta de douzeci i doi i trei luni i Yardena va avea treizeci, eu voi avea
aptezeci i patru la suta din vrsta ei, ceea ce e cu sigurana mai bine dect
aizeci i doi i totui destul de sumbru. Cu trecerea anilor distana s-ar
micora puin cate puin (procentual), dar partea deprimanta era ca aceasta
distana care se micora s-ar reduce din ce n ce mai ncet. Asemenea unui
mara-tonist obosit. Am recalculat de trei ori i, de fiecare data, distana se
micora din ce n ce mai ncet. Mi se prea absolut nedrept i ilogic ca n anii ce
vor urma voi nainta spre ea n salturi de zeci de procente i apoi, n anii notri
de maturitate i de btrnee, dis-tana procentuala dintre noi s-ar micora cu
viteza melcului. De ce? i era oare posibil ca distana ce se micora sa se
acopere com-plet? Vreodat? (Legile naturii. Bim. tiu. Dar cnd mama mi-a
povestit despre oblonul albastru, mi-a spus ca mai demult legile naturii erau
total diferite. Era o vreme cnd pmntul era plat, iar soarele i stelele se
roteau njurul lui. Acum tot ce se mai nvrte njuml nostru este luna i cine
tie daca aceasta lege va fi revo-cata ntr-o zi, n viitor? Se pare ca schimbrile,
n general, erau schimbri nspre mai rau.)
Cnd Yardena ar avea o suta de ani, m-am gndit eu, eu a avea
nouzeci i doi i trei luni i distana procentuala dintre noi ar fi redus la mai
puin de opt (ceea ce nu era rau, n comparaie cu cele treizeci i opt din
aceasta seara.) Dar la ce mai folosea micorarea acestei distane dintre vrstele
noastre pentru un btrn cuplu decrepit?
Am pus capt acestui gnd i am stins lampa de birou, am rupt calculele
i le-am aruncat la toaleta, apoi am tras apa i daca tot eram n baie, m-am
hotrt sa ma spl pe dini. n timp ce ma splam m-am hotrt sa fiu altfel: de
acum nainte voi fi un brbat linitit, direct, logic i, mai presus de toate,
curajos. Cu alte cu-vinte: daca s-ar ntmpla un miracol n ultimul moment i
Yardena ar aprea n cele din urma, chiar daca starea de asediu aproape ca
ncepuse, i-a spune direct, simplu i concis ca mi pare rau n legtur cu ce
s-a ntmplat pe acoperi i ca nu se va mai n-tampla. Niciodat.
Dar cum a fi putut?
A ajuns la apte fara cinci minute. A adus nite chifle proaspete de la
brutria lui Angel, unde lucra ea. Purta o rochia uoara fara mneci,
imprimata cu ciclame i un ir de nasturi mari de sus pana jos n faa, ca nite
pietricele de rau splate i aranjate n ir de un copil.
A spus: Ben Hur nu ma lsa sa vin. Nu vrea s-mi spun ce s-a
ntmplat. Ce e ntre voi doi, Proffi? V-ai certat din nou?
Tot sngele care se scursese n cavitatea de sub stomac a dat pe dinafara
i s-a ridicat ntr-un uvoi fierbinte n faa i urechi. Chiar i propriul meu
snge ma trada i ma fcea sa ma simt stnjenit n faa Yardenei. Ce i este mai

apropiat unui om dect propriul sau snge? i acum, chiar i sngele meu se
transformase ntr-un tra-dator.
Nu a fost o cearta personala. A fost o desprire.
Yardena a spus: Aha. O daspartire. Proffi, de fiecare data cnd foloseti
cu-vinte din acestea, parca ai fi Vocea Lupttorului Zion. Unde i sunt
cuvintele taie? Nu ai aa ceva? Ai avut vreodat? Uite, am spus foarte serios.
i cteva momente mai trziu am repetat: Uite. Nu prea vad nimic la ce
sa ma uit. Ceea ce vreau sa tii i asta nu-l privete pe fratele tau, ci sunt
nite chestiuni de principiu Bun. Chestiuni de principiu. Daca vrei o sa
discutam mai trziu despre despririle din subteranele tale i despre
chestiunile de principiu. Dar nu acum, Proffi. (Subterane? Ce tia ea despre
noi? i cine a ndrznit s-l spun? Ori doar intuise?) Mai trziu. Acum mi-e
foame. Hai sa pregtim o cina pe cinste. Nu numai salata i iaurt. Ceva mult
mai interesant.
Cerceta n toat buctria: uitndu-se prin dulapuri i sertare, aruncnd
o privire prin borcane i tigi, inspectnd frigiderul, verificnd mirodeniile i
condimentele, examinnd cele doua arztoare cu gaz. Apoi s-a gndit puin,
scond tot felul de sunete vagi, mmm i ufi ah i apoi s-a adncit n gnduri
asemeneaunui general care fcea planurile de lupta, mi ddu ordin sa cur i
sa tai nite legume nu, nu acolo, acolo roii, ardei, ceapa, cam atta. Apoi a
pus fundul de lemn pe tejghea, a luat cuitul mare penim came din sertar i,
descoperind borcanul cu supa de pui din frigider, a luat o ceaca din el. Apoi a
tiat puiul n buci i a nclzit nite ulei n tigaie. A pus legumele pe care ma
pusese sa le tai ntr-un col pe usctor. Cnd uleiul a nceput sa sfrie, a
prjit nite caei de usturoi i a rumenit bucile de pui pe ambele pari, pana
ce mirosul amestecat de pui, usturoi i ulei prjit ma fcu sa salivez de pofta imi trimise spasme rapide n cerul gurii, pe gat i n stomac. Yardena a spus:
De ce nu avei msline? Nu mslinele alea din borcan, pros-tutule, msline din
acelea vegetariene. De ce nu avei msline spe-ciale? Care te ameesc puin?
Cnd gseti nite msline adevrate, s-mi aduci. Poi chiar sa ma trezeti la
miezul nopii. (Am gsit nite msline adevrate. Civa ani mai trziu. Dar
eramprea timid ca s-l duc mslinele la miezul nopii.)
Cnd a decis ca bucile de pui erau destul de rumenite, le-a scos din
tigaie i le-a pus pe platou. Apoi a splat i a ters tigaia.
Ateapt un minut, Proffi, a spus. ine-te bine. Aceasta este doar
nceputul. ntre timp pune masa.
Apoi a mai nclzit nite ulei n tigaie i, lsnd puiul condi-mentat cu
usturoi sa atepte, a prjit ceapa bine tiat i, n timp ce ceapa devenea aurie
i apoi maronie n faa ochilor mei larg des-chii, a mai adugat nite buci
mici de roii i ardei de pe usctor, apresarat nite ptrunjel tiat i a
amestecat ingredientele bine n timp ce le prjea. n curnd sufletul meu
agoniza antici-pand mirosurile delicioase i ma gndeam ca nu mai puteam ndura nici mcar un minut, o secunda, o respiraie, nsa Yardena rdea i-mi
spunea sa nu ma ating de chifle sau de altceva, ar fi pcat s-mi stric pofta; cel cu tine, ce te grbeti, abine-te. i a pus bucile de pui napoi n tigaie i le-a

nvrtit n ulei pana se s-au nmuiat pana la os i doar atunci a tumat ceaca
cu supa peste ele. A ateptat sa fiarb.
Au trecut aptezeci i apte de ani de agonie, ncet ca o tortura, pana la
limita ndurrii i mai ncolo i mai departe pana la pragul disperrii i mai
departe pana ce inima-mi suspina, nainte ca zeama sa nceap sa fiarb i ca
uleiulsa nceap sa bolboroseasc i sa sara. Yardena a dat focul mai mic i a
presrat nite sare i puin piper negru. Apoi a pus capacul pe tigaie, lsnd o
mica deschiztura ca sa ias ispititorii aburi. n timp ce mncarea fierbea, a
adugat cteva cuburi de cartofi i cteva cuburi i mai mici de ardei iute rou.
A ateptat cu cruzime pana s-a evaporat zeama, lsnd un sos gros divin ce
nvluia bucile de pui prjit crora prea ca le-au crescut aripi
transformndu-se ntr-un psalm sau un vis. ntregul apartament era uimit de
acest stol de mirosuri putemice ce pluteau dinspre buctrie, invadnd fiecare
colior asemenea unor rzvrtii frenetici. Nu existaser asemenea miro-suri
de cnd se construise cldirea.
ntre timp, aprins de dorma i anticipare i chinuit dejunghiu-rile
foamei, nghiind saliva abundenta, am pus masa pentru noi doi, faa n faa,
cum stteau mama i tata. Am hotrt sa las locul unde stteam de obicei gol.
n timp ce puneam masa o vedeam pe Yardena cu coada ochiului rsucind
bucile de pui n tigaie, pentru a le reaminti ce erau, gustnd sosul, potrivind
condimente, punndu-le n mncare cu lingura care prinsese o nuana
minunata de alama lefuita ori de aur vechi i braele ei, umerii ei i oldu-rile
prinser viaa ntr-un fel de dans nuntrul rochiei ei, peste care i pusese
ortul mamei de parca ar fi vrut sa se apere, ca i cum bucile de pui ar fi
ncercat sa o manevreze i ele pe ea n timp ce le nvrtea n tigaie.
Dup masa, am stat faa n faa ciugulind dintr-un ciorchine de struguri
dulci; apoi am devorat o jumtate de pepene rou i apoi am but mpreuna
cafea, dei i-am spus Yardenei cinstit i vitejete ca nu aveam voie sa beau
cafea, mai ales seara, nainte de a merge la culcare.
Yardena a spus: Ei nu sunt aici.
i a mai spus: Acum o igara. Doar eu. Tu nu. Da-mi o scrumiera. Dar
nu aveam nici o scrumiera i nici nu avea cum sa fie, pentru ca n
apartamentul nostru fumatul era interzis. ntotdeauna. n orice situaie. Nici
mcar oaspeii nu aveau voie sa fumeze. Tata se opunea total fumatului. i
inea cu trie la ideea ca vizitatorii ar trebui sa observe regulile casei, asemenea
unui cltor pe un inut strain. i susinea acest punct de vedere cu un
proverb pe care i era foarte drag sa l citeze, despre cum trebuie sa te pori
cnd ajungi n Roma. (Civa ani mai trziu, cnd am descoperit prima data
Roma, am fost uimit sa descopr ca era plina de fumtori. nsa cnd tata
spunea Roma, se referea n general la Roma antica, nu la Roma de astzi.)
Yardena a fumat doua igri i a but doua ceti de cafea (mie mi-a dat
doar una). n timp ce fuma i-a ntins picioarele pe scaunul meu, care era gol n
aceasta seara. Am hotrt ca era de datoria mea sa ma ridic, sa cur masa, sa
pun mncarea rmas n frigider i sa spl vasele. Singuml lucm pe care nu-l
puteam face era sa duc gunoiul afara din cauza strii de asediu.

Cine i-a mai petrecut ntreaga noapte singur n apartament cu o fata, n

timp ce afara e stare de asediu de noapte i toate strzile sunt goale i tot
oraul era nchis i ncercuit? tiind ca nimeiu pe lumea asta nu te poate
tulbura? i ntr-o linite mare i adnc ce se las peste noapte asemenea unei
pcle?
Stteam deasupra chiuvetei de la buctrie, rzuind fundu tigii cu un
burete metalic, cu spatele la Yardena i cu sufletul exact invers (cu spatele la
chiuveta i la tigaie i cu toat fiina ndreptata spre Yardena). Brusc, am spus
repede, cu ochii strns nchii, de parca nghieam o pastila: Oricum, mi pare
rau n legtur cu ce s-a ntmplat atunci. Pe acoperi. Nu se va mai repeta.
Yardena mi-a rspuns: Sigur ca se va mai ntmpla. i nc cum. Numai
sa ncerci mcar sa o faci mai puin prostete dect ai fcut-o atunci. o musca
singura sttea pe marginea cetii. mi doream sa fiu n locul ei.
Apoi, tot n buctrie (Yardena i-a folosit ceaca drept scru-miera), m-a
rugat s-l explic, pe scurt, ce cearta am avut cu fratele ei. Pardon, nu cearta,
nenelegere.
Era de datoria mea sa nu spun nimic. Sa pstrez mantia secre-tului,
chiar daca a fi fost torturat. Vzusem m multe filme cum femeile i fceau sa
spun totul chiar i pe brbaii foarte putemici, cum ar fi Gary Cooper sau
chiar Douglas Fairbanks. i la ora de religie domnul Gihon spun^ pe seama
soiei sale: Samson a fost distrus fiindc a czut n ghearele unei femei
perverse. Era de ateptat ca dup toat aceasta vreme n care clocotisem de
ura uitndu-m la filme n care brbaii cedau i divulgau secretele femeilor i
ceva groaznic se ntmpl ntotdeauna, sa nu mi se ntmple acelai lucru i
mie. Dar n acea noapte nu ma puteam opri. Era ca i cum un alt Proffi
ncolise nuntrul meu i ncepuse sa neasc neastmprat, dup cum
spune n Biblie, ca i cum, dintr-o data, toate fntnile foarte adnci se
deschiseser. Acest alt Proffi a nceput s-l spun tot i nu-l puteam opri, chiar
daca ma strduisem din rsputeri s-L conving sa se opreasc, nsa el doar
ddea din umeri i rdea de mine: Yardena tie oricum, a spus clar
subteranele tale, Ben Hur este un trdtor i att tu, cat i eu suntem n
afara oricrei bnuieli.
Acest Proffi interior nu-l ascundea nimic Yardenei. Subte-ranele.
Separarea. Racheta. Sertarul ncuiat al mamei i sloganurile despre perfidul
Albion ale tatlui meu. Pachetul. Tentaia. Seduc-ia. Nici mcar nu I-am
ascuns adevrul despre sergentul Dunlop. Eram sedat de vreo licoare sau
vreun drog pe care Yardena le strecurase printre bucile de pui prjit? Ori o fi
fost sosul ei de vrjitoare? Ori cafeaua care era tare i amara? Aa a fost drogat
detectivul chiop din filmul Panther n the Basement. (Dar el era un personaj
secundar. Normal ca nu ndrzniser s-l drogheze tocmai pe eroul principal.)
i daca ea era un agent dublu? Ori poate fusese trimisa de unitatea
speciala de Securitate Interna i Interogare a lui Ben Hur (creia Proffi cel de
dinuntru i rspundea sarcastic: Ei i? Ce secrete se inai pot pastra ntre un
trdtor i o trdtoare?)
Yardena zise: Drgu.

i apoi spuse: Ce cste foarte dcosebit la tine este ca de fiecare data cnd
povesteti ceva pot sa vad totul n faa ochilor.
Puse mana pe umrul meu stng, destul de aproape de locul unde se
articula braul i adug: Nu fi trist. Ateapt linitit i nu te njosi n faa lui.
Ben Hur se va ntoarce la tine, fiindc fara tine, numai gndete-te, pe cine mai
poate el domina? i pur i simplu trebuie sa domine pe cineva. Nu poate sa
mearg la culcare fara sa fi dominat pe cineva mai nti. Asta e problema cu
dominarea: o data ce ai nceput, nu te mai poi opri. Nu-i face griji, Proffi,
pentru ca nu cred ca te vei molipsi. Dei este destul de contagioasa. i, n afara
de asta
S-a oprit. i-a mai aprins o igara i a zmbit, nu mie, ci proba-bil ca
siei, un fel de zmbet de amuzament luntric, un zmbet incontient ca exista.
i n afara de asta, ce? am ndrznit sa ntreb.
Nimic. Subterane i tot felul de lucruri din astea. Spune-mi despre ce
vorbeam. Nu vorbeam despre subterane?
Rspunsul corect era: Nu. Fiindc nainte de a se opri s-i aprind
igara vorbisem despre pomirea de a domina. n ciuda acestui lucru, am spus:
Da. Despre subterane.
Yardena spuse: Subterane. Uita de subterane. Mai bine ai continua sa
tragi cu ochiul, doar sa fie ntr-un mod mai inteligent dect atunci. i, mai
bine, Proffi, n loc sa tragi cu ochiul, mai bine ai nva sa ceri. Daca tii sa ceri,
nu e nevoie sa tragi cu ochiul. Problema e ca, n afara de filme, nu exista
aproape nici un brbat care sa tie cum sa ceara. Aa e n ara asta, oricum. n
loc sa ceara, ori cad n patru labe i ceresc, ori te foreaz, ori trieaz. i asta
fara sa mai amintim de cei mai vulgari care se furieaz, cum sunt aproapetoi
pe aici. Poate tu vei tii cum sa faci asta. ntr-o zi. Adic poate ntr-o zi vei
nva cum sa ceri. De fapt, chiar daca oamenii uneori nnebunesc i mor din
cauza unui biat sau a unei fete sau a unei poveti de dragoste, e mult mai
probabil ca asta sa se ntmple n subterane i din cauza tuturor prostiilor
astea cu mntuirea. Sa nu crezi ce vezi n filme. n realitate oamenii cer tot felul
de lucruri, numai ca nu! E cer cum trebuie. Apoi nceteaz sa mai ceara i doar
dau i primesc insulte. n cele din urma se obinuiesc i nu se mai deranjeaz
i cnd se ntmpl asta nu mai este timp. Viaa c aproape de sfrit. Vrei o
perna? am ntrebat-o. Mamei mele n place sa stea n buctrie seara cu o
pema la spate.
Yardena are aproape douzeci de ani i nc mai are obiceiul de fetia de
a-i aranja marginea rochiei de parca genunchii ei ar fi un bebelu i trebuie
s-l acopere mereu bine, nu prea puin ca sa nu rceasc i nu prea mult ca sa
aib destul aer sa respire.
Fratele meu, a spus ea prietenul tau nu va avea niciodat un prieten.
Mai ales o prietena. Doar supui. i femei. Va avea o gra-mada de femei, fiindc
lumea asta e plina de srmane nenorocite care se arunca la picioarele tiranilor.
Dar nu va avea nici o prie-tena. Adu-mi un pahar cu apa, te rog, Proffi. Nu de la
robinet, de la frigider. De fapt, nu mi-e sete. Tu vei avea prietene. i i i pun
de ce. Pentru ca oricnd i se ofer ceva, chiar i o chifla, un er-vecl de hrtie,

o linguria, te pori de parca ai fi primit un cadou. Ca i cum s-ar ntmpla o

minune.
Nu eram ntru totul de acord cu ea dar m-am hotrt sa nu o contrazic.
Mai ales n legtur cu un lucru, menionatmai devreme n conversaie, un
lucru pe care nu puteam s-l trec sub nici o forma sub tcere: Dar, Yardena,
ce spuneai mai devreme despre subterane, cu sigurana ca fara Rezistena
englezii nu ne-ar mai da niciodat pmntul napoi.
Izbucni dintr-o data n ras, un ras deschis, muzical, pe care l au numai
fetele crora le place sa fie fete. i ncerca sa dea la o parte fumul de igara cu
mana, ca pe o musca: lar ncepi, a spus, sa vorbeti ca Vocea Lupttorului
Zion. Tu nu eti din subterane, tu i Ben Hur i nu tiu-cum-l-cheama,
celalalt, maimuoiul ala mic. Un om din Rezistena e total diferit. Ceva uimitor.
Ceva mortal. Chiar i cnd nu ai de ales i trebuie sa lupi, subteranele sunt
ceva ucigtor. Pe lng asta, britanicii tia o s-i ia catrafusele repede i vor
pleca n curnd. Sper numai sa nu-l regretam amar cnd o sa rmnem aici
fara ei.
Aceste cuvinte mi se preau periculos de iresponsabile. ntr-un fel,
semnau cu remarca sergentului Dunlop ca arabii erau cei slabi i ca n curnd
ei vor deveni noii evrei. Care era legtura ntre ce spunea Yardena i prerea lui
despre arabi? Niciuna. i totui, era o legtur. Eram furios pe mine ca nu
puteam vedea legtura i cram suprat pe Yardena pentru ca spunea lucruri
care mai bine ar fi rmas nerostite. Poate ca era de datoria mea s-l spun unui
adult responsabil aceste gnduri? Poate lui tata? S-l avertizeze pe cei care
trebuie sa tie, sa le spun ca Yardena era cam frivola.
Chiar daca am decis sa raportez ceea ce a spus, nu trebuia sa trezesc nici
o suspiciune.
Am spus: Sunt de alta prere. Trebuie s-l alungam pe englezi cu fora.'
O s-l alungam, a spus Yardena, Dar nu n seara asta. Uit-te la ceas, e
aproape unsprezece fara un sfert i, ia spune-mi, tu dormi adnc? ntrebarea
ma izbi fiindc mi se prea ciudata i puin supicioasa. I-am rspuns cu grija:
Da. Nu. Depinde. Ei, mai bine am dormi butean n seara asta. i daca se
ntam-pla sa te trezeti, poi sa aprinzi lumina i sa citeti pana dimineaa, din
partea mea. Numai sa nu ndrzneti sa prseti camera, deoa-rece cnd bate
de miezul nopii i daca este luna, ma transform n lup, sau mai precis, ntr-un
vampir i am nfulecat deja o suta de copii ca tine. Aa ca, orice ai face, nu
deschide ua la miezul nopii. Promite-mi.
I-am promis. Pe cuvntul meu de onoare. nsa am devenit i mai
bnuitor. Am hotrt ca trebuie sa ncerc sa raman treaz. i ma gndeam ca
sigur nu-mi va fi greu, datorita cafelei pe care o busem i a mirosului de fum
din toat casa i din cauza a ceea ce spu&ese Yardena n legtur cu latura
mea putemica i alte lucruri ciudate. n hol, dup ce ma splasem i nainte de
a-l spune noapte buna, s-a apropiat brusc i i-a pus mana pe capul meu.
Mana ei nu era nici moale, nici putemica, destul de diferita de a mamei. Mi-a
zburlitpaml i mi-a spus: Asculta cu atenie, Proffi. Sergentul de care mi-ai
povestit. Pare destul de drgu, poate chiar i plac copih i nu cred ca eti n
pericol, fiindc e un tip nhibat. Cel puin aa reiese din descrierea ta. i

apropo, din moment ce te cheama Proffi, prescurtarea de la Profesor, de ce nu

ncepi pnn a fi profesor n loc de a fi spion sau general? Jumtate dintre
oamenii din lumea asta sunt spioni sau generali. Nu tu. Tu eti un copil.
Noapte buna. i-i voi spune ce mi s-a prut ca e foarte drgu din partea ta: ai
splat vasele fara sa te rog. Ben Hur spala vasele doar daca este mituit.
De ce oare m-am nchis pe dinuntru n acea noapte? Chiar i acum,
dup mai mult de patruzeci de ani, nu tiu. tiu chiar mai puin dect tiam n
acea vreme. (Exista tot felul de moduri i de grade ale netiinei. Exact cum o
ua poate fi nu numai nchisa sau deschisa, ci i pejumatate deschisa, ori o
parte poate fi nchisa i cealalt deschisa, ori poate fi doar puin ntredeschisa,
sau poate fi acoperita cu un oblon pe dinafara i cu o draperie groasa pe
dinaunim, ori chiar btut n cuie.)
Am nchis ua i m-am dezbrcat cu o hotrre ferma de a nu ma gndi
nici mcar puin la Yardena care se afla de cealalt parte a zidului, care poate
ca se dezbraca chiar n acest moment ca i mine, desfcnd cate unul dup
altul nasturii netezi i rotunzi care nchideau n faa rochia ei uoara fara
mneci i m-am hotrt sa nu ma gndesc pur i simplu la acei nasturi, nici la
cei de sus de lng gat, nici la cei de jos de lng genunchi.
Am aprins veioza de lng pat i am nceput sa ma uit ntr-o carte, nsa
mi era greu sa ma concentrez. (n loc sa tragi cu ochiul, mai bine ai nva sa
ceri. Ce vroia sa spun cu asta? i Eti un copil al cuvintelor! Dar cum asta?
Nu vzuse n mine o pantera a subteranei?)
Am pus carteajos i am stins lumina fiindc era aproape miezul nopii,
nsa, n loc sa dorm, mi veneau n cap tot felul de gnduri i pentru a le alunga
am aprins din nou lumina i am luat cartea. Nu ma ajuta la nimic.
Noaptea aceea a fost mare i adnc. Nici mcar un greier nu s-a auzit n
timpul restriciei de a iei pe strzi. Nici mcar un foc de arma. ncetul cu
ncetul submarinele din carte s-au transformat n submarine fcute din ceaa,
plutind uor printre'bancuri de ceaa '^^.: purtate de vnt. Marea era lina i
calda. Apoi eram un copil al muntelui construindu-mi o coliba din ceaa n
muni i dintr-o data s-a auzit un zgomot de roztoare sau de ferstru la
marginea colibei, ca i cum o balena aruncata de valuri pe tann se freca de
nisip. ncercam sa l fac sa nceteze i m-am trezit cu un zgomot n urechi,
i deschizandu-lni ochii mi-am dat seama ca adormisem cu lumina aprinsa i
ca sunetul acela din vis nc nu se oprise. Continua sa se aud.
ntr-o fraciune de secunda m-am ridicat n pat, n alerta i pre-caut ca
un hot. Nu erau chinurile morii, nici o balena; era zgriatul noctum pe care-l
ateptasem toat vara. Un zgriat foarte uor, dar rapid i persistent. Venea cu
sigurana dinspre intrare, dinspre ua noastr de la intrare. Era un lupttor al
Rezistenei rnit, care, probabil, pierdea snge. Trebuia s-l bandajam rana i
s-L aezam m buctrie pe salteaua de rezerva i va trebui sa se ntoarc
napoi nainte de a se lumina. Dar tata. Mama? Ei dorm? Nu aud zgo-motul de
la ua? Ar trebui s-l trezesc? Sau sa deschid ua singur? Nu sunt aici. Sunt
plecai. Alturi era Yardena i i-am dat cuvan-tul meu de onoare ca nu voi
prsi camera. i mi-am adus aminte cum o data, pe cnd aveam zece ani, mi-

a curat i mi-a bandajat o rana i mi prea rau ca nu ma tiasem i la

celalalt genunchi.
Apoi am auzit nite picioare, alergnd descule de-a lungul culoarului.
Zgomotul surd al zavomlui i cheia rsucindu-se m ncuietoare. oapte. i mai
multi pai. Propoziii repezite, cu voce joasa, veneau acum dinspre buctrie.
Sunetul unui chibrit aprinzan-du-se. Apa curgnd la robinet. i alte sunete pe
care nu le puteam identifica prea bine de acolo de unde eram eu, n pat. i din
nou li-nite totala. A fost doar un vis? Ori era de datoria mea sa ma trezesc, sa
nu ma in de promisiune i sa merg sa aflu ce se ntmpl? Linite.
Pai fantomatici.
Dintr-o data rezervorul de la toaleta hurui. Murmurul apei curgnd pe
eava din zid. Apoi mai multe voci joase i picioare goale trecnd pe lng ua
camerei mele, aceasta fiind cu sigurana Yardena optindu-l lupttorului raiut,
Ateaptapuin, taci, ateap-ta acolo. Apoi un scrnet din domutorul
prinilor mei: mutau mobila? Un sertar? i apoi un rset nbuit, ori poate
un suspin, auzindu-se parca de sub apa.
Cnd voi fi un lupttor rnit al subteranei, fugar disperat, voi avea i eu
oare tria de caracter sa rad ca acest om, cnd rana va fi curat i tratata
prin arsuri, cu un lichid usturtor i apoi nfa-urata strns cu un bandaj?
Presupuneam ca nu. i, ntre timp, rsetul de cealalt parte a peretelui
se transforma ntr-un geamt i, cteva momente mai trziu, Yardena gemu i
ea. Apoi mai multe sunete i oapte. Ur-mara mai multe focuri de arma care
ncepuser n deprtare n ntuneric, apoi rrindu-se, de parca i ele erau
obosite. i probabil ca am adormit.
Y.
Esena trdrii nu consta n faptul ca un trdtor se ridica dintr-o data i
prsete acel cerc strns al credincioilor. Numai un trdtor superficial face
asta. Trdtorul adevrat, profund este acela care nuntrul sau are dreptate.
n inima iiumilor: cel care este cel mai devotat, care aparine cel mai mult
cauzei, care este cel mai implicat. Acela care este cel mai asemntor celorlali,
chiar mai mult dect ceilali. Aceta care chiar i iubete pe cei pe care-l
trdeaz, caci ce trdare poate exista fara dragoste? (Recu-nosc ca aceasta este
o problema foarte complicata care ine de alta poveste. Un om cu adevrat
ordonat ar tia aceste rnduri i le-ar trece ntr-o alta poveste. Cu toate
acestea, nu am de gnd sa le tai. Putei sari peste ele, daca vrei.)
Vara lua sfrit. La nceputul lunii septembrie am nceput clasa a asea.
ncepea o noua faza, cea a canistrelor de benzina goale, din care ncercam sa
construim submarine subcontinentale care pot circula liber prin oceane de lava
topita pe sub crusta pmntului, de unde ar putea lovi prin surprindere i ar
distruge orae ntregi de dedesubt, de sub fundaiile lor. Ben Hur fusese numit
cpitan al submarinului i, ca de obicei, eu eram secundul, inventatorul i
proiectantantul-ef, responsabilul cu navigaia. Chita Reznik, ca ordonana de
ofier, aduna sute de metri de sarma veche, bobine, baterii, ntreruptoare i
banda adeziva. Planul nostru era sa ajun-gem cu submarinul ntr-un punct
sub palatul regal din Londra. Mai ncolo, Chita avea un scop personal de a
folosi submarinul pentru a-i captura cei doi tai, care-i petreceau doua sau

trei sptmni alternativ cu mama lor, ca s-l duca pe o insula pustie. i iubea
i i respecta mama i voia ca ea sa aib linite i pace, fiindc n tinereea ei
fusese o faimoasa cntrea de opera n Budapesta, iar acum suferea de
atacuri de melancolie. (Cineva a scris pe peretele lor cu vopsea roie: Chita ar
trebui sa fie foarte bucuros -majoritatea copiilor au doar un tata. Dar i mai
fericita este mama lui Chita: mai nti l are pe unul, apoi pe celalalt. Chita a
zgriat scrisul cu unghia, l-a frecat cu spun, a dat cu vopsea peste el fara
succes.) La ora de religie domnul Zerubabel Gihon ne-a spus cum bestiile
babiloniene au cucerit lerusalimul i templul i le-au ras de pe faa
pmntului. Ca de obicei, fcea glume pe seama soiei sale: daca doamna
Gihon ar fi trit n lerusalim n acele zile, babilo-nienii ar fi scpat ca prin
urechile acului. Profita de ocazie sa ne explice expresia ca prin urechile
acului.
Mama a spus: Este o fetia la orfelinat, o cheama Henrietta. Trebuie sa
aib cinci sau ase ani. Cu pistrui peste tot. A nceput s-mi spun ma-ma, nu
n ebraica, ci n idi, Mama, le spune tuturor ca sunt mama ei i nu-mi dau
seama ce ar trebui sa fac: daca ar trebui s-l spun ca nu sunt mama ei, ca
mama ei a murit dar cum pot s-l omor mama pentru a doua oara sau sa
nu reacionez, sa atept s-l treac. Dar atunci ce voi face cnd ceilali copii vor
fi geloi?
Tata zise: E dificil. Din punct de vedere moral. Oricum cineva va avea de
suferit. i gndete-te la cartea mea: cine o va mai citi? Au murit cu toii.
Nu l-am gsit pe sergentul Dunlop la Orient Palace. M-amuitat dup el
din nou dup srbtori, de vreo trei ori i tot nu l-am gsit. Nici cnd a sosit
toamna i nori grei au acoperit lemsalimul penim a ne reaminti ca nu tot
timpul n lumea asta exista vara i submarine i lupttori ai Rezistenei.
Ma gndeam: poate a aflat printr-o reea complexa de informa-tori i
ageni dubli ca l trdasem. Ca i-am spus Yardenei despre el i ca ea i povestise
lupttorului rnit din acea noapte, iar el a raportat lupttorilor Rezistenei, iar
ei l-au rpit. Sau invers: poate ca CID ne urmarea cnd ne ntlneam i
sergentul Dunlop a fost nchis pentru trdare i poate ca din cauza mea a fost
mutat din iubitul sau lerosalim i exilat mtr-un avanpost ndeprtat al imperiului, n Noua Caledonie, Noua Guinee sau poate ca n Uganda sau n
Tanganyka?
,. Y^! A^ag^h^
Ce mi rmsese de la el? Doar o Biblie mica n ebraica i en-gleza pe care
mi-o dduse. O mai am nc. Nu o puteam duce la coala deoarece coninea i
Noul Testament, despre care domniil Gihon spunea ca este o carte antievreiasca (dar eu am citit-o i am gsit, pe lng alte lucruri, povestea
tradatomlui luda).
De ce nu-l scriam sergentului Dunlop? n primul rand fiindc nu mi-a
lsat nici o adresa. n al doilea rand mi era teama ca daca ar fi primit o
scrisoare de la mine, i-a fi creat probleme i mai mari i l-ar fi pedepsit i mai
rau. n al treilea rand, ce puteam s-l spun?

Dar el? El de ce nu mi-a scris? Pentru ca nu putea. i, n fond, nici nu

spusesem cum ma cheama (Sunt Proffi i-am spus, un evreu de pe pmntul
Israelului. Aceasta nu este o adresa potala la care pot ajunge scrisorile.)
Unde n lumea asta eti tu, sergent Dunlop, sfiosul meu duman?
Oriunde ai fi, n Singapore sau Zanzibar, oare i-ai gsit alt prieten care s-mi
ia locul. Nu un prieten, ci un profesor i un elev. Nici mcar asta nu e
descrierea potrivita. Atunci ce fusesem noi? Ce existase ntre noi? Nici pana n
ziua de azi nu-mi pot explica ce a fost. i ce-i mai aminteti din tema pe care te
puneam sa o faci?
Vorbesc i eu degeaba.
Am cteva cunotine n Canterbury. Le-am scris cu zece ani n urma
rugndu-le sa ncerce sa afle ceva despre el.
Fara succes.
ntr-una din zile mi voi face bagajul i voi pleca eu la Canterbury. Voi
cuta prin crile de telefon. Voi verifica prin biserici. Voi cerceta la arhivele
municipale. PE 4479. Stephen Dunlop, astmatic, i place sa trncneasc, un
Goliat rozaliu i pu-fos. Un inamic bland i singuratic. Crede n profei. Daca
printr-o minune, Stephen, aceasta carte cade n minile tale, te rog scrie-mi i
mie un rand. Trinute-mi mcar o fotografie. Nite rnduri n ebraica sau
engleza, cum preferi. n septembrie au avut loc mai multe percheziii. Arestri,
restricii de ieire pe strzi. Un cui de la o grenada de mana a fost gsit n
apartamentul lui Chita i unul dintre taii lui a fost dus la interogatoriu (unul
dintre ei a aprut n aceeai seara). Profesorul Zambbabel Gihon i acuza din
nou pe babiloniem n clasa i i exprima i ndoiala daca profetul leremia
spunea ce trebuia sa spun un profet pe timp de rzboi i asediu. Din punctul
de vedere al domnului Gihon, cnd dumanul se afla la poarta, datoria
profetului este de a ridica moralul oamenilor, de a le uni rndurile, de a-i
vrsa ura asupra inamicilor de dincolo de ziduri, nu asupra frailor sai. i, mai
presus de toate, un profet ce-i merita numele nu trebuie sa insulte familia
regala i eroii naionali. nsa profetul leremia era un om nveninat i trebuie sl nelegem i s-l iertam.
Mama a adus doi orfani la noi n casa pentru cteva sptmni. Erau
imigrani clandestini i se numeau Oleg i Hirsch, dar tata a declarat ca de
acum nainte vor fi cunoscui sub numele de Tzi i Eyal. Le-a ntins salteaua de
rezerva pe podea n dormitorul meu. Aveau opt i noua ani; nici ei nu tiau cai
ani au i i-am luat din greeala drept frai, deoarece aveau acelai nume de
familie, Brinn (pe care tata l-a transformat n ebraica ca Bar-On). nsa s-a
dovedit ca nu erau frai, nu erau nici mcar rude; de fapt se urau. Oricum,
dumnia lor se manifesta linitit, fara violena i aproape fara cuvinte: nu
tiau ebraica i preau ca abia tiau sa vorbeasc n alta limba. n ciuda urei
pe care i-o purtau, au adomiit noaptea pe saltea ncolcii unul ntr-altul ca
doi celui. Am ncercat s-l nv ebraica i sa nv de la ei cate ceva ce nu
nelegeam i ceea ce nu pot explica nici n ziua de azi, dei tiam ca era ceva ce
acei doi orfani nelegeau de o mie de ori mai bine dect mine i mai bine dect
adulii. Dup srbtori au fost dui cu un camion ntr-un sat de pionieri tineri.
Tata le-a dat geamantanul nostru vechi, iar mama l-a umplut cu haine care mi

rmseser mici, i-a rugat sa le mpart fara sa se certe i i-a mngiat pe

capctele care au fost tunse de teama pduchilor. n timp ce stteau ghemuii n
colul cainionului, tata le-a spus: Un nou capitol ncepe n viaa voastr. lar
mama a spus: Sa venii sa ne vizitai. Salteaua o sa va atepte mereu acolo.
Da, le-am spus prinilor mei despre Yardena. Trebuia. vorba de
noaptea cnd au fost plecai la comemorare n Tel Aviv i ea a dormit n.
Camera lor i dup miezul nopii a aprut un rnit i Yardena i-a bandajat
rana nainte sa se lumineze, iar el s-a furiat afara din apartament, a plecat i a
disprut. Am auzit tot, dar nu am vzut nimic.
Tata a spus: Hei, copile, chiar aa a fost sau doar ai visat?
Am rspuns furios: Nu am visat Chiar s-a ntmplat. A fost un om
rnit aici. Acum mi pare rau ca v-am spus, fiindc radei de mine. Mama
spuse: Biatul spune adevrul. i tata: ntr-adevr? Daca este aa, nseamn
ca va trebui sa avem o discuie cu domnioara asta. Mama a spus: Nu e
treaba ta. iar tata: Dar cu sigurana ne-a trdat ncrederea. Mama zise:
Yardena nu mai e un copil. i tata: Nu, dar copilul acesta este un copil. i a
fost i n patul nostru i cine tie ce vagabond o fi fost. Oricum, vom discuta
despre asta nnai trziu, doar noi doi. Cat despre Donmia Ta, a spus el, du-te
n camera i f-i leciile. Ceea ce era nedrept, pentru ca tata tia ca-rni fceam
ntotdeauna leciile de ndat ce ma ntorceam de la coala, nainte chiar de a
manca mncarea care ma atepta n frigider. nsa o meritam, deoarece fusese
nedrept dm partea mea sa le spun despre Yardena i despre rnit. Pe de alta
parte, cum sa nu le spim? Nu-mi era datoria mea? Al treilea. Al patmlea. Am
spus tot ce nu trebuia; tot ce trebuia sa spun nu am spus. Aa ca m-am dus n
camera mea, de data asta nchiznd ua pe dinuntru i am reftizat sa o
deschid i nu le-am rspuns pana dimineaa. Chiar i cnd m-au ameninat cu
pedeapsa. Chiar i atunci cnd au fost foarte alarmai (i mi era chiar mila de
ei, dar nu m-am lsat). Chiar atunci cnd tata i-a spus mamei, de cealalt
parte a uii, ridicndu-i vocea dinadins: Nici o problema. Nu e aa groaznic.
Nu-l face nici un rau sa se gndeasc n ntuneric. (Avea dreptate n aceasta
privina.) n acea seara, singur n camera, nfometat, dar mandm i plin de
resentimente, ma gndeam cam aa: Cu sigurana ca exista i alte secrete n
lume, n afara de eliberarea patriei i de Rezistena i de britanici. Hirsch i
Oleg, care fuseser luai cu camionul pentru a deveni pionieri, erau oare frai
care se prefceau a fi, dintr-un motiv al lor, strini i dumani? Sau
dimpotriv, erau nite strini care uneori pretindeau ca sunt frai? Trebuie sa
observi i sa pstrezi linitea. Totul este acoperit de im fel de umbra. Poate
chiar i umbra are o umbra.
La mai puin de un an dup acea vara, englezii au plecat. Fusese creat
Statul evreiesc. n noaptea n care a fost creat, a fost atacat din toate paiile i
invadat de armatele arabe, nsa a luptat i a nvins i de atunci a tot luptat i a
nvins. Mama, care urmase un curs de asistente la spitalul Hadassah, a ngrijit
rniii la punctul de prim-ajutor de la standul de ziare Shibboleth. Noaptea era
trimisa sa anune rudele celor rnii mpreuna cu tnra doctoria Magda
Gryphius. Cnd nu se ocupa de rnii i mori, sttea la casa de copii, avnd
grija de orfani. Donnea cate doua sau trei ore pe noapte ntr-un pat de

campanie n magazie. Abia daca mai venea acas. n timpul lunilor cat a durat
rzboiul s-a apucat de fiimat i de atunci a fumat mereu, cu o expresie amara,
de parca igrile o umpleau de dezgust. Tatl meu continua sa compun
sloganuri, nsa acum redacta i manifeste i fluturai pentru unitile de rzboi
i mai frecventa i un curs rapid de utilizare a mortierelor. Punan-du-i
ochelarii nclinndu-l puin prin ridicarea braelor, dezasam-bla responsabil i
logic, ungea cu ulei i apoi reasambla mortiere, nurubnd fiecare urub cu
putere, de parca adug o nota de subsol foarte importanta la cartea sa. Ben
Hur, Chita i eu umpleam sute de saci cu nisip, ajutam la sparea anurilor i
duceam mesaje alergnd ghemuii dintr-un loc n altul n zilele n care
lemsalimul era asediat i bombardat din greu de armele regatului Transiordania. Un obuz a decapitat un mslin i pe mezinul familiei Sinopsky n timp ce
sttea sub un copac cu fratele sau, mncnd sardine. Dup rzboi fratele mai
mare s-a mutat la Afula, iar bcnia a fost preluata de cei doi tai ai lui Chita
ca parteneri.
mi amintesc de noaptea de la sfritul lui noiembrie cnd la radio s-a
anunat ca n America, Naiunile Unite, ntr-un loc numit Lake Success,
hotrser sa ne lase sa cream Statul evreiesc, chiar daca era un stat foarte
mic divizat n trei pari. Tata a venit acas de la doctorul Buster, unde se
adunaser sa asculte la radio ce se mai spunea despre rezultatul votului de la
Naiunile Unite, apoi s-a aplecat i m-a mngiat pe faa cu mana sa calda:
Trezete-te. Nu dormi.
Cu aceste cuvinte a tras cearaful i s-a urcat n pat lng nune complet
mbrcat (el cel care insista cu atta strictee ca nu ai voie sa te sui n pat n
hainele de zi). A stat n linite cteva minute, nc mngindu-mi faa, iar eu
abia daca mai ndrzneam sa respir i, dintr-o data a nceput sa vorbeasc
despre lucruri pe care nu le spusese n casa nainte, deoarece era interzis,
lucruri despre care tiam ca nu aveai voie sa ntrebi i cu asta basta. Nu
puteam s-l ntreb pe el, nici pe mama i erau o grmad de subiecte despre
care cu cat se vorbea mai puin cu att era mai bine i iat ca toate astea au
luat sfrit. Cu o voce ntunecata mi-a spus cum a fost cnd el i mama erau
vecini cnd erau copii ntr-un mic ora din Polonia. Cum brutele care locuiau n
acelai bloc i insultau i-l bteau cu slbticie deoarece toi evreii erau bogai,
lenei i iscnsii. i cum o data l-au dezbrcat n clasa cu fora, n faa fete-lor,
n faa mamei, ca sa rada de el fiindc era circumcis. i chiar tatl lui, adic
bunicul, unul dintre bunicii care, mai trziu, a fost omort de Hitler, a venit,
ntr-un costum cu o cravata de mtase, sa se plng directorului, nsa n timp
ce pleca, ticloii l-au prins i l-au dezbrcat i pe el cu fora, n clasa, n faa
fetelor. i tot cu o voce ntunecata, Tata mi-a spus: Dar de acum ncolo va
exista un Stat evreiesc. i, dintr-o data m-a mbriat, nu uor, ci aproape
violent. Dincauza ntunericului i-am lovit cu mana fruntea i n loc de ochelari
mana mea gsise lacrimi. Nu l-am vzut niciodat pe tata plngnd, nici
nainte de noaptea aceea i nici dup. De fapt, nici mcar atunci nu-l vazusem, l vzuse doar mana mea.
Aceasta este povestea noastr: vine din ntuneric, hoinrete i se
ntoarce n ntuneric. Ls n urma o amintire n care durerea se amesteca cu

rasul, cu prerea de rau, cu uimirea. Crua cu gaz trecea dimmeaa,

vnztorul de gaz sttea n vrf, cu friele atamand lejer n mini, sunnd din
clopoel i cntndu-l calului sau un cntec n idi de mult uitat. Ucenicul de la
bcnia frailor Sinopsky avea o pisica ciudata care-l unna peste tot i nu-t
scapa din ochi. Domnul Lazarus, croitorul de la Berlin, un om care ddea din
cap i clipea, i scutura capul incredul: cine a mai auzit sa existe o pisica
credincioasa? A spus: Poate ca este un Geist, un spirit. Doctoria Magda
Gryphius, pe cnd era necstorit, s-a ndrgostit de un poet armean i s-a
dus dup el n Famagusta, n Cipru. Civa ani mai trziu s-a ntors, aducnd
cu ea un flaut i uneori ma trezesc n toiul nopii i-l aud, un fel de oapta
interioara care mi spune: Niciodat nu uita asta, acesta este miezul lucru-rilor,
totul este doar o umbra.
i care ar fi opusul a ceea ce s-a ntmplat cu adevrat?
Mama obinuia s-mi spun: Opusul a ceea ce s-a ntmplat e ceea ce
nu s-a ntmplat. lar tata: Opusul a ceea ce s-a ntmplat este ceea ce se va
ntmpla. o data, paisprezece ani mai trziu, I-am pus aceasta ntrebare
Yardenei, cnd ne-am ntlnit din ntmplare ntr-un mic restaurant pescresc,
n Tiberias, pe malul marii Galileea. n loc s-mi rspund, a izbucnit n rasul
ei luminos, acel ras care le este propriu fetelor crora le place sa fie fete i care
tiu foarte bine ce este posibil i ce este interzis. Aprinzndu-i o igara, a
rspuns: Opusul a ceea ce s-a ntmplat este ce s-ar fi putut ntmpla daca nar fi existat lacrimi i teama.
Aceste cuvinte ale ei m-au dus cu gndul napoi la sfritul acelei veri, la
sunetul clarinetului, la cei doi tai ai lui Chita, care au continuat sa locuiasc
acolo dup ce mama lui a murit, la domnul Lazams care cretea gini pe
acoperi i care civa ani mai trziu s-a hotrt sa se recstoreasc i-a fcut
un costum din trei piese de un albastru nchis i ne-a invitat pe toi la o masa
vegetariana, dar n acea seara dup nunta i dup petrecere, s-a aruncat de pe
acoperi, la numrul 4479 i la pantera din subterane, la Ben Hur i la racheta
pe care n-am trimis-o niciodat la Londra, dar i la obionul albastru care nc
mai plutete pe rau n cltoria lui circulara napoi nspre moara. Care este
legtura? E greu de spus. Dar povestea n sine? I-am trdat din nou spunnd
povestea? Sau este invers: i-a fi trdat daca nu a fi spus-o?

SFRIT