cerul din colivie

poezie [ ]

------------------------de Nuta Craciun [Anana ]

2016-05-31 |

prea mi iau viaa n tragic mi-am zis

mai bine merg descul prin iarb
s-mi simt iar rdcinile aproape
cred ca soarele are i el rdcini
uneori ne mbrim n tain pe sub pmnt
seara aud vocea lui cum se tnguie nainte
de a fi nghiit de bezn i fac loc n mine iar el
se cuibrete ca-ntr-o scorbur
cnd plec s m plimb nu m iau cu mine
m las acas
fac curenie mtur norii ud florile binelui
le in nchise ntr-o colivie
de mult nu mai am pasre a zburat cu cerul meu cu tot
nu vd mlatina doar nuferii albi plutind deasupra
toate n mine tac aa cum tac norii
cnd privesc fr rost din naltul cerului
i trec
m plimb i zmbesc ca la fotograf
vreau s art fericit
de fapt fericirea e doar un detaliu adugat buzelor gndesc apoi ngenunchez
m rog s dinuie imaginea asta cu zmbetul i atunci
cnd eu n-o s mai fiu
s rmn dup mine o imagine vie
dincolo de cea moart
o imagine fr gnduri
verific dac cerul e la locul lui
apoi calc cu demnitate pmntul
greierul rou din mine a nceput s cnte