argintul pur, nnobilat n rug, cum soarelui umila buturug i-e hrzit, adesea, s-l petreac. Durerea lumii am filtrat-o-n cntec, s-i fie i de sare, i de pine, tot ateptnd mereu acelai mine s-i spun c-i n van al su descntec. La orizont, mi-am adncit privirea de-attea ori n seara zbuciumat, fr-a dori nimic - doar fericirea nu vine ca o fars blestemat, c-am stors de suferin amintirea, cum lefuieti, n timp, o nestemat.