Cap.

Interludii balcano-orientale

Un demers interesant ndreptat spre temperarea avntului balcanistilor din cmpul

literaturii romne i apartine lui Constantin Ciopraga, autor care sustinea n lucrarea intitulata
sugestiv Personalitatea literaturii romne : Nu ni se pare a vedea n balcanism, totalmente
absent la transilvaneni, aproape inexistent la scriitorii moldoveni, o particularitate caracterizanta
a spiritului muntean.1 Asadar, transilvanenii nu ar avea deloc elemente balcanice, moldovenii
foarte putine, iar muntenii nu ndeajuns pentru a putea fi caracterizati prin acest concept.
Extinznd perspectiva la literatura romna n ntregul ei, am putea conchide ca accente de
natura balcanica se regasesc doar ntmplator, fara pondere nsemnata, astfel ca Despre un
balcanism
romnesc ne putem pronunta, n definitiv, doar la modul figurat (p. 116). Consecinta directa a
unei atare viziuni este eliminarea componentei balcanice din rndul celor care concura
substantial la configurarea spiritului national.
nainte de a urmari mai pe larg ce l-a determinat pe Constantin Ciopraga sa ajunga la
concluzia formulata, sa observam ca el accepta si totodata aplica analitic conceptul n sine, atta
doar ca i minimalizeaza gradul de operabilitate n cadrul literaturii noastre. Tocmai de aceea si
ncearca o aproximare a continutului sau, pornind de la postulatul, n capitolul Interludii
balcano-orientale al lucrarii citate, nruririlor elevate ale elenismului si al particularitatilor, pe
care le considera nefaste, generate de imperialismul otoman. Acest din urma element,
turcocratia, pare a fi n demersul de fata factorul esential al spiritului balcanic: Prinsi printr-o
drama a istoriei n reteaua stilului turco- fanariot, acesta, ntrerupnd sau ncetinind, cteva
secole, relatiile active cu marile civilizatii europene, n principate urmele amintitului spirit s-au
facut vizibile n practicile administrative, n mentalitatea feudala (p.117).
Totusi, cu toata reductia configurativa a conceptului n discutie la cele doua surse, autorul
distinge nu mai putin de patru forme de manifestare ale acestuia: Sa se distinga un balcanism de
sorginte folclorica, semnalat nti de Odobescu n rasunetele poetice de la Pind, auzite stins n
Carpati, apoi un balcanism anxios, cautator de absolut, himeric, sesizabil bunaoara n dorul de
frumusete al
mesterului Manole (motiv nvestit la noi cu subliniate note autohtone), balcanismul jovial
nastratinesc al unui Anton Pann, si un altul concretizat n forme exterioare (giubea, caftan,
ciubuc). (p. 117).
Fixarea acestor forme apare nsa pripita, ntruct lipseste un inventar, fie si cu pretentii minimale,
nu exhaustive, al temelor, motivelor, conceptiilor etc. Atribuibile balcanismului. Probabil de
aceea nu a sesizat autorul ca primele doua (cea numita de sorginte folclorica si cea definita de
1

Constantin Ciopraga, Personalitatea literaturii romne, Editie revazuta si adaugita, Ed. Institutul European, 1997,
p. 77.

tentatia absolutului, identificata n mitul creatorului) formeaza, n fapt, una singura, caci cea
de-a doua e atrib uibila tot creatiei folclorice.
Sa aruncam o privire mai atenta asupra acestor forme de manifestare ale balcanismului
n
literatura romna, privire care, dincolo de rezerva ce-o putem exprima n legatura cu ele, ne
conduce spre concluzia ca autorul nsusi si submineaza teza minimalizarii influentei balcanice n
spatiul romnesc. Daca aceste influente au penetrat pna si nivelul folcloric si nca nu
marginal, ci ajungnd chiar la nucleul sau, unde este plasata conceptia fatalista a destinului
creator , nseamna ca trebuie sa le acordam macar suspiciunea unei ponderi mai accentuate.
De asemeni, jovialitatea nastratinesca, nu si reduce cmpul de operare doar la opera lui Anton
Pann,
ci si revendica teritorii mult mai vaste, ajungnd chiar si acolo unde ba lcanismul, caruia i este
considerata specifica, ar fi totalmente absent dupa cum enunta criticul nsusi , si anume la
transilvaneni, dintre care Ion Budai-Deleanu n mod necesar este primul care ne vine n minte. i
vine si autorului, de altfel, dar o spune numai n treacat.
Ultima forma este nteleasa ca un reflex orfic aruncat ntr-un Levant tulbure, subliniat carnal,
teluric, lipsit de amintiri nobile, refractar dezbaterilor de constiinta, vegetnd mpacat cu sine (p.
116), ceea ce ar fi condus la configurarea atractiei derizoriului ori la maxima relativizare a
simtului etic. n fond, e vorba de binecunoscuta peiorativitate trecuta de attia altii pe eticheta
conceptului. Aceasta i se si pare criticului, cteva rnduri mai jos, marca specifica a
balcanismului romnesc: La mai toti
scriitorii romni, balcanismul n expresia lui etica presupune mai degraba respingere dect
adeziune sentimentala, ironizarea unui mod de existenta mediocru, vazut ca mixtura de
trivialitate, de nonsalanta si tentatii impure (p. 117). Ceea ce transpare nsa mai important n
aceasta fraza, este faptul ca raportarea scriitorilor la fenomen n sine apare ca fiind una doar
negativ perspectivica, adica elementele asimilabile balcanismului nu indica nscrierea inerenta a
operei ntr-o viziune corespondenta acestora, ci ntr-una opozitiva, care le demasca drept
inadecvate naturii intime a literaturii n care se regasesc. Tocmai de aceea personajele carora le
sunt atribuite astfel de elemente apar cum se exprima autorul contaminate de mentalitatea
fanariota.
n acest sens pitoresc- hilar si caricatural i nscrie Constantin Ciopraga pe munteni
(Ion
Barbu, alaturi de I. L. Caragiale, Mateiu Caragiale, Panait Istrati si chiar Dimitrie Bolintineanu
ori Eugen Barbu). Explicatia atitudinii desconsideratoare fata de spiritul balcanic i pare a fi
tocmai eruptia sistemica de latinitate: Latini, precum italienii, noi am opus nu o data
balcanismului, sub specie maligna, o constiinta ultragiata (p. 119), tocmai de aceea
miticismul fiind harazit desconsiderarii absolute. Ideea e ntarita chiar n acelasi paragraf, prin
intermediul unei parafrazari cu savoare polemica: Revolta sufletului nostru latin (ca sa-l
parafrazam pe Lucian Blaga) s-a ndreptat, n mod necesar, mpotriva a ceea ce n conceptul de
balcanism, nsemna lipsa de elevatie, stagnare, o mostenire sumbra a istoriei (p. 119). Ba
chiar, fibra antibalcanica i apare criticului urcnd pna la nivelul subconstientului.2 n cuvintele
lui Constantin Ciopraga se disting cu destula claritate reflexele conceptiei calinesciene, care
punea la baza teoriei specificului national principiul etnicitatii, al filierei genetice.
2

. nteles ca duplicitate si zeflemea, traducnd spiritul de compromis si stilul indiferentist (miticismul balcanismul,
si-a asociat un bogat repertoriu de ocari, de blesteme si imonditii. Fenomenul a contaminat prin forta lucrurilor, latent
sau brutal, nct de la urzelile din Istoria ieroglifica, de la imprecatiile nveninate din cronicile muntene si pna la
pamfletari straluciti ca Arghezi exista o continuitate subconstienta ... C. Ciopraga, Op. cit.,119.

Si iata ca argumentele pe care le va folosi mai trziu Eugen Negrici pentru desfiintarea
conceptului se potrivesc si aici ca o manusa. Atta doar, ca I.L. Caragiale apare acum nu
promotor al
balcanismului, cum l vedea Calinescu, ci, dimpotriva, mare luptator mpotriva unui spirit ce
polueaza cu emisii mascaroase mostenirea elevata latina. De fapt, mare luptator mpotriva
propriei sale naturi, traco-elene, n care, iata, ar fi aparut ca o excrescenta maligna balcanismul,
astfel ca, de aici nainte, pentru a-l ntelege, numai psihanaliza ne mai poate ajuta.
Cu Ion Barbu situatia ne apare la fel de interesanta. Cu limfa plina de latinitate, ar concepe
si el Isarlkul numai pentru a arata ca nu exista n realitate, ramnnd doar rezumatul la o
Turcie mitologica, de pura inventie, adica o simpla reverie. Chiar si acolo unde patrundem n
zona unui Isarlk bucurestean, si nu oricum, ci printre scintilatii folclorice, adica n poezia
Domnisoara Hus, nu s-ar regasi altceva dect notele destinate sa conduca spontan din concret n
irational, nicidecum relatiile logice, valorile nationale. Tocmai de aceea, dedicatia barbiana
Pentru dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann trebuie privita numai sub aspectul sau subversiv,
ca masca fie a desconsiderarii acelei lumi, fie a irealitatii ei. Reiese de aici ca Ion Barbu ar
desconsidera, dar nu prea are ce, si pentru ca nu are, inventeaza, se plimba pe strazile reveriei de
la Bucuresti pna la Bosfor aruncnd cu ironii n stnga si n dreapta. Dar tocmai printre
rndurile proprii, care contin implicit asemenea profunzimi, Constantin Ciopraga citeaza, dintrun
Document manuscris, n posesia noastra (dupa cum mentioneaza la pagina 132), si indiciul
oferit de poetul nsusi pentru decriptarea poeziei Nastratin Hogea la Isarlk: De ce n-ati ncerca
sa vedeti n Nastratin, fugar, indiferent la darurile turcilor de pe tarm si concentrat sa-si roada cei
mai ramnea din carne, simbolul caricatural al unui individualism sumbru: apoteoza si satira
unei singuratati exasperante? Termenul simbol nu- l prea baga criticul suficient n seama, caci
altfel ar fi sesizat ca oricta abstractizare si deseori fantezie ar presupune simbolul, punctul sau
de pornire, daca nu totdeauna de ntoarcere, ramne ceea ce este perceput drept real.
Prin urmare, Nastratin, care se hraneste din sine nsusi refuznd darurile turcesti, dar
traindu-si concomitent exasperarea singuratatii, e de fapt simbolul unei lumi reale, definite de
paradoxul coabitarii autosuficientei, a nchiderii, cu nevoia deschiderii spre alteritate. Iata-ne
apropiati din nou delogica paradoxului definit de Constantin Noica prin nchiderea ce se
deschide sau limitatia ce
nu limiteaza.
Tocmai de aceea, accentele balcanice ale operei lui Ion Barbu nu ramn simple
delicatese din bucataria persiflarii, ci mai degraba produse estetice, sublimari ale unei naturi
complexe, ce e perceputa ca reala si e cladita pe principiul acceptarii unor paradoxuri cum e cel
amintit. Ion Barbu asadar, daca da expresie vreunui anti-balcanism, da, deopotriva, si
recunoasterii n cadrul autohton a opusului sau, adica unui pro-balcanism, justificat prin
recunoasterea inerentei sale n straturile mai adnci ale sufletului etnic. Faptul e stiut de la
Calinescu ncoace: Poetul a vrut sa reactioneze mpotriva traditionalismului etnic, ce i s-a parut
conventional [i.e. superficial n.n.], deducnd din fondul obscur al sufletului imaginea unei lumi
mai ndepartate, clasice n sens oriental, dar mai organic legate de snge. Obiectul poeziei este
deci nu fata concreta a lumii balcanice, ci schema ei ideala, adica o simpla ipoteza morala
...3
Cu att mai mult putem miza pe regasirea antagonismului n discutie, cu ct sa ne
amintim Ion Barbu era cautatorul unei armonii a contrarilor (La mijloc de Rau si Bun), idee

George Calinescu, Op. cit, p. 894.

exprimata convingator de Constantin Florin Pavlovici4 si configurata de Ion Pop, care vorb este
de un dualism esential, eterniznd Isarlkul ca virtualitate si de ilustrarea n Domnisoara Hus a
lui homo duplex balcanic5
Nici Princepele lui Eugen Barbu nu si gaseste n cartea lui Constantin Ciopraga o alta
interpretare dect ca blamare a balcanismului, dupa cum se observa n fraza care ncheie analiza
romanului: Autorul Princepelui a preferat adaptarea la stilul gramaticilor, dar, sub aparenta
impersonalitatii si expunerii neutre, prezenta sa este a unui acuzator.
Opinia criticului se ntemeiaza pe sesizarea unei participari lirice, care ia chipul satirei
sau al sarcasmului, limbajul mergnd pna la trivialitate sau ocara. Nimic de imputat criticului
pna aici. Ceea ce nu observa nsa Constantin Ciopraga, este faptul ca toate acestea apartin
perspectivei unui modern asupra unei epoci istorice, asupra unei lumi definite de damnarea la o
dimensiune tragica. Princepele nu e scris neaparat pentru a expia din prezent ceea ce vine ca
produs al lumii istorice din care se inspira, si anume acel complex de trasaturi care sunt reunite
sub umbrela termenului
balcanism, ci, n primul rnd, pentru a dezvalui tarele unui timp n care sunt prinse si strivite
destine umane, pretext de meditatie cu multiple directii. Departe de a alunga ideea participarii
componentei balcanice la configurarea culturii romnesti, romanul lui Eugen Barbu, prin
realismul pe care criticul l recunoaste, mai degraba o afirma. De aici nainte pornind, despre
atitudinea acuzatoare a autorului fata de epoca fanariota, ce a contribuit la dezvoltarea
componentei amintite, putem fi de acord cu Constantin Ciopraga.
n fond, intram doar ntr-o chestiune de raportare ideologica fata de un fapt dat: existenta
unei lumi care si-a lasat amprenta pe mentalitatea si imaginarul urmasilor ei. Oricare ar fi
optiunea, componenta n sine e functionala. Ca forta ideologica ce respinge o astfel de realitate
poate fi att de puternica pentru a-i anula n timp efectele, metamorfozndu-ne spiritul, ramne
posibil, dar vizeaza viitorul, ntruct prezentul nca mai scoate la iveala opere care arata acelasi
Mircea Muthu, dar si
Gheorghe Perian se nscriu n linia ei6.
O cu totul alta fata a balcanismului e dezvaluita de Constantin Ciopraga n referirile la
literatura moldovenilor. ntruct sunt mai departati de zona de iradiere, moldovenii, spune
autorul, percep mult mai slab balcanismul, si chiar si att ct o fac, ei au o perspectiva diferita, n
sensul n care condescendenta morala, ce i-ar fi condus pe munteni la atitudinea de respingere,
dispare. Astfel, Mihail Sadoveanu priveste balcanismul doar reflectat n realitatile din
Moldova, aparndu-i ca o mixtura de rafinament, pasivitate si decadenta, astfel ca el remarca
din folclorul balcano-oriental, integrnd n opera sa, n special sclipirile spiritului, vechi norme
de morala practica, umorul impersonal devenit un mod al concilierii cu lucrurile (p. 118).
4

Cf. Studiul autorului intitulat Isarlk comentarii la ciclul balcanic al poeziei lui Ion Barbu, din Viata
romneasca, XXI, nr. 7, 1968, p. 7.
5
. Ion Pop, n Dictionar analitic de opere literare romnesti, Coordonare si revizie stiintifica Ion Pop, vol. (A-M),
Cluj-Napoca: Casa Cartii de Stiinta, 2007, p. 404.
6
. Cf. Mircea Muthu, Balcanismul literar romnesc, vol. I, Cluj-Napoca: Ed. Dacia, 2002, cap. Ecouri
contemporane, pp. 231-283. n plus, daca acceptam ca poezia naiva, investigata cu mijloace actuale si readusa
atentia publicului, prin intermediul a doua carti, de catre Gheorghe Perian (A doua traditie: poezia naiva
romneasca de la origini pna la Anton Pann (2003) si Antologia poeziei naive romnesti din secolul al VIII-lea),
face parte din componenta balcanica, vom constata, odata cu autorul citat, adoptarea acesteia n cadrul
modernismului: n postmodernism, poezia romneasca nu se mai prezinta ca un monolit, n alcatuirea caruia
intrat doar materialul cult, ci ca un conglomerat ce asociaza dar nu aglutineaza poezie culta si poezie naiva,
alaturi de poezia folclorica. Poezia saracilor, prefata la Antologia ..., Selectia textelor, prefata, note si glosar
Gheorghe Perian, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2006.

Mai mult dect att, lui Sadoveanu i atribuie criticul, la modul explicit, recunoasterea
influentelor bizantine, pe care le confunda cu cele balcanice, n cadrul culturii romnesti:
Profund national, cu un admirabil simt al istoriei vii, Sadoveanu nu e fanatic, recunoscnd rolul
miscarii de idei dinspre Bizant, prin filiera carturareasca, dar relevnd si capacitatea spiritului
autohton de a
filtra, stiliza si accepta numai ce i se potriveste. (p. 134) Prin citatul anterior, Constantin
Ciopraga nsusi nu face altceva dect sa recunoasca integrarea, prin adaptare, binenteles, n
spiritul etnic a elementelor de natura bizantina amintite. n fond, e vorba de cele care stau la baza
ipostazei blajine a spiritului balcanic, caci un spirit caracterizat de contradictie, pune
contemplatia si electrizarea n acelasi creuzet. Iar acest fapt este identificat tocmai acolo unde
initial l consid erase aproape inexistent. Mai mult chiar, sa observam ca autorii pe care i ia n
considerare ca responsabili de asimilarea de asta data a suflului balcanic, sunt prolificul
Sadoveanu si chiar Creanga cel din urma abia amintit, cei drept. Oricum, e vorba de cei care
pot fi trecuti pe lista celor mai moldoveni dintre moldoveni, doi dintre cei fara de care greu s-ar
mai putea vorbi de o literatura moldoveneasca distincta. Totusi, criticul ncearca sa-si apere teza
considernd ca pe Sadoveanu nu- l mna spre Orient afinitati de sistem, ci doar n tinerete, el
avusese intuitia contactelor multiseculare dintre ntelepciunea orientala si unele forme de gndire
existente la noi, dincoace de Dunare si Mare.
Cum se explica oare paradoxul teoretizarii si analizei balcanismului literar romnesc, fie
si
n formele sumare realizate de Constantin Ciopraga, n cadrul acelorasi pagini care ncearca sa-l
anuleze? Un posibil raspuns este ca n viziunea lui Constantin Ciopraga se insinueaza propria
raportare ideologica, ce este una de respingere fata de un fapt existent, dar pe care l priveste
depreciativ. Este o ipoteza care are cteva elemente ce o sustin, chiar daca nu au puterea de a o
transforma n sentinta definitiva.
El nsusi, vedem prea bine, vorbeste despre balcanism, i fixeaza tipologia, continuitatea de la
Cantemir pna la Arghezi si distinge autori si opere care i corespund. Atta doar, ca parca ar dori
sa nu mai aiba la ce sa le corespunda aceste opere n spatiul autohton, ci doar la ceva ce ar fi str
icta proiectie exotica, daca putem numi astfel ce-i mai la sud de Dunare. Tocmai de aceea, ia n
considerare si pune n valoare cu precadere opere n care identifica atitudinea de respingere:
Ajungem la constatarea ca, n figuratie literara, concepte precum bizantinismul, balcanismul,
spiritul oriental sunt realitati interferente, greu de disociat, de unde impreciziunea termenilor.
Multi scriitori nu percep aceste realitati din interior, ci mai degraba din exterior, de unde
detasarea, rsul pe seama formelor neaderente. Alti scriitori, minori n genere, par a se instala
direct n interior. Acestia nu mai rd. Blestemul, ocara, mascarile, curg solemne, n valuri
homerice. (p. 120) Se vede prea bine n citatul anterior ca nscrierea unor autori, pe care nici
macar nu-i numeste, la modul inerent ntr-un orizont literar consonant spiritului balcanic i
plaseaza automat n seria minorilor. Pentru a fi major, deci, ar fi necesara adoptarea atitudinii
respingatoare, a ironiei cathartice, daca nu a sarcasmului. De
asemenea, paginile cartii lui Constantin Ciopraga ofera indicii certe ale unui etnicism ce mizeaza
pe energia spirituala a sintezei daco-romane.
Astfel, folclorul romnesc i apare criticului preponderent tributar mithosului geto -dacic 7,
dar i recunoaste si elemente mult mai vechi, n timp ce literatura culta o considera marcata initial
de modelele italiene, pentru ca apoi sa se impuna cele franceze si germane, mai nti aflate ntro concurenta oscilanta, iar mai trziu cstigul de cauza sa fie acordat Frantei datorita resurectiei
7

Cf. Constantin Ciopraga, Op. cit., cap. De la mit la literatura (pp. 79-89) si Despre reverberatiile sacrului (pp. 90101).

spiritului latin8. Nu ar lipsi, de asemenea, deschideri englezesti, rusesti si de alta natura, dar
dreptul de preemtiune latin e pastrat intact. Prin urmare, la baza spiritualitatii romnesti s-ar
regasi doar viziunea ncapsulata n productia folclorica de origine traco-dacica, la care s-ar
adauga nobilele influente latine, venite att pe filiera antichitatii romane, ct si pe cea
reconfiguratoare bizantina ori prin prisma contactelor cu occidentalitatea medievala trzie si mai
ales cu cea moderna. Observam aici prea bine refuzul ideii convertirii n valoare spirituala a
secolelor de experimentare a opresiunii
otomane. O astfel de experienta sa nu fie oare capabila sa zdruncine tectonica spirituala a celor
care o traiesc n decursul attor generatii succesive? Un raspuns negativ ar fi, chiar si n absenta
dovezilor evidente, neverosimil. Dar cnd ele exista, contestarea devine o chestiune de
prejudecata, ce conduce inevitabil la alterarea luciditatii critice.
Balcanismul literar, la fel ca balcanismul n genere, putem acum conchide, se dovedeste
un
concept bine consolidat, fiind greu de contestat. El da seama de o componenta reala a literaturii
romne, precum si a spiritului autohton, cu trasaturi specifice, generate de convertirea n valori si
atitudini a experientei turcocratiei pe un fond clasic bizantin, convertire realizata cu precadere n
mediul orasenesc. Notele care diferentiaza balcanismul romnesc de celelalte balcanisme tin,
binenteles, de interactiunea acestui suflu cu celelalte componente, mpreuna cu care e alcatuit
aliajul ce poarta generic denumirea de specific national.

Cf. Ibidem, cap. Despre personalitatea literaturii romne, 4, Deschidere spre universal, pp.
30-32.

BIBLIOGRAFIE

1. Constantin Ciopraga, Personalitatea literaturii romne, Editie revazuta si adaugita, Ed.

Institutul European, 1997, p. 77.
2. nteles ca duplicitate si zeflemea, traducnd spiritul de compromis si stilul indiferentist
(miticismul balcanismul, si-a asociat un bogat repertoriu de ocari, de blesteme si imonditii.
Fenomenul a contaminat prin forta lucrurilor, latent sau brutal, nct de la urzelile din Istoria
ieroglifica, de la imprecatiile nveninate din cronicile muntene si pna la pamfletari straluciti ca
Arghezi exista o continuitate subconstienta ... C. Ciopraga, Op. cit.,119.
3. George Calinescu, Op. cit, p. 894.
4 Cf. Studiul autorului intitulat Isarlk comentarii la ciclul balcanic al poeziei lui Ion Barbu,
din Viata romneasca, XXI, nr. 7, 1968, p. 7.
5. Ion Pop, n Dictionar analitic de opere literare romnesti, Coordonare si revizie stiintifica Ion
Pop, vol. (A-M), Cluj-Napoca: Casa Cartii de Stiinta, 2007, p. 404.
6. Cf. Mircea Muthu, Balcanismul literar romnesc, vol. I, Cluj-Napoca: Ed. Dacia, 2002, cap.
Ecouri contemporane, pp. 231-283..
7.Cf. Constantin Ciopraga, Op. cit., cap. De la mit la literatura (pp. 79-89) si Despre
reverberatiile sacrului (pp. 90-101).
8. Cf. Ibidem, cap. Despre personalitatea literaturii romne, 4, Deschidere spre universal, pp.
30-32.