»Cred intru Unul Dumnezeu, Tatil Atotfiitorul,
Fécétorul cerului si al pamantului
al tuturor celor vazute si nevazute...“
(Cel care vrea a vorbeascl anu # aul despre Dumnezza trebnies itn chip car c& ait cele cu privre la docrina
=
Gy
SmQ
¢
<
>
3
>
fa)
Es
=
Ey
I
=P
=
ales pentru secularizarea averilor manistiresti,n-
a recunoscut autocefalia Bisericii romanesti
Demersurile Bisericii noastre pe lang&
Patriarhia Ecumenic’ au continuat si sub
patriarhii Antim VI (1871-1873) si loachim IIL, dar
rezultat favorabil nu s-a putut obfine decat in
vremea patriarhului Toachim IV (1. octombrie
1884-14 noiembrie 1886), un ierarh echilibrat, care
cunostea bine situatia existent intre patriarhia
Ecumenicé si Biserica Romané [15].
in februarie 1885, membrii Sfantului Sinod
au delegat pe episcopul Melchisedec $teftinescu
al Romanului si pe episcopul losif Gheorghian al
Dunarii de Jos (1879-1886) s& alcatuiasc’ 0
scrisoare patriarhului loachim IV in care s& ceara
recunoasterea independentei bisericesti. In 25
aprilie 1885, patriarhul Ioachim IV a convocat
Sinodul Patriarhal, iar dup ce, formal, a luat
cunostintg de cuprinsul ei a decis ,... s&
recunoasci formal autocefalia Bisericii ortodoxe
Romane” [16].
{in aceeasi 2i (25 aprilie 1885), patriarhul
Joachim IV a trimis enciclice patriarhatelor din
Ras&rit, precum gi Bisericilor Ortodoxe
autocefale, aducndu-le la cunostingS ca
recunoscut $i autocefalia Bisericii Ortodoxe
Romane.
La scurt timp (la 1 mai 1885) a avut loc
sedinfa Sfantului Sinod in care s-a luat act de
‘Tomosul de autocefalie gi de continutul scrisorilor
trimise de la Constantinopol. in mesajul de
deschidere, regele Carol I si-aexprimatbucuria c&
recunoasterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe
Romane s-a inféptuit pe vremea sa gi cu sprijinul
sustinut al guvernului firii [17]. Tot atunci,
mitropolitul primat a instiinjat gi celelalte 11
Biserici Ortodoxe autocefale ~ existente pe atunci
= despre recunoasterea autocefaliei Bisericii
noastre de citre patriarhia ecumenicd. S-au primit
: | 6 FOAIA DIECEZANA¢ ianuarie 2010
deindata scrisori derispuns gifelicitiri (18).
Recunoasterea, in mod formal, a
autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane in 25
aprilie 1885 a constituit un pas important si o
nou& etapi in devenirea Bisericii Ortodoxe
Romane [19].
Centenarul instalarii episcopului
Miron Cristea la Caransebes
Cel de-al treilea episcop al Caransebegului,
Miron Cristea, a fost ales la 4 decembrie 1909 in
urma sinodului ce s-a convocatcu acest scop [20].
Ceremonia hirotoniei a avut loc marfi, a
treia zi de Pasti, la 3 mai 1910, la Sibiu, iar
instalarea in scaunul episcopal a avut loc in
Duminica Tomi, 8mai 1910[21].
La Caransebes, episcopul Miron Cristea a
desfagurat o ampli gi energici activitate de
Promovare a culturii nationale, a ciutat si
rispunda tuturor problemelor ivite in cuprinsul
epathiei, actionand cu un spirit viu, plin de
initiativa, gi cu mult simt organizatoric (22). A
lucrat cu rvn’ pentru luminarea clerului si
poporului din eparhie, pentru ridicarea
moralului gi intirirea disciplinei preotilor si
pentru dezvoltarea agezimintelor bisericesti,
culturale gi economice [23]
Pe plan national, s-a remarcat prin
spr
‘rea activi a luptei pentru emanciparea
national a romanilor transilvdneni gi
participarea la evenimentul Marii Uniri,
infaptuita la 1 Decembrie 1918 [24].
in ziua de 31 decembrie 1919, Marele
Colegiu Electoral al Roméniei Mari a votat in
‘unanimitate alegerea ierarhului de la Caransebeg
ca Mitropolit al Ungro-Vlahiei si Primat al
Roméniei. Alegerea episcopului Miron Cristea
reprezenta in acea vreme un adevarat simbol alunirii tuturor romédnilor si consfinfirea unirii
politicea Transilvaniei cu Romania. Adoua zi, in 1
ianuarie 1920, la Palatul Regal, a avut loc
ceremonia investirii noului mitropolit primat,
regele Ferdinand incredintandu-i toiagul
arhipastoresc, simbol al autorit&tii chiriarhale gi
al inaltei demnitatiierarhice [25].
Prin aceasta alegere si prin intreaga sa
activitate, Miron Cristea a devenit un simbol al
roménilor de pretutindeni
Episcopul Miron Cristea este pentru
Episcopia Caransebesului nu doar un fost
episcop si un simbol romanesc. El este gi ctitorul
moral al noii Catedrale Invierea Domnului, Sind
primul episcopal Caransebesului ce a ridicat
problema construirii unei noi catedrale in oragul
de resedinf’. Visul episcopului Miron Cristea este
implinit acum, la 100 de ani de Ja inceputul
pastoririi sale la Caransebes. fin cinstea acestui
eveniment, cu ajutorul Iui Dumnezeu, vom
tarnosi in acest an noua catedrali a
Caransebesului, ca omagiu si pioas amintire
adusi primului patriarh al Romaniei pentru
activitatea strélucit’ pe care a desfigurat-o in
EpiscopiaCaransebesului.
+ LUCIAN
Episcopul Caransebegului
NOTE
[1] Hotrdrea nr. 3630