2.

MIJLOACE DE MĂSURARE, METODE DE MĂSURARE,

ERORI DE MĂSURARE
2.1. Mijloace de măsurare (vezi curs Măsurarea mărimilor electrice, UTCB, 1997, pag. 15)
Prin mijloace de măsurare se înţeleg mijloacele tehnice utilizate pentru
obţinerea, prelucrarea, transmiterea şi stocarea informaţiilor de măsurare.
Mijloacele de măsură reprezentative sunt măsurile, instrumentele de
măsurat, aparatele de măsurat, instalaţiile de măsurare, elementele de
automatizare cu funcţia de măsurare, mostrele de material şi de substanţă.
a) Măsurile reprezintă realizarea materială a unităţii de măsură.
b) Instrumentele de măsurat sunt asocieri simple de dispozitive care pot
furniza informaţii de măsurare.
c) Aparatele de măsurat – asocierea unui traductor cu dispozitive
intermediare şi un instrument de măsurat. Aparatele de măsurat se pot clasifica:

d) Instalaţiile de măsurare – ansamblu de măsuri, instrumente de măsurat

şi dispozitive auxiliare reunite prin diferite tipuri de scheme.
După destinaţie, mijloacele de măsurare se pot clasifica în:
- mijloace de măsurare de lucru;
- mijloace de măsurare etalon.

2.2. Metode de măsurare (vezi curs Măsurarea mărimilor electrice, UTCB, 1997, pag.
16,17)

Metoda de măsurare reprezintă ansamblul relaţiilor teoretice şi operaţiilor

experimentale pe care le implică măsurarea.

  4
 Procedeul de măsurare reprezintă ansamblul de relaţii teoretice şi operaţii
practice, privite în detaliu, folosite în executarea măsurărilor, după o metodă
dată.
¾ Clasificarea metodelor de măsurare
- după modul de variaţie al semnalului prelucrat
metode analogice – relaţii continue
metode numerice – semnalul discontinuu, repetarea măsurării
metode mixte – cântarele clasice din comerţ
- după domeniul în care se efectuează determinările
în domeniul timp – modul de variaţie în timp a mărimii
în domeniul frecvenţă - determinări asupra spectrului de frecvenţă al
mărimii
- după modul în care este preluată informaţia de măsurare
metode obiective – informaţia este furnizată de un mijloc de măsurare
metode subiective – informaţia este furnizată de organele de simţ ale
operatorului.
- după modul în care se stabileşte contactul între mijlocul de măsurare şi
măsurand
metode de măsurare cu contact
metode de măsurare fără contact
- după modul de prelucrare a informaţiilor de măsurare prin mediere
prin eşantionare
Alegerea metodei de măsurare se efectuează în funcţie de precizia
necesară la stabilirea valorii mărimii de măsurat, de mijloacele de măsurare
existente şi de rapiditatea executării măsurării.

  5
 2.3. Erori de măsurare (vezi curs Măsurarea mărimilor electrice, UTCB, 1997, pag. 18,28)
Eroarea se defineşte ca o cunoştinţă falsă despre realitatea obiectivă.
Ecuaţia fundamentală a măsurării reprezintă forma ideală a unei măsurări.
În realitate, orice măsurare este afectată de erori.
Eroarea de măsurare exprimă abaterea dintre rezultatul măsurării şi
valoarea (convenţional) adevărată a mărimii de măsurat (măsurandului).
2.3.1. Clasificarea erorilor de măsurare
2.3.1.1. Clasificarea după structura statistică
- erori sistematice
- erori aleatorii
- erori grosolane
Dacă se măsoară repetat o mărime în condiţii identice se constată că se
vor obţine valori măsurate diferite între ele, rezultând un şir de valori măsurate
x1, x2, …, xn. Dacă numărul de măsurări repetate este foarte mare (n → ∞), se
obţine un şir de valori măsurate diferit de şirul valorilor măsurate pentru un
număr scăzut de repetări.
Curbele ce reprezintă frecvenţa de apariţie a valorii măsurate în funcţie de
valorile măsurate se prezintă în figura următoare.

finit

  6
x0 – valoarea adevărată a mărimii măsurate
m – media valorilor măsurate pentru n → ∞
– media valorilor măsurate pentru n finit
Eroarea sistematică ∆s = m – x0
Eroarea aleatorie ∆a = –m
Cauzele erorilor sistematice pot fi:
- cauze cunoscute – imperfecţiuni ale mijloacelor de măsurare, ale
influenţei mediului ambiant, ale metodelor de măsurare, ale operatorului uman;
- cauze necunoscute – modificări spontane şi temporare ale
caracteristicilor mijloacelor de măsurat, surse accidentale de perturbaţii.
Dacă erorile sistematice ∆s pot fi determinate din calcul sau experimental,
atunci ele pot fi eliminate cu ajutorul corecţiei C:
C = - ∆s
Eroarea aleatorie variază imprevizibil ca valoare absolută şi semn atunci
când se măsoară repetat acelaşi măsurand în condiţii practic identice.
Erorile aleatorii nu pot fi prevăzute nici din calcule, nici experimental.
Folosind prelucrarea statistică a datelor măsurate se obţine un rezultat mai
apropiat de valoarea adevărată decât o valoare individuală.
Eroarea grosolană este eroarea ce depăşeşte considerabil erorile cele mai
probabile. Conduc la rezultate aberante care se pot elimina prin procedee
statistice.
Exemplu: utilizarea unui mijloc de măsurare defect.

2.3.1.2. Clasificarea după modul de exprimare matematică

După modul de exprimare matematică erorile pot fi: absolute, relative şi
raportate.
Eroarea absolută (∆) este diferenţa dintre valoarea exprimată de
rezultatul măsurării x şi valoarea convenţional adevărată a măsurandului x0
∆ = x – x0
Exemple:

  7
x = 1000 A x0 = 999 A => ∆ = x – x0 = 1 A
x = 10 A x0 = 9 A => ∆ = x – x0 = 1 A (inadmisibilă)
=> Valoarea erorii absolute nu este suficientă pentru a aprecia dacă eroarea este
admisibilă sau nu.
Eroarea relativă (δ) este raportul dintre eroarea absolută şi valoarea
(convenţional) adevărată a măsurandului, utilizată pentru calculul acesteia.

Exemple:

a) x = 1000 A x0 = 999 A ∆ = 1A

δ[%] = δ · 100 = 0,1%

b) x = 10 A x0 = 9 A ∆ = 1A

δ[%] = δ · 100 = 0,1 · 100 = 10%

Eroarea raportată ( ) este raportul dintre eroarea absolută şi o anumită
valoare convenţională

Vc poate fi limita superioară a intervalului de măsurare, lungimea scării

aparatului, etc.
Eroarea raportată este una din puţinele posibilităţi de comparare a
mijloacelor de măsurare.
Dacă Vc = xn (valoarea care determină deviaţia maximă), atunci:

unde c este clasa de precizie a mijlocului de măsurare.

  8
 2.4. Notiuni de metrologie
Metrologia este stiinta si tehnica masurarilor. Principalele domenii ale
metrologiei sunt:
- unitatile si sistemele de unitati de masura;
- mijloacele de masurare;
- metodele de masurare;
- metodele de determinare a preciziei masurarii;
- bazele asigurării uniformitatii, preciziei si legalitatii masurarilor.
Metrologia are două părţi:
- teoria masurarilor;
- tehnica masurarilor.
Termeni utilizati
- Etalonarea - ansamblul operatiilor ce stabileste relatia dintre indicatia
unui mijloc de masura si valoarile corespunzatoare ale unui masurand,
determinat cu un etalon de referinta.
- Verificarea - ansamblul operatiilor prin care se constata daca un mijloc
de masura satisface sau nu conditiile tehnice stabilite in documentele tehnice
normative.
- Calibrarea - prin ajustarea sau reglarea mijlocului de masurare, astfel
incat unei anumite marimi de valoare cunoscuta sa-i corespunda o anumita
indicatie a aparatului de masurat.
- Gradarea - operatia de executare a scarii gradate a unui mijloc de
masurare.
- Instructiuni de verificare - documente care reglementeaza conditiile
tehnice de verificare si metodele de verificare a mijloacelor de masurare.
- Buletinul de verificare - document care atesta efectuarea verificarii unui
mijloc de masurare.
- Buletinul de incercare - document ce atesta efectuarea incercarii de stat a
modelului unui tip de mijloc de masura.

  9