Sunteți pe pagina 1din 6

Norme generale pentru reprezentările grafice industriale

1 Norme generale pentru reprezentările grafice industriale

1.1 Linii utilizate în reprezentările grafice industriale

Pentru reprezentare şi cotare, în desenul tehnic industrial, se utilizează diferite tipuri


de linii, diversificate funcţie de aspect şi grosime.
În conformitate cu STAS 103-84, se folosesc patru categorii de linii: linia continuă,
linia întreruptă, linia punct şi linia două puncte, în două clase de grosime. Acelaşi standard
stabileşte şi grosimea de bază pentru trasarea liniei groase, pe un desen, notată cu litera b; ea
poate avea una din următoarele valori exprimate în mm:
2,0 1,4 1,0 0,7 0,5 0,35 0,25 0,18
Linia subţire trebuie să fie trasată cu o grosime cuprinsă între b/3 şi b/2.
Categoriile de linii, simbolizarea acestora, aspectul şi cazurile de utilizare sunt
prezentate în tabelul nr. 1.
Tabelul nr.1 Linii folosite în desenul tehnic industrial
A Linie continuă groasă Contururi şi muchii
reale văzute
B Linie continuă subţire B1- muchii fictive;
B2- linii de cotă;
B3 – linii ajutătoare;
B4- linii de indicaţie;
B5 – haşuri;
B6 – conturul secţiunilor
suprapuse
B7 – linii de axă scurte;
B8 – liniile de fund la
filetele văzute;
C Linie continuă subţire Linii de ruptură în orice
fel de material;
ondulată

D Linie continuă subţire în zig -Linii de ruptură pentru


desenele pe calculator;
- zag
E Linie întreruptă groasă Contururi şi muchii
acoperite *
F Linie întreruptă subţire Contururi şi muchii
acoperite *
G Linia punct subţire G1- linii de axă;
G2 – urmele planelor de
simetrie;
H Linie punct mixtă Trasee de secţionare
I Linie punct groasă Indicarea suprafeţelor
cu prescripţii speciale
K Linie două puncte subţire - Părţi situate în faţa
planului de secţiune
-Poziţii intermediare şi
extreme ale pieselor
mobile;

1
Norme generale pentru reprezentările grafice industriale

* Pe acelaşi desen se utilizează aceeaşi grosime de linie întreruptă.

Pentru o trasare corectă şi estetică, în cazul liniei întrerupte, liniei punct şi liniei două
puncte, lungimea segmentelor şi intervalelor dintre acestea trebuie să fie uniformă.
Linia punct şi linia două puncte începe şi se termină cu segmente dreaptă, iar
intersecţia acestora se face, de asemenea, pe segmente de dreaptă.

1.2 Formate standardizate

Formatul reprezintă spaţiul delimitat, pe coala de desen, pe care se realizează un


desen de execuţie, deci un desen la scară, în condiţii de precizie şi acurateţe maximă.
Conform SR ISO 5457:1994, care reglementează forma, dimensiunile şi elementele
formatelor, se pot utiliza 3 categorii de formate, după cum urmează:
I. Formate preferenţiale (formate de bază), simbolizate cu A:
Simbol Dimensiuni (mm)
A0 841 x 1189
A1 594 x 841
A2 420 x 594
A3 297 x 420
A4 210 x 297
II. Formate alungite speciale;
III. Formate alungite excepţional.

Formatele alungite se obţin prin alungirea dimensiunilor pe una din direcţii, cu un


multiplu întreg din dimensiunea de bază a laturii.
Formatele A0, A1, A2 şi A3 se pot utiliza cu oricare latură drept bază. Dacă sunt
folosite cu latura mare, drept bază, sunt simbolizate cu X (format „culcat”). Dacă se foloseşte
latura mică drept bază, formatele au simbolul Y (format „în picioare”).
Formatul A4 se foloseşte numai cu latura mică drept bază (Y).
Elementele grafice ale formatului sunt prezentate cu ajutorul figurii nr.1.

!"Conturul pentru decuparea desenului are dimensiunile standardizate pentru fiecare


format în parte. După contur se taie planşa când este terminată.
!"Chenarul se trasează cu linie continuă groasă, în interiorul conturului standardizat, la
10 mm de acesta – pentru formatele A4, A3 şi A2 şi, la 20 de mm în cazul formatelor
A1 şi A0.
!"Fâşia de îndosariere se reprezintă pe latura din stânga, întotdeauna cu dimensiunile
20 x 297 mm, se trasează cu linie continuă subţire şi este marcată la jumătate (pe
înălţime) printr-un segment de dreaptă trasat cu linie continuă subţire.
!"Reperele de centrare sunt segmente de dreaptă trasate cu linie continuă groasă,
amplasate la mijlocul fiecărei laturi. Ele pornesc de pe conturul standardizat şi
depăşesc cu 5 mm, spre interior, chenarul. Acestea permit poziţionarea corectă a
formatelor în operaţiile de multiplicare sau micrografiere, (fig.nr.2).
!"Reperele de orientare sunt triunghiuri echilaterale (reprezintă săgeţi), plasate pe
latura de jos şi latura din stânga, peste reperele de centrare şi indică poziţia
formatului pe planşa de desen. Ele se trasează cu linie continuă subţire şi unul din ele
este orientat către desenator, (fig.nr.2).

2
Norme generale pentru reprezentările grafice industriale

!"Gradaţia metrică de referinţă se amplasează sub chenar, pe latura de jos, la mijloc,


simetrică faţă de reperul de centrare şi cel de orientare. Se trasează cu o linie a cărei
grosime este de minim 0,5 mm, are o lungime de minim 100 mm şi se împarte în
dreptunghiuri care au o lungime de 10 mm şi o înălţime de 5mm, (fig.nr.2).
!"Indicatorul se amplasează în colţul din dreapta jos al formatului, lipit de chenar.
!"Unghiul de decupare al copiei (fig.nr.3) se reprezintă în cele patru colţuri ale
formatului. El are menirea de a uşura operaţia de decupare a copiei desenului
original. Unghiul de decupare se poate materializa fie sub forma unui triunghi
dreptunghic isoscel cu cateta de 10 mm, fie sub forma a două linii groase,
perpendiculare între ele de lungime 10mm şi grosime de 2 mm.
!"Zona liberă este spaţiul cuprins între conturul pentru decuparea desenului şi chenar.
!"Sistemul de coordonate (fig.nr.4) se desenează în zona liberă, de la formatele A2 în
sus. Lungimea dreptunghiurilor poate fi cuprinsă între 25 şi 75 mm. Acesta permite
identificarea mai uşoară a anumitor detalii din câmpul desenului.

Figura nr.1 Formatul. Elementele formatului.

Figura nr.2 Reţeaua metrică de referinţă. Figura nr.3 Unghiul


Reperul de orientare. Reperul de fixare. de decupare

3
Norme generale pentru reprezentările grafice industriale

Pentru exemplificare se prezintă, în figura nr.5, un


format A3Y, iar în figura nr.6 un format A4.

Figura nr.4 Sistem de


coordonate

Figura nr.6 Formatul A4

Figura nr.5 Formatul A3Y

1.3 Indicatorul

Indicatorul serveşte la identificarea desenelor de execuţie şi a modificărilor operate pe


acestea. El se aplică pe fiecare desen, respectiv pe fiecare din planşele ce îl compun.
Indicatorul se amplasează, atât pentru formatele tip X cât şi pentru formatele tip Y, în
colţul din dreapta jos al formatului, lipit de chenar.
Standardul care stabileşte regulile de executare şi folosire a indicatorului este SR ISO
7200:1994. Acest standard prevede că indicatorul este alcătuit din mai multe dreptunghiuri
alăturate care conduc la formarea a cel puţin două zone: una de identificare şi una de
informaţii (pot exista mai multe zone de informaţii, numite zone de informaţii suplimentare).

4
Norme generale pentru reprezentările grafice industriale

Este important de reţinut faptul că fiecare instituţie are libertatea de a construi propriul
indicator, cu condiţia să respecte regulile de întocmire stabilite de standardul sus amintit.
În figura numărul 7 prezentăm un model de indicator, iar în figura numărul 8 se
exemplifică completarea unui astfel de indicator.

Figura nr.7 Indicatorul

Figura nr.8 Exemplu de completare a unui indicator

1.4 Scrierea tehnică

Pentru înscrierea cotelor, simbolurilor sau textelor pe desenele tehnice se utilizează


literele latine, greceşti sau chirilice precum şi cifrele arabe sau romane. Standardul care
reglementează această problemă este STAS ISO 3098/1…4.
Se utilizează două moduri de scriere: scriere cu caractere înclinate la 75° spre dreapta
şi scriere cu caractere perpendiculare faţă de linia de bază a rândului. Pe un acelaşi desen sau
pe o aceeaşi documentaţie tehnică se foloseşte numai unul din cele două moduri de scriere.

5
Norme generale pentru reprezentările grafice industriale

Înălţimea literelor majuscule este cunoscută sub denumirea de înălţimea nominală a


scrierii şi se notează cu h. Acesta se exprimă în milimetri şi se alege din următorul şir de
valori standardizate:
2,5 3,5 5 7 10 14 20
sau multipli de 10 ai acestor valori.
În ce priveşte grosimea liniei de trasare a caracterelor trebuie arătat că există două
tipuri de scriere:
!"Scriere tip A (scriere îngustă), când grosimea liniei de trasare este egală cu (1/14)h.
Este folosită de regulă pe desenele ce urmează a fi microfilmate.
!"Scriere tip B (scriere normală), când grosimea linei de trasare este egală cu (1/10)h.
Aceasta se recomandă a fi aleasă în mod curent.

1.5 Scări de reprezentare

Desenele tehnice se execută întotdeauna la scară. Prin scara unui desen se înţelege
raportul dintre dimensiunile liniare măsurate pe desen şi dimensiunile reale ale obiectului
reprezentat.
Scările de reprezentate se aleg conform tabelului numărul 2.

Tabelul nr. 2 Scări de reprezentare


Mărire 2: 1 20: 1
5: 1 50: 1
Scări 10: 1 100: 1
de: Mărime naturală 1: 1
Micşorare 1: 2 1: 20 1: 200 1: 2 000 1: 20 000
1: 5 1: 50 1: 500 1: 5 000 1: 50 000
1: 10 1: 100 1: 1 000 1: 10 000 1: 100 000

În afara acestor scări se mai admite folosirea următoarelor scări cu destinaţie


specială:
!"1: 2,5 –când este necesară folosirea completă a câmpului desenului.
!"1: 15 – pentru desen de construcţii metalice sau navale.
!"1: 250, 1: 2 500 şi 1: 25 000 pentru planurile de hărţi.

Scara de reprezentare se va alege astfel încât să se obţină o reprezentare cât mai clară
obiectului reprezentat.