Efectele Stressului si al Tulburarilor Psihologice asupra Sistemului Imun

David B. Beaton
Rochester Institute of Technology

Aceasta este o trecere in revista a domeniului psihologic al

psihoneuroimunologiei (PNI) si impactul psihopatologiei asupra sistemulu imunitar.
Doua arii de studiu al PNI sunt examinate: prima, cum mediul psihosocial afecteaza
sanatatea individului impreuna cu impactul stressors asupra sistemului imunitar; a doua,
efectele psihopatologiei asupra sistemului imunitar si evaluarea perceperii stressului. S-
a constatat deasemenea, ca strategiile de coping influenteaza intarirea sistemului
imunitar. Intelegerea aspectelor PNI este cruciala in inţelegerea de asociere intre
imunitate, depresie, stres, şi aspectele psihosociale, impreună cu interactiunile lor cu
altele si relaţiile lor cauzale.
Aceasta este o revizuire a unui nou domeniu in cercetare numit
psihoneuroimunologie (PNI) care cuprinde aspecte ale psihologiei, imunologiei si
neurostiintelor impreuna cu multe alte domenii. Este necesar sa intelegem interactiile
dintre sistemul nervos, imunitar si psihic. Acesta este un domeniu bogat de cercetare in
care rezultatele au fost obtinute cu diferite teorii. Mai exact, un domeniu extreme de
active de cercetare este cazul in care psihologii au studiat efectele pe care stressful si
psihopatologia le au asupra sistemului imunitar. Aceasta cercetare a descoperit corelari
intre stress, depresie si sistemul imun.

Sistemul Imunitar

Sistemul imunitar este in esenta o interactiune intre cellule si produsi celulari.

Celulele albe (leucocite), care sunt cele mai importante cellule luptatoare ale sistemului
imunitar, sunt alcatuite din trei clase; limfocite, monocite, si granulocyte. Fiecare tip de
cellule are functie proprie. Limfocitele de exemplu sunt divizate in cellule B, cellule T
helper, cellule T supresoare, si celule natural killer. Celulele B sunt in general
responsabile in contactul cu antigenul. Celulele T sunt responsabile pentru
reglementarea sistemului imunitar; celulele T helper sporesc, intrucat celulele T
supresoare scad raspunsul.
In masurarea raspunsului imun, exista doua moduri de baza; masurarea
cantitativa a nivelului de cellule, sau prin utilizarea unei masurari frunctionale.
Masuratorile cantitative sunt fie masurarea numarului de cellule dintr-un volum dat, fie
masurarea procentajului din fiecare tip de celula. In masurarea functionala, limfocitele
de exemplu, sunt expuse la un antigen nespecific, iar rezultatele de expunere sunt apoi
observate (O`Leary, 1990). Statutul psihosocial al unei personae poate avea impact
diresct asupra sistemului imunitar. De exemplu, stressul are diferite efecte asupra
sistemului endocrin cum ar fi activarea sistemului simpatic-adrenal-medular (SAM),
sistemul hipotalamo-pituitar-adrenocortical (HPAC), si alte sisteme endocrine.

Efectele stressului asupra sistemului imunitar

Factorii generali precum stressul sunt implicati in cauzarea deficientelor

sistemului imunitar datorita organismul care se ocupa de aceasta problema.
Capacitatile sistemului imunitar sunt diminuate in urma activarilor frecvente ale
sistemului nervos autonom in cazul stressului cronic. Sistemul imunitar este declasificat
pentru a putea continua sa functioneze.
Intr-un studiu laborios asupra parintilor a doi copii cu cancer si parinti ai caror
copii au o sanatate relativa, rezultatele au aratat ca stressul cronic, poate reduce
reactiile sistemului imunitar asupra secretiilor hormonale care erau folosite in raspunsul
inflamator ( Miller Cohen & Rithey, 2002).
S-a constatat ca starea de spirit are si ea un rol important asupra sistemulu
imunitar, o atitudine pozitiva se pare ca induce cresterea capacitatii sistemului imunitar
in lupta impotriva bolilor. In cazurile in care pacientii au experimentat teama inaintea
unei operatii chirurgicale, s-a constatat ca au avut nevoie de mai mult timp pentru
vindecare postoperator. Corelarea s-a facut intre numarul de limfocite si nivelul de
optimism al pacientului.
Bolile cardiovasculare sunt un alt domeniu in care stressul are un efect
negativ.Raspunsul natural al luptei ar putea un impact negativ asupra sistemului
cardiovascular. Deoarece lupta implica o crestere a frecventei cardiace, o activare
frecventa ar putea creste posibilitatea unui atac de cord sau alt aspect negativ al bolii.
Mai exact, un studiu a fost facut, intr-un mediu de lucru industrial, in care o frecventa
mult mai mare a mortalitatii cardiovasculare a fost corelata cu un mediu de lucru in care
stimularea pentru recompensa era doarte mica. ( Kivimaki et al.,2002).
Chiar si in problemele de sanatate mai putin periculoase,starea de spirit poate
avea efect. Un studiu despre o raceala si emotii, a aratat ca participantii cu o atitudine
pozitiva au prezentat o capacitate mai mare de a lupta impotriva racelii ( Jones, 2003).
 Un studiu realizat pe elevi intr-un mediu academic, in timpul examenului, a
produs rezultate convingatoare. In cadrul studiului, nivelul celulelor T si raspunsurile la
mitogenii, a fost foarte mic. In al doilea rand s-a raportat o crescuta posibilitate in
dobandirea infectiilor ale tractului respirator superior. ( O`Leary, 1994)
In cazul unor factori externi, mediul social ar putea juca un rol foarte important in
functionarea sistemului imunitar. Daca o persoana face parte dintr-un colectiv in care
exista sprijin din partea colegilor, s-a observat un efect pozitiv asupra sistemului
imunitar. Sistemul cardiovascular, de asemenea, ar putea avea un raspuns pozitiv la
acest tip de ajutor social, ce poate duce la reglarea tensiunii arteriale, reducand astfel
posibilitate unei boli de inima.

STRATEGII DE COPING
Definitia stressului poate fi derutanta, poate fi un stimul sau o cerinta, un raspuns
sau un proces care le implica pe ambele. Seyle considera ca raspunsul fiziologic contine
un stadiu de alarma, de rezistenta si faza de epuizare, sau mai este cunoscut sub
denumirea de strategie de adaptare generala.
Lazarus promoveaza o teorie alternativa care implica raspunsuri emotionale si
psihologice ale individului, la impactul cu stressul. In opinia lui, factorii cognitivi, joaca
un rol important fiind corelati cu experientele anterioare ale individului si in mediul
socio-cultural.
In primul rand, individul determina gradul de amenintare, care este perceput de
stress. Strategiile de adaptare pe care le va folosi individul, vor influenta confruntarea
cu problema.
Cox sustine ca ambele componente psihologice si fiziologice sunt implicate in
egala masura si ca fiecare individ are propriile stragegii de coping.
Strategia pe care individul o foloseste pentru a face fata stressului, arata in unele
studii relatia puternica dintre stress si capacitate sistemului imunitar de a reactiona. In
cazul terapiilor cognitiv comportamentale au fost obtinute rezultate eficiente de
reducere a stressului. Capacitatea de a gestiona proactiv modul in care individul trateaza
“lupta” cu stressul in viata de zi cu zi, ar putea atenua activarea constanta a sistemului
endocrin, care la randul sau, creste eficienta sistemului imunitar. (Jones,2003)
Inhibarea emotiilor poate fi un alt factor negativ ce afecteaza sanatatea. Emotiile
negative acumulate par sa reduca sursele de aparare ale sistemului imunitar. Persoanele
care au suferit un eveniment tragic, par sa aibe un raspuns imunitar crescut, si in
general sunt mai sanatoase, decat cele care au inhibat exprimarea emotiilor.
 Exista dovezi considerabile ca vorbind despre problemele personale so folosind
ajutorul unor specialisti scade numarul de concedii medicale si se reduc costurile privind
problemele de sanatate ale indivizilor. ( O`Leary, 1990)
Utilizarea unei strategie de adaptare care presupune negarae sau evaluarea ca o
anume boala este dincolo de controlul individului, s-a dovedit a fi o strtegie ineficienta.
Persoana incearca sa scape de realitate si se refugiaza in munca. (Jones,2003)
Intr-un studiu efectuat asupra persoanelor cu SIDA, pacientii au primit sfaturi cu
privire la sanatate, tehnici de gestionare a stressului, suport psihologic, si rezolvarea
problemelor privind diagnosticul. Initial in urma studiului, timp de 6 saptamani nu a
existat un rezultat vizibil dar dupa 6 luni s-au observat scaderi ale stressului psihologic si
un nivel mai ridicat de functionare a sistemului imunitar.

SCHIMBARI DE COMPORTAMENT
Domeniul PNI nu este lipsit de controverse. Unul dintre subiectele dezbatute este
relatia dintre stress, depresie si raspuns imun. Depresia a fost implicata in producerea
de schimbari comportamentale la persoanele cu tulburari depresive majore. Unele
dintre aceste modificari ate stilului de viata pot fi profunde, de ex: pacientul nu
mananca, face abuz de droguri, prezinta probleme legate de somn. Unii cercetatori
sustin ca acest stil de viata reduce capacitatea sistemului imunitar de a lupta contra
problemei. Aceste obiceiuri de a refuza hrana, pot saraci organismul de nutrientii
necesari pentru a mentine un nivel ridicat al leucocitelor, ca urmare, scade
functionalitatea sistemului imunitar si persoana devine predispusa la boli sau inflamatii.
Intr-un studiu realizat cu femei depresive si femei lipsite de activitate fizica, 42-
63% din deficientele sistemului imunitar au fost observate la femeile lipsite de activitate
fizica. Productia de limfocite a fost masurata pentru a observa functionarea sistemului
imunitar. (Handersen, 1999)
Pacientii cu cancer, pot avea schimbari semnificative ale stilului de viata ca
urmare a starii lor. Ei vor avea obiceiuri alimentare sarace, tulburari de somn cum ar fi
insomnie sau trezitul mai devreme,chiar si probleme legate de droguri. Toti acesti
factori la care se adauga stressul, actioneaza asupra sistemulu imunitar. Inlaturarea
stressului a dus la rezultate pozitive asupra sanatatii individului. Din nou, un studiu
realizat asupra persoanelor lipsite de activitate fizica, nu numai ca a ajutat in eliminarea
obiceiurilor proaste din acest punct de vedere, dar a scazut depresia si a dat clientelor o
perspectiva pozitiva. (Anderson, Glaser&Kiecolt-Glaser,1994)
 EFECTELE TULBURARILOR PSIHOLOGICE ASUPRA SISTEMULUI IMUNITAR

Derpresia si stressul
Problema daca depresia cauzeaza stressul sau invers, este un alt domeniu de
interes pentru PNI. Unii se intreaba daca depresia este cauzata de stress, sau depresia
insasi este o forma de stress. Analizand care este cauza primara a reducerii raspunsului
imun in PNI, pare sa fie destul de dificil. Deoarece ambele pot fi produse de fiecare, este
aproape imposibil sa se determine care are un rol mai important in afectarea sanatatii
individului. Stressul poate fi sub mai multe forme. Anxietatea cauzeaza stress, depresia
cauzeaza stress, si evenimentele din viata individului pot cauza stress. Pe de alta perte,
stressul poate declansa o tulburare depresiva majora.
O teorie a modului in care stressul poate provoca depresie, isi are radacinile in
starea de spirit a creierului si caile placerii. Expunerea la stress poate cauza o stimulare a
secretiei de glucocorticoizi care la randul ei inhiba secretia de norepinefrina in locus
coeruleus. Acest lucru are ca efect scaderea atentiei individului. Ei devin inactivi si lipsiti
de emotii. (Salzano,2003).
O persoana poate vedea un agent stressor mult mai mare decat alta persoana
care nu poate este afectata in aceeasi masura de acelasi agent stressor. Daca o persoana
traieste o anxietate mare in urma actiunii agentului stressor, mecanismul “fight or
flight” ar putea fi sporit in raspuns perpetuu. Doar gandul la un agent stressor ar putea
induce modificari. Aceasta subliniaza valoarea la o activare constanta a raspunsului, in
cazul in care gandurile preocupa individul in mod constant.

SCHIZOFRENIA SI SISTEMUL IMUNITAR

Exista o cantitate considerabila de dovezi, ca pacientii schizofrenici au sanse mai
mare la vindecare, dupa interventii chirurgicale majore. Un studiu a investigat nivelul de
interleukina din plasma, si shizofrenicii pe parcursul tuturor etapelor procesului de
chirurgie hemicolectomie si sigmoidectomie. Interleukina din plasma s-a observat a fi
foarte scazuta la pacientii schizofrenici dupa interventia chirurgicala, iar in timpul
interventiei, concentratiile plasmatice de cortizol au fost de asemeni foarte scazute.
Concluzia studiului a fost ca pacientii schizofrenici au avut o capacitate redusa de a lupta
contra inflamatiei. Motivul ar putea fi reprezentat de o disfunctie hipotalamo-hipofizo-
suprarenaliana. Sistemul endocrin are interactiuni stranse cu sistemul imunitar. ( Kudoh,
Sakai, Ishiria, & Matsuki, 2001)