Coordonatorul colecţiei: dr.

MICA BIBLIOTECĂ DE
LEONARD GAVRILIU PSIHOLOGIE
Redactor de carte: MĂRIA
STANCIU THEODULE RIBOT

Concepţia grafică a copertei

colecţiei: VENIAMIN & VENIAMIN

MEMORIA
SI PATOLOGIA EI

Traducere, eseu
introductiv şi
note de dr.
LEONARD
GAVRILIU

ISBN 973- EDITURA

97627-8-6 IRI
Bucureşti,
1998
jperta reproduce: R. CUPRINS
Magritte - Memoria

Traducerea s-a făcut Memoria, condiţia princeps a

după volumul psihicului, eseu
Les maladies de la introductiv de dr. LEONARD
memoire par Th. Ribot, GAVRILIU
Virigt-sixieme edition, .........................................................
Felix Alean, Paris, 1920 9

© Toate drepturile Cuvânt înainte

pentru .........................................................
traducerea în 17
limba română Capitolul I: MEMORIA CA
sunt rezervate FAPT BIOLOGIC (• Memoria
Editurii IRI este esenţialmente un
fapt biologic, iar în mod
accidental un fapt psihic
• Despre memoria
organică • Sediul
memoriei. • Modificări
ale elementelor
nervoase; asociaţii
dinamice între aceste
elemente • Despre me-
moria conştientă:
intensitate, durată •
Cerebraţia inconştientă •
Acţiunea nervoasă este
condiţia fundamentală a
evenimentului;
conştiinţa nu este decât
ceva accesoriu. • Despre
localizarea în trecut sau
„recunoaştere"
•Mecanismul acestei
operaţii • Recunoaşterea
nu este
un act simplu şi
instantaneu, ci constă din
aditiunea de
stări de conştiinţă
secundare la starea de
conştiinţă prin se deosebeşte localizarea
cipală • Memoria este în viitor de
o viziune în timp • localizarea în trecut • Orice
Localizare memorie este o iluzie
teoretică şi •Uitarea, condiţie a
practică • Puncte memoriei: memoria
de reper • Prin ce conştientă
se redevine încetul cu încetul
aseamănă şi prin ce automatism)
19
Capitolul II: AMNEZIILE uitate • Reducerea acestui fapt la
GENERALE (. Clasificarea legea regresiei
maladiilor memoriei • Amnezii •Cazuri de falsă memorie •
temporare • Epilepticii Exemple şi încercare de
•Uitarea anumitor perioade de explicaţie)
viaţă • Exemple de 139
reeducare • Reamintiri lente
şi reamintiri bruşte
•Cazuri de memorie provizorie •
Amnezii periodice
sau intermitente • Formarea a
două memorii total sau
parţial distincte • Cazuri
studiate de Maenish, de Azam,
de Dufay (memoria celor
hipnotizaţi) • Amnezii
progresive; importanţa lor: ele
ne dezvăluie legea care
guvernează distrugerea
memoriei • Legea regresiei:
enunţul acestei legi • în ce
ordine are loc disoluţia
memoriei • Contraprobă:
ordinea inversă în care
memoria se reface • Exemple • Amnezii
congenitale
•Memoria fenomenală a unor
idioţi) ...............................................63
Capitolul III: AMNEZIILE
PARŢIALE (• Reducerea memoriei
la unele sectoare ale ei • Cauzele
anatomice şi fiziologice ale
memoriilor parţiale • Amnezia
numerelor, a numelor, a figurilor
etc. • Amnezia semnelor
•Natura sa: este o pierdere a memoriei
motorii • Exa
minarea acestei probleme •
Amnezia progresivă a sem
nelor verifică total legea
regresiei • Ordinea în care are
loc disoluţia: nume proprii,
nume comune, verbe şi
adjective, interjecţii şi limbajul
sentimentelor, gesturi
•Raportul dintre această
disoluţie şi evoluţia limbilor
indo-europene • Contraprobă:
reamintirea semnelor în
ordine inversă)
109
Capitolul IV: EXALTĂRILE
MEMORIEI SAU HIPER-
MNEZIILE (Suscitări generale
• Suscitări parţiale
•Revenirea amintirilor pierdute •
Reamintirea limbilor
CONCLUZIE ( • Raporturile dintre
conservarea amintirilor şi nutriţie
• Raporturile dintre reproducerea
amintirilor şi circulaţia
sanguină generală şi locală
•Influenţa cantităţii şi calităţii
sângelui • Exemple
•Legea regresiei decurge dintr-un
principiu fiziologic
şi dintr-un principiu psihologic •
Rezumat) ..................................
153
INDICE DE NUME 163
 MEMORIA, CONDIŢIA PRINCEPS A
PSIHICULUI

Definită azi ca proces psihic

de înregistrare, păstrare şi
regăsire a informaţiei receptate
(faimoşii „thc three R's of
rcmembering" ai psihologilor de
limba engleză: Record, Retain, and
Retrieve information), memoria este
faptul primordial al istoriei
dezvoltării psihicului pe scara
animală cât şi mecanismul
fundamental care asigură
funcţionarea orientată a
individului în timp şi spaţiu, prin
prisma actualizării selective a
experienţei acumulate. Rezultatul
global este constituirea unei
„lumi interioare", personale, care
adesea rulează ca un scop în
sine. încă I.M. Secenov, autorul
celebrei cărţi Reflexele creierului
(1863), a subliniat că memoria
este „piatra unghiulară a
dezvoltării psihicului" sau
„condiţia fundamentală a vieţii
psihice", psihologii din zilele
noastre nefăcând uneori decât să
repete aproape mot-â-mot aceste
spuse1. Nici un fenomen psihic nu-şi
poate găsi explicaţia altfel decât
pe baza existenţei memoriei.
După Henri Pieron, în percepţie
„nous trouvons [...] la clefdes phenomdnes
de memoire"2, dar adevărată este în
primul rând reciproca acestei
propoziţii. Temperamentul,
emotivitatea, deprinderile,
obişnuinţele, limbajul, aptitudinile,
caracterul, limbajul, învăţarea în
genere etc, presupun memoria
ca premisă a proprietăţilor,
trăsăturilor şi capacităţilor stocate
filogenetic sau a însuşirilor
 LEONARD GAVRILIU diversele momente ale reflectării
şi capacităţilor dobândite în realităţii. Un soldat şi un ţăran văd
cursul ontogenezei. Memoria urmele unui cal. Primul se va
mediază în permanenţă gândi la război, al doilea la munca
raportarea excitanţilor câmpului4 . Astfel - adaugă M.
momentani la stocul de Steriade, citându-1 pe Spinoza - fiecare va
experienţă anterioară al trece de la o idee la alta, după cum
individului, aşa încât orice fiecăruia i s-au înlănţuit într-un alt
reacţie sau acţiune actuală mod imaginile lucrurilor5.
poartă sigiliul trecutului. 10
Rene Zazzo susţine că
autonomia individului este dată
de memorie, pe filiera deprinderii:
„La memoire libere l'individu du prcsent
par l'arbitrage du passe. L'habitudc le
libere d'activitcs d'un niveau inferieur"3.
Cu cât experienţa acumulată
este mai bogată şi mai
diversificată, cu atât
comportamentul virtual (de
dinaintea trecerii la act) faţă de
un stimul dat dispune de mai
multe variante posibile şi, deci,
de un mai mare grad de
imprevizibil, în beneficiul
purtătorului memoriei. In legătură
cu acest aspect, reputatul
neuroscientist român Mircca Steriade
scrie: „Pe treapta structurilor biologice
înzestrate cu memorie, gradul
reacţiilor şi uneori chiar natura lor
nu mai depind integral de stimul,
de intensitatea şi de calitatea
acestuia, ci de congruenţa
excitantului cu toată istoria
individului. Determinismului
reflexelor necondiţionate, în
general perfect previzibile, i se
adaugă un grad de imprevizibil pe
care unii se mulţumesc să-1
eticheteze cu termenul de
«spontaneitate», dar care rezultă
din integrarea tuturor stărilor
anterioare şi a stimulului din
momentul declanşării reacţiei.
Imprevizibilul este deci perfect
determinat, deşi factorii care
concurează sunt greu şi uneori
imposibil de pus în evidenţă
tocmai prin complexitatea lor,
prin capacitatea sistemului
nervos de a fixa urmele
excitanţilor. Memoria faptelor
trecute profilează
individualitatea gândurilor
fiecăruia dintre noi, asociaţiile de
idei depind de modul cum s-au
înlănţuit şi s-au stocat în creier
_____MEMORIA, CONDIŢIA intelligcncc correspond petite memoire,
PRINCEPS A PSIHICULUI_________ voila la regie"*. Pierre Janet merge
Legată direct de procesul de şi mai departe, impunând ideea
importanţă vitală al învăţării că memoria este un act intelectual.
(apprentissage, learning, Lernvermogen), Pentru el memoria umană este o
memoria constituie de fapt garanţia operaţie intelectuală care a
fiinţării şi baza identităţii, a „inventat" trecutul şi chiar
permanenţei individualităţii (a timpul9. P. Janet se legitimează
personalităţii, pe un plan
superior), cu alte cuvinte, premisa
unui comportament adecvat, adaptat
condiţiilor de mediu în care se
dezvoltă acest comportament6. în
lipsa memoriei, viaţa psihică
(admiţând că prin absurd ar putea
să existe aşa ceva) s-ar
pulveriza într-o seric de
momente izolate, trăite strict în
prezent (deci de fapt netrăite!),
fără raport cu trecutul şi nici cu
clipa imediat următoare. Memoria
este aceea care ne dă
sentimentul continuităţii, fiind un
instrument strategic al
dezvoltării şi adaptării. Cu cât în
memoria noastră se depozitează
un trecut mai bogat şi mai variat,
cu atât perceperea şi priceperea
prezentului sunt mai ample şi
mai profunde, iar previziunea
evenimentelor viitoare,
planificarea şi dirijarea în
cunoştinţă de cauză a conduitei,
în vederea atingerii scopurilor fixate,
devin tot mai exacte şi adecvate.
Psihologii scot în evidenţă
rolul inteligenţei în performanţele
memoriei7, mai ales în prezent,
când se pune accentul pe aşa-zisa
memorie semantică (semantic
memory). Reciproca pare însă a fi
şi aici mult mai adevărată, în
pofida acelora care susţin că
inteligenţa n-ar depinde de
memorie, văzând un semn de
mediocritate psihică în
excedentul acestui proces, în
raport cu judecata logică. Ba
chiar unii se încumetă să afirme
că inteligenţa s-ar afla într-un
raport invers proporţional cu
memoria. Alfred Binet se numără
printre psihologii care, fără a
pierde din vedere importanţa
esenţială a inteligenţei, au
combătut în mod argumentat
această concepţie unilaterală: „au
contrate - precizează el - a petite
 LEONARD GAVRILIU paraţie cu rezultatele cercetărilor
neurofiziologice şi neuro-
astfel ca un incontestabil precursor al psihologice din ultimul secol. în
teoreticienilor memoriei semantice. prezent este pe deplin
Fireşte că nu există învăţare confirmată ideea sa că „ii ne suffit
care să nu implice efectiv pas que les impressions
memoria. Nulla scientia* sine
memoria este o axiomă. De obicei, Tu sensul de învăţare.
însă, fenomenul învăţării este 12
identificat de profani cu
fenomenul memorării, deşi nu se
reduce deloc la simpla
memorare. Problema a fost şi
rămâne complexă. „Faptul dacă
această aptitudine a învăţării e o
aptitudine aparte, ca inteligenţa,
memoria, atenţia etc. sau nu,
precum şi faptul dacă ea e o
singură aptitudine sau o
colectivitate de aptitudini,
constituie încă o chestiune
nelămurită în psihologie. Unii
psihologi înclină să o socotească o
aptitudine generală, alţii, ca
Watson, par să o identifice cu
memoria, reflexologii, în frunte cu
PavJov şi Behterev, vor să o
socotească una cu asociaţia, în
vreme ce configuraţioniştii, în
cap cu Koehler, o leagă de
inteligenţă. Soluţia cea mai
apropiată de adevăr - ŞJ însuşită de
cei mai mulţi psihologi - e că
învăţarea pare să fie mai mult un
fruct al colaborai ii acestor
funcţiuni, deci şi al inteligenţei şi
al memoriei şi asociaţiei, precum
şi al atenţiei şi imaginaţiei, fiind
controlată îndeaproape şi de
afectivitate10."
Departe de noi intenţia ca, în
acest scurt eseu introductiv la
versiunea în limba română a cărţii
de pionierat Les maladies de la
memoirc (1881) a lui Theodule
Ribot, să abordăm întreaga
problematică a memoriei
(formele, tipurile şi operaţiile
memoriei, calităţile acesteia, uitarea
ca un complement al memoriei,
mnemotehnica etc). Dat fiind
însă faptul că psihologul francez
acordă o atenţie aparte memoriei
ca fapt biologic, este necesar să
spunem măcar câteva cuvinte
despre ceea ce se înţelege astăzi
prin bazele biologice ale memoriei,
compensând întrucâtva fatalul
handicap al lui Ribot în com-
_____MEMORIA, CONDIŢIA diseminate: „ii n 'y a, en derniere analyse,
PRINCEPS A PSIHICULUI___________ que des memoires speciales, ou, comme
soient recues, ii faut qu'elles soient fixees, disent certains auteurs, locales. Nous
enregistrees organiquement, incrustees; acceptons volontiers cette derniere
ii faut qu 'elles deviennent une denomination, ă condition qu 'on
modification permanente de l'encephale; n 'oublie pas qu 'ii s 'agit ici
ii faut que les modifications imprimees 13
aux cellules et aux filets nerveux et que
les associations dynamiques que ces
elements forment entre eux restent
stables"11. A sa teorie a „reziduurilor"
coincide cu ceea ce este azi teoria
engramei. Engramarca informaţiei
este astăzi unanim admisă,
engramele fiind elementele
structurale moleculare de
procesare a informaţiei după
criterii de tip, de loc şi de
semnificaţie. S-a stabilit că
suportul codificării informaţiei la
nivelul memoriei de lungă durată
(long-term memory) este de natură
biochimică. După H. Hyden, care
distinge patru etape în formarea engramei,
păstrătoare ale informaţiei ar fi
moleculele de ADN din creier, pe
când moleculele de ARN ar deţine
rolul de transportori de
informaţie12. Conform acestei ipoteze -
notează A. Kreindler -, urma de
memorie este fixată simultan
într-un număr mare de neuroni,
ceea ce ar explica faptul că, în
cazul unor leziuni localizate ale
sistemului nervos, memoria poate
fi compensată. Teoria moleculară,
biochimică, a memoriei aduce o
contribuţie nouă şi însemnată
care deschide perspective noi în
cercetarea proceselor psihice"13.
Ulterior s-a putut preciza că
localizarea unei engrame depinde
de natura informaţiei receptate şi
de sistemul neuronal specific care
o procesează14. S-a stabilit, de
asemenea, că engramele sunt
distribuite, întrucât mai multe
sisteme cerebrale de procesare sunt
angrenate simultan în orice situaţie de
învăţare (learning situation), ceea ce
duce la o diseminare a engramelor în
diferite zone ale creierului15, cu avantajele
deja subliniate de A. Kreindler în citatul de
mai sus. Fapt este însă că Ribot a
profesat de mult ideea că
memoria este multiplă, în
corelaţie cu diferitele aparate
senzoriale, şi că „reziduurile" sunt
 LEONARD GAVRILIU memoriei, dar diferitele sale zone
şi formaţiuni nu joacă acelaşi
d'une localisation disseminee, suivant
rol"1H. Este de crezut că Theodule
cette hypothese des associations
dynamiques dont nous avons si Ribot ar fi subscris fără nici o
souventparle"16. Dacă într-o vreme rezervă la această concluzie.
se căuta cu toată seriozitatea în ceea ce priveşte partea
„sediul" sau „centrul memoriei" consacrată de Ribot, în cartea sa,
(!) sau măcar anumite structuri patologiei memoriei şi legii
cerebrale implicate direct în disoluţiei memoriei (cunoscută
sedimentarea structurală şi în 14
vehicularea faptelor de memorie (în 1937,
neuroanatomistul american James W.
Papez a descris un circuit neuronal
hipocampo-mamilo-talamie
despre care susţinea că reprezintă
baza neurof'iziologică a memoriei
cât şi regulatorul vieţii
emoţionale), astăzi, deşi se mai
admite că hipocampul şi amigdala
au rolul lor în special în ceea ce unii
neuwscientists numesc new memohes şi
conversiunea informaţiei
senzoriale recente într-o formă
care sa permită stocarea în alte
zone ale creierului17, câştig de cauză
are ideca implicării tuturor sectoa-
relor cerebrale în înregistrarea,
conservarea şi destocarea
informaţiei, fără a se exclude însă
specializarea funcţională a unor
formaţiuni neuronale mai mult
sau mai puţin vaste şi complicate.
Arătând că diversele leziuni
cerebrale, cauzatoare de tulburări
de memorie, infirmă teza potrivit
căreia memoria ar fi în strictă
dependenţă de modelul lui
Papez, psihoneuro-logii români
Constantin Arseni, Mihai Golu şi
Leon Dănăilă ajung la o concluzie
care trebuie reţinută: „Sepoate
admite că, cu cât se stabilesc
mai multe conexiuni între cortex
şi aceste formaţiuni vechi
subcorticalc, cu atât mai
eficientă va fi fixarea şi cu atât
mai uşoară evocarea. Prin
urmare, reproducerea unei acţiuni
nu este o simplă conexiune între
elementul senzorial şi cel motor
prin zonele de asociaţie, ci ca
constituie rezultanta unui
complex de axe spaţiale şi
temporare ale funcţionării
creierului, fapt care constituie
substratul constant al activităţii.
Se poate deci afirma că întregul
creier participă la procesul
_____MEMORIA, CONDIŢIA 4Mircea Steriade, Creier şi
PRINCEPS A PSIHICULUI_________ reflectare. Editura Politică,
şi sub denumirea de legea Ribot), Bucureşti,
rareori se întâlnesc lucrări cu o 1966, p. 75.
cazuistică mai abundentă şi mai 15
completă. Este însă de la sine
înţeles că el nu putea descrie în
termenii de azi sindromul lui
Korsakov (descris ca atare de
către psihiatrul rus Serghei
Korsakov în 1887, deci după
şase ani de la apariţia cărţii lui
Ribot) şi nici boala lui Pick
(descrisă în 1903) sau boala lui
Alzheimer (descrisă abia în
1906); cu toate acestea, simpto-
matologia acestora nu lipseşte
din monografia de o neştirbită
ţinută ştiinţifică a lui Ribot.
Faptele de observaţie relatate de
psihologul francez pot fi lesne încadrate în
rubricile clasificării agreate în
prezent: amnezii anterograde şi
amnezii retrograde, amnezii
totale şi amnezii lacunare. în
factologia sa poate fi identificat
chiar şi ictusul amnezic. Cititorii
care doresc să cunoască evoluţia
etiologiei din acest domeniu pot
consulta cu mult folos lucrări mai
noi, ba chiar şi recente, cum sunt
Les dissolutions de la memoire (1942)
şi Les maladies de la memoire (1943) de
Jean Delay, Patholosie de la memoire de
J. Barbizet (P.U.F., Paris, 1970),
Absentmindcd? The psychology of mental
lapses and everyday errors de J.Reason şi
K.Mycielska (Prentice-Hall,
Englewood Cliffs, New Jersey,
1982), precum şi senzaţionala
The mind of a mnemonist de Aleksandr
Romanovici Luria (Harvard University
Press, Cambridge,Massachusetts, 1987).
Dr. LEONARD GAVRILIU

NOTE
1 A se vedea Richard Meili, Manuel du
diagnostic psychologique, P.U F., Paris,
1964, p. 95.
2HenriPieron,Lecerveauef/apen.see,Fel

ix Alean, Paris, 1923,p. 18.

3 Rene Zazzo, „Pour une psychologie

integrale", în Conduites et
conscience, I!, Theorie et pratique en
psychologie, Delachaux et Niestle,
Neuchâtel, 1968, p. 15.
 LEONARD GAVRILIU
5 B.Spinoza, âthique (trad. R. 16
Lantzenberg), Flammarion, Paris,
1947,p.91.
6
A. Krcindler,Dinamica proceselor
cerebrale,Editura Academiei,
Bucureşti. 1967,p. 117.
7 Richard Meili.op.cit., p. 89.
8 Alfred Binet,Les idees modernes sur

Ies enfants,Flammarion,
Paris, 1929, p. 166.
9 Pierre Janet,L 'intelligencc avânt le

langage, Flammarion, Paris.

1936. p. 139.
I ° Nicolae Mărgineanu,
Psihologia persoanei,Sibiu, 1944,
p..202.
II
Theodule Ribot,Les maladies de la
memoire, Librairie Felix
Alean. Paris, 1920, p. 156.
12 H. Hyden, „A macromolecular basis of

neuron-glia interaction",
în Macromolecular specificity and
biological memory, MIT Press,
Cambridge, Massachusetts. 1962.
(Cercetări ulterioare nu au
premis,însă,
o demonstraţie clară aunui codaj
mnezic în macromolecuie.)
13 A.kreindier,op.c;t.„p. 115.
14 L. R. Squire,„Mechanisms of

memory", înScience, iir. 232. iunie

1986,pp.1612-1619.
15 M.F.Bear, L.N. Cooper, F.F.Ebner, ..A

psychological basis for a

Theory of synapse modification",în Science,
nr. 237, 1987, pp. 42-48.
lh Theodule Ribot,op.cit., p. 112.
17 A. J. Hostetler, „Exploring the

«gatekeeper» of memory", înAPA

Monitor, 19,1988; a se vedea şi E.
Tulving, Elcments of Episodic Memory,
Oxford University, Oxford, 1983; J. R.
Anderson,Architecture of
Cognition, Harvard University Press,
Cambridge, Mass., 1983;
L. R. Squire,Memory and Braw,Oxford
University Press, New York,
1987.
18 C.Arseni, M.Golu, L
Dănăilă, Psihoneurologie, Editura
Academiei, Bucureşti, 1983, p.
252.
 CUVÂNT ÎNAINTE
Mi-am propus să realizez în
această lucrare o monografie
psihologică a maladiilor
memoriei şi, atât cât ne-o
permite starea actuală a
cunoştinţelor, să trag în această
privinţă unele concluzii. S-a
studiat adesea memoria, dar fără
nici o preocupare pentru
patologia sa. Mi s-a părut
întrucâtva profitabil să reiau
subiectul din acest punct de
vedere. Am căutat să mă limitez
la acesta, aşa încât nu am spus
despre memoria normală decât
ceea ce era necesar spre a se
înţelege despre ce este vorba.
Am citat multe fapte: acest procedeu
nu este literar, dar îl socot singurul
instructiv. A descrie în termeni generali
tulburările memoriei, fără a da
exemple pentru fiecare dintre ele,
mi se pare un lucru zadarnic, deoarece
trebuie ca interpretările autorului să
poată fi controlate în orice
moment.
îl rog pe cititor să ia aminte că
în această carte i se oferă un
eseu de psihologie descriptivă,
adică un capitol de istorie
naturală, nimic mai mult, şi că, în
lipsa oricărui alt merit, acest
volumaş îl va face să cunoască un
mare număr de observaţii şi de
cazuri curioase, împrăştiate în
culegeri de tot felul şi care până
aci încă nu au fost reunite.
Ianuarie,
1881 17
 CAPITOLUL I

MEMORIA CA FAPT BIOLOGIC

Studiul descriptiv al amintirii a
fost foarte bine făcut de diferiţi
autori, îndeosebi de către
scoţieni1, iar scopul acestei
cărţi nu este de a reveni la
acesta. îmi propun să cercetez
ceea ce noua metodă în
psihologie ne poate învăţa cu
privire la natura memoriei, să
arăt că datele fiziologiei şi
acelea ale conştiinţei ne
determină să punem această
problemă într-o formă mai
cuprinzătoare, că memoria,
aşa cum o înţelege simţul
comun şi cum a descris-o de
obicei psihologia, departe de a
fi memoria în întregul ei, nu
este decât un caz particular al
acesteia, cazul cel mai nobil şi
mai complex şi care, luat în el
însuşi şi studiat aparte, poate
fi rău înţeles. Memoria este
termenul ultim al unei lungi
evoluţii, este ca o
eflorescentă ale cărei rădăcini
se înfig adânc în viaţa
organică. Pe scurt, memoria
este esenţialmente un fapt
biologic, iar în mod accidental
un fapt psihologic.
Astfel conceput, studiul nostru
cuprinde o fiziologie şi o
psihologie generală a memoriei şi,
în acelaşi timp, o patologie a
acesteia. Tulburările şi maladiile
acestei facultăţi, clasificate şi
supuse unei interpretări,
încetează de a fi o culegere de
fapte bizare şi de anecdote
amuzante pe care le menţionăm
doar în treacăt. Ele ne apar a fi
guvernate de anumite legi care
19
THEODUL MEMORIA ŞI
E RIBOT PATOLOGIA EI

constituie fondul făcut până azi, ca pe

însuşi al memoriei şi „o facultate a
care îi dezvăluie sufletului", cu ajutorul
mecanismul. exclusiv al simţului
intim2, este inevitabil să
vedem în această
formă perfectă şi
în accepţiunea conştientă memoria în
curentă a termenului, întregul ei, dar
adoptată de toată aceasta înseamnă, ca
lumea, memoria cuprinde efect al unei metode eronate,
trei elemente: conservarea a lua partea drept întreg sau
anumitor stări, mai degrabă specia
reproducerea drept gen. Unii autori
acestora, localizarea contemporani (Huxley,
lor în trecut. Cu toate Clifford, Maudsley etc.),
acestea, nu avem aici decât susţinând că conştiinţa
un anumit fel de memorie, nu este decât
aceea pe care o putem însoţitorul unor
numi perfectă. procese nervoase şi
Valoarea acestor trei că ea este „la fel de
elemente este inegală: incapabilă să
primele două sunt acţioneze asupra lor
necesare, pe cât de incapabilă
indispensabile, pe este umbra de a
când cel de al treilea, acţiona asupra paşilor
acela care în limbajul călătorului pe care îl
şcolii este numit însoţeşte", au deschis
„recunoaştere", calea pentru noua teorie
desăvârşeşte pe care o încercăm aici.
memoria, însă nu o Să îndepărtăm pentru
constituie. Suprimaţi- moment elementul
le pe cele dintâi şi psihic, cu condiţia de
memoria este a-1 studia mai
nimicită; suprimaţi-1 departe; să reducem
pe cel de al treilea şi problema la
veţi constata că
memoria încetează de 20
a exista pentru ea
însăşi, dar fără a
înceta să existe în ea
însăşi. Acest al treilea
element, care este
exclusiv psihologic, se
dovedeşte deci a fi ca
supraadăugat
celorlalte două; el este
instabil, apare şi
dispare; ceea ce
reprezintă el este
aportul conştiinţei în
faptul memoriei; nimic
mai mult.
Dacă studiem
memoria, aşa cum s-a
datele sale cele mai şi altele similare au o
simple şi să vedem analogie prea
cum, în afara oricărei îndepărtată cu
conştiinţe, o stare memoria, aşa încât nu
nouă se implantează trebuie să insistăm
în organism, se conservă asupra lor. Găsim aici
şi se reproduce: cu prima condiţie a
alte cuvinte, să vedem oricărei reproduceri:
cum, în afara oricărei conservarea; dar este
conştiinţe, se singura, deoarece aici
formează o memorie. reproducerea este atât
înainte de a ajunge de pasivă, atât de
la memoria organică dependentă de inter-
veritabilă, se impune venţia unui agent
să menţionăm câteva străin încât nu se
fapte între care uneori aseamănă cu
s-a făcut apropiere. S-au reproducerea naturală
căutat fapte analoage din cazul memoriei.
memoriei în planul Pe de altă parte, în
unor fenomene ceea ce priveşte tema
anorganice, în special noastră, nu trebuie
în proprietatea pe niciodată să pierdem
care o au vibraţiile din vedere că avem
luminoase de a putea de-a face cu legi vitale,
fi înmagazinate pe o nu cu legi fizice, şi că
foaie de hârtie şi de a bazele memoriei
persista, în starea de trebuie căutate în
vibraţii silenţioase, un proprietăţile materiei
timp mai mult sau mai organizate, nu în altă
puţin lung, gata de a parte. Vom vedea mai
reapărea la apelul unei departe că cei care
substanţe uită lucrul acesta
revelatoare. Gravuri rătăcesc drumul.
expuse la razele Nu voi insista nici
solare şi păstrate în asupra obişnuinţelor
întuneric pot, la mai din lumea vegetală,
multe luni după care au fost
aceea, cu ajutorul comparate cu
unor reactivi speciali, memoria; mă grăbesc
să reveleze urmele să ajung la fapte mai
suprafeţei lor"3. decisive.
Aşezaţi o cheie pe o în regnul animal,
foaie de hârtie albă, ţesutul muscular ne
expuneţi-o la soare, oferă o primă eboşă de
păstraţi apoi acea achiziţie a unor
hârtie la întuneric, proprietăţi noi, de
într-un sertar, şi, chiar conservare a lor şi de
şi după câţiva ani, reproducere automată.
imaginea spectrală a „Experienţa de zi cu zi
cheii va fi încă - spune Hering -
vizibilă4. După părerea 21
noastră, aceste fapte
THfiODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA
EI

ne arată că un muşchi acestea, nu vom

devine cu atât mai căuta în forma cea
puternic cu cât mai simplă a
lucrează mai mult. activităţii sale,
Fibra musculară care, reflexul, tipul de
la început, răspunde memorie organică.
slab la excitaţia Reflexul, de fapt, care
transmisă de nervul constă dintr-o excitaţie
motor o face cu atât urmată de o contracţie
mai energic cu cât este mai sau de mai multe
frecvent excitat, contracţii, este rezultatul
admiţând, fireşte, unei structuri anatomice.
pauze şi odihna Ce-i drept, s-ar putea
respectivă. După susţine, nu fără temei,
fiecare acţiune că această structură
muşchiul este mai apt anatomică, întot-
de acţiune, mai dispus deauna înnăscută la
să repete un acelaşi animal, este produsul
travaliu, mai capabil eredităţii, adică al unei
de reproducerea memorii a speciei; că
procesului organic. El ea a fost dobândită
câştigă mai mult din odinioară, apoi fixată
activitate decât dintr-o şi făcută organică prin
lungă odihnă. Avem repetiţii nenumărate.
aici, în forma cea mai Renunţăm să punem
simplă, cea mai în valoare acest
apropiată dintre argument, în favoarea
condiţiile fizice, acea tezei noastre, care se
facultate de sprijină pe argumente
reproducere care se mai puţin discutabile.
întâlneşte într-o formă Adevăratul tip de
atât de complexă în memorie organică -
substanţa nervoasă. iar aici intrăm în
Iar ceea ce este bine miezul temei noastre -
cunoscut despre trebuie căutat în acel
substanţa musculară, grup de fapte pe care
vedem mai mult sau Hartley6 le-a numit atât
mai puţin în substanţa de nimerit acţiuni
celorlalte organe. automate secundare
Pretutindeni se pune (secondarily automatic),
în evidenţă, o dată cu spre deosebire de actele
creşterea activităţii, automate primare sau
întreruptă de perioade înnăscute. Aceste
de odihnă suficiente, o acţiuni automate se-
creştere a puterii în cundare, sau mişcări
funcţiile organelor"5. dobândite, constituie
Ţesutul cel mai însuşi fondul vieţii
nobil al organismului,
22
ţesutul nervos,
prezintă în cel mai
înalt grad această
dublă proprietate de
conservare şi de
reproducere. Cu toate
noastre zilnice. Astfel, unora, cu excluderea
locomoţia, care la altora. Această
multe specii inferioare perioadă de formare
este o putere nu este uneori decât o
înnăscută, la om lungă tatonare. Actele
trebuie dobândită, în care ni se par azi cele mai
special acea putere de naturale au fost la început
coordonare care dobândite cu trudă. Când
menţine echilibrul ochii noului-născut
corpului la fiecare pas, sunt pentru prima
prin combinarea de dată izbiţi de lumină,
impresii tactile şi observăm o fluctuaţie
vizuale. Putem spune, incoerentă a
în general, că mişcărilor oculare;
membrele adultului şi câteva săptămâni mai
organele sale târziu, coordonarea
senzoriale nu mişcărilor este
funcţionează cu atâta realizată, ochii se pot
uşurinţă decât datorită adapta, pot fixa un
acelui ansamblu de punct luminos şi pot
mişcări dobândite şi urmări toate mişcările
coordonate care din jur. Când un copil
constituie pentru învaţă să scrie,
fiecare parte a corpului observă Lewes, îi este
memoria sa specială, imposibil să mişte
acumularea de capital doar mâna; el îşi
pe seama căreia el mişcă şi limba,
trăieşte şi acţionează muşchii feţei şi chiar
cu ajutorul picioarele7. Cu timpul
experienţelor sale reuşeşte să suprime
trecute. Aceleiaşi mişcările inutile. Noi
categorii îi aparţin toţi, atunci când
acele grupe de mişcări încercăm pentru prima
cu un caracter mai dată un act muscular,
artificial care constituie cheltuim o mare
învăţarea unei meserii cantitate de energie
manuale, a jocurilor de prisos, pe care
de îndemânare, a încetul cu încetul învă-
diverse exerciţii ţăm să o restrângem la
corporale etc. etc. strictul necesar. Prin
Dacă examinăm exerciţiu, se fixează
cum sunt dobândite, mişcările adecvate, cu
fixate şi reproduse excluderea celorlalte. în
aceste mişcări elementele nervoase
automate, vedem că corespunzătoare
travaliul iniţial constă organelor motorii se
în formarea de asociaţii. formează asociaţii
Materia primă este dinamice, secundare,
furnizată de reflexele mai mult sau mai puţin
primitive: este vorba de stabile
gruparea lor într-un anumit 23
mod, de combinarea
THfiODU MEMORIA ŞI
LE PATOLOGIA
RIBOT EI

(adică o memorie), dacă dorm, soldaţii

care se adaugă care mărşăluiesc şi
asociaţiilor chiar cavaleriştii în
anatomice, primitive şaua cailor îşi pot
şi permanente8. continua drumul, deşi
Dacă cititorul vrea aceştia din urmă au a-
să-şi dea osteneala să şi ţine mereu
observe aceste acţiuni echilibrul. Această
automate secundare, sugestie organică este
atât de numeroase, încă şi mai frapantă în
atât de cunoscute de cazul citat de Carpenter9, al
toată lumea, el va unui pianist desăvârşit
vedea că această care a executat o
memorie organică piesă muzicală
seamănă întru totul dormind, fapt care
cu memoria trebuie atribuit mai
psihologică, cu ex- puţin simţului auzului
cepţia unui aspect: cât simţului muscular
absenţa conştiinţei. care sugerează
Să trecem în revistă succesiunea mişcărilor.
caracteristicile lor, iar Fără a căuta cazuri
asemănarea perfectă extraordinare, găsim
a celor două memorii în actele noastre
va apărea de la sine: cotidiene serii
Achiziţie când organice complexe şi
imediată, când lentă. bine determinate,
Repetare a actului, adică ale căror
necesară în unele început şi final sunt
cazuri, inutilă în fixe şi ale căror
altele. Inegalitatea termeni, diferiţi unii
memoriilor organice, în de alţii, se succed într-o
raport cu un individ sau ordine constantă: de
altul; ea este rapidă la exemplu, urcarea sau
unii, lentă sau cu totul coborârea unei scări în
refractară la alţii mod obişnuit.
(lipsa de dexteritate este Memoria noastră
rezultatul unei proaste psihologică ignoră
memorii organice). La unii, numărul treptelor, pe
permanenţă a când memoria
asociaţiilor o dată noastră organică le
formate; la alţii, cunoaşte în felul ei,
uşurinţa în a le pierde, în ca şi diviziunea în
a le uita. Dispunerea acestor etaje, distribuirea
acte în serii simultane palierelor şi alte
sau succesive, ca detalii: ea nu se
pentru amintirile înşeală. Nu se
conştiente. Chiar şi în impune să
cazul acestora, fapt demn de 24
subliniat, fiecare membru al
seriei îl sugerează pe
următorul: este ceea
ce ni se întâmplă când
mergem fără a lua
seama la mers. Chiar
afirmăm că aceste să cânte şi, deşi era
serii bine definite absolut străin de cele
sunt, în ceea ce din jur, cu toate că nu-i
priveşte memoria vedea şi nu-i auzea pe
organică, riguros cei care îl
analoage cu o frază, o acompaniau, păstra
pereche de versuri măsura"12.
sau o arie muzicală în Se pare că, aici,
ceea ce priveşte conştiinţa se
memoria psihologică? însărcinează ea însăşi
Aşadar, în ceea ce sa ne demonstreze
priveşte modul de rolul ei, să-1 reducă la
achiziţie, conservarea valoarea sa şi, prin
şi reproducerea, bruştele sale absenţe,
găsim că memoria să ne facă să vedem
organică este identică că ea este în
cu aceea a spiritului. mecanismul memoriei
Doar că lipseşte un element
conştiinţa. La început supraadăugat.
ea însoţeşte
activitatea motorie, iar Logica ne
după aceea dispare treptat. determină acum să
Uneori - iar aceste cazuri mergem mai departe
sunt cele mai instructive şi să ne întrebăm ce
-dispariţia sa este modificări ale
bruscă. Un bărbat, organismului sunt
obiect al unor necesare pentru
suspendări temporare stabilirea memoriei,
a conştiinţei, în timpul care sunt schimbările
crizei îşi continua suferite de sistemul
mişcarea începută: nervos atunci când s-a
într-o zi, mergând organizat în mod
drept înainte, a căzut definitiv un grup de
în apă. Adesea (era mişcări. Ajungem aici
cizmar) îşi înţepa la ultima întrebare
degetele cu sula, care, fără a ieşi de pe
continuând mişcările terenul faptelor, s-ar
de găurire a pielii10. în putea pune în legătură
vertijul epileptic numit cu bazele organice ale
„criză minoră"11, fapte memoriei, iar dacă
analoage se observă memoria organică
în mod obişnuit. Un este o proprietate a
muzicant, violonist vieţii animale, din
într-o orchestră, avea care memoria
frecvent crize de vertij psihologică nu este
epileptic (pierderea pe decât un caz
moment a conştiinţei) particular, atunci tot
în timp ce executa o ce vom putea
partitură. „Cu toate descoperi
acestea, el continua 25
THEODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA
EI

sau presupune în oboseşte nervul optic.

ceea ce priveşte Este cunoscut faptul
condiţiile sale ultime că perceperea unui
va fi aplicabil la obiect colorat este
memoria în întregul adesea urmată de o
ei. senzaţie13 consecutivă
Ne este imposibil, în care ne arată obiectul
cadrul acestei cercetări, să cu aceleaşi contururi,
nu formulăm ipoteze. dar având culoarea
Dar, evitând orice complementară faţă
concepţie a priori, ur- de culoarea reală.
mând din aproape Lucrurile pot fi la fel
faptele, bazându-ne pentru imagine
pe ceea ce ştim (amintire). Ea lasă,
despre acţiunea deşi cu o intensitate
nervoasă, evităm mai mică, o imagine
orice probabilitate de consecutivă. Dacă, cu
eroare grosolană. ochii închişi, ne închi-
Ipoteza noastră este, puim că avem în faţa
de altfel, susceptibilă noastră o imagine viu
de permanente colorată, pe care o
modificări. în fixăm timp îndelungat,
concluzie, în locul iar după aceea,
unei fraze vagi asupra deschizând ochii, îi
conservării şi îndreptăm pe o
reproducerii celor suprafaţă albă, vom
memorate, ea va vedea timp de o
substitui în spiritul fracţiune de secundă
nostru o anumită imaginea contemplată
reprezentare a în imaginaţie, dar cu
procesului extrem de culoarea complementară.
complex care produce Acest fapt, subliniază
şi susţine memoria. Wundt, de îa care l-am
Prima chestiune pe care luat, dovedeşte că
o avem de stabilit este operaţia nervoasă este
aceea referitoare la aceeaşi în ambele
sediul memoriei. cazuri, în percepţie şi
Această problemă nu în amintire14.
poate da loc Numărul de fapte şi
actualmente nici unei de inducţii în favoarea
controverse serioase: acestei teze este atât
„Trebuie să privim ca de mare încât ea
aproape demonstrat - aproape că
spre Bain - faptul că echivalează cu o
impresia reînnoită certitudine şi ar fi
ocupă exact aceleaşi nevoie de argumente
părţi ca impresia foarte puternice pentru
iniţială şi în acelaşi a o zdruncina. De fapt
mod". Iată un nu există o memorie,
exemplu frapant în ci memorii; nu
această privinţă: 26
experienţa arată că
ideea persistentă a
unei culori vii
există un sediu al tendoane, articulaţii,
memoriei, ci sedii ligamente etc. Aceste
particulare pentru modificări - sau cea
fiecare memorie mai mare parte a lor-
particulară. Amintirea sunt transmise la
nu se află, după simţuri. Orice opinie s-
expresia vagă a limbii ar profesa cu privire la
curente, „în suflet": ea condiţiile anatomice
este fixată în locul ei ale sensibilităţii
de naştere, într-o parte musculare, este cert
a sistemului nervos. că ea există, că ne
Lucrul acesta o face să cunoaştem
dată stabilit, începem partea corpului nostru
să vedem mai clar inclusă într-o mişcare
problema condiţiilor şi că ne permite s-o
fiziologice ale reglăm.
memoriei. Pentru noi, Ce presupune
aceste condiţii sunt faptul acesta? El
următoarele: implică modificări
1)O modificare receptate şi
specială imprimată conservate de un grup
elementelor determinat de
nervoase; elemente nervoase.
2)O asociaţie, o „Este evident - spune
conexiune specială Maudsley (care a studiat
stabilită între un atât de bine rolul
anu mişcărilor la om) - că
mit număr dintre există în centrii
aceste elemente. nervoşi reziduuri care
Aşa după cum provin de la reacţiile
vom încerca să motorii. Mişcările
arătăm, acestei a determinate sau
doua condiţii nu i s-a efectuate de un
dat importanţa pe centru nervos
care o merită. particular lasă, ca şi
Ca să rămânem, ideile, reziduurile lor,
deocamdată, la care, repetându-se de
memoria organică, să mai multe ori, se
examinăm una dintre organizează sau se
acele mişcări încarnează atât de
automate secundare bine în structura sa
care ne-a servit drept încât mişcările
tip şi să vedem ce se corespunzătoare pot
întâmplă în perioada avea loc în mod
de organizare: fie, de automat... Când
exemplu, mişcările afirmăm: o urmă, un
membrelor inferioare vestigiu sau un
în timpul locomoţiei. reziduu, tot ceea ce
Fiecare mişcare vrem să spunem este
cere punerea în că în elementul
acţiune a unui anumit organismului rămâne
număr de muşchi un
superficiali sau 27
profunzi, a unor
THfiODUL MEMORIA ŞI
E RIBOT PATOLOGIA EI

anumit efect, ceva ce Fără a insista, cel

el reţine şi care îl puţin găsim în celula
predispune să func- nervoasă elementul
ţioneze din nou în care receptează,
acelaşi fel"15. Tocmai înmagazinează şi
această organizare a reacţionează. Or,
„reziduurilor" este impresia, o dată
aceea care, după receptată, o
perioada de tatonare marchează cu o
despre care am amprentă. Prin
vorbit, ne face apţi să aceasta „se produce o
ne facem mişcările cu aptitudine şi, cu ea, o
o uşurinţă şi cu o diferenţiere a
precizie crescânde, elementului, cu toate
până ce, în sfârşit, ele că nu avem nici un
devin automate. motiv să credem că la
Supunând analizei origine acest element
acest caz extrem de se deosebea de
comun al memoriei celulele nervoase
organice, vedem că omoloage"17. „Orice
implică cele două impresie lasă o
condiţii menţionate anumită urmă de
mai sus. neşters, ceea ce
Prima este o înseamnă că
modificare particulară moleculele, o dată ce
imprimată elemen- sunt aranjate altfel şi
telor nervoase. Dat sunt forţate să vibreze
fiind faptul că ea a într-un alt mod, nu vor
fost adesea mai reveni exact la
semnalată, nu ne vom starea iniţială. Dacă
opri prea mult asupra ei. ating suprafaţa unei
Filetul nervos, virgin în ape liniştite cu o pană,
mod ipotetic, lichidul nu va mai
păstrează el o căpăta forma pe care a
modificare avut-o înainte; el va
permanentă atunci putea să prezinte din
când receptează o nou o suprafaţă
impresie cu totul liniştită, dar
nouă? Acest aspect moleculele îşi vor fi
este discutabil. Unii schimbat locul, iar un
văd în nervi un simplu ochi destul de
conductor a cărui pătrunzător ar
materie constitutivă, descoperi în mod cert
tulburată pentru o aici evenimentul trecerii
clipă, revine la starea penei. Moleculele animale
iniţială de echilibru. Fie deranjate au dobândit deci
ca explicăm prin aceasta, într-un grad
transmiterea prin oarecare, capacitatea de a
vibraţii propagate de-a suferi acest
lungul axonului sau printr-o 28
descompunere chimică a
protoplasmei sale16,
este greu să se
admită că nu rămâne
nimic din acestea.
deranjament. Fără faptul că autorii, fie ei
îndoială, dacă aceeaşi şi contemporani, să fi
activitate exterioară semnalat importanţa
nu ar mai acţiona din acesteia. Ea este
nou asupra aceloraşi totuşi o consecinţă
molecule, ele ar tinde necesară a tezei lor
să-şi reia mişcarea lor cu privire la sediul
naturală; dar lucrurile memoriei.
se vor petrece cu Unii autori par să
totul altfel dacă ele admită, în mod
suferă de mai multe implicit cel puţin, că o
ori aceeaşi acţiune. în amintire, organică sau
acest caz ele îşi vor conştientă, este
pierde puţin câte imprimată într-o celulă
puţin capacitatea de unică, celulă care,
a reveni la mişcarea împreună cu
lor naturală şi se vor filamentele sale nervoase,
identifica tot mai mult ar avea într-un fel
cu aceea care le este monopolul conservării
imprimată, în aşa fel şi reproducerii amintirii
încât aceasta le va respective. Cred că
deveni naturală la ceea ce a contribuit la
rându-i, iar mai târziu această iluzie este
vor asculta de cea artificiul de limbaj20 care
mai neînsemnată ne face să considerăm
cauză care le va pune o mişcare, o idee, o
în mişcare"18. imagine, un sentiment
Este imposibil19 de ca pe un lucru, ca pe o
spus în ce constă unitate. Reflecţia ne
această modificare. arată totuşi de îndată
Nici microscopul, nici că fiecare dintre
reactivii, nici aceste pretinse
histologia sau unităţi este compusă
histochimia nu ne pot din elemente
da vreo informaţie în numeroase şi
acest sens, dar eterogene, că este o
faptele şi asociaţie, un grup, o
raţionamentul logic fuziune, un complex, o
ne demonstrează că multiplicitate. Să revenim
ca are loc. la exemplul nostru: o
Cea de a doua mişcare de locomoţie.
condiţie, care constă Ea poate fi considerată
în stabilirea de un reflex de un ordin
asociaţii durabile între extrem de complicat,
diversele grupe de pentru care contactul
elemente nervoase, piciorului cu solul este, în
nu a atras până în fiecare moment,
prezent atenţia. Nu impresia iniţială.
am cunoştinţă de 29
THfiODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA EI

Să examinăm mai mari principalele etape

întăi forma completă a şi căruia chiar şi cei
acestei mişcări. Punctul mai savanţi anatomişti
de plecare este, oare, un act sunt departe de a-i
voluntar? în acest caz cunoaşte toate
impulsia generată - detaliile, presupune
după Ferrier21 - într-o intrarea în activitate a
regiune particulară a unor elemente nervoase
scoarţei cerebrale extrem de numeroase în
traversează substanţa ceea ce priveşte
albă, atinge corpii cantitatea şi foarte
striaţi, parcurge diferite în ceea ce
pedunculii cerebrali, priveşte calitatea.
protuberanta, Astfel, nervii motori şi
structura complicată a senzitivi diferă prin
bulbului rahidian, unde constituţia lor
trece de cealaltă parte histologică de nervii
a corpului, coboară măduvei şi ai
mai departe de-a creierului. Celulele
lungul cordoanelor diferă între ele prin
antero-laterale ale volum, formă
măduvei spinării, până (fusiforme, gigantice,
în regiunea lombară, piramidale etc), prin
iar de aici, prin nervii orientare, prin numărul
motori, până la prelungirilor, prin
muşchi. Această poziţia lor în diversele
transmisie este părţi ale axului
însoţită sau urmată de cerebro-spinal,
un retur spre centri pe întrucât ele sunt
traseul cordoanelor răspândite de la
posterioare ale extremitatea
măduvei şi al inferioară a măduvei
substanţei cenuşii, şi până la straturile
bulb, istmul corticale. Toate aceste
encefalului, pătura elemente cântă
optică şi substanţa partitura lor în acest
albă, până la scoarţa concert. Dacă cititorul
cerebrală. Să va voi să-şi arunce
cercetăm această ochii pe câteva planşe
mişcare în forma sa anatomice şi pe
abreviată - cea mai câteva preparate
obişnuită -, aceea histologice, el îşi va
care are un caracter face o oarecare idee
automat. în acest caz, despre suma
după ipoteza în considerabilă de
general admisă, elemente nervoase
traiectul merge doar de la necesare producerii
periferie la ganglionii unei mişcări şi, drept
cerebrali—, pentru a urmare, pentru a o
reveni la periferie, conserva şi reproduce.
partea superioară a
30
creierului rămânând
neinteresată.
Acest traiect, căruia
i-am indicat în linii
 Credem că este de totdeauna. Fireşte, ne
cea mai mare limităm la conjecturi.
importanţă să Putem totuşi gândi,
atragem atenţia fără teamă, că dacă
asupra următorului celula este capabilă de
aspect: că memoria multiple modificări,
organică nu presupune numărul lor trebuie să
doar o modificare a unor fie limitat. Ba chiar
elemente nervoase, ci şi putem admite că ea nu
formarea între ele de păstrează decât una.
asociaţii determinate Numărul celulelor
pentru fiecare cerebrale fiind de 600
eveniment particular, 000 000, după
stabilirea unor anumite calculele lui Meynert
asociaţii dinamice, (iar sir Lionel Beale dă
care, prin repetiţie, o cifră mult mai
devin la fel de stabile ridicată)24, ipoteza unei
ca şi conexiunile impresii unice nu are
anatomice primitive23. nimic inacceptabil. Dar
După părerea noastră, această problemă este
ceea ce are pentru noi de un
importanţă, ca bază a interes secundar,
memoriei, nu este întrucât, chiar dacă
numai modificarea admitem ipoteza
imprimată fiecărui ultimă - cea mai
element, ci modul în defavorabilă pentru
care mai multe explicarea numărului
elemente se grupează şi complexităţii
spre a forma un amintirilor organizate -, vom
complex. observa că această
Acest aspect având, modificare unică, care
pentru concepţia are posibilitatea să
noastră, o importanţă intre în combinaţii
capitală, nu ezităm să diferite, poate produce
insistăm asupra lui. rezultate diferite. Nu
Putem sublinia, în trebuie să ţinem
primul rând, că ipoteza seama doar de fiecare
noastră - consecinţă factor luat în parte, ci
necesară a ceea ce s-a de raporturile lor
admis cu privire la reciproce şi de
sediul memoriei - combinaţiile care
simplifică anumite rezultă de aici. Celula
dificultăţi, chiar dacă modificată o putem
se pare că le complică. compara cu o literă a
S-a pus întrebarea alfabetului25; această
dacă fiecare celulă literă, rămânând
nervoasă poate aceeaşi, a contribuit la
conserva mai multe formarea a milioane
modificări diferite sau de cuvinte în limbile vii
dacă, o data sau moarte. Prin
modificată, ea este 31
polarizată pentru
THEODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA
EI

grupări, dintr-un mic de permanenţă şi de

număr de elemente reviviscenţă; ca
pot lua naştere urmare a numărului
combinaţii din cele de elemente şi a
mai numeroase şi mai solidarităţii care se
complexe. stabileşte între ele,
Ca să revenim la şansele de reînviere
exemplul nostru cresc, fiecare putând
privind locomoţia, contribui la reconfortarea
memoria organică, tuturor celorlalte.
aceea care îi serveşte în concluzie,
drept bază, constă ipoteza noastră
dintr-o modificare concordă cu două
particulară a unui fapte de observaţie
mare număr de curentă:
elemente nervoase. 1)O mişcare
Dar multe dintre dobândită, bine
aceste elemente, fixată în organism,
astfel modificate, pot bine
servi unui alt scop, reţinută, este foarte
intrând în alte greu de înlocuit cu o alta
combinaţii, făcând care are aproape
parte dintr-o altă acelaşi sediu, dar
memorie26. Mişcările care presupune un
secundare automate mecanism diferit. Este
care constituie înotul vorba, de fapt, de a
sau dansul presupun desface o asociaţie
anumite modificări în pentru a face alta;
musculatura, în de a
articulaţiile deja rupe raporturile stabilite
utilizate în locomoţie, pentru a înnoda altele
modificări deja noi.
înregistrate în anumite 2)Se întâmplă
elemente nervoase: uneori că, în loc de
ele găsesc, pe scurt, o a face o mişcare
memorie deja obiş
organizată, din care nuită, facem
deturnează multe involuntar o altă
elemente în folosul mişcare, care ne
lor, pentru a le face să este obişnuită:
intre într-o nouă ceea ce se explică
combinaţie şi a prin faptul că,
contribui la formarea acelaşi elemente
unei alte memorii. intrând în
Să mai subliniem şi combinaţii diferite,
faptul că necesitatea care pot provoca
unui mare număr de descărcări în
celule şi de filamente diferite
nervoase pentru sensuri, sunt
conservarea şi suficiente
reproducerea unei circumstanţe cu
mişcări, fie şi relativ totul neînsemnate
simplă, implică o pentru a pune în
posibilitate mai mare activitate un grup în
 loc de un altul şi a produce, aşadar,
32 efecte diferite. Cel
puţin aşa ne explicăm
faptul următor,
raportat de Lewes27:
„Povesteam într-o zi o
vizită la Spitalul de
epileptici şi, dorind să
dau numele
prietenului care mă
însoţea şi care era dr.
Bastian, am spus dr.
Brinton; am vrut
imediat să repar
greşeala şi am spus
dr. Bridges, dar a
trebuit să mă corectez
din nou, spunând în
sfârşit dr. Bastian. Nu
făceam nici o confuzie
în ceea ce priveşte
persoanele, însă,
deoarece ajustasem
imperfect grupurile de
muşchi necesare
articulării unui nume,
singurul element
comun acestui grup şi
celorlalte , anume
sunetul B, servise la
reamintirea a tustrei"28.
Această explicaţie ni se
pare absolut exactă şi,
recurgând la acelaşi
autor, putem nota un
fapt bine cunoscut,
care vine în sprijinul
tezei noastre: „Cine nu
ştie că, atunci când
încercăm să ne
amintim un nume şi
avem sentimentul că
începe cu un anumit
sunet, o facem
păstrând în
permanenţă în cuget
acel sunet şi că, în
sfârşit, grupul întreg
apare, fără ca de altfel
să fi fost necesar ca
acel sunet să fie
mereu prezent în
conştiinţă". O remarcă
analoagă poate fi
făcută în ceea ce
priveşte mişcările
dobândite care
constituie scrisul. Este
o greşeală pe care conceperii şi reproducerii
adesea am observat-o sale grafice) au
la mine însumi, mai ales suscitat un grup în loc
atunci când scriu de alt grup; iar această
repede şi am capul confuzie este cu atât
plin de idei încurcate; mai lesnicioasă cu cât
ea este atât de scurtă, restul grupelor onne,
atât de repede artera deja evocat în
reperată şi atât de conştiinţă. Nu mă
repede uitată, încât a îndoiesc că toţi cei
trebuit să notez care îşi vor da
imediat mai multe osteneala să se
dintre ele. Iată observe în această
exemple în această privinţă vor constata
privinţă: voind să scriu că este un fapt
„doit de bonnes", scriu frecvent29.
„donne"; voind să scriu Să nu uităm că
„ne pas faire une part," toate cele de mai sus
scriu „nepart /kzre"etc. etc. constituie o ipoteză,
Evident, în primul caz litera dar care pare
D şi în al doilea caz conformă cu datele
litera P (înţeleg prin ştiinţifice, dând
literă starea seama de
psihologică care 33
serveşte drept bază
THfiODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA
EI

fapte. Ipoteza aceasta Trecând de la simplu la

ne permite să ne complex, de la inferior la
reprezentăm într-o superior, de la o formă
formă destul de clară stabilă la o formă
bazele memoriei instabilă a memoriei,
organice, a acelor nu putem scăpa de o
mişcări dobândite care problemă prealabilă:
constituie memoria aceea a raporturilor
diferitelor noastre inconştientului cu
organe, a ochilor, a conştiinţa. Această
mâinilor, a membrelor problemă este atât de
superioare şi infe- înconjurată de
rioare. Aceste baze nu obscuritate naturală şi
constituie pentru noi o de misticism artificial
înregistrare pur încât pare dificil să
mecanică şi nici, spunem despre ea
conform unei ceva clar şi pozitiv30.
comparaţii obişnuite, Vom încerca să o
o amprentă care s-ar facem.
conserva nu ştiu Este în primul rând
unde, asemănătoare cu totul evident că nu
cu imaginea cheii avem a ne ocupa de
despre care am vorbit metafizica
mai sus. Acestea sunt inconştientului, aşa
metafore de ordin cum a înţeles-o
fizic, care nu-şi au Hartmann31 sau oricare
locul aici. Memoria altul. Ba chiar vom începe
este un fapt biologic. prin a declara că nu
O memorie bogată şi vedem nici un mod de
bine înzestrată nu a explica trecerea de
este o colecţie de la inconştient la
amprente, ci un conştiinţă. Putem
ansamblu de asociaţii formula în această
dinamice foarte privinţă ipoteze
stabile şi foarte ingenioase, plauzibile;
prompte în a se trezi. nimic mai mult. De altfel,
34
II

Vom studia acum o

formă mai complicată
de memorie, accr.a
care se însoţeşte de
fapte de conştiinţă, pe
care limba uzuală şi
chiar aceea a
psihologilor o
consideră ca fiind
întreaga memorie. Să
vedem în ce măsură
cele spuse despre
memoria organică îi
sunt aplicabile şi ce
adaugă aici conştiinţa.
psihologia ca ştiinţă a care nu este niciodată
faptelor nu trebuie să (sau aproape
se neliniştească pe niciodată) însoţită de
această temă. Ea ia conştiinţă şi activitatea
stările de conştiinţă în nervoasă care este
calitate de date, fără a întotdeauna (sau aproape
se ocupa de geneza lor. Tot întotdeauna) însoţită de
ceea ce poate ea face este conştiinţă se situează
să determine unele acea activitate
din condiţiile lor de nervoasă care este
existenţă. uneori însoţită de
Prima dintre aceasta. în acest grup
aceste condiţii este de fapte avem de
modul de activitate al studiat inconştientul.
sistemului nervos, pe înainte de a
care fiziologii îl formula concluzii mai
desemnează cu clare şi mai valide pe
numele de descărcare această temă, să mai
nervoasă. Dar notăm două condiţii
majoritatea stărilor de existenţă a
nervoase nu conştiinţei:
generează conştiinţa intensitatea şi durata.
şi nu contribuie la aceasta 1) Intensitatea
decât foarte rar şi într-un este o condiţie cu un
mod indirect: de caracter extrem de
exemplu, excitaţiile şi variabil. Stările noastre
descărcările al căror de conştiinţă luptă fără
sediu este marele încetare pentru a-şi
simpatic; acţiunea lua locul una alteia,
normală a nervilor însă victoria poate fi în
vasomotori; un mare egală măsură rezultatul
număr de reflexe etc. forţei învingătorului
Altele sunt însoţite de sau al slăbiciunii
conştiinţă în mod celorlalţi luptători.
intermitent; sau, Ştim - iar lucrul acesta
după ce au fost a fost foarte bine
conştiente pe elucidat de şcoala lui
parcursul primei Herbart - că starea cea
perioade a vieţii, mai puternică poate
încetează de a mai fi descreşte continuu,
astfel în starea adultă până în momentul în
(de exemplu, care cade „sub pragul
acţiunile automate conştiinţei", adică
despre care am acolo unde una din
vorbit). Activitatea condiţiile sale de
nervoasă este mult existenţă lipseşte.
mai întinsă decât Avem tot temeiul să
activitatea psihică: afirmăm că conştiinţa
orice acţiune psihică are toate gradele
presupune o acţiune posibile, oricât de
nervoasă, dar mici, spre a admite în
reciproca nu este ea modalităţi
adevărată. între 35
activitatea nervoasă
THfiODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA
EI

infime, - acele stări pe poate fi conştientă32.

care Maudsley le Este instructiv, în
numeşte subcon- această privinţă, să
ştiente; dar nimic nu apropiem actul nervos
ne autorizează să însoţit de conştiinţă de
spunem că această purul reflex. După
descreştere nu are Exner33, timpul
limită, cu toate că ea fiziologic necesar
ne scapă. pentru un reflex ar fi
2) Nimeni nu s-a ocupat de 0",0662 până la
de durată ca de o 0",0578, număr foarte
condiţie necesară a mic faţă de cele pe
conştiinţei. Ea este, care le-am dat mai sus
totuşi, de o importanţă pentru diferite
capitală, permiţându- categorii de percepţii.
ne să raţionăm pe Dacă, aşa cum spune
marginea unor date Herbert Spencer, aripa
precise. Cercetările unei musculiţe bate de
efectuate în ultimii 10 până la 15 mii de
treizeci de ani au ori pe secundă34, iar
determinat timpul fiecare bătaie implică
necesar pentru diferite o acţiune nervoasă
percepţii (sunet = de separată, avem aici
la 0",16 la 0",14; exemplul unei stări
senzaţie tactilă = de nervoase a cărei
la 0",21 la 0"18; rapiditate este
lumină = de la 0",20 uluitoare şi în
la 0",22), pentru actul comparaţie cu care
de discernământ cel starea nervoasă
mai simplu, cel mai însoţită de conştiinţă
apropiat de reflex (= ocupă un timp enorm.
de la 0",21 până la Din cele de mai sus
0",04). Cu toate că rezultă că, orice stare
rezultatele variază de de conştiinţă ocupând
la un experimentator în mod necesar o
la altul, de la o anumită durată, o
persoană la alta, condiţie esenţială a
conform conştiinţei lipseşte de
circumstanţelor şi îndată ce durata
naturii actelor psihice procesului nervos
studiate, s-a stabilit cade sub acest
totuşi că fiecare act minimum35.
psihic cere o durată Să ne limităm la
apreciabilă şi că aceste remarci şi să
pretinsa viteză infinită tragem o concluzie.
a gândului nu este Problema
decât o metaforă. O inconştientului nu este
dată ce am stabilit atât de vagă, atât de
lucrul acesta, este clar îmbâcsită de opinii
că orice acţiune contradictorii decât
nervoasă a cărei pentru că este rău
durată este inferioară pusă. Dacă
aceleia pe care o cere 36
acţiunea psihică nu
socotim conştiinţa ca acestui travaliu
pe o esenţă, ca pe o cerebral se regăsesc:
proprietate el a avut de fapt loc,
fundamentală a deşi nimic nu 1-a făcut
sufletului, totul constatat.
devine obscur; dacă o O dată ce am
considerăm un înţeles lucrul acesta,
fenomen care are tot ceea ce ţine de
propriile sale condiţii activitatea
de exigenţă, totul inconştientă îşi pierde
devine clar, iar caracterul misterios şi
inconştientul nu mai se explică cu cea mai
prezintă nimic mare uşurinţă; de
misterios. Nu trebuie exemplu: irupţiile
niciodată să uităm că neaşteptate de
starea de conştiinţă amintiri care nu par
este un eveniment provocate de nici o
complex care asociaţie şi care ne vin
presupune o stare în orice clipă a zilei;
particulară a lecţiile şcolare citite
sistemului nervos; că azi şi învăţate a doua
această acţiune zi; problemele timp
nervoasă nu este un îndelungat rumegate,
accesoriu, ci o parte a căror soluţie
integrantă a ţâşneşte brusc în
evenimentului; că ea conştiinţă; invenţiile
este baza, condiţia poetice, ştiinţifice,
fundamentală; că, de mecanice; simpatiile
îndată ce s-a produs, şi antipatiile secrete
evenimentul există în etc. etc. Cerebraţia
sine însuşi; că de inconştientă îşi face
îndată ce conştiinţa i fără zgomot lucrarea,
s-a adăugat, pune ordine în ideile
evenimentul există obscure. într-un caz bizar
pentru el însuşi; că citat de Carpenter, un
starea de conştiinţă îl bărbat avea vaga
completează, îl conştiinţă a travaliului
desăvârşeşte, dar nu- care avea loc în
1 constituie. Dacă una creierul său, fără a
din condiţiile atinge gradul unei
fenomenului- conştiinţe distincte:
conştiinţă lipseşte - „Un om de afaceri din
fie intensitatea, fie Boston mi-a spus că,
durata, fie altele pe fiind ocupat cu o
care nu le cunoaştem afacere foarte
-, atunci o parte a importantă, o
acestui complex, abandonase vreme de
conştiinţa, dispare; o o săptămână,
altă parte, procesul considerând-o peste
nervos, subzistă. Nu puterile sale. Dar el
rămâne din avea conştiinţa unei
eveniment decât faza acţiuni care se
sa pur organică. Nimic petrecea în creierul
uimitor, aşadar, dacă său şi care era atât de
mai târziu rezultatele 37
THEODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA EI

chinuitoare, atât de timpului38, neavând loc,

ieşită din comun încât ca să zicem aşa, decât
se temea că îl ame- în spaţiu, poate acţiona
ninţă o paralizie sau în mai multe locuri
vreun accident deodată. Conştiinţa
similar; după câteva este îngustul ghişeu
ore petrecute în acea prin care ne apare o
stare incomodă, parte foarte mică din
starea sa de acest travaliu.
perplexitate a
dispărut, iar soluţia pe Am văzut în ce
care o căutase s-a constă raportul
prezentat de la sine, conştiinţei cu incon-
în mod firesc: ea se ştientul; chiar prin
elaborase pe parcursul acest raport ne-am
acelui interval tulbure şi edificat şi asupra
obscur"36. raportului memoriei
Ca să rezumăm, să psihice cu memoria
spunem că ne putem organică: acesta nu
reprezenta sistemul este decât un caz
nervos ca fiind particular. în general, ceea
traversat de ce am spus despre
descărcări memoria fiziologică se
permanente. Dintre aplică la memoria
aceste acţiuni conştientă; cu ex-
nervoase, unele cepţia unui factor în
răspund ritmului plus. Este totuşi util să
neîncetat al acţiunilor reluăm de la capăt
vitale; altele, în număr problema, fără a ocoli
mai mic, răspund detaliile.
succesiunii stărilor de Avem aici de
conştiinţă, iar altele, examinat două
într-un număr cu mult lucruri: reziduurile şi
mai mare, constituie grupările lor.
cerebraţia I) Vechile teorii despre
inconştientă. Cele 600 memorie, care au examinat-
de milioane (sau 1 o doar sub aspectul ei
200 de milioane) de psihologic, i-au dat ca
celule şi cele 4 sau 5 unică bază „vestigii",
miliarde de fibre37, „urme", „reziduuri" şi,
chiar dacă ţinem pe nedrept, adesea au
seama de cele aflate în folosit
stare de repaus sau de 38
cele rămase
neocupate întreaga
viaţă, oferă un
contingent considerabil de
clemente active. Encefalul
este ca un laborator plin
de mişcare, în care
mii de lucrări au loc în
mod simultan.
Cerebraţia
inconştientă, nefiind
supusă condiţiei
aceşti termeni într-un interesează prea puţin.
sens echivoc. Ba este Dacă starea nervoasă
vorba de amprente iniţială - aceea care
materiale în creier, corespunde percepţiei
ba de modificări - a fost de ajuns ca să
latente conservate în provoace ceva în plus,
„suflet". Cei care au atunci starea
adoptat această din nervoasă secundară-
urmă opinie rămân în aceea care
planul logicii. Dar corespunde unei
această teză, cu amintiri - este şi ea de
toate că numără ajuns. Condiţiile sunt
mulţi partizani printre aceleaşi în ambele
cei care se abţin de cazuri, iar soluţia
la fiziologie, este de acestei dificultăţi,
nesusţinut. O stare de dacă este posibilă, îi
conştiinţă care nu mai incumbă unei teorii a
este conştiinţă, o percepţiei, nu unei
reprezentare care nu teorii a memoriei.
mai este reprezentată Acest reziduu
este o pură flatus psihofiziologic îl
vocis39. A suprima dintr-un putem numi,
lucru ceea ce constituie împreună cu Wundt, o
realitatea sa este a-1 dispoziţie şi, tot
reduce la un posibil; împreună cu el,
este a spune că, putem observa prin ce
atunci când condiţiile diferă de o amprentă:
de existenţă vor „Analogiile extrase din
reapărea, va reapărea domeniul fiziologic fac
şi lucrul: ceea ce ne să se vadă această
duce la teza despre deosebire. în ochiul
inconştient expusă care a fost expus la o
mai sus. lumină intensă,
Pentru noi impresia primită
problema persistă sub forma
„reziduurilor unei imagini
psihologice" este consecutive. Ochiul
dinainte rezolvată: care zilnic compară şi
dacă orice stare de măsoară distanţe şi
conştiinţă implică, în relaţii în spaţiu
calitate de parte câştigă tot mai mult
integrantă, o acţiune în precizie. Imaginea
nervoasă, şi dacă consecutivă este o
această acţiune amprentă;
modifică centrii acomodarea ochiului,
nervoşi într-un mod capacitatea sa de a
permanent, starea de măsura este o
conştiinţă se află dispoziţie funcţională.
înscrisă aici prin Se poate ca, în ochiul
însuşi acest fapt. Ce-i neexersat, retina şi
drept, se poate muşchii să fie
obiecta că starea de constituiţi ca în ochiul
conştiinţă implică o exersat; dar există în
acţiune nervoasă şi acesta din urmă o
ceva în plus. Ne 39
THEODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA EI

dispoziţie mai prin legile asociaţiei

marcată decât în dintre stările de
primul. Fără îndoială conştiinţă; nu avem
că se poate spune că nimic de adăugat în
obişnuinţa fiziologică această privinţă. Ceea
a organelor se ce ne interesează nu
bazează mai puţin pe sunt seriile, ci termenii
schimbările lor lor. Cercetăm starea
propriu-zise cât pe de conştiinţă simplă
amprentele care spre a demonstra ce
rămân în centrii lor complexitate presupune.
nervoşi. Dar toate Să luăm, aşadar,
studiile fiziologice unul dintre aceşti
referitoare la fenomenele de termeni: memorarea
obişnuinţă, de unui măr. Dacă ar fi să
adaptare la condiţii credem verdictul
date etc. arată că conştiinţei, este un
amprentele însele fapt simplu. Fiziologia
constau ne arată că acest
esenţialmente în verdict este o iluzie.
dispoziţii Amintirea unui măr
funcţionale"40. este în mod necesar
II) Aceste forma palidă a
consideraţii ne perceperii unui măr.
conduc la un aspect Ce presupune acea
asupra căruia dorim percepţie? O modifi-
să insistăm. Asociaţiile care a retinei,
dinamice ale terminaţie nervoasă
elementelor nervoase cu o structură extrem
joacă un rol mult mai de complicată, o
important în memoria con- transmisie prin nervul
ştiinţei decât în aceea optic, prin corpii geni-
a organelor. Am putea culaţi, până la
repeta cele spuse mai tuberculii
sus, dar acest aspect cvadrigemeni, de aici
al problemei a fost la ganglionii cerebrali
atât de puţin studiat (stratul optic?), apoi,
încât este de preferat prin substanţa albă, la
să-1 reluăm într-o altă straturile corticale (în
formă. regiunea pliului curb,
Fiecare dintre noi după Ferrier)41. Aceasta
găseşte în conştiinţa presupune punerea în
sa un anumit număr funcţiune a o mulţime
de amintiri: imagini de elemente diferite,
de oameni, de risipite de-a lungul
animale, de oraşe, de traiectului. Dar nu este totul,
câmpii, de cunoştinţe nefiind vorba de o
ştiinţifice, istorice, simplă senzaţie de
lingvistice etc. Aceste culoare. Noi vedem
amintiri ne revin sub sau
forma de serii mai 40
mult sau mai puţin
lungi. Formarea
acestor serii a fost
foarte bine explicată
ne imaginăm mărul dovedeşte prea mult
ca pe un obiect solid în favoarea tezei
cu o formă sferică. noastre? Să luăm
Aceste judecăţi exemplul unui cuvânt.
rezultă din Dacă este vorba de
sensibilitatea cuvântul scris, avem
musculară fină a de-a face cu memoria
aparatului nostru vizuală, care se
vizual şi din mişcările apropie de cazul
sale. Or, mişcările precedent. Dacă este
ochiului sunt reglate vorba de cuvântul
de numeroşi nervi: vorbit, complexitatea este
pateticul, nervul la fel de mare.
oculomotor comun, Limbajul articulat
nervul oculomotor presupune intervenţia
extern. Fiecare dintre laringelui, a gurii, a
aceşti nervi duce la foselor nazale şi, prin
un punct particular al urmare, a numeroşi
bulbului42, care el însuşi nervi care îşi au centrii
este ataşat printr-un în diversele părţi ale
lung traiect la scoarţa bulbului: spinalul,
creierului, unde se facialul, hipoglosul43.
formează ceea ce Dacă în memorarea
Maudsley numeşte cuvintelor atribuim un rol
intuiţiile motorii. impresiilor auditive,
Descrierea noastră complexitatea este şi
este făcută în linii mai mare. în sfârşit,
mari. Pentru detalii se centrul bulbar trebuie
pot consulta tratatele el însuşi legat de
de anatomie şi de circumvaluţia lui
fiziologie. Cititorul îşi Broca şi de lobul
va face astfel o idee insula, considerate de
despre numărul toată lumea drept
fantastic de centrul psihic al
filamente nervoase şi vorbirii44. Vedem că
de celule diseminate, acest caz nu diferă de
în insuliţe şi precedentul nici în
arhipelaguri, în diferitele natura şi nici în
părţi ale axului complexitatea sa şi că
cerebrospinal, care memoria fiecărui
servesc drept bază cuvânt trebuie să aibă
acestei stări psihice - ca bază o asociere
imaginea din determinată de
memorie a unui măr -, elemente nervoase45.
pe care dubla iluzie a Este inutil să
conştiinţei şi a insistăm: din cele de
limbajului ne face să mai sus reiese înde-
o considerăm simplă. ajuns importanţa
Se va spune că o acelor asociaţii pe
percepţie vizuală este care le voi numi bazele
prea complexă şi că 41
THfiODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA
EI

dinamice ale memoriei, reproducerea lor,

modificările anumite complexe
imprimate nervoase. Faptele pe care le-
elementelor fiind am citat mai sus, cu privire
bazele statice. Poate la sunete, litere şi
că se va face silabe, ne-o dovedesc.
observaţia că Iată un alt fapt, încă şi
exemplele noastre mai curios. „Un bărbat
presupun cazuri mai foarte instruit - spune
simple. Este adevărat, Forbes Winslow - ,
dar nu avem a ne după un acces de febră
ocupa de ele. Ceea ce acută, a pierdut cu
memoria conservă şi totul cunoaşterea literei
reproduce sunt stări F"46.
de conştiinţă concrete, Dacă, aşadar,
reale; trebuie deci să încercăm să ne
le considerăm ca reprezentăm o
atare şi să ne alegem memorie bună şi să
exemplele în această traducem această
ordine a faptelor. Că expresie în termeni
analiza fiziologică şi fiziologici, trebuie să
analiza ideologică, ne imaginăm un mare
fiecare în parte, număr de elemente
coboară până la nervoase, fiecare fiind
elemente ultime, este modificat într-un mod
o operaţie utilă pentru particular, fiecare
a explica geneza făcând parte dintr-o
stărilor de conştiinţă: asociere şi fiind
aici noi le considerăm probabil capabil de a
gata formate. La intra în mai multe,
vârsta la care fiecare dintre aceste
începem să vorbim, asociaţii incluzând
folosim câteva cuvinte condiţiile de existenţă
simple, iar mai târziu ale stărilor de
fragmente de fraze. conştiinţă. Memoria
Timp îndelungat nu are deci baze statice
avem ştire de faptul şi baze dinamice.
că aceste cuvinte Puterea sa este în
presupun elemente funcţie de numărul şi
mai simple; mulţi nu de stabilitatea lor.
ajung să ştie niciodată 42
lucrul acesta.
Conştiinţa, care este o
vorbire interioară,
procedează la fel.
Ceea ce este pentru
ea simplu, pentru
analiză este compus.
Dar este neîndoielnic
că aceste stări simple,
care sunt alfabetul
conştiinţei, presupun
ele însele, pentru
conservarea şi
 Vom studia acum „recunoaşterii" este
caracterul propriu mecanismul văzului.
memoriei psihice, Distincţia dintre
caracter care îi percepţiile primare şi
aparţine în percepţiile dobândite
exclusivitate şi care, ale văzului a devenit
fără a schimba nimic curentă de la
în natura şi condiţiile Berkeley48 încoace. Se
sale organice, face din ştie că datul primar
ea forma de memorie este suprafaţa
cea mai complexă, colorată; că datele
cea mai înaltă şi cea secundare sunt
mai instabilă47. Acest direcţia, distanţa,
caracter se numeşte în forma etc; că primul
limbaj şcolăresc depinde mai ales de
„recunoaştere". Voi sensibilitatea retinei;
numi-o localizare în timp, că cele secundare
întrucât acest termen nu depind mai ales de
implică nici o ipoteză sensibilitatea
şi nu este decât simpla musculară a ochiului;
expresie a faptelor. că, din cauza
Puţine sunt obişnuinţei, datele
problemele pe care primare şi cele
metoda „facultăţilor" dobândite s-au
le-a încurcat cu mai contopit atât de bine
multe dificultăţi şi încât, pentru simţul
explicaţii factice. Va fi comun, nu există aici
deci nimerit să decât un act simplu,
spunem în primul imediat, cu toate că
rând, pe scurt, cum se analiza, experienţa,
pune pentru noi cazurile patologice
problema şi cum se dovedesc contrarul. La
rezolvă. fel în ceea ce priveşte
Localizarea în timp memoria. Starea de
(de exemplu, a ne conştiinţă primară
aminti că un anumit este în primul rând
accident ni s-a întâmplat în dată ca existând pur
cutare perioadă şi în şi simplu; stările de
cutare loc) nu este un conştiinţă secundare
act primar, ci care se adaugă şi care
presupune, în afară constau în raporturi şi
de starea de în judecăţi, o
conştiinţă principală, localizează la o
stări secundare, anumită distanţă în
variabile ca număr şi durată, în aşa fel încât
grad şi care, grupate putem defini
în juru-i, o determină. memoria: o viziune în
Pentru noi, ceea ce timp*9.
explică cel mai bine 43
mecanismul
THEODU
LE RIBOT
Această operaţie
pe care, din motive
de claritate, am
descris-o în linii mari,
trebuie acum studiată
mai îndeaproape, în
detaliu.
Explicaţia teoretică
a localizării în timp
are ca punct de
plecare legea
enunţată de Dugald
Stewart şi atât de bine
pusă în lumină de
Taine: „Actele de
imaginaţie sunt
întotdeauna însoţite
de o credinţă (cel
puţin momentană) în
existenţa reală a Nu voi cerceta dacă
obiectului de care ele
se ocupă"50. Această
credinţă, care există
în gradul cel mai înalt
în halucinaţie, în vertij,
în vis (în absenţa unor
percepţii reale care s-o
corecteze), există, într-
un grad mai scăzut,
pentru toate stările de
conştiinţă. Nu voi vorbi
de mecanismul prin
care starea de
conştiinţă este
despuiată de realitatea
sa obiectivă şi redusă
la o concepţie pură a
spiritului. Trimit, în
această privinţă, la
explicaţiile date de
domnul Taine51.
Cu toate acestea, nu
avem aici de-a face cu o
amintire. Atâta timp cât
o imagine, oricare i-ar
fi conţinutul (fie că
reprezintă o casă, o
invenţie mecanică sau
un sentiment),
rămâne izolată şi ca
suspendată în
conştiinţă, fără
legătură cu alte stări
care pentru noi au un
MEMORIA ŞI
PATOLOGIA
EI
loc fix, fără însă a le
putea localiza undeva
anume, noi nu vedem
în ea decât o stare
actuală. Dar unele dintre
aceste imagini au
proprietatea ca, de
îndată ce intră în
conştiinţă, să emită
ramificaţii în diverse
sensuri, să provoace
stări care le leagă de
prezent şi datorită
cărora ne apar ca
făcând parte dintr-o
serie mai lungă sau
mai scurtă, care duce la
prezent; cu alte cuvinte, ele
sunt localizate în timp.
memoria este aceea
care face ideea de
timp posibilă sau
dacă, dimpotrivă,
ideea de timp face
posibilă memoria; nici
dacă timpul este o
formă a priori a
spiritului; nici dacă ea
este explicabilă printr-
o geneză empirică.
Aceste probleme
provin de la o critică a
cunoaşterii, nu dintr-o
psihologie empirică.
Ea constată, cu titlu
de fapt, că timpul
implică memoria şi că
memoria implică
timpul: ceea ce
44
îi este de ajuns52. Nachempfindung). Aşa se
Admiţând acest punct de face că al patrulea şi
vedere, cum localizăm al cincilea cuvânt sunt
în timp? în continuitate, sfârşitul
Pe plan teoretic, nu unuia atingând
avem decât un mod de a începutul celuilalt.
proceda. Determinăm Este aici un aspect de
poziţiile în timp ca pe o importanţă capitală.
nişte poziţii în spaţiu, Există o contiguitate,
în raport cu un punct nu nedeterminată,
fix, care, în ceea ce care constă în aceea
priveşte timpul, este că două extremităţi
starea noastră uneori se ating; dar în
prezentă. Este de sensul că extremitatea
remarcat că acest iniţială a stării actuale
prezent este o stare atinge extremitatea finală
reală, care are a stării anterioare.
cantitatea sa de Dacă acest fapt simplu
durată. Oricât de este bine înţeles,
scurtă ar fi, ea nu atunci este înţeles şi
este, aşa cum ne fac mecanismul teoretic al
să credem metaforele localizării în timp,
limbajului, o întrucât este clar că
străfulgerare, un trecerea regresivă se
nimic, o abstracţie poate face şi de la al
analoagă punctului patrulea cuvânt la al
matematic: ea are un treilea, şi aşa mai
început şi un sfârşit. Pe departe, şi că fiecare
deasupra, începutul ei stare de conştiinţă
nu ne apare ca un având cantitatea sa de
început absolut: ea are durată, numărul
o tangenţă cu ceva, cu stărilor de conştiinţă
care formează o parcurse în felul acesta
continuitate. Când în mod regresiv şi
citim (sau ascultăm) o cantitatea lor de
frază, la al cincilea durată ne dau poziţia
cuvânt, de exemplu, unei stări oarecare în
rămâne ceva din al raport cu prezentul,
patrulea. O stare de distanţarea sa în timp.
conştiinţă nu dispare Acesta este
decât progresiv: ea mecanismul teoretic al
lasă o prelungire localizării: un mers
analoagă cu ceea ce regresiv care, pornind de la
optica fiziologică prezent, parcurge o serie de
numeşte o imagine termeni mai mult sau
consecutivă (în alte mai puţin lungă.
limbi expresiile sunt mai
45
fericite: after-sensation,
THEODUL
E RIBOT
Pe plan practic, am
recurs la procedee mai
simple şi mai
expeditive. Foarte rar
facem această cursă
regresivă prin toţi
intermediarii şi destul
de rar prin
majoritatea acestora.
Simplificarea noastră
constă în primul rând în
folosirea unor puncte de
reper. Iau un exemplu
dintre cele mai
obişnuite. Pentru ziua
de 30 noiembrie
aştept o carte de care
am mare trebuinţă. Ea
vine de departe, iar
expedierea ei cere cel
puţin douăzeci de zile.
Am cerut-o, oare, în
timp util? După câteva
ezitări, îmi amintesc că
am făcut comanda în
ajunul unei mici
călătorii căreia îi pot
fixa cu precizie data,
în ziua de duminică 9
noiembrie. Din acest
moment amintirea
este completă. Dacă
analizăm acest caz,
vedem că starea de
conştiinţă principală
-comanda cărţii - este
mai întâi situată în
trecut într-un mod
nedeterminat. Ea
trezeşte stări
secundare: comparată
cu acestea, ea se
plasează când înainte,
când după. „Imaginea
călătoreşte, glisând
înainte şi înapoi pe
linia trecutului; fiecare
dintre frazele
pronunţate mental a
fost o basculare"53. în
urma unor asociaţii mai
mult sau mai puţin
lungi, ea îşi găseşte în
sfârşit locul; este
fixată, recunoscută. în
MEMORIA ŞI
PATOLOGIA EI
acest exemplu, amin-
tirea călătoriei este
ceea ce eu numesc un
punct de reper.
înţeleg prin punct
de reper un
eveniment, o stare de
conştiinţă căreia îi
cunoaştem bine
poziţia în timp, adică
distanţa faţă de
momentul actual şi
care ne serveşte ca să
măsurăm celelalte
distanţe. Aceste
puncte de reper sunt
stări de conştiinţă
care, prin intensitatea
lor, luptă mai bine
decât celelalte
împotriva uitării, sau
care, prin
complexitatea lor,
sunt de natură să
suscite numeroase
raporturi, să
sporească şansele de
reviviscenţă. Ele nu
sunt alese în mod
arbitrar, ci ni se impun.
Valoarea lor este cu
totul relativă. Unele au
valoare pentru o oră,
altele pentru o zi, o
săptămână, o lună,
pentru ca apoi, scoase
din uz, să cadă în
uitare. Punctele de
reper au, în general, un
caracter pur individual, dar,
cu toate acestea, unele sunt
comune unei familii, unei
mici societăţi, unei
naţiuni. Dacă nu mă
înşel, aceste puncte
de reper formează,
pentru fiecare dintre noi,
diverse serii care
corespund diverselor
46
evenimente din care automată. Cazul este
este compusă viaţa analog cu formarea unei
noastră: ocupaţii obişnuinţe.
zilnice, evenimente de Intermediarii dispar,
familie, ocupaţii fiind inutili. Seria se
profesionale, cercetări reduce la doi termeni,
ştiinţifice etc, aceste iar cei doi termeni
serii fiind cu atât mai sunt de ajuns,
numeroase cu cât deoarece distanţarea
viaţa individului este lor în timp este
mai variată. Ele sunt suficient de
ca bornele kilometrice cunoscută. Fără acest
sau ca stâlpii procedeu abreviativ, fără
indicatori plasaţi pe dispariţia unui număr
căile rutiere, care, considerabil de termeni,
plecând din acelaşi localizarea în timp ar fi
punct, diverg în foarte îndelungată,
diferite direcţii. Au foarte anevoioasă,
totuşi particularitatea restrânsă la limite
că seriile se pot înguste. Datorită ei,
întrucâtva suprapune, dimpotrivă, de îndată
pentru a se compara între ce imaginea răsare, ea
ele. comportă o primă
Rămâne de arătat localizare cu totul
cum aceste puncte de instantanee, se
reper permit situează între două
simplificarea jaloane: prezentul şi
mecanismului un punct de reper
localizării. Evenimentul oarecare. Operaţia se
pe care îl numim punct desăvârşeşte după
de reper, revenind, câteva tatonări,
conform ipotezei, adesea fiind
foarte des în laborioasă,
conştiinţă, este foarte infructuoasă şi, poate,
adesea comparat cu niciodată precisă.
prezentul în ceea ce Dacă cititorul
priveşte poziţia sa în consimte să-şi
timp, ceea ce studieze propriile-i
înseamnă că stările amintiri, nu cred ca el
intermediare care le să ridice obiecţiuni
separă sunt mai mult serioase împotriva celor
sau mai puţin clar spuse mai sus. El va
active. Rezultă că poziţia observa, pe deasupra,
punctului de reper este cât de mult seamănă
sau cel puţin pare să acest mecanism cu
fie (căci vom vedea acela prin care facem
mai departe că orice localizări în spaţiu. Şi
amintire implică o în acest caz avem
iluzie) din ce în ce mai puncte de reper,
cunoscută. Prin procedee abreviative,
repetiţie, această distanţe perfect cunoscute
localizare devine pe care le folosim ca
imediată, unităţi de măsură.
instantanee, 47
THfiODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA
EI

Nu este inutil să Cursul anului, cu

arătăm, pe scurt, că
localizările în viitor se
fac printr-un
mecanism
asemănător.
Cunoaşterea noastră
privind viitorul nu poate fi
decât o copie a trecutului.
Nu identific aici decât
două categorii de
fapte: unele care sunt
pur şi simplu o finul al prezentului la
reproducere a ceea ce
s-a petrecut în
aceleaşi perioade, în
aceleaşi locuri, în
aceleaşi împrejurări;
altele care constau în
inducţii, deducţii,
concluzii trase din
trecut, dar produse
prin travaliul logic al
spiritului. în afară de
aceste două categorii,
totul este posibil, dar totul
este necunoscut.
Evident, prima clasă
de fapte este aceea
care seamănă cel mai
mult cu memoria,
deoarece ea este o
simplă reproducere a
ceea ce a fost. Un
bărbat are obiceiul de
a merge în fiecare an
să-şi petreacă luna
septembrie într-o casă
la ţară. în plină iarnă el
o revede cu
împrejurimile ei, cu
locatarii, cu viaţa ei.
Această imagine
pluteşte mai întâi în
nedeterminare; ea
este în egală măsură
materie pentru
amintire şi pentru
viitor. Mai întâi ea se
îndepărtează de
prezent, apoi alunecă
dincolo de iarnă, în
primăvară, în vară; în
sfârşit, se localizează.
succesiunea de
anotimpuri, de
sărbători, cu
schimbările de
ocupaţii, furnizează
punctele de reper.
Acest mecanism nu
diferă de acela al
memoriei decât într-
un punct: faptul că
trecem de la capătul
capătul iniţial al stării
următoare. Nu
mergem, ca în cazul
amintirii, de la un început
la un sfârşit, ci de la
un sfârşit la un
început. Parcurgem, în
această ordine
invariabilă, în mod
teoretic toate stările
intermediare, în mod
practic doar câteva
puncte de reper.
Mecanismul este deci
acelaşi ca pentru memorie,
numai că funcţionează
în alt sens.
în fond, dacă lăsăm
de-o parte explicaţiile
verbale, constatăm că
„recunoaşterea" nu
este o „facultate", ci
un fapt şi că acest fapt
rezultă dintr-o serie de
condiţii. în consecinţă,
„recunoaşterea",
localizarea în timp
variază în funcţie de
condiţii, înregistrând
toate gradele posibile.
La gradul cel mai înalt
se situează punctele
de reper; dedesubt,
amintirile vii, precise,
detectate aproape la fel de
repede; sub acestea,
48
amintirile care dau loc la
ezitări, cerând un
timp apreciabil pentru
localizarea lor; încă şi
mai jos avem
recunoaşterile
laborioase, care nu
reuşesc decât prin
încercări şi
stratageme; în unele
cazuri travaliul
memoriei nu
izbuteşte, iar indecizia
noastră se exprimă
prin fraze de felul: „Mi
se pare că am mai
văzut chipul acesta!" -
„Oare nu am visat?".
încă un pas şi
localizarea este nulă;
imaginea, lipsită de
cadrul ei, se rosto-
goleşte,
vagabondează în
haos, fără nici un
căpătâi. Există
numeroase exemple
de acest fel şi ele se
întâlnesc acolo unde ne-
am aştepta mai puţin.
Ca o consecinţă a bolii
sau a bătrâneţii,
oameni celebri nu-şi
recunosc cele mai
personale opere. La
sfârşitul vieţii, Linne54
încerca plăcerea de a-
şi citi propriile-i opere
şi pe când era
antrenat în lectura
aceasta, uitând că el era
autorul, exclama: „Ce
frumos! Cum aş mai fi
dorit să scriu astfel!"
Un fapt analog se
povesteşte pe seama
lui Newton şi a fost penibil atât pentru el cât
descoperirii calculului
diferenţial. Walter
Scott, îmbătrânit, era
şi el victima unor
astfel de uitări. într-o
zi a auzit recitându-se
un poem care i-a
plăcut; el a cerut să i
se spună numele
autorului: era un
cântec din al său The
Pirate55. Ballantyne, care
i-a fost secretar şi a
scris biografia sa, arată
în detaliu cum romanul
Ivanhoe i-a fost în mare
parte dictat în timpul
unei maladii acute.
Cartea era terminată
şi tipărită înainte ca
autorul să fi putut
părăsi patul în care
bolise. El nu păstrase
despre carte nici o
amintire, în afară de
ideea de bază a
romanului, care era
anterioară maladiei.
într-un caz citat de
Forbes Winslow, imaginea
pare cât pe ce să fie
recunoscută,
localizată, ea este la
limită, un ajutor cât de
mic ar fi făcut să fie
recunoscută, dar
aceasta nu s-a
întâmplat: „Poetul
Rogers, în vârstă de
nouăzeci de ani, se
plimba în trăsură cu o
doamnă. Aceasta îl
întreba de o altă
doamnă, de care el
nu-şi putea aminti. El
a cerut să fie oprită
trăsura şi 1-a chemat
pe valet, pe care 1-a
întrebat: - O cunosc eu
pe doamna M...?
Răspunsul a fost
afirmativ. Momentul a
şi pentru mine. Atunci
mi-a luat mâna şi mi-a
spus: N-avea nici o
grijă, draga mea, încă
nu am
49
TF.EODU MEMORIA SI
LE RIBOT PATOLOGIA EI

ajuns până acolo încât deoarece nici o stare

să opresc trăsura ca concomitentă nu le
să întreb dacă te imprimă marca
cunosc"56. trecutului.
Un fapt mult mai Localizarea în timp
instructiv pentru noi este este atât de puţin un
raportat de Macauley57 în act simplu, primar,
unul din ale sale Essays instantaneu, încât adesea
consacrate lui Wycherley58. cere un interval apreciabil
La asfinţitul vieţii sale chiar şi pentru
- spune Macauley conştiinţă. în cazurile
-memoria sa era pe în care ea pare
cât de viguroasă tot pe instantanee,
atât de slabă. Dacă i rapiditatea sa este un
se citea ceva seara, a rezultat al obişnuinţei.
doua zi dimineaţa se Ochiul judecă la fel
trezea cu spiritul plin distanţa obiectelor şi
de ideile şi expresiile probabil că pentru o
auzite în ajun şi le memorie născândă, ca
aşternea pe hârtie cu şi pentru un văz
deplină încredinţare născând, nici o localizare
că îi aparţin. Aici nu este instantanee59.
mecanismul memoriei în definitiv, în cea
este în mod clar mai înaltă formă de
scindat în două: memorie nu am
patologia ne face analiza identificat decât o
acestei scindări. operaţie nouă:
Interpretând acest caz localizarea în timp.
în lumina celor spuse Pentru a încheia, nu ne
mai sus, vom spune: rămâne decât să
modificarea imprimată arătăm caracterul
celulelor cerebrale a relativ iluzoriu al acestei
persistat; asociaţiile operaţii.
dinamice ale
elementelor nervoase îmi amintesc în
au rămas stabile; acest moment, într-o
starea de conştiinţă formă extrem de vie,
legată de fiecare din o vizită pe care am
ele şi-a făcut apariţia; făcut-o anul trecut
aceste stări de într-un vechi castel
conştiinţă s-au 50
reasociat şi
reconstituit în serii
(fraze sau versuri).
Apoi operaţia mentală
se opreşte brusc.
Aceste serii nu trezesc
nici o stare secundară,
ele rămân izolate, fără
raporturi care să le
lege de prezent, fără
nimic care să le
situeze în timp. Ele
rămân în starea de
imagini şi par noi,
din Boemia. Astăzi o
refac cu uşurinţă în
imaginaţie: intru prin
imensa poartă,
traversez rând pe
rând curţi, galerii, săli,
capele suprapuse;
revăd frescele,
decoraţiile interioare
originale; mă orientez
destul de bine în
labirintul acelui vechi
castel, până la ieşire,
dar îmi este imposibil
să-mi reprezint
durata acelei vizite ca
egală cu cele două
ore care s-au scurs.
Ea îmi apare mult mai
scurtă, iar diferenţa
va fi mult mai mare
dacă cele două ore
au fost cheltuite în
vreo vizită
asemănătoare sau în
vreo societate
agreabilă.
Orice amintire,
oricât de clară ar fi,
suferă o enormă
condensare. Acest
fapt este indiscutabil
şi se produce întotdea-
una. Experienţe
ştiinţifice aplicate
unor cazuri foarte
simple, unde şansele
de eroare sunt foarte
mici, confirmă această
lege. Vierordt a ani se înghesuie pe
demonstrat că dacă
încercăm să ne
reprezentăm fracţiuni
de secundă,
reprezentarea acestei
fracţiuni de durată
este întotdeauna prea
mare; atunci când
este vorba să ne
reprezentăm mai
multe minute sau mai
multe ore, se produce
contrariul. Pentru a studia
durata acestor mici
intervale, el punea să fie
observate câtva timp
bătăile unui
metronom; apoi
observatorul trebuia să
reproducă singur
bătăile pe care le
auzise. Or, intervalul
bătăilor imitate
devenea prea lung
când intervalul real
era scurt, după cum
devenea prea scurt
când intervalul real era
lung60.
Eroarea creşte şi
mai mult, o dată cu
complexitatea stărilor
de conştiinţă. Ceea ce
este mai supărător
este faptul că această
scurtare nu are loc
după nici o lege
apreciabilă. Nu putem
spune că ea este
proporţională cu
distanţa. Ba chiar
trebuie să spunem că
nu este. Dacă îmi
reprezint ultimii zece
ani din viaţa mea pe o
linie lungă de un
metru, ultimul an se
întinde pe trei sau patru
decimetri; al cincilea, bogat
în evenimente, se
întinde pe doi
decimetri; ceilalţi opt
ceea ce rămâne.
în istorie are loc
aceeaşi iluzie.
Anumite secole par
mai lungi şi, dacă nu
mă înşel, perioada
care merge din zilele
noastre şi până la
căderea
Constantinopolului
pare mai lungă
51
THEODU MEMORIA
LE RIBOT Ş( PATOLOGI
A EI

decât aceea care merge de unui mare număr de

la acest eveniment la prima asemenea stări ne-ar
cruciadă, deşi ambele fi imposibil să ne
sunt aproape egale amintim. Uitarea, cu
din punct de vedere excepţia anumitor
cronologic. Lucrul cazuri, nu este deci o
acesta se întâmplă, maladie a memoriei,
probabil, din cauză că ci o condiţie a
prima perioadă ne sănătăţii şi a vieţii
este mai bine sale. Găsim aici o
cunoscută şi pentru analogic frapantă cu
că în ea amestecăm şi cele două procese
amintirile noastre vitale esenţiale. A trăi
personale. înseamnă a dobândi şi
Pe măsură ce a pierde; viaţa este
prezentul intră în constituită prin
trecut, stările de travaliul care
conştiinţă dispar, se dezasimilează cât şi
şterg. Revăzute peste prin acela care
câteva zile, nu mai fixează. Uitarea este
rămâne din ele nimic dezasimilare.
sau puţin: cele mai O a doua concluzie
multe s-au scufundat (iar aceasta ne duce
într-un neant de unde la funcţiile vizuale)
nu vor mai ieşi, este că cunoaşterea
ducând cu ele trecutului seamănă cu
cantitatea de durată un tablou în
care le era inerentă; perspective
drept urmare, un îndepărtate, în acelaşi
deşeu de conştiinţă timp înşelător şi exact
este un deşeu de şi care îşi trage
timp. Or, procedeele exactitatea chiar din
abreviative despre iluzie. Dacă, printr-o
care am vorbit ipoteză irealizabilă,
presupun acest am putea compara
deşeu. Dacă, pentru a trecutul nostru real,
ajunge la o amintire aşa cum a fost el, fixat
îndepărtată, ar trebui pentru noi în mod obiectiv,
să urmărim întreaga cu reprezentarea
serie de termeni care subiectivă pe care ne-o
ne separă de ea, dă memoria, am vedea
memoria ar fi că această copie
imposibilă, din cauza constă dintr-un sistem
lungimii acestei particular de proiecţie:
operaţii61. fiecare dintre noi se
Ajungem deci la orientează lesne în
concluzia paradoxală acest sistem,
că o condiţie a deoarece îl creează.
memoriei este uitarea. 52
Fără uitarea totală a
unui număr consi-
derabil de stări de
conştiinţă şi fără
uitarea momentană a
 IV majoritatea faptelor
ce ni se prezintă zilnic,
Am urcat treaptă ceas de ceas. Oricât
cu treaptă până la de clare şi oricât de
gradul cel mai înalt al intense ar fi aceste
memoriei; trebuie amintiri, ele au un
acum să urmăm minimum de
ordinea inversă şi să organizare. La fiecare
revenim treptat la revenire, voluntară
punctul de plecare. sau involuntară, ele
Acest retur este câştigă însă în
necesar spre a arăta stabilitate; tendinţa la
încă o dată că organizare se
memoria constă dintr- accentuează.
un proces de organizare Dedesubtul acestui
la stadii variabile, cuprins grup de amintiri pe
între două limite deplin conştiente şi
extreme: starea neorganizate se
nouă, înregistrarea găseşte grupul
organică. amintirilor conştiente
Nu există altă şi semiorganizate, de
formă de activitate exemplu o limbă pe
mentală care să care tocmai o învăţăm,
depună mai categoric o teorie ştiinţifică sau
mărturie în favoarea o meserie manuală pe
teoriei evoluţiei. care nu ni le-am
Numai din acest punct însuşit decât pe
de vedere înţelegem jumătate. Aici
natura memoriei; caracterul foarte
înţelegem că studiul individual al primului
ei nu trebuie să fie grup dispare; amintirea
doar o fiziologie, ci şi devine din ce în ce mai
o morfologie, adică o impersonală, se
istorie a obiectivează.
transformărilor sale. Localizarea în timp
Să reluăm dispare, deoarece este
problema din punctul inutilă. Ici-colo,câţiva
în care am lăsat-o. O termeni izolaţi aduc cu
achiziţie nouă a ei impresii personale
spiritului, mai mult care îi localizează. îmi
sau mai puţin amintesc că am
complexă, este învăţat cutare cuvânt
reactivată pentru german sau englez în
prima sau a doua cutare oraş, în cutare
oară. Aceste amintiri împrejurare. Este ca un
sunt elementele cele mai vestigiu, ca o marcă a
instabile ale memoriei, atât unei stări anterioare,
de instabile încât ca o
multe dispar pentru
totdeauna: aşa sunt 53
THEODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA EI

amprentă originală. anumită modificare a

Puţin câte puţin vestigiul impresiei vizuale
dispare, iar acel termen implică o anumită
capătă caracterul distanţă, nici că o
banal şi impersonal al mişcare a picioarelor îl
tuturor celorlalţi. va face să înainteze,
Cunoaşterea unei nici că obiectul pe care
ştiinţe, a unei limbi, a îl vede mişcându-se este
unei meserii se un animal viu. S-ar
consolidează tot mai considera un abuz de
mult. Ea se retrage limbaj să fie întrebat
progresiv din sfera cineva dacă îşi
psihică, pentru a se aminteşte că soarele
apropia tot mai mult străluceşte, că focul
de memoria organică. arde, că fierul este
Aşa este pentru adult tare, că gheaţa este
memoria limbii sale rece"62. Şi totuşi,
materne. repetăm, într-o
Pe un plan inferior, inteligenţă născândă
dăm peste memoria toate acestea au fost
complet organizată şi memorie în sensul strict al
aproape inconştientă: cuvântului.
aceea a unui muzician Nu este necesar să
priceput, a unui adăugăm că toate cele
muncitor stăpân pe de mai sus sunt o
meseria sa, a unei schiţă absolut ideală,
dansatoare o schemă. Ar fi cu
desăvârşite. Cu toate totul iluzoriu să dorim
acestea, toate cele de să decupăm în
mai sus au fost segmente bine
memorie în sensul conturate o evoluţie
riguros şi obişnuit al care are loc prin
cuvântului, memorie tranziţii
pe deplin conştientă. imperceptibile şi care,
Putem coborî şi mai pe deasupra, variază
jos. Exerciţiul fiecăruia de la individ la individ.
dintre simţurile S-ar putea merge
noastre (văz, pipăit, mai departe?
simţ muscular etc), Răspunsul este
presupune o memorie afirmativ. Dedesubtul
complet organizată. reflexelor compuse,
Ea ne este atât de care reprezintă
bine încorporată, încât memoria organică la
majoritatea oamenilor nivelul său cel mai de
nu bănuiesc niciodată jos, există reflexele
în ce măsură sunt simple.
dobândite toate
54
acestea. La fel stau
lucrurile cu o mulţime
de judecăţi ale vieţii
comune. „Nimeni nu
spune că îşi aminteşte
că obiectul pe care îl
priveşte are o parte
ascunsă sau că o
Putem admite că umană adultă ar fi
aceste reflexe, care suni plasată în asemenea
rezultatul unei dispoziţii condiţii încât orice
anatomice înnăscute, stare de conştiinţă
au fost ele însele nouă - percepţii, idei,
dobândite şi fixate imagini, sentimente,
prin experienţe dorinţe - i-ar lipsi: în
nenumărate în acest caz seriile de
evoluţia speciilor. Am stări de conştiinţă care
trece astfel de la constituie fiecare
memoria individuală formă de activitate
la ereditate, care este psihică ar sfârşi în
o memorie a speciei. Este cele din urmă prin a se
suficient să indicăm organiza atât de bine
această ipoteză. încât nu am mai găsi
Vedem, în fond, că în el decât un
este imposibil să automat abia
spunem unde sfâr- conştient. Spiritele
şeşte memoria, fie ea mărginite şi rutiniere
psihică sau organică. realizează într-o
în ceea ce desemnăm anumită măsură
prin termenul colectiv această ipoteză.
de memorie există Izolate într-un cerc
serii care au toate strâmt, din care au
gradele de fost îndepărtate pe cât
organizare, de la posibil noul şi
starea născândă şi imprevizibilul, ele tind
până la starea spre starea de
perfectă. Există o stabilitate perfectă;
trecere neîncetată de devin „absolut
la instabil la stabil, de maşinale"; pentru cea
la starea de mai mare parte a vieţii
conştiinţă, achiziţie lor conştiinţa este
nesigură, la starea superfluă.
organică, achiziţie
statornică. Datorită După ce am întors
acestui mers subiectul pe toate
neîntrerupt spre feţele, revenim,
organizare, în aşadar, la propoziţia
materiale are loc o noastră iniţială:
simplificare, o ordonare memoria conştientă
care face posibilă o nu este decât un caz
formă de gândire mai particular al memoriei
înaltă. Redusă la sine biologice. Putem, prin
şi fără contrapondere, consideraţii de un alt
ea ar tinde la ordin, să evidenţiem
nimicirea progresivă a faptul că memoria
conştiinţei şi ar face este legată de
din om un automat. condiţiile
Să presupunem, fundamentale ale
printr-o ipoteză vieţii.
irealizabilă, că o fiinţă 55
THEODUL MEMORIA ŞI
E RIBOT PATOLOGIA EI

Toate formele de de altfel, decât o

memorie, de la cea formă a nutriţiei. Baza
mai înaltă la cea mai memoriei este deci
de jos, au drept nutriţia, adică procesul
suport asociaţii vital prin excelenţă.
dinamice între Deocamdată nu
elementele nervoase insist asupra acestei
şi modificări probleme. După ce
particulare ale acestor vom fi vorbit de
elemente, cel puţin ale tulburările memoriei,
celulelor. Aceste de stimulările şi
modificări, care rezultă depresiile sale, de
din impresia primară, suspendările sale de
nu s-au conservat într- moment, de dispariţiile
o materie inertă; ele şi reapariţiile sale
nu seamănă cu bruşte, vom putea
pecetea imprimată pe reveni cu folos la
ceară, ci s-au depus respectiva problemă,
într-o materie vie. Or, iar atunci rolul capital
toate ţesuturile vii al nutriţiei se va arăta
sunt în stare de de la sine. Până aici
renovare moleculară ne-am limitat la
continuă, ţesutul nervos preliminariile
mai mult ca oricare altul şi, subiectului nostru:
în ţesutul nervos, memoria sănătoasă.
substanţa cenuşie Patologia memoriei
mai mult decât completează fiziologia
substanţa albă, cum o sa; vom vedea dacă o
dovedeşte excesiva şi confirmă.
abundenţă a vaselor
sanguine care Ic NOTE
irigă63. Deoarece
modificările persistă, 1 Va fi citat, între

este necesar ca aportul de alţii, Alexander Bain

noi materiale, ca (1818-1903), psiholog
aranjamentul de noi pozitivist din şcoala
molecule să experimentală,
reproducă exact tipul asociaţionist, fondator
celor înlocuite. al prestigioasei reviste
Memoria depinde direct Mind. (Nota trad.)
de nutriţie.
56
Dar celulele nu au
numai proprietatea de a se
nutri, ele sunt dotate,
cel puţin într-o parte a
vieţii lor, cu
capacitatea de a se
reproduce, iar mai
târziu vom vedea cum
acest fapt explică
anumite restabiliri ale
memoriei. Potrivit
părerii tuturor
fiziologilor, această
reproducere nu este,
 2 Referire la metoda
introspecţiei, prin care
un subiect îşi observă
pro
priile stări de conştiinţă.
(Nota trad.)
3
Luys, Le cerveau etses
fonctions,p. 106.
4 G.H. Lewes, Problems
oflifc and mind, Third
series, p. 57.
5 Hering, Ueber das
Gedăchtnis als
allgemeine Function
der
organisirten Materie.
Vortragetc, Zwcite Auflage,
Wien, Gerold's Sohn,
1876,p. 13.
6 252.
DavidHartley( 1705-
1757), psiholog, medic
şi filosof englez, unul
dintre promotorii
psihologiei
asociaţioniste, care a
încercat să explice
originea fenomenelor
psihice prin teoria
vibraţiei particulelor de
substanţă
nervoasă. (Nota trad.)
7 Op.cit., p. 51.
H Schiţare
principiului reflexelor
condiţionate, care va fi
pe larg formulat de I.P.
Pavlov. (Nota trad.)
9 Mental Physiology, p.
75.
10
Carpenter, Mental
Physiology, p. 75.
" „petit mal", în textul
original. (Nota trad.)
12Trousseau, Legons
cliniques,\o\.
.H,XLI,paragr. 2. Vor fi
găsite aici multe alte fapte
de acest gen. Vom reveni la
ele atunci când vom vorbi
despre patologia memoriei.
13 Nu este însă vorba
de senzaţie, ci de
imagine. (Nota trad.)
14 Pentru mai multe detalii
asupra acestui aspect, a se
vedea Bain, Les
sens et I'intelligence, trad.
Gazelles, p. 304 şi
apendicele D.
15 Maudsley,
Physiologiedel'esprit,
trad. Herzen,pp.
233 şi 252.
16 în momentul în
care scria Ribot încă
nu se descoperise
sinapsa şi
transmiterea sinaptică
a influxului nervos
prin intermediul
neurotrans-
miţătorilor. (Nota trad.)
17
Maudsley, op.rif.,p.
18 Delboeuf, Theorie
generale de la
sensibilite, p. 60.
19 Imposibilitate cu
totul relativă, legată
de rudimentara
tehnică de
cercetare din acea
vreme. (Nota trad.)
20 în m o d c u t o t u l
p a r a d o x a l, lim b a ju l, d e ş i
e s t e p r in e x c e le n ţă in s tr u
m e n t a l g â n d ir ii, n u d e
p u ţ in e o r i c o n s t it u ie u n
a s e r io s o b s t a c o l în c a le a
unor
r a ţ io n a m e n t e c o r e c t e ,
a x a t e p e a d e v (ăNr o. ta
tra d .)
21 D a v id F e r r ie r ( 1 8 4 3 -
1 9 2 8 ) , m e d ic ş i fiz io lo g
s c o ţ ia n , f o n d a t o r a l
r e v is t eTi h e B r a ina, u t o r a l
c u n o s c u t e i lu c r ă r i
F u n c ţ iile c r e ie r u lu i { \
% 1 6 ).
(N o ta tra d .)
22 D e n u m ire s u b c a r e u n ii
a u to r i d e s c r iu u n g r u p d e n u c le i
c e re b ra li
d e la b a z a c r e ie r u lu i,
n u m iţ i d e a c e e a ş i n u c le i
b a z a li: c o r p ii s tr ia ţi
(n u c le u l
57
T H fiO D U L M E M O R IA Ş I
E R IB O T P A T O L O G IA

caudat şi p u ta m e n ) , cuno scut m ai

g lo b u s p a llid u s , a le s ca a u to r al lu c ră rii
c la u s t r a m i ş n u c le u l F ilo so fia in c o n ştie n tu lu i
a m ig d a lia n . (N o ta tra d .) (1 869 ). (N o ta trad .)
23 A p a re a icin 32 „n ep eu t ev eille rla
i n u c eid e e a
ste re o tip u lu i d in a m ic d e s c r is co n scien c e", în tex tu l
m a i tâ rz iu d e o rig in al. (N o ta tra d.).
I.P .P a v lo v . ( N o ta tr a d .) V III,
33 P flu g er's A rch iv,

24 A s t ă z i n u m ă r u l 1 8 7 4 , p . 5 2 6 . D u ra ta
c e lu le lo r n e r v o a s e e s t e re fle x e lo r v a ria z ă în
e s t im a t d e u n ii la 1 0 0 fu n c ţie d e in ten sita te a
sau e xc ita ţie i, u rm â n d
c h ia r 2 0 0 d e m ilia r d e . sen su l lo n g itu d in al sau
( N o t a t r a d .) tra n sve rsa l
25 A c e a s t ă c o m p aier a ţ a l tra n sm isie i în
v a ju c a u n ro l d e o se b it în m ă d u v ă . P ro b le m a e ste
d e sc rie re a m e c a n is d e a ltfe l d e p a rte d e a fi
m u lu i c o d u lu i g e n e t ic d e e lu cid a tă .
c ă t r e F r a n c is C r ic k ş i 34
P rincipe* de
Ja m e s W a t s o n . ( N o t a psychologie,I, p . 22 0 .
t r a d .) Po trivit c erc etă rilo r lui
26 P o s i b i l i t ă ţ i M are y,
e x p lo a ta te a z i d e arip a u n ei m u şte b a te
p ro g ra m a to rii d e d e nu m ai 3 3 0 d e o ri p e
c a lc u la to a r e se cu n d ă . A c este
e le c tr o n ic e . ( N o ta tr a d .) d iverg en ţe n u
27 O p .cit.,p 1. 28. sc h im b ă n im ic în
28 N e pu tem întreba ce ar fi v a lid ita te a
av ut d e sp u s în acest caz ra ţio n a m e n tu lu i n o stru .
35 C e rc etă rile a su p ra
S .Freu d, p rin
p rism a „actului ratat". (N o ta d u ra te i a cte lo r p sih ice
trad .) p o t p u n e în tr-o n o u ă lu
29 C e a m a i fre c v e n tă m in ă un ele fap te d in
g re şe a lă p e ca re o viaţa n o astră p sihică .
c o m it c â n d c o p ie z în E le co n trib u ie, c red , la
g ra b ă explicarea
v r e u n te x t fra n c e z tre ce rii d in co n ştie n t în
e s te tra n sfo r m a re a in c o n ştie n t, în
c o n ju n c ţie i/a d v e rb u lu i o b işn u in ţă . U n ac t e ste
si în e xe cu ta t m ai
ro m â n e scu l si, c eec ae ţin e , în tâ i len t şi co n ş tie n t;
d e s ig u r , e x c lu s iv d e p rin re p e tiţie e l d e v in e
m e c a n ic a d e p rin d e rii, m a i le sn ic io s şi m ai
n e a v â n d s e m n ific a ţie ra p id ;
p sih a n a litic ă . (N o ta ace asta în seam n ă c ă
tra d .) p ro ce sele n ervo ase c are
30 S e p o a te a firm a îi stau la b ază, g ăsin d
d e sp re T h e o d u le R ib o t căile g a ta
c ă a re p re z e n ta t cu trasate, de v in rap id e şi
to a ta p u ţin câ te p u ţin c ad su b
se rio z ita te a p o zitiv ism u l m in im u m d e d u rată
în p sih o lo g ie . (N o ta n e c e sar
tra d .) c o n ştiin ţe i.
31 E duard von H artm ann 36 C arpenter, M ental
(1842 -1906 ), filo sof germ an , Physiology,p. 533.întreg
capitolulX III co n ţin e m a i m u lţi a n i d u p ă
fapte interesantecu p riv ire aceea so lu ţia i s -a
la ce re b ra ţia p re z e n ta t a tâ t d e b r u s c
in co n ş tie n tă . U n „în c â t l-a utrec u t fio rii,
m ate m a ticia n , c a şi cu m p ro p riu l să u
p r ie t e n a l a u t o r u lu i, sec re t i-a r fi fo st
se ocup a de o c o m u n ica t d e că tre u n
p r o b le m ă d e stră in " (p . 5 3 6 ). D a c ă
g e o m e t r ie c ă r e ia îi c itito ru l v re a să a ib ă
în tre zărise solu ţia. A sp e c ta c o lu l u n u i sp irit
în ce rcat d e m ai m u lte v ig u ro s şi p ă tru n z ă to r
ori să o re zolve , fără a p u s în în c u rc ătu ră d e o
re u şi. La m eto d ă p ro a stă, p o a te
58 citi e xtre m de
rem arcab ilu l stu d iu L a ten cy
d e Sir W iiliam H a m ilto n
(L e ctu res o n m eta ph ysics.
v oi. I. Ie c t. X V III). C u a
sa te o rie a fa c u ltă ţilo r
su fle tu lu i şiig n o râ n d în
m od v o it o rice
fizio lo g ie, e l n u re u şe şte
să o sco ată la c ap ă t c u
n ic i o d ific u ltate.
37 C ifre rid ic o le
a stă z i, c â n d te h n ic a d e
n u m ă ra re a unor
a se m e n e a e le m e n te
e ste cu to tu l a lta . (N o ta
tra d .).
3a
C o n d iţie
p re z e n ta tă d e S .F re u d
ca o c a r a c te ristic ă
d e fin ito rie a
in c o n ştie n tu lu i. (N o ta
tra d .).
3 9 în lim b a la tin ă . în

te x tu l o rig in a l su = fla rea

vo cii.E x p resia s-aim p u s în
a şa-n u m ita ..c e a rtă a
u n ive rsa liilo r" d in ev u l
m e d iu . în tâ ln in d u -se
p e n tru p rim a o a ră .
p a re -s e . în tra ta tu D le
trin ita te al lu i A n selm d e
C a n te rb u ry (1 0 3 3 -
1 1 0 9 ). a b a te b e n e d ic tin
şi apoi e p isc o p de
C a n te rb u ry . a d e p t a l
..re a lism u lu i", unul
d in tre fo n d a to rii
s c o la sticii. (N o ta trad .)
4 (1 W u nd t.G ru nd ziig e

derph ysiolo gischen

P sycho lo gie, p . 791 .
41 T r a s e u l in flu x u r ilo r

n e r v o a s e d e s o rg in t e
v iz u a lă e s t e d e fa p t
u rm ă to ru l: re tin a , n e r v u l
o p tic , c h ia s m a o p tic ă ,
b a n d e le ta o p tic ă , c o rp u l
g e n ic u la t e x te rn ,
ra d ia iţile op tice, centru l
co rtical (zo n a scizu rii
ca lcarin e
din lo bu l occipital). (N o ta
trad .)
42 A stăz i e ste cu n o sc u t
că n e rvii c ra n ien i
m e n ţio n a ţi m a i su s d e
că tre
R ib o t a u u rm ă to a re le
o rig in i re a le : p a te tic u l
(n e rv ii tro h le a ri sa u
p e re c h e a
a IV -a d e n e rv i c ra n ie n i)
p o rn e şte d in tr-u n n u c le u
situ a t în ca lo ta p e d u n -
cu la ră , ie ş in d la te ra l d e
v a lv u la lu i V ie u sse n s;
n e rv u l o c u lo m o to r
com un
(p e re c h e a a IlI-a), a tâ t
fib re le so m ato m o to rii
câ t şi c ele ve g e ta tiv e
p a ra sim -
patice , p rov in e d in tr-un n ucle u
situat d e asem enea în calo ta
pedu nculilo r
ce reb rali; nerv ul o cu lo m oto r
ex tern (n ervii abd ucen s sau
perech ea a IV -a)
îşi a r e o rig in e a în
p o r ţiu n e a
p r o tu b e r a n ţia lă a
p la n ş e u lu i v e n tr ic u lu i a l
IV -le a . T o ţi a c e şti n e rv i
su n t d u b li şi,
b in e în ţe le s, re p re z in tă
a x o n ii, c are
p o rn e sc d in nu c lei
situ a ţi în stân g a sau în
d re ap ta tru n ch iu lu i
c ereb ral. (N o ta
trad .)
43 N e r v u l s p in a l
(p e r e c h e a a X l-a ) ş i
n e r v u l h ip o g lo s
(p e r e c h e a a
X II-a ) a u , în tr -a d e v ă r ,
o r ig in e b u lb a r ă , p e
c â n d în c a z u l n e r v u lu i
fa c ia l
(p e re ch ile a V il-a şi a
V il-a b is) lu cru rile su n t
m a i c o m p lic a te, a c e sta
a vâ n d
şi răd ăcinextrabulbare.
i
(N ota trad.)
44 C om plexitatea bazei
anatom ofiziologice a
lim bajului este m ult m ai
m a re. Z o n a lim b aju lu i
zisă „ cla s ică " cu p rin d e
o a rie a n a to m ică
a n te rio a ră
59
THEODULE M E M O R IA Ş I
R IB O T P A T O L O G IA E I

e g a lă c u c e n t r u l lu i B r o c a , fu n c ţ iile m u z icv iio c a le ş i

u n a in fe r io a r ă e g a lă c u in s t r u m e n t a le ; 2)
c e n t r u l Iu i W e r n ic k e ş i e x t r e m it a t e a a n t e r io a r ă a
lo b u l p a r ie ta l in f e r io r c o m p u s T I ( c â m p u l 3 8 ) , r af np o r t
d in g y r u s a n g u la ris şi gyrus cu re cun o a şte re a şi
s u p ra m a rg in a lis . J. in te rp re ta re a a u d i t iv ă
J .D e je r in e ( 1 9 1 4 ) p r e c iz a m u z ic a lă ( le z i u n i le
c ă în c o m p o n e n ţ a z o n e i b ila te r a le a le a c e s te i z o n e
lim b a ju lu i in t r ă : l) a r ia lu i d e te r m in ă o p ie r d e r e a
B ro ca d in p a rte a a u z u lu i m u z ic a l) ; z o3n)a
p o s t e r io a r ă a p ic io r u lu i W e r n ic k e( c â m p u r ile 4 1 ş i
c e le i de a t r e ia 4 2 ), în ra p o rt cu
c ir c u m v o lu ţ ii f r o n t a le , in t e r p r e t a r e a lim b a ju lu i
o p e r c u lu l fr o n t a l, z o n a v o r b it ; 4 ) c m â p u l 3 7 , în
c o r t ic a lă im e d ia t ra p o rt cu „ fo rm u la re a
în v e c in a t ă ( c a p u l c e le i d e v e r b a lă " a id e il o r
a t r e ia c irc u m v o lu ţii ( le z iu n e a s ad e t e r m i n ă
f r o n t a le ş i p ic i o r u l c e l e i a fa z ia a m n e z ic ă ) ; 5)
d e a d o u a c irc u m v o lu ţii c irc u m v o lu ţia lu i B r o c a
f r o n t a le , c u e x c l u d e r e a (câm p u l 4 4 ) , c o n ţ in â n d
o p e r c u lu lu i r o la n d ic ; 2 ) e n g r a m e le c a r e c o n s t it u ie
a r ia lu i W e r n ic k e , b a z a fiz io lo g ic ă a u t iliz ă r ii
corespu n zând p ă r ţ ilo r o r g a n e lo r fo n a to a r e în
p o s t e r io a r e a le p r im e i ş i a rtic u la re a c u v in te lo r; 6)
c e le i de a doua c irc u mv o lu ţia lu i
c ir c u m v o lu ţ ii te m p o r a le G r a t io le( st it u a tă în
( c e n tru l im a g in ilo r a u d itiv e a le c â m p u r il e 19 şi 3 5 ),
c u v in te lo r) ; 3 ) p liu l c u r b d in c o n s titu in d z o n a s c h e m e i
lo b u l p a rie ta l s tâ n g (c e n tr u l c o r p o r a l e ş i a d e n u m ir i i
im a g in ilo r v iz u a le a le p ă r ţ ilo r c o r p u lu i;c e7n)tru l
c u v in te lo r ) . P ro f ilu l m a i e x a c t fr o n ta l a l s c r is u (lupiic io r u l
al zonei li m b a ju lu i c ir c u m v o lu ţie i Fîn 2 ) r, a p o r t
c u p r in d e c â m p u r i le cu m e c a n i s m u l m n e z ic al
B r o d m a n n 4 4 ,4 5 , 4 6 ş i 47 s c r is u l u i ; 8g) y r u s a n g u la r is ,
d in l o b u l fr o n t a l, a r ie d e r e v iz u a liz a re a
c â m p u r ile 2 1 ,2 2 ,3 8 ,4 1 ,4 2 c u v in te lo r s c r ise . ( N o ta tra d .)
şi 52 d in lo b u l 45 F o r b e s W i n s l o( Ow n th e
t e m p o r a l,c â m ulp 40 d in o b sc u re D ise a se s o f th e B ra in
l o b u l p a r ie t a l ş i c â m p u r i le and
3 7 ş i 3 9 d e la c o n f lu e n ţ a D is o r d e rs o f th e M eindd., a 4 -
l o b ilo r te m p o ra l şi a , p . 2 5 7 ), c ite a z ă c a z u l
p a r ie t a l c u lo b u l o c c ip it a l. u n u i s o ld a t c a r e , s u
T o a te a c es te câ m pu ri f e r in d o o p e r a ţ ie c u
s u n t in t e r c o n e c t a t e ş i, d e t r e p a n u l , ş i- a p i e r d u t
a s e m e n e a , în p r i n c ip a l p r i n c â t e v a p oi ur ţn i d in c r e ie r . S -
c o r p u l c a l o s , s u n t c o n e c ta t e c u a
c â m p u r i le a n a l o a g e d in c o n s ta ta t c ă d in a c e a s t ă
e m is f e r a ceebr r a lă o p u s ă . c a u z ă e l a u it a t n u m e r e le
D u p ă J .M . N ie l s e n ( 1 9 6 5 ) , c in c iş i ş a p teş i n u m a i p e
d in t r e c e le 1 1 a r ii d e a c e s te a . L a c â tv a tim p
a s o c ia ţie d e f in it e d e e l, 8 d u p ă a c e e a e l ş i-a
s u n t le g a t e d e f u n c ţii a le r e g ă s it m e m o r ia c e lo r
lim b a ju lu i: I) pars două
tria n g u la r isd in F 3 ( c â m p u l n um e re .
4 5 ) . în r a p o r t c u to a t e 46 O p . c i t .p, . 258.
A u t o r u l n u p r e c iz e a z ă
d a că e ste vo rb a d e
a r tic u la r e a s u n e tu lu i s a u
d e s c r ie r e a lit e r e i
r e s p e c tiv e , o r i ş i d e u n a ş i
d e a lta ;
ş i n ic i n u n e s p u n e d a c ă
b o ln a v u l s - a în s ă n ă t o ş it .
60
47 E s t e a i c i e v id e n t ă
a d o p t a r e a c o n c e p ţ ie i lu i
J . H . Ja c k s o n
( 1 8 3 4 - 1 9 1 1 ) a ie r a r h iz ă r i i
f u n c ioţ n a l e a d i f e r i te l o r
s tr u c tu r i n e r v o a s e ,
c o n f o r m p r in c ip iu lu i
e v o lu ţ i e i d e la s im p lu la
c o m p le x . P o t r i v i t a c e s t e i
c o n c e p ţii, b o a la n e r v o a s ă
e s te o d is o lu ţ ie c a r e , în
c o n d iţii d e te r m in a te , a t a c ă
r â n d p e r â n d e t a je le
ie r a r h ic i c e n t r ilo r n e r v o ş i,
în c e p â n d ccue l m a i d e s u s
ş i d e f in in d u -s e d e c i c a o
r e g r e s iu n e în r a p o r t c u
p u n c t u l c u lm in a n t a tin s d e
e v o lu ţ ie . ( N o t a t r a d .)
48 G e o r g e B e r k e le y
(1 6 8 5 - 1 7 5 3 ) . e p is c o p ,
filo s o f id e a lis t c a r e a fir m ă
c ă în e x p e r ie n ţ ă n u s u n t
d a te în m o d n e m ijlo c it
e x c lu s iv s e n z a ţiile ş i c ă a
Fi
în s e a m n ă fia p e r c e p u tie s s e
e s tp e r c ip i)D. a c ă d is t r u g e m
s e n z a ţ iile , d is p a r e
lu c r u l. E x is t e n ţ a lu c r u r ilo r -
s u s ţ in e B e r k e le yT rîna t a t
a s u p r a p r in c ip iilo r
c u n o a ş t e r ii o m e n e ş t i
( 1 7 1 0 ) - c o n s t ă în a c e e a c a
e le s ă f ie p e r c e p t ib ile s a u
c o g n o s c ib i le ş i c ă a t â t a
tim p c â t e le n u s u n t
p e rc e p u te s a u n u e x is tă
în
s p ir itu l c u iv a , f ie c ă n u a u
n ic i u n f e l d e e x is t e n ţă , fie
c ă e x is tă în in t e le c tu l
u n u i s p ir it e te r n . (N o ta tra d .)
49 .M n e v isio n d a n s Ic te m p s" ,
în te x tu l o rig in a l. B e rg so n v a
a p r o fu n d a
în f e lu l s ă u , m e t a f iz ic ,
a c e s t e p r e c iz ă r i
p o z it iv is t e . ( N o t a t r a d .) .
50 D u g a ld
S te w a rPt,s ih o s o p h ie
d e l'e s p r ith u n m tra
in ,d . P e is s e .
v o i.I ,
p . 1 7 7 , T a i nDe ,c r in te llig e n c c ,
p a r te a 1 , c a rte a a Ii-a , I,c a p .
p a ra g r . 3 . V o m
g ă s i în a c e a s t ă u lt im ă
c a r t e o c u le g e r e d e f a p t e
c a r e n u la s ă n ic i o tra d .)
în d o ia lă 55 R o m a n p u b l i c a t î n

în a c e a s t ă p r iv in ţ ă . 1 8 2 2 , a n în c a re a u
51 H .T a in e , a p ă r u t ş i r o m a n Tehl e
D el'i n te llig c n cîne , s p e c ia l F o r tu n e s o fN igşei lP e v e r il o f
p a r te a a 2 - a , c a rIte,c a p . th e P e a k(N. o ta tra d .)
II. 56 L a y c o c kA, c h a p te r o n
52 D e li m it a r e ju d ic io a s ă
so m e o rg a n ic la w s o f p e r so n a l
d e p r o b le m a t ic a p r o p r ie a n d a n c e stra l
c r it ic is m u lu i lu i memory, p. 19; Carpeuter,
K a n t. ( N o ta tr a d .) Mental Physiology, p. 444;
53 T a in e D
, e l'in te llig e n c e , Ballantyne, Life of
p a r te a a 2 - a , c a rI,tecaa p .I I , WalterScott,cap. XLIV;
p ara g r. 7 . Spring,Symptomatologie,
V o m g ă s i a ic i, în le g ă t u r ă voi. 11,p. 530; Forbes
c u u n e x e m p lu Winslow, op.cit., p. 247.
a s e m ă n ă t o r , o e x c e le n t ă 57 Thomas
a n a liz ă Babington Macauley
ca re n e scu te şte să (1800-1859), istoric şi
in s is t ă m a s u p r a a c e s t u i om politic
a s p e c t. britanic, autor a trei
54 C a r i v o n L i n n e ( 1 7 0 7 - volume de Criticai and
1 7 7 8 ) n a tu ra list su e d e z , a u to r Historical Essays (1843)
al unei şi al
c la s if ic ă r i a f lo r e i ş i unei The History ofEngland
fa u n e i, a d e p t a l t e o r ie i from the accession of James
c r e a ţ io n is t e a s p e c iilo r . II, în cinci volume
(N o ta 61
 T H f iO D U L E R I B O T
( 1 8 4 9 -1 8 6 1 ). A le saS le p e e c h e s (a fo st a ju n g e a la c e e a c e d o r e a s ă - ş i
p a r la m e n ta r ) a u f o s t e d ita te în 1 8 5a4m . in t e a s c ă ."
( N o t a tr a d .) . 62 H e rb e rt S p e n cP e r,rin c ip e s d e p sy c h o lo g ie ,
58 W i ll ia m W y c h e r l e y ( 1 6 4 0 - 1 7 1 5 ) ,
v o i.I. p a rte a a 4 -a . c a p .
d r a m a t u r g e n g l e z , p le z i r i s t, a V I .A c e s t c a p ito l e ste f o a rte im p o rta n t p r in c e le
c ă r u i p r im ă p ie s ă , d e s u Lc ocveesin , a s p u se d e sp r e m e m o r ie d in
W o o d (1 6 7 1 ), 1 -a im p u s în c e rc u r ile p u n c t d e v e d e r e e v o lu ţ io n is t .
s u s - p u se . ( N o ta tra d .) 63 E s t e l i m p e d e R c iăb o t n u a r e n i c i o
59 E s t e d e s u b l in ia t ş i c e e a c e s e
i d e e d e s p rpee r e n i t a t e a
î n t â m p lă în c a z u l e v e n im e n t e lo r n e u r o n ilo cr ,e lu le le n e r v o a se fiin d s in g u re le d in
f r e c v e n t r e p e t a t e . A m f ă c u t d e o s u t ăo r g a n is m c a re n u se r e p r o
d e o r i d r u m u l d e l a P a r is l a B r e s t . d u c , în s u ş i a c e s t f a p t , a l p e r e n i t ă ţ ii
T o a t e a c e s t e im a g in i s e s u p r a p u n , n e u r o n i lo r , e x p l ic ă b a z a m a t e r ia lă a
f o r m e a z ă o m a s ă i n d i s t in c t ă , l a d r e p m t e m o r ie i. P e r e n it a te a e s te în s ă
v o r b in d , a lc ă t u ie s c u n a ş i a c e e a ş i r e la t iv ă , p e n tr u a c eăi n e u r o n i c a re n u s u n t
s t a r e v a g ă . în t o t a c e s t n u m ă r , d o a r i n c lu ş i î n c ir c u i t e le f u n c ţ i o n a l e
c ă lă d e g e n e r e a z ă ş i p i e r , f i in d î n l o c u iţ i d e
t o r iile le g a t e d e v r e u n e v e n im e n t ţ e s u t u r i d e u m p lu t u r ă ( g lia le ) . ( N o t a
im p o r t a n t , p lă c u t s a u n e p lă c u t , îm i t r a d .)
apar
c a a m in t ir i d is t in c t e : n u m a i a c e le a c a r e
îm i e v o c ă s t ă r i d e c o n ş t iin ţ ă s e c u n 62
d a r e s u n t lo c a liz a t e în t im p ş i
r e c u n o s c u t e c a a t a r e . T r e b u ie
s u b lin ia t c ă
e x p lic a ţ ia p e c a r e a m d a t - o
m e c a n is m u lu i r e c u n o a ş t e r ii c o n c o r d ă
cu aceea
d a tă în t r a t a t u l d e sInp tr e lig e n ţă lu a li
T a in e , p a r te a a 2 -a , c a r te a II, l,c a p .
p a r a g r. 6 .
60 V ie r o r d tD, e rZ e itsin n n a c h V e rsu c h c n ,
p p . 3 6 - 1 1 1 . E x p e r ie n ţ e
a n a lo a g e a le lu i H .W e b e r , a s u p r a
p e r c e pi iţl o r v i / . u a lTe a. s t s i n n u n d
G e m c in g e fu hpl,. 8 7 . A s e v e d e a ş i
H a n d b u c h d e r P h y s io lo g ic ,
h e r a u s g e g e b e n v . H e r m a n n , 1 8 7I 9I ,, v o i.
p a r t e a a 2 - a ,p . 2 8 2 .
61 A b c r c r o m b (ie
E s sa y o n in tc llc c tu a l
P o u e rs, p . 1 0 1 ) n e d ă o d o va d ă
î n a c e s t s e n sD: r„ . L e y d e n a v e a o
c a p a c it a t e e x t r a o r d i n a r ă d e în v ă ţ a r e
a
lim b il o r ş i p u t e a r e p e t a c u m a r e
e x a c t it a t e u n luAncgt( =le g e , d e c r e t) a l
P a r l a m e n t u lu i s a u o r i c e d o c u m e n t
s i m i la r , d u p ă o s in g u r ă l e c t u r ă . U n
p r ie te n fe lic itâ n d u - 1 p e n tr u a c e l d a r
r ăa s p u n s c ă ,d e p a r t e d e
r e m a r c a b ile i i-
a f i u n a v a n ta j, e r a p e n tru e l a d e se a u n m a re
in c o n v e n ie n t. E x p lic â n d fa p tu l,
e l a a r ă ta t c ă a tu n c i c â n d v o ia s ă - ş i
a m in t e a s c ă c e v a a n u m e d in tr -u n te x t
c itit
n u o p u te a fa c e d e c â t re p e tâ n d în în tre g im e
te x tu l,d e Iu în c e p upt,â n ă c â n d
 CAPITOLUL II
AMNEZIILE GENERALE
Materialele pentru studiul
maladiilor memoriei sunt
abundente. Ele se află răspândite
în cărţile de medicină, în tratate
de boli mintale, în scrierile
diverşilor psihologi. Le putem
aduna fără prea mare osteneală,
având astfel la îndemână o
colecţie suficientă de fapte de
observaţie. Greu este să le
clasificăm, să le interpretăm, să
extragem din ele câteva concluzii cu
privire la mecanismul memoriei. Din acest
punct de vedere, faptele adunate
au o valoare cât se poate de
inegală: cele mai extraordinare
dintre ele nu sunt şi cele mai
instructive; cele mai bizare nu
sunt şi cele mai transparente.
Medicii cărora li le datorăm nu le-
au descris şi studiat, în marea lor
majoritate, decât în vederea meseriei lor. O
tulburare a memoriei nu este pentru
ei decât un simptom, îl notează în
această calitate şi se servesc de
el pentru a formula un diagnostic
şi un prognostic. La fel în ceea
ce priveşte clasificarea; ei se
mulţumesc să asocieze fiecare
caz de amnezie la starea morbidă
al cărei efect ea este:
ramolisment, hemoragie, comoţie
cerebrală, intoxicaţie etc. etc.
Pentru noi, dimpotrivă,
maladiile memoriei trebuie stu-
diate în ele însele, în calitate de
stări psihice morbide, care ne pot
face să înţelegem mai bine
starea normală. în ceea ce
priveşte clasificarea lor, suntem
nevoiţi să o facem după
63
THEODU MEMORIA ŞI
LE PATOLOGIA
RIBOT EI

asemănări şi mai puţin bizare şi cele

deosebiri. Nu mai instructive; 4) vom
cunoaştem destule încheia cu câteva cuvinte
pentru a încerca o referitoare la amnezia
clasificare naturală, congenitală.
adică prin prisma
cauzelor. Trebuie deci
să declar, pentru a
preveni orice obiecţie, Amneziile
că acea clasificare de temporare se
mai jos nu are alt scop instalează cel mai
decât de a pune adesea prin invazie
puţină ordine în masa bruscă şi sfârşesc, la
confuză şi eterogenă fel, într-un mod
a faptelor, clasificare inopinat. Ele cuprind o
despre care nu perioadă de timp care
ascund că, în multe poate varia de la
privinţe, este câteva minute la
arbitrară. câţiva ani. Cazurile
Tulburările cele mai puţin întinse
memoriei pot fi în timp, cele mai clare
limitate la o singură şi mai comune se
categorie de amintiri, întâlnesc în epilepsie.
lăsându-le intacte pe Medicii nu sunt de acord
toate celelalte, în nici asupra naturii, nici
aparenţă cel puţin: asupra sediului şi nici
acestea sunt asupra cauzelor
tulburările parţiale. acestei maladii.
Altele, dimpotrivă, Problema aceasta nu
afectează memoria în se înscrie nici în tema
întregul ei, sub toate acestei cărţi şi nici nu
formele, trăind în două este de competenţa
sau în mai multe noastră. Ne este de
tronsoane viaţa ajuns să ştim că toţi
noastră mentală, autorii recunosc în
făcând aici spărturi unanimitate trei
care nu mai pot fi forme: criza majoră1,
astupate sau criza
distrugând-o în 64
totalitate încetul cu
încetul: acestea sunt
tulburările generale.
Distingem, aşadar,
în primul rând două
mari clase: maladiile
generale şi maladiile
parţiale ale memoriei.
Numai cele dintâi vor
constitui obiectul acestui
capitol. Le vom studia sub
titlurile următoare: 1)
amnezii temporare; 2)
amnezii periodice; 3)
amnezii progresive, cele
minoră2 şi vertijul; că
ei le consideră mai
puţin ca pe nişte
varietăţi distincte cât
ca pe nişte grade ale
aceleiaşi stări
morbide; că, în
sfârşit, cu cât atacul
este mai moderat în
manifestările sale
exterioare, cu atât
mai funest este
pentru inteligenţă.
Accesul este urmat de
o tulburare mentală
care se poate
manifesta atât prin
simple bizarerii şi acte
ridicole cât şi prin
crime3. Toate aceste acte au
un caracter comun, pe care
Hughlings Jackson le
desemnează sub
numele de automatism
mental. Ele nu lasă nici
o amintire, cu
excepţia câtorva
cazuri în care rămân
unele urme mnezice
extrem de slabe.
Un bolnav, aflat în
consultaţie la medicul
său, este cuprins de
un vertij epileptic. El
îşi revine numaidecât,
dar a uitat că i-a plătit
medicului onorariul cu
o clipă mai înainte de
acces4. Un funcţionar de
birou stă la masa sa de
lucru, cu ideile cam
confuze, fără altă
indispoziţie. îşi
aminteşte că şi-a
comandat cina la restaurant;
din acel moment nu mai are
nici o altă amintire. Se
întoarce la
restaurant, dar află
că a şi mâncat, că a
plătit şi că, fără să fi
părut indispus, a
plecat spre biroul său.
Acea stare de absenţă
durase aproximativ
trei sferturi de oră. Un
alt epileptic, cuprins
de un atac, cade într-o
prăvălie, se ridică şi o
ia la fugă, lăsându-şi
pe podea pălăria şi
carnetul. Am fost găsit
- spune el - la o
distanţă de jumătate
de kilometru de acolo,
întrebam de pălărie în
toate prăvăliile, dar nu
ştiam ce fac şi mi-am
revenit după zece
minute, ajungând la
calea ferată.
Trousseau raportează
cazul unui magistrat
care, ocupând un loc
pe scaun în localul
primăriei Parisului, ca
membru al unei
societăţi savante, a
ieşit fărâ pălărie, a
mers până la cheiul
Senei şi a revenit la
locul său ca să ia
parte la discuţii,
neavând nici o
amintire despre ceea
ce făcuse.
Adesea bolnavul
continuă pe parcursul
perioadei de auto-
matism actele pe care
le săvârşea în
momentul accesului
sau vorbeşte despre
cele citite. Am dat
asemenea exemple în
capitolul precedent. Nu sunt
deloc rare tentativele
infructuoase de
sinucidere despre
care, după vertijul
epileptic, nu rămâne
65
THEODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA EI

nici o urmă în bazăm doar pe

memorie. La fel stau raţionament, este greu
lucrurile cu să admitem că actele
tentativele criminale. foarte complicate,
Un cizmar, apucat de adaptate la diferite sco-
manie epileptică în puri, se săvârşesc fără
ziua căsătoriei sale, prezenţa, cel puţin
şi-a ucis socrul cu intermitentă, a
lovituri de cuţit. Reve- conştiinţei. Oricât de
nindu-şi în fire după mare ar fi locul
câteva zile, nu avea acordat obişnuinţei,
nici cea mai mică trebuie să
cunoştinţă despre recunoaştem că dacă
ceea ce făcuse5. acolo unde este
Iată destule uniformitate de
exemple pentru ca acţiune conştiinţa
cititorul să poată tinde să dispară, în
înţelege natura amneziei schimb acolo unde
epileptice mai bine decât este diversitate ea
prin descrieri generale. tinde să se producă.
O anumită perioadă Dar raţionamentul
de activitate mentală nu poate da decât
este ca şi cum ea nu posibilităţi; numai
ar fi fost: epilepticul experienţa decide. Or,
nu o cunoaşte decât sunt fapte care
prin mărturia altcuiva dovedesc existenţa
sau prin vagi unei anumite
conjuncturi. Acestea conştiinţe chiar şi în
sunt faptele. Cât acele cazuri extrem
priveşte interpretarea de numeroase în care
lor psihologică, două bolnavul nu păstrează
ipoteze sunt posibile. nici o amintire despre
Putem admite: fie că accesul său. „Unii
perioada epileptici, interpelaţi în
automatismului mental timpul crizei în mod
nu a fost însoţită de nici brusc şi cu un ton de
o stare de conştiinţă, comandă, răspund la
caz în care amnezia întrebări cu o voce
nu are nevoie de stridenţii şi ţipând.
explicaţie; După aceea ei nu-şi
neproducându-se amintesc nici de
nimic, nimic nu poate întrebările puse, nici
fi conservat şi nici de răspunsurile date.
reprodus. Sau putem Un copil, căruia i se
admite că a existat dădea să miroase eter
stare de conştiinţă, sau amoniac în timpul
dar la un grad atât de acceselor, ceea ce nu
slab încât a urmat putea suporta, striga
amnezia. Cred că furios „pleacă de-aici,
această a doua pleacă de-aici,
ipoteză este cea 66
adevărată, într-un
mare număr de
cazuri.
Dacă este să ne
pleacă de-aici!", dar era cât p-aci să cadă
când îşi venea în fire înTamisa.
habar n-avea de cele Cum să ne
întâmplate... Uneori explicăm deci amnezia
epilepticii reuşesc, cu în cazurile în care au
mari eforturi, să existat stări de
regăsească în conştiinţă? Prin
memoria lor unele extrema slăbiciune a
fapte petrecute în timpul acestor stări. Starea
crizelor, mai ales cele de conştiinţă nu se
petrecute cu puţin fixează, în definitiv,
înainte de a-şi decât prin două
reveni... Ei sunt în mijloace: intensitatea
acest caz într-o stare şi repetiţia; acest din
comparabilă cu aceea urmă mijloc se reduce
a trezirii dintr-un la celălalt, deoarece
coşmar. Principalele repetiţia este o sumă
circumstanţe ale de intensităţi mici.
accesului le-au Aici nu avem nici
scăpat la început şi intensitate şi nici
încep prin a nega faptele repetiţie. Tulburarea
care li se impută, însă mentală care urmează
încetul cu încetul îşi accesului mi se pare
amintesc unele detalii foarte bine definită de
pe care se părea că Jackson atunci când el
le-au uitat"6. o numeşte „un vis
Dacă epileptic". Unul dintre
circumstanţele ne bolnavii săi, în vârstă
permit să afirmăm că de nouăsprezece ani şi
în aceste cazuri a care nu putea fi
existat conştiinţă, suspectat că
putem crede fără dogmatiza problema, a
teamă că la fel stau găsit în mod spontan
lucrurile în multe alte aceeaşi expresie. „în
cazuri. Nu vreau, de urma accesului său, el
altfel, să susţin că aşa se culca. O dată
se întâmplă culcat, spunea
întotdeauna. (vorbind cu un prieten
Magistratul despre imaginar): «Aşteaptă o
care a fost vorba mai sus clipă, William, că vin».
se orienta destul de bine spre Cobora din pat,
a evita obstacolele, deschidea uşa, ieşea
trăsurile şi trecătorii, afară în cămaşă.
ceea ce denotă o Frigul îl făcea să-şi
anumită conştiinţă; revină; atunci tatăl lui
dar într-un caz analog, îl lua de mână. «A,
raportat de Hughlings foarte bine, am visat»,
Jackson, bolnavul este zicea el şi se culca din
răsturnat de un nou".
omnibuz, iar altădată 67
TH£ODULE
RIBOT
Să comparăm cu
visul starea mentală a
epilepticilor, ca să
mergem de la cunoscut la
necunoscut. Nimic mai
frecvent decât visele a
căror amintire dispare
imediat. Ne trezim în
toiul nopţii; amintirea
visului întrerupt este
foarte clară; a doua zi,
însă, nici urmă de vis.
Lucrul acesta este încă
şi mai frapant în
momentul trezirii.
Visele ne apar atunci
cu multă vivacitate; la
o oră după aceea
dispar pentru
totdeauna. Cui nu i s-
a întâmplat să facă
zadarnice eforturi spre
a-şi aminti un vis din
noaptea precedentă,
despre care nu mai
ştie nimic, decât doar
că 1-a avut?
Explicaţia este
simplă: stările de
conştiinţă care
constituie visul sunt
extrem de slabe. Ele
par puternice nu
pentru că sunt aşa în
realitate, ci pentru că
nu există nici o stare
viguroasă care să le
arunce pe un plan
secundar. De îndată ce
starea de veghe se
reinstalează, toate
revin la locul lor.
Imaginile dispar în faţa
percepţiilor,
percepţiile dispar în
faţa unei stări de
atenţie susţinute, iar
o stare de atenţie
susţinută dispare în
faţa unei idei fixe. La
urma urmei, conştiinţa
în timpul celor mai multe
vise are o intensitate
minimă.
Dificultatea, aşadar,
MEMORIA ŞI
PATOLOGIA EI
constă în a explica de
ce, în perioada care
urmează accesului
epileptic, conştiinţa se
reduce la minimum.
Nici fiziologia şi nici
psihologia nu o pot
face, deoarece ele
ignoră condiţia genezei
conştiinţei. Cazul este
cu atât mai incomod
cu cât amnezia este
legată de delirul
epileptic şi numai de
el. Iată ce li se
întâmpla de fapt
subiecţilor care sunt
în acelaşi timp
alcoolici şi epileptici.
Un bolnav este cuprins
în timpul zilei de o criză
de epilepsie; el sparge
tot ce îi iese în cale şi
se dedă la acte de
violenţă. După o
scurtă perioadă de
remisiune, în timpul
nopţii este cuprins de
delirul alcoolic
caracterizat, după cum
se ştie, de vedenii
terifiante. A doua zi,
revenit la normal, îşi
aminteşte de delirul
nocturn, dar nu are nici o
amintire despre delirul
diurn7.
Există şi o altă
dificultate. Dacă
amnezia se datorează
slăbiciunii stărilor de
conştiinţă primare,
atunci cum se explică
faptul că aceste stări,
atât de slabe, conform
ipotezei, determină
68
acte motorii? După independente;
Hughlings Jackson, condiţiile de existenţă
„automatismul mental ale uneia nu sunt
provine dintr-un exces acelea ale alteia.
de acţiune al centrilor Să subliniem, în
nervoşi inferiori, care încheiere, că o
se substituie centrilor consecinţă fatală a
superiori sau centrilor acceselor epileptice
conducători". Nu am avea repetate, mai ales sub
aici decp.t un caz particular formă de vertij, este
al unei legi fiziologice bine slăbirea progresivă a
cunoscute: puterea memoriei în totalitatea
excitomotoare a sa. Această formă de
centrilor reflecşi amnezie va fi studiată
sporeşte atunci când mai departe.
este ruptă
conexiunea lor cu Trecem acum la
centrii superiori8. studierea unor cazuri de
Să ne limităm la amnezie temporară cu
problema psihologică, un caracter distructiv.
la care este posibil un în exemplele citate în
răspuns. Dacă prealabil, capitalul
perseverăm să facem acumulat până în
din conştiinţă o „forţă" momentul declanşării
care există şi maladiei nu este
acţionează prin ea ştirbit: se întâmplă
însăşi, atunci totul numai ca un lucru care
devine obscur. Dar a fost în conştiinţă să
dacă admitem, aşa nu rămână în
cum am spus în memorie. în cazurile
capitolul precedent, pe care le vom
că conştiinţa este prezenta, o parte a
însoţitoarea unei stări capitalului este
nervoase, stare care pierdută. Aceste
rămâne elementul cazuri sunt cele mai
fundamental, atunci frapante pentru
totul devine clar. Nu imaginaţie. Este posibil
există nici o ca într-o zi, o dată cu
contradicţie în a progresele
admite că o stare înregistrate în
nervoasă, suficientă fiziologie şi psihologie,
pentru a determina aceste ştiinţe să ne
anumite acte, este înveţe multe în
suficientă şi pentru a privinţa naturii
trezi conştiinţa. memoriei.
Producerea unei Deocamdată ele nu
mişcări şi producerea sunt prea instructive,
unei stări de pentru
conştiinţă sunt două 69
fapte distincte şi
THEODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA EI

mine cel puţin, fără a care au însoţit-o.

vrea să prejudiciez Părinţii ei şi prietenii
ceea ce ele le vor au reuşit, prin
releva celorlalţi. înţelepciune şi prin
Cazurile de autoritatea mărturiei
amnezie temporară lor, să o convingă că
cu caracter distructiv este căsătorită şi că
diferă mult între ele. are un fiu. Ea îi crede
Uneori suspendarea numai pentru că
memoriei are loc de la preferă mai degrabă
începutul maladiei şi să admită că a pierdut
se întinde înainte, amintirea unui an din
alteori se întinde viaţă decât să admită
întrucâtva că toţi sunt nişte
retrospectiv, asupra impostori. Dar în
ultimelor evenimente cugetul ei nu le dă nici
trăite; cel mai adesea o crezare. Se uită la
se întinde în ambele soţul ei şi la copil,
sensuri, înainte şi neputându-şi imagina
îndărăt. Câteodată prin ce magie s-a
memoria revine de la măritat şi cum de a dat
sine, brusc, alteori cu viaţă unui copil"9.
încetineală şi cu puţin Avem aici un
efort; sunt şi cazuri în exemplu de amnezie
care pierderea este ireparabilă care se
absolută şi în care întinde doar îndărăt.
trebuie procedat la o Cât despre cauza sa
reeducare completă. psihologică, o putem
Vom da exemple identifica într-o distrugere
pentru toate aceste a reziduurilor şi într-o
cazuri. imposibilitate a
„O tânără femeie, reproducerii. în cazul
căsătorită cu un următor, raportat de
bărbat pe care îl iubea Laycock, amnezia nu
cu pasiune, în timp ce se întinde decât
dădea naştere unui înainte şi nu poate fi
copil a fost victima atribuită, prin
unei lungi sincope, în urmare, decât
urma căreia şi-a imposibilităţii stărilor
pierdut memoria pe o de conştiinţă de a fi
perioadă de timp care înregistrate şi
includea şi căsătoria conservate. Un
ei. Ea îşi amintea cu mecanic de vapor a
foarte mare exactitate căzut pe spate,
tot restul vieţii, până lovindu-se cu ceafa de
la... în primele un obiect dur; el
momente ea şi-a 70
respins cu groază
soţul şi copilul care îi
fuseseră prezentaţi.
De atunci încoace nu
a putut niciodată să-şi
amintească de acea
perioadă a vieţii şi
nici de evenimentele
a zăcut câtva timp
inconştient. După ce
şi-a revenit, a ajuns
destul de repede la o
perfectă sănătate
fizică, păstrându-şi
amintirea tuturor
anilor scurşi până în
momentul
accidentului; de la
acest moment
încoace, însă, nu mai
are memorie, fie şi
pentru faptele strict
personale. „Ajungând la
spital, el nu poate spune
dacă a venit pe jos,
cu trăsura sau cu
trenul. Ieşind să
dejuneze, uită că a
făcut-o: nu are nici o
idee de ora, ziua sau
de săptămâna în care
se găseşte. încearcă
cu ajutorul raţiona-
mentului să răspundă
la întrebările care i se
pun, dar fără a reuşi.
Vorbeşte tărăgănat,
însă clar. Spune ceea
ce vrea să spună şi
citeşte fără greşeală".
Această infirmitate a
dispărut datorită unei
medicaţii adecvate10.
în cazurile de
amnezie temporară
datorate unei comoţii
cerebrale are loc, în
general, un efect retroactiv.
Bolnavul, recăpătându-
şi conştiinţa, nu a
pierdut doar
amintirea accidentului
şi a perioadei care i-a
urmat, ci şi a unei
perioade, mai lungi sau mai
scurte, care a precedat
accidentul. Am putea da
numeroase exemple,
dar să ne mulţumim
cu unul singur, raportat
de Carpenter11: „un
bărbat călătorea,
împreună cu soţia şi
copilul, într-o
cabrioletă. Speriindu-
se, calul a luat-o
razna. încercând
zadarnic să-1
stăpânească, bărbatul
a fost aruncat la
pământ, primind o
lovitură puternică la
creier. Şi-a recăpătat
cunoştinţa, dar a uitat
antecedentele imediate
ale accidentului.
Ultimul lucru de care
îşi amintea era că pe
drum se întâlnise cu un
prieten, la vreo două
mile depărtare de locul
unde fusese doborât.
Dar nici până azi nu-şi
aminteşte nimic de
eforturile lui de a
stăpâni calul şi nici de
groaza trăită de soţia
sa şi de copil"12.
Iată acum cazuri de
amnezie mult mai grave,
dintre care unele au
necesitat o reeducare
completă. Le iau din
revista engleză Brain.
Prima observaţie,
raportată de dr.
Mortimer Granville, se
referă la o femeie în
vârstă de douăzeci şi
şase de ani, isterică; în
urma unei munci
excesive, ea a fost
cuprinsă de o criză
71
THfiODU MEMORIA Şl
LE RIBOT PATOLOGIA
EI

violentă, cu pierderea sesizate nici măcar

completă a prin acţiune reflexă.
cunoştinţei. „Când Nici vederea şi nici
conştiinţa a început contactul cu asemenea
să-i revină, ultimele instrumente nu-i
idei sănătoase de trezeau asociaţii de
dinainte de boală se idei. Cea mai perfectă
amestecau în mod distrugere a ţesutului
bizar cu noile impresii, cerebral nu ar fi şters
ca în cazul ieşirii cu mai complet efectele
încetul dintr-un vis. educaţiei şi
Aşezată pe pat, lângă obişnuinţei. Această
fereastră, de unde se stare a durat câteva
uita la trecători, toate săptămâni". Memoria
obiectele care se s-a refăcut lent, cu
mişcau le numea trudă, fără a necesita
„copaci care merg", totuşi o reeducare atât
iar dacă era întrebată de radicală ca în cazurile
unde a mai văzut de mai jos'3.
ceea ce vedea, ea A doua observaţie,
răspundea invariabil: datorată profesorului
«în cealaltă Sharpey, este unul din
Evanghelie». Pe scurt, exemplele cele mai curioase
în mintea ei nu se de reeducare descrise
făcea nici o deosebire vreodată. Nu extrag
între ideal şi real. din lungul său articol
Amintirile ei erau decât detaliile
ceţoase, iar în ceea ce psihologice. Este
priveşte un mare vorba tot de o femeie,
număr de lucruri banale, în vârstă de douăzeci
care înainte de atac şi patru de ani, cu o
constituiau fondul principal constituţie fizică
al gândurilor ei, memoria sa şubredă, care, timp de
era nulă. Ideile imediat vreo şase săptămâni, a
anterioare maladiei se căzut pradă unei
pare că i-au saturat irezistibile tendinţe la
atât de bine spiritul, încât somnolenţă. Starea i
primele impresii primite erau s-a agravat de la o zi
cu totul impregnate de ele, la alta. în jur de 10
pe când înregistrarea iunie i-a fost imposibil
travaliului cerebral să se mai trezească. A
penultim era, ca să rămas în această stare
spunem aşa, timp de două luni. Era
obliterată. De hrănită cu lingura;
exemplu, deşi această când se sătura ţinea
femeie îşi câştiga dinţii încleştaţi şi
existenţa dând lecţii, întorcea capul. Părea
ea nu avea nici o să distingă
amintire privind un lucru 72
atât de simplu ca tocul de
scris. Dacă i se punea în
mână un condei sau un
creion, ca unui copil,
acestea nu erau
gusturile, deoarece refuza în altele. Este de
categoric unele feluri de subliniat că, deşi pro-
mâncare. Rareori avea cedeul folosit pentru
momente de trezire, recuperare părea să
timp în care nu constea mai puţin în a
răspundea la nici o studia din nou cât în a-şi
întrebare, nu reaminti cu ajutorul
recunoştea pe nimeni, celor apropiaţi14, cu
cu o excepţie, în cazul toate acestea, chiar şi
„unei vechi cunoştinţe în prezent, ea pare să
pe care nu o văzuse nu-şi dea deloc seama
de un an. Ea a că a posedat
examinat-o îndelung, odinioară acele
căutându-i probabil cunoştinţe/. La
numele. Găsindu-1, 1- început era imposibil
a repetat de mai multe să ai cu ea o
ori, strângând mâna conversaţie. în loc de
persoanei respective, a răspunde la o
pentru ca apoi să întrebare, ea o repeta
recadă în somnul ei". aidoma cu voce tare
Către sfârşitul lunii şi multă vreme,
august, puţin câte puţin, înainte de a răspunde,
a revenit la normal. repeta întrebarea în
Moment în care întregime. Nu avea la
începe activitatea de început decât un mic
reeducare. număr de cuvinte de
„Revenindu-şi din care să se servească,
somnolenţă, părea să dar a dobândit repede
fi uitat tot ce o mulţime de cuvinte,
învăţase. Totul i se nu fără a comite erori
părea nou; nu stranii în folosirea lor. Cu
recunoştea pe nimeni, toate acestea, în general, nu
nici măcar rudele cele confunda decât cuvintele
mai apropiate. Veselă, care aveau unele
zburdalnică, fascinată raporturi. Astfel, în loc
de tot ce vedea sau de «ceai» spunea
auzea, ea semăna cu «zeamă» (multă
un copil. /în scurt timp vreme a folosit acest
a devenit capabilă de cuvânt pentru lichide);
atenţie. Memoria sa, în loc de «piciorul
în întregime pierdută meu» spunea «braţul
în ceea ce priveşte meu», în loc de «ochiul
cunoştinţele meu» spunea «dintele
anterioare, era foarte meu» etc. în prezent
vie şi foarte trainică utilizează în mod
cu privire la tot ce a adecvat cuvintele,
văzut sau auzit după deşi le schimbă uneori
însănătoşire. A terminaţiile sau
recuperat o parte din compune terminaţii
cele învăţate altădată, inedite. /încă nu a
cu o foarte mare recunoscut pe nimeni,
uşurinţă în unele nici măcar
cazuri, mai puţin lesne 73
THfiODU
LE RIBOT
dintre rudele cele mai
apropiate, ceea ce
înseamnă că nu-şi
aminteşte deloc să le
fi văzut înainte de
boala sa. Le numeşte
cu numele lor sau cu acelea
pe care li 1-a dat ea, dar le
consideră ca pe nişte
noi cunoştinţe şi nu
are nici o idee despre
gradul lor de rudenie
cu dânsa. De când s-a
însănătoşit nu a văzut
decât vreo zece
oameni şi aceştia sunt
toată lumea
cunoscută de ea
vreodată/. A reînvăţat
să citească, dar a fost
necesar să înceapă cu
alfabetul, întrucât nu
mai cunoştea nici o
literă. A învăţat apoi să
formeze silabe,
cuvinte, iar în prezent
citeşte acceptabil.
Ceea ce a ajutat-o în
aceasta a fost
cântarea cuvintelor
unor cântece care îi
erau familiare şi care
i se prezentau imprimate
în timp ce ea cânta la
pian. /Ca să înveţe să
scrie, a început prin
lecţiile cele mai
elementare, dar a mai mult sau mai puţin
făcut progrese cu
mult mai rapide decât
o persoană care nu a
scris niciodată/. La
scurtă vreme după
ieşirea din
somnolenţă, a putut
cânta multe din vechile
cântece, folosind
pianul, cu sau fără
ajutor. Când cântă, în
general are nevoie să
fie ajutată în ceea ce
priveşte primele
cuvinte, restul venind
de la sine, din
MEMORIA ŞI
PATOLOGIA
EI
memorie după cât se
pare15. Este capabilă
să cânte, după
partitură, mai multe
arii pe care nu le-a
cunoscut niciodată
înainte. /A învăţat fără
dificultate să joace
cărţi; ştie să tricoteze şi
să facă diverse lucruri
analoage. Dar, repet,
este de subliniat că
pare să nu-şi dea
deloc seama că a
făcut vreodată toate
acestea; deşi este
evident că a fost
enorm ajutată în
munca ei de reachiziţie
de acele cunoştinţe
anterioare despre care
ea nu are nici o
amintire conştientă.
Dacă este întrebată
unde a învăţat să
cânte o arie privind
notele pe o carte,
spune că nu poate şti
şi se miră că
interlocutorul ei nu poate
face la fel. /La drept
vorbind, ţinând seama
de diversele remarci
făcute întâmplător de
ea însăşi, se pare că
posedă multe idei
generale de o natură
complexă, pe care nu a
avut ocazia să le
dobândească după
însănătoşire"16.
Pe cât putem
judeca după raportul
lui Sharpey, această
reeducare nu a putut
dura mai mult de trei
luni. De altfel nu
trebuie să credem că
acest fapt este unic.
„Un clergyman11', în
74
urma unei comoţii
cauzate de o cădere,
rămâne mai multe
zile total inconştient.
Revenindu-şi. el se
găseşte în starea
unui copil inteligent.
Deşi vârstnic, a la
început cu dascăli
studii de engleză şi
clasice. Memoria i-a
revenit treptat, în
câteva luni, iar în
câteva săptămâni
spiritul său şi-a
redobândit vigoarea
şi cultura din trecut"18.
Un alt bărbat, în
vârstă de treizeci de
ani, foarte instruit, în
urma unei grave
maladii a uitat totul,
până şi numele obiec-
telor celor mai
comune. Restabilindu-
şi sănătatea, a stupoare
reînceput să înveţe
totul ca un copil, mai
întâi numele
lucrurilor, apoi să
citească; mai târziu a
început să înveţe
limba latină.
Progresele sale au
fost rapide. într-o zi,
pe când studia cu
fratele său, care îi
slujea de dascăl, s-a
oprit deodată şi şi-a
dus mâna la frunte.
„Am - zicea el - în cap
o senzaţie cu totul
aparte şi mi se pare
acum că toate
acestea le-am ştiut
odinioară". începând
din acel moment el şi-
a recăpătat cu
repeziciune
facultăţile.
Pentru moment
mă mulţumesc să
pun sub ochii citito-
rului faptele.
Consideraţiile pe care
ele le sugerează îşi vor
găsi locul în altă parte.
Voi încheia cu un caz
nu prea cunoscut, care
face în mod firesc trecerea
grupul amneziilor
intermitente, într-adevăr,
vom vedea cum se
formează încetul cu
încetul o memorie
provizorie, care va
dispărea brusc în faţa
memoriei primitive.
O tânără femeie,
robustă, cu o sănătate
bună, a căzut
accidental într-un râu,
unde era cât pe ce să
se înece. A rămas
şase ore fără simţire,
după care şi-a revenit.
Zece zile mai târziu a
intrat într-o stare de
completă,
care a durat patru ore.
Când a redeschis ochii, nu
a mai recunoscut pe
nimeni; era lipsită de
auz, de vorbire, de
simţul gustului şi de
miros. Nu-i mai
rămăsese decât văzul
şi pipăitul, care era de
o sensibilitate
extremă.
Nerecunoscând nici un
lucru, incapabilă să se
mişte singură,
semăna cu un animal
decerebrat. Nu-i
lipsea pofta de
mâncare, însă trebuia
hrănită şi mânca cu
indiferenţă, înghiţind
în mod cu totul
automat.
Automatismul era
singura formă de
activitate de care era
capabilă, aşa încât,
75
THEODU MEMORIA ŞI
LE PATOLOGIA
RIBOT EI

zile la rând, singura ei râu şi o poveste de

ocupaţie era de a dragoste. Când i se arăta
destrăma, de a jumuli un peisaj unde apărea
şi de a fărâmiţa tot un râu sau o mare
ceea ce îi cădea în agitată era cuprinsă
mână: flori, hârtie, de o mare tulburare,
veşminte, o pălărie de urmată de un atac de
pai etc, apoi de a rigiditate spasmodică,
aduna rămăşiţele în asociată cu
grămezi. Mai târziu, i insensibilitate.
s-a dat tot ce era Sentimentul de groază
necesar pentru a cârpi pe care i-1 cauza apa,
haine: după câteva îndeosebi apa în
lecţii pregătitoare, a mişcare, era atât de
pus mâna pe ac şi intens încât o apuca
cosea fără încetare, tremuratul chiar şi
de dimineaţa până numai la vederea
seara, nefăcând nici o turnării apei dintr-un
distincţie între vas în altul. S-a putut
duminică şi celelalte observa că atunci
zile şi neputând măcar când se spăla pe
sesiza deosebirea mâini, ea le băga pur
dintre o zi de lucru şi şi simplu în apă, unde
una de sărbătoare. Nu le ţinea nemişcate.
păstra nici o amintire încă din prima
de la o zi la alta şi în perioadă a maladiei,
fiecare dimineaţă lua vizita unui tânăr de
treaba de la capăt. Cu care era ataşată îi
toate acestea, ca un cauza o plăcere
copil, începea să înre- evidentă, chiar şi
gistreze unele idei şi să atunci când era
acumuleze ceva insensibilă faţă de
experienţă. La un orice altceva. El venea
moment dat a fost cu regularitate în
pusă să facă o muncă fiecare seară şi ea îl
de o categorie aştepta mereu. într-o
superioară: tapiserie. vreme în care ea nu-şi
Părea să simtă o mare amintea ce făcea de la
plăcere privind o oră la alta, aştepta
modelele, cu florile şi neliniştită ca uşa să se
cu armoniile lor de deschidă la ora
culori; dar în fiecare zi obişnuită, iar dacă nu
începea un nou lucru, uitând venea era toată seara
de cel din ajun, în afară în proastă dispoziţie.
de cazul în care îi era Dacă era luată la ţară,
prezentat. devenea tristă,
Ideile derivate din iritabilă şi adesea
vechea sa experienţă, cădea pradă unor
care par să se fi trezit accese. Dacă,
primele, erau legate dimpotrivă,
de două chestiuni 76
care probabil o
impresionaseră
puternic: căderea în
tânărul se afla lângă
ea, ameliorarea stării
fizice, revenirea
facultăţilor
intelectuale şi a prin
memoriei erau
vizibile.
Această revenire
avea loc, într-adevăr,
puţin câte puţin, într-o
zi, în care mama sa
avea un mare necaz,
ea a strigat deodată,
după o oarecare
ezitare: „Ce s-a
întâmplat?" începând
din acel moment, a
prins să articuleze
câteva cuvinte, dar
fără a numi niciodată
persoanele şi nici
lucrurile cu
adevăratul lor nume.
Termenul ei favorit era
pronumele „asta", pe care îl
aplica otova oricărui
obiect, fie el animat
sau neanimat. Primele
obiecte pe care le-a
numit cu numele lor
adevărat au fost florile
de câmp, pe care le
iubea mult încă din
copilărie, fără ca în
acel moment să fi
avut vreo amintire
cât de firavă despre
meleagurile sau
persoanele care îi
fuseseră familiare în
copilărie.
„Modul în care ea şi-
a recăpătat memoria
este cu totul demn de
subliniat. Se părea că
sănătatea şi vigoarea
îi reveniseră complet,
vocabularul ei sporea,
capacitatea mentală
creştea, când a aflat
că iubitul ei făcea
curte altei femei.
Vestea aceasta i-a
stârnit gelozia şi, într-
o anumită
împrejurare, a şocat-o
atât de puternic încât
a căzut într-o stare de
insensibilitate care,
durată şi
intensitate, semăna
cu primul ei acces. Cu
toate acestea, însă,
şocul respectiv a fost
întoarcerea ei la
sănătate. De îndată
ce şi-a revenit din
starea de
insensibilitate, vălul
uitării s-a rupt şi, ca şi
cum s-ar fi trezit dintr-
un somn lung, de un
an, s-a regăsit
înconjurată de bunici,
de vechii lor prieteni
din bătrâna casă de la
Soreham. S-a trezit în
posesia facultăţilor ei
naturale şi a
cunoştinţelor
anterioare, dar fără
nici cea mai mică
amintire despre cele
petrecute pe
parcursul unui an, de
la primul ei atac şi
până în momentul
revenirii. Vorbea, dar
nu auzea: încă mai era
surdă; cum însă putea
să citească şi să scrie
ca altădată, nu mai
era privată de
comunicarea cu semenii.
începând din acel moment,
progresele ei au fost
rapide, cu toate că o
vreme a mai rămas
surdă. înţelegea din
mişcarea buzelor ceea
ce spunea mama sa
(dar numai mama),
aşa încât ele
conversau cu
uşurinţă. în timpul
celei de a «doua
conştiinţe» nu avea
nici o idee de cele
77
THEODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA EI

petrecute cu iubitul ei. a scrie, de a vorbi

O explicaţie penibilă a limba maternă sau alte
fost necesară, dar ea limbi: într-un cuvânt,
a suportat-o bine. De memoria sub forma sa
atunci încoace şi-a organizată sau
recuperat cu totul semiorganizată
sănătatea fizică şi rămâne intactă.
intelectuală"19. Distrucţia patologică
Vom vedea mai este limitată la
târziu, după ce vom fi formele cele mai
parcurs întregul elevate şi mai
ansamblu de fapte, ce instabile ale
concluzii generale se pot memoriei, la acelea
desprinde din patologia sa care au un caracter
cu privire la mecanismul personal şi care,
memoriei. Pentru moment însoţite de conştiinţă
ne vom limita la câteva şi de localizarea în
remarci sugerate de cazurile timp, constituie ceea
precedente. ce am numit, în
în primul rând este precedentul capitol,
de observat că, deşi memoria psihică
ele sunt puse laolaltă propriu-zisă. în afară
de către medici sub de aceasta, se mai
titlul comun de impune să subliniem
amnezii totale, în că amnezia atacă
realitate, din punct de vedere faptele cele mai
psihologic, aparţin la recente; că, pornind
două tipuri morbide de la prezent, ea se
diferite. întinde îndărăt pe o
Primul tip (reprezentat de perioadă de o durată
cazurile raportate de Villiers, variabilă20. La o primă
Laycock, Mortimer Granville abordare, acest fapt
etc. etc.) este de departe cel poate să surprindă,
mai frecvent. Dacă nu deoarece nimic nu
am dat decât un număr pare mai viu şi mai
mic de exemple, este puternic decât
pentru a nu-1 obosi pe amintirile noastre recente.
cititor printr-o repetiţie în realitate, acest rezultat
monotonă şi fără folos. este logic, stabilitatea unei
Ceea ce îl amintiri fiind în raport
caracterizează pe plan direct cu gradul ei de
psihologic este că
amnezia nu atacă 78
decât formele cele mai
puţin automate şi mai
puţin organizate ale
memoriei. în cazurile
care aparţin acestui
grup morbid nu
vedem dispărând nici
obişnuinţele, nici
aptitudinea pentru o
meserie manuală
(cusutul, brodatul), nici
capacitatea de a citi şi
organizare. Nu insist asupra cu prezentul. Nu
acestui aspect, care va fi pe suntem în stare să
larg examinat în altă decidem în mod
parte. pertinent care dintre
Cauza fiziologică a aceste ipoteze este
amneziilor din acest cea corectă.
grup nu poate da loc Al doilea tip morbid,
decât unor ipoteze şi mai puţin frecvent,
este probabil că ea este reprezentat de
variază de la caz la cazurile raportate de
caz. în primul rând Sharpey şi de Winslow
(observaţia lui Laycock, (observaţia relatată de
în special) capacitatea Dunn formează o
de a înregistra tranziţie către grupul
experienţe noi este amneziilor
suspendată temporar: pe intermitente). Aici
măsură ce ele apar, travaliul de distrucţie
stările de conştiinţă este complet;
dispar fără urmă. Dar memoria sub toate
cu amintirile formele sale -
înregistrate mai organizată,
înainte, pe parcursul semiorganizată,
unor săptămâni, luni, conştientă - este
ani, ce se întâmplă? abolită; este amnezia
Ele au durat, s-au completă. Am văzut că
conservat şi au fost autorii care au descris-
evocate; par o achiziţie o îl compară pe bolnav
stabilă şi, totuşi, în locul cu un copil, iar spiritul
lor nu rămâne decât său cu o tabula rasa. Cu
vidul. Bolnavul nu le toate acestea, expresiile nu
utilizează decât prin trebuie luate într-un sens
artificiu şi indirect, cu riguros. Cazurile de
ajutorul mărturiei reeducare pe care le-am
semenului şi al unor relatat arată că, dacă
reflecţii personale care, întreaga experienţă
de bine-de rău, leagă anterioară este
prezentul de ceea ce i- nimicită, rămân totuşi
a rămas din trecut. în creier câteva
Observaţiile nu atestă capacităţi latente. Fără
că bolnavul astupă acestea nu s-ar explica
acest vid printr-o marea rapiditate cu care are
reminiscenţă directă. loc reeducarea, mai
în consecinţă, putem ales în ultima vreme.
face deopotrivă două Faptele ne fac să
supoziţii: sau că credem în mod
înregistrarea unor stări categoric că această
anterioare s-a şters; revenire, care pare
sau că, stările opera priceperii, este mai
anterioare con- ales opera naturii. Memoria
servându-se, este revine pentru
nimicită capacitatea lor de a 79
fi reanimate prin asociaţii
THfiODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA EI

că elementelor forma sa completă şi

nervoase atrofiate le căreia i s-ar putea da
succed cu timpul alte titlul: Maladii şi
elemente, care au aberaţii ale
aceleaşi proprietăţi personalităţii. Ne va fi
primitive şi experienţă foarte greu să nu
ca şi acelea pe care le alunecăm mereu în
înlocuiesc. Lucrul acest subiect. Voi
acesta ar demonstra încerca să nu spun
şi relaţia care există decât ceea ce este
între memorie şi indispensabil pentru
nutriţie. claritatea expunerii.
în sfârşit, dat fiind Voi fi moderat în
faptul că nu toate ceea ce priveşte
observaţiile privind faptele: ele sunt destul
amnezia se reduc la o de cunoscute. Studiul
singură formulă, în de cazuri numite
cazurile în care pierderea „dublă conştiinţă" este
şi revenirea memoriei foarte la modă.
sunt bruşte, este greu Observaţia atât de
să nu se vadă detaliată şi de
analogia cu acele instructivă datorată
fenomene de stopare îndeosebi doctorului
a funcţiei sau de Azam a făcut ca
„inhibiţie" pe care publicul să înţeleagă
fiziologia le studiază mai bine decât prin
actualmente cu orice definiţie în ce
ardoare şi despre care constă amnezia
ştim atât de puţin. periodică. Mă voi
Nu indicăm aceste mărgini deci să trec în
concluzii decât în revistă principalele
treacăt. Ar fi pre- cazuri, începând cu
matur să ne oprim la forma cea mai
ele. Să continuăm perfectă de amnezie
trecerea în revistă a periodică şi terminând
faptelor, studiind cu formele care doar o
amneziile periodice. schiţează.

II

Cercetarea amneziilor
periodice este mai
indicată pentru
punerea în lumină a
naturii Eului şi a
condiţiilor de existenţă
ale persoanei
conştiente decât
pentru a ne dezvălui
mecanismul memoriei
sub un aspect nou. Ea
constituie un capitol
interesant al unei
lucrări care niciodată
nu a fost realizată în
 I. Cazul cel mai clar, acces etc. în noua
cel mai autentic şi mai stare nu dispune decât
complet de amnezie de cele dobândite în
periodică este acela aceste condiţii. în
care a fost relatat de vechea stare are o
Macnish în a sa Philosophy scriere frumoasă. în
ofsleep şi care de cea nouă scrierea îi
atunci încoace a fost este stângace,
citat adesea. „O dispunând de prea
tânără lady americană, puţin timp pentru
după un somn exersarea caligrafiei.
prelungit, a pierdut Dacă unele persoane îi
amintirea a tot ce sunt prezentate pe
învăţase. Memoria sa parcursul uneia din
a devenit o tabula rasa. cele două stări,
A trebuit să reînveţe cunoştinţa făcută este
totul. A fost obligată lacunară; pentru a se
să o ia de la început înlătura lacunele, este
cu cunoaşterea necesar ca o persoană
obiectelor şi să-i fie prezentată în
persoanelor care o ambele stări trăite de
înconjurau, cu cititul şi tânăra lady. La fel
scrisul, cu socotitul. trebuie să se
După câteva luni a procedeze cu toate
recăzut în acel somn lucrurile"21.
profund, iar când s-a Lăsând
trezit s-a regăsit în deocamdată de-o
starea în care se aflase parte aspectele
înainte de primul ei somn, privind alternanţa
având toate cunoştinţele celor două
şi toate amintirile din personalităţi, este
copilărie şi din necesar să remarcăm
tinereţe, dar uitând cu că s-au format aici
totul, ceea ce se două memorii
petrecuse între cele complete şi absolut
două accese. Timp de independente una de
mai bine de patru ani ea a alta. S-a tăiat în două
trecut periodic de la o stare părţi, care nu se
la alta, întotdeauna în amestecă niciodată şi
urma unui somn lung care se ignoră
şi profund... Tânăra lady reciproc, nu numai
este prea puţin memoria faptelor
conştientă de dublul personale, memoria
ei personaj, tot atât pe deplin conştientă,
pe cât două persoane ci chiar şi acea
distincte sunt memorie
conştiente, fiecare în semiorganică,
parte, de natura semiconştientă, care
celeilalte. în starea sa face posibile vorbirea,
primară, de exemplu, cititul şi scrisul.
ea posedă toate Observaţia nu ne
cunoştinţele de până arată dacă această
la primul acces şi de 81
după cel de al doilea
THEODUL MEMORIA ŞI
E RIBOT PATOLOGIA EI

sciziune a memoriei totuşi că pe parcursul

s-a extins la formele amneziei (iar ea
pur organice, la durează de obicei o
obişnuinţe; dacă lună) tânărul poate
bolnavul a fost urca pe cal, poate
obligat, de exemplu, conduce trăsura, îşi
să reînveţe să se trăieşte viaţa
servească de mâinile obişnuită şi îşi spune
sale pentru acte din cele cu regularitate rugă-
mai banale (mâncatul, ciunile, la momentul
îmbrăcatul etc). Chiar potrivit. Memoria îi revine,
presupunând că în general, brusc. După
această grupă de câte putem înţelege,
achiziţii a rămas ceea ce se produce
intactă, separarea în aici este o suspendare
două grupe distincte periodică a memoriei
şi independente încă în formele sale
nu este atât de instabile şi semistabile
completă încât un sau, dacă preferăm,
observator exigent să conştiente şi
o noteze. semiconştiente
Dr. Azam a relatat (conştiinţa fiind, în
un fapt care, deşi este general, în raport
mult mai puţin clar, se invers cu stabilitatea).
apropie de Tot ce este însă
precedentul. Memoria memorie organizată,
normală dispare şi rutină, nu suferă
reapare în mod ştirbire: fundamentele
periodic. în interval nu memoriei rezistă. De
se formează o altfel nu vreau să
memorie nouă, ci insist asupra unei
bolnavul conservă observaţii prea
câteva slabe rămăşiţe trunchiate ca să poată
din cea veche. Cel da satisfacţie
puţin aceasta este concluzia interpretării
pe care o putem trage psihologice.
dintr-o observaţie ale II. O a doua formă,
cărei detalii mai puţin completă şi
psihologice nu sunt mai frecventă, de
întotdeauna precise22. Este amnezie periodică este
vorba de un aceea despre care dr.
adolescent care, în Azam ne-a dat o
urma unor accidente descriere atât de
isterice şi coreice, şi-a interesantă în cazul
pierdut complet Felidei X şi căreia dr.
memoria, uitând tot ceea ce Dufay i-a găsit
a învăţat, nemaiştiind analogia la una dintre
să citească, să scrie, bolnavele sale. Aceste
să numere şi cazuri sunt atât de
nemairecunoscând cunoscute, iar documentele
persoanele din originale sunt
anturaj, cu excepţia 82
părinţilor şi a
călugăriţei care îl
îngrijea. Constatăm
atât de lesne de aminteşte decât de
consultat, încât va fi perioadele normale
suficient să le anterioare. Să
rezumăm în câteva adăugăm că, pe
cuvinte. măsură ce bolnava
O femeie, isterică, avansează în vârstă,
suferă din 1856 de o perioadele de stare
maladie ieşită din normală („condiţia
comun, care o face să primă") devin din ce în
trăiască o viaţă dublă, ce mai scurte şi că
trecând alternativ prin tranziţia de la o stare
două stări, pe care dr. la alta, care altădată
Azam le desemnează dura zece minute, se
cu numele de face cu o mare rapiditate.
„condiţia primă" şi Acestea sunt
„condiţia secundă". datele esenţiale ale
Dacă o avem în vedere observaţiei. în vederea
pe această femeie în studiului nostru special, ele
starea sa normală se pot rezuma în câteva
(„condiţia primă"), ea cuvinte. Bolnava trece
este serioasă, alternativ prin două
aşezată, reţinută, stări: în una din ele
harnică. Pe dispune de întreaga
neaşteptate, însă, ea sa memorie; în
pare prinsă de somn, cealaltă nu dispune
îşi pierde cunoştinţa, decât de o memorie
iar când îşi revine o parţială, formată din
găsim în „condiţia toate stările de
secundă". în această aceeaşi natură,
stare nouă caracterul ei sudate între ele.
este altul: este veselă, Cazul bolnavei din
turbulentă, Blois, relatat de dr. Dufay,
imaginativă, cochetă. este analog. în
„îşi aminteşte perfect perioada care
de toate cele corespunde „condiţiei
petrecute în timpul secunde" a Felidei,
celorlalte stări bolnava „îşi aminteşte
asemănătoare din cele mai mărunte
trecut şi în timpul fapte petrecute în
vieţii sale normale". starea normală sau în
Apoi, după o perioadă starea de
mai mult sau mai somnambulism". Este
puţin lungă, este iarăşi de notat aceeaşi
cuprinsă de torpoare schimbare de
şi, după ce iese din caracter, iar în
aceasta, se regăseşte perioada memoriei
în „condiţia primă". în complete23 bolnava
această stare, însă, califică starea ei
ea uită toate cele normală drept „stare
petrecute în „condiţia de tâmpită"24.
secundă" şi nu-şi 83
THEODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA
EI

Este necesar să dezvăluit mamei sale

subliniem că, în cele întâmplate. Dr.
această formă de Mesnet a fost martor
amnezie periodică, la o tentativă de
există o parte a sinucidere continuată
memoriei care nu cu multă luciditate în
este niciodată timpul a două accese
afectată de boală, consecutive25.0 tânără
memorie ce persistă şi servitoare, timp de trei
într-o stare şi în luni, s-a crezut seară
cealaltă. „în ambele de seară episcop,
stări - spune dr. Azam vorbind şi acţionând
-, bolnava ştie perfect ca atare (Combe), iar
să citească, să scrie, Hamilton ne vorbeşte
să numere, să despre un sărman
croiască, să coasă". ucenic care, de îndată
Aici nu avem, ca în cazul ce intra în starea de
relatat de Macnish, o somnambul, se credea
sciziune completă. tată de familie, bogat,
Formele senator, reluându-şi
semiconştiente ale noapte de noapte
memoriei cooperează povestea, cu voce
în egală măsură cu tare, foarte distinct,
cele două forme ale renegându-şi starea de
vieţii mentale. ucenic ori de câte ori
III. Pentru a încheia era interpelat în
expunerea noastră privind această privinţă. Este
diversele moduri de inutil să multiplicăm
amnezie periodică, să exemplele, care se
menţionăm unele găsesc pretutindeni şi
cazuri mai schematice, pe a căror concluzie
care le întâlnim în evidentă este că,
somnambulismul natural sau alături de memoria
în cel provocat. normală, se formează
Somnambulii, în în timpul acceselor o
general, de îndată ce memorie parţială,
accesul trece, nu au temporară şi parazită.
nici o amintitre despre Rezumând caracterele
ceea ce au spus sau au generale ale amneziilor
făcut, însă fiecare periodice, aşa cum ni se
criză nouă aduce arată ele în realitate,
amintirea crizelor vom constata în primul
precedente. Există rând constituirea a
excepţii la această două memorii.
lege, însă ele sunt 84
rare. S-a citat adesea,
după Macario,
povestea acelei fete
care a fost violată în
timpul unui acces şi
care nu avea nici o
idee despre acest fapt
la trezire, dar care în
accesul următor a
 în cazurile de apare lui însuşi - sau
amnezie periodică cel puţin celorlalţi, ca
completă (Macnish), având o viaţă dublă.
cele două memorii se Iluzie naturală, Eul
exclud una pe alta: constând (sau părând
când una apare, a consta) din
cealaltă dispare. posibilitatea de a
Fiecare dintre ele îşi asocia stărilor
este suficientă, recla- prezente stări care
mându-şi, ca să sunt recunoscute,
spunem aşa, adică localizate în trecut,
materialul complet. potrivit unui mecanism pe
Această memorie care am încercat să-1
organizată, care descriem anterior.
permite să se Există aici doi centri
vorbească, să se distincţi de asociaţie
citească, să se scrie, şi de atracţie. Fiecare
nu este un fond atrage un grup de
comun celor două stări şi nu le
stări. Pentru fiecare influenţează pe
stare se formează o celelalte.
memorie distinctă a Este evident că
cuvintelor, a formarea celor două
semnelor grafice, a memorii, fiecare dintre
mişcărilor necesare ele excluzând-o pe
trasării acestora. cealaltă în totalitate
în cazurile de amnezie sau în parte, nu poate fi
periodică incompletă un fapt primitiv, ci este
(Azam, Dufay, simptomul unui proces
somnambulism), morbid, expresia
memoria normală psihică a unei
alternează cu o tulburări ce rămâne
memorie parţială. de determinat.
Prima cuprinde Aceasta ne face, spre
totalitatea stărilor de marele nostru regret,
conştiinţă; a doua să tratăm doar în
cuprinde un grup treacăt o mare
restrâns de stări problemă: aceea a
care, printr-un triaj condiţiilor
natural, se separă de personalităţii26.
celelalte şi formează Să lăsăm de-o
în viaţa individului o parte ideea unui Eu
suită de tronsoane conceput ca o entitate
care se reunesc. Dar distinctă de stări de
ele păstrează un fond conştiinţă, ipoteză
comun constituit din inutilă şi
formele cele mai puţin contradictorie,
stabile, cele mai puţin explicaţie demnă de o
conştiente ale psihologie în faza
memoriei, care intră copilăriei, care ia
fără distincţie în cele drept simplu ceea ce
două grupuri. pare simplu, care
Rezultatul acestei inventează în loc să
sciziuni a memoriei 85
este că individul îşi
THEODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA EI

explice. Mă raliez la moment. într-un

opinia unor psihologi cuvânt, Eul poate fi
contemporani, care examinat în două
văd în persoana moduri: sau sub forma
conştientă un sa actuală, caz în care
compus, o rezultantă este suma stărilor de
de stări foarte complexe. conştiinţă actuale, sau
Eul, aşa cum îşi în continuitate cu
apare lui însuşi, trecutul său, caz în
constă într-o sumă de care este format de
stări de conştiinţă. memorie, potrivit unui
Există o stare mecanism descris mai sus.
principală, în jurul S-ar părea, în
căreia se grupează această viziune, că
stări secundare care identitatea Eului se
tind să i se substiutuie bazează în întregime
şi care ele însele sunt pe memorie. Aceasta
înlăturate de alte stări, ar însemna, însă,
abia conştiente. printr-o reacţie prost
Starea care deţine înţeleasă contra
primul rol, după o entităţilor, să nu
luptă mai mult sau vedem decât o parte
mai puţin lungă, a realităţii. Sub acest
cedează, este compus, care se face,
înlocuită de alta, în se desface şi se
jurul căreia se reface clipă de clipă,
constituie o grupare există ceva care
analoagă. Mecanismul persistă: acea
conştiinţei este conştiinţă obscură
comparabil, fără a care este rezultatul
metaforiza, cu acela tuturor acţiunilor
al văzului. în cazul vitale, care constituie
văzului există un punct percepţia propriului
vizual, singurul care nostru corp şi pe care
asigură o percepţie o desemnăm printr-un
clară şi precisă; în singur cuvânt: cenestezie.
jurul acestuia există un Sentimentul pe care îl avem
câmp vizual, care despre aceasta este atât de
descreşte în claritate şi vag încât este greu să
în precizie pe măsură vorbim despre ea cu
ce se îndepărtează de precizie. Este un mod
centru şi se apropie de de a fi care,
circumferinţă. Eul repetându-se
nostru de fiece clipă, perpetuu, nu mai este
acel prezent perpetuu simţită decât ca o
reînnoit, este în mare parte obişnuinţă. Dacă însă
alimentat de memorie, nu este simţit nici în el
ceea ce înseamnă că însăşi şi nici în acele
la starea prezentă se 86
asociază alte stări
care, aruncate şi
localizate în trecut,
constituie persoana
noastră aşa cum îşi
apare ea în fiecare
variaţii lente care sentiment al vieţii
constituie starea care, întrucât se
normală, are variaţii repetă perpetuu,
bruşte sau pur şi rămâne sub pragul
simplu rapide, care conştiinţei, este baza
modifică veritabilă a
personalitatea. Toţi personalităţii28. îi este
alieniştii profesează bază deoarece,
ideea că perioada de întotdeauna prezent,
incubaţie a maladiilor întotdeauna activ,
mentale se exprimă nu fără o clipă de repaus,
prin tulburări el nu cunoaşte nici
intelectuale, ci prin somn şi nici sincopă şi
schimbări de caracter, durează cât durează
care nu reprezintă viaţa, căreia nu-i este
decât aspectul psihic decât o formă. El îi
al cenesteziei. La fel, serveşte drept suport
vedem cum o leziune acelui Eu conştient pe
organică adesea care îl constituie
ignorată transformă memoria; el este acela
cenestezia, substituie care face posibile
sentimentului obişnuit asociaţiile şi le
al existenţei o stare de menţine.
tristeţe, de angoasă, Unitatea Eului nu este
de anxietate (fără deci aceea a unui punct
cauză, declară matematic, ci aceea a
bolnavul); uneori o unei maşini foarte
stare de bucurie, de complicate. Este un
plenitudine, de consens de acţiuni
exuberanţă, de vitale, coordonate în
fericire deplină, primul rând de
expresie înşelătoare a sistemul nervos,
unei grave coordonatorul prin
dezorganizări, al cărei excelenţă, apoi de
exemplu dintre cele către conştiinţă, a
mai frapante se cărei formă naturală
întâlneşte în ceea ce este unitatea. De fapt,
numim euforia în mod normal29 stările
muribunzilor27. Toate psihice nu pot coexista
aceste schimbări au o decât într-un foarte
cauză fiziologică, ele mic număr, grupate în
reprezentând jurul uneia principale,
răsunetul acestora în care singură
conştiinţă; cât despre reprezintă conştiinţa
a susţine că dacă în plenitudinea sa.
aceste variaţii sunt Se presupunem
simţite starea normală acum că am putea
nu este simţită, ar dintr-odată să ne
însemna să susţinem schimbăm corpul,
că viaţa obişnuită nu punând în locul său
este un mod de a trăi, un alt corp: schelet,
deoarece este 87
monotonă. Acel
THEODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA
EI

vase, viscere, muşchi, ideilor vechi şi ajung să

piele, totul este nou, facă parte integrantă
cu excepţia sistemului din Eu. Tocmai prin
nervos, care rămâne aceasta Eul devine cu
acelaşi, cu întregul totul altul, se
său trecut înregistrat în reînnoieşte, iar
el30. Fără îndoială că în sentimentul de sine
acest caz afluxul de suferă o metamorfoză
senzaţii vitale insolite radicală. Până când
va produce cea mai asimilarea ajunge să fie
mare dezordine, între completă, această
vechea cenestezie penetrare şi această
gravată în sistemul disociere a Eului
nervos şi cea nouă primitiv nu se pot
care acţionează cu nicidecum realiza fără
intensitatea a tot ceea ca mari mişcări să aibă
ce este actual şi nou31, loc în conştiinţa
am avea o noastră şi fără ca ea
contradicţie să sufere o zguduire
inconciliabilă. Această tumultuoasă"33. Putem
ipoteză se realizează spune că ori de câte
într-o anumită măsură ori schimbările
în cazurile morbide. cenesteziei, în loc de a fi
Tulburări organice insesizabile sau temporare,
obscure, o anestezie sunt rapide si permanente,
totală modifică uneori se declanşează un
cenestezia în aşa dezacord între cele
măsură încât subiectul două elemente care
crede că este făcut din constituie
piatră, din unt, din personalitatea noastră
ceară, din lemn, crede în stare normală:
a-şi fi schimbat sexul sentimentul corpului
sau că este mort32. nostru şi memoria
Dincolo de aceste conştientă. Dacă noua
cazuri morbide, să stare rezistă, ea
notăm ceea ce se devine centrul la care
produce la pubertate: se ataşează noile
„O dată cu intrarea în asociaţii; se formează
funcţiune a unor părţi astfel un nou complexus,
ale corpului până un nou Eu. Antagonismul
acum rămase într-un calm dintre cei doi centri de
complet şi o dată cu atracţie - cel vechi, pe
revoluţia totală cale de disoluţie, şi cel
produsă în organism nou, pe care de
în această perioadă a propăşire - produce, în
vieţii, mari mase de raport cu cir-
senzaţii noi, de cumstanţele, rezultate
înclinaţii noi, de idei diferite. Fie că vechiul
vagi sau distincte şi de Eu dispare, după
impulsii noi trec, într-un
interval de timp relativ scurt,
în starea de conştiinţă.
Ele penetrează puţin
câte puţin cercul
ce 1-a îmbogăţit pe asociaţie, cu
cel nou cu vestigiile excluderea altora?
sale, adică cu o parte Nu cunoaş
din asociaţiile care îl tem nimic în
constituiau, fie această privinţă.
ambele Euri Putem doar afirma
alternează, fără a că, în am
reuşi să se neziile periodice,
înlocuiască, fie că Eul conservarea
vechi nu mai există rămâne intactă,
decât în memorie, dar ceea ce înseam
nefiind legat de nici o nă că modificările
cenestezie, îi apare Eului celulare şi
nou ca un străin34. asociaţiile
Digresiunea de dinamice subzistă:
mai sus are drept atinsă este doar
scop să argumenteze capacitatea de
ceea ce pur şi simplu reviviscenţă.
a fost afirmat. Asociaţiile au
Amnezia periodică nu două puncte de
este decât un plecare: o stare A
fenomen secundar, activează câteva
ea îşi are cauza într-o grupuri, dar
tulburare vitală, este incapabilă să
sentimentul le activeze pe
existenţei, care nu celelalte; o stare B
este de fapt decât face
sentimentul unităţii contrariul; unele
corpului nostru, grupuri intră în
trecând prin două ambele complexe
faze care alternează. (cazul
Acesta este faptul sciziunii incomplete).
primar care Pe scurt, avem
determină formarea a două stări fiziologice
doi centri de asociaţie care, prin alternanţa
şi, ca urmare, a două lor, determină două
memorii. cenestezii care, la
Se mai pun şi alte rândul lor, determină
întrebări, cărora însă, două forme de
din păcate, nu le asociaţie şi, în
putem găsi răspunsul: consecinţă, două
1)Care este cauza memorii.
fiziologică a Pentru a completa
acestor variaţii remarcile noastre,
rapide şi este bine să adăugăm
regulate ale câteva cuvinte despre
cenesteziei? în acea legătură
această privinţă nu naturală care se
s-au emis decât stabileşte, în pofida
ipoteze (starea unor întreruperi uneori
sistemului lungi, între perioadele
vascular, acţiuni de aceeaşi natură, în
inhibitorii etc). special între diversele
2)Din ce cauză accese de
fiecare formă a somnambulism. Acest
cenesteziei se fapt, interesant în mai
leagă de multe privinţe,
anumite forme de 89
THEODU MEMORIA SI
LE RIBOT PATOLOGIA EI

nu trebuie examinat aici în starea normală nu

decât din punctul de vedere se întâlnesc sau sunt în
al întoarcerii periodice şi luptă cu multe altele.
regulate a aceloraşi în starea de
amintiri. Oricât de sănătate sau de
bizar ar părea la veghe, într-adevăr,
început, el este logic fenomenele de
şi concordă perfect cu conştiinţă sunt prea
concepţia noastră variate, prea
despre Eu. Căci dacă numeroase pentru ca
Eul nu este în fiecare aceeaşi combinaţie să
moment decât suma aibă şanse de a se
stărilor de conştiinţă produce de mai multe
actuale şi a acţiunilor ori. Lucrul acesta se
vitale în care întâmplă, totuşi, în
conştiinţa îşi are unele cazuri bizare, ca
rădăcinile, este urmare a unor cauze
limpede că, ori de câte necunoscute. „Un
ori acest complexus clergyman - spune dr.
fiziologic şi psihic se Reynolds -, în aparenţă
va reconstitui, Eul va sănătos, celebra
fi acelaşi şi aceleaşi serviciul religios într-o
asociaţii vor fi trezite. duminică; el a cântat
în fiecare acces se imnuri, a ţinut predici,
produce o stare a pronunţat o
fiziologică particulară; rugăciune
simţurile sunt în mare nepremeditată. în
parte închise duminica următoare a
excitaţiilor exterioare; procedat exact în
drept urmare, multe acelaşi mod, a cântat
asociaţii nu mai pot fi aceleaşi imnuri, a rostit
suscitate. Are loc o aceleaşi predici, a
simplificare a vieţii recitat aceeaşi
mentale, o reducere la rugăciune. Coborând
o condiţie aproape din amvon, el nu-şi
mecanică. Este de amintea deloc că
altfel clar că aceste duminica trecută
stări se aseamănă făcuse exact la fel.
mult între ele din Lucrul acesta 1-a
cauza înseşi a zguduit şi multă vreme
simplităţii lor şi că s-a temut să nu sufere
diferă total de starea de o maladie cerebrală,
de veghe. De aceea ceea ce nu s-a
este firesc ca aceleaşi întâmplat"35. S-au văzut
condiţii să determine stări de beţie
aceleaşi efecte, ca producând revenirea
aceleaşi elemente să aceleiaşi amintiri, ca
producă aceleaşi în cazul foarte cunoscut al
combinaţii, ca comisionarului irlandez care,
aceleaşi asociaţii să pierzând
aibă loc, cu 90
excluderea altora. Ele
îşi găsesc în starea
patologică condiţiile
lor de existenţă, care
un pachet pe când timp şi cum este
era beat, s-a îmbătat organizată.
din nou şi şi-a amintit Nu avem aici a
unde 1-a lăsat. relata cazuri speciale,
Aşa după cum am rare, excepţionale.
arătat, amneziile Există un tip morbid
periodice, oricât de aproape constant şi
bizare ar fi ele, ne este suficient să-1
învaţă o mulţime de descriem pe acesta.
lucruri cu privire la Prima cauză a
natura Eului, precum maladiei este o
şi cu privire la natura leziune a creierului cu
memoriei. Cu toate evoluţie invadantă
acestea, o parte (hemoragie cerebrală,
dintre aspecte rămân apoplexie, ramo-
ascunse; vom reveni lisment, paralizie
la ele în paragraful generală, atrofie
care urmează. senilă etc. etc). în
perioada iniţială nu
există decât tulburări
III
parţiale. Bolnavul este
Amneziile progresive victima a frecvente
sunt acelea care, printr-un uitări care privesc
travaliu de disoluţie lent întotdeauna fapte
şi continuu, duc la recente. Dacă întrerupe
abolirea completă a vreo treabă, ea
memoriei. Această rămâne uitată.
definiţie este Evenimentele de ieri,
aplicabilă la de alaltăieri, un ordin
majoritatea cazurilor. primit, o hotărâre
Numai în mod luată, toate acestea
excepţional evoluţia dispar imediat. Amnezia
morbidă nu sfârşeşte parţială este un
printr-o extincţie simptom banal al
totală. Mersul paraliziei generale în
maladiei este foarte faza de debut.
simplu; prea puţin Azilurile de alienaţi
frapantă, ca orice se sunt pline de bolnavi
produce prin acţiuni din această categorie
lente; foarte care, a doua zi după
instructivă, arătându- ce au intrat aici,
ne modul în care afirmă că se găsesc
memoria se acolo de un an, de
dezorganizează, şi cinci sau
arătându-ne în acelaşi 91
THfiODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA EI

de zece ani; ei nu au singurul care ne

nici cea mai vagă interesează. în con-
amintire că şi-au secinţă, problema
părăsit casa şi familia, care se pune este
nu pot arăta în ce zi a următoarea: în
săptămânii se găsesc această disoluţie,
şi nici în ce lună. Dar pierderea memoriei
amintirea a ceea ce urmează ea o ordine?
au făcut şi învăţat Numeroşii alienişti
înainte de boală care au lăsat descrieri
rămâne încă riguroasă ale demenţei nu s-au
şi tenace. Toată lumea oprit la această
ştie că la bătrâni problemă, fără
slăbirea foarte importanţă pentru
marcată a memoriei dânşii. Mărturia lor va
se referă la fapte avea o valoare cu
recente. atât mai mare dacă
La acestea se vom putea descoperi
limitează sau aproape la ei un răspuns; iar
că se limitează datele răspunsul se găseşte
psihologiei curente. la ei. Dacă cercetăm
Această psihologie lucrările celor mai
pare să admită, cel mari autorităţi în
puţin în mod implicit, domeniu (Griesinger38,
că disoluţia memoriei Baillarger39, Falret40, Foville
nu urmează nici o etc. etc), descoperim că
lege. Vom dovedi amnezia, după ce s-a
contrariul. limitat mai întâi la
Pentru a descoperi fapte recente, se
această lege, trebuie extinde la idei, apoi la
să studiem din punct sentimente şi la
de vedere psihologic afecte, iar finalmente
evoluţia demenţei36. la acte. Avem aici
De îndată ce perioada toate datele unei legi.
prodromală37, despre Pentru a o degaja,
care am vorbit, este este suficient să
depăşită, se produce o examinăm rând pe
slăbire generală şi rând aceste diverse
graduală a tuturor grupe de fapte.
facultăţilor, care 1) Ţine de
sfârşeşte prin a observaţia de toate
reduce individul la o zilele faptul că
viaţă în întregime slăbirea memoriei se
vegetativă. Medicii au referă în primul rând
distins, prin prisma la faptele recente, ca
cauzelor, diverse specii să nu
de demenţă (senilă, 92
paralitică, epileptică
etc). Aceste distincţii
sunt pentru noi lipsite
de interes. Travaliul
de disoluţie mentală
rămâne în fond acelaşi
oricare ar fi cauzele,
iar lucrul acesta este
subliniem cât de repetate de sute şi de
şocant este lucrul mii de ori persistă,
acesta pentru simţul având o mai mare
comun. Mai firesc ar fi putere de rezistenţă
să credem a priori că contra distrugerii.
faptele cele mai Astfel se explică acest
recente, cele mai paradox al memoriei:
apropiate de prezent noul moare înaintea
sunt şi cele mai vechiului.
stabile, cele mai clare; 2) Curând acest
ceea ce se şi întâmplă fond vechi, din care
în starea normală. Dar, bolnavul încă mai
la începutul demenţei poate trăi, se
se produce o leziune deteriorează la rându-
anatomică gravă: un i. Achiziţiile intelectuale
început de (cunoştinţe ştiinţifice,
degenerescentă a artistice,profesionale,
celulelor nervoase. Aceste limbi străine etc.) se
elemente pe cale de atrofiere pierd puţin câte puţin.
nu mai pot conserva Amintirile personale se
impresiile noi. în termeni mai şterg, coborând spre
exacţi, nici o trecut. Cele din copilărie
modificare nouă în dispar ultimele. Chiar
celule şi nici formarea şi la o vârstă
de asociaţii noi, înaintată, aventurile,
dinamice, nu sunt cântecele din copilărie
posibile sau nu sunt revin. Adesea
cel puţin durabile. demenţii uită o bună
Lipsesc condiţiile parte din limba
anatomice ale maternă, doar unele
stabilităţii şi ale expresii revin
reviviscenţei. Dacă accidental, dar de
faptul este total nou, obicei ei repetă în mod
el nu se înscrie în automat cuvintele
centrii nervoşi sau care le-au rămas
dispare curând de (Griesinger,
aici41. Dacă nu este Baillarger). Această
decât o repetiţie de disoluţie intelectuală
experienţe anterioare are drept cauză
şi încă vii, bolnavul anatomică o atrofie
aruncă faptul în trecut; care cotropeşte puţin
circumstanţele câte puţin scoarţa
concomitente ale creierului, apoi
faptului actual se substanţa albă,
şterg repede şi nu mai producând o
permit localizarea. degenerescentă
Dar,modificările fixate grăsoasă şi
în elementele ateromatoasă a
nervoase de ani şi ani celulelor, a tuburilor şi
şi devenite organice, capilarelor substanţei
asociaţiile dinamice şi nervoase.
grupurile de asociaţii 93
THEODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA EI

3)Cei mai buni uitarea de noi

observatori au înşine. Este deci
remarcat „că logic ca ea să se
facultăţile producă într-o
afective se sting perioadă în care
mult mai lent decât dezorganizarea
facultăţile este atât de
intelectuale". mare încât
Poate să pară personalitatea să
surprinzător că stări înceapă a se
atât de vagi ca destrăma.
sentimentele 4)Achiziţiile care
sunt mai stabile rezistă până la
decât ideile şi capăt sunt acelea
stările intelectuale care
în general. sunt aproape în
Reflecţia arată că întregime organice:
sentimentele sunt rutina cotidiană,
ceea ce avem în obiş
noi mai nuinţele
profund, mai intim contractate de
şi mai tenace. Pe multă vreme. Mulţi
când inteligenţa se pot încă scula
este din pat, se pot
dobândită şi îmbrăca, îşi iau
oarecum exterioară mesele cu
nouă, sentimentele regularitate, se
sunt înnăs culcă,
cute42. Examinate în au îndeletniciri
ceea ce priveşte manuale, joacă cărţi
sursa lor, şi alte jocuri, uneori
independent de chiar
formele rafinate şi cu o remarcabilă
complexe pe care aptitudine, în timp
le pot căpăta, ele ce nu mai au nici
sunt judecată,
expresia imediată nici voinţă, nici
şi permanentă a atitudini
organizării afectuoase.
noastre. Această activitate
Viscerele, muşchii, automată, care nu
oasele, totul, până presupune decât un
la elementele cele minimum de
mai memorie
infime ale corpului conştientă, aparţine
nostru, îşi au acelei forme
partea lor de inferioare de
contribuţie la memorie pentru
formarea sentimentelor. care sunt suficienţi
Sentimentele noastre ganglionii cerebrali,
suntem noi bulbul şi măduva.
înşine (nos Distrugerea
sentiments, c'est nous- progresivă a memoriei
memcs); amnezia sen urmează deci un mers
timentelor este logic, o lege. Ea coboară
în mod progresiv de gradul ei cel mai
la instabil la stabil. înalt. De la punctul
Distrugerea începe prin iniţial la punctul final,
amintirile recente care, slab mersul amneziei,
fixate în elementele reglat de natura
nervoase, rareori lucrurilor, urmează
repetate şi, prin linia minimei
urmare, insuficient rezistenţe, adică a
asociate cu celelalte, minimei organizări.
reprezintă Patologia confirmă
organizarea la gradul astfel pe deplin ceea
cel mai de jos. Ea ce am spus mai sus
sfârşeşte prin acea despre memorie:
memorie senzorială, „Acesta este un
instinctivă, care, fixată proces de organizare
în organism, devenită în grade variabile
o parte a acestuia sau cuprins între două
mai degrabă el însuşi, limite extreme:
reprezintă starea nouă,
organizarea la înregistrarea
94 organică".
Această lege, pe
care o voi numi legea
regresiunii sau legea
reversiunii, mi se pare a
reieşi din fapte, a se
impune ca un adevăr
obiectiv. Cu toate
acestea, ca să risipim
toate îndoielile şi ca
să prevenim orice
obiecţie, cred că ar fi
bine să verificăm
această lege printr-o
contraprobă.
Dacă memoria,
atunci când se
desface, urmează
mersul invariabil pe
care l-am arătat, ea
trebuie să urmeze un
mers invers atunci când se
reface: formele care dispar
ultimele trebuie să
apară primele,
deoarece sunt cele
mai stabile, iar
restaurarea trebuie să
se facă ascendent.
Este destul de greu
să găsim cazuri
probatoare. în primul
rând trebuie ca
memoria să revină de
la sine. Cazurile de
reeducare dovedesc
prea puţin. în afară de
aceasta, rareori
amneziile progresive substantivele, numele
sunt urmate de proprii". Sunt puţine
vindecare. în sfârşit, lucruri de extras din
atenţia nefiind această remarcă
niciodată îndreptată destul de confuză. Iată
asupra acestui una mai clară: „Nu de
aspect, documentele mult, s-a văzut în Rusia
lipsesc. Medicii, un astronom celebru care
preocupaţi de alte uitase, în ordine, mai întâi
simptome, se evenimentele din ajun, apoi
mulţumesc să noteze pe acelea ale anului, după
că memoria „revine încetul care au urmat
cu încetul". evenimentele din
în al său Essai, citat ultimii ani, şi aşa mai
mai sus, Louyer departe, lacuna
Villermay observă că sporind mereu, aşa
„atunci când memoria încât la un moment
se restabileşte ea dat nu-şi mai amintea
urmează în decât de întâmplările
reabilitarea sa o din copilărie. S-a
ordine inversă aceleia crezut că era un om
care se observă în pierdut, dar,
abolirea sa: faptele, 95
adjectivele,
THEODUL MEMORIA ŞI
E RIBOT PATOLOGIA EI

pe neaşteptate comoţie a fost urmată

memoria i-a revenit, de o uşoară sincopă.
iar lacuna s-a astupat Revenindu-şi, a urcat
în sens invers, redevenind iarăşi pe cal «pentru a
accesibile mai întâi risipi un rest de
evenimentele din tinereţe, ameţeală» şi şi-a
apoi acelea din anii continuat lecţia de
maturităţii, după care echitaţie timp de trei
au urmat cele mai sferturi de oră, cu o
recente şi în sfârşit, mare exactitate. Cu
cele din ajun. Anul toate acestea, din
morţii 1-a găsit cu când în când îi spunea
memoria restaurată în profesorului de
întregime"43. echitaţie: «Parcă m-am
Observaţia care trezit dintr-un vis. Ce mi
urmează este încă şi s-o fi întâmplat?» A
mai precisă. Ea a fost fost condus acasă.
notată oră cu oră. O /Locuind în aceeaşi
transcriu în cea mai casă cu bolnavul, am
mare parte44: fost imediat chemat. El
„Trebuie să stătea în picioare, m-a
menţionez mai întâi recunoscut, m-a
câteva detalii insig- salutat ca de obicei şi
nifiante în sine, dar mi-a spus: «Parcă m-am
necesar de cunoscut, trezit dintr-un vis. Ce mi s-o
întrucât se leagă de fi întâmplat?» Vorbea
un fenomen deosebit. în curgător. Răspundea
ultimele zile ale lui corect la toate
noiembrie, un ofiţer din întrebările. Nu se
regimentul meu a plângea decât de o
suferit la piciorul stâng stare de confuzie în
o rosătură de cizmă. în cap./ în pofida
ziua de 30 noiembrie întrebărilor mele, ale
s-a dus laVersailles ca maestrului de călărie
să se întâlnească cu şi ale servitorului său,
fratele său. A cinat în nu-şi amintea nici de
acel oraş şi în seara rosătură de cizmă, nici
aceleiaşi zile s-a întors de drumul făcut la
la Paris, unde, intrând Versailles în ajun, nici
în apartamentul său, a de ieşirea la manej din
găsit pe şemineu o cursul dimineţii, nici
scrisoare de la tatăl de ordinele date
său. /Acum iată faptul înainte de plecarea de
care ne interesează. acasă, nici de cădere şi
în ziua de 1 de urmările ei.
decembrie ofiţerul Recunoştea perfect pe
respectiv era la toată lumea, îl numea
manej, iar calul său pe
căzând, 1-a doborât 96
pe partea dreaptă a
corpului, ceea ce i-a
cauzat o lovitură la
craniu, îndeosebi în
zona osului parietal
drept. Această
fiecare cu numele său,
ştia că este ofiţer, că
era în săptămâna sa
de serviciu etc. L-am
ţinut sub observaţie
oră de oră. De fiecare
dată când reveneam
la el credea că mă
vede pentru prima
dată. Nu-şi amintea
de nici una dintre
prescripţiile medicale
care îi fuseseră
administrare (baie la
picioare, frecţii etc). într
un cuvânt, pentru el nu
exista nimic decât
acţiunea de moment. /La
şase ore după
accident, pulsul i s-
a.accelerat, iar
bolnavul a început să
reţină răspunsul care
ii fusese dat de atâtea
ori: «Aţi căzut de pe
cal»./ La opt ore după
accident, pulsul încă
este accelerat,
bolnavul amintindu-şi
că m-a văzut o matematicienii, în raport
dată. /După două ore
şi jumătate, pulsul
este normal. Bolnavul
nu mai uită nimic din
cele ce i se spun. îşi
aminteşte perfect de
rosătură de la picior.
începe de asemenea
să-şi amintească de
drumul făcut la
Versailles, dar atât de incert
încât mărturiseşte că,
dacă i s-ar afirma
contrariul, ar fi dispus
să-1 creadă. Cu toate
acestea, revenirea
memoriei are loc din
ce în ce mai mult, aşa
încât seara este pe
deplin convins că a
fost la Versailles. Aici se
opreşte însă progresul
reamintirii. Se culcă
fără a-şi putea aminti
de ce a făcut drumul la
Versailles, cum de s-a
întors la Paris şi nici
că a primit o scrisoare
de la tatăl său. /în
ziua de 2 decembrie,
după o noapte de
somn liniştit, îşi
aminteşte imediat,
rând pe rând, ceea ce
a făcut la Versailles,
cum s-a întors la Paris
şi că a găsit pe
şemineu scrisoarea de
la tatăl său. Dar despre
ce a făcut, văzut sau
auzit în ziua de 1
decembrie, înainte de
căderea de pe cal, nu-
şi aminteşte nici azi,
cunoştinţă despre cele
petrecute neavând decât
din spusele
martorilor./ Această
pierdere a memoriei a
avut loc, cum spun
invers cu timpul scurs
între acţiuni şi
căderea de pe cal, iar
întoarcerea memoriei
a avut loc într-o
ordine determinată, de
la mai îndepărtat la mai
apropiat."
Această observaţie,
făcută fără spirit de
sistem, de către un
om care pare extrem
de surprins de ceea ce
constată, nu este ea
cât se poate de
probantă? Ce-i drept,
nu avem aici de-a face
decât cu o amnezie
temporară şi limitată,
dar vedem că, fie şi
97
THfiODU MEMORIA Şl
LE RIBOT PATOLOGIA
EI

în aceste limite speciale, voluntare ale

înguste, legea se sistemului nervos
verifică. Regret că, în dispar primele, şi că
pofida unui mare funcţiile inferioare,
număr de cercetări şi simple, generale, automate
anchete, nu mi-a fost cu dispar ultimele. Am
putinţă să pun sub constatat lucrul
ochii cititorului mai acesta în disoluţia
multe fapte de felul memoriei: noul piere
acesta. O atenţie înaintea vechiului,
orientată în această complexul piere înaintea
direcţie va descoperi, simplului. Legea pe care am
sper, multe altele. formulat-o nu este deci
în definitiv, legea altceva decât expresia
noastră, extrasă din psihologică a unei legi
fapte, verificată prin a vieţii, iar patologia
contraprobă, poate fi ne reliefează, la
considerată drept rându-i,în memorie un
adevărată până la fapt biologic.
proba contrarie. O Cercetarea
putem chiar corobora amneziilor periodice a
cu alte consideraţii. adus lumină în acest
Această lege, domeniu. Arătându-ne
oricât de generală ar modul în care
fi ea în raport cu memoria se desface şi
memoria, nu este se reface, ea ne
decât un caz particular permite să înţelegem
al unei legi încă şi mai ce este. Cercetarea
generale, a unei legi faptelor nc-a dezvăluit
biologice. Este un fapt bine o lege care ne
cunoscut, în domeniul îngăduie în prezent să
vieţii, că structurile ne orientăm în mijlocul
formate ultimele sunt a numeroase varietăţi
cele dintâi care morbide şi ea ne va
degenerează. Este, permite mai târziu să
spune un fiziolog, le cuprindem într-o viziune
analog cu ceea ce se de ansamblu.
petrece în marile crize Fără a încerca să
comerciale. Vechile facem un rezumat
case de comerţ prematur, să
rezistă la furtună, pe recapitulăm cele
când casele noi, mai constatate mai sus: în
puţin solide, se primul rând, şi în toate
prăbuşesc din toate cazurile, abolirea amintirilor
părţile. într-un cuvânt, recente; în amneziile
în lumea biologică periodice,
disoluţia se face în 98
ordinea inversă
evoluţiei: ca merge de
la complex la simplu.
Hughlings Jackson a fost cel
dintâi care a arătat în
detaliu ca funcţiile
superioare, complexe,
suspendarea tuturor memoriei. O voi
formelor de memorie, cu reaminti în câteva
excepţia acelora cuvinte.
semiorganizate şi Este cu totul
organice; în amneziile verosimil că amintirile
totale şi temporare, ocupă acelaşi sediu
abolire completă, cu anatomic ca şi
excepţia formelor impresiile primare si
organice; într-un caz că ele presupun
(Macnish). abolire activitatea aceloraşi
completă, inclusiv elemente nervoase
formele organice. (celule şi fibre).
Vom vedea. în Acestea pot ocupa
proximul capital. ca poziţii extrem de
tulburările p;irţinlca\c diverse, de la scoarţa
memoriei sunt creierului şi până la
guvernate de aceeaşi măduvă. Conservarea
lege a regresiunii şi şi reproducerea
că mai ales grupul cel depind: 1) de o
mai important - amneziile anumită modificare a
limbajului - este celulelor; 2) de
guvernat de această formarea de grupări
lege. mai mult sau mai
O dată ce am puţin complexe, pe
admis legea care le-am numit
regresiunii, ne-ar asociaţii dinamice.
rămâne să Acestea sunt pentru noi
determinăm cum bazele fizice ale memoriei.
acţionează. Voi fi Achiziţiile
succint în această primitive, acelea care
privinţă, neavând de datează din copilărie,
propus decât ipoteze. sunt cele mai simple:
Ar fi pueril să formarea de mişcări
presupunem că secundare automate,
amintirile se depun în educaţia simţurilor
creier sub formă de noastre. Ele depind în
straturi, în ordinea principal de bulb şi de
vechimii, în felul centrii inferiori ai
stratificărilor creierului: şi este ştiut
geologice, şi că că, în această
maladia, coborând de perioadă a vieţii,
la suprafaţă la scoarţa cerebrală este
straturile profunde, imperfect dezvoltată.
acţionează ca un Independent de
experimentator care simplitatea lor, ele au
rezecă bucată cu toate raţiunile
bucată creierul unui posibile de a fi cele mai
animal. Pentru a stabile. Mai întâi, impresiile
explica mersul sunt receptate de
procesului morbid, se elemente virgine.
impune să recurgem Nutriţia este foarte
la ipoteza formulată activă, dar această
mai sus asupra 99
bazelor fizice ale
THEODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA
EI

reînnoire moleculară amnezie progresivă în

neîncetată nu care uitarea de fapte
serveşte decât fixării recente este extrem
de impresii; de rapidă. Aude o
moleculele noi relatare; vede un peisaj
înlocuindu-le exact pe sau un spectacol.
cele vechi, dispoziţia Evenimentul psihic se
dobândită a reduce, în ultimă
elementelor nervoase analiză, la o sumă de
sfârşeşte prin a impresii auditive sau
echivala cu o optice care formează
dispoziţie ereditară. anumite grupuri
Mai mult, asociaţiile foarte complexe. în
dinamice, formate acea relatare inedită
între aceste sau în acel spectacol
elemente, ajung în nou nu este, de obicei, decât
stare de fuziune un singur lucru nou:
completă, datorită gruparea, asociaţia.
unor repetiţii fără Sunetele, formele,
număr. Este deci culorile care îi
inevitabil ca aceste constituie materia au
achiziţii primare să fie fost deja trăite şi
mai bine conservate şi memorate de multe ori
mai uşor de reprodus în cursul vieţii. Dar, ca
decât oricare alta, ele urmare a stării
constituind forma cea morbide a encefalului,
mai trainică a acest nou complexus nu
memoriei. izbuteşte să se fixeze:
Atâta vreme cât elementele care îl
individul adult rămâne compun fac parte din alte
în starea de sănătate, asociaţii sau grupuri
impresiile şi asociaţiile mult mai stabile,
noi, deşi de un ordin formate pe parcursul
mult mai complex decât perioadei de sănătate
cele din copilărie, au şi repetate adesea.
încă mari şanse de între noul complexus,
stabilitate. Cauzele care abia tinde a se
enumerate acţionează stabili, şi vechile
mereu, deşi cu mai complexuri45, care s-au
puţină forţă. stabilit temeinic, iupta este
Dar dacă, din foarte inegală. Există
cauza înaintării în deci toate şansele
vârsta sau a bolii, posibile pentru ca
condiţiile se schimbă, vechile combinaţii să
dacă acţiunile vitale, fie suscitate mai târziu,
mai ales nutriţia, chiar în locul celei noi.
diminuează, dacă 100
pierderile sunt excesive. în
acest caz impresiile
devin instabile, iar
asociaţiile sunt fragile.
Să luăm un exemplu.
Un bărbat se găseşte
în acea perioadă de
 Aceste lămuriri extrem de
sunt suficiente. Să remarcabilă.
subliniem, de altfel, S-a observat, la
că această ipoteză mulţi idioţi şi imbecili,
asupra cauzei că simţurile sunt
amneziei progresive lezate în mod inegal:
este de o importanţă astfel, auzul poate
secundară. Fie că o avea o fineţe şi o
acceptăm sau nu, precizie superioare,
aceasta nu schimbă pe când celelalte
nimic din valoarea simţuri sunt tocite.
legii noastre. Oprirea dezvoltării nu
este uniformă în toate
privinţele. Nu este
IV
deci de mirare ca
Sunt puţine lucruri slăbirea generală a
de spus despre memoriei să coincidă
amneziile congenitale. la acelaşi om cu
Voi vorbi de ele din grija de evoluţia şi chiar
a nu omite nimic. Aceste hipertrofia unei
amnezii se întâlnesc la memorii speciale.
idioţi, la imbecili şi, Astfel, unii idioţi,
într-un grad mai mic, refractari la orice altă
la cretini46. Majoritatea impresie, au un gust
dintre ei suferă de o foarte viu pentru
debilitate generală a muzică şi pot să reţină
memoriei. Variabilă de o melodie auzită o
la individ la individ, ea singură dată. Alţii
poate cădea atât de (cazul este mai rar) au
jos la unii încât să memoria formelor, a
facă imposibilă culorilor şi dovedesc o
dobândirea şi anumită aptitudine
conservarea acelor pentru desen. Mai
obişnuinţe foarte simple frecvent se întâlneşte
care constituie rutina memoria cifrelor, a
cotidiană a vieţii. datelor, a numelor
Dar dacă proprii, a cuvintelor în
deteriorarea generală general. „Un imbecil
a memoriei este îşi amintea de ziua
regula, întâlnim în fiecărei înmormântări
realitate47 frecvente dintr-o parohie, pe o
excepţii. Printre aceşti perioadă de treizeci
infirmi, există unii şi cinci de ani. El
care, într-un domeniu putea repeta cu o
limitat, au o memorie 101
THEODUL MEMORIA ŞJ
E RIBOT PATOLOGIA EI

nedezminţită Mai este de notat

exactitate numele şi faptul că unii idioţi
vârsta decedaţilor, ca atinşi de manie sau de
şi ale oamenilor din vreo altă maladie
conducerea cortegiului acută dovedesc o
funerar. în afară de memorie temporară.
acest registru mortuar, Astfel, „un idiot contaminat
el nu avea nici o idee. de turbare a povestit un fapt
nu putea răspunde nici destul de complicat la
la cea mai simplă care fusese martor cu
întrebare şi nici măcar mult timp înainte şi
nu era capabil să se care părea sa nu fi
hrănească". Unii idioţi, făcut atunci nici o
care nu pot să facă impresie asupra lui"52.
cele mai elementare în amneziile
calcule48, repetă fără a congenitale,
se poticni tabla instructive sunt
înmulţirii. Alţii recită excepţiile. Legea
pe de rost pagini pomenită nu face decât
întregi învăţate din să confirme acest
auzite şi nu izbutesc adevăr banal:
să cunoască literele memoria depinde de
alfabetului. Drobisch49 constituţia creierului,
relatează următorul care, la idioţi şi im-
fapt, la care a fost becili, este anormală.
martor: un băiat în Dar formarea acestor
vârstă de paisprezece memorii limitate,
ani, aproape idiot, se parţiale, ajută la
chinuia mult să înveţe înţelegerea anumitor
să citească. Avea tulburări despre care
totuşi o uşurinţă încă nu am vorbit. înclin
uimitoare în reţinerea să cred că cercetarea
ordinii în care se metodică a ceea ce se
succedau cuvintele şi produce la idioţi ar
literele. Dacă i se permite să se
acordau două sau trei determine condiţiile
minute pentru a anatomice şi
parcurge o pagină fiziologice ale
imprimată într-o limbă memoriei. Vom reveni
pe care nu o cunoştea asupra acestor
sau care trata aspecte în capitolul
chestiuni care îi erau următor.
cu totul străine, el era 102
capabil să silabisească
din memorie cuvintele
acestora, absolut ca în
cazul în care cartea ar
fi rămas deschisă sub
ochii lui5(). Existenţa
acestor memorii
parţiale este un fapt
atât de comun. încât
s-a ţinut seama de ea
în educarea idioţilor şi
imbecililor51.
NOIE capete" care este
psihologia; „Acuzarea
1 ,,/e grand mal". în vrea să ştie în care
textul original = formă moment anume a
clinică de epilepsie săvârşit Smerdeakov
generalizată crima. Dar este foarte
convulsivă, uşor să precizăm acest
manifestată printr-o moment. Bolnavul
pierdere bruscă a putea să se
cunoştinţei, urmată de dezmeticească, să se
cădere şi de fenomene trezească din somnul
motorii tonico-elonice; lui adânc (fiindcă nu
în faza tonică poate era decât adormit;
avea loc muşcarea accesele de epilepsie
limbii sau a buzelor şi sunt urmate totdeauna
un stop respirator care de un somn greu) chiar
face ca faţa în clipa când bătrânul
epilepticului să devină Grigori îl apucase de
cianoticâ si crispată: picior pe inculpat,
hipersecreţie salivară, urlând cât îl ţinea
midriază, absenţa gura: «L-ai omorât pe
reflexelor oculare: în taică-tu!». Nu e de
faza tonică mirare că strigătul
musculatura se acela neobişnuit, ce
relaxează, apar izbucnise fără veste în
convulsiile toiul beznei şi al liniştii
generalizate si se nocturne, să fi tulburat
reiau mişcările somnul Iui
respiratorii: ultima Smerdeakov. care
fază, comatoasă. poate poate în momentul
continua cu somn acela nu mai dormea
profund sau cu o stare atât de adânc, ba
stuporoasă, la trezire poate chiar era pe cale
bolnavul arătându-se să se trezească.
dezorienlat şi Sculându-sc din pat,
amnezic. (Nota trad.) feciorul porneşte
- ..Ic petit mul". în aproape în neştire, fără
textul original = formă să-şi dea seama ce
clinică de epilepsie face. în direcţia de
generalizată, unde venise ţipătul, să
neconvulsivantă, vadă despre ce e
caracterizată prin vorba. E încă năuc.
suspendarea de amorţit de boală,
scurtă durată a raţiunea lui e
cunoştinţei şi somnolentă, dar, de
întreruperea activităţii, bine, de rău. iese în
fără fenomene grădină, se apropie de
postparoxistice ferestrele luminate şi află
relevante, dar cu amnezie nenorocirea întâmplată
privind intervalul de timp al din gura boierului,
crizei. (Nota trad.) care, bineînţeles, se
' Modul în care bucură văzându-l. într-
asemenea stări o clipă se
patologice pot duce la dezmeticeşte.
crimă este pregnant înspăimântat, boierul
descris de geniul lui începe să-i
FM. Dostoevski, povestească totul de-a
stăpân ca nimeni altul fir-a-păr. Şi în mintea
pe acea ..bâtă cu două
lui detracată, bolnavă, nu el. pe cine altul ar
încolţeşte şi se înfiripă putea să cadă păcatul
treptat un gând dacă nu pe băiatul cel
cumplit, dar ispititor, mare al boierului, din
de o logică moment de există
implacabilă: să-şi atâtea dovezi c-a
ucidă stăpânul, să pătruns în grădină?
pună mâna pe cele trei Lăcomia năprasnică
mii de ruble şi pe urmă de bani, rapacitatea
să arunce vina pe brusc aţâţată şi în
tânărul conaş. Cine ar acelaşi timp
putea fi suspectat dacă 103
THEODUL
E RIBOT
conştiinţa că va scăpa
nepedepsit îi tăie
răsuflarea. O, e un
fenomen destul de
frecvent, sunt foarte
dese cazurile când
asemenea imbolduri
irezistibile se nasc
spontan, din senin,
punând deplină
stăpânire pe sufletul
unor ucigaşi care cu un
moment înainte nici
nu se gândeau măcar
să ucidă!" (Fraţii
Karamozov, trad. de Ovid
Constantinescu şi
Izabela Dumbravă,
aparatul critic de Ion
Ianoşi, Editura Univers,
Bucureşti, 1982, voi.
II,pp. 574-575). (Nota trad.)
4 Faptele citate sunt luate
în cea mai mare parte din
memoriul lui
Hughlings Jackson, publicat
în West Riding Asylum
Reports, tradus în
Revue scientifique din 19
februarie 1876, şi din
lucrarea lui Falrets
asupra
stării mentale a
epilepticilor, din Archives
de medecine, decembrie
1860,
aprilie şi octombrie
1861.
5
A se vedea şi
Morel, Trăite des
maladies
mentales, p. 695.
6Trousseau, Lecons
cliniques, voi. II, p.
114. Falret, op. cit.
7 Magnan, Clinique de
Sainte-Anne, 3 martie
1879.
8
„O caracteristică
foarte importantă a
maniei epileptice -
spune
Falret, op.cit. - este
asemănarea absolută
a tuturor acceselor la
MEMORIA ŞI
PATOLOGIA EI
acelaşi
bolnav, nu numai în
ansamblu, ci şi în
fiecare detaliu...
Acelaşi bolnav
exprimă aceleaşi idei,
proferă aceleaşi
cuvinte, se dedă la
aceleaşi acte.
Există o surprinzătoare
uniformitate în toate
accesele".
9 Lettre de Charles
Villiers a G.Cu vier (Paris,
Lenormant, 1802),
ciitată în Louyer
Villermay, Essais sur Ies
maladies de la m6moire,
pp. 76-77. Această
mică lucrare a lui L.
Villermay, din care, de
altfel, nu
prea avem ce extrage,
a apărut în Memoires de
la Societe de medecine de
Paris,1817, voi.I.
10 Laycock, On certains
disorders and defects
ofmemory, p. 12.
11 Op.ci'r.,p.450.
12
Vom găsi alte
cazuri de felul acesta în
Dictionnaire encyclopedique
des scienccs medicalcs. art.
AMNESIE, par J.Falret,
p. 728. Această
paralizie a memoriei
datorată unei comoţn
nu este o raritate. Un
caz recent
a fost comunicat de dr.
Motet la Societatea de
medicină din Paris şi a
dat loc
unei interesante dezbateri
asupra amneziei temporare.
A se vedea/'Lfaion
medicale, iSmme 1879
13 Bram, a Journal
ofNeumlogy,
octombrie 1879,pp.
317 şi urm.
14 Aplicare realmente
adecvată a maieutica
lui Socrate, în cazul în
speţă de aceea
„reminiscenţele"' fiind fundamentală, cu
reale şi nu imaginar- efecte de mare
dogmatice. (Nota anvergură în plan
trad.) psihosomatic. (Nota
15 Se poate spune că
trad.)
există un „creier 16Brain, aprilie 1879,

muzical", pe care pp. 1 şi urm.

toate carac 17în limba engleză, în

teristicile definitorii îl textul original = preot,

indică drept un faţă bisericească. (Nota
paleocortex, o trad.).
structură arhaică, 18Forbes Winslow,

hiperrezistentă. op.cit.,pp. 317-318.

muzica afirmându-se 19Dunn, în The Lancet,

ca o artă de un 1845, nov. 16-19, apud

primitivism absolut şi Carpenter, op. cit,
104 pp.460şi urm.
20 T r e b u ie t o t u ş i s ă

m e n ţ io n e z u n f a p t r e la t a t
d e B r o w n S lq u a r d ,
c o n f o r m c ă r u ia u n b o ln a v ,
în u r m a u n u i a t a c d e
a p o p le x ie , ş i- a r f i p ie r d u t
m e m o ria a c in c i a n i d e
v ia ţ ă . A c e ş t i c in c i a n i ,
c a r e c u p r in d e a u p e r i o a d a
c ă s ă t o r i e i s a slef â, r ş e a u
e x a c t c u ş a s e l u n i în a i n t e
d e d a ta a ta c u lu i d e
a p o p le x ie .
21
M a c n is h , în T a in e , D e
l'in te llig e n cveo, i .I , p . 1 6 5 , ş i
în C o m b e ,
S y s te m o f P h r e n o l o g1y7,p3 .
22 R e v u e s c ie n tifiq 2u e2,
d e c e m b r ie 1 8 7 7 . S e
s p u n e , d e e x e m p lu , c ă
b o ln a v u l,în u n u l d in
a c c e s e le s a le , „ p o a t e v o r b i
c u in t e lig e n ţă ş i v io ic iu n e ,
f ă r ă a - ş i fi r e c ă p ă t a t t o t u ş i
m e m o r ia " ( ? ? ) .
23 M e m o r i a d in „ s t a r e a

s e c u n d ă " p o a t e fi d e c i
c o n s id e r a t ă ..c o m
p le tă ", d e v re m e c e e a
in c lu d e şi fa p te le
m e m o ra te în s ta re a d e
so m n a b u lism
(s a u d e h ip n o z ă ). S -a r
sp u n e , a stfe l, c ă în
„ s ta re a se c u n d ă " n u m a i
e x is tă n ic i
u n fe l d e m e m o rie
in c o n ş t ie n tă(N. o ta tr a d .)
24 P e n tru d e ta lii a se v e d e a

A z a m , R e v usc e ie n tifiq u e ,
1 8 7 6 ,2 0 m a i,
1 6 s e p t e m b r ie ; 1 8 7 7 ,
lO n o ie m b r ie ;
1 8 7 9 ,8 m a r t ie ;ş iD u f a y ,i b i
d ., 1 5 i u l ie
1876.
25 A rc h iv e s m e d ic a le s d e
m e d e c in e1, 8 6 0 , v o i.X V p, .
147.
26 P ro b le m a v a fi
tra t a tă d e T h e o d u le R ib o t
în c a rte a sLae s m a lad ie s
d e la p e r-io n n a lite 1 8,8 5
(v e rs iu n e a ro m n eâ a s c ă e s t e
in t itu la tăP a to lo g ia
p e r s o n a li t ă ţ iit r,a d u c e r e ,
a v a n p r e fa ţ ă ş i n o t e d e
d r . L e o n a r d G a v r i li u ,
E d itu ra Ş t iin ţific ă ,
B u c u re ş t i, 1 8 8 6 ). (N o t a
tra d .)
27 ,X )n d ira - sc rie A n d re
C o m te -S p o n v iileq u-e si to u t
e st m a tie re ,
le b o n he u r e st u n e'ta t d u
co rp s, q u i ne p ro u v e rie n .
C e rte s, m a is ii n 'a p a s
n o n p lu s b e so in d e p re u v e s,
e t rie n n 'in te rd it d e p e n se r
q u 'u n c o r p s
p h i lo s o p h a n t y p a r v i e n n e
p l u s f a c i l e m e n t q u 'u n a u t r e .
L 'ex p e rie n c e
en seign e a sse z q u 'ii y a u n
b o nh eu r d e la p e n see , e t ce
b o nh eu r. qu a n d b ien
m e m e ii se ra it illu so ire .
v a u d ra it e n c o re , c o m m e
b o n h e u r , la p e in e d 'e tr e
ve 'c u. C est Iu sa g e sse de
M o n ta ig n e , co n tre q u o i le
sc ep tic ism e n e p eu t rie n :
« C h a c u n e s t b i e n o u m a l se lo n
q u 'i l s 'e n t ro u v e . N o n d e q u o i
o n le c ro it
m a is q u 'ii le c rod ite s o i e ste
c o n te n t. E t e n c e la se u l la
c re a n c e se d o n n e
105
THEODUL
E RIBOT
essence et verite» \Essais, I.
14, p. 67 de l'edition
Villey]. Sijeme croia
heureuxje le suiş, ct c
'est ce qui s appelle
itre heureux. /Le
scepticisme nepeut rien,
ici, contre la vie. ni la
philosophie contre la
sagesse. Qu 'ii n 'y ait que
des apparences - et quand
bien meme elles ne scraient
apparences de rien -, qu 'est
que cela retire aux
apparences ? Qu' aucune
pensee ne soit certaine, qu
'est-ce que cela retire a la
pensee? Que tout bonheur
soit du corps, qu 'est-ce que
cela retire au bonheur. /II
se peut, certes, que rien n
'existe et que tout ne soit qu
'illusion; mais, meme dans
ce casje n 'aurais pas paye
mon bonheur trop cher./
Courage, mon cerveau,
courage et confiance: ton
bonheur est plus certain que
toi!" (în L 'Âme et le corps.
Philosophie et psychiatrie,
sous la direction de Michel-
Pierre Haroche, Pion, Paris,
1990, pp. 138-139). (Nota
trad.)
28 „Unitatea Eului -
va arăta Theodule
Ribot în Les maladies de
la personnalite - nu este
deci aceea a entităţii
unice a spiritualiştilor
care se împrăştie în
fenomene multiple, ci
coordonarea unui
anumit număr de stări
fără încetare
renăscânde şi care au
ca singur punct de
sprijin sentimentul vag
al corpului nostru.
Această unitate nu se
realizează de sus în
jos^ ci de jos în sus; ea
nu este un punct
iniţial, ci un punct
terminal" (Patologia
MEMORIA ŞI
PATOLOGIA El
personalităţi i, cd. cit.,p.
136). (Nota trad.).
2y „dans la naturc",în
textul original. (Nota
trad.)
311 în realitate, sistemul
nervos nu poate fi
nicidecum separat de corp,
fiind prin excelenţă
parte integrantă a
corpului. (Nota trad.)
31 Chiar dacă,
printr-un experim ent
pui im aginar, utopic,
îi dăm unui sistem
nervos alt corp, nu
poate rezulta de aici o
a/făcenestezie. (Nota
trad.)
12Faptul (..psihic")
că un individ fşi
im aginează că are un
corp de
lem n etc. nu
înseam nă că îl şi are
în realitate,
„cenestezia" sa
patologică
având cauze do ordin
psihobiofizic de cea mai
mare complexitate,
imposibil
de transpus în
„paradigme"... exhaustive.
(Nota trad.)
13Griesinger,Trăite
des maladies
m entalcs, p. 55 şi
urm . întreg acest
pasaj este excelent ca
analiză.
34 în felul acesta explic
eu un caz relatat de Leuret
(Fragmentspsych.
sur la folie,p. 277),
adesea citat. O
alienată care nu se
desem na decât prin
expresia „persoana
m ea" îşi am intea cu
foarte m are exactitate
viaţa sa de
până la începutul
nebuniei, dar raporta
acea perioadă la o
altă persoană. Din 37 Prin prodrom se
vechiul Eu nu înţelege un simptom
persistase decât care se manifestă ca
m em oria. Ar fi m ulte un fel de semnal de
de spus asupra alarmă al unei
acestor iminente stări
tulburări ale patologice: greaţa,
personalităţii, dar ar fi febra, mâncărimile. de
sa ieşim din subiectul exemplu, sunt semne
nostru. prodromale ale hepatitei
35 R e yn olds, ap ud
virale. (Nota trad.)
C a rp ente r,op.c it., p. 3S Wilhelm
44 4. Griesinger (1818-
3(1
Luăm aici termenul 1868). psihiatru
demenţăîn sens elveţian, cel dintâi
medical şi nu ca titular al clinicii
sinonim al nebuniei în psihiatrice Burgholzli
general. din Ziirich, iniţiator al
106 expertizei mcdico-legalc
a
ret (1824-1902). psihiatru
francez, autor al unui Etude
naladies mentalcs et nerveures,
criminalilor. (Nota trad.).
3

M
u
l
e
s
F
;

c
l
i
n
i
q
u
c

s
u
r

l
a

d
e
l
i
r
u
l

i
n
d cas de perte de memoire",
u de M. Koempfen,
s în Memoires de
, 1'Academie de medecine,
1835, voi. IV, p. 489.
p Datorez
e indicarea acestei
4u JulesBa curioase observaţii
Annales mcdico- domnului dr. Riti,
psychologiqucs. A medic la azilul din
descris, sub Charenton.
denumirea de 45 Complexuri şi nu

„nebunie circulară", complexe, pentru a le

psihoza maniaco- diferenţia de bine
depresivă. Importante cunoscutele structuri
investigaţii privind psihice inconştiente
responsabilitatea celor (complexul lui Oedip,
suferinzi de maladii psihice. complexul
(Nota trad.) castrării, complexul de
41
într-un caz de inferioritate etc). (Nota
demenţă senilă, un trad.)
bolnav nu şi-a 46 Termenii de mai

recunoscut sus desemnează

medicul timp de
paisprezece luni, deşi
acesta îl vizita zilnic
(Feldmann,
Archiv fur Psychiatrie,
1864).
42 înnăscute sunt
afectele (frica, furia
etc), dar şi ele au
multiple
componente dobândite
(frica de injecţii, frica
de lup etc).
Inteligenţa are si
ea atât componente
native cât şi
dobândite,constituind
o trăsătură complexă
a personalităţii (a se
vedea Leonard
Gavriliu,
„Inteligenţa-
trăsătură a
personalităţii", în
Convorbiri literare, Anul
II, serie nouă, nr. 2,
februarie
1971,pp. 71-78). (Nota
trad.)
43 Taine,
Del'intelligence, voi. I,
cartea II, cap. II.
44 „Observation sur un
grade bine definite
de deficienţă
mentală. Categoriile
de deficienţi mentali
descrise azi sunt, în
general,
următoarele: 1)
idioţii, a căror vârstă
mentală rămâne
pentru totdeauna infe
rioară aceleia a unui
copil normal de 3 ani:
unii idioţi sunt cu
totul incapabili
de reflexe
condiţionate, ducând
o viaţă
asemănătoare cu a
plantelor, fără a
se mişca şi fără a
manipula vreun
obiect: o astfel de
existenţă ..umană"
vegetativă descrie
Nicolae Breban în
romanul Animale
bolnave: la vârsta
biologică de 30 de
ani acest idiot avea
înfăţişarea şi
comportamentul unui
107
 T H fiO D U L E R IB O T
b e b e lu ş a fla t la v â rs t a g â n g u rit u lu i; 51 A s e v e d e a , p e a c e a s t ă t e m ă ,

2 ) im b e c ilii,de fic ie n ţ i m in t a li c a re n u lu c ra r e a lu i Ir e la nOdn, Id io c y a n d

d e p ă ş e s c n ic io d a tă n iv e lu l m e n t a l a l Im b e c ilityL, o n d ra , 1 8 7 7 .
u n u i c o p il d e 7 a n i; d e3b)ilii m in ta li, 52 G rie sin g e r,
o p .c it.,p . 4 3 1 .
d e fic ie n ţ i c a r e , o ric a r e a r fi v â r s t a lo r
c ro n o lo g ic ă , n u d e p ă ş e s c n iv e lu l
m e n ta l a l u n o r c o p ii n o rm a li în v â rs tă
d e 1 0 a n i; 4p)ro ş tii,in d iv iz i a l croăr
g ra d d e d e fic it a l in t e lig e n ţ e i n u
a tin g e p r o p r iu - z is a n o r m a lit a te a , d a r
n ic i n u se m e n ţ in e în c a d ru l 108
c o m p o rt a m e n t u lu i in t e lig e n t (a s e
v e d e a L e o n a rd G a v r iliuIn, t r o d u c e r e în
p s ih o lo g ia e d u c a ţ i e iv,o l.I , curs
lito g r a fi a t,In stitu tu l P e d a g o g ic d e 3 a n i
S u c e a v a , 1 9 6 9 , p p . 1 1 7 - 1 1 9 ). în c e e a c e
p r iv e ş t e c r e t in i sm u l ,a c e s t a e s t e o
b o a lă d e n a t u r ă e n d o c rin ă c a r e s e
c a r a c t e riz e a z ă p r in a r ie ra ţ ie m e n ta lă ,
a p a t ie , c o m p o rta m e n t a b u lic e tc , c a
u rm a r e a in s u fic ie n ţ e i tiro id ie n e
(m ix e d e m ). (N o ta tra d .)
47 „ d a n s la p ra tiq u în
e",tex tu l o rig in a l.
(N o ta tra d .)
48 C a lc u la t o a r e le e le c t ro n ic e , în

p o fid a p e rfo rm a n ţ e lo r lo r u lu ito a re

(s tric t sp e c ia liz a te !), re z u lta t a l u n o r
u ria ş e in v e s tiţii d e in te lig e n ţă
n a tu ra lă ,
v ie , n u ie s , în fo n d , d in sfe ra id io tism u lu i.
(N o ta tra d .)
49 M .W . D ro b is c h , p s ih o lo g ş i

lo g ic ia n g e r m a n , d in a cNă eru u ei
D a rste llu n g d e r L o (3 g ik. A u fla g e , L e ip z ig ,
1 8 6 3 ) se v a „ in sp ira " c o p io s
T i tu M a io re sc u . (N o ta trad .).
50 D ro b isc hE, m p irisc h e P sy ch o lo gp ie.9 ,5 .
W in slo wo, p .c it.,p . 5 61 .
F a lre t, art. A M N E S IED, în ic tio n n e nc y c lo p
de s sc ie e n c e s m 6Ddr.. H erz en
m i- a c o m u n ic a t c a z u l u n u i r u s d in
A rh a n g h e ls k , a c t u a lm e n t e în v â rs t ă
de
2 7 a n i, a t in s d e im b e c ilit a t e c a
u rm a re a u n o r e x c e s e . E l n - a p ă s t r a t
d in
s t ră lu c ite le s a le c a p a c it ă ţi d in
a d o le s c e n ţ ă d e c â t o m e m o rie
e x c e p ţ io n a lă ,
p u t â n d s ă fa c ă in s t a n t a n e u o p e r a ţ i il e
c e le m a i d i fi c ile d e a rit m e t ic ă ş i
a lg e b r ă ş i s ă r e p e t e c u v â n t c u
c u v â n t lu n g i p o e m e , d u p ă c e le - a
c it it o
sin g u ră d a tă . [C o m p o rta m e n t d e
c o m p u t e r ş i d e b a n d ă m a g n e t ic ă .]
(P a ra n te z a tra d .)
 C A PIT O L U L III
AMNEZIILE PARŢIALE
Studiul amneziilor parţiale
presupune, înainte de toate, câteva
remarci asupra varietăţilor
memoriei. Fără aceste remarci
preliminare, faptele pe care le
vom prezenta vor părea
inexplicabile şi chiar întrucâtva
miraculoase. Ca un om să-şi
piardă doar memoria cuvintelor,
ca el să uite o singură limbă şi să
le păstreze pe celelalte, sau ca o
limbă de mult uitată să-i revină
brusc, să fie privat de memoria
muzicală şi numai de ea, iată
fenomene atât de bizare la o
primă examinare, fenomene care,
dacă nu ar fi fost constatate de
cei mai scrupuloşi observatori, am
fi tentaţi să le considerăm de
domeniul fabulaţiei. Dar dacă,
dimpotrivă, neam făcut o idee
exactă despre ceea ce trebuie să
înţelegem prin memorie, atunci
întregul miracol se risipeşte, iar
faptele, departe de a ne
surprinde, apar drept consecinţa
naturală, logică, a unei influenţe
morbide.
Folosirea termenului memorie
ca termen general este de o
exactitate ireproşabilă. El
desemnează o proprietate
comună a tuturor fiinţelor care
simt şi gândesc: posibilitatea de a
conserva impresiile şi de a le
reproduce. Dar istoria psihologiei ne
arată că suntem prea mult
înclinaţi să uităm că acest
termen general, ca oricare altul, nu are
realitate decât în cazurile particulare,
că memoria se descompune în mai
multe memorii, întocmai cum viaţa
unui organism se descompune în
viaţa
109
THEODU MEMORIA ŞI
LE PATOLOGIA
RIBOT ET

organelor, a atribuit fiecărei

ţesuturilor, a facultăţi propria sa
elementelor memorie şi a negat
anatomice care îl existenţa memoriei ca
compun. „Vechea facultate independenta5.
eroare, încă admisă, Psihologia
care constă în a trata contemporană, mai
memoria ca pe o preocupată decât cea
facultate sau ca pe o veche de a nu omite
funcţie independentă, nimic, mai preocupată
care ar avea un organ sau un de excepţiile care
sediu distinct, provine, spune instruiesc. a relevat un
un psiholog număr considerabil de
contemporan, de la fapte care nu lasă nici
incurabila tendinţă de o îndoială asupra
a personifica o inegalităţii naturale a
abstracţie. în loc de a memoriilor la acelaşi
recunoaşte că este o individ. Taine a dat în
expresie abreviativă această privinţă
pentru a desemna numeroase şi excelente
ceea ce este comun exemple. Avem în vedere
tuturor faptelor pictori ca Horace Vernet şi
concrete privind Gustave Dore, care
amintirea sau sumei pot să facă un portret
acestor fapte, mulţi din memorie; jucători
autori îi presupun o de şah care joacă
existenţă mental una sau mai
independentă"1. multe partide; mici
în timp ce calculatori prodigioşi,
experienţa de toate ca Zerah Collburn,
zilele a notat de care „îşi văd calculele
multă vreme în faţa ochilor"6;
inegalitatea naturală a bărbatul citat de
diverselor forme de Lewes, care, „după ce
memorie la acelaşi om, a parcurs o stradă
psihologii nu s-au lungă de o jumătate
preocupat de faptul de milă, putea
acesta sau l-au negat enumera toate
în mod subiectiv-. prăvăliile şi po/iţia lor
Dugald Stewart afirmă relativă"; Mozart, care a
cu seriozitate că notat Miserere după două
„acele deosebiri care audiţii în Capela
ne frapează trebuie sixtină. Pentru mai
imputate în mare multe detalii trimit la tratate
parte deosebirilor de speciale7, neavând a trata
obişnuinţă în folosirea aici această problemă.
atenţiei sau alegerii pe îmi este de ajuns ca
care o face spiritul cititorul să reţină că
între evenimentele 110
sau obiectele ce se
oferă curiozităţii"3.
Gali4, cel dintâi, ridi-
cându-se împotriva
acestei tendinţe, a
aceste inegalităţi ale organ de văz are o
memoriei sunt fapte bună constituţie
bine stabilite. Să anatomică şi
vedem cum se explică fiziologică, este a
ele, pentru a vedea spune că el prezintă
apoi ce explică. condiţiile unei bune
Ce presupun memorii vizuale8.
aceste memorii Putem merge mai
parţiale? Presupun departe şi să
dezvoltarea subliniem că expresia
particulară a unui „o bună memorie
anumit simţ, cu vizuală" este şi ea
structurile anatomice prea largă. Oare
dependente. observaţia cotidiană
Pentru a fi mai clar, nu ne arată că un
să luăm un ca/ individ îşi aminteşte
particular: o memorie mai bine formele, iar
vizuală bună. Ea arc un altul culorile? Este
drept condiţie o bună verosimil să spunem
structură a ochiului, a că prima memorie
nervului optic şi a depinde mai ales de
părţilor cncefalului, sensibilitatea
care concură la actul musculară a ochiului,
văzului, adică (după iar cea de a doua de
noţiunile anatomice în retină şi de aparatele
general admise) ale nervoase adiacente.
anumitor porţiuni ale Aceste remarci sunt
protuberantei, ale aplicabile la auz. miros,
pedunculilor cerebrali, gust şi la acele forme
ale stratului optic, ale diverse de
emisferelor cerebrale. sensibilitate pe care
Aceste structuri, le cuprindem în
superioare ipotetic termenul general de
mediei, sunt perfect pipăit, într-un cuvânt,
adaptate să recapteze la toate percepţiile
impresii şi să Ic simţurilor.
transmită. Drept Dacă reflectăm la
urmare, modificările relaţiile intime care
pe care le suferă există între
elementele nervoase, sentimente,
ca şi asociaţiile emoţii,între
dinamice care se sensibilitate în general
formează între ele şi constituţia fizică a
(acestea sunt, cum fiecărui om, dacă
am repetat-o de mai ţinem seama în ce
multe ori, bazele măsură aceste stări
memoriei), trebuie să fizice depind de
fie mai stabile, mai organele vieţii
clare, mai uşor de animale, vom înţelege
activat decât într-un că aceste
alt creier, într-un 111
cuvânt, a spune că un
THEODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA
El

organe joacă în unele inegale ale amintirii,

privinţe acelaşi rol ca urmare a unor
pentru sentimente ca memorii variate. Este
organele de simţ chiar verosimil ca
pentru percepţii. Drept inegalitatea
urmare a deosebirilor memoriilor, la acelaşi
de constituţie, om, să fie regula, nu
impresiile transmise excepţia. întrucât nu
pot fi slabe, intense, dispunem de procedee
stabile, fugitive: tot exacte de a le doza
atâtea condiţii care separat şi de a le
modifică memoria compara între ele, nu
sentimentelor. considerăm cele de
Preponderenţa unui mai sus decât ca pe o
sistem de organe conjunctură, fără a
(acelea ale repro- putea totuşi renunţa la
ducerii, de exemplu) a crede că nu s-au
creează o superioritate constatat toate
pentru un grup de cazurile de inegalitate,
amintiri. ci pur şi simplu acelea
Rămân stările care denotă o mare
psihice de un ordin disproporţie.
superior: ideile Antagonismul care
abstracte, sentimentele există între diversele
complexe Ele nu pot fi forme de memorie ne-
ataşate nemijlocit nici ar oferi încă o probă
unui organ; sediul indirectă: este un
producerii şi aspect asupra căruia
reproducerii lor nu a ar rămâne de făcut
putut fi localizat până cercetări interesante,
în prezent în mod dar el iese din raza temei
precis. Dar dat fiind noastre9. în sfârşit, nu
faptul că ele rezultă putem contesta influenţa
fără nici o îndoială educaţiei. Este clar că
dintr-o asociaţie sau multe lucruri trebuie
dintr-o disociaţie de puse pe seama ei; dar
stări primitive, nu educaţia nu se aplică
avem nici un motiv să decât la darurile deja
presupunem că, în reliefate de natură şi,
ceea ce le priveşte, de altfel, în unele
lucrurile se petrec în cazuri, este cert că ea
mod diferit. nu a putut juca nici un
Toate cele de mai rol.
sus le putem rezuma 112
după cum urmează: la
acelaşi om, o
dezvoltare inegală a
diverselor simţuri şi a
diverselor organe
produce modificări
inegale în părţile
corespunzătoare ale
sistemului nervos, ca
urmare a unor condiţii
 în psihologie, ca şi
în toate ştiinţele
bazate pe fapte, expe-
rienţa este aceea care
decide în ultimă
instanţă. Să subliniem,
totuşi, că
independenţa relativă
a diverselor forme de
memorie s-ar fi putut
stabili doar prin
raţionament. Este, de
fapt, un corolar al
următoarelor două
propoziţii generale: 1)
Orice amintire îşi are
sediul în unele părţi
determinate ale ence-
falului; 2) Encefalul şi
emisferele creierului
ca atare „constau
dintr-un anumit număr
de organe total
diferenţiate, dintre
care fiecare posedă o
funcţie proprie, cu
toate că rămâne în
conexiunea cea mai
strânsă cu celelalte".
Ultima propoziţie este
în prezent admisă de
majoritatea autorilor
care studiază sistemul
nervos.
Nu ezit să insist
asupra acestui aspect.
în fiziologie, ce-i drept,
distingerea de memorii
parţiale este un adevăr
curent10; în psihologie,
însă, metoda
„facultăţilor" a reuşit în
aşa măsură să facă să
se admită memoria ca
o unitate încât
existenţa unor memorii
parţiale a fost complet
uitată sau considerată
drept o anomalie.
Cititorul trebuie readus la
realitate, amintindu-i-se că
nu există, în ultimă
analiză, decât memorii
speciale sau, cum spun
unii autori, locale.
Acceptăm cu dragă
inimă această ultimă
denumire, cu condiţia
de a nu uita că avem
aici de-a face cu o
localizare diseminată,
potrivit ipotezei
asociaţiilor dinamice, la
care ne-am referit atât de
adesea. Memoria a fost
adesea comparată cu
un magazin în care
toate cunoştinţele
noastre ar fi păstrate
în rafturi. Dacă vrem
să păstrăm această
metaforă, ar trebui să
o prezentăm sub o
formă mai activă: să
comparăm, de
exemplu, fiecare
memorie particulară
cu o echipă de
slujbaşi11 însărcinaţi cu
un serviciu special,
exclusiv. Una dintre
aceste echipe poate fi
suprimată fără ca
restul serviciului să
sufere într-un mod
şocant. Este ceea ce
se întâmplă în
tulburările parţiale ale
memoriei.
După aceste
remarci preliminare,
să intrăm în patologie.
Dacă, în starea
normală, diversele
forme de memorie au
o independenţă
relativă, este firesc ca
în starea morbidă o
formă
113
THEODUL MEMORIA ŞI
E RIBOT PATOLOGIA EI

să dispară, pe când formă de amnezie

celelalte rămân parţială pe care s-o
intacte. Este un fapt putem studia în
care acum trebuie să profunzime: aceea a
ne pară simplu, semnelor (semne
necerând nici o vorbite şi scrise,
explicaţie, deoarece interjecţii, gesturi).
rezultă din însăşi Această amnezie este
natura memoriei. Este bogată în fapte de tot
adevărat că multe felul, explicându-se
tulburări parţiale nu prin legea pe care am
se restrâng la un formulat-o mai sus.
singur grup de Rezervând-o pentru un
amintiri. Nu ne va mira studiu aparte, vom
deloc lucrul rezuma acum ceea ce
acesta,dacă ne se cunoaşte despre
gândim la solidaritatea amneziile parţiale.
profundă a tuturor „Câteva persoane -
părţilor creierului, a spune Calmeil12 - şi-au
funcţiilor acestora şi a pierdut facultatea de
stărilor psihice care a reproduce anumite
sunt legate de ele. tonuri sau anumite
Vom identifica, totuşi, culori şi au fost
un anumit număr de obligate să renunţe la
cazuri în care amnezia muzică sau la
este cu totul limitată. pictură". Alte
Un studiu complet persoane îşi pierd doar
al amneziilor parţiale memoria numerelor, a
ar consta în a lua una figurilor, a unei limbi
după alta diversele străine, a numelor
manifestări ale proprii, a existenţei
activităţii psihice şi a rudelor lor cele mai
arăta, cu exemple, că apropiate. Să dăm
fiecare grup de câteva exemple în
amintiri poate să această privinţă:
dispară, în mod temporar A fost adesea citat
sau pentru totdeauna. cazul lui Holland,
Suntem departe de a relatat de el însuşi în a
aduce la îndeplinire sa Mental Pathology (p.
acest plan. Nu putem 160): „Am coborât în
nici măcar să spunem aceeaşi zi în două
dacă unele forme nu mine adânci din Harz.
sunt pentru totdeauna în cea de a doua mină
lezate parţial şi că nu eram atât de epuizat
dispar decât în de oboseală şi de
cazurile de disoluţie foame încât mi-a fost
totală a memoriei. imposibil să
Trebuie să ne 114
resemnăm să
aşteptăm apariţia de
documente p-atologice
mai ample şi mai
probante.
La drept vorbind,
nu există decât o
vorbesc cu inspectorul complexitatea
german care mă operaţiilor noastre
însoţea. Toate cu- mentale, în aparenţă
vintele, toate frazele cele mai simple, vor fi
în limba germană îmi studiate mai departe15.
ieşiseră din memorie în anumite cazuri,
şi nu le-am regăsit vedem dispărând
decât după ce am pentru moment
îmbucat ceva, am amintirile cel mai bine
băut ceva vin şi m-am organizate, cele mai stabile,
odihnit cât de cât". în timp ce altele, care
Acest caz, cel mai prezintă acelaşi
cunoscut, este departe de a fi caracter, rămân
unicul. Dr.Beattie intacte. Astfel,
relatează că unul Abercrombie relatează
dintre prietenii săi, că un chirurg trântit la
fiind lovit la cap, a pământ de calul său şi
uitat toată greaca pe rănit la cap a dat, de
care o cunoştea, în rest îndată ce i-a revenit
memoria sa părând să nu cunoştinţa,
sufere deloc. instrucţiunile cele mai
Pierderea limbilor minuţioase asupra
dobândite prin studiu modului de a fi tratat.
a fost adesea notată Pe de altă parte, însă,
ca rezultat al el nu-şi mai amintea
diverselor febre. că are soţie şi copii, iar
„La fel în cazul această uitare a
muzicii. Un copil, după persistat timp de trei
ce s-a lovit puternic la zile16. Trebuie, oare, să ne
cap, a rămas explicăm acest fapt
inconştient vreme de prin automatismul
trei zile. Re-venindu-şi, mental? Chirurgul,
el nu-şi mai amintea chiar pe jumătate
nimic în legătură cu inconştient17, îşi
muzica. Nimic altceva nu regăseşte
uitase"13. Există şi cazuri cunoştinţele
mai complicate. Un profesionale.
bolnav, care uitase Unii bolnavi îşi pierd
complet valoarea complet memoria
notelor muzicale, numelor proprii,
putea în schimb să uitându-şi până şi
cânte o arie după ce o propriul nume. Vom
asculta. Un altul putea vedea mai departe,
să scrie notele pe studiind amnezia
portativ, putea chiar semnelor în evoluţia
să compună şi să sa completă - ceea ce
recunoască o melodie putem observa la
auzită, dar era bătrâni -, că numele
incapabil să cânte după proprii sunt acelea
note14. Aceste fapte, care
care ne arată 115
THEODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA EI

se uită mai repede. în instabilă, ea rezultând

cazurile care urmează, de altfel dintr-o
această uitare este sinteză mentală
simptomul unui destul de complexă.
ramolisment cerebral. Louyer Villermay dă
Un bărbat, un exemplu destul de
neputându-şi aminti picant: „Un bătrân,
numele unui prieten, fiind cu soaţa lui, îşi
se vede obligat să-şi imagina că este la o
conducă interlocutorul damă căreia odinioară
în faţa uşii unde acest îi consacra toate
nume este înscris pe o serile sale, şi îi repeta
placă de aramă. Un neîncetat soaţei:
altul, după un atac de «Doamnă, nu mai pot
apoplexie, nu-şi poate să rămân, trebuie să
aminti numele nici mă întorc la nevastă şi
unuia dintre prietenii la copii»"19.
săi, dar îi desemnează „Am cunoscut
în mod corect prin îndeaproape, încă din
vârsta lor. Domnul copilărie - spune
von B., ambasador la Carpenter -, pe un
Madrid, apoi la Sankt- savant de renume. în
Peters-burg, obligat vârstă de mai bine de
să-şi decline numele şaptezeci de ani, el era
în faţa personalului încă viguros, dar
casnic şi căutându-1 memoria începuse a-1
în zadar, se adresează lăsa. Uita mai ales
însoţitorului său: faptele recente şi
„Pentru numele lui cuvintele prea puţin
Dumnezeu, spuneţi-mi uzitate. Cu toate că
cum mă cheamă!" continua să
Această rugăminte frecventeze Muzeul
stârneşte râsul. El Britanic, Societatea
insistă, iar vizita se Regală şi Societatea
termină aici18. Geologică, nu era în
La alţii atacul de stare să le numească
apoplexie este urmat cu numele lor şi le
de o amnezie a desemna prin expresia
numerelor. Un voiajor, «acel loc public».
expus timp îndelungat la Continua să-şi viziteze
frig, a suferit o prietenii, pe care îi
importantă slăbire a recunoştea acasă la ei
memoriei. Nu mai şi în alte locuri unde îi
putea socoti şi nici întâlnea de obicei (ca,
reţine timp de un de exemplu,
minut cel mai pomenitele societăţi
neînsemnat calcul. publice), dar nu în alte
Uitarea figurilor părţi.
este frecventă. Nu 116
este de mirare, deoa-
rece în starea
normală mulţi oameni
au această formă de
memorie foarte puţin
dezvoltată, foarte
L-am întâlnit într-o zi în spaţiu. Singura
la unul dintre prietenii categorie de amintiri
noştri cei mai vechi, care a supravieţuit
care locuieşte de ajută o altă categorie
obicei la Londra, dar să renască, o
care se afla atunci la categorie care, lăsată
Brighton. Nu m-a pe seama propriilor
recunoscut nici în forţe, nu ar izbuti să o
casă, şi cu atât mai facă.
puţin în afara casei... O mai lungă
Memoria sa s-a deteriorat enumerare de cazuri
continuu şi a murit de de amnezie parţială ar
un atac de apoplexie"20. fi lesne de făcut, dar
în observaţia de fără folos pentru
mai sus avem atât cititor. Este de ajuns
amnezia numelor că l-am făcut să
proprii cât şi amnezia înţeleagă prin câteva
figurilor; dar lucrul cel fapte în ce constau
mai bizar este aici acestea.
rolul jucat de legea Este firesc să ne
contiguităţii. punem întrebarea
Recunoaşterea dacă formele de
persoanelor nu are loc memorie pe care maladia
de la sine, prin simplul le dezorganizează
fapt al prezenţei lor. pentru totdeauna sau
Pentru ca ea să aibă le suspendă temporar
loc, trebuie să-i fie sunt cele mai bine
sugerată sau mai structurate sau,
degrabă să fie ajutată dimpotrivă, sunt cele
de impresia actuală a mai slab structurate.
locurilor în care acele La această întrebare
persoane se găsesc nu putem răspunde
de obicei. Amintirea într-un mod pozitiv.
acelor locuri, fixată de Consultând doar
experienţele de o logica, se pare că
viaţă, devenită influenţele morbide
aproape organică, trebuie să urmeze linia
rămâne stabilă. Ea minimei rezistenţe.
rămâne punctul de Faptele par să
reper pentru evocarea confirme această
altor amintiri. Numele ipoteză. în majoritatea
acelor „locuri publice" nu amneziilor parţiale
este activat: asociaţia sunt lezate formele
dintre obiect şi semn cele mai puţin stabile
este prea slabă. Dar ale memoriei. Nu
recunoaşterea cunosc nici măcar un
figurilor se operează, caz în care vreo formă
întrucât ea depinde organică să fie
de o formă de suspendată sau
asociaţie foarte abolită, iar formele
stabilă: contiguitatea 117
THEODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA
EI

superioare să rămână elemente rămâne

intacte. Ar fi totuşi temporar izolat şi
temerar să afirm că neputincios; în
lucrul acesta nu s-a termeni psihologici,
produs niciodată. acesta rămâne în afara
La întrebarea pusă mecanismului
nu putem deci să asociaţiei. Faptul citat
răspundem decât de Carpenter
printr-o ipoteză. Ar fi sugerează această
de altfel contrar explicaţie.
metodei ştiinţifice să Solidaritatea strânsă
reducem cu uşurinţă care există între
la o lege unică nişte diversele părţi ale
cazuri eterogene, encefalului şi, drept
depinzând fiecare de urmare, între diversele
condiţii speciale. Ar fi stări psihice, persistă
necesară studierea în general. Doar
aprofundată a fiecărui aceste grupe,
caz şi a cauzelor sale, împreună cu suma
înainte de a afirma că amintirilor pe care le
toate sunt reductibile reprezintă, sunt într-
la o formulă unică. un fel imobilizate,
Problema este inaccesibile la
actualmente prea acţiunea celorlalte
obscură pentru ca grupe, incapabile
acest lucru să poată fi pentru un timp de a
făcut. pătrunde în conştiinţă.
Aceleaşi remarci Această stare nu poate
sunt aplicabile rezulta decât din
mecanismului după condiţii fiziologice care
care se produc aceste ne scapă.
amnezii. Mai întâi, nu
ştim nimic despre
II
mecanismul fiziologic
propriu fiecărei forme. Am rezervat pentru
Nu dispunem de nici un studiu aparte o
un mijloc de explicaţie formă de amnezie
în această privinţă. parţială: aceea a
Cât priveşte semnelor, care cuprinde
mecanismul toate mijloacele de
psihologic, iată ce care dispune omul
putem presupune. pentru a-şi exprima
Există printre sentimentele şi ideile.
amneziile parţiale de
care ne ocupăm două 118
cazuri principale:
distrucţia,
suspendarea. Primul
caz este rezultatul
imediat al
dezorganizării
elementelor nervoase.
în al doilea caz, un
anumit grup de
Avem aici un subiect afazia nefiind o
bine delimitat, bogat maladie, ci un
în fapte în acelaşi timp simptom, variază
similare şi diferite, după condiţiile
deoarece au un morbide care o produc.
caracter psihologic Astfel, unii afazici sunt
comun, adică sunt privaţi de orice mod de
semne, care totuşi expresie; alţii pot
diferă în ceea ce vorbi, dar nu pot să
priveşte natura lor: scrie, sau invers, pot
semne vocale, scriere, să scrie, dar nu pot
gesturi, desen, vorbi; pierderea
muzică. Sunt cu gesticulaţiei este mult
uşurinţă şi frecvent mai rară. Uneori
observabile, bine bolnavul păstrează un
localizate, iar prin vocabular destul de
varietatea lor se cuprinzător de semne
pretează la vocale şi grafice, dar
comparaţie şi la vorbeşte şi scrie în
analiză. Vom vedea, contrasens (cazurile
în plus, că această de parafazie şi de
clasă de amnezii paragrafie). Alteori
parţiale verifică într- bolnavul nu mai
un mod cu totul înţelege sensul
deosebit legea cuvintelor, scrise sau
disoluţiei memoriei, vorbite, deşi auzul şi
lege pe care am expus-o în văzul sunt intacte
capitolul precedent sub (cazuri de surditate şi
forma ei cea mai generală. de cecitate verbale).
Mai înainte de toate Afazia este când
trebuie să evităm o permanentă, când
neînţelegere. Cititorul tranzitorie. Adesea ea
ar putea crede că ne este însoţită de
vom apuca de studiat hemiplegie. Această
afazia21. Nici hemiplegie, care atacă
pomeneală. în aproape întotdeauna
majoritatea cazurilor, partea dreaptă a
afazia presupune corpului, este, prin ea
desigur o tulburare de însăşi şi independent
memorie, dar cu ceva în plus; de orice amnezie, un
or, pe noi nu ne obstacol pentru scris22.
interesează decât Aceste cazuri
tulburările memoriei. principale prezintă
Lucrările care apar de varietăţi care, la
patruzeci de ani rândul lor, diferă de la
asupra maladiilor individ la individ,
limbajului au arătat că întrevedem complexitatea
prin acest termen unic problemei23. Din fericire, nu
de afazie se avem a o trata aici.
desemnează cazuri Sarcina noastră, care
extrem de diferite. este deja foarte
Lucrul acesta se complicată,
întâmplă pentru că 119
THEODUL MEMORIA ŞI
E RIBOT PATOLOGIA
EI

constă în a căuta muşchilor care slujesc

printre aceste la articularea cuvintelor:
tulburări de limbaj şi limba se mişcă liber.
de capacitate Acestea sunt
expresivă, în general, trăsăturile cele mai
ceea ce pare generale, acelea care
imputabil exclusiv ne interesează aici.
memoriei. Ce s-a întâmplat cu
Este limpede că nu starea psihică a
avem a ne ocupa de bolnavului şi, în ceea
cazurile în care afazia ce priveşte memoria
rezultă din idioţie, din sa, ce s-a pierdut?
demenţă, din Este de ajuns puţină
pierderea memoriei în reflecţie ca să
general; nici de înţelegem că amnezia
cazurile în care este semnelor este de o
împiedicată doar natură cu totul
transmiterea24: astfel, deosebită. Ea nu este
leziuni ale substanţei comparabilă cu uitarea
albe, în vecinătatea celei culorilor, a sunetelor, a
de a treia circumvoluţii unei limbi străine, a
frontale stângi25, unei perioade din
substanţa cenuşie viaţă, ci se extinde la
fiind intactă, pot să întreaga activitate a
împiedice facultatea de spiritului; în acest
expresie26. Dar această sens, ea este
dublă eliminare nu generală; şi, totuşi,
reduce câtuşi de puţin este parţială,
dificultatea, afazia deoarece bolnavul şi-a
producându-se cel mai conservat ideile,
adesea în cu totul alte amintirile şi judecă el
condiţii. Să o însuşi situaţia.
examinăm prin prisma După părerea
tipului ei cel mai noastră, amnezia
obişnuit. semnelor este mai
Cred că este inutil ales o maladie a memoriei
să dau aici exemple pe motorii; tocmai aceasta
care cititorul le poate îi dă caracterul
găsi peste tot27. De specific şi face ca ea
obicei afazia să ni se prezinte sub un
debutează brusc. aspect nou. Dar ce trebuie
Bolnavul nu poate să înţelegem prin
vorbi; dacă încearcă „memorie motorie'',
să scrie, se loveşte de expresie care, la prima
aceeaşi neputinţă: cel vedere, ne poate surprinde?
mult dacă trasează, cu Problema este atât de
mare chin, câteva 120
cuvinte de neînţel&s.
Fizionomia sa rămâne
aceea a unui om
inteligent. El încearcă
să se facă înţeles prin
gesturi. Nu există, de
altfel, nici o paralizie a
puţin studiată de în mod repetat
psihologi încât este expuse, a unor
dificil să vorbim clar modificări în elementele
despre ea în treacăt, nervoase şi în
după cum este asociaţiile dinamice
imposibil să o tratăm dintre aceste
aici pe larg. elemente. în rest,
Am încercat în altă orice opinie am
parte28, deşi sumar şi profesa, este clar că,
insuficient, să reliefez dacă nu ar rămâne
importanţa psihologică nimic dintr-un cuvânt
a mişcărilor şi să arăt pronunţat sau scris
că orice stare de pentru prima oară, ar
conştiinţă implică într- fi imposibil să învăţăm
un anumit grad să vorbim sau să
elemente motorii29. Ca scriem.
să rămânem la ceea O dată ce am
ce ne interesează admis existenţa unor
acum.voi sublinia că reziduuri motorii,
nimeni nu se opune să putem înţelege natura
se admită că amneziei semnelor.
percepţiile, ideile, actele Activitatea noastră
intelectuale în general nu intelectuală constă,
sunt fixate în noi, nu fac după cum este
parte din memorie cunoscut, dintr-o sene
decât cu condiţia de a de stări de conştiinţă
exista în encefal asociate conform
anumite reziduuri anumitor raporturi. Fiecare
care, după părerea dintre termenii acestei serii îi
noastră, ar consta în apare conştiinţei ca
modificări ale fiind simplu; ceea ce
elementelor nervoase nu este cazul în
şi în asociaţii realitate. Atunci când
dinamice între aceste vorbim sau gândim cu
elemente. Numai cu oarecare claritate, toţi
această condiţie ele termenii seriei
sunt conservate şi formează cupluri,
reactivate. Dar este compuse din idee şi
necesar ca lucrurile să din expresia sa. în
stea în acest fel şi cu starea normală,
mişcările. Acelea care fuziunea dintre aceste
ne interesează pe noi două elemente este
aici, acelea care se atât de completă încât
produc în vorbirea nu fac decât un
articulată, scris, element, dar boala
desen, muzică, dovedeşte că ele pot fi
gesturi, nu pot fi disociate. Mai mult,
conservate şi expresia „cuplu" nu
reproduse decât cu este suficientă. Ea nu
condiţia de a exista este exactă decât
aici reziduuri motorii, pentru acea
adică potrivit ipotezei, 121
THEODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA EI

parte a geniului uman uitată temporar sau

care nu ştie să scrie.
Dacă mă gândesc la o
casă, în afara
reprezentării mentale
care este starea de
conştiinţă propriu-zisă,
în afara semnului
vocal care exprimă
această idee şi care
pare a se contopi cu
ea, există un element
grafic aproape la fel
de intim contopit cu
ideea şi care chiar
devine predominant
atunci când scriu. Şi
nu este totul: în jurul
semnului vocal „casă" se
grupează, printr-o
asociaţie mai puţin
intimă, semnele
vocale ale celorlalte
limbi pe care le
cunosc (domus, house,
Haus, casa etc). în jurul
semnului grafic „casă" se
grupează semnele
grafice ale
respectivelor limbi
străine. Vedem deci
că, într-un spirit adult,
fiecare stare de conştiinţă
clară nu este o unitate
simplă, ci o unitate
complexă, un grup.
Reprezentarea
mentală, ideea nu
este, la drept vorbind,
decât nucleul; în jurul
ei se grupează semne,
mai mult sau mai puţin
numeroase, care o
determină.
Dacă lucrul acesta
este bine înţeles,
mecanismul amneziei
semnelor devine clar.
Aceasta este o stare
patologică în care,
ideea rămânând
intactă sau aproape
intactă, o parte sau
totalitatea semnelor
care o exprimă este
pentru totdeauna.
Această propoziţie
generală are nevoie de
o completare printr-un
studiu mai detaliat.
1. Este adevărat
că, la afazici, ideea
subzistă, pe când
expresia verbală şi
grafică a dispărut?
Voi atrage atenţia
asupra faptului că nu
am aici a examina dacă
putem gândi fără
semne. Problema
pusă este cu totul
diferită. Afazicul a
folosit timp îndelungat
semnele: dispare la el
ideea, o dată cu
posibilitatea de a o
exprima? Faptele răs-
pund negativ. Cu toate
că suntem de acord că
afazia, mai ales atunci
când este de durată şi
gravă, se asociază
întotdeauna cu o
anumită slăbire a
spiritului30, este
neîndoielnic că
activitatea mentală
persistă chiar şi atunci
când nu mai dispune
decât de gesturi
pentru a o exprima.
Exemplele abundă; nu
voi cita decât câteva.
Unii bolnavi, privaţi
doar de o parte a
vocabularului lor, dar
incapabili se a găsi
cuvântul potrivit, îl
înlocuiesc printr-o
122
perifrază sau printr-o voinţă. Ştiam prea
descriere. Pentru bine ce voiam să spun
scalpel ei spun „ceea şi nu puteam spune.
ce serveşte la tăiat", Când mă interogaţi
pentru fereastră - [se referă la medic],
„cea prin care se vă înţelegeam perfect;
vede clar". Ei făceam toate eforturile ca
desemnează un om să vă răspund; era
prin locul în care însă imposibil să-mi
domiciliază, prin amintesc cuvintele"32.
titlurile şi funcţiile Rostan , lovit în mod
33

sale, prin invenţiile subit de afazie şi

realizate, prin cărţile incapabil să pronunţe
pe carele-a scris31. sau să scrie un singur
în cazuri mai cuvânt, „analiza
grave, vedem bolnavi simptomele maladiei
care joacă cărţi cu sale şi căuta să le
multă chibzuinţă şi raporteze la vreo
calcul; alţii îşi leziune specială a
gestionează afacerile. creierului, aşa cum ar
Cutare mare fi făcut-o într-o
proprietar, despre conferinţă clinică".
care vorbeşte Cazul lui Lordat este
Trousseau, „cerea să i foarte cunoscut: „El
se prezinte era capabil să
contractele de coordoneze o lecţie,
închiriere, convenţiile să-i schimbe în spiritul
etc. prin gesturi său distribuţia, dar
inteligibile pentru când ideea trebuia să
anturajul său, se manifeste prin
arătând modificările vorbire sau prin scris, îi
ce trebuiau făcute şi era cu neputinţă, cu
care, de obicei, erau toate că nu era
rezonabile şi utile". Un paralizat"34.
bărbat, complet lipsit Aşadar, putem
de vorbire, i-a considera ca stabilit
înmânat medicului faptul că, mijloacele
său un istoric detaliat de expresie dispărând,
al bolii sale, scris de el inteligenţa rămâne
însuşi în termenii cei aproape intactă şi că,
mai adecvaţi şi cu o în consecinţă,
mână absolut sigură. amnezia se limitează
Dispunem,de altfel, la semne.
de mărturii autentice 2. Această amnezie
ale bolnavilor, după depinde, aşa cum am
însănătoşire. „Am spus, mai ales de
uitat toate cuvintele - elementele motorii?
spune unul dintre ei -, Stabilind mai sus
dar aveam toate existenţa necesară a
cunoştinţele, întreaga 123
THEODUL MEMORIA ŞI
E RIBOT PATOLOGIA EI

reziduurilor motorii, (acelea ale surdo-

nu am examinat muţilor, de exemplu).
problema în toată Capacitatea expresivă
complexitatea ei. este mai complexă
Trebuie să revenim. decât pare. Ideile sau
Când învăţăm limba sentimentele, pentru a
noastră maternă sau o se exprima, au nevoie
limbă străină, în de o memorie acustică
creierul nostru se (sau optică) şi de o
înregistrează sunete, memorie motorie. Ce
semne acustice. motive avem ca sa
Aceasta, însă, nu este susţinem că îndeosebi
decât jumătate din această memorie
sarcina noastră. Tre- motorie suferă în cazul
buie să le repetăm, să amneziei semnelor?
trecem de la starea Iată ce se petrece
receptivă la starea la majoritatea
activă, să transpunem afazicilor. Prezentaţi-le
aceste semne acustice un obiect cunoscut, un
în mişcări vocale. cuţit. Daţi acelui obiect
Această operaţie este nume inexacte
foarte anevoioasă la (furculiţă, carte etc).
început, deoarece Negare din partea lor.
constă în coordonarea Enunţaţi cuvântul
de mişcări foarte potrivit. Gest de
complicate. Nu ştim afirmaţie. Dacă îi
să vorbim decât rugaţi să îl repete
atunci când aceste imediat, puţini sunt
mişcări sunt cu capabili să o facă. Ei
uşurinţă reproduse, au conservat deci nu
adică atunci când numai ideea, ci şi
reziduurile motorii semnul acustic,
sunt organizate. deoarece îl recunosc
Când învăţăm să dintre mai multe şi se
scriem, ne fixăm ochii opresc asupra lui,
pe un model: semnele dacă li se prezintă
optice se înregistrează ocazia. Deoarece sunt
în creierul nostru; apoi, incapabili să-1
cu mari eforturi, exprime verbal şi
încercăm să le deoarece
reproducem prin 124
mişcările mâinii. Şi aici
avem de-a face cu o
coordonare de mişcări
foarte fine. Nu ştim să
scriem decât atunci
când semnele optice
sunt transpuse imediat
în mişcări, adică
atunci când reziduurile
motorii sunt organizate.
Aceleaşi remarci
sunt aplicabile la
muzică, la desen, la
gesturile învăţate
organele lor vocale o excepţie35. Destui sunt
sunt intacte, trebuie cei care, dimpotrivă,
ca amnezia să se pot citi în gând, fără a
refere la elementele putea citi cu voce
motorii. tare. S-au văzut cazuri
Aceeaşi experienţă - rare de altminteri -
poate fi făcută în ceea în care bolnavii au
ce priveşte scrisul; la pronunţat în mod
afazicii care nu sunt spontan o parte din
paralizaţi ea conduce frază, dar fără a o
la aceleaşi rezultate şi putea relua în mod
la aceeaşi concluzie. voluntar. Brown
Bolnavul a conservat Sequard chiar citează
memoria semnelor cazul unui medic care vorbea
optice, pierzând în somn, cu toate ca în starea
memoria mişcărilor de veghe era afazic.
necesare pentru a le Aceste fapte, oricât
reproduce. Unii pot de puţin frecvente,
copia, însă, de îndată demonstrează că
ce le este luat amnezia motorie nu
modelul, rămân este întotdeauna
neputincioşi. totală. Cu această
De altfel, susţinând formă de memorie se
teza unei amnezii întâmpla ce se
motorii pentru întâmplă cu oricare
majoritatea cazurilor, alta: ea revine în
nu pretind că lucrurile anumite circumstanţe
stau întotdeauna în excepţionale.
felul acesta. într-o Să notăm, în
problemă atât de treacăt, o analogie.
complexă este Afazicul care izbuteşte
necesar să ne ferim să repete un cuvânt
de afirmaţii absolute. seamănă întocmai cu
Când afazia rămâne acela care nu-şi poate
incurabilă, vedem reaminti un fapt decât cu
uneori bolnavi care ajutorul cuiva, iar
uită semnele vocale şi mecanismul psihologic al
scrise sau nu le uitării semnelor este
recunosc decât cu acela al oricărei uitări.
mare osteneală şi El constă dintr-o
multă ezitare. în disociere. Un fapt este
aceste cazuri, uitat atunci când nu
amnezia nu se poate fi suscitat de
limitează numai la nici o asociaţie, atunci
elementele motorii. Pe când nu poate intra în nici o
de altă parte, am serie. La afazic ideea
văzut că unii afazici nu mai suscită semnul
pot repeta sau copia său, cel puţin nu mai
un cuvânt. Alţii pot suscită expresia sa
citi, cu voce tare, fără motorie. Numai că aici
a putea vorbi din disocierea are
impuls voluntar: este 125
THEODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA EI

o natură mai profundă. studiat psihologia

Ea are loc nu între afaziei, ajung la
termeni pe care i-a reunit concluzia că teza lor
experienţa anterioară, nu diferă vizibil de a
ci între elemente atât de noastră, decât în
contopite între ele încât terminologie. „M-am
constituie o unitate întrebat - spune
pentru conştiinţă, iar Trousseau - dacă
a susţine [afazia] nu este pur şi
independenţa lor simplu uitarea
relativă ar părea o mişcărilor instinctive şi
subtilitate de analiză, armonice pe care le-
dacă boala nu şi-ar am învăţat din prima
asuma demonstraţia copilărie şi care
de rigoare36. constituie limbajul
Tocmai această articulat şi dacă,
fuziune intimă între datorită acestei uitări,
idee, semn (vocal sau afazicul nu se găseşte
scris) şi elementul în condiţiile unui copil
motor face atât de pe care îl învăţăm să
greu să se stabilească bâiguie primele
clar şi indiscutabil că cuvinte, sau în
amnezia semnelor condiţiile unui surdo-
este mai ales o mut care, vindecat
amnezie motorie. deodată de surditatea
întrucât orice stare de sa, încearcă să imite
conştiinţă tinde să se limbajul unor
transpună în mişcare, persoane, pe care îl
întrucât, după fericita aude pentru prima
expresie a lui Bain, „a dată. între afazic şi
gândi este a te reţine surdo-mut ar exista
de la vorbire şi atunci deosebirea că
acţiune", este unul a uitat ceea ce a
imposibil ca analiza şi învăţat, pe când
numai ea să celălalt încă nu a
stabilească separaţii învăţat"38.
tranşante între cele La fel Kussmaul:
trei elemente. Mi se „Dacă socotim că
pare, totuşi, că acea memoria este o
memorie a semnelor funcţie generală a
vocale şi scrise care sistemului nervos,
supravieţuieşte la este necesar, pentru
afazicul inteligent ca sunetele să se
reprezintă tocmai combine în cuvinte, să
ceea ce nimim limbaj admitem atât o
interior37, acel minimum memorie acustică cât
de determinare fără de şi o memorie motorie.
care spiritul ar lua Memoria cuvintelor
drumul demenţei şi este
că, prin urmare, în
126
uitare nu sunt lezate
decât elementele motorii.
Cercetând lucrările
medicilor, nu prea
numeroşi, care au
astfel dublă: 1) una circumvoluţia lui
pentru cuvinte în Broca40, aşa cum par să
calitatea lor de grup admită unii autori? Nu
de fenomene acustice; 2) putem decât să
alta pentru cuvinte ca formulăm aceste
imagini motorii întrebări care, de
(Bewegungsbilder). altfel, nu sunt de
Trousseau a subliniat competenţa noastră.
pe bună dreptate că Raportul dintre semn
afazia este şi idee, foarte simplu
întotdeauna pentru psihologii
reductibilă la o introspecţionişti41,
pierdere de memorie, devine foarte complex
fie a memoriei semnelor pentru un psiholog
vocale, fie a mijloacelor pozitivist, în a cărui
prin care cuvintele sunt putere nu stă nimic
articulate. W. Ogle atâta timp cât
distinge, de anatomia şi fiziologia
asemenea, două nu vor fi mai avansate
memorii verbale: una în cercetările lor.
recunoscută de toată
lumea, datorită căreia Este necesar să
avem conştiinţa examinăm acum amnezia
cuvântului, şi a doua, semnelor sub alt aspect. Am
datorită căreia îl studiat-o în natura sa; vom
exprimăm"39. studia-o acum în evoluţia
Trebuie oare să sa. Am încercat să
admitem că arăt că este legată
reziduurile care mai ales de
corespund unei idei, elementele motorii şi
acelea care corespund că aceasta şi dă
semnului ei vocal, caracterul ei aparte;
semnului ei grafic, dar, fie că admitem,
mişcărilor care le fie că nu admitem
exprimă, sunt această ipoteză, puţin
învecinate în stratul interesează pentru
cortical? Ce concluzii cele de mai jos.
putem trage, din Uneori afazia este
punct de vedere de scurtă durată,
anatomic, din faptul alteori devine cronică
că se pierde memoria şi, dacă îi revedem pe
mişcărilor fără aceea bolnavi după mai
a semnelor interioare, mulţi ani, nu
din faptul că se pierde constatăm la ei o
vorbirea fără a se schimbare vizibilă. Dar
pierde scrisul şi scrisul există cazuri în care
fără a se pierde noi atacuri apoplectice
vorbirea? Reziduurile agravează maladia: ea
motorii sunt ele are atunci un
localizate în 127
THEODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA EI

mers progresiv, de cel mai uşurinţă uitate decât

mare interes pentru noi. Se verbele, adjectivele,
produce un fel de nimicire pe conjuncţiile şi celelalte
etaje, în care memoria părţi ale vorbirii"42. Acest
semnelor scade din ce în fapt nu a fost notat de
ce mai mult, într-o medici decât incidental.
anumită ordine. Iată, încă şi mai puţin au fost
rezumativ, care este cercetate cauzele, Faptul nu
această ordine: 1) prezintă, ce-i drept,
cuvintele, adică interes clinic pentru
limbajul raţional; 2) dânşii, pe când pentru
frazele exclamative, psihologie are o mare
interjecţiile, ceea ce însemnătate.
Max Mu'ller numeşte într-adevăr, vedem
„limbaj emoţional"; 3) imediat că mersul
în cazuri foarte rare, amneziei arc ioc de la
gesturile. particular la general. Ea
Să examinăm în atinge în primul rând numele
detaliu aceste trei proprii care sunt pur
perioade de disoluţie; individuale, apoi numele de
vom fi cuprins astfel lucruri care sunt cele mai
amnezia semnelor în concrete, iar mai pe
totalitatea sa. urmă toate
1. Prima perioadă substantivele care nu
este de departe cea sunt decât adjective luate
mai importantă, într-un sens particular43; în
deoarece cuprinde sfârşit, vin adjectivele
formele superioare ale şi verbele, care
limbajului, acela care exprimă calităţi,
exprimă gândirea moduri de a fi, acte.
raţională, proprie Semnele care traduc
omului. Şi aici calităţi în mod imediat
disoluţia are loc într-o pier, aşadar, ultimele.
ordine determinată. Savantul despre care
Unii medici, chiar şi vorbeşte Gratiolet44,
înainte de cercetările acela care, uitând toate
contemporane asupra numele proprii, spunea
afaziei, au remarcat „confratele meu care a
că într-un astfel de caz făcut cutare invenţie",
memoria numelor proprii se cobora astfel la
pierde înaintea desemnarea prin
aceleia a calităţi. S-a observat,
substantivelor, care de asemenea, că mulţi
ea msăşi o precedă idioţi nu au decât
pe aceea a memoria
adjectivelor. Această 128
observaţie a fost
confirmată apoi de
numeroase cercetări.
„Substantivele -spune
Kussmaul în recenta sa
lucrare - şi în special
numele proprii şi
numele de lucruri
(Sachnamen) sunt mai cu
adjectivelor (Itard). decât abstracţiile, cum
Noţiunea de realitate ar fi starea lor,
este cea mai stabilă, raporturile, calităţile.
deoarece este cea Ne reprezentăm cu
dintâi dobândită, uşurinţă persoanele şi
fiind fondul lucrurile fără numele
concepţiilor noastre cele lor, deoarece aici
mai complexe. imaginea senzorială
Deoarece particularul este mai importantă
este în mod necesar ceea ce decât acea imagine
are cea mai mică care este semnul,
extensie, iar generalul adică numele lor.
este ceea ce are cea Dimpotrivă, nu
mai mare extensie, dobândim conceptele
putem spune că abstracte decât cu ajutorul
rapiditatea cu care cuvintelor, singurele care
dispare memoria le dau o formă stabilă.
semnelor este în raport Iată de ce verbele,
invers cu extensia lor; iar adjectivele,
cum, în condiţii de pronumele şi mai ales
altfel egale, un adverbele, prepoziţiile
termen are cu atât şi conjuncţiile sunt mai
mai mari şanse de a fi strâns legate de gândire decât
repetat şi fixat în substantivele. Ne putem
memorie cu cât imagina că, în reţeaua
desemnează un mai celulelor din straturile
mare număr de corticale, trebuie să
obiecte, şi cu atât mai aibă loc fenomene de
puţine şanse de a fi excitaţie şi de
repetat şi fixat în combinare mult mai
memorie cu cât numeroase pentru un
desemnează un mai concept abstract decât
mic număr de pentru unul concret şi
obiecte, vedem că că, prin urmare,
această lege a conexiunile organice
disoluţiei se bazează, care leagă o idee
în definitiv, pe abstractă de semnul ei
condiţii sunt mult mai
experimentale. numeroase decât în
Voi completa cazul unei idei concrete"45.
aceste remarci cu Tradusă în limbaj
următorul pasaj din psihologic, această
Kussmaul: „Când ultimă frază
memoria diminuează, echivalează cu ceea ce
cu cât un concept este am afirmat mai sus: că
mai concret, cu atât stabilitatea semnului
termenul care îl este în raport cu
exprimă lipseşte organizarea sa, adică
primul. Cauza este că cu numărul de
reprezentarea noastră experienţe repetate şi
despre persoane şi înregistrate.
lucruri este mai slab 129
legată de numele lor
THfiODU MEMORIA SI
LE PATOLOGIA
RIBOT EI

Ştiinţa limbajului de acte sau de

ne furnizează, de calităţi". Celelalte, de
asemenea, indicaţii unde au ieşit
valoroase pentru tema pronumele şi adverbul
noastră. Cu riscul de a- (prepoziţia şi
1 obosi pe cititor conjuncţia sunt de
printr-un exces de provenienţă
probe, mă feresc de a secundară), sunt puţin
le neglija. Evoluţia numeroase şi indică
limbajului s-a făcut, raporturi de poziţie.
cum era de aşteptat, Forma primitivă a
într-o ordine inversă semnului este deci
aceleia a disoluţiei la afirmarea calităţilor.
afazici. Apoi verbul şi
înainte de a invoca adjectivul se separă.
în favoarea noastră „Numele sunt extrase
legea dezvoltării din verbe prin
istorice a limbilor, ar intermediul
părea firesc să participiilor, care nu
examinăm sunt decât adjective a
dezvoltarea căror derivaţie verbală
individuală. Dar lucrul încă nu s-a şters"46. Cât
acesta este imposibil. despre transformarea
Atunci când învăţăm numelor comune în nume
să vorbim, limba ne proprii, ea este
este impusă. Cu toate neîndoielnică.
că copilul, cum a spus Oare evoluţia
foarte bine domnul naturală a limbajului
Taine, „învaţă limba nu explică ea stadiile
gata făcută, aşa cum disoluţiei sale la
un adevărat muzician afazic, în măsura în
învaţă contrapunctul, care o creaţie
iar un adevărat poet spontană şi disoluţia
prozodia, aşadar ca unei limbi artificial
un geniu original", în învăţate sunt
realitate el nu o comparabile?
creează. Trebuie deci 2. Expunând, în forma
să avem în vedere sa generală, legea
evoluţia istorică. regresiunii memoriei,
Este bine stabilit am văzut că memoria
faptul că limbile indo- sentimentelor se
europene au ieşit pierde mai târziu
dintr-un anumit număr decât aceea a ideilor.
de rădăcini şi că Logica ne-a condus la
aceste rădăcini erau concluzia că în cazul
de două feluri: verbale particular care ne
sau predicative, preocupă - amnezia
pronominale sau progresivă a
demonstrative. 130
Primele, care
conţineau verbele,
adjectivele şi
substantivele, „sunt - spune
Whitney - semne indicative
semnelor - limbajul
emoţiilor trebuie să
dispară după limbajul
raţional. Faptele
confirmă din plin
această deducţie.
Cei mai buni observatori
(Broca,Trousseau, H.
Jackson, Broadbent
etc.) au notat un
mare număr de cazuri
în care afazici complet
privaţi de vorbire,
incapabili să articuleze
un singur cuvânt în
mod voluntar, pot
profera nu numai
interjecţii, ci şi fraze
gata făcute, scurte
locuţiuni uzuale,
potrivite spre a exprima
furia, ciuda sau sentimente
legate de infirmitatea lor.
Una din formele cele mai
persistente ale limbajului o
constituie înjurăturile.
Am arătat că, în
general, ceea ce este
de formaţie recentă
piere în primul rând şi
că formaţiunile vechi
dispar ultimele. Găsim
o confirmare în cele
de mai sus: limbajul
emoţiilor se formează
înaintea limbajului
ideilor; el dispare după
acesta din urmă. La
fel, ceea ce este
complex dispare
înaintea a ceea ce
este simplu; or,
limbajul raţional,
comparat cu limbajul
afectiv, este de o
extremă complexitate.
3. Toate cele de
mai sus se aplică şi
gesturilor. Această
formă de limbaj, cea
mai naturală dintre
toate, nu este (ca şi
interjecţia, de altfel)
decât un mod de
expresie reflex.
Gesturile apar la copil
cu mult timp înaintea
limbajului articulat. La
unele triburi sălbatice,
staţionare în ceea ce
priveşte dezvoltarea,
gesturile joacă un rol
tot atât de important
ca cuvintele; în
consecinţă, acei
primitivi nu se pot
înţelege în întuneric.
Acest limbaj
înnăscut se pierde rar.
„Afaziile în care se
întâlnesc tulburări de
mimică sunt
întotdeauna - spune
Kassmaul - de o
natură extrem de
complexă. în aceste
cazuri, bolnavii fie că
recunosc că se înşeală
în folosirea gesturilor,
fie nu au cunoştinţă de
lucrul acesta"47.
Hughlings Jackson,
care a studiat
îndeaproape acest
aspect, notează că
unii afazici nu pot nici
să râdă, nici să
surâdă, nici să plângă,
decât în cazuri de
profundă emoţie. Tot
el a notat că unii
bolnavi afirmă sau
neagă prin gesturi cu
totul nepotrivite. Unul
dintre ei, care se mai
slujea încă de câteva
131
THEODU MEMORIA ŞI
LE PATOLOGIA
RIBOT EI

interjecţii şi de unele memoriei, am putea

gesturi, o făcea în repeta aici, şi nu este
contrasens sau într-un una din cele mai mici
mod neinteligibil. probe ale exactităţii
Un fapt citat de sale să o vedem
Trousseau ne oferă confirmată în cazul de
exemplul cu totul amnezie parţială cel
deosebit al unei amnezii mai important, mai
motorii pure privind sistematic şi mai bine
gesturile: „Mi-am aşezat cunoscut.
în aşa fel mâinile şi Ar fi cazul să
îmi agitam degetele, procedăm aici şi la o
aşa cum face cineva contraprobă. Când
care cântă la clarinet, amnezia semnelor a
spunându-i bolnavului fost totală, iar
să mă imite. El a revenirea acestora s-a
executat imediat nişte făcut progresiv, a avut
mişcări cu totul ana- loc această revenire în
poda. «Doar vezi - i-am ordinea inversă a
spus - fac gesturile dispariţiei lor? Cazul e
unui om care cântă la rar. Cu toate acestea,
clarinet». El mi-a găsesc o observaţie
răspuns cu o relatată de dr.
afirmaţie. După Grasset, în care unui
câteva minute, l-am bărbat îi este „absolut
rugat să facă la fel. El imposibil să-şi exprime
stătea şi reflecta şi de gândurile prin vorbire,
cele mai multe ori îi prin scris sau prin
era imposibil să gesturi. în zilele
reproducă acea următoare, s-a putut
gesticulaţie atât de constata reapariţia
simplă". succesivă, puţin câte
în rezumat, vedem puţin, a capacităţii de
că amnezia semnelor a face înţelese
pogoară de la numele gesturile, apoi a
proprii la numele reapărut vorbirea şi
comune, de la scrisul"49. Este foarte
adjective la verbe, şi probabil să se
de aici la limbajul găsească şi alte
sentimentelor şi exemple de felul
gesturilor. Acest mers acesta, dacă atenţia
destructiv nu are loc în observatorilor se va
mod întâmplător, ci fixa pe acest aspect.
urmează o ordine 132
riguroasă, de la mai
puţin organizat la mai
bine organizat, de la
mai complex la mai
simplu; de la mai puţin
automat la mai
automat48. Ceea ce a fost
spus mai sus, cu privire la
stabilirea legii generale
a reversiunii
NOTE
1 Lewes,Pwbkms;ofLife
andMind,voi. V,p. 119.
1 ..ou l'ont niee de parti
pris",m textul original.
(Notatrad.)
3 Philosophie de
l'esprithumain,voi. I,p.
310.
4 Franz Joseph Gali
(1758-1828), m edic,
anatom ist şi fiziolog
german, autor al unui
tratat care a făcut mare
vâlvă la timpul său:
Anatomie
şi fiziologiea sistemului
nervos (1810). Creator,
împreună cu Johann
Cristoph Spurzheim
(1776-1822), al
frenologiei, disciplină
care ar fi făcut
posibilă cunoaşterea
facultăţilor sufleteşti
după configuraţia
craniului. Până
şi W7fz-u!ui (cuvântul de
duh) i se acorda un
„organ" cerebral special.
(Nota
trad.)
5 Gali, Fonctions du
cerveau,voi. I.
6 Am avut ocazia să
constat că mulţi
calculatori nu-şi văd
cifrele şi
calculele, ci le „aud".
Interesează prea puţin
pentru teza noastră
faptul că
imaginile sunt vizuale sau
auditive.
7 Taine, De l'intelligence,
voi. I, cartea II. cap. I; Luys,
Le cerveau et
ses fonctions,p. 120; Lewes,
op.cit.
* Condiţie realmente
fundamentală, pe care
destui psihologi, plutind
în „transcendent", o pierd din
vedere. (Nota trad.)
9 A se vedea, cu privire la
antagonismul memoriilor,
Herbert Spencer.
Principes de Psychologie, voi.
I, pp. 232-242.
10
A se vedea îndeosebi
Ferrier,Fonctions du
cerveau;Gratiolet
(Anat. comparee)etc, voi.II,
p. 460, a remarcat mai
de mult că „fiecărui
simţ îi corespunde o
memorie care îi este
corelativă şi că
inteligenţa are, ca
şi corpul,
temperamentele sale,
care rezultă din
predominanţa cutărui
sau
cutărui fel de senzaţii în
obişnuinţele naturale
ale spiritului".
1' „escouade d'employes",
în textul original. (Nota
trad.)
12 Dictionnaire en trentc
volumes,art. AMNESIE.
13 Carpenter,
MentalPhysiology, p. 443.
14 Kussmaul,Die
Storungen der Sprache.p.
181; Proust,Archives
generales de medecine,1872.
15 A se vedea mai departe,
II.
16 Abercrombie.Essay on
intellectual Powers,p.
156.
17 „meme a
demiinsensible",întextul
original. (Nota trad.)
18 Winslow, pp. 266-
269. Tot aici se găsesc
multe alte cazuri de
acelaşi fel.
19 Louyer Villermay,
Diction. scienc.med., art.
MEMOIRE.
20 Carpenter,op.cit., p.
445.
133
THEODUL M E M O R IA Ş I
E RIBOT P A T O L O G IA E I

21 Afazie, termen Wernicke (aceea din

introdus în 1865 de 1874), conform căreia
Armând Trousseau (1801- există o afazie motorie
1867), prin care s-a (cauzată de lezarea
ajuns să se definească centrului verbo-motor
orice tulburare de situat în partea
limbaj ca efect al unor posterioară a celei de
leziuni ale creierului a treia circumvoluţii
(embolii, tromboze, frontale, cu manifestări
hemoragii, tumori, clinice care corespund
traumatisme, afemiei descrise de
intoxicaţii, maladii P.Broca în 1861,
metabolice, encefalite denumită mai târziu
etc), îndeosebi în afazia Broca), o afazie
emisfera dominantă senzorială (efect al
(cea stângă la unei leziuni a centrului
dreptaci, cea dreaptă auditivo-verbal din
la stângaci). Dacă lobul temporal, unde
pentru Pierre Mărie sunt stocate imaginile
(1853-1940) nu există mnezice ale senzaţiilor
decât o singură zonă sonore ce corespund
cerebrală, din emisfera audiţiei limbajului
stângă, a cărei articulat) şi o afazie de
deteriorare poate provoca conducere (efect al lezării
afazia, anume centrul fasciculilor de fibre care
auditivo-verbal descris de leagă centrul auditivo-
Wernicke, iar afazia lui verbal de centrul verbo-
Broca nu este altceva decât motor). Afaziile au devenit
afazia lui Wernicke + repede un vast domeniu
anartrie (incapacitatea de cercetare, cu
de a pronunţa multiple implicaţii
cuvintele), cu timpul s- lingvistice şi biosociale
a dovedit că şi lezarea care denotă
unor centri subcorticali complexitatea
se poate înscrie în deosebită a
etiologia afaziei, iar fenomenului, aşa încât
formele de afazie s-au pentru studierea sa s-a
multiplicat, aşa încât s- constituit o ştiinţă
a pus problema aparte,
clasificării lor. Azi se multidisciplinară,
cunosc zeci de afaziologia, cu o
asemenea clasificări, problematică din ce în
de la acelea ale lui ce mai ramificată, care
Baillargcr (1865). caută să aprofundeze
Jackson (1868) şi anatomo-patologia şi
S.Freud (1891) şi până etiologia acestor
la acelea ale lui Aleksandr tulburări,
Luria (1964), H.Hecaen mecanismele lor
(1972) sau H.Goodglass fiziologice şi
(1973), fiecare autor psihologice,
propunând teorii şi promovând o
criterii diferite. Şi nosologie specifică,
astăzi, însă, mulţi tehnici adecvate de
preferă clasificarea mai diagnoză şi un
clară a lui Cari tratament complex,
corespunzător. le z a r e a in s t r u m e n t e l o r
Bineînţeles că nu se p e rife ric e de e x e c u ţie
înţelege mare lucru s a u d e r e c e p ţ i e , c u o- p a r
din afazie, dacă nu se t ic ip a r e n o e t ic ă , p r i m a r ă
ţine seama de sau secu n d ară, d up ă u n
orizontul ei a u to r sau a lt u l, dar
antropologic, implicit in d is c u t a b ilă în
social. „Vorbirea - scriu m a jo r it a t e a c a z u r ilo r . E a
Ajuriaguerra şi c o r e s p u n d e u n e i le z iu n i în
Hecaen, 1960 - este f o c a r . L im b a ju l f i in d u n
elementul esenţial al m i jl o c d e c u n o a ş t e r e ş i
comprehensiunii mutuale. d e c o n t a c t în t r e i n d i v i z i ,
Tocmai prin ea se t u lb u r a r e a s a r e p r e z in t ă o
exprimă gândirea şi ru p tu ră cu a m b ia n ţ a ,
prin ea se şi dezvoltă. ru p tu ră c a re v a fi c u a tâ t
La copil, limbajul este m a ia c c e n t u a t ă c u c â t v o i
legat de toate reacţiile fi p re z e n te şi a lt e
sale orientate spre un t u lb u r ă r i a le a c t iv it ă ţ ilo r
scop, fiind mai degrabă s im b o lic e le g a t e de
reacţionai decât lim b a j, dar p u tâ n d fi
concepţional, mai d e z o r g a n iz a t e în m od
degrabă pragmatic iz o la t " . în c o n s e c ins ţeă ,
decât speculativ. La p re c o n iz e a z ă o
omul matur, prin e x a m in a r e a a f a z ie i c a r e
cuvânt limbajul este să ia în c o n sa irde e r
expresia simbolică a în t r e a g a in d iv id u a lit a t e a
gândirii... Afazia este b o ln a v u lu i şi in s e r ţiile
tulburarea exprimării s a le s o c ia le . S e d e s c r iu
verbale sau a ( u n e o r i s udbe n u m ir e a d e
înţelegerii simbolurilor d is f a z ie ) n u m e ro ase
verbale, în afară de f o r m e d e a f a z ie : m o t o r ie ,
orice s e n z o r ia lă , d ceo n d u c e r e
134 ( L e it u n g s a p h a z i e ) ,
a m n e s t ic ă , a s i m b o l ic ă
(S .F re u d ), a tcic
u os -
a m n e s t ic ă , d in a m ic ă ,
a g n o z ic ă , a l e x ic ă ,
a p ra x ic ă , c o m i s u r a lă ,
k in e st-e z ic ă , pură,
n o m in a lă ,p r a g m a t ic ă ,
s u b c o r t ic a lă ,
t r a n s c o r tic a lă ,
în c r u c iş a t ă , s e m a n t i c ă ,
s in t a c t i c ă , c e n t r a lă ,
p a r o x i s t ic ă , t o t a l ă e t c .
F o a r t e a d e s e a saucbe s te
d e n u m ir i s e a s c u n d e u n u l
ş i a c e la ş i t a b lo u c lin ic , c a
b u n ă o a r ă în c a za ufal z ie i
lu i B r o c a ,e t ic h e t a t ă b a
a f a z ie m o t o r ie , b a a f a z ie
m o t o r ie c o r t ic a lă a f,a z ie
m o t o r ie a fe r e n t ă c in e tic ă ,
a fa z ie de e x p r im a r e ,
a fa z ie v e r b a lă , a f a z ie
f o n e m a t ic ă e tc , to a tă
a c e a s tă p r o lif e r a r e
t e r m i n o lo g i c ă n e fă c â n d
d e c â t s ăîn c e ţ o ş e z e u n
d o m e n iu al p a t o lo g ie i
d e v e n it a t r a c t iv ş i p e n t r u
u n ii f ilo s o fi a m a t o r i d e
s p e c u la ţ ie m e t a f iz ic ă .
( N o t a t r a d .)
22 S t â n g a c ii a f a z i c i a u
în t o t d e a u n a
h e m ip le g ie d r e a p t ă .
23 T h e o d u l e R ib o t e r a ,
în c ă d e a c u m 1 1 6 a n i,
„ în c ă u ta r e a u n e i
p a r a d ig m e a
c o m p le x ită ţ ii" , c ă u ta r e
p u s ă a z i p e ta p e t la n o i,
d u p ă e x e m p lu l
f r a n c e z u lu i E d g a r M o r in ,
d e V a s ile T o n o iu , c a r e ,
„ m o r in iz â n d " m a i
d eg rab ă
a la L u c ia n B la sg ca ,r ie :
„ C o m p le x ita t e a p r o p r ie
d e o p o t r iv ă g â n d ir ii, v ie ţii,
u n iv e r s u lu i c o m p o r t ă o
a n u m it ă c o e r e n ţ ă lo g i c ă ,
d a r ş i e le m e n t e c e ţ in « e
in f ra lo g ic , a lo g ic , m e ta lo g ic .
C o m u n ic a r e a g â n d ir ii c u
u n iv e r s u l p re s u p u n e
ş i p u n e în c o m u n n u
d o a r o o r g a n iz a r e lo g ic ă ,
c i ş i o i n c o m p l e t i t u d in e
l o g ic ă . P r e t u t i n d e n i u n d e
a v e m d e -a fa c e c u
r e a lit ă ţ i o r g a n i z -a t e
organi
z a to a r e c o m p le x e - dpeh ylas ic
la n o o s- i r u m p
in c e r t it u d in i, h a z a r d u r i,
a m b ig u it ă ţ i,
a n t a g o n is m e , b r e ş e ,
d e s c h id e r i: t o a t e a c e s t e a
c o n s id e ra te n u
în tr - u n s e n s n e g a t iv , o r i
s t r ic t s u b ie c t iv , n u c a
s im p le ş i p r o v iz o r ii
p r o ie c ţ ii
a n t r o p o m o r fe , c i în s e n s u l
p o z it iv ş i a c tiv , o n to m o r f ,
în r ă d ă c in a t în z o n a d e
s c h im b u r i n e în t r e r u p te
c a r e fa c d in lu m e
lo c u in ţa n o a s t r ă ş i d in
noi
lo c u ito r ii lu m ii" ( V a s ile T o n o iu ,
în c ă u ta r e a u n e i
p a r a d ig maec o m p le x ită ţ ii.
E d it u r a IR I , B u c uti,r e ş
1 9 9 7 , p . 5 6 ) . ( N o ta tra d .)
24 E s te v o r b a d e tra n s m ite r e a
in f lu x u lu i n e r v o s . (N o ta
tra d .)
25 M a i p r e c i s , a t r e i a
c ir c u m v o lu ţie fr o n ta lă
(F 3 ), d in e m is fe ra
c e r e b r a lă s t â n g ă , n u m iţ i
ş i c ir c u m v o lu ţ i a B r o c a .
( N o ta tr a d .)
135
THEODUL
E RIBOT
t
26 A se v e d e a c a z u ri d e
fe lu l a c e sta în K u ssm a u l,
D ie S to ru n g e n d e r
Sp ra c h e , p . 9 9.
27 L it e ra t u ra
c o n s a c r a t ă a fa z ie i
e ste a tâ t d e
a b u n d e n t ă în c â t fi e ş i
n u m a i e n u m e ra re a
tit lu rilo r lu c ră rilo r s a u
m e m o r iilo r a r u m p le
m a i m u lte
p a g in i d in a c e a s t ă
c a rt e . D in p u n c t u l d e
v e d e re p s ih o lo g ic v a
tre b u i s ă s e
c o n s u lt e m a i a l e s :
T r o u s s e a uC, l in i q u e
m e d ic a l ev, o i . I I ; F a lr e t ,
art.
APHASIE, în Diction.
encycl. des sciences
medic; Proust, Arhives
generales de medicine,
1872; Kussmaul, Die
Storungen der Sprache
(lucrare extrem de
importantă); H.
Jackson, On the
affections ofthe Speech,
în Brain, anii 1878,1880
M E M O R IA Ş I
P A T O L O G IA E I
etc. etc.
2S
A se vedea Revue
philosophique,
octombrie, 1879; a
se vedea şi un
excelent capitol în
Maudsley, Physiologie
de l'esprit.
29 P r o b l e m a v a f i
re lu a tă d e R ib o t, d in tr-o
a ltă o p tic ă , în c a rte a s a
La
v ie in c o n sc ie n te
e t I e s m o u v e m e (n1t 9s 1 4 ) .
(N o ta tra d .)
30 P e c â n d , c h i a r ş i î n
p re z e n t, m u lţi n e u ro lo g i
ş i p s ih o lo g i s u s ţin c ă
a f a z ia ş i a g n o z i a s u n t
a fe c ţiu n i n e u ro p s ih ic e
c a re la s ă in ta c tă
i n t e l ig e n ţ a s a u
c a re s e m a n ife s tă în
c o n d iţiile u n e i
in t e lig e n ţ e n o r m a le ,
P ie rre M ă rie
(1 8 5 3 -1 9 4 0 ), în
d e z a c o r d c u m a ii t o ţ
clin ic ie n ii d in v re m e a sa ,
co n sid e ra
a fa z ia o m a la d ie a
i n t e lui i e , d u p ă p ă r e r e a m e a , 31 F o a rt e fre c v e n t
g e n ţs ă d o m i n e d o c t r i n a a fa z ic u l c o n fu n d ă
e i: a fa z ie i; to c m a i p e n t ru n o t e le , s p u nfoe c p e n tru
„ E x i sc ă a u n e g l i j a t - o , a u t o r i i p â in e
t ă l aa u s u b e s t i m a t e t c , s a u ro s t e ş t e
a f a z ic a r a c t e r u l c u v in t e n e in t e lig ib ile ;
c i - p r o p r iu t u lb u ră rilo r d a r a c e s t e t u lb u ră r i
s c r i ea f a z i c e ş i , c u t o a t e c ă îm i p a r m a i
e l îna c e a s tă n e g lija r e d e g r a b ă o m a la d ie a
1 9 0 6c a d r e a z ă c u lim b a ju lu i d e c â t a
- i d e i l e d o m i n a,n îtm e i este m e m o rie i.
c e v ai m p o s i b i l s ă a c c e p t 32
L e g ro u x , Dl'a e p h a sie ,
m u l tf a p t u l c ă , î n d e f i n i ţ i i l e p. 96.
m ai date 33 L e o n L o u is R o sta n

i m p oa f a z i e i , m a j o r i t a t e a (1 1 7 9 1 -1 8 6 6 ), p sih ia tru
r t a n tc l i n i c i e n i l o r d e c l a r ă c ă fra n c e z c a re s- a a f ir
şi « in te lig e n ţa e s te m a t în c ă d in t in e re ţe
m a i in ta c tă » . D a c ă p rin s u s ţin e re a u n e i
g r a v a r fi s ă d a u o d e fi n iţ ie te z e c u titlu l S le ur
d e c âa fa z i e i, f a p t u l p e c a r e c h a rla ta n ism e ,
t m -a ş s tră d u i s ă -1 s c o t în c a r e a c u z ă
p i e r dî n p r im u l „ e p id e m ia " d e
e r e ar â n d î n e v i d e n ţ ă a r f i s im u la ţii. ( N o t a tra d .)
s e n sd i m i n u a r e a 34 P e n t ru f a p te , a se

u lu i i n t e li g e n ţ e i " . A r m â n d v e d e a T ro u s se aoup, .c it.

cuviT rou sseau L o r d a t , s p i ri t u a lis t
n t e l o( 1 8 0 1 - 1 8 6 7 ) , f ă u r i t o r u l în fo c a t , a t r a s d e a i c i
r, te rm e n u lu i a fa z ie , d e ş i c o n c lu z ii p r iv in d
e x i s tn u c o n s i d e r a c ă in d e p e n d e n ţ a
ă in te lig e n ţa s p ir it u lu i, ilu z io -
o e ste ce l m ai g ra v n â n d u -s e . D u p ă
d im i c o m p r o m i s ă , l a n s a s e o ju d e c a ta c e lo r c a re l-a u
n u a rf o r m u l ă l a p i d a r ă , c a u n c u n o sc u t, d u p ă
e p ro v e rb : v in d e c a re e l a ră m a s
f o a r t„ L 'a p h a s i q u e b o î te r a c u to tu l in fe rio r c e lu i
e t o u j o u r s dI e'i n t e ll i g e n c e " . c a re fu se se în a in te d e
m a r cM u l t m a i tâ r z i u , m l a ăj u b o a lă . A se v e d e a
a t ă at a t e a s e c o l u lXu Xi ,A n d r e P ro u st op , .c it..
c a p aO m b r e d a n e ( 1 8 9 8 - 35 F a l re t , o p .c ;f .„ p .6 1 8 .

c it ă ţ1i 9 5 9 ) , v a s u b l i n i a c ă 36 S -a u d e s c ris c u

i m o d ifi a c u ra te ţe , în u ltim a
i n t e lc ă r i l e c a r a c t e r i s t i c e v re m e , s u b n u m e le d e
e c tup s ih ic u lu i a fa z ic ilo r c e c ita te
a le a d u lţ i „ tr e b u ie v e r b a lă ş i d e s u rd it a t e
în c o n s id e r a te s u b v e r b a lă( W o rtb lin d h e it,
g e n eu n g h i u l u n e i r e g r e s i u n i a W o rtta u b h e it), c a z u ri tim p
r a l . c o m p o r t a m e n t u l u i in te l e c t u a l în d e lu n g a t c o n fu n d a te su b
N o ţ i ul a u n n i v e l e v o l u t i v n u m e le g e n e ra l d e a fa z ie .
n e a m a i p rim itiv , in fan til". (N o ta B o ln a v u l p o a te v o rb i
d e tra d .) ş i sc rie ; v ă z u l ş i a u z u l
d e f i c 136 s u n t fo a rte b in e
it c o n se rv a t e ş i, to tu şi,
in te l c u v in te le p e c a re
e ctu e l le c ite ş te s a u le
a l la a u d e p ro n u n ţa t e n u îi
a fa z i o fe ră n ic i u n s e n s , c i
ci ră m â n p e n tru
treb d â n s u l s im p le
fe n o o a lt ă f o r m ă , m a i r a r ă ,
m e n a d i s o c ie r ii. P e n t r u
e d e ta lii, a se v e d e a
o p ticK u ssm a u l,o p .c it.,c a p . 2 7 .
e 37 „c e q u 'on a ap p e le la
s a u pa ro le in te rie u reîn", tex tu l
a c u sorig in a l. (N o ta
tic e : tra d .)
3 8O p .c it .,p .7 1 8 .
e le
39 O p .c it ..,ţ1. 5 6 .
n u -i
40 A se v e d e a n o ta 2 5 .
m ai
s u g e 41 „ Ie s p sy c h o lo g u e s
re a z d 'o b s e rv a tio n in te rie u re " ,
ă în te x tu l o r ig in a l.
id e e (N o ta tra d .)
42 D ie S to ru n g e n d e r
a,
în c e tâ S p ra c h ep, . 1 6 4 .
43 „ T ra n sfo rm a re a
nd de
a f i a d je c tiv u lu i în su b sta n tiv ,
se m n c a re a fo st u n u l d in tre
e. p ro c e d e e le d e fo r m a re
E s t e a lim b ilo r, s e m a i
c o n s ta t ă ş i în z ile le
n o a s t r e d: e
e x e m p lu , ubno n e m is d e
b a n c ă , u nb rilia n t,u n
v o la n "(F . B a u d ryD, e la
sc ie n c e d u la n g a g e e t d e son
e ta t a c tu e l,
p .9 ).
44 L o u is -P ie rre
G ra tio le t (1 8 1 5 -1 8 6 5 ),
fiz io lo g fra n c e z , a u to r
al unor
v a lo ro a s e c e rc e tă ri
c o m p a ra te a s u p ra
s is te m u lu i n e rv o s nş i î
sp e c ia l a su p ra
c r e i e ru lu i. P r in c ip a la s a
lu c ra r e e steM: e m o r ia ş i
p liu r ile c e r e b ra le a l e
o m u lu i ş i a n im a le lo r
(1 8 5 4 ).
45 K u s s m a u l,o p c it .,p .
164.
137
 T H f iO D U L E R I B O T
46 B a u d ry o, p .c it.,p .1 6 . P o triv it e tim o lo g ie i, CAPITOLUL IV
c a lu l e ste „ ra p id u l",
EXALTĂRILE MEMORIEI
u rs u l e s t e „ b rilia n tu l" e tc . e tc . P e n tru m a i
SAU HIPERMNEZIILE
m u lte d e t a lii, a s e v e d e a lu c ră rile
lu i M a x M iille r ş i W h it n e y .
47 K u ssm a u l, o p .c it,p . 1 6 0 .
48 E s t e d e n o t a t c ă m u lţ i a f a z ic i c a r e

n u m a i p o t s c r ie s u n t t o t u ş i
c a p a b ili s ă -ş i p u n ă s e m n ă tu r a .
49 R e v u e d e s s c ie n c e s m e d iceatcle, s1 8 7 3 , v o i.
II , p . 6 8 4 .

Până aici, studiul nostru de

patologie s-a limitat la formele
distructive ale memoriei, pe care
am văzut-o împuţinân-du-se sau
spulberându-se. Dar există cazuri,
cu totul contrarii, în care ceea ce
părea nimicit reînvie şi în care
palide amintiri îşi recapătă
intensitatea.
Acea exaltare a memoriei, pe care
medicii o numesc hipermnezie, este ea un
fenomen morbid? Oricum, este o
anomalie. Dacă, pe deasupra,
notăm că ea este întotdeauna
legată de o tulburare organică
sau de o situaţie bizară şi
insolită, nu va încăpea îndoială că
ea se înscrie în tema acestei cărţi.
Studierea ei este mai puţin
instructivă decât aceea a
amneziilor; o monografie, însă, nu
trebuie să neglijeze nimic. Vom
vedea, de altfel, ce ne învaţă ea
în ceea ce priveşte persistenţa
amintirilor.
Activările memoriei1 sunt
generale şi parţiale.

Activarea generală a memoriei

este greu de determinat,
deoarece gradul de activare este
un lucru cu totul relativ. Ar
139
THEODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA
EI

trebui ca, la acelaşi maladii ale creierului.

individ, să putem compara în afară de cazurile
memoria cu ea însăşi. net patologice, există
Puterea acestei unele de o natură mai
facultăţi variază mult ieşită din comun, care
de la un individ la altul, probabil depind de
aşa încât nu există aceeaşi cauză. Există
măsură comună: numeroase relatări
amnezia unuia poate fi ale unor înecaţi
hipermnezia celuilalt. salvaţi de la o moarte
Este, în fond, o iminentă, care se pun
schimbare de ton, care se de acord asupra
produce în starea memoriei, faptului că „în
aşa cum se întâmplă momentul în care
în orice altă formă a începe asfixia li se
activităţii psihice: pare a vedea, într-o
gândirea, imaginaţia, clipă, întreaga lor
sensibilitatea, în afară viaţă, în cele mai
de aceasta, atunci mărunte incidente ale
când spunem că ei". Unul dintre ei
activarea este pretinde că „i s-a
generală, nu este părut a vedea
vorba decât de o întreaga sa viaţă
concluzie inductivă anterioară
verosimilă. Dat fiind desfăşurându-se în
faptul că memoria succesiune
este supusă condiţiei retrogradă, nu ca pe o
conştiinţei şi deoarece simplă schiţă, ci cu
conştiinţa nu se detalii foarte precise,
produce decât sub formând o panoramă
forma unei succesiuni, a întregii sale
tot ceea ce putem existenţe, din care
constata este că, pe fiecare act era însoţit
parcursul unei de un sentiment pozitiv sau
perioade mai mult sau negativ".
mai puţin lungi, o într-o împrejurare
mare masa de amintiri analoagă, „un bărbat
ţâşneşte în toate cu un spirit remarcabil
direcţiile. de lucid traversa o
Activarea generală a cale ferată în
memoriei pare să momentul în care un
depindă exclusiv de tren venea cu toată
cauze fiziologice şi în viteza. Nu a mai avut
special de rapiditatea timp decât să se
circulaţiei cerebrale. 140
în consecinţă, ea se
produce frecvent în
cazurile de febră
acută. Se produce şi în
excitaţia maniacală, în
starea de extaz, în
hipnotism, uneori în
isterie şi în perioada
de incubaţie a unor
întindă între cele ca făcând parte din
două şine. în timp ce experienţa mea
trenul trecea pe dea- trecută. Dar, puse în
supra lui, sentimentul faţa mea ca într-un vis,
pericolului i-a adus în ca intuiţii, drapate în
memorie toate circumstanţele cele
întâmplările vieţii, ca şi mai vagi şi în
cum o carte de sentimentele care le
judecată i s-ar fi însoţeau, le
deschis în faţa recunoşteam în mod
ochilor"2. instantaneu"4.
Chiar dacă lăsăm Toate aceste
de-o parte activări generale ale
exagerările, aceste memoriei sunt tranzi-
fapte ne revelează o torii: ele nu
superactivitate a supravieţuiesc
memoriei despre care cauzelor care le-au
nu ne putem face nici o produs. Există, oare,
idee în starea normală. hipermnezii
Voi cita un ultim permanente? Dacă
exemplu, datorat termenul poate fi luat
intoxicării cu opiu şi îl în acest sens cam forţat,
voi ruga pe cititor să ia trebuie să-1 aplicăm
aminte în ce măsură acelor dezvoltări
acest exemplu excepţionale ale
confirmă explicaţia memoriei care sunt
dată mai sus consecutive unui
mecanismului „recu- accident. Găsim în
noaşterii" . în ale sale această privinţă, la
Confessions of an English autorii vechi, istorii
Opium Eatei3, Thomas De reluate de
Quincey spune: „Mi se nenumărate ori
pare că am trăit (Clement al Vl-lea,
şaptezeci de ani sau Mabillon5 etc). Nu avem
un secol într-o singură motive să le punem la
noapte... Cele mai îndoială, deoarece
mărunte evenimente unii observatori
din tinereţe, scene moderni, Romberg6 între
uitate din primii mei alţii, au notat o
ani de viaţă erau dezvoltare remar-
adesea reînviate. Nu cabilă şi permanentă
se poate spune că mi a memoriei în urma
le reaminteam, unor comoţii, a variolei
deoarece, dacă mi-ar fi etc. Mecanismul acestei
fost povestite pe când metamorfoze fiind impe-
eram în stare de netrabil, nu este cazul
veghe, nu aş fi fost să insistăm.
capabil să le recunosc 141
THEODU MEMORIA ŞI
LE PATOLOGIA
RIBOT EI

II în starea de sănătate.
Iată două exemple de
Activările parţiale felul acesta:
ale memoriei sunt, „O doamnă, aflată
prin însăşi natura lor, în ultima perioadă a
net delimitate. unei maladii cronice, a
Tonusul obişnuit al fost dusă de la Londra
memoriei men- la ţară. Fetiţa ei, care
ţinându-se în încă nu vorbea (infant),
generalitatea sa, tot i-a fost adusă acolo, şi,
ceea ce îl depăşeşte după o scurtă şedere,
iese în relief şi se a fost readusă la oraş.
constată cu uşurinţă. După câteva zile,
Aceste hipermnezii doamna a decedat.
sunt corelativul Fiica sa a crescut fără
necesar al amneziilor a-şi aminti de mama ei
parţiale; ele dovedesc până la vârsta adultă.
o dată în plus şi sub o Ultima oară o văzuse
altă formă că în camera în care ea
memoria constă din avea să moară. Cu
mai multe memorii. toate că nu ştia de
în producerea lucrul acesta, intrând
hipermneziilor în acea cameră a
parţiale nu tresărit. Fiind întrebată
descoperim nimic de cauza emoţiei, a
care să aducă a lege. spus: «Am impresia
Ele se prezintă în clară că am mai intrat,
starea de fapte odinioară, în această
izolate, ca rezultat al cameră. în colţul acela
unui concurs de era o doamnă culcată,
condiţii care ne scapă. care părea foarte
De ce cutare grup de bolnavă şi care s-a
celule, care formează aplecat asupra mea,
o asociaţie dinamică, plângând»"7.
este pus în mişcare
mai degrabă decât 142
cutare altul? Nu
putem invoca nici o
cauză, nici fiziologică,
nici psihologică.
Singurele cazuri în
care s-ar putea
semnala o aparenţă de
lege sunt acelea despre care
vom vorbi mai jos, în care
mai multe limbi revin
succesiv în memorie.
Activările parţiale
rezultă cel mai
adesea din cauze
morbide - acelea care
au fost indicate mai
sus; dar există cazuri
în care ele se produc
 „Un bărbat,
înzestrat cu un foarte
marcat temperament
artistic (ceea ce este de
notat), s-a dus cu prietenii la
o petrecere în apropiere de
castelul contelui de
Sussex, pe care nu-şi
amintea să-1 fi vizitat
vreodată. Apropiindu-
se de poarta cea
mare, a avut impresia
extrem de vie că a
mai văzut-o, el
revăzând în minte nu
numai poarta, ci şi
oamenii care şedeau
în susul ei, iar jos,
sub pridvor, nişte
măgari. Această
convingere ieşită din
comun i s-a impus şi
s-a adresat mamei lui,
pentru lămuriri. A aflat
de la ea că, pe când el
era în vârstă de doar
un an şi patru luni,
fusese luat în acel loc
la o petrecere şi că a
fost transportat într-un
paner, pe spatele unui
măgar, şi că fusese
lăsat la poartă cu
măgarii şi servitorii, pe
când cei în vârstă din
bandă se instalaseră,
ca să mănânce,
deasupra porţii
castelului"8.
Mecanismul
reamintirii în aceste
două cazuri nu poate
face loc nici unui
echivoc: este o Reviviscenţă
reviviscenţă prin
contiguitate în spaţiu.
Aceste cazuri
prezintă, desigur,
doar într-o formă mai
frapantă şi mai rară,
ceea ce se întâlneşte
în fiecare clipă în
viaţă9. Cui nu i s-a
întâmplat, spre a
regăsi o amintire
pierdută pe moment,
să se întoarcă la locul
în care i-a apărut
ideea, punându-se, pe
cât posibil, în aceeaşi
situaţie materială şi
văzând-o cum renaşte
deodată?
Cât priveşte
hipermnezia cu cauză
morbidă, nu voi da
decât un exemplu
care să ilustreze acest
tip:
„La vârsta de patru ani,
un copil, în urma unei
fracturi la craniu, a
suferit o operaţie cu
trepanul.
însănătoşindu-se, nu a
păstrat nici o
amintire, nici despre
accident, nici despre
operaţie. La vârsta de
cincisprezece ani,
însă, cuprins de un
delir cauzat de febră, i-a
descris mamei sale
operaţia, oamenii care
asistaseră,
vestimentaţia lor şi
alte detalii, cu o mare
exactitate. Până
atunci el nu vorbise
niciodată de toate
acestea şi nici nu
auzise vreodată pe
nimeni înşirând toate
acele amănunte"10.
limbilor complet uitate
merită să ne oprim la
ea ceva mai mult.
Cazul relatat de
Coleridge11 este atât de
143
THEODU MEMORIA ŞI
LE PATOLOGIA
RIBOT EI

cunoscut, încât mă voi îmbolnăvit de febra

feri să vorbesc despre galbenă, de care a şi
el. Există multe altele murit, la New York; la
de acelaşi gen, care începutul bolii el
pot fi găsite în vorbea engleza, la
lucrările lui Aber- mijlocul ei vorbea franceza,
crombie, Hamilton, iar în ziua morţii a
Carpenter. Somnul anestezic vorbit italiana, limba sa
provocat de cloroform natală".
sau de eter poate Acelaşi autor
produce aceleaşi vorbeşte, în termeni
efecte ca excitaţia destul de confuzi, de o
febrilă. „Un bătrân femeie care avea
pădurar trăise în accese de nebunie
tinereţe la frontierele trecătoare. La început
poloneze şi nu auzise ea vorbeşte o italiana
vorbindu-se decât stricată, în momentul
poloneza. După aceea culminant al bolii
nu locuise decât în vorbeşte franceza, în
districte germane. perioada de
Copiii săi ne asigură că defervescenţă
de treizeci sau vorbeşte germana, iar
patruzeci de ani el nu de îndată ce intră în
a auzit şi nu a convalescenţă trece la
pronunţat nici un cuvânt limba sa maternă
polonez. în timpul unei (engleza).
anestezii, care a durat circa Dacă lăsăm de-o
două ore, omul acela parte această
nu a vorbit, nu s-a regresiune prin mai
rugat şi n-a cântat multe limbi, spre a ne
decât în poloneză"12. mulţumi cu cazuri mai
Ceea ce este mai curios simple, găsim docu-
decât revenirea unei limbi, mente precise şi
este revenirea regresivă a abundând în
mai multor limbi. Din amănunte. Un francez,
păcate, autorii care care trăia în Anglia şi
vorbesc despre lucrul care vorbea engleza la
acesta o fac cu titlu de perfecţie, a suferit o
simplă bizarerie, fără lovitură la cap. Pe
a da toate informaţiile durata bolii nu a putut
necesare interpretării răspunde decât în
faptelor. franceză la întrebătrile
Cazul cel mai clar a fost care i se puneau.
relatat de dr. Rush, din 144
Philadelphia, în ale sale
Medical Inquiries and
Observations upon
Diseases ofthe Mind. „Un
italian, dr. Scandella, om de
o erudiţie
remarcabilă, locuia în
America. Era profesor
de italiană, engleză şi
franceză. S-a
 Dar nici un fapt nu este
mai instructiv decât acela
relatat de acelaşi dr.
Rush: „Ştiu de la un
pastor luteran de
origine germană, care
trăieşte în America şi
care are în
congregaţia sa un
număr considerabil de
germani şi de suedezi,
care, aproape toţi,
înainte de a muri se
rugau în limba lor
maternă. «Am -spune
el - exemple
nenumărate, cu toate
că mulţi dintre ei, sunt
sigur, nu au vorbit germana
sau suedeza de cincizeci sau
şaizeci de ani»".
Winslow notează şi
el că acei catolici
convertiţi la protes-
tantism, în timpul
delirului de dinaintea
morţii, s-au rugat
exclusiv după
formularul Bisericii
romane13.
Bine interpretată,
această reîntoarcere a
limbilor şi formulelor
pierdute nu mi se
pare decât un caz
particular al legii
regresiunii. Ca urmare a
unui proces morbid14, care
cel mai adesea
sfârşeşte cu moartea,
straturile cele mai
recente ale memoriei s-
au distrus, iar acest proces
de distrugere, care
coboară, din aproape
în aproape, până la
achiziţiile cele mai
vechi, adică cele mai
trainice, le reactivează
în mod temporar, le
reduce pentru un timp
în conştiinţă, înainte
de a le face să dispară
pentru totdeauna.
Hipermnezia nu ar fi
deci decât rezultatul
unor condiţii total
negative; regresiunea
ar rezulta nu dintr-o
reîntoarcere normală în
conştiinţă, ci din
suprimarea unor stări
mai vii şi mai intense:
ar fi ca o voce slabă
care nu se poate face
auzită decât atunci
când oamenii cu voce
puternică au dispărut.
Aceste achiziţii, aceste
deprinderi din copilărie
sau din tinereţe revin în
prim-plan nu pentru că
o cauză oarecare le
împinge în faţă, ci
pentru că nimic nu le
mai stă în cale.
Reviviscenţele de
acest fel nu sunt, în
sens strict, decât o
întoarcere înapoi, la
condiţii de existenţă
care păreau dispărute
pentru totdeauna, dar pe
care procesul regresiv
al disoluţiei le-a
reactivat. Mă voi
abţine, de altfel, de la
reflecţii pe care
aceste fapte le
sugerează în mod
firesc: le las în grija
moraliştilor. Ei vor
putea mai ales
demonstra cum
anumite reveniri de
ultim ceas la credinţa
religioasă, de care se
face
145
THEODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA
EI

atâta vâlvă, nu sunt posibil ca unele modificări

pentru o psihologie celulare şi unele
clarvăzătoare decât asociaţii dinamice să
necesarul efect al unei fie prea instabile ca să
disoluţii iremediabile15. poată dura. în
Independent de definitiv, se poate
această confirmare spune că persistenţa
neaşteptată a legii este, dacă nu regula
regresiunii formulate absolută, cel puţin este
de noi, ceea ce reiese regula, iar ea
din studierea caracterizează imensa
hipermneziilor este majoritate a cazurilor.
surprinzătoarea Cât priveşte modul
persistenţă a acelor în care aceste amintiri
condiţii latente ale îndepărtate sunt
amintirii pe care le-a conservate şi
numit reziduuri. Fără reproduse, nu ştim
aceste tulburări ale nimic. Voi remarca
memoriei nici nu le- doar că lucrul acesta
am putea bănui se poate concepe în
existenţa, deoarece lumina ipotezei
conştiinţa redusă la adoptate pe tot
ea însăşi nu poate parcursul acestei
afirma decât lucrări.
conservarea de stări Dacă admitem ca
care constituie viaţa substrat material al
curentă şi a câtorva pe amintirilor noastre
care voinţa le ţine sub modificările celulelor şi
dependenţa sa, ale asociaţiilor
întrucât au fost fixate de dinamice interdepen-
obişnuinţă. dente, atunci nu există
Se impune oare să memorie, oricât de
tragem concluzia, pe încărcată de fapte,
marginea acestor care să nu izbutească
reviviscenţe, că să păstreze totul:
absolut nimic nu se căci, în timp ce
pierde din memorie? modificările celulare
Că ceea ce a intrat o posibile sunt limitate,
dată aici rămâne asociaţiile dinamice
indestructibil? Că posibile sunt fără
până şi impresia cea număr. Putem
mai fugitivă poate fi presupune că vechile
reactivată la un moment asociaţii reapar atunci
dat? Mulţi autori, când cele noi,
îndeosebi Maury, au dezorganizate
adus exemple temporar sau pentru
frapante în sprijinul totdeauna, le lasă
acestei teze. Cu toate câmp liber. Numărul
acestea, nu am avea motive revivis-
peremptorii de a ne 146
opune celor care ar
susţine că, chiar şi fără
cauze morbide, unele
reziduuri dispar16. Este
cenţelor posibile serviciul funebru al
împuţinându-se mult, prinţesei Charlotte, în
şansele cresc în mod capela de la Windsor,
proporţional pentru a avut deodată
reîntoarcerea celor sentimentul că a fost
mai stabile, adică a odinioară martor la
celor mai vechi. Nu acelaşi spectacol.
vreau să mai insist Iluzia a fost fugitivă,
asupra unei ipoteze dar vom vedea unele
neverificabile: scopul mai durabile. Lewes
meu este să rămân la apropie pe bună
ceea ce putem dreptate acest
cunoaşte, fără a mă fenomen de unele
abate de aici. mai frecvente. Se
întâmplă adesea, într-
Este cu neputinţă o ţară străină, ca o
să raportăm la cotitură bruscă a unei
vreunul dintre tipurile poteci sau a unui râu
morbide descrise să ne pună în faţa
anterior o iluzie de o unui peisaj pe care ni
natură bizară, puţin se pare că l-am
frecventă sau cel contemplat altădată.
puţin arareori Introduşi pentru prima
observată, deoarece oară la o persoană,
nu se citează decât simţim că am mai
trei sau patru cazuri, văzut-o, întâlnind într-
care până în prezent o carte idei noi, avem
nu au primit nici o sentimentul că ne-au
denumire specială. mai fost prezente în
Wigan a numit-o, spirit17.
destul de impropriu, o După părerea mea,
dublă conştiinţă, iar această iluzie se
Sander o iluzie a explică cu destulă
memoriei uşurinţă. Impresia
(Erinnerungstauschung). receptată evocă în
Alţii i-au dat numele trecutul nostru
de falsă memorie, impresii analoage,
care mi se pare de vagi, confuze, abia
preferat. Ea constă în întrevăzute, dar care
a crede că o stare în sunt de ajuns ca să ne
realitate nouă a fost facă să credem că
trăită anterior, în aşa starea cea nouă este
fel încât atunci când se una repetată. Există
produce pentru prima un fond de asemănare
oară pare a fi o rapid trăit între două
repetiţie. stări de conştiinţă,
Wigan, în cartea sa care duce la
bine cunoscută identificare. Este o
asupra „dualităţii eroare, dar
spiritului", relatează
147
că, în timp ce asista la
THfiODU
LE RIBOT
ea nu este decât
parţială, deoarece
există de fapt în
trecutul nostru ceva
care aduce cu o primă
experienţă.
Dacă această
explicaţie poate fi
suficientă pentru
cazuri foarte simple,
iată altele în care ea
nu este câtuşi de
puţin admisibilă.
Un bolnav, spune
Sander, aflând de moartea
unei persoane pe care
o cunoştea, a fost
apucat de o groază
indefi-nisabilă,
deoarece i se părea
că deja resimţise acea
impresie. „Simţeam
că deja mai înainte,
fiind culcat aici, în
acelaşi pat, a venit X şi
mi-a spus: «A murit
Miiller». Am răspuns:
«Muller e mort mai
demult, n-a putut să
moară a doua oară»"18.
Dr. Arnold Pick19 a
raportat cazul de falsă
memorie cel mai
complet pe care îl
cunosc: această
tulburare se prezintă
sub o formă aproape
cronică. Un bărbat
instruit, judecându-şi
destul de bine boala
şi descriind-o în scris,
către vârsta de
treizeci şi doi de ani a
căzut victimă unei
stări mentale stranii.
Dacă lua parte la o
sărbătoare, dacă
vizita vreun loc, dacă
se întâlnea cu cineva,
acel eveniment, cu
toate circumstanţele
sale, i se părea atât
de familiar încât era
sigur că deja trăise
MEMORIA Şl
PATOLOGIA
EI
aceleaşi impresii, fiind
înconjurat de exact
aceleaşi persoane sau
de aceleaşi obiecte, cu
acelaşi cer, aceeaşi
vreme etc. Dacă se
apuca de vreo treabă, i
se părea că o mai
făcuse, în aceleaşi
condiţii. Acel
sentiment era trăit
uneori în aceeaşi zi,
după câteva minute sau
câteva ore, uneori doar a
doua zi, dar cu o perfectă
claritate"20.
Există în acest
fenomen de falsă
memorie o anomalie a
mecanismului mental
care ne scapă, care
este greu de înţeles în
cazul stării de
sănătate. Bolnavul,
chiar dacă este bun
observator, nu ar
putea să-1 analizeze
decât încetând de a
mai fi înşelat. Cu
toate acestea, mi se
pare că din aceste
exemple reiese în
primul rând faptul că
impresia receptată se
reproduce sub formă
de imagine (în
terminologie
fiziologică, există o
repetiţie a procesului
cerebral primitiv).
Acest fenomen nu are
nimic neobişnuit; este
ceea ce se întâmplă în
cazul oricărei amintiri
care nu este cauzată
de prezenţa reală a
obiectului.
148
întreaga dificultate din afară şi după ceea
este de a şti de ce ce s-a petrecut în exterior,
această imagine, care este fals ca impresia să fi
ia naştere la un fost receptată de două
minut, la o oră, la o zi ori. Pentru bolnav,
după starea reală, îi care o judecă după
dă acesteia caracterul datele conştiinţei sale,
de repetiţie. Putem este adevărat că
admite că mecanismul impresia a fost
„recunoaşterii", al receptată de două ori
localizării în timp, şi, în aceste limite,
funcţionează de-a- afirmaţia sa este
ndoa-selea. în ce mă incontestabilă.
priveşte, propun în sprijinul acestei
explicaţia de mai jos. explicaţii, voi sublinia
Imaginea astfel că aproape
formată este foarte întotdeauna falsa
intensă, de natură memorie este legată
halucinatorie; ea se impune de o tulburare
ca o realitate, deoarece mentală. Bolnava lui
nimic nu rectifică Pick suferea de o
această iluzie. în formă de nebunie:
consecinţă, impresia delirul de persecuţie.
reală este împinsă pe Formarea de imagini
al doilea plan, având halucinatorii era deci
caracterul şters al cât se poate de
amintirilor: ea este explicabilă. Nu pretind,
localizată în trecut; pe de altfel, că explicaţia
nedrept dacă mea ar fi singura
examinăm faptele în posibilă. Pentru o stare
mod obiectiv, în mod atât de insolită ar fi
motivat dacă le necesare observaţii
examinăm în mod mai numeroase şi mai
subiectiv. Această riguroase22.
stare halucinatorie de
fapt, deşi foarte vie,
NOTE
nu şterge impresia
reală; dar întrucât se 1 „excitations de ia
detaşează de ea, memoird', în textul
întrucât a fost produsă original. (Nota trad.)
de ea ca un efect 2 Pentru aceste

întârziat21, trebuie să fapte şi pentru altele

apară ca o a doua de aceeaşi natură, a
experienţă. Ea ia locul se vedea
impresiei reale, pare Winslow, op.cit., pp. 302
cea mai recentă şi de şi urm.
fapt şi este. Pentru
149
noi, care o judecăm
THEODUL
E RIBOT
3 Titlul original al
confesiunilor scriitorului
britanic Thomas De
Quincey.(Notatrad.)
4Th. De Quincey,
Confessionsd'unmangeur
d'opium,p. 142.
5 Jean Mabillon
(1632-1707), erudit francez,
benedictin, considerat
fondator al ştiinţei
diplomatice, autor în
acest sens al unei
adevărate
capodopere a genului: De re
diplomatica (1681). O altă
amplă scriere a sa,
Vetera Anakcta (1675-
1685), trece drept
model de istorie
obiectivă,
redactată sine ira et
studio. (Nota trad.)
6 Moritz Heinrich
Romberg (1795-1873),
medic german căruia îi
datorăm descrierea
semnului tabesului (pierderea
echilibrului atunci când
se stă în poziţie
verticală, cu călcâiele
lipite şi cu ochii închişi)
şi a semnului
herniei obturante jugulatoare
(durere pe traiectul nervului
obturator). (Nota
trad.)
7 Abercrombie, Essay on
intellcctual Powers, p.
120.
8 Carpenter, Mental
Physiology, p. 431.
9
Să ne amintim
modul banal în care
savoarea unei madlene
muiate în
ceai a declanşat în
creierul lui Marcel
Proust o hipermnezie
creatoare,
materializată în
romanul-fluviu de
analiză psihologică Â la
recherche du
tempsperdu. Memoria
M E M O R IA Ş I
P A T O L O G IA E I
scriitorului era un
laborator de esenţe
psihologice
vitalizate tocmai de
neesenţial: „Omul de
litere îl invidiază pe
pictor, i-ar
plăcea să facă
crochiuri, să ia note, şi
este pierdut dacă o
face. însă atunci
când scrie, nu există
nici un gest al
personajelor sale, un
tic, un accent care
să nu-i fi fost inspirat
de memorie; nu există
un nume de personaj
inventat,
sub care să nu poată
pune şaizeci de nume
de personaje văzute,
dintre care
unul a pozat pentru
strâmbătura, altul
pentru monoclul său,
cutare pentru
mânia, celălalt pentru
mişcarea potrivită a
braţului ş.a. Şi atunci
scriitorul
îşi dă seama că, dacă
visul său de a fi pictor
nu era realizabil într-
un mod
conştient şi voit, el a
fost totuşi realizat, şi
că scriitorul a făcut la
rândul său
un carnet de crochiuri
fără să o ştie. Căci
îmboldit de instinetul
care sălăşluia
în el, cu mult înainte
de a fi crezut că va
deveni într-o zi scriitor,
el omitea
în mod regulat să
privească atâtea
lucruri pe care alţii le
observă, ceea ce
dădea prilej de acuzaţii
din partea celorlalţi că
este distrat, iar din
partea lui
însuşi că nu ştie nici să a c e la în c a re v iito ru l
asculte, nici să vadă. în s c riito r a le g e e l în s u ş i
timpul acesta el c e e a c e e ste g e n e ra l ş i v a
impunea însă p u te afi fo lo sitnî o p e ra d e
ochilor şi urechilor sale a rtă . C ă c i e l n u i-a
să reţină pentru a sc u lta t p e c e ila lţi d e c â t
totdeauna lucruri care a tu n c i c â n d ,o ric â t d e
altora le p ro ş ti s a u d e n e b u n i a r fi
păreau nimicuri fo s t, re p e t â n d c a n iş te
puerile, intonaţia cu p a p a g a li c e e a c e s p u n
care fusese spusă o o a m e n ii d e te a p a lo r, e i
frază, expresia se p re fă c u s e ră , p rin
figurii şi gestul din a c e a s ta c h ia r, în p ă s ă ri
umeri făcut la un p ro fe t ic e , p u rtă to ri d e
moment dat de cutare cuvânt ai unei le g i
persoană despre p s ih o lo g ic e . El n u -ş i
care el nu ştia, poate, a m in t e ş ted e c â t c e e a c e
nimic altceva cu mulţi e s te g e n e ra l. P rin
ani în urmă, şi aceasta a n u m ite in to n a ţii, p rin
din cauză a n u m ite e x p re s ii a le
că aceeaşi intonaţie o fiz io n o m ie i, c h ia r d a c ă e le
mai auzise, sau simţea fu s e s e ră v ă z u te în
că putea s-o audă din c o p ilă ria cea m ai
nou, şi că în d e p ă rta tă , v ia ţa a lto r
lucrul acesta este o a m e n i e ra re p re z e n ta tă
reconstituibil, durabil; în t r-în s u l ş i c â n d , m a i
simţul a ceea ce este tâ rz iu , e l v a s c rie , v a
general este c o m p u n e u n g e s t d in
150 u m e ri o b iş n u it la m u lţi
o a m e n i, a u te n tic c a ş i
c â n d a r fi fo s t n o ta t în t r-
u n c a ie t d e a n a t o m is t ,
d a r g ra v a t a ic i p e n tru a
e x p rim a un adevăr
p s ih o lo g ic " (M a rc e l
P ro u s t , T im p u l r e g ă s it ,
v o i.I I \ în c ă u ta re atim p u lu i
p ie rd u t, X III], tra d u c e re de
E u g en ia C io c u le scu , E d itu ra
M in erv a, B u c u r e ş t i.
1 9 7 7 ,p p . 3 5 - 3 6 ). (N o ta
t r a d .)
10 A b e r c ro m b ie
o ,p .cit.,p .
149.
11 S a m u e l T a y lo r

C o le r id g e ( 1 7 7 2 - 1 8 3 4 ) ,
u n u l d in t re m a r ii p o e ţ i
e n g le z i. (N o ta tra d .).
12 M . D u v a l,
N ou vea u dict.
d e m e d e c ineet c , a r t .
H Y PN O TISM E ,
p. 144.
13 W i n s lo wo, p .c it ,p p .

2 5 3 ,2 6 5 ,2 6 6 .3 0 5 .
14 „ P a ria su ite d 'u n tra v a il

m o rb id e ",în te x tu l o rig in a l.
(N o ta tra d .)
15 A v e m a i c i, fă r ă
în d o ia lă , e x p li c a ţ ia c e a
m a i p la u z ib i lă a u n u i
fe n o m e n p s ih o lo g ic p u s
în d e o b ş t e p e s e a m a
c ă in ţ e i m â n tu it o a re d in
ceasul
a l 1 2 -le a , c o n s id e r a t c a
u n t riu m fa l c re d in ţ e i.
(N o ta t ra d .)
16 A s e v e d e a a r t i c o l u l l u i
D e l b o e u f , îRn e v u e
p h i s o l o p h iq u e ,
1 fe b ru a rie 1 8 8 0 .
17 L c w e s,P w b lc m s o f L ife
a n d M in dse , r ia a 3 -a , p .
129.
18 S a n d e r A
, rc h iv fiir
P sy c h ia trie1,8 7 3 ,IV .
19 A rn o ld P ic k (1 8 5 1 -1 9 2 4 ),
n eu ro p sih ia tru ce h ca re a d e scris
în 19 0 3
o fo rm ă d e d e m e n ţă
p re s e n ilă m a rc a tă d e o
d e g ra d a re p ro g re s iv ă a
in t e le c tu lu i, în u rm a u n o r
a t ro fii d e ţ e s u t n e rv o s în
lo b ii fro n ta l ş i p a rie ta l.
în 1 9 2 6 a c e s t e i a fe c ţiu n i i
s -a d a t n u m e le d e „ b o a la
P ic k " . (N o ta t ra d .)
20 A rh iv fiir P sy c h ia tr ie ,
1 8 7 6 ,V I, 2 .
21 „ c o m m e ii a e te p ro d u it
p a r e lle a p re s c o u înp " ,te x tu l
o rig in a l.
(N o ta tra d .)
22 D a c ăn u a m sp u s n im ic
d e sp re s ta r e a m e m o r ie i î n
n e b u n iee s te
p e n tru c ă a c e s t te rm e n
c o le c tiv d e se m n e a z ă st ă ri
fo a rte d iv e rs e , ia r c e le
m ai
im p o r t a n t e a u fo s t
m e n ţ i o n a t e l a lo c u l lo r
( m a n i e , p a r a l iz i e
g e n e r a lă ,
d e m e n ţă e tc ). T o tu ş i n u
v a fi in u t il spău n e m su b
o c h ii c itito ru lu i p a sa ju l
u r m ă t o r , c a re t ra t e a z ă
s u b ie c t u l în g e n e r a lit a t e a
s a : „ în c e e a c e p r iv e ş t e
151
 THfiODULE RIBOT
memoria, ea prezintă foarte mari amnezia.
deosebiri la alienaţi. Uneori ea
este perfect fidelă, atât pentru
faptele vieţii anterioare cât şi
pentru acelea din perioada bolii.
Dar de cele mai multe ori se
observă o slăbire sub diferite
forme: de exemplu, în demenţă...
Alteori, faptele vieţii anterioare
bolii sunt sau şterse complet din
memorie (ceea ce este rar), sau 152
sunt raportate la o mare distanţă
(ceea ce se întâmplă mai
frecvent), devin atât de vagi şi de
străine individului,încât abia dacă
le poate recunoaşte ca fiind ale
sale... Individul vindecat de
nebunie îşi aminteşte de obicei
evenimentele petrecute pe parcursul
bolii şi adesea poate relata cu o
precizie şi o fidelitate
surprinzătoare cele mai mărunte
întâmplări din lumea exterioară,
expunându-le detaliat, cu
motivaţia de rigoare şi cu
dispoziţia de spirit care le era
caracteristică. El ştie, de
asemenea, să descrie fiecare
gest, fiecare cuvânt, orice
schimbare de fizionomie a
persoanelor care îl vizitează...
Acest fenomen se observă în
special la indivizii vindecaţi de
melancolie şi de mania moderată;
mai puţin în urma monomaniei,
despre care bolnavul păstrează de
obicei o amintire mai confuză.
Când un bolnav vindecat declară
că nu-şi mai aminteşte de toate
cele petrecute în cursul nebuniei,
spusele lui nu trebuie acceptate
decât cu rezervă, deoarece
ruşinea îl face să ţină sub tăcere
anumite amintiri" (Griesinger,
Trăite des maladies mentales,
trad.franc, p. 78. A se vedea şi
Maudsley, în Reynold's System of
Medecine, voi. II,p. 26).
Slăbirea memoriei la alcoolici
este bine cunoscută. Există
numeroase exemple de acte de
violenţă comise în această stare,
acte despre care nu se păstrează
nici o amintire. Alcoolismul cronic
diminuează memoria, fără a o
stinge, dar în perioada terminală
duce la demenţă, asociată cu
 CONCLUZIE
Descrierea maladiilor
memoriei şi căutarea legii care le
guvernează, iată ce ne-a
preocupat în cartea de faţă, până
aici. înainte de a încheia, trebuie
să spunem câteva cuvinte despre
cauze. Fireşte, nu este vorba de
cauze imediate, organice. Chiar
redusă la aceşti termeni, etiologia
tulburărilor memoriei este foarte
obscură, iar ceea ce putem
considera cunoscut în această
privinţă este puţin.
Memoria constă în a conserva
şi în a reproduce: conservarea
pare să depindă de nutriţie, iar
facultatea de reproducere de
circulaţia generală sau locală.
1. Conservarea, care joacă
rolul cel mai important, deoarece
fără ea nu este posibilă nici o
reproducere, presupune o
condiţie primară, pe care nu o
putem desemna decât prin
această expresie vagă: o
constituţie normală a creierului.
Am văzut că idioţii sunt atinşi de
amnezie congenitală, de inca-
pacitate nativă de a fixa
amintirile. Această condiţie
primară este un postulat, este mai
puţin o condiţie cât condiţia de
existenţă necesară a memoriei.
în fapt, ea se întâlneşte la
aproape toţi oamenii.
Această condiţie normală fiind
dată, nu este suficient ca
impresiile să fie receptate, ci
trebuie ca ele să fie fixate,
153
THEODU MEMORIA ŞI
LE RIBOT PATOLOGIA
EI

înregistrate organic, contractate în

încrustate; trebuie ca copilărie şi tinereţe
ele să devină o decât la vârsta adultă.
modificare Aceasta se explică
permanentă a prin faptul că în
encefalului; trebuie ca copilărie activitatea
modificările imprimate procesului nutritiv este
celulelor şi fibrelor atât de mare încât
nervoase, cât şi conexiunile noi sunt
asociaţiile dinamice pe stabilite rapid. La
care aceste elemente bătrâni, dimpotrivă,
le formează între ele, ştergerea atât de
să rămână stabile. promptă a impresiilor
Acest rezultat nu noi coincide cu o
poate depinde decât slăbire considerabilă
de nutriţie. Creierul a acestei activităţi.
primeşte o masă Tot ceea ce este
enormă de sânge, învăţat prea repede nu
îndeosebi substanţa durează. Expresia „a
cenuşie. Nu există asimila un lucru" nu
parte a corpului în este o metaforă. Nu
care travaliul nutritiv voi insista asupra unui
să fie mai activ şi nici adevăr pe care toată
mai rapid. Nu lumea îl repetă, dar
cunoaştem meca- fără a se îndoi că
nismul intim al acestui acest fapt psihic are o
travaliu. Nici măcar raţiune organică.
histologia cea mai Pentru a fixa amintirile
rafinată nu poate este nevoie de timp,
urmări moleculele în deoarece nutriţia nu-
rearanjamentele lor. şi realizează opera cât
Nu putem constata ai bate din palme,
decât efectele acea mişcare
acestora: tot restul moleculară neîncetată
este inducţie. Dar care o constituie
există fapte de tot trebuind să urmeze o
felul care direcţie constantă, pe
demonstrează care aceeaşi impresie
conexiunea strânsă periodic reînnoită este
dintre nutriţie şi capabilă să o menţină1.
memorie. Oboseala, sub toate
Ţine de observaţia formele, este fatală
comună faptul că pentru memorie:
copiii învaţă cu o impresiile receptate nu sunt
miraculoasă uşurinţă, fixate, reproducerea este
că tot ceea ce nu cere foarte chinuitoare,
decât memorie, ca adesea imposibilă. Or,
învăţarea limbilor, oboseala este
este rapid dobândit considerată o stare în
de ei. Se cunoaşte de care, ca o consecinţă
asemenea că a supraactivităţii unui
deprinderile, adică o organ,
formă a memoriei, 154
sunt mult mai lesne
nutriţia suferă şi Totalitatea acestor
lâncezeşte. Memoria fapte, fiziologice şi
revine o dată cu patologice, de-
reîntoarcerea la monstrează că între
condiţii normale. nutriţie şi conservare
Relaţia lui Holland, există un raport de la
citată mai sus, este cauză la efect. Există o
destul de explicită în coincidenţă exactă
această privinţă. între perioadele lor de
Am văzut de apogeu şi de declin.
asemenea că, în Variaţiile de scurtă sau
cazurile de amnezie de lungă durată ale
temporară datorate uneia se regăsesc la
unei comoţii cerebrale, cealaltă. Dacă una
uitarea are este sau activă, sau
întotdeauna un moderată, sau
caracter retroactiv; ea trenantă, lucrurile
se întinde pe o stau la fel cu cealaltă.
perioadă mai mult sau Conservarea amintirii
mai puţin lungă, trebuie deci să fie
anterioară înţeleasă nu în sens
accidentului; este o metafizic de „stări de
regulă care nu suflet" care ar
cunoaşte excepţii. subzista nu se ştie
Majoritatea fiziologilor care unde, ci ca o stare
s-au ocupat de acest fapt dobândită a organului
îl explică printr-un cerebral, care implică
deficit de nutriţie. posibilitatea de stări
înregistrarea organică, de conştiinţă, atunci
înregistrare care când se întâlnesc
constă dintr-o condiţiile lor de
modificare nutritivă a existenţă.
substanţei cerebrale, Rapiditatea
nu a avut timp să se extremă a schimburilor
producă. nutritive în creier, care la
în sfârşit, să ne o primă abordare
aducem aminte că pare a fi o cauză de
forma cea mai gravă a instabilitate, explică,
maladiilor memoriei, dimpotrivă, fixarea
amnezia progresivă a amintirilor.
demenţilor, a „Reparaţia, efec-
bătrânilor, a tuându-se pe traiectul
bolnavilor de paralizie modificat, serveşte la
generală, are drept înregistrarea
cauză o atrofie experienţei. Nu are
crescândă a loc o simplă integrare,
elementelor nervoase. ci o reintegrare;
Tuburile şi celulele substanţa este
suferă o restaurată într-un mod
degenerescentă; special după o
îndeosebi celulele modificare specială,
sfârşesc prin a dis- ceea ce face ca
părea, nelăsând în modificarea produsă2
locul lor decât o să fie, ca să
grămadă de 155
nerecunoscut.
THEODU MEMORIA ŞI
LE PATOLOGIA
RIBOT EI

spunem aşa, vedere biologic.

încorporată sau
incarnată în structura 2. în general,
ence-falului"3. reproducerea
Ajungem astfel la amintirilor pare să
raţiunea ultimă a depindă de starea
memoriei în ordinea circulaţiei. Problema
biologică: ea este o este mai obscură
impregnare. în decât predecenta şi
consecinţă, nu este de asupra ei nu
mirare că un eminent dispunem decât de
chirurg englez, date incomplete. O
tratând despre acea primă dificultate o
modificare indelebilă constituie rapiditatea
pe care maladiile fenomenelor şi per-
infecţioase le imprimă manentele lor
ţesuturilor vii, a scris schimbări. O a doua o
următorul pasaj, care constituie
pare redactat de noi: complexitatea lor:
„Cum se poate reproducerea, într-
presupune că creierul adevăr, nu depinde
este organul numai de circulaţia
memoriei, dacă el se generală, ci depinde şi
schimbă mereu? Cum de circulaţia
se face că această particulară a creierului
schimbare nutritivă a şi este verosimil să
tuturor moleculelor existe, chiar şi la
creierului nu distruge nivelul acesteia,
orice memorie? Lucrul variaţii locale care au
acesta nu se întâmplă o mare influenţă. Iar
deoarece, în procesul aceasta nu este totul:
nutritiv, asimilarea se face trebuie ţinut seama
într-un mod perfect exact. de calitatea sângelui în
Efectul produs de o aceeaşi măsură ca şi
impresie asupra de cantitatea lui.
creierului (fie că este Este imposibil să se
vorba de o percepţie, determine, fie şi
fie de un act numai în linii mari,
intelectual) este fixat rolul fiecăruia dintre
aici şi reţinut, aceşti factori în
deoarece partea, mecanismul
oricare ar fi ea, care a reproducerii. Trebuie
fost schimbată de să ne limităm la a
acea impresie este reliefa faptul că
exact reprezentată de circulaţia şi
partea care îi succedă 156
în cursul nutriţiei"4.
Oricât de paradoxală
ar putea să pară o
apropiere între o
maladie infecţioasă şi
memorie, ea este,
aşadar, în mod riguros
exactă din punct de
reproducerea prezintă circulaţia la un grad
variaţii corelative. Iată excepţional, grupurile
principalele fapte care de senzaţii cauzate de
ne pot veni în sprijin: obiectele
Febra, la diversele înconjurătoare pot fi
sale grade, se reanimate cu o mare
asociază cu o supra- claritate, adesea
activitate cerebrală. traversând chiar
Memoria participă aici întreaga viaţă"5.
în bună parte. Ba chiar Să mai subliniem în
am văzut ce punct ce măsură
surprinzător de reproducerea este les-
activare poate atinge. nicioasă şi rapidă în
Se ştie că în febră acea perioadă a vieţii
rapiditatea circulaţiei în care sângele este
este excesivă, că propulsat în curenţi
sângele este alterat, repezi şi abundenţi şi
încărcat de elemente în ce măsură devine ea
care provin dintr-o lentă şi dificilă atunci
denutriţie prea rapidă, când vârsta
dintr-un travaliu de încetineşte circulaţia
combustie exagerat. Mai putem nota şi
Găsim deci aici o faptul că la bătrâni
variaţie în calitate şi compoziţia sângelui
cantitate, care se este alta, că acesta
exprimă printr-o este mai puţin bogat
hipermnezie. în globule şi în
Chiar şi în afara albumină.
stării de febră, La persoanele
„impresii obişnuite, epuizate de o boală
care nu au prezentat îndelungată, memoria
nici un interes, survin slăbeşte o dată cu
adesea în memorie, pe circulaţia. „Subiecţii
când impresii mult mai foarte nervoşi, la care
importante sau activitatea inimii a
impozante au dispărut. scăzut considerabil, se
Examinându-se plâng de obicei de
circumstanţele, vom pierderea memoriei...
găsi adesea că aceste simptom care
impresii au fost diminuează pe măsură
receptate atunci când ce circulaţia revine la
energia era maximă, normal"6.
când exerciţiul, Există o exaltare a
plăcerea, sau ambele, memoriei atunci când
sporiseră considerabil circulaţia a fost
activitatea inimii. modificată de
Romancierii au notat stimulenţi ca haşişul,
ca pe o trăsătură a opiul etc, care excită
naturii umane faptul sistemul nervos înainte
că, în momentele în de a duce la o stare
care o emoţie puter- finală de depresie.
nică a excitat 157
THEODU MEMORIA ŞI
LE PATOLOGIA
RIBOT EI

Alţi agenţi terapeutici evocată sau să

produc un efect rămână surdă la apel.
contrar, de exemplu Este de ajuns ca un
bro-mura de potasiu, singur element nervos
a cărei acţiune este să fie pus în mişcare
sedativă, hipnotică, şi sau sa rămână
care, luată în doză paralizat: mecanismul
mare, produce o bine cunoscut al
încetinire a circulaţiei. asociaţiei explică
Un predicator a fost restul. Câţiva fiziologi
obligat să întrerupă au emis opinia că
folosirea acesteia, lapsusurile1 limitate şi
deoarece aproape că temporare ale
ajunsese să-şi piardă memoriei se
memoria; aceasta i-a datorează unor
revenit de îndată ce a modificări locale şi
încetat tratamentul. tranzitorii în calibrul
Din toate aceste arterelor, sub influenţe
fapte reiese o vasomotorii. Ei au invocat
concluzie generală: drept argument faptul
exerciţiul normal al că reamintirea este
memoriei presupune o bruscă şi că este de
circulaţie activă şi un obicei cauzată de o
sânge bogat în emoţie şi că emoţiile
materiale necesare exercită o influenţă
integrării şi deosebită asupra
dezintegrării. De sistemului nervos
îndată ce această vasomotor.
activitate se în acele cazuri de
exagerează, există pierdere completă a
tendinţa spre excitaţia memoriei, despre care
morbidă; de îndată ce am dat numeroase exemple,
ea scade, există reamintirea depinde de
tendinţa spre circulaţie şi de
amnezie. Este nutriţie. Dacă
imposibil să precizăm reamintirea este
mai mult fără a intra bruscă (ceea ce se
în pură ipoteză. De ce, întâmplă rareori),
în mod preferenţial, ipoteza cea mai
cutare categorie de probabilă este aceea
amintiri este activată a unei sincope
sau abolită? Nu ştim. funcţionale, a unei
Există atâta nepre- stări „de inhibiţie"
văzut în fiecare caz care încetează dintr-
particular de amnezie odată: această
şi de hipermnezie problemă este una
încât ar fi himeric să dintre cele mai
încercăm o explicaţie. obscure ale fiziologiei
Probabil că modificări sistemului nervos.
organice foarte 158
fugitive, cauze
infintezimale fac ca,
singura dintre toate,
cutare serie să fie
 Dacă reamintirea sau anatomice.
rezultă dintr-o Conservarea este
reeducare (caz asigurată de nutriţie,
obişnuit), rolul capital care fixează fără
pare a reveni nutriţiei. încetare deoarece
Rapiditatea cu care se reînnoieşte fără
reînvaţă arată că nu încetare. Capacitatea
este pierdut totul. Celulele repro-ductivă ni s-a
au putut fi atrofiate; dar părut că depinde mai
dacă nucleii lor ales de circulaţie.
(consideraţi, în A conserva şi a
general, ca organele reproduce: întreaga
lor reproductive) dau esenţă a memoriei
naştere altor celule8, este astfel ataşată la
bazele memoriei sunt chiar condiţiile
prin aceasta restabilite: fundamentale ale
celulele-fiice seamănă vieţii. Restul -
cu celulele-mamă, în conştiinţă, localizare
virtutea acelei exactă a amintirilor în
tendinţe a oricărui trecut - nu este decât
organism de a-şi o perfecţionare.
menţine tipul şi a Memoria psihică nu
tendinţei oricărei este decât forma cea
modificări dobândite mai înaltă şi mai
de a deveni o complexă a memoriei.
modificare transmisă; A te mărgini la aceasta,
memoria nu este în ca majoritatea psihologilor,
cazul acesta decât o este a te condamna dinainte
formă de ereditate9. de a nu vehicula decât
abstracţii.
O dată ce am
stabilit aceste
în rezumat, aspecte preliminare,
memoria este o am clasificat şi am
funcţie generală a descris maladiile
sistemului nervos. Ea memoriei; şi cum o
are drept bază observaţie bine făcută
proprietatea pe care o valorează întotdeauna
au elementele de a mai mult decât o
conserva o modificare descriere generală,
receptată şi de a fiind mai instructivă şi
forma asociaţii. mai sugestivă, am
Aceste asociaţii, ilustrat fiecare tip
rezultat al experienţei, morbid cu câteva
le-am numit dinamice, exemple clare şi
pentru a le distinge autentice.
de asociaţiile naturale
159
THEODUL MEMORIA ŞI
E RIBOT PATOLOGIA EI

După ce am destul de rare în care

traversat o masă de disoluţia progresivă a
fapte care va părea memoriei este urmată
multor cititori de o vindecare:
plicticoasă, ne-am amintirile revin în
oprit asupra ordinea inversă a
rezultatelor generale pierderii lor.
care reies din ele: Legea regresiunii
în primul rând ne-a permis să
necesitatea de a descompune explicăm reviviscenţa
memoria în mai multe extraordinară a
memorii, a căror anumitor amintiri ca
independenţă este pe o întoarcere a
clar stabilită de cazurile spiritului îndărăt, la
patologice. condiţii de existenţă
Am arătat apoi că care păreau dispărute
distrugerea memoriei pentru totdeauna.
are loc conform cu o Am ataşat legea
lege. Neglijând noastră la un principiu
tulburările secundare, fiziologic:
de scurtă durată, „Degenerescenta
puţin instructive loveşte în primul rând
pentru cei care au o ceea ce s-a format mai
evoluţie normală, am recent", - şi la un
constatat: principiu psihologic:
în cazul disoluţiei „Ceea ce este
generale a memoriei, complex dispare
pierderea amintirilor are un înaintea a ceea ce
mers invariabil: faptele este simplu, deoarece
recente, ideile în general, acesta a fost de mai
sentimentele, actele. puţine ori repetat în
în cazul de disoluţie experienţă".
parţială cel mai bine 160
cunoscut (uitarea
semnelor), pierderea
amintirilor are şi ea
un mers invariabil:
numele proprii, numele
comune, adjectivele şi
verbele, interjecţiile,
gesturile.
în ambele cazuri
mersul este identic.
Avem de-a face cu o
regresiune de la cel
mai nou la cel mai
vechi, de la complex
la simplu, de la
voluntar la automat,
de la mai puţin
organizat la mai bine
organizat.
Exactitatea acestei legi
a regresiunii este
verificată de cazurile
 în fine, studiul nostru
de patologie a memoriei Maudsley,P/jysi'o/og/ed
ne-a condus la o concluzie e/'e.sp/7(,trad. Herzen.p.
generală: memoria 140.
constă dintr-un 4 J.Paget, Lectures on

proces de organizare surgicalpathology, voi. I, p.

în grade variabile, 52. A se vedea şi
cuprins între două Maudsley, op. cit.,, pp. 477-
limite extreme: starea 478.
nouă, înregistrarea 5 Herbert Spencer,

organică. Principes
depsychologie, voi.
I, p. 239.
NOTE 6/b/d., p. 241.

1„Am cunoscut - spune

7 După cum este
Abercrombie - un actor cunoscut, termenul lapsus
distins care, chemat are următoarele
să-1 înlocuiască pe sensuri: 1) incapacitate
unul dintre confraţii săi de moment a cuiva de
bolnav, a trebuit să a-şi aminti de ceva de
înveţe în care este sigur că are
câteva ore un rol lung cunoştinţă (de
şi dificil. El 1-a învăţat exemplu, un nume
foarte repede şi 1-a propriu sau comun);
jucat cu o 2) eroare comisă de o
perfectă exactitate. persoană, nu din
Dar, imediat după neatenţie, cum se
spectacol, 1-a uitat în crede îndeobşte, ci din
aşa măsură încât, cauze mai profunde,
având de jucat acelaşi cercetate de Sigmund
rol mai multe zile în şir, Freud în Psihopatologia
era obligat de fiecare vieţii cotidiene (a se
dată vedea S .Freud, Opere IV,
să-1 pregătească din traducere, avanprefaţă
nou, neavând timp, şi note de dr. Leonard
spunea el, să-l Gavriliu, cu o prefaţă
„studieze". întrebat de acad. Vasile
asupra procedeului mental Pavelcu, Editura
folosit atunci când a jucat Ştiinţifică, Bucureşti,
rolul pentru prima 1996). Lapsusurile
oară, el mi-a răspuns observate la omul
că pierduse cu totul din normal, arată Freud,
vedere publicul, apar ca un fel de fază
părându-i-se preliminară a aşa-
că nu are în faţa ochilor ziselor „parafazii" care
decât paginile cărţii şi se produc în condiţii
că, dacă ceva i-ar fi patologice. „Dacă -
întrerupt scrie Freud - se admite
această iluzie, s-ar fi că un mecanism
oprit în mod analog aceluia al uitării
instantaneu" (op.cit.p. de nume poate să
103). guverneze şi
2,,/a modalite [sic!] fenomenele de lapsus,
quis'estproduite", în explicarea acestora din
textul original. (Nota urmă devine facilă"
trad.) (op.cit., p. 206). Aşa
3 după cum a
demonstrat părintele
psihanalizei, starea lapsus prin slăbirea
fiziologică (oboseală controlului conştient,
etc.) poate să dar nu-l generează.
favorizeze apariţia unui 161
 THfiODULE RIBOT
Ca la toate „actele ratate", cauzele şi INDICE DE NUME
mecanismul lapsusului ţin de inconştientul
individului, analiza dezvăluind motive
adânci, caracteristice, incomplet refulate şi
gata să se dea de gol. (Nota trad.)
8 A se vedea nota 63 de la capitolul I. (Nota trad.)

9 Pentru mai multe detalii asupra acestui aspect, a se

vedea în Brain
articolul citat anterior.

ABERCROMBIE: 62, 115, BROADBENT: 131

144,150,151,161 AJURIAGUERRA: 134
ASELM de Canterbury, 59 ARSENI,
Constantin: 14,16 AZAM: 80,82,83,84,85
BAILLARGER,Jules;92,93,107,
134
BAIN, Alexander: 26,56,57,126
BALLANTYNE;49,61 BARBIZET,J.; 15
BASTIAN: 33 BAUDRY,F.: 137,138
BEALE,Lionel:31 BEAR,M.F.: 16
BEATTIE:115 BEHTEREV: 12 BERGSON: 61
BERKELEY,George:43,6l BINET,Alfred:
11,16 BREBAN,Nicolae:107 BRIDGES: 33
BRINTON: 33
BROCA,P.:60,127,131,134,135 BRODMANN:
60
C
CALMEIL: 114
CARPENTER: 24, 37, 57, 58,61,
71, 105, 106, 116, 118, 133,
144,150
CIOCULESCU, Eugenia: 151 CLEMENT al Vl-
lea: 141 CLIFFORD: 20
COLERIDGE,S.T.:143,151
COLLBURN,Zerah:110 COMBE, 105
CONSTANTINESCU.Ovid: 104
COOPER,L.N.:16 CRICK, Francis: 58
DĂN1LĂ, Leon: 14,16 DELAY.Jean: 15
DELBOEUFL:57,151 DEJERINE,J.J.:60
DORE,Gustave: 110 DOSTOEVSKI,F.M.:103

162 163
INDICE INDICE
DE NUME DE NUME

DROBISC GRASSET HERING: N,M.:107

H, M.W.: : 132 21,57 KORSAKO
102,108 GRATIOL HERZEN: V.Serghei:
DUFAY: ET, Louis- 108 15
82,83,85, Pierre: 60, HOLLAND KREINDLE
105 128,133, : 155 R,A.: 13,16
DUMBR 137 HOROCH KUSSMAU
AVĂ, GRIESIN E,Michel- L:126,128,1
Izabela: GER, Pierre: 106 29,131,
104 DU Wilhelm: HOSTETL 136.137,138
NN: 92, 93, ER,A.J.:16
79,105 106,107, HUXLEY: LAYCOCK:
DUVAL, 108,152 20 61,70,78,104
M.:151 HYDEN,H. LEGROUX:
HAMILT : 13,16 137
EB ON.Willia LEURET:
NE m: IA 106
R,F. 84,59,144 N LEWES, G.
F.:1 HARTLE OŞ H.:
6 Y,David:2 I.I 23,33.57,
EX 2,57 on 110,
NER HARTMA : 133,
: 36 NN, 10 147,15
Eduard: 4 1
FALRET, 34,58 IR LEYD
Jules: HECAEN. EL EN: 62
92,104,107,1 H.: 134 AN LINNE
08, HERBAR D: , Cari:
136,137 T.35 10 49,61
FAVILLE: 164 8 LORD
92 IT AT:
FELDMAN AR 123,13
N: 107 D: 7
FERR1ER, 12 LURIA
David: 9 .A.Q.:
30,40,57 15,134
FREUD.S.: JACKSON LUYS:
58,59,134,13 57,133
,J.H.:
5,161 61,65,67,6
9,98,
GALL.F.J.: 104
110,133 ,131,1
GAVRILIU, 36
Leonard: JANE
106, 107, T,
108,161 Pierre
GAZELLES: :
57 11,16
GOLU,Miha
K
i: 14,16
GOODGLA KANT,1.:6
SS.H.: 134 1
GRANV1LL KOEHLER
E, Mortimer: , 12
71,78 KOEMPFE
M 15 36, 62, 133,
MABILLO QUlNCEY. 161
N,Jean:141, N Thomasde: SPINOZA,B
140 N 141,150 .:10,16
MACAULE E SPR1NG:61
Y.Th.B.: W REAS SPURZHEI
50,61 T ON.J. MJ.C: 133
MACNISH: O ; 15 SQUIRE,L.
81,84,85,99, N: REY R.:16
105 49 NOL STERIADE.
MAGNAN; NI DS: Mircea:
104 E 90,10 10,15
MAIORESC LS 6 STEWART,
U,Titu: 108 E RITI: Dugald:
MARAJ: 58 N, 107 44,61,110
MĂRIE, J. ROG
Pierre: M. ERS:
:6 TAINE, H.:
134 49 44, 61, 62,
MAUDSLE 0 ROMBE 105,107,
Y: 20, 27, O RG,M.H 110,130,1
36, 41, 57, OGLE, .:141,15 33
136,152,1 W.:127 0 TONOlU,Va
61 OMBR ROSTA sile:135
MARGIN EDANE N.Leon: TROUSSEA
E ,Andre: 123,137 U, Armând:
ANU,Nic 136 RUSH: 57, 65,
olae: 16 144,145 104, 123,
MEILI,Ri 126, 127,
PAGET.J.:
chard:15, SANDER:1 131, 132,
161
16 47, 148, 13
PAPEZ,
MESMET 151 4,13
James W.:
: 84 SCANDEL 6,13
14
MEYNE LA: 144 7
PAVELC
RT:31 SCOTT,W TUL
U,Vasile:1
MOREL: alter:49 VIN
61
104 SECENOV G.E.
PAVLOV.
MOR1N, ,I.M.:9 : 16
I.P.:
Edgard: SEQUARD
12,57,58 165
135,136 , Brown:
PICK.Am
MOTET: 105,125
old:
104 SHARPEY
148,149,1
MOZART :72,74,79
51
: 110 SMERDEA
PIERON,
MULER, KOV: 103
Henri:9,15
Max:128, SOCRATE
PROUST,
138 : 104
Marcel:
MYCIEL SPENCER,
133, 137,
SKA.K.: Herbert:
150, 151
 INDICE DE NUME

VERNET,Horace: WERNICHE,C L A E D H U R IL E IR I Ş I U ţ JIV E R S

110 VIERORDT: arl:60,134 E N C I C L O P E DA IUC
51,62 WHITNEY:13O APĂRU T:
VIEUSSENS: 59 ,138 WIGAN:
VILLERMAY, 147 Bujor T. Rîpeanu, Cristina
Louyer 95, 104, WINSLOW.Forbe Corciovescu - Dicţionar de
116,1 s: 42,49,60,61, cinema 47.500 lei
33 79,105,108,133,14 Larousse - Dicţionar de
VILLIE 5,149,151 psihologie 37.900 lei
RS: 78 WUNDT: 26,39,59 Larousse - Dicţionar de psihiatrie
WYCHERLEY,Wi 46.900 lei
WATSON, lliam: 50,62 Larousse - Dicţionar de
James: 12,58 psihanaliză 24.900 lei
WEBER, H: Larousse - Dicţionar de filosofie
ZAZZO,Rene: 10, 32.900 lei
62 15, Larousse - Dicţionar de
sociologie 10.500 lei
Larousse - Dicţionar de civilizaţie
musulmană 24.900 lei
Larousse - Dicţionar de civilizaţie
egipteană 22.500 lei
Larousse - Dicţionarul spaţiului
32.000 lei
Jacques Derrida - Diseminarea 26.900 lei
Brice Parain - Logosul platonician19.900
lei
Marcel Gauchet - Inconştientul
cerebral 14.900 lei
Matila Ghyka - Filosofia şi
mistica numărului 27.900 lei
Jeanne Ancelet-Hustache -
Meister Eckhart şi mistica
166 renană 17.900 lei
Mircea Eliade - Mituri, vise şi
mistere 24.900 lei
Patricia Hidiroglu - Apa divină
16.900 lei
Franţois Brune - Hristos şi Karma
17.000 lei
Georges Dumezil - Uitarea
omului şi onoarea zeilor 26.900 lei
Georges Dumezil - Zeii suverani ai indo-
europenilor 24.900 lei
Rudolf Steiner - Mistica. Gând uman,
gând cosmic 14.900 lei
Rudolf Steiner - Evanghelia după
Luca 16.900 lei
Rudolf Steiner - Omul
suprasensibil în concepţia
antroposofică 18.900 lei
Rudolf Steiner - Creştinismul
esoteric 19.900 lei
Jeanne Guesne - Corpul spiritual 18.900
lei
Marc de Smedt - Tehnici de
meditaţie 22.900 lei
A T Mann - 32.000 lei Th. Ribot - Voinţa şi patologia ei
Principiile Gaston Berger 11.900 lei
reincarnării - Tratat practic Karen Horney - Personalitatea
17.500 lei de cunoaştere a nevrotică a epocii noastre 22.900
Christmas omului 14.900 lei lei
Humpreys - Alfred Adler - Frieda Fordham - Introducere în
Concentrare şi Cunoaşterea psihologia lui C.G. Jung 19.900 lei
meditaţie 24.900 omului ' Leonard Gavriliu - Inconştientul în
lei 28.900 lei viziunea lui Lucian Blaga 14.900
Platon - Dialoguri Alfred Binet - lei
(tiraj nou) 32.900 Sufletul şi corpul Vasile Tonoiu - în căutarea unei
lei 7.000 lei paradigme a complexităţii
Aristotel - Alfred Binet - 11.900 lei
Organon (voi. 1) Dedublarea William Shakespeare - Regele Lear
26.900 lei personalităţii ' 16.900 lei
Aristotel - Organon şi inconştientul William Shakespeare - Macbeth16.830
(voi. II) 43.000 lei 24.900 lei lei
Aristotel - Poetica
 Jdrarul

William Golding - Oameni de hârtie Ctaj-Napoca, str.

15.900 lei Cotita, nr.6,
Iris Murdoch - Dilema lui Jackson Tel./Fax:
24.900 lei 064/192408
Kazuo Ishiguro - Amintirea CP 559, OP. 9
palidă a munţilor 22.900 lei
Eugen Simion - Dimineaţa
poeţilor 30.000 lei
Tudor Opriş - Zoologia ' '
14.900 lei
Copacul fermecat - Poveşti 3.500
lei
Mihai Retegan, Cornel Lungu - 1956 -
Explozia 13.900 lei
Andrei Avram - Contribuţii
etimologice 10.000 lei
* * * - Lichidarea lui Marcel Pauker
6.000 lei
Album - Berthelot şi România
10.000 lei
Luminiţa Bădeliţă - Analiză
matematică pentru clasa a XII-a
3.900 lei

L A E D IT U R IL E IR I Ş I U N IV E R S
E N C I C L O P EV DO IRC
APĂREA:

Theodule Ribot -
Memoria şi patologia
ei Larousse -
Dicţionar de
civilizaţie greacă
Larousse - Dicţionar
de medicină Ion
Calafeteanu -
Români la Hitler
William Shakespeare
- Visul unei nopţi de
vară I. Kant - Critica
raţiunii pure Th.
Ribot- Memoria şi
Vladimir Jankelev
ria şi patologia ei
ich - Ireversibilul şi nostalgia

Comandând prin poştă o carte

apărută la una din editurile
IRI sau UNIVERS ENCICLOPEDIC
obţineţi o reducere de:
15%
Pentru comenzi cu o valoare mai mare de 60 000 lei obţineţi o reducere
de:
20%
Costul expedierii prin poştă e suportat de edituri.
Adresa: CP 33-2, Bucureşti, România \ - •'
TelJfax: (401) 222 62 86,222 53 52,222 54 20
 THEODULE RIBOT
MEMORI
S I P A T O L O G IA E

„în lipsa memoriei, viaţa psihică (admiţând că prin absurd ar putea să

existe aşa ceva) s-ar pulveriza într-o serie de momente izolate, trăite
strict în prezent (deci de fapt netrăite!), fără raport cu trecutul şi nici cu
clipa imediat următoare. Memoria este aceea care ne dă sentimentul
continuităţii, fiind un instrument strategic al dezvoltării şi adaptării. Cu cât

în memoria noastră se depozitează un trecut mai bogat şi mai variat, cu

atât perceperea şi priceperea prezentului sunt mai ample şi mai profunde,
iar previziunea evenimentelor viitoare, planificarea şi dirijarea în
cunoştinţă de cauză a conduitei, în vederea atingerii scopurilor fixate,
devin tot mai exacte şi adecvate."
Dr. LEONARD GAVRILIU

ISBN 973-97627-8-6