Sunteți pe pagina 1din 4

EDY - Timpul zboară sau curge? Pentru unii zboară, pentru alţii curge.

Câteodată trece,
alteori stă. Unii văd vapoare, alţii feţe din profil, alţii văd o mare întinsă, alţii văd deşertul gol.
Eu le văd pe toate acestea în imensitatea lor. Bucurie, bucurie, astăzi a fost ziua ta. Timpul
trece, timpul zboară, timpul curge spre o altă bucurie. Altă zi. Tot a ta. Îţi dai seama? Toate
zilele-s ale tale, toate pot fi sărbătoare. Însă ce e prea mult strică. Nu mai ai context să vezi.
Cât contează o zi frumoasă când petreci şi te distrezi. Şi mai sunt şi alte lucruri importante-n
viaţa ta. Nu doar timpu-i ce contează. Mai eşti tu cu ce îţi place. Să faci. Să vezi. Să nu... dacă
le încadrezi în timp..ce se întămplă? De ce te pierzi? Vino-ţi în fire şi scrie şi scrie şi scrie...
scrie azi şi scrie mâine ce vei face şi ce-ai făcut. Ai un plan, ai o idee? Ai şi pus-o pe hârtie? E
primul pas spre materializarea ei. Din gând trece pe hârtie. Din nevăzut, acum o vezi. O simţi.
Mai departe...o să ştii tu cum s-o realizezi. Orice drum începe cu un pas. Un pas. Mic. Târât.
Fie cum o fi. Dar FIE!...

CRISTINUTZA - Peştera Focului

Aceasta este peştera focului. Ai fost vreodată în ea? Ai vrea sa mergi? Unde este
această peşteră? Ce fel de foc e acolo?...
Un foc care nu te arde, ci te încălzeşte. E focul iubirii? E focul ambiţiei? E focul
succesului? E focul puterii binelui?...
E focul tău...
Te întreb din nou. Ai fost in peştera focului? Ştii să arăţi şi altora drumul? Poţi fi un
ghid bun?...
Da.

Uite cât e de frumos


Muntele în depărtare,
Apa ce luceşte-n zare,
Cerul galben diamant.

Drumul şerpuie în iarbă,


Înfloreşte lângă apă,
Roşu, roz şi griuri mov,
Flori de stepă cresc spre nori.

Norii-s mici şi-s cercuri negre,


Praf şi apă şi polen,
Sunt aproape de pământ
Şi se-ascund în buruieni.

Tablouaş micuţ micuţ,


Poartă spre o altă minte,
În culori şi forţe sfinte,
Ce se-adună-n doi ochi verzi
NATALIA - Poarta viitorului

...să treci în fiecare zi prin poarta viitorului...


…să treci în fiecare oră prin poarta viitorului…
…în fiecare clipă…
Tu îţi dai seama? Îţi imaginezi ce înseamnă asta? Să ai controlul asupra viitorului tău.
Asta înseamnă că toate porţile îţi sunt deschise. Porţile viitorului din fiecare clipă. Go
in there and show them who you are. Intră şi arată cine eşti. Cât de bine poţi să arăţi. Cum ştii
să creezi de frumos. Cât de amabil poţi să fii. Cât de puternic eşti. Cât eşti de bun în ceea ce
faci. Bucură-te acum! Şi acum! Şi acum! Şi acum!...şi…şi…şi….acum…..acum...

Fost-am ieri şi azi şi mâine


Pe sub munţi şi sub coline
Căutat-am mult şi bine
Florile ce sunt în mine...

Şi-am ajuns la malul mării


Şi-am strigat de-a lungul zării
Şi-am cântat de bucurie
Florilor de Energie...

Sub umbrela lor de ploaie


M-am ascuns de nori şi soare
Şi m-am dus încet pe-o cale
În ale luminii culoare...
CRISTI - Floarea-i albastră
Floarea din glastră
Patru petale
Cercuri din vale
Valea luminii
Lumina lunii
Luna cea mare
Luna din soare
Soare răsare
Soare apune
Sferele zboară-n
Lumea amară
Griul se-mparte-n
Negru de moarte-n
Albul luminii-n
Lumina lunii...
Luna albastră-n
Lumea măiastră-n
Jocul iubirii-n
Albastrul luminii
Focului...

Gândul zboară. Zboară departe. Oriunde vrei. Oriunde vreau. Atât de mult îmi place.
Luminiş într-o poiană vara. Pajişte proaspăt cosită. Început de miros de fân. Zumzet
de albine. Raze de soare călduţe cad ici şi colo printre umbrele copacilor din jurul luminişului.
În centru e un cerc de rai. Iarbă moale. Iarbă verde. Te loveşti de o creangă de măr sălbatic. Şi
îţi culegi un măr. E dulce acrişor. Aproape copt. Într-un copac se joacă două veveriţe. Le
chemi la tine şi uimitor! Vin! Le dai mărul. Şi il iau şi fug din nou în copac. Ce drăguţe sunt.
Gândul zboară. Departe. Pe o barcă de copac într-o mare tropicală. Deloc adâncă.
Caldă. Albastru alexandrin. Vezi peşti viu coloraţi. Portocaliu electric, verde smarald, galben
solar, albastru marin, roşu de lavă. Ce mulţi sunt! Nisipul e alb pe fundul mării. Te întorci şi
vezi o insulă la 100 de metri. Palmieri înalţi îngrădesc malurile. E amiază. Soarele e puternic.
Dar bate vântul. E plăcut. Te dai jos din barcă. Apa îţi ajunge la piept. Te îndrepţi spre mal.
Valurile te lovesc din spate şi tu te ridici odată cu ele. Ca şi când erai copil şi te jucai cu
valurile. Îţi vin în minte amintiri plăcute...
Gândul zboară. Zboară departe. Acoperişul lumii. Munţi falnici. Vânturi puternice.
Aer rarefiat. Ger. Haine groase. Ace de gheaţă îţi brăzdează faţa pe jumătate descoperită. Dar
treci peste toate astea. Vrei să ajungi în vârf. Pentru prima dată. Şi nu te laşi. Aşa ai învăţat.
Să nu te laşi niciodată cu adevărat. Poţi lua câte pauze vrei, dar nu renunţi. Pentru că ştii că
poţi până la urmă. Incredibil câtă încredere ai învăţat să ai în tine. Cele mai cumplite dureri le
înduri, dar ştii că eşti puternic. Chiar şi încrederea în tine ţi-o pierzi câteodată, şi totuşi, nu te
laşi. Ştii că
trece. Şi iar te ridici. Şi urci muntele. Şi urci. Şi urci. Şi urci. Şi ajungi în vârf. Şi urci mai
departe. Şi urci. Şi urci. Şi urci... şi ajungi în adâncurile lumii...şi gândul zboară...negru, gri,
roşu, galben. Peştera celor 3 persoane. Gândurile lor zboară mai departe...mai departe în
marea gândurilor şi oceanul viselor.
Sunt un simbol al puterii extraordinare din noi, din fiecare. Amintiţi-vă din când în
când cine sunteţi cu adevărat. Face bine.