Teatrul a fost este si va ramane reflexia faptelor a
intamplarilor si a vietii noastre.Teatrul reuseste foarte
bine sa decanteze adevarul de minciuna, aparenta de esenta, este cum s-ar spune oglinda vremii. Din generatia veche a teatrului romanesc fac parte nume mari precum :Vasile Alecsandri, I.L Caragiale , B St Delavrancea ,C. Petrescu, Al. Kiritescu , G. Naum , M. Sorescu ,M. Iar din generatia noua : Stefan Peca , Saviana Stanescu , Gianina Carbunariu si multi altii. Toti acesti actori enumarati mai sus fiind cunoscuti pe plan international Vorba lui Creanga "Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la"...valorile perene ale teatrului romanesc ma umplu de mandrie nationala. Teatrul romanesc a atins cu gratie toate formele genului, drama sociala,satira,comedie, drama istorica, psihologic pornind de la Vasile Alexandri care face " teatru de instituire" si care este" savuros si extrem de actual", dupa cum remarca dna Ana- Maria Nistor si pana la Eugen Ionescu, parinte al Teatrului Absurdului si primul roman ajuns membru al Academiei franceze Cel mai exportat autor dramatic roman este Mihail Sebastian cu a sa opera Steaua fara nume , urmat de clasicul I.L Caragiale .Alti autori cunoscuti pe plan international sunt Matei Visniec si Saviana Stanescu. Fata de perioada in care au trait clasicii dramaturi romani , acum dramaturgia s-a schimbat, ea a devenit o
meserie cu o tehnica de invatare, cu program. Nu mai
suficient sa ai talent si iscusinta in arta dialogului, sau cum zicem noi" sa ai replica", acum se invata structurarea si evolutia suspansului, bataie si ritmul...se invata tehnica de a scrie....Vreau sa spun ca este o reteta. Nu pot sa nu observ o tendinta populara actuala a teatrului romanesc acela , de Omul teatru , care este la randul lui atat actor cat si scenarist si regizor. Dar oare nu la fel au facut Shakespeate si Moliere, nu erau ei si autorii si performerii spectacolelor lor? Vorba poetului" Toate-s vechi si noua toate", nimic nu e nou sub soare in materie de arta teatrului. Totul s- a inventat de mult. Poporul roman este histrionic, noi avem teatrul in sange. . Orice roman/care care ne-a captivat devine subiect de spectacol,orice intamplare, un fapt divers din ziar, un anunt la Tv ,toate acestea sunt pt actorul ( care scrie si joaca ce scrie) toate sunt subiecte de spectacol. Putem fi mandrii ca teatrul este atat de bine aspectat, ca e atat de gustat de publicul de toate categoriile si de toate varstele.