STILUL PUBLICISTIC este propriu presei scrise şi mijloacelor de Particularităţile stilulului artistic: comunicare în masă. limbajul conotativ vocabularul bogat (conţine arhaisme, neologisme, elemente de argou şi Particularităţile stilulului publicistic : jargon) destinat unui public eterogen (variat), cu o pregătire profesională diferită ambiguitate şi echivoc sau cu diferite niveluri de cultură structură gramaticală variată are scopul de a informa publicul, de a comenta fapte de viaţă socială, de se adresează sensibilităţii, intelectului şi generează emoţii estetice interes economic, politic pe înţelesul tuturor expresivitate foarte mare vocabularul divers acumulând inovaţii şi clişee caracter subiectiv varietatea şi bogăţia vocabularului determinate de diversitatea tematicii uneori apar abateri de la normele limbii literare abordate funcţia poetică şi expresivă (emotivă). limbaj accesibil publicului variat folosirea citatului şi a mijloacelor extralingvistice (fotografii, filme) STILUL ŞTIINŢIFIC este caracteristic oricărei lucrări de specialitate, dintr-un structură gramaticală simplă domeniu ştiinţific sau altul. utilizarea limbii literare alături de formulări specifice limbajului cotidian Particularităţile stilulului ştiinţific : amestecul de elemente ce provin din celelalte stiluri funcţionale obiectivitatea , claritatea, precizia pentru a capta atenţia cititorilor apelează la titluri şi subtitluri incitante, impersonalitatea, expresivitate zero imagini, ilustraţii grafice, culoare specializarea lexicală: termeni din tehnică şi ştiinţă funcţia refernţială, conativă, expresivă limbajul denotativ, neologic (datorită înnoirii tehnicii şi a ştiinţei) Textul publicistic reflectă realitatea imediată: anunţul, apelul, articolul, limbaj de specialitate greu de înţeles de către nespecialişti comentariul, interviul, cronica, ştirea sintaxă simplă Textul publicitar are funcţia de convinge şi de a informa: anunţul, prospectul, scop informativ spotul publicitar, reclama, afişul, catalogul de expoziţia. absenţa ambiguităţii, echivocului şi a figurilor de stil funcţia exclusiv referenţială (cognitivă), transmiţând informaţii, STILUL COLOCVIAL (FAMILIAL) folosit în relaţiile particulare, în viaţa raţionamente, idei cotidiană
STILUL OFICIAL-ADMINISTRATIV se întâlneşte în relaţiile oficiale în Particularităţile stilulului colocvial
domeniul social, economic, diplomatic, administrativ. încărcătură afectivă foloseşte formule de adresare Particularităţile stilulului oficial-administrativ asociere cu mijloace nonverbale, paraverbale absenţa oricărei nuanţe afective nu respecta intotdeauna normele limbii literare (elipsa) caracter obiectiv, impersonal, lipsit de afectivitate foloseste expresii, termeni argotici vocabular sărac foloseste diminutive, augmentative,cuvinte in vocativ , vorbirea la limbaj denotativ imperativ, interjecţii accesibilitate, precizie, claritate caracter oral, expresiv formule stereotipe se caracterizează prin degajare, simplitate. exprimare neutră, rigidă, obiectivă, impersonală absenţa termenilor familiari, a cuvintelor populare, a argoului STILUL EPISTOLAR coordonarea este preferată subordonării Formule fixe (de datare, început, încheiere, semnătura) respectă normele limbii literare Ex: biletul, telegrama, scrisoarea, invitaţia, cartea de vizită