a n t o n l e bloom

despre intilnirea cu Dumnezeu

1\

In viatafiecaruia dlntre no. exisca dipe pf care le putern numi inti]nil~i. in drumel &111.1 spre Darnasc, pornlt in prigoana asupra cre~tinilor, Aoostolul Pavel s-a pomenit fata 1n fata (U Mintuito~ rul Hristos. Lumina acestei intnniri a fost atlt de pu~rnica, indt Pavel a orblt, Lumina oibitoare IRa oprit in ca~ea sa catre intuneric $1 Pavel a lnceput 0' viall neua, in viata a nlmoane de oameni, ~i nu door in veacurlle timpurii, d ~i acum, se intimpla astfel de ifn01nlrl: uneorl in dnrea EvangheUei sau lntr-un moment de aprofundare, in elipa unei trist1e'ti adlnd sau a unei bucurii fara nlargini; sau, pur ~isimplu, Intr-un moment in care Dumnezeu la pe dneva dintre noi ~i l se arata, punind inceput unel nol vie,i.

ANTONIE BLOOM, mltropolltul Surojului

Mitropolihll ANTONIE AL SUROJULUI (in lume, Andrei Borisovid Bloom) s-a nascut pe 19 iunie 1914, 1a Lausanne, in familia unui diplomat rus. Mama mitropolitului era sora compozitorului rus A. N. Skriabin. Copiliria viitorului mitropolit a stat sub semnul nesigurantei ii a1 suferintei proprii famillilor de emigranp din acea vreme. Primii ani ai copilAriei §i i-a petrecut in Persia, iar dupa 0 perioada de peregrinari s-a stabilit, impreunacu familia, in Franta. A absolvit Facultatile de Biologie §i. Medicina la Sorbona. in 1939 este inrolat ca medic chirurg in armata franceza, Band parte din gruparea antifascista.. rn perioada razboiului, mai exact in 1943, este tuns calugar, in tama.. iar in 1948 este hirctonit preot §i trimis ca. misionar in Anglia. Din 1957 devine episeop, iar din 1962, arhiepiscop a1 nou-infiintatei eparhii a Surojului (subordonata canonic Patriarhiei Moscovei). in 1966 este ridieat Ia rangul de mitropolit.

Mitropolitul Antonie este cunoscut §i iubit in intreaga IUITtE~ ant de credinciosii ortodocsi, dt §i de eterodocsii in mijlocul carora i-a fost Mrazit sa ttaiasca §i sa propovaduiasca A adormit in Domnul in 2003, in Anglia. dupa 0 viata slujitii lui Hristos, Wsindin urma 0 bogata. opera 9i chipul unui arhiereu-model a1 vremii sale.

ANTONIE BLOOM Mitropolitul Surojului

Despre intilnirea eu Dumnezeu

Traducere din limba rusa de Mihai Costis

Editie mgrijita de Ieromonah Savatie Bastovoi

Redactor:

Elena Marinescu

Coperiii:

Ierom. Savatie Bastovoi

Traducerea s-a facut dupa originalul in limba rusa; CELOVEK PERED BOGOM.

Oespre intilniri si despre ultimele impliniri

© Ierom. Savatie Bastovoi

© Editura Cathisma, pentru prezenta editie, Bucuresti, 2007

cathisma@mai1ru

Creafia ca intilnire. intilnirea cu Dumnezeu in infati~e Sale.

Intilnirea mortii, Nasterea lui Hristos ca 0 intilnire a lumii cu Dumnezeu.

I. COSD$. Mihai (trad.)

ll. Bastovoi, Stefan (ed, $t.)

231

F iecare post este 0 asteptare, Postul Nasterii ne pregateste pentru clipa cind, cu 0 adinca pietate,

cu recunostinta ~, impreuna CU acestea, cu constiinta unei frici profunde, il vom intimpina pe Fiullui Dumnezeu intrupat. Aoeasta perioada a postului este timpul de asteptare a sosirii Lui, la fel cum, in timpul Postului Mare asteptam, incordati in intunericul crepuscular, momentul de strafulgerare, de sclipire a minunii fuvierii Domnului. 0 asteptare plina de fra.-

Deserierea CIP a Bibliotedi Nationale a Rominiei

ANTONIE DE SUROJ. mItropoUt

Despre intiInirea en Dumnezeu I Antonie Bloom, mitropolitul Surojului; trad. din lb. rosA: Mihai C~: eel tngrij.: ieromonah Savatie Bastovoi, - Bucu~ti: Cathisma,2007

ISBN 978-973-88442.()..9

5

ANTONIE BLOOM

DESPRE INTtLNIREA eu DUMNEZEU

mintare implimta printr-o bucurie nespusa, ce inseamna nu doar inceputul unei noi, eteme vieti, ce ni se deschidecu putere noua, profunzime noua, ci ~i inceputul unei noi vocatii umane. Devenim faptura noua, trimisa tntr-o lume pacatoasa, orfana, pentru a vesti aid nu doar venirea Domnului, ci §i biruinta Sa; pentru a vesti nu doar plinirea asteptarii, ci §i ca asteptarea s-a incheiat §i totul ne este deschis inainte.

Dar la inceputul §i la sfirsitul ambelor perioade ale istoriei mai exista ceva: prima intllnire §i ultima intilnire. Iar pe acest parcurs, de Ia prima mtllnire a creatiei pina la cea din urma, are Ioc un §ir imens de intilniri. Are loe intilnirea inevitabila, aceeasi pentru top.. cu moartea; au Ioc, de-a lungul vietii, intilniri in care, parca neasteptat, sufletul i§i deschide usilc, cind putern lncapea apropierea lui Dumnezeu, n cunoastem altfel, intr-o latura noua §i intram cu El intr-o noua comunicare, in bucurie ~ preschimbare. Mai este ~ intilnirea fapturii cu {apturs, a ornului cu alt om, ~ a omului cu lumea ee-l inconjoara.

Vreau sa vorbim astazi §i despre intilnire, §i despre implinirile ceIe din urma,

La inceputul Vechiului Testament, primul rind at Carpi Facerii spune ca Dumnezeu a facut cerul ~i pamintul. In acest scurt enun] incape toata bunavestirea faptului ca sintem ziditl de Dumnezeu, dimpreuna cu toate celelalte cite exista, ca toate au fost chemate din nefiinta prin cuvintul atotputemic §i facator de minuni allui Dumnezeu. Nu prin cuvint autoritar, prin cuvint ce ne-ar chema, impotriva vointei noastre, din nefiinta spre filntare, ci prin unul al dragostei, Creind lumea, Dumnezeu spune pard fiecareia dintre fapturile Sale: vino §i Imparte cu Mine bucuria fiintMii! Vino, caci imi esti drag; vino, toata dragostea Mea ip stit deschisa in fata, toata ip este propusa ~i data. .. Creatia este minunea in care Dumnezeu ne cheama la sarbatoare, Ia masa unei iubiri redproce. Daca am putea sa ne imaginam ce se intimpla in acest moment: toata zidirea, de Ia cea mai mica farima de nisip pina la om - eel mai complex din intreg universui -, iese din nefiinta §i i§i concepe propria fiintare, devine constienta de faptul ca traie§te. Eu exist! Exist, deoarece in fata mea stit Dumnezeu, eel care rn-a chemal spre imparta§irea bucuriei cu Sine, spre sarbatoarea dragostei recipro-

6

7

ANTONIE BLOOM

DESPRE lNTiLNIREA CU DUMNEZEU

Apoi a avut loc caderea; omul L-a pierdut pe Dumnezeu, s-a pierdut pe sine insusi ~i a pierdut vederea frumusetii tapturii, a armoniei, a drumului sau, lar im-

preuna cu omul- cad el a fost pus calauza a toata zidirea spre plinatatea vietii ~i a fiintarii - s-a raUdt ~i zidirea in~i, iar lumea a devenit a~ cum 0 ~m astazi: adesea infioratoare, amara, rece, cruda, Dar ~ in aceasta lume a dimas 0 lumina; dupa cum spune Evanghelia de la loan, lumina lumineaza in intuneric §i. intunericuI nu 0 poate cuprinde (loan 1, 5) - adica nu a destramat-o, nu a incaput-o. Intunericul ramine, dar este strapuns de lumina, de lumina lui Dumnezeu ~i de ceea ce a mai ramas luminos ~ minunat in fiecare faptura. Lumina Iumineaza in intuneric; ¢, desi viata noastra adesea decurge intr-un amurg mai mult sau mai putin intunecos, niciodata nu va cadea intr-o bezna complete, impenetrabila Iurninii.

Iar in acest semiintuneric in care traim exista dipe de iluminare. Exista clipe cind Dumnezeu i~ arata prezenta Sa cu o forta imbatabila, Se infap§eaza patriarhilor, prorocilor, judecatorilor, dreptilor Vechiului Testament, barbatilor ~i femeilor, celor mici ~ celor mario in astfel de dipe de iluminare, de strafulgerari orbitoare se face auzit cuvintul lui Dumnezeu - puternic, autoritar §i mintuitor - sau se arata lucrarea Dumnezeiasca: prin

ce ... Cit de mare trebuie sa fie aceasta minune, cind zidirea este chemata din nefiinta §i pusa fata catre fata cu dragostea lui Dumnezeu! ~i eita bucurie, ata mirare pentru fiecare faptura e sa priveasca dragostea lui Dumnezeu §i, cautind in jur, sa se vada inconjurata de alte fapturi, partase ale aceleiasi iubiri a lui Dumnezeu, la fel de mult dragi Lui, fapturi ce raspund, in aceasta feciorelruca, primordiala desavirsire a dragostei lui Dumnezeu, cu 0 dragoste desavir§ita, sc1ipitoare, triumfatoare. Astfel a fost prima intilnire a lui Dumnezeu cu zidirea Sa §i a fapturii cu Ziditorul sau, co toata lumea ce abia incepea. uta bucurie ~i cilA frumusete - sa fii iubit, ineit sa fii chemat la fiintare. Si nu doar spre fiintare - ci la viata; nu doar spre a fiinta, d spre a imparp cu Dumnezeu aceasta minune a vietii ce se revarsa din El ~i curge prin venele noastre, ne strabate §i preschimba totul in miscare, in suflare, in bucurie §i frumusete, Astfel a fost prima intilnire.

8

9

ANTONIE BLOOM

DESPRE lNTILNIREA CU DUMNEZEU

10

timpla astfel de intilniri: uneori In dtirea Evangheliei, sau mtr-un moment de aprofundare, in clipa unei tristeti adinci sau a unei bucurii far~ margini; sau, pur ~i simplu, mtr-un moment In care Dumnezeu 11 ia pe cineva .dintre noi ~ i se arata, punind lnceput unei noi vieti, Aceasta orbitoare clips a ffitilnirii este, desigur, Irepetabila, urmarile ei lnss vor continua pe tot parcursul vietii, Alteeri clipa intilnirii este abia perceptibila chiar §i pentru eel ce traieste asemenea har de la Dumnezeu: este intilnirea in Tainele Biseridi: m Botez, in Mirungere, in lmpari3.§irea cu Sfintele Daruri, ffi taina Cununiei §i in cea a f~c3.intei; se intimpIa dipe in care valul se sfl§ie §i vedem departarile Hidl de ~fir§it ale vesniciei, frumusetea ei infinita, §i primim cumva nevazut, dar perceptibil, "vede.rea" lui Dumnezeu.

~i, in s~it, dupa cum am spus, inca o intilnire - imperioasa, profunda intilnire a mortii,

Adesea vedem moartea ca pe 0 despartire, deoarece ne gindim la noi §i Ia ceea ce se intimpIa pe pamint a murit omul drag, am ramas orfani, sintem nevoiti sa ne traim zilele ramase fara el, fa-

II

minuni ce izbavesc popoare, taInaduiesc §i inviaza din morti,

in afara Intruparii Fiului lui Dumnezeu praznuim §i alte evenimente: Na§terea Nascatoarei de Dumnezeu, Aducerea Ei la Templu - sarbatori dragi noua, tuturor, ce ne povestesc desprecum Dumnezeu a actionat asupra lumii zidite de EI, a varsat asupra ei 0 noua masura de lumina, cum biruinta lui Dumnezeu a cucerit, pas cu pas, aceasta lume orfana, ratacita. Aceste momente decotitura ale istoriei sint clipe de lumina, la fel cum stralucesc stelele pe indigoul infinit al cerului, stelele cMauzitoare, ce dau incredere ea lumina lumineaza, arde, ca nici un intuneric niciodata nu 0 va putea invinge.

In viata fiecaruia dintre noi exista elipe pe care le putem numi intilniri. In drumul sau spre Damasc, pornit in prigoana asupra crestinilor, Apostolul Pavel s-a pomenit fata in fata cu Mintuitorul Hristos. Lumina acestei intilniri a fost ant de puternica, inci:t Pavel a orbit. Lumina orbitoare I-a oprit in calea sa catre !_ntuneric $i Pavel a inceput 0 viala noua. In viata a milioane de oameni, §i nu doar in veacurile timpurii, ci §i acum, se in-

ANTONIE BLOOM

DESPRE iNTILNIREA CU OUMNEZEU

ra ea; prin aceasta moarte parca intreaga lume ar fi pierdut un om, ar fi ramas oriana. E doar 0 aparenta msa. Uitam ca ins~ esenta mortii consta in faptul ca se rup lanturile pamintului, se deschid larg usile vesniciei, ~i sufletul viu a1 omului se intilne~te fata in fata cu Dumnezeul eel Viu: aceasta incheiere a vietii, aceasta finalizare a sortii omenesti nu este sfir~itul. $i, din alta perspectiva, Biserica este o oaste ce nu seade niciodata, dupa cum spunea un preot rus; e 0 oaste in care oricine cade pe cimpul de lupta devine nemuritor ~i de neinvins, Orice om plecat spre cele vesnice nu mai apartine hiruintelor sau infrlngerilor pamintului. El este GU Dumnezeu - prin rugaciune, prin Infap§area inainte, prin dragoste. Prin dragostea fata de Dumnezeu §i dragostea fata de plunint, pe care 11 vede acum altfel, Ii vede durerea fara repulsie, groaza - fara £rica, nevoile - cu compatimire; ~i prin rugaciunea sa, prin dragostea sa, continua sa-i pazeasca pe cei de care, s-ar parea, s-a despartit.

fusa ~ cei ce ramin sint cumva continuarea vietii lui pammte§ti; in ei ar trebui sa ramina tot ceea ce a fost adevarat, luminos, nobil, sfmt din ceea ce au va-

zut, au primit ~i au trait prin viate celui ce a trecutin vesnicie,

Si, in fine, asteptam 0 alta intilnire: sfirsitul lumii, cind Domnul va veni intru slava Sa. E 0 finalizare, dar nu ~ un moment a1 istoriei, e intilnirea cu Dumnezeul eel Viu, cu Hristos fuvingatorul, cu Hristos Mintuitorul; este 0 bucurie... ~i dad. am fi fost oameni cu adevarat eredinciO§i, cit de mult am fi jinduit, dorit ~i 8§teptat intilnirea cu Dumnezeu prin moarte §i cu acea zi, lncare toate vor fi terminate, in care moartea insl§i, dupa cuvintele prorocului Isaia, va fi inghitita de biruinfi, cind orlee despArpre se va incheia ii Dumnezeu va fi toate in top (I Cor. 15, 28); cind Dumnezeu va umple, va plini cu Sine pe toate, ca un foe, ca 0 luminl, ca vlata ca bucuria, ca biruinta, Sfinta Scrtprura spune: ,,$i Duhul (Duhul Sfint, Duhullui Dumnezeu Ce sala§luie§te in Biserica) §i mireasa (adica, Biserica) zic: Vino. Vino, Doamne lisuse!" (Apoc. 22, 17-20) ... ~i ficcare dintre noi trebuie sa fie In stare sa se adreseze anume astfellui Dumnezeu: In asteptarea intilnirii. Da, inainte de intilnire vom trece prin incercarile pamintului, Dar oare nu a spus Domnul: "lar cind veti auzi de razboaie,

12

13

ANTONIE BLOOM

DESPRE tNTtLNIREA CU DUMNEZEU

~ de zvonuri de razboaie, sa nu va tulburap, caci trebuie sa fie, dar inca nu va fi sfirsitul" (Me. 13, 7)1 Fara frica, 1ini§tip, cu inima plina de bucuria faptului ca din strafundul groazei pamintesti se vor ivi zorii biruintei ~i ai intilnirii.

Asadar, intre caderea din rai §i nasterea lui Hristos vedem prima perioada de asteptare, cind intreg pamintul, vitregit, infrigurat, scufundat in pacate, tot mai mult mistuit de aeestea ~i de moarte, striga Ia cer chemind Mintuitorul, chemindu-L pe Dumnezeu - did pamintul nu se poate inalta, dar Durnnezeu poate cobori. Din mileniu in mileniu aceasta asteptare ba s-a intept, ba s-a impupnat, msa. s-a strecurat mereu ca 0 ~vita vie prin viata Israelului Vechiului Testament. $i iata ca asteptarea s-a plinit - Dumnezeu a devenit om; despartirea s-a tenninat; Dumnezeu este cu noi; unde sint doi sau trei adunati in numele Sau

. acolo este §i EI (Mt. 18, 20); unde nu este asteptat de nimeni, iara~i dupa cum spune Scriptura, EI sta la U§3 inimilor, mintilor, vietilor §i bate: se va deschide oare inima cuiva, se va deschide vreo viata, se va deschide vreun cuget catre cunoasterea vietii noi? Lumea nu mai e aceeasi,

Noi nu cunoastem lumea de pina la Hristos. Iar cind . ne gindim ca lumea noastra e infricosatoare, ea oamenii petree in singuratate §i ca intreaga ornenire e singuratica in acest uni vers imens, trebuie sa ne amintim ca oamenii au trait milenii intregi intr-o lurne In care inca nu p3§ise Domnul prin futruparea Sa. Chiar §i in larile in care pentru 0 scurta perioada triumfa, s-ar parea, ateismul, Hristos lucreaza §i traie§te, sufia Duhul Soot Au fost tnSa timpuri in care eram intr-atit de orfani, mot nici nu ne putem imagina. Noi triHm intr-o lume de dupa Intrupare, 0 lume inrudita cu Dumnezeu. Dumnezeu a devenit unul dintre noi, iar noi, in Hristos §i DuhuI Sfint, am devenit copii ai lui Dumnezeu, fii ~i £iice ale lui Dumnezeu; Dumnezeu ne-a devenit tata, in sens direct, intrucit noi sintern frati ~i surori ai lui Hristos, ca Fiului lui Dumnezeu lntrupat, devenit Fiu al Omului; sintern ai lui Dumnezeu ...

fu fiecare an traim din nou aceasta minune; ~i trebuie sa 0 trAim nu ca pe 0 sarbatoare bisericeasca, ea pe 0 slujba in biserica, ci ca pe un eveniment mondial,

. caci prin intrupare Hristos S-a inrudit nu doar eu noi, ci prin Trupul sau a de-

14

15

ANTONIE BLOOM

DESPRE INTltNIREA CU DUMNEZEU

venit familial cu toata creatia; nu exista firieel de prai, nu exista stea, nici graunte, nici munte, nici riu §i nici nor eare sa nu fie inrudit, in materialitatea sa, cu Trupullui Hristos. Toata lumea este in Hristos. Cit de mare e aceasta minune, cit de noul este aceasta intiInire a noas-

. trl cu lumeal Nu este pur §i simplu 0 mti1nire ca cea din ziua Facerii, cu faptura curatl §i feciorelnica adusa din nefiintl; e 0 intilnire cu faptura ce s-a inrudit ell Dumnezeu. Faptul cl nu vedem acest lucru vorbeste doar de orbirea noastra fi nu despre instdiinarea fapturii de la Dumnezeu. Trebuie s~ ne invatim sa vedem, iar atita timp cit ind.nu vedem, trebuie sa credem in aceasta minune: minunea fapturii innoite, minunea faptului ca inb1nirea (spre care tindem mereu, mai mult sau mai putln consdent, ba chiar §i inconstient) in adincurile lumli create de Dumnezeu §i in adincurile fiintei noastre omenesti a avut loc, ca grauntele noli vieti deja acazut in tarina §i a rasarit, ca focul - despre care Hristos a spus: "Foe am venit sa arunc pe pammt" (Le. 12, 49) - deja a cazut pe pamint, arde in strafundurile noastre §i lumineazii haric in toata lumea creatiei,

Un singur lucru mai ramine, straniu ~i strasnic faptul d\ omul nu a invatat pina lacapat sa se intilneasca nici cu Dumnezeu, nici ell sine, nici eu aproapele sau. Nu ~tim sa ne intilnim; intre noi ~i Dumnezeu, intre noi §i faptura exista bariere; sintem orbi, sintem surzi, sintem lipsiti de simturi, Dar mai intii de toate sintem speriati, ne temem de intilnire, dici a te malni inseamna a te "intllni pen~ tru totdeauna; a te intllni 0 data pentru vecie; intilnirea pune asupra noastra obligatii ~i responsabilitate.

intilnirea cu sine §icu aproapele. httilnirea personala cu Dumnezeu.

16

in timpul primei conversatii am vorbit despre trei intilniri: intilnlrea cu Dumnezeu, intilnirea cu sine ~i mtilnirea cu ornul. Am vorbit, de asemenea, despre intilnirea omului cu lumea creata de Dumnezeu. Acum insa vreau sa vorbesc mai cu seama despre primele trei mtilniri.

Ne intilnim cu Dumnezeu atunci cind El Insu§i ne cauta, Mintuitorul a spus:

Bateti ~i vi se va deschide (Mt. 7, 7).

17

ANTONIE BLOOM

DESPRE iNTttNIREA CU DUMNEZEU

Vom bate uneori indelung. intrucit Hristos stie ca nu sintem pregatiti inca pentru innlnire, nu sintem gata sa-l privim fata catre fata pe Dumnezeul cel Viu; cad a te 'intilni cu Dumnezeu inseamna dintotdeauna sa vii la judecata; este la fel cu a intilni 0 frumusete neconditionata, un adevar neconditionat, 0 dreptate neconditionata. ~i in fata acestei frumusept acestei dreptati ~i acestui adevar - in fata sfinteniei dumnezeiesti - stam iara raspuns. Din acest motiv Dumnezeu 'asteapta timpul pirguirii, maturizarii, atunci cind vom fi in§ine in stare sa ne pronuntam judecata asupra noastra ~i cind vom putea prirni judecata Sa neconditionata, dreapta, nepartinitoare, in care sa nu vedem condamnare, ci 0 chemare a lui Dumnezeu catre 0 crestere spre vrednicia de om in deplinul Sall Inteles, Traind aceasta experienta a innlnirii cu Dumnezeu, care este pentru noi in acelasi timp §i mintuire ~i mfricosaroare judecata, prorocul Isaia, apoi Apostolul Pavel au spus: "lnfrico§ator lucru este sa eadem in miinile Dumnezeului celui viu" (Evr. 10,31) ...

$i mai este ceva in aceasta intilnire.

Cind Dumnezeu 0 accepta, cind hotara§-

te cii a sosit timpul, ca ne-am maturizat §i ea putem sta fata catre fata cu EI §i judecata Sa, §i mintuirea Sa - Intilnirea cu Oumnezeu inseamna rnereu un inceput de viata noua. Insa 0 noua viata care nu inseamna neaparat una mai atractiva, mai usoara, ci noua in sensul dt nu se aseamana prin nimic cu cea anterioara: e o viata in care stapineste dreptatea lui Dumnezeu §i nu cea omeneasca, adevarul Durnnezeiesc §i nu adevarurile ornenesti, masurile lui Dumnezeu §i nu cele omenesti; este 0 viata noua in care trebuie sa tratm dupa masura lui Hristos Insusi, sa ne asumam responsabilitatea pentru viata lumii, la fel ca Hristos, impreuna cu EI ~i cu acelasi pret cu care El l~i ia aceasta responsabilitate. Atunci and loan l2i Iacob l-au rugat sa stea de-a dreapta §i stinga Slavei Sale, cind va veni biruitor, Hristos le-a spus: Dar sinteti gata sa beti paharul pe care 11 voi bea Eu ~i sa va botezati cu botezul Meu? - adtca, sinteti gata sa va scufundati in groaza in care rna voi scufunda Eu? ... Despre acestea ne vorbeste §i ni Ie descopera intreaga 5aptamin8 a Patimilor.

Aceasta este prima intilnire.C'md va binevoi Domnul sa se apropie de noi in-

18

19

ANIDNIE BLOOM

DESPRE iNTiLNIREA CU DUMNEZEU

tr-atit inclt sa ne putern inHiti9a Lui, atunci va incepe soarta noastra, atunci ne va aparea in fata intrebarea:. cum voi raspunde chemarii lui Dumnezeu? .. Desigur, teoretic vorbind, cu totii sintem gata sa raspundem apelului cu un acord neconditionat, cu hotarire neconditionatao In fapt, insa nu este asa, Pina nu sintern pusi in fata incercarilor, pina credinta noastra, fidelitatea noastra nu sint cercate prin pericol §i rise - sintem gata; iar daca ne apare in fata incercarea propriu-zisa nu mai raspundem acesteia cu aceiasi pregatire.

A doua intllnire este cea eu tine insuti, S-ar phea ea tr8im mereu cu noi insine §i nu ar mai fi cui sa dam intilnire. De fapt, avem cui. Fiecare are profunzimi pe care ii este frica sa le exploreze; in fiecare exista un dezacord interior care il ingroze§te. Sa ramn cu tine insuti e unul dintre cele mai infioratoare lucruri ce i se pot intimpla unui om, daca face aceasta nu din pomire proprie, ci din necesitate. A te infati§a tie insuti: fara podoabe, fara aparare, fara toate acele lucruri pecare Ie punem de obicei intre aceasta infioratoare sau pur §i simplu infrico~toare imagine a noastra §i proprii-

Ie priviri. Anurne aceasta teama ne impiedidi eel mai mult sa 0 facem - oare ce voi vedea atunei cind voi deschide ochii? Ce voi avea in fata dupa ridicarea paravanului? Cind ne supunem acestor framintari, eel mai adesea ne pomenim cuprinsi de plictlseala: sintem obisnuiti cu distractiile: sintem obisnuiti sa ne sustragem de la noi in§ine printr-o mie de lucruri marunte, dintre care, in sine, multe sint §i bune, §i vrednice de atentie, dar pe care Ie consumam pentru a ne ascunde de infrico~atoarea noastra singuratate. Iar cind incercam sa privim mai profund sintem cuprinsi pur ~i simplu de groaza, Nu din cauza a ceea ce vedem, ci pentru ca exploram un domeniu absolut necunoscut nom!: cine oare poate spune cip monstri se pot ridica din aceste profunzimi? ata rautate, eita furie, ata minciunil, cit neadevar, cire fries? ata aviditate - §i sufleteasca, ~i duhovniceasca, §i trupeasca? uta ura, ata impasibilitate, cita cruzime voi vedea daca voi privi inlauntrul meu? Ne este, cu siguranta, mult prea oribi!'

Insa daca nu. facem asta, daca refuzam aceasta groaznica, inspaimintatoare intilnire, nu Yom putea gasi nicicind su-

20

21

ANTONIE BLOOM

DESPRE INTlLNIREA CU DUMNEZEU

ficienta barbape pentru a-L intilni nici pe Dumnezeu, niei pe aproapele. Pe Dumnezeu - intrucit El i§i revarsa asupra strafundurilor noastre lumina Sa neinduplecata; lumina care ne deschide tot ceea ce noi ascundeam in bezna, ce ascundeam de noi in§ine . Asadar, nu doar - superficialitatea, nu doar uitarea sau in-

diferenta ne impiedidi sa ne iniap:;Bm lui Dumnezeu, ci §i constiinta: daca voi sta inaintea Sa - va trebui sa incep sa traiesc altfel (caci, devenind prieten cu Dumnezeu, nu voi mai putea trai de parca i-a§ fi dusman sau strain). loan de la Kronstadt, in jurnalul sau, remarca faptul ea Dumnezeu nu ne descopera niciodata luerurile de care ne putem poticni pina nu va vedea ca in noi credinta a capatat suficienta temeinicie, iar nadejdea - tarie: doar atunei ne arata unele dintre eele pe care EI le vede in noi mereu: ne descopera pe noi noua insine in toata lacornia §i uriciunea noastra doar atunei cind este sigur cit vom putea rezista. De aceea, scrutindu-ne interiorul nostru, fie datorita lui Dumnezeu, fie din simplul fapt d eineva a ridieat paravanul §i ne-a obligat sa ne vedem mai fiorosi, mai nearato§i, mai marunti, mai zgirciti, mai ti-

caIo§i decit am gindit, trebuie, pe de 0 parte, sa realizam toate astea la nivel de constiinta, iar, pe de alta, sa ne intarirn cu amintirea faptului ca Dumnezeu nu ne-ar fi dat sa vedem daca nu ar fi sttut ca putem face fata. lntr-o oarecare masura putem spune ca capacitatea de a ne vedea tot mai rai §i mai rill - eu adevarat, prin prisma luminii Dumnezeiesti - vorbeste despre faptul ca Dumnezeu are tot mai mare incredere in noi, vede in noi capacitatea crescinda de a ne opune raului §i de a invinge - desigur, doar cu ajutorul Sau. De aceea .. desi exista groa~ za §i durerea de a vedea raul din sine, trebuie sa existe in acelasi timp §i constiinta faptului ea acesta este un semn al illcrederii lui Duronezeu in noi. lar aeeslei increderi este necesar, desigur, sa-i raspundem eu vrednicie, pentm a nu ne fi fost oferita zadarnic.

AI treilea gen de intllniri este eel cu aproapele nostru. Cauzele dineare adesea aceasta este neimplinita sint complicate. Putem spune ca la baza lor sta orbia indiferentei: dad de eel din fata mea nu-mi pasa ell desavirsire, daca nu am nici 0 treaba eu soarta §i persoana sa, nu voi fi niciodata ill stare nici sa citesc des-

22

23

ANTONIE BLOOM

DESPRE INTlLNIREA CU DUMNEZEU

tinul, nici sa-I cunosc. lax mdiferenta, ra.ceala, nepasarea, capacitatea noastra de a trece pe alaturi sint incomensurabile. Ne inchidem in aceasta indiferenta fata de cei mai apropiatiai nostri §i raminem orbi, fara simtiri; surprindem doar superficialul evenimentelor ~i cele mai pregnante reactii, dar nu intelegem nici reactiile, nici evenimentele. Nedragostea activa, rautacioasa, ura ~i dezgustul au aite calitati: ele ne fac sa vedem doar ceea ce e rau, hidos, urit in om; mai mult de atit: acestea transforms in uriciune tot eeea ce deseori este fermeditor, dar este peste masura noastra de a intelege, intrucit 0 astfel de frumusete ne este straina. A vedea eu adevarat poate doar dragostea. Dragostea dumnezeiasca le vede pe toate; cea orneneasca, marginita, poa· te patrunde in multe, eu conditia sa existe macar 0 farlITIa de dragoste omeneascacapabila sa se dezica de sine §i sa se indrepte cu adevarat catre altul. Dumnezeu ne descopera dragostea asa cum El Insu~i 0 vede in om. Cu multi ani in urrna parintele Evgaf Kovalevski spunea:

Atunci dnd Dumnezeu priveste catre om EI nu vede nici virtuti §i nici desavir§ire pe care acesta inca nu le detine, ci vede in om frumusetea lui nestinsa ...

Dragostea, iata, ne descopera vederea frumusetii, uneori abia imbobocita, alteori sub obroc, dupa paravan, dar existenta. Uitindu-se catre noi, Dumnezeu ne vede la fel cum noi vedem 0 icoana straveche, pingarita. de vitregia vremii, din care a ramas poate foarte putin; insa, daca vom lua in mIni! 0 asemenea icoana, cu ata grija am tine-o, cit de dureros am trai groaza faptului ca 0 asemenea sfintenie a putut fi pingarita, ca 0 asemenea frumusete a putut fi mutilata, Am pne-o in mina Cll grija cu care am avea pe brate un ranit, ca pe un ostas care a suferit pe cimpul de lupta, care poate chiar moare in acele momente, dar in care persista ceva nespus de maret ~i de frumos. Astfel ne vede Dumnezeu. ~i, daca icoana se poate deteriora complet, omul nu se poate strica niciodata definitiv. Despre om se poate spune ceea ce auzim de fiecare data in Saptamina Patimilor, la prorocia lui Iezechiel despre oseminte, Prorocul vedea 0 cimpie intreaga de oase omenesti. Vor invia oare aceste oase? II inrreaba Dumnezeu pe proroc. Acesta raspunde: Tu Unul stii, ~i spune Oumnezeu: proroceste asupra oaselor acestora, spune din gura ta cuvintul facator de viata al Meu ... ~i, din puterea acestor cu-

24

25

ANTONIE BWOM

DESPRE INTILNIREA eu DUMNEZEU

vinte, oasele se acopera cu carne, se intind pe ele venele ~i pielea, iar, cind Dumnezeu sufia asupra lor, se ridica precum 0 armata vie, inviata, Astfel se intimpla cu fiecare: cu fiecare dintre noi atunci cind ne gindim la noi iIl§ine ~i cu fiecare om atunei cind ne gindim Ia altii, Pentru asta insa e necesar sa privim omul cu credinta, cu increderea ca frumusetea din el este nepieritoare, e fru .. musetea pe care nimic nu 0 poate stilci pina Ia capat, frumusetea pe care noi 0 numim chip al lui Dumnezeu. Aceleasi lucruri pot fi spuse despre omenire in general, care in ansamblul ei poarta in sine chipul lui Dumnezeu, in pofida uridunii sale pregnante. Uriciunea e doar de suprafata: Teofan Zavoritul spunea: aurul se duce in adinc, iar rumegusul pluteste la suprafata ... Trebuie sa luam aminte la acestea: atunci and vedem plutind rumegu§, sa nu ne gindim ca in afara lui nu mai exista nimic In riu,

A vem fiecare in fata misiunea de a ne intilni aproapele. Pentru asta e necesar de a privi cu seopul de a vedea ~i a asculta cu scopul de a auzi. Ne sperie aceasta, cad este anevoios. Pentru ca a auzi mseamna a ne lega soarta de altci-

neva, a vedea 'inseemna a ne lega soarta de altcineva. Intilnirn vreun cunoscut sau vizitam pe cineva bolnav ~i il lntrebam: Ei, cum ip mai merge? .. $i cunoscutul nostru sau bolnavul ne priveste cu speranta §i cu teama: oare acest om chiar a pus 0 intrebare la care vrea sa §tie raspunsul cu adevarat? Oare intr-adevar acest om vrea sa afle :;;i Sa-lid lege soarta sa de a mea? Din priviri, din intonatle strabat speranta :;;i frica, iar aeesta eel mai adesea raspunde: multumesc, bini§or... Adesea raminem satisfacuti de acest raspuns; raspuns care ne-a eliberat, nu ne-a atras in viltoarea sortii altuia, nu a solicitat participarea noastra, nu a fast rostit euvintul in unna caruia nu rna voi mai putea intoaree eu indiferenta de Ia aeesta. Am vazut in ochii sai rugaminte, nadejde §i frica, dar am inchis ochii §i m-am multumit ell raspunsul lui, iar acum sint liber; ~tiu ca la el e "bin~or" ~i inseamna, probabil, ca e bine. Dar asculta vocea lui §i priveste ochii lui, vezi expresia lor §i nu vei mai putea pleca asa, pur §i simplu ... Iar dacavei face aceasta, atunei trebuie sa raspunzi: nu doar cu un cuvint de alin, nu doar cu 0 fapta buna de moment, ci eonstruind 0 relatie §i

26

27

ANTONIE BLOOM

DESPRE iNrttNIREA CU DUMNEZEU

28

o astfel de barbape e nevoie sa depasim multe - mai 'intii de toate, teama egoism de a ne pune Iinistea vietii §Ii prosperitatea in pericol, Teama ca stralucirea poate amurgi, iar bucuria se poate destrama, Gindim ~i ne framintam mereu la noi insine, de parca noi am fi centrul propriei noastre vieti, ba chiar ~i a celorlalti. Va amintiti pilda samariteanului milostiv? Un invatator de Lege il intreaba pe Hristos: cine este aproapele rneu? .. Acesta simte ca centrul este el ins~i §i cauta in jur: oare cine 0 fi aproapele meu? Hristos Ii raspunde: e§t:i aproapele celui ce are nevoie de tine; el este centrul. E~ti chernat sa intri in nevoia lui... lata, acest luau nu-l putem face, nu putem simp ca nu eu sint In centru, ca oricine din preajma rnea- ,i apropiat, §i departat -, orlce trecator tntilnit de-a dreptul sau curmeziful drumului ifi are propria lui plinatate a destinului, ca pentru Dumnezeu el este tot adt de scump §i 1nseamni pentru Ella fel de mult ca Oi mine; §i daca eu chiar nu ao fi existat, oricum, pentru Dumnezeu acest om ar fi avut aceeasl insemnatate. Eu pot fi doar 0 circumstanta inthnplatoare in viata lui - sau simplu pasager, sau un rau, sau un bun; insa acest om existl in sine in fata lui

29

intrind In viltoarea evenirnentelor, care, poate, nu vor mai avea sfirsit, Fiecare gindeste: oare nu-rni ajunge mie amarul meu, oare nu-mi sint sufidente grijile mele? .. Sau, mai simplu, oare voi pennite acestei zile, ant de Iinistite §-i senine dintre rnulte altele, sa se posomorasca din cauza unui cuvint aI acestui om? Da, il iubesc, dar el imi poate distruge totul prin acel cuvint; adincul azuriu al cerului de primavara poate deveni dintr-odata 0 mohorita, rece seara de iarna: totul va fi invaluit de ceata, totul se va zgribuli de £rig §Ii bucuria se va stinge ... ~i atund ne retragern.

A vern nevoie aici sa cultivam in noi foarte multa barbatie, pentru a-I putea privi pe om in ochi, pentru a putea vedea dreptatea cuvintelor sale, a-i putea patrunde vocea; pentru a putea auzi dreptatea sau minciuna acestor cuvinte. Si adesea avem nevoie de foarte mult curaj pentru a-i spune: nu minti, nu te preface, nu-mi spune ca toate sint bine - nu e adevarat: te doare sufletuL ti·e £rica, e~ti singur §i nu mai crezi ca prietenul tau, chiar eel mai apropiat, ip va raspunde: rna respingi intrudt p-ai pierdut speranta in compasiunea omeneasca ... Pentru a gasi

ANTONIE BLOOM

DBSPRE tNTiLNIREA CU DUMNEZEU

Dumnezeu, nu eo parte a vietii mele, ~i nici 0 latura a ei. Este chernat de catre Dumnezeu sa traiasca, sa-l cunoasca ~i sa atinga plinatatea care doar in Dumnezeu exista: este chemat sa. intre in Jmparapa lui Dumnezeu. Trebuie sa gindim la acestea mai des ~i mai profund, caci nu ne sint firesti,

Mai mult ca atit, obisnuim sa comunicam intre noi, intr-o masura mai mare sau moo mica, sau ca niste paraziti, sau ca niste fiare hamesite, Cit de des traim pe seama altuia, devorindu-l, furindu-i linistea, bucuria, euralia inimii ~i atitea alte calitati, hranindu-ne ell ele. Trebuie sa invatiim sa nu mai luam, ci sa dam, sa dam fara a astepta in schirnb vreo recompensa, Sintcuvintele lui Hristos, nu ale mele: sa dam cu aceeasi darnicie cu care am primit de la Dumnezeu; "in dar ati luat, in dar sa dati" (Mt. 10,8). Ce avem noi care. sa nu fi fost primit din dragostea Dumnezeiasca sau cea umana? Trebuie deci sa ne culdvam ideea cii vocatia noastra e sa fim atenti profunzi, sa fun prietenul §i sluga aproapelui; tot ceea ce am trebuie sa fiu gata sa-i ofer §i sa nu cerinapoi, §i nici sa nu-i amintesc vreodetaca am sacrificat eeva pentru el,

§i sa nu astept nici 0 recunostinta: cad a da, a sluji activ, cugetat, a iubi profund pe cineva reprezinta eel moo mult din ceea ce ni se poate da, este privilegiul nostru; nici macar "datoria" noastra,

Si ultimul lucru care neimpiedica sa intilnim pe cineva este frica: oare ce-mi poate Iua aeest om? Carut pericol rna poate expune? Este un lucru cit se poate de real, intrucit sintem cu topi periculosi unii pentru altii, sintem toti avari, sintern toti egolatri, pentru ca ne consideram pe noi sau pe ai nostri centrul vietii. Si ne este, iata, frica de aproapele nostru, iar lui Ii este frica de noi. Si aceste doua frici, doua avaritii, doua egolatrii vor chinui reciproc doi oameni care ar fi putut, de altrninteri, sa stea fata catre fata, sa stea unul Inaintea celuilalt, Parintele Leon Gillet spunea: ne este teama sa privim omul in ochi, intrudt nu 0 putem face fara ca el sa poata, la rindul sau, sa priveasca in adincurile sufletului nostru. Intr-o mare masura aceasta se refera §i la intilnirea noastra eu Dumnezeu.

In primul caz, and Dumnezeu ni se descopera in aceasta complexa imbinare de judecata ~i mintuire, de condamnare §i mviere, in acea clipa sintem plini ell

30

31

ANTONIE BLOOM

DESPRE INTiLNIREA CU DUMNEZEU

aceasta minune, Apoi inS! intervine 0 intrebare cit se poate de concreta: Domnul mi-a propus prietenia Sa, Ii sint atlt de drag, inat toata viata Sa ~i toata moartea Sa, ~i toata patima Sa este gata sa 00-0 dea mie ~i pentru mine; iar aceasta [ertfa este atit de mare, inot trebuie sa-i raspund cu toate - dad. nu cu intreaga moarte, atunei, eel putin, cu intreaga viata. Nu-micere oare prea mult? Dad m-ar fi iubit doar asa, usurel, i-a§ fi putut raspunde Ia fel, cu 0 dragoste u§oara, eu 0 prietenie u~ara; dar daci Dumnezeu rna iube§te cu toata viata ~i cu toata moartea Sa, atunci trebuie si-i raspund, Ia rindu-ml, cu toata vlata p rnoartea mea; nu ar fi mai bine sA ml ascund? tnfrico§Ator lucru este sA eadem in miinile Dumnezeului celui Viu (Evr. 10, 31), Dragostea poate fi la fel de inspiimtntitoare ca ~i ura, doar sl inte1egem ca nu 0 putem accepta farl a rispunde

in acela§i fel,

Aid intrebarea stl in fap fieclruiacu toatl acuitatea ei. Ne ascundem de dragostea Oumnezeiasca, nu cugetim la insemnltatea §i misura ei nu doar pentru ci sintem U§uratiei §i d*rP, ei ti pentru cI. ne-ar fi grow sa rispundem la fel, Dum-

32

nezeu vorbeste in Evanghelie, ii auzim cuvintele, El spune: daca vrei sa cresti in deplina rnasura a omenitatii tale, daca doresti sa fii un om vrednie, iata-p in fata imaginea a ceea ce trebuie sa devii ... $i in loc sa roncepem asta ca 0 cutremuratoare imagine a frumusetii catre care sintem chemati, spunem: aceste poronei, aceste precepte divine sint dater sa incerc sa le implinesc ... ~i relatia de dragoste reciproca, toare relatia noastra cu Dumnezeu 0 transformam intr-o incercare de a-i accepta poruncile, ca ~ cum ar fi ni§te ordine din exterior, ~ sa le reducem Ia minim, sa gasim 0 modalitate ca ele sa fie mai putin solicitante. ~i atunci in Ioe de viata crestina avem 0 Evanghe1ie schilodita.

lata trei intllniri. Despre a patra nu voiesc sa spun nimic mai mult decit ceea ce a spus in veacu1 al IV-lea Sfintul Maxim Marturisitorul: omul este zidit ea cetatean a doua lumi; prin tmpul ~i sufletul sau apartine pamintescului, materialului, iar cu duhul - lui Dumnezeu. $i chemarea omului, mai intli de toate, este sa imbine in sine aeeste doua lnceputuri; iar in al doilea rind, gasind calea catre Durnnezeu, sa atraga dupa sine toam faptura, Aceasta e vocatia noastra.

33

ANTONIE BLOOM

Vedem oare astfel lumea ce ne inconjoara? Sintem oare capeteniile acestei lumi in calea spre Imparapa lui Dumnezeu? Zidim noi oare cetatea paminteasca pe masura celei Dumnezeiesti? Avem oare fata de lucruri, fata de natura, fata de lumea vazuta pietatea cuvenita, tinind seama de faptur ca toa13 aceasta materie s-a inrudit cu Dumnezeu prin lntruparea lui Hristos?

lata toate mnlnirile noastre. Sfintul Si-

1" meon Noul Teolog spunea: daca voiesti sa ai rugaciunea curata, impaca-te cu tine, 1mpaca-te eu aproapele, impaca-tecu lucrurile pe care Ie atingi... Sa cugetam la situatia noastra, a fiecaruia: este oare

o intilnire intre noi §i Dumnezeu? [induim oare aceasta intilnire nu pentru a primi de la EI mai mult decit ni s-a dat, ci pentru a ne inrudi cu EI §i a deveni glas al Sau pe pamint, privire indurerata a Sa, miini ale Sale? Gasim oare suficienta barbatie pentru a intra inlauntrul nostru, pentru a deveni integri §i nu farimitati; pentru a depasi nu doar incordarea, ci §i razboiul dintre cuget §i inima, dintre vointa §i dorinta, dintre trup ~ dreptate? Si cum privirn Ia aproapele? Ne-arn intilnit oare vreodata chiar ~i eu eei mai apropi-

34

DESPRE tNTiLNIREA CU DUMNEZEU

ali ai nostri? $i ee oare sintem pentru aceasta lume, sortita de Dumnezeu eternei fericiri: [aU sau bine, capetenii, calai?

Individul §i persoana.

Irepetabilitaea persoanei.

Autoafirmarea pacatoasa §i dragostea.

Mai intii a§ vrea sa definesc acel "eu" pe care trebuie 5a-1 cunoastem - fara asta nu vom putea gasi un limbajcomun §i nu vom §ti despre ce este vorba de fapt. Apoi, identificind acest "eu" pe doua cM diferite, voi mcerca sa arat, in primul rind, cit de important este sa ne cunoastern lieu}" pentru a construi §i a ordona viata noastra launtrica. in at doilea rind, rna voi stradui sa arat calea spre autocunoastere, Nu stiu daca voi reusi sa ajung vreo concluzie, dar, in orice caz, va voi oferi suficient material pe care il Yeti putea utiliza in acest sens.

In plan duhovnicesc putern vorbi despre doua aspecte ale lIeului": Ie voi numi pe fiecare cu tenneni diferiti, pe care rna voi stradui apoi sa-i definesc. Pe de 0 parte, "eul" ca individ, iar pe de alta, ca

35

ANTONIE BLOOM

persoana, Deosebirea terminologica este mtemeiata ant practic, cit ~i teologic.

Individul este limita divizarii, ceea ce nu rnai poate fi imparpt, nu poate fi depa~it fara a mcaka integritatea fapturii umane. Daca vom privi existents umana in general - tot neamul omenesc, sau un singur popor, sau 0 familit!, sau orice alt tip de grup -, vom ajunge la momentul dnd vom avea in fata individul, unitatea conventionala a aeelui socium. Daca vom 'incerca sa dividem mai departe, vom avea In fata trupul mort §i sufletul, dar acestea nu vor mai fi 0 fiinta umaria, o prezenta. Este foarte important sa lntelegem ca. individul, fiind Iimita a divizarii, este §i Iimita a dezintegrarii - intte fiinte de acelasi gen, dar §i intre el §i Dumnezeu. In afara ariei acestei dezintegrari in raport cu Oumnezeu §i cu semenii sai putem vorbi deja de persoana, la definirea careia voi reveni mai jos.

Cind vrem sa definim, sa descriem individul, 0 putem face doar in categorii comune pentru toti oamenii, dar al oamenilor pe care Ii selectam in grupuri conform unor san altor criterii. Din punctul de vedere a1 infati~8rii exterioare, putem vorbi despre statura, culoarea

36

r

DESPRE lNTiLNIREA CU DUMNFZEU

parului, adica trasaturile caracteristice: este inalt sau scund, blond sau brunet, are ochi de 0 culoare sau alta, este slab sau gras. Putem vorbi §i despre timbrul vocii, despre calitatea mintii sau a inimii, despre aIte calitati comparative cu semenii din jurul sau; intr-un final, descrierea noastra se va reduce la 0 enumerare de trasaturi familiare pentru toti oamenii, iar oamenii vor fi grupati la fel cum este compus un buchet care se deosebeste de alt buchet, desi contine aceIasi tip de flori. $i, in sfir~it, pentru a putea deosebi un individ de a_ltul, folosim metoda contrastului; uneori e contrarietate, alteori - analogie, dar mereu persista elementul diferentierii. Astfel, putem deosebi un individ de altul doar prin metoda comparatiei §i a contrastului.

Existca individ deoarece rna deo5€besc profund de indivizii ce rna inconjoara, Anume in asta consta "fiintarea individuala" a mea §i, din elipa in' care vorbesc de contrast, contrarietate, deosebire mtre caIitap. comune tuturor, vorbesc despre distanta pe care 0 fixez intre mine §i altii. Este important acest moment, intrucit este un aspect al starii pacatoase, este ceea ce provoaca dezinte-

37

ANTONIE BLOOM

grarea ~i nu doar impiedica participarea la 0 unica armonie, ci naste ~i ceea ee, in limbaj psihologic, dar §i teologic, inseamna autoafirmare. Cunoastem cu totii aceasta stare cind facem parte dintr-un oarecare mediu ~i pentru a nu fi striviti, nimiciti de acesta, trebuie sa ne afirmam impotriva presiunii ~i violentei exterioare. Aceasta autoafirmare creeaza o stare ~i mai accentuata de dezintegrare prin expulzarea, negarea altuia, prin refuzul altuia, fapt proportional cu refuzul de a fi inghipt, distrus, darlmat de altul, indiferent cine ar fi acest "altu}": un "altul" individual sau unul colectiv.

Persoana este ell totul altceva: acest termen nu corespunde cunoasteru ernpirice a omului; ~i are reperele in Sfinta Scriptura sau, mai exact, in aplicarea Sfintei Scripturi Ia definirea notiunii de om ~i de Dumnezeu. Pentru persoana este caracteristic faptul ca nu se deosebeste de 0 alta prin contrast, contrarietate ~i autoafirmare - persoana e irepetabilao 0 imagine exhaustiva a aeestui fapt 0 avem, cred, in Revelatie, unde se spune ca in lmparatia lui Dumnezeu fiecaruia i se va da 0 piatra alba, iar pe piatra va sta scris un nume nou, nestiut de nimeni

38

DESPRE iNTtLNIREA cu DUMNEZEU

afara de eel ce 0 primeste (Apoc. 2, 17) ~i de Dumnezeu. Acest nume este ceva cu totul diferit de ceea ce inte1egern noi prin nume, prenume sau poreda; toate aceste nume intimplatoare pe care noi ni Ie dam noua In§ine sau unii altora apartin ~i ele sisternului de contraste §i diferentiere. Numele despre care vorbeste Revelatia nu este msa Intimplator, el este persoana exprimata prin nume. Conform unei afirmatii din traditia evreiasca, ale carei didacini Ie gasim atit in Biblie, cit §i in traditiile nascute de BibIie, numele §i persoana sint identice, daca aeest nume este pronuntat de Dumnezeu. $i, daca dorim sa ne imaginam intreaga semnificatie a numelui pentru persoana ee-l poarta, trebuie .sa spunem ca acesta este acelasi nume, puternic §i creator, cu care Dumnezeune-a chemat din nefiinta catre viata. $i, impreuna cu aceasta, numele traseaza legatura unica, irepetabila, cu nimic comparabila a persoanei cu Dumnezeu. Sintem "neasemuiti", adica in afara oricaror criterli de comparatie, intrucit nimeni nu seamana nimanui, Fiecare dintre noi este un fenomen unic, exprimat printr-o relatie irepetabila ell Dumnezeu. Dar este intr-adevar irepetabila §i allt de neasemuita,

39

[ I

i

ANTONIE BLOOM

incH nu poate avea 0 expresie exterioara descriptlbila, este cea ce Apostolul Pavel nurnea "str~lucire". Asadar, atunci cind voirn sa cunoastem esenta noastra profunda §i "eul" nostru empiric tfebuie sa cugetam in mod diferit, deoareee "eul" empiric este fiinta care traie§te in mediul public §i care este opozitionata altora - aici sintem identificabili, intrucit sintem relativ deosebiti -, iar aceasta fiinta 0 "surprindem" prin alte metode deci:t persoana. Nu cunoastem ee inseamna "persoana" in sensu! sau primordial toernai din cauza catastrofei pe care 0 numim "caderea in pacat" §i, in urma careia, in loc sa constituim 0 armonie compusa din fiinte irepetabile, §i nu autoafirmate sau opozitionante, 0 simfonie a carei cheie este Dumnezeu, cunoastem persoana doar prin prisma dezagreganta ~i tragica a individului.

T eologia ne descopera imaginea persoanei desavirsite §i a firii desavir§ite doar la Dumnezeu; dar, chernarea noastra eonsta in aceea ca, prin Crucea lui Hristos, prin nevointa, prin urcusul ce ne transforrna treptat in madulare vii ~ desavir~te ale Trupului lui Hristos §i in vii, inviate biserici ale Sfintului Duh, sa adunam rea-

40

DESPRE iNTILNIREA CU DUMNEZEU

litatea persoanei §i a OOi, depasind ~ biruind contrarietatea §i divizarea la care duee separareape criterii individuale.

sa comparam deci ce §i cum putem cunoaste despre "eul" individual pe de 0 parte §i eel personal pe de alta. Momentul principal n constituie aici, dupa cum am mai spus, contrarietatea, opozitia ce sta la originea diferentierii indivizilor. Iar noi nu numai di mostenim aceasta opozitie, nasdndu-ne deja cu germeni ai individualizarii, detasarii de Dumnezeu ~i de oameni, ci 0 ~i consolidam pe parcursul intregii noastre vieti, intruc'it consideram cit opozitionind cu alp.i ne oferim, ne consolidam sau pur ~i simplu ne afirmam individualitatea. ~i cu cit mai mult facem asta, cu ant mai banala ne devine individualitatea §i mai putin pregnanta existentao Cu cit mai complex opozitionam,' cu atit mai multe calitap. comune acumutam, mai putin personate, mai putin originale, in pofida iluziei di prin contrarietate atingem originalitatea §i exc1usivitatea. Stiti cu totii cit de usor e sa 0 fad pe excentricul §i cit de monotona este excentricitatea; modalitatile de a deveni un excentric sint foarte limitate. Acelasi lucru 11 putem spune despre toate rezultatele pa-

41

r

! 1 i

I' \ i

ANTONIE BLOOM

catului, adica despre lucrarea demonic! ~i risipirea noastra interioara, intrucit pacatul este monoton §i, epuizind rapid toate posibilitatile, ne intoarcem mereu spre unele ~i aoeleasi fapte.

Acestei opozitionari trebuie sa-i acordam 0 atentie aparte dad. voim sa ne cunoastem pe noi lIl§ine, trebuie sa vedem, mai intii de .toate, una dintre consecinteIe ei, ~i anume: in raport cu societatea, fie aceasta societate laid! sau mistica, dupacum este Biserica, ne identificam pe criteriul de negare al celuilalt. Autoafirmarea este mereu echivalenti cu negarea §i expulzarea altuia. Din momentul in care acceptam pe cineva nu mai sintem in stare sa ne afirmam ant de categoric §i imperativ, nu rnai putem sa-l ignoram pe ceUUalt §i sa-i negam prezenta reala, deplina, Pentru noi ar fi echivalentul autoexduderii. Iar cuvinteIe lui Sartre "iadul sint ceilalti" Ie putem intelege anume in acest sens: acestia sint top acei "ceilalti" care ne inconjoara inevitabil, de care nu ne putem ascunde, care ne sint impusi fara mila, in timp ce noi lIl§ine dorim sa ne impunem lor intr-un mod in care ei sa devina periferici, iar noi, fieeare dintre noi - centru abso-

42

DESPRE INJ1LNIREA CU DUMNEZEU

Iut, sa obtinem increderea §i linistea de care se bucura punctul central in comparatie cu periferia.

Asadar, autoafirmarea echivaleaza eu negarea celuilalt. Autoafirmarea este insa §i refuzarea de catre individ a capacitapi inse§i de a iubi, caci a iubi 'inseamna a recunoaste In altul existents lui in sine, a recunoaste, ca sa zic asa, actuaIitatea altuia; a recunoaste ca celalalt este radical, pe deplin, pina la capat deosebit de mine; a-l recunoaste ca existents factuala §i a-l concepe nu ca pe un pericol, d ca pe o realitate benefica, ca participant al armoniei comune a universului, §i a ne comports cu el ca atare, adica cu respect, eu cinste, a§ spune chiar cu inchinare - in sensul acelei considerari ce naste in noi dorinta §i vointa de a-i sluji pe deplln. A iubi pe cineva este mai inm de toate a recunoaste dreptul sau la existenta, de a-i oferi "dreptul la cetatenie" §i a ne pozitiona in raport cu el spre periferie, ca apoi, de la aceasta periferie, sa tindem spre el, tot mai mult uitind de sine.

Cit de imposibile ni se par toate acestea, mai eu seama in forma in care vorbesc eu! $tirn cu totii msa ca sintem mereu inconiuratl de oameni a carer exis-

43

ANTONIE BLOOM

ten~ aproape di nu 0 observant; pentru noi ei sint mobila: mobila greoaie, masiva, care ne sta mereu in cale ~i de care ne poticnim dad nu 0 ocolim. Adesea numim relatii interumane ceea ce ar trebui numit, pe buna dreptate, poticniri. Daca nu reusim sa manevram la timp, ne poticnim, ne lovim, dar nu ne observant unul pe celalalt, Singurullucru pe care il vedem este un oarecare volum, un oarecare obstacol ce ne impiedica sa ne urmam traiectoria; §i aceasta traiectorie, dadi nu e 0 simpla trecere dintr-un punet in altul, ci calea vietii mele, adica ceea ce voiesc sa fac, atunci eelalalt este un pericol, o piedica la ceea ce vreau sa devin.

In relatiile de prietenie insa, ca sa. nu mai vorbesc de dragoste, observam ceva total diferit. Totul incepe din momentul cind cineva care a ocupat in preajma noastra doar un volum, 0 prezenta indeeisa, capata fata, 0 fata unica in felul sau. Daca descoperim in acea fata posibilitatea unor relatii, atunci incetam sa mai fim centri in jurul carora se invirt sateliti, Sintem aproape de la egal la egaL Spun lIaproape", intrucit va mai fi neveie de mult timp ca sa depasim sentimentul d. centrul, totusi, sint eu. Daca ,e Sa

44

r

DESPRE tNTtLNIREA cu DUMNEZEU

luam eategorii simple, de genul "Eu te iubesc pe tine", atunci liEu" e eeea ce se serie eu rnajuscula, lIiubesc" indica 0 punte de legatura, iar "tine" este ceva inca in genere relativ, nedefinit. Cred ca intreg procesul care ar trebui sa ne lege de cineva consta in urmatoarele: observim treptat ca "Eu" §i cu "Tine" capata valente tot mai apropiate pe masura ce "iubesc" lnceteaza de a mai fi 0 punte de treeere ce uneste doua pronume, ci capata. posibilitatea §i capacitatea de a schimba relatia insa§i. Exista momente in care relatiile sint intr-atit de echilibrate, incit cel ce iubeste 11 sirnte cu aceeasi deplina intensitate cu care se sirnte pe sine, ii ofer! valoare ~i insemnAtatei iar apoi, daca sentirnentul devine ~i mai profund, dad in noi creote constiinta celuilalt, survine un moment in care reallzam ca am devenit periferie, iar el - centru intr-o relatle dinamici cu noi,

Va amintiti inceputul EvangheUei lui loan, unde se spune "Cuvintul era la Dumnezeu"? Grecescul pros, pe care 11 traducem "cAtre" sau "la" nu este static, e un tennen dinamic: "spre", "pentru", "indreptat spre", "adresat dtre", "tins la". Relatia aceasta nu e 0 relatie dintre

45

ANTONIE BLOOM

doi eameni care privesc unul la celalalt: este relatia dintre Unul, absolut central, ~i AItul, care exista doar pentru primul, doar indreptat spre acesta, doar in raport cu acesta. Aid putern vorbi despre o dragoste in care "eul" din lIeu te iubesc' s-a ingustat intr-alit de mult, inat exista dear obiectiv, caci subiectiv omul a uitat cu desavirsire de sine. Arum are importanta ~ cuvintul "iubesc", in care e cuprins $i "eul", did centrul a devenit

"tu" - "altul".

Cind incerdim sa gasim masura "eului" individual, primul lucru de care trebuie sa ne intrebam este urmatorul: in ce sens pot spune ca-i iubesc pe eei pe care Ii iubesc? Nu vorbesc despre eei pe care nu-i iubesc - sint 0 legiune, nu vorbesc nici despre eei pe care Ii iubese doar pentru ca sint departe iii nu prezinta 0 povara pentru mine - e usor sa-i iube~ti pe cei de peste noua marl ~i este foarte greu sa-ti iubesti vecinul care vrea sa asculte radioul cind tu vrei sa dormi. A~dar, mai intii sa ne punem intrebarea: spun ca-mi iubesc sotia, fuca, fratele, p! cutare sau cutare. Ce insearnna asta? n iubesc la fel cum iubesc capsunile cu m§ca? Altfel spus, rna alimentez cu el, il

46

DESPRE iNTiLNIREA CU DUMNEZEU

devorez pe zi ce trece, it incatusez si-l sorb ca un vampir? Atunci, desigur, pre-

. zenta lui va fi pentru mine pretioasa, nu rna voi putea descurca fara el, imi este necesar pentru propria mea viata, Asta putem spune? Daca sintem sinceri, trebuie foarte adesea sa confirmam - da, anume asta. $i nu e nimic straniu in faptul ca eei care au devenit jertfele iubirii noastra se roaga Ia Dumnezeu sa fie iubite mai putin, Este important sa Intelegem asta, cad daca ne devine limpede £aptul ca avem un comportament de prada fata de eei pentru care avem cele mai bune intentii, ce sa mai spunem de ceilalti? In acest eaz putem intelege, desigur, de ce dusmanii nostri au mai mult. noroc dedt prletenii: pe primii, eel putin, Ii Iasam in pace!

lata primul moment: sa ne straduim sa intelegem, sa apreciem calitatea bUn8VOintei, prieteniei, dragostei ce ne leaga cu eei de care sintem ata§ap sufleteste. Apoi sa ne punem intrebarea cu privire la legatura de excludere, de opozitie existenta intre noi §i ceilalti, §i veti vedea atunci at de mult tindem spre autoafirmare, in ce masura chiar ~ cele mai apropiate, sincere, prietenesti relatii ce leaga doi oameni

47

ANTONIE BLOOM

sint relatii de interexcludere: "Tine-te la un pas de mine, rni-e teama sa rna amestee cu tine, rni-e tema sa dispar, sa nimeresc tn captivitatea dragostei tale, vreau sa ramin eu insumi!"

Despre autocunoastere

Acceptarea sinelui. propriu.

Atitudinea fata de Evanghelie.

Sa masuram elernentul de opozipe in noi in~ine. Examinindu-ne in acest sens sau In raport cu all

detaliu al individualizarii noastre, sintern in stare sa facern rationamente de-a dreptul diavolesti. in esenta, ele constau in urmatoarele: tot ceea ce este in mine atraetiv, tot ceea ce-mi place la mine constituie adevaratul rneu "Eu". far ceea ce este urit, respingator, sau ceea ce altii gasesc in mine urit §i respingator ceea ce provoaca tensiune In privinta celor din jur Ie percep ca pe niste pete, ca pe ceva introdus, streeurat din afara. De exemplu, oamenii spun adesea: "Eu aspir din toata inima catre altceva, Insa circum-

49

ANTONIE BLOOM

DESPRE iNrtLNmEA CU DUMNEZEU

nimic in comun cu mine, ele :pur ~i simplu s-au lipit eumva pe piele. In realitate ins~ acestea nu s-au lipit de piele, ci zac in stralundurile fiinte! noastre. Dar nu ne place acest lucru ~i-i acuzam pe toti laolalta, dimpreuna cu circumstantele vietii. De cite ori am auzit la marturisire: ,,lata toate pacatele mele" -, apoi eel ee se caie§te i§i trage citeva dipe sufletul (pacatele, de obicei, sint enumerate dintr-o rasuflare) ~i pronunta 0 pledoarie intreaga in care demonstreaza ca, dad circumstantele viejii pe care i-a dat-o Dumnezeu ar fi fost altele, atunci nu ar fi avut, in genere, nid un pacat, Si aud adesea ceva de genu1: "Sint vinovat, dar ce vreti? Am soacra, am ginere, am una, am alta, am reurnatism ~i artrita, am supravietuit revolutiei ruse s.a," Uneori, dupa ce omul i§i termina povestea §i ~tepta deja rugaciunea de dezlegare, spuneam: "Imi pare rau, dar marturisirea este 0 impacare reciproca, Asadar.jnainte de a va oferi dezlegare in numele lui Durnnezeu, puteti oare sa confirmati ca ii iertati lui Dumnezeu toata paguba, tot raul pe care vi l-a adus, toate circumstantele prin care EI v-a sillt sa nu fip un sfint?' Oarnenilor, de obicei, rru Ie place

stantele vietii m-au facut safiu asa cum sint". Nu. Circumstantele vietii doar p-au descoperit ceea ce esti. In corespondenta lui Macarie', unul dintre staretii de la Optina, exista vreo doua-trei scrisori adresate unui negustor din Petersburg, care Ii scria: IlDe la mine a plecat servitorul §i mi s-a propus sa iau in loc 0 fata de la tara. Ce rna sfatuip, 5-0 iau sau nu?" Staretul Ii raspunde: 11 Desigur, ia-o" .Peste ceva vreme negustorul iar Ii serle: "Pannte, permiteti-mi sa 0 alung, cad e un adevarat demon; din momentul in care a p8_§it aid am accese frecvente de furie ~i mi-am pierdut orice eumpat". Staretul Ii raspunde: "Nici sa nu te gindesti s-o alungi. Pe acest inger ceresc ti l-a trimis Dumnezeu pentru ca tu sa vezi cita rautate ai in tine, rautate pe care vechea sluga nu a putut niciodata sa ti-o scoata la iveala" ,

Si rni se pare, iata, ca daca ne vom scruta interiorul eu toata seriozitatea, nu vom mai putea spune: tot ce e virtuos, frumos §i armonios sint eu, iar toate celelalte sint pete ale Intimplarii, ce nu au

I. Cuviosul Macarie de Ia Optina a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Rusa in anul1988.

50

51

ANTONlE BLOOM

DESPREiNTiLNIREA CU DUMNEZEU

aceasta intrebare; dar este un adevar §i este foarte important sa ne acceptam asa cum sintem in intregime. Si nu 0 vorn face daca Yom continua sa gindim dl noi sintem doar ceea ce e frurnos, iar de restul este vinovat Dumnezeu (eel mai adesea Durnnezeu, §i nu diavoIul, deoarece Dumnezeu trebuia sa i se opuna diavolului and acesta voia sa fad vreun rau, eel putin in ceea ce ne privestel),

Ce sa facem, asadar? Sintem in stare sa gasim vreo inspiratie, vreo sustinere in lucrarea ce rezulta din cele vazute mai sus?

52

devine tare §i vie, iar nadejdea suficient de putemica pentru a vedea uriciunea, ticalosia ce zace in noi fara sa ne zdruncinam, atunci ne da sa vedem ceea ce vede EI - im doar in masura credintei §i a nadejdii noastre. Asadar, iata 0 revelatie dubla din care putern extrage un folos real. Tn primul rind, constatarea unui fapt pina acum rna consideram atit de rabdator, iar acurn a venit aceasta fata de la tara §i-rni descopera toata nerabdarea, brutalitatea §i nestapirurea, Pe de alta parte insa, daca Dumnezeu mi-a permis sa vad, insearnna ca EI stie ca acum sint in stare sa rna ispravesccu aceasta problema, ~e ca pot lnvinge ispita §i di pot sa rna schimb launtric,

Al doilea moment se bazeaza pe cuvintele Cuviosului Serafim de Sarov, care spune di este extrem de important sa ne vedem pe noi il"l§ine in intregime, adica nu doar ceea ce este frumos in noi, ce raspunde chemarii catre viata vesnidi, ci ~i toate celelalte. Cad ceea ce deja este il"l consonants cu Hristos, cu Dumnezeu, ceea ce deja apartine Imparatiei nu mai prezinta,intr-un oarecare sens, interes pentru noi. Este important ca §i pecelelalte - fie pustie, fie hati§ - sa Ie

53

Desigur. Acest "desigur" se bazeaza, pentru mine, pe doua momente. In primul rind, acea descriere cutremuratoare a experientei Iauntrice din jurnalul lui loan de la Kronstadt. EI spune ca Dumnezeu nidodata nu ne va pennite sa vedem raul din noi pina nu va avea inerederea cli nadejdea §i credinta noastra sint suficient de tari ca sa rezistam la aceasta priveliste, Alita timp cit inca nu ne ajunge credinta, ne lasa intr-o relativa necunoastere: EI ne of era doar posibilitatea sa dibuim pericolulin arnurgul nostru interior. Atund cind credmta noastra

ANTONIE BLOOM

DESPRE iNTILNIREA CU DUMNEZEU

transformam in gradina a Raiului. ~i aid, departindu-ne de imaginea adusa de Cuviosul Serafim, a~ vrea sa subliniez faptul di trebuie sa ne concepem ca pe 0 materie prima pe care Dumnezeu ne-a dat-o In miinile noastre §i din care putem crea 0 opera de arta, ce va intra ca parte components in Imparapa armoniei, a frumusetii, a dreptatii, a adevarului. In acest sens trebuie sa avem concentrarea §i daritatea privirii unui pictor. Opera de arta este determinata de doi factori: 'in primul rind - de conceptie, §i in al doilea - de materialul aflat Ia indemtna, Nu pop face doua opere de arta identice din materiale diferite. Daca va veti propune sa faceti 0 cruce din fildes, nu veti lua granit pentru asta, §i daca dorip sa faceti 0 cruce celtica nu veti incepe sa ciopliti in marmura greceasca, mtrucit ceea ce doriti sa exprimati poate fi exprimat doar in limitele materialului caracteristic Astfel, daca nu sinteti un incapapnat incurabil, disperat (ant pentru Dumnezeu, cit ~ pentru sine §i ceilalti), §i pneti in nUna doar un singur fel de material, atunci intrebarea nu va 6: "Cum sa fac marmura din fildes sau granit dintr-o despicatura de lemn?"; ci, privind mate-

rialul, Yeti spune: "Ce opera 3§ putea face din ceea ce am la indemina?"

Tot astfel ar trebui sa procedam §i in viata noastra interioara, Trebuie sa invatam sa privim cu 0 privire inteleapta, patrunzatoare, cu cit mai mult realism posibil, cu cel mai viu interes catre materialul ce ne sta in fata, pentru ca putem construi numai din el. Dad sinteti Petru, atunci nu sintep Antonie, §i orice nu ati face nu yep deveni nicicind Antonie. Este 0 verba: lila Judecata de Apoi nu te va intreba nimeni daca ai fost Sfintul Petru, ci daca ai fost Petia,"! Nimeni nu va cere sa fiti ceea ce nu sinteti, vi se va cere msa sa fiti ceea ce sinteti, Daca nu veti accepta materialul in intregime, nu va va reusi nimic, Sa nu va imaginati ca daca va ocupati de cultivarea mintii §i a perceppei, adica de jumatate din individualitatea voastra, veti putea crea un om integru, armonios. La un moment dat va Yeti da seama di nu v-a reu§it, atunci insa yeti avea deja in fata 0 pocitura, 0 statuie neterminata §i 0 gramada de material nefolosit. ~i gata.

~i aici e nevoie de credinta §i barbatie.

Mai intii de toate, credinta in sensul in

I Petia - diminutiv folosit de rusi pentru Petru.

54

55

ANTONIE BLOOM

DESPRE iNTILNlREA CU DUMNEZEU

care am mai vorbit: Dumnezeu ne da sa vedem doar ceea ce putem suporta; ~i barbape: nimanui nu-i face mare placere sa-§i vada hidosenia sa. Va amintiti poate cuvintele Sfintului Vincent de Paul in fata oglinzii, auzite intimplator de tatal sau: "Doamne, sint prea pocit pentru oameni, dar poate Tu rna vei primi asa cum sint?" Poate sint prea wit pentru lume, lnsa sint dorit de Dumnezeu, did altfel El nu m-ar fi chemat spre fiintare, nu ar fi savIl'§it acest act al creatiei, act riscant, prin care rn-a chemat la viata anume pe mine, ~i nu doar pentru 0 perioada scurta de timp, ci pentru vecie.

~i pe de alta parte, atund cind dorim sa mtemeiem relatii cu oamenii din jurul nostru trebuie sa fim reali - putem avea unii cu altii relatii ziditoare, profunde doar daca eu sint real §i eel ce-mi sta in fata este real. Aceasta realitate trebuie sa cuprinda 'intreg omul, nu trebuie sa ne multumim cu 0 realitate partiala,

Ce vreau sa spun ell asta? Atunci cind, fiind copii, sintem chemati in cabinetul directorului la mustruluiala pentru §otiile facute, vedern doar functia de director. Nu e un om, ci e un director, la fel cum ar fi fost ~i un politist, un func-

56

tionar, un procurer sau un medic. Nici nu ne trece prin minte ca in el exista ~i altceva. Are Evtusenko 0 poezie foarte buna, in care descrie profesorul vazut cu ochii unui elev. Elevul it urmareste §i. se intreaba: liCe se intimpla, ce e cu el astAzi? Tocmai a comis doua gre~li la mmultire, a rupt creta, s-a oprit ;;i a sters totul, desi ne spusese sa copiero" -, ~ tot asa. La sfirsitul poeziei vedem profesorul iesit in curte, uitind sa-§i ia paltonul §i palma. $i ultima fraza: "Pe profesor I-a parasit SOfia". Aceasta e 0 stare comuna, anume astfel ne situam fata de altii §i astfel Ii situam pe ceilalti fata de noi. Daca nu 0 vom schimba, nu vom deveni realitate, nici ceilalti nu vor fi realitate. Nu ne putem intilni cu 0 fiinta iluzorie, cu ceva mai mie decit individul care detine totusi 0 realitate, chiar dad e o realitate boInavicioasa, inchisa, lipsita de orice anvergura. E la fel de adevarat §i In relatia cu Dumnezeu, cad, la fel cum vedem dear profesorul, venind la Dumnezeu adunam niste frinturi de cunostinte, niste notiuni despre El ~i ne asezam Ia rugaciune nu in fata Dumnezeului eelui Viu, ci in fata unui idol cules din imagini ~i notiuni, veritabile doar in masura in care fiecare imagine sau notiu-

57

ANTONIE BLOOM

DESPRE iNTiLNlREA CU DUMNEZEU

ne corespunde intrucitva cu Dumnezeu, dar care devine piedica din c1ipa in care ne spunem: iata-l pe Dumnezeu.

Atitudinea fata de persoana estecu totul alta. Tocmai spuneam ca aid e 0 alta chestiune: problema nu consta In a ne privi ca persoana, did nu putem face astao Persoana este ceea ce sintern chemati sa devenirn depasind individul, pe care il putem exarnina empiric in noi. Persoana poate fi descoperita doar in eel ce 0 cunoaste, adica doar In Dumnezeu. Persoana din noi contine chipul Dumnezeului Viu. Din exterior aceasta persoana este vazuta. ca individ. lata 0 analogie pe care a§ vrea s-oadue aici: sintem pinza unui maestro, renovate seeol de secol, pina a devenit de nerecunoscut. Am devenit 0 caricature a chipului lui Dumnezeu. Daca veti prezenta pinza unui expert, acesta 0 va examina atent ~i va spune: sprinceana §i 0 parte de fata apartin cu siguranta aeelui maestru, iar toate celelalte - nu. Atund, cercetind aceasta sprinceana - tehniea, vopselele, miscarea desavir$ita a penelului -, mcercap sa desprmdeti, strat dupa strat, tot eeea ce e suprapus. Dupa ce-I veti curata pe primul, yeti spune.este mai profund decit

anteriorul, dar inca nu e mina maestrului; e fals in comparatie cu aceasta sprinceana, cu aceasta gama de culori ce apartine, incontestabil, maestrului... $i astfel, treptat, vom reusi sa curatarn pinza, eliberind-o de deformatiile acumulate.

Aeest Iucru trebuie sa-l facem §i cu noi. Cum? Apostolul Pavel ne sfa.tuie§te sa ne gasim pe noi in Hristos §i pe Hristos In noi. In contextul nostru acest lucru poate parea 0 adevarata provocare: cum pop sa-l gase§ti pe Hristos acolo unde El nu e, intruclt e acoperit cu desavirsire de straturile distorsionante? Va pot oferi un sfat simplu, pe care-l puteti mcerea §i care, mi se pare, poate aduce roade. Cind cititi Sf'mta Scriptura, mai cu seama Evanghelia, daca sinteti sinceri §i daca va asezati de la bun mceput intr-o pozitie cucemica, daca spuneti: tot ce voi gasi aid este adevarat, cad asta spune Dumnezeu, iar eu trebuie sa incuviintez §i sa sustin, cad astfel voi ocupa 0 pozitie buna in perspectiva Judecapi, daca Yeti fi onesti fata de voi ffi§iva, veti descoperi m Evanghelie trei feluri de lucruri: unele care nu ne ating prin nimic, §i Inacest sens sintem gata sa afirmam ca, dad asa spune Dumnezeu, Inseamna

58

59

.ANTONIE BLOOM

ca exact a§a stau lucrurile. Nu ne rni~ca, mtrucit nu le gasim aplicare jn viata noastra §i nu prezinta, prin urmare, nici un pericol pentru confortul nostru ~i refuzul nostru de a urma Evangheliei. Sint §oi alte locuri la care, daca sintem iarii;;i sineeri, vom spune;' la asta nu pot sa merg ... Am 0 enoria§a sincera, Gteam odata 0 lectie despre poruncile Fericirii, dupa care ea s-a apropiat de mine §i mi-a spus: Vladica, dad\ numiti asta ferieire, fie-va ea dumneavoastra. Flamind, inghetat, parasit §i gonit - nu vreau ... Daca ati avea cel putin un sfert din sinceritatea acestei femei, veti descoperi cii respingeti trei sferturi din Evanghelie - §iinca nu sint pesimist.

Sa Iuam un exemplu: Hristos ne descopera un Dumnezeu vulnerabil, lipsit de aparare, llwins §i dispretuit, Insu§i faptul de a avea un asemenea Dumnezeu nu e eel mai placut, Dar daca ne mai §i spune: II Ti-am dat exemplu, ia §i urmeaza-l" I - atunci chiar vrem sa spunem

I" px: til

"nu. 41, spunet<.

Or, nefiind mtunecap in intregime, §i daca sintem sinceri in ambele sensuri, adica nu ne impotrivim atractiei Evangheliei §i sintem gata de a ne expune pe-

60

DESPRE iNTiLNIREA CU DUMNEZEU

ricolului, vom gasi §i citeva locuri in ea, doua trei fraze, in urma carora se lumineaza cugetul, se aprinde inirna, vointa se aduna in dorinta de a urma cuvintului, cad inrr-ant deminunat, de adevarat, de desaviqit §i intr-atit de mult 00- respunde cu ceea ce avem §i noi profund, inot insusi trupul parca cere grabnic 0 pornire la drum. Subliniati acele 10- curi; crt de rare ar fi, ele sint locurile unde deja corespundeti lui Hristos, unde ati descoperit printre straturile suprapuse 0 insulita a pinzei mitiale, ati descoperit mina maestrului. Si tineti minte: din moment ce Yeti face aceasta descoperire, nu Yeti mai avea nevoie de a va. lupta cu firea pentru a va apropia tot mai mult de duhul evanghelic; e suficient Sa va urmati firea, dar deja firea veritabila, nu cea falsa, adaugita~ ci trasaturile pictate de mina maestrului.

Chestiunea nu consta in a face totul potri vnic eelor ce Ie dorim (crestinii numesc asta adesea -"a fi virtues" = cu cit mai mult vreau sa fac asta, cu ant mai virtuos este sa nu 0 fac), ci in a spune: iata un punet-doua in care am gasit ce este In mine veritabil. V reau sa fiu eu insumi in eel mai adevarat chip ... Faceti astfel §i,

61

ANTONIE BLOOM

cind 0 yeti face atent, cu bucuria de a fi §i a deveni tot mai mult ceea ce sinteti, yeti intrezari §i 0 alta fi§ie de lumina, un loe similar, inrudit cu cele c1teva cuvinte ce v-au frapat initial. Treptat, pinza se cura.ta, apare ba 0 trasatura, ba 0 pata de culoare ... ~i tot mai mult va va cuprinde Evanghelia, insa nu 'ca 0 armata de ocupatie ce va cucereste prin violenta, ci printr-o actiune eliberatoare, in urma careia tot maimult deveniti ceea ce sinteti, ~i descoperiti faptul eli a fi tu insup inseamna a fi dupa chipul §i asemanarea Celui ce a voit sa fie dupa chipul §i asemanarea noastra, pentru a ne mintui §i a neschimba.

Asadar, iata doua cai diferite, dar corelate, ale autocunoasterii: cunoasterea "eului" ca individ, care se autoafirma, se opozitioneaza, care il respinge §i il neaga pe celalait: a "eului" ce nu doreste sa se vada in lntregime, intrucit se jeneaza §i se teme de infirmitatea sa; a "eului" ce nu voieste sa devina real, cad a fi real inseamna a te pune in fata judecatii lui Dumnezeu §i a oamenilor; a "eului" ce nu vrea sa asculte ce spun despre el oamenii §i, mai cu seama, ce spune despre el Dumnezeu, Cuvintul lui Dum-

62

DESPRE fN11LNIREA CU DUMNEZEU

nezeu. Iar, pe de alta parte, persoana, care-si gase§te satisfactia, plinatatea §i bucuria doarin descoperirea chipului sau primordial, a chipului desaviqit ce se elibereaza, mfloreste, se deschide - adica se regaseste tot maimult - §i prin aceasta distruge tot mai mult individul, pina cind in acesta nu va ramine nimic opozitional, nimic au toafirmati v, ci doar persoana - ipostaza -, care este reIatie, persoana ce va fi mereu doar stare a dragostei celui ce iubeste §i a celui ce este iubit. Persoana care este eliberata din captivitatea individului §i intra din nou in armonia ce se cheama Dragoste Dumnezeiasca,

Despre smerenie

Falsa smerenie. Mindria §i slava de§arta. Trei vointe ce actioneaza de-a lunguI istoriei: Dumnezeiasca, demonid. §i omeneasca .. Smerenia ca impacare. Smerenia in tata frumusetii dumnezeiestl.

Sa vorbesti despre smerenie a fost totdeauna difieil, intrucit cu adevarat poate vorbi despre

smerenie doar eel ce s-a smerit. ate (eva insa se poate spune, pentru a identifica 0 oarecare directie,

Cind gindim la smerenie, in cee mai mare parte gindim la comportamentul unui om pe care toti il lauda §i-I vorbesc de bine, iar acesta incearca sa-i convinga ca nu e a§a; sau Ia comportamentul omului care, atunci cind ginde§te d\ a facut ce-

65

ANTONIE BLOOM

va bun sau drept, alunga de indata acest gind, din teama sa nucada in mindrie, Ambele mi se par incorecte nu doar fata de sine, ci §i £ata de Dumnezeu: a cons idera ca, odata ce am spus ceva sau am facut, acest lucru deja nu poate fi bun sau di a recunoaste eeva bun in propria persoana duce la mindrie este gresit, E nevoie aici de 0 reorientare. Daca Dumnezeu mi-a dat sa vorbesc ceva adevarat, bun, drept sau sa fac ceva vrednic de El §i de mine ea om, trebuie sa invat sa-I multumesc pentru asta. sa n-o iau, desigur, ca pe un merit personal, dar nici sa nu neg fapta in sine, ci sa ne repliem de la mindrie §i slava desarta spre 0 recunostinta plina de mirare §i duiosie,

E primul lucru care trebuie spus despre smerenie, intrucit e primul obiectiv ce ne sta in fata. Falsa smerenie este unul dintre cele mai distructive lucruri; ea duce la negarea binelui pe care it detinem in sine §i este, pur §i simplu, nedreapta fata de Dumnezeu. Dumnezeu ne da §i cuget, §i inima, §i bunavointa, §i circumstante, §i oameni carora le putem face bine; §i binele acesta trebuie facut cu constiinta faptului ca este un bine, insa ca nu este de la noi, ci este dat de Ia Dumnezeu.

66

I.

I

DESPRE INTtLNIREA cu DUMNEZEU

!

I.

I

i

AI doilea: pe partea cealalta a balantei se pun, de obicei, mindria si slava desartao lnsa mtre acestea doua este 0 foarte mare diferenta,

Un om eu adevarat mindru este eel ce nu recunoaste asupra sa nici un fel de lege, nici a lui Dumnezeu §i nici omeneasca; acesta ~i este siesi lege. In viata Avvei Dorothei avem 0 povestire despre 0 vizita a sa la 0 manastire, unde i s-a spus ca vietuieste acolo un monah tInar, care este intruchiparea smereniei: nu se minia niciodata, nu se revolta, nu se impotrivea cu nimic atund cind era injosit §i ocarit. Experimentatul Dorothei nu a crezut §i l-a invitat pe tinar la el. "In ce chip reusesti, in pofida tineretii tale, sa nu te revolti atunci cind esti injosit, ocarit, jignit?", intreba staretul, TInhul monah raspunse: "De ce m-as revolta la latratul unor ciini?" Starea sufleteasca a acestuia era nu smerenia §i impacarea, ci libera opinie, nesupusa nu doar condamnarii oamenilor, d nici macar judecapi lor. Nu-l interesa ce spun attn despre el, i§i era sie§i judecator §i masura a tuturor lucrurilor. Reiese de aid ca §i Judecata Dumnezeiasca este concediata, ramine doar cea proprie. Este starea de

67

ANTONIE BLOOM

singuratate extrema; starea 'in care omul nu mai are Dwnnezeu §i nu mai are judecata inafara sa.

Siava desarta, altfel spus - vanitatea, se deosebeste muIt de mindrie. Ea se rezuma Ia 0 dependenta deplina de parerea §i judecata omeneasca, msa nu §i de cea divina.Inaceasta stare omul cauta Iauda, Incuviintare, §i eel mai umilitor fapt e cii cerseste ovatii chiar §i de la cei carora nu Ie respecta citusi de putin parerea, vrea doar sa fie laudat, ~i in momentul cind eineva incepe sa-l laude sau pur §i simplu sa-l incuviinteze, eel ce lauda capata brusc diverse calitap intelectuale §i sufletesti, se transformain oehii lui in judecator priceput §i drept, Mai exista aid 0 latura; daca ineepe sa traga nadejde ca cineva il va lauda, acest om va cauta sa fie laudat nu doar pentru cele mai inaItatoare, nobile §i vrednice de Dumnezeu £apte, ci pentru orice, la intimplare, intr-o ultima instanta devenim tot mai marunp, intrucit diutam incuviintare pentru orice, doar-doar sa fim laudati; §i sintem judecati de oameni necugetati, ce nu au nici un criteriu Durnnezeiesc aljudecatii §i ne lauda, de obicei, pentru fleacuri. Astfel, ornul vanitos de-

68

DESPRE tNTlLNIREA cu DUMNEZEU

pinde totalmente de parerea §i incuviintarea omeneasca: mai mult ca atit, acesta se multumeste cu lucruri marunte, neinsemnate, doar pentru a capata, prin ele, lauda rivnita,

Smerenia este cu totul altceva. Nu este 0 simpla absenta a vanitatii; lipsa vanitapi este, cum s-ar spune, un produs secundar al smereniei. De asemenea, nu este doar 0 lipsa a mindriei, adica a unei autoizolari depline, integrale, chiar daca aceasta izolare se sparge de smerenie.

Smerenia, daca e sa vorbim de etimologia rusa' a termenului, lncepe din momentul in care intram in starea unei paci interioare: a tmpaciuirit cu Dumnezeu, ell constiinta §i cu oamenii a carer Judecats. 0 exprima pe cea a lui Dumnezeu; este deci o jmpacare, 0 impaciuire. In acelasi timp, este 0 implicare cu toate circumstantele acestei vieti, e starea omului care, orice s-ar intimpla, le primeste ca din mina lui Dumnezeu.

Cred di trebuie sa rna explic. Unul dintre parintii Bisericii spunea ca toate evenimentele istorice la scara universala

1 Smirenie (rus.) are ca radikina cuvintul mir, ce poate fi tradus at'it ca lume, cit ~ ca. pace.

69

ANTONIE BLOOM

sau In ceea ce priveste viata fiecaruia dintre noi, sint determinate de corelatia dintre trei vointe: vow lui Dumnezeu, mereu buna, atotputernica, insa care §i-a 6- xat drept limita libertatea omeneasca de a alege; vointa satanicd, mereu malefica, msa nu atotputernica, incapabiUi de a produce raul nemijlocit, Intrudt diavolul nu este stapin peste faptura.; §i, intre acestea doua, vointa omeneascd, mereu In-

•

doioasa, care raspunde atit apelurilor

Dumnezeiesti, poruncilor §i rugamintilor lui Dumnezeu, cit §i intrigilor satanice, falselor promisiuni, atractiei catre rau, pe care omul 0 simte in sine. Apostolul Pavel spune ca deosebeste in sine ins~i doua stihii: legea vietii vesnice, ce tinde spre Dumnezeu, §i legea stagnarii, legea care duce catre distrugere, catre degradare. Aceste stihii sint in fiecare dintre noi. De aceea, intre influenta voii Dumnezeiesti §i a celei satanice nu facern mereu alegerea cea buna: ezitam, facem adesea alegerea gre§iti, dar uneori §i pe cea buna,

Nu orice eveniment poate fi definit ca act al voii lui Dumnezeu. De obicei, situatia este mult ,mai complexa, dupa cum omul este sau lucrator al voii lui

70

DESPRE fNriLNIREA cu DUMNEZEU

Dumnezeu, sau conductor al vointei rele satanice. insa chiar §i in fata celei mai intunecate, celei mai fioroase situatii Dumnezeu ne poate spune:exact aid trebuie sa aduci lumina, in aceasta zona a urii trebuie sa aduci dragoste, in acest haos trebuie sa fad' armonie; sau: locul tau este acolo uncle vointa satanica actioneaza eel mai distructiv, eel mai hotarit. .. ln acest sens parintli Bisericii priveau situatille in care se aflau ca act al vointei lui Dumnezeu, nu in sensul eli Dumnezeu ar fi lnrautatit in mod intentionat situapa, ci ca anume acolo era locullor.

tmpacarea interioara cu clrcumstanteIe nu insealllllii ca trebuie sa-i consideram pe toti din jurul nostru a fi oameni buni, d ca locul nostru este printre ei pentru a Ie aduce ceva.

Daca etimologia tennenului slav ne duce cu gindul la impacare, liniste interioara, §i provenienta latina a termenului humilitas descopera noi sensuri ale acestuicuvint. Humilitas provine de la humus, pamint roditor adica, sau pur §i simplu pamint, Exprimindu-ne alegoric, vedem pamintul, iata, tacut, intins sub cer; primeste deopotriva §i ploaia, §i soarele, §i semintele, ell aceeasi neimpotri-

71

ANTONIE BLOOM

vire; primeste balegarul §i tot ceea ce aruncam din viata noastra: in el se infige plugul §i-l raneste adinc, iar el sm tacut, primindu-le pe toate §i aducind rod. Dupa cum au spus unii ginditori, smereni~ este starea sufletului ornenesc care prlmeste tacut, supus, orice i se dll §i din tot ce i se da aduce rod.

Asadar, cautind smerenie, e binevenita intrebarea: cum privim la faptul ca Durnnezeu ne trimite intr-o situatie sau alta? Cu impacare launtrica sau cu protest, sau selectiv? "Nu vreau asta, vreau alta - de ce m-ai trirnis aid? Eu vreau bine, trebuie sa rna trimiti intr-o atmosfera unde sa roiasca doar oameni buni, care sa rna inspire, sa rna ajute, sa rna poarte pe brate, de ce rna trimiti acolo unde totuI e bezna, totul e rau, totul e lipsa de armonie?"

E reactia noastra obi§nuita. §i este un indiciu al faptului cii. reactia noastra nu e una smerita. Iar cind spun "smerita" nu am in vedere sentimentul impadrii cu infringerea: liCe sa faci, cu Dumnezeu nu te pui, rna voi smeri ... ", Nu sentimentul infringerii, d smerenia activa, impacarea activa, lumea interioara activa fac din noi soli §i a postoli,oameni trimisi in

72

DESPRE iNTiLNIREA CU DUMNEZEU

lumea intunecoasa, grea §i amara, care stiu cit. acolo Ie este Iocul firesc §i acolo vor agonisi harul.

Continuind tema pamlntulul: Teofan Zavoritul scrie in una din scrisorile sale unei corespondente: "S'mt uimit... Ap plecat la baile de namol sa va tamaduip reumatismuI, iar cind asupra Ovs. se arunca eu noroi, pentru a va vindeca sufletul de neajunsurile lui - atunci va plingeti", 0 astfel de tratare a lntrebarii este foarte interesanta, Intr-adevar - baiIe de namol le alegem singuri, iar cele de noroi ni Ie aleg altii, §i ne pIlngem.~i aid este aproape intotdeauna toata deosebirea. Serafim de Sarov spunea ca orice fapta asumata la alegere este mai usor de indeplinit, intrudt mindria, orgoliul, Ii va da suficienta energie pentru asta; pe cind sa invingi ceea ce-ti pune in fata soarta e cu totul altceva: doar nu am ales eu asta! Trebuie pur §i simplu sa ne pIecam in fata lui Dumnezeu; nu cu pasivitate, ci ca pe 0 plecaciune adinca de cerere a binecuvintarii de a purcede Ia lucrarea smereniei.

• ~i inca ceva: nu ered ca smerenia consta in faptul de a lasa pe cineva sa te faca una ell noroiul; orice fel de ~f - of iter, sau

73

ANTONIE BLOOM

DESPRE fNrtLNIREA CU DUMNEZEU

preot sau brigadier - poate fi profund smerit, tnsa. conformresponsabilitatii asumate sa actioneze aspru, tare §i hotarit, Nu cred ca un asemenea §ef, fie egumen la manastire, preot de parohie sau ofiter de armata trebuie sa admita haos pe motiv cit nu poate lua hotariri §i nid sa Ie implernenteze pe motiv de smerenie. Smerenia e cu totul altceva.

Dupa cum am mai spus, smerenia este 0 tema foarte complex a, in sensul ca acopera multe notiuni, Un scriitor englez a spus ca smerenia este, mai intii de toate, realism; atunci cind imi vine gindul ca sint genialimi raspund calm: nu fi naiv, esti chiar foarte mediocru! - aceasta este inceputul smereniei, care provine de la vederea reala a lucrurilor. In acest sens realismul poate fi educat chiar §i prin simtul umorului. Adesea te pop privi cu un zimbet: cit de hazliu e§ti eind te umfli in pene! (0 midi. paranteza la acest subiect. Eram intr-o tahara de vara pentru copii §i unul dintre tovarA§ii mei s-a infuriat grozav. Instructorul n08- tru, in Ioc s8-1 calrneze, i-a pus in fata ,0 oglinda: cind acesta §i-a vazut expresia fetei, i-a trecut toata rninia, cad nu voia nicidecurn sa ranuna asa: puteti sa va

imaginati ell ce seamana 0 fata, de altfel dragaIa§a, de copil care este brusc schimonosita de furie.) La 0 atitudine corespunzatoarein acest sens, adesea putem pii§i pe tarimul smereniei, care provine doar din realism.

tnsa eel mai profund tip de smerenie este smerenia sfintilor, care-si are provenienta in vedereafrumusetii §i a sfint€niei iui Dumnezeu. Nu din rnotiv ca §i-at fi realizat, prin comparatie, nimicnicia, ci pentru ca, rapu§i de acea frurnusete de nedescris, nu Ie ramine decit sa cada in genunchi intr-o cucernica frica, in dragoste §i in rnirare; §i atund nu l§i mai amintesc de sine, pentru ca nu Ii rnai intereseaza sa 0 fad\: cine doreste sa se uite la sine atunci and poate sa priveasca ceva ce depii§€§te orice inchipuire a frumusetii?

74

75

Despre constiinta (I)

Vocea (Oll§tiintei.

Pregatirea din Postul Mare.

P ostirea este un moment al vietil, desi repetat, mereu nou §i mereu hotaritor pentru soarta

noastra in vesnicie. E momentul in care stam in fata propriei constiinte, in fata lui Dumnezeu, §i pronuntam sentinta asupra noastra, E un moment important: e clipa in care ne eschivam viltorii vietii, din cotidianul activitatilor §i gindurilor §i ne Wati§am vesniciei, in afara timpului, in fata Celui ce este Viata, Dreptatea, Prumusetea §i Sensul.

in Evanghelia lui Matei este un loc pe care vreau sa vi-I amintesc, intrucit niciodata nu se citeste la slujbele de dumini-

77

ANTONIE BLOOM

DESPRE tNTI:LNIREA CU DUMNEZEU

de infioratoare: ai fost tu oare om pe parcursul vietii tale? A fost in tine omenie sau nul Darn nu ai avut nici acea omenie simpla, accesibila firii noastre, cum pop sa te mai gindesti sa cresti in deplina rnasura a virstei lui Hristos despre care vorbeste Apostolul Pavel (Ef. 4, 13) ~i sa te fad parta~, dupa cuvintele Apostolului Petru, firii Dumnezeiesti (II Petru I, 4)? [udecatorul ne cere raspuns tocmai despre omenitatea noastra primara: ai avut tu oare compatimire? ~tii ce ihSearnna patimire - ai avut oare tu fata de cineva com-patimire? ~tii ce inseamna durere, ce insea:rnna foamete, ce inseemna frig, ce inseamna vitregie, ce inseamna singuratate, ce insearnna infamie ~i rusine - toate Ie stii reiesind dintr-o experienta sau alta; cum ai reactionat la nevoia altuia? Oare cu adevarat ti-au fost straine? Oare cu adevarat te-ai concentrat doar asupra proprieipersoane? Sau, ~i mai rau, ai trecut prin aceasta viata haituind pe a1tii, sufletullor, constiinta §i trupul lor, cugetul lor? Va amintiti aceasta pilda a lui Hristos: "Gol am fost si M-ati Imbracat; bolnav am fost ~i M-ati cercetat; m temnita am fost §i ati venit la Mine". Este indiciul de baza al omenitatii: compatimirea, capacitatea de a simp ceea ce simte altul

§i de a raspunde acestuia la fel cum ai face-o tie insuti,

Exista opovestire: un nevoitor a fost intrebat curn de reuseste sa trezeasca constiinta in fiecare om, sa-i descopere acestuia 0 noua viata.? Acesta a raspuns: cind vine cineva la mine, ma vad in el pe mine insumi; cobor treapta cu treapta in adincul pacatului lui. ~i, intrucit eu §i el sintem una, incep sa rna caiesc lui Durnnezeu; §i intrudt sintem una, el incepe sa se caiasdi alaturi de mine ... Astfel ar trebui sa putem spune despre noi §i pirisul nostru - constiinta noastra -, care striga, plinge, imp lora, cere, cel rnai adesearoaga §_i ni-L puneln .fata drept exernplu pe Mintuitorul Hristos, si pe apropiatii nostri pe care Ii iubim. lata in ce eonsta postirea: sa te inHiti§ezi judecatii eonstiintei, sa te apleci asupra ~vin, telor pe care aceasta ti Ie spune si sa te gindesti: ce sa fac cu ceea ce am devenit? Da, m-am nascut in niste parametri. Unii rna ridica 'in sus, altii rna trag in adinc; ... §~ ce alegere am facut pina arum? Am ales oare binele, dreptatea, viata, pe Dumnezeu L-am ales, sau am ales amurgul In care se pot face orice fapte, amagit de. gmdul ca nu rna vede nimeni? .. COl1§·ti.:-

80

81

ANTONIE BLOOM

inta - vede; Dumnezeu - vede; §i eu insumi rna cunose ...

lata ce avem In fata; in fala acestei judecati stam toata viata, tot timpul. Si nu e yorba despre faptul di vreodata ne Yom infap§8 judecati! lui Dumnezeu §i atunci, cu adevarat, dupa cum este spus, judecata va fi neerutatoare cu cei ce nu au aratat mila (lac. 2, 13). Atunei toate pe care nu le-arn iertat vor sta drept repros inaintea noastra, §i, daca nu am iertat pe pamint, sa nu asteptam iertare 'in ceruri. Caci iertarea nu constain faptul ca cineva - om sau Dumnezeu - zice: nu am nimic impotriva ta, ci consta in llnpacare. Darn aici, pe pamint, vazind toata fragilitatea, slabiciunea, atractia spre pacat, neputinta de a face binele, nu putem avea mila unii de altii, daruindu-ne iertarea, cum va fi oare atunei cind ne vom vedea intoam dreptatea §ipe noi, §i maruntisurile ucigatoare pentru care nu am iertat aproapeluiin deeursul vietii sale; nu i-am iertat pentru ca am fost mvidiosi, gelosi, pentru ca nici nu am luptat, nici nu ne-am invins propriul orgoliu. Atitea cauze, §i toate ant de marunte ...

Sa ajunam astazi, asadar, sub semnul aeestor cuvinte: rna voi impaea cu prri-

82

DESPRE INTItNIREA QJ DUMNEZEU

§ul meu, cit Inca sint pe cale; cad va veni un limp and acesta va fi martor impotriva mea! Constiinta se va ridica llnpotriva mea, a ta, a fiecarui dintre noi ...

Si,pe durata acestei ajunari, vreau sa ne gindim asupra citorva lucruri, Mai int1i, atunei cind Yom avea 0 intrerupere spre 0 tacere indelunga, sa ne intrebam cum am raspuns pildelor pe care Je-arn ascultat 'in saptaminfle premergatoare Postului Mare?

Prima povestire - nu 0 parabola, ci 0 intimplare reala - este despre vindecarea orbului Bartimeu de catre Hristos, Dare nu vorbeste aceasta despre orbia noastra? Trecem prin toata viata ca niste orbi. In Psalmul 90 este un loc unde se vorbeste despre "demonul amiezii", §i mi se pare ea. aid avem unintelesfigurativ. Cunoastem eu totii ce inseaII1lW_ amiaza unei zile de vara, cind soarele straluceste cu toate razele sale, and freamata vazduhul, cind tot ce ne inconjoara capata un relief deosebit, umbrele devin mal hotarite, culorile - mai aprinse, §i toata lumea devine intr-ant de vizibila, §i aceasta vizibilitate ne solicita atita atentie, ant de mult se infigein constiinta noastra, ineit devenim ineapabili de a

83

ANTONIE BLOOM

continua sa vedem ili cele de dupa ea, incapabili de a intrezari, poate pentru prima oara, nevazutul. Si cit de des se Intirnpla acesteatSi cit de orbiti sintem! Cit de mult exteriorul ne lmpiedica Sa Ie vedem pe oele launtrioel Cit de des judecam omul dupa lnfap.~re, dupa p.nuta, dupa voce, dupa vorbe, fara a tine seama ca in umbra acestora se ascunde 0 profunzime imensa, 0 mtreaga istorie a vietii, se ascund suferinte, vise ili sperante destramate, precum §i raul introdus in viata acestuia de catre cruzimea §i nepasarea altuia,

Sa ne gindim la felul cum ne privim aproapele. Nu pe cei pe care Ii iubim in mod firesc, ci pe cei care ne sint straini, ba, mai mult, pe cei pe care nu-i iubim sau chiar ii urim - fara motiv, doar pentru ca ne este antipatic sau pentru ca odata a vorbit ceva cu care nu sintem de acord.

Putem sa ne intrebam §\ de ce anume iubesc pe cutare sau cutare om. Pentru eli rna flateaza? Pentru ca mi-e usor cu el? Pentru ca este credul §i-l pot minti usor, ca pot sa par pentru el ceea ce vreau? .. Sa ne intrebam despre orbirea noastra ...

84

DESPRE INTtLN1REA cu DUMNEZEU

Mai departe: intrebarea pe care ne-o pune povestirea despre Zaheu, Zaheu si-a invins vanitatea; si-a asumat ironia oelorlalti; §i-a asumat judecata lor, pentru ca voia sa-L vada pe Hristos. Nu cauta nimic altceva, Ia nimic altceva nu visa; nu se gindea ca Hristos I-ar fi putut observa sauchema din multime; si-a luat infamia asupra sa mtrucit fara a-L vedea pe EI nu putea trai mai departe. lar, cind Hristos l-a chemat, ce-a facut Zaheu? Nu doar ca s-a pocait prin cuvinte pentru viata oe-a dus-o inainte; a promis sa mtoarca totul impatrit, pe toate sa le tocmeasca, sa le indrepte, sa distruga tot neadevarul vietii sale, pina in temelii, ca nimeni sa nu mai poata suferi de pe urma nedreptatii sale.

lar noi? Cit de fatarnici ne straduim sa fun, cit ne temem sa nu fim surprinsi asa cum s'intem. Ne rusinam lesne de teama sa nu ne identifice cineva cu ucenidi lui Hristos dupa felul in care gindim, vorbim, traim §i simtim. Cit de rar se intimpla cal pina §i in momentele de pocainta, chiar §i dupa marturisire, prima noastra actiune sa fie indreptarea raului pe care l-am comis; sa ne 'intoarcern datoria, dupacum vorbeste aceasta

85

ANTONIE BLOOM

parabola despre piri§. Nu e suficient sa te caiesti, nue suficient sa-i exprimi lui Dumnezeu regretele §i preotului rusinea; toate sint minciuna daca nu sint urmate de indreptare, de tamaduirea altui suflet pe care l-am ranit, de indreptarea lucrurilor pe care le-am comis spre raul altor oameni: voit sau din nesocotinta, din orbire, din nepasare fata de soarta altuia ~i fata de propria co~tiinta.

Sa ne gindim la vames §i la fariseu.

Intram usor in biserica, ne asezam usor la rugaciune ~i incepem sa-I cerem lui Dumnezeu: intrucit noi ne-am pus in fata Lui, sa raspunda, sa vina §i El sa stea in fata noastral Ne plingem ca ne-am asezat la rugaciune §i nu ne-a atins nici umilinta, nici lurninarea - unde a fost Dumnezeu? Cum de-a indrazrut sa nu vIDa atunci and L-am chemat? Sau: oare nu El a prornis sa indeplineasca rugaciunile celor pikatO§i? Eu l-am crezut, iar EI nu a indeplinit nimic, ce fel de Dumnezeu este acesta? .. Oare nu a~ vorbim? Poate nu intr-ant de obraznic, insa oare sentimentele noastre nu sint aceleasi?

Sintem mai rro decit fariseul, intrucit fariseul era neingaduitor faf8, de sine; el facea dreptatea dupa cum 0 ~tia ;;i dupa

86

DESPRE iNTlLNIREA CD DUMNEZEU

cum 0 vazuse, Iar noi? - nu facem dreptatea, traim nedemni chiar §i de poruncile izbitoare, pe care le cunoastem pe dinafara, celecare alcatuiesc baza primitiva a vietii, Intram in biserica, ne Insemnam degajafi cu semnul crucii, privim la dreapta, la stinga, fara a baga de seama macar ca sintem in casa lui Dumnezeu, ca aid este locul in care ingerii se infap.seaza lui Dumnezeu in cea mai profunda pietate, tacere contemplativa, unde cu frica §i cutremur privesc la prezenta Dumnezeiasca, lar noi "avern dreptul" la tot ceea ce ne of era Biserica; avern "dreptuI" sa primim iertarea pacatelor, pe care nu le mai indreptam; avem "dreptul" de a ne impart8.§i cu Sfintele Daruri doar pentru ca am aratat regretul nostru ca nu sintem desavirsiti, Ce rusine! Sa ne judece fariseul ... ~i adevarat este spus in Canonullui Andrei Criteanul ca 'inaintea noastra vor intra In ~mpara1ie nu doar vamesii §i desfrinatele, ci §i fariseii ee se caiescl

Cine dintre noi este citusi de putin asemanator vamesului ce nu indrazneste sa intre.in biserica lui Dumnezeu, pentru ca aceastaeste un loc sfint §i el nu are - eel putin dupa judecata constiintei sale -

87

ANTONIE BLOOM

voie sa calee acolo? Ce constiinta sensibila! Cita onestitate interioaral Da, era vames, dar avea constimta vie, ~i stia cine este Dumnezeu, cine este aproapele sau §i cine este el insusi,

Mai departe, bogata pilda a fiului risipitor, despre lepadarea de tata, despre viata independenta,rupta de Dumnezeu, de adevar, de oriee e sfint, despre foametea ee l-a cuprins atunci cind is-a inters ceea ce a facut tatalui sau, "Batrlne, prea 0 lungesti ClI traiul! Nu pot sa mai astept clipa in care vei muri pentru a mafolosi de bunurile adunate de tine ee mi se cuvin drept mostenirel Sa facern 0 intelegere: tu nu mai existi pentru mine! Mori ~i da-mi rodul muncii tale. "~i a Iuat §i a risipit totul cu eei de teapa lui, care i seinvirteau prin preajrna pina cind nu a maifost nimic de luat de la eI; iar and nu a mai ramas nimic, acestia i-au spus: tu nu existi mai multI Tu ai murit, nu mai €§ti ... - §i au plecat. ~i auramas doar singuratatea, foarnea, vitregia; §i atunci si-a amintit di are un tata.

Nu sintem oare asemenea acestui tinar? Oare nu procedam Ia fel? Oare nu spunemincontinuu lui Dumnezeu:

88

OFSPRE fNT1LNIREA CU OUMNEZEU

Da-mi, da-mil Iti eer ... Iar cind Dumnezeu raspunde: Ti-am dat totuI, ClI pretul vietii Mele §i al mortii pe cruee, §i al coboririi in iad ... , atund spunem: bine! Acum pot sa iau totul... Nu spunem intr-atit de impertinent, nulInsa ant de nerusinat traim, procedam, acelasi neadevar obraznic 11 ascundem in spatele cuvintelor dulcegi. Fiul risipitor s-a pocait, s-a ridicat §i a mers mapcd la tatal sau; stia ca nu mai e vrednic sa se numeasca fiu, - poate tatalil va lua ca argat la cimp, Nu facem la fel cind ne pocilim? Mergem cu increderea ca toate ne vor fi iertate, ca sintem fii §i fiiee, ca trebuie doar sa ne prezentam regretele §i Dumnezeu ne va ierta ... E un neadevarl Nimeni nu va primi iertarea gratis; Dumnezeu va ierta - e adevarat; dar ee folos din asta, care e diferenta din moment ce viata nu ni s-a schimbat citust de putin? Va amintiti ce a raspuns Serafim de Sarov unuia dintre ucenicii sau vizitatorii sai: dacate vei ruga lui Dumnezeu, te va ierta, Dar adu-ti aminte cu ce pre] a obtinut El dreptul de a ierta! De fiecare data cind paca.tuie§ti §i eeri iertare, este ca 0 noua rastignire a Sa pentru tine, doar pentru tine unul... lata situatia noastra: faptul cii parintele a iertat este altceva;

89

ANTONIE BLOOM

problema nue despre vrednicia, sfintenia §i jertfirea parinteasca, ci despre noi in~ine.

~i rnai departe urmeaza pilda despre judecata, despre care am mai vorbit: despre oi ~i capre, §i intrebarea: esti om sau e§ti mai prejos decit omul? Nu inseamna fiara - fiara efara de pacat; mai prejos dedt omul tnseamna rob al satanei, adept §i prieten al lui, lata cum stau lucrurile,

~i acum, la poarta Postului Mare, aceasta ultima intrebare: acum ai aflat oare cine €§ti, ce reprezinti? '[i-ai ascultat constiinta? A tresarit ceva in tine? Si daca a tresarit, dacate-ai cunoscutpe tine, mai pop oare sa nu iertl ceva, oricui §i orlce ar fi, cuiva care este la fel de neputincios cu sine insusi, cu patimile sale, curaul pe care l-a acceptat in sine? Pop oare sa judeci pe cineva? Crabeste-te, mergi la el, la eel asupra caruia ai eea mai mare minie ~i despre care gind€§ti ca te-a injosit ~i cere-p iertare ... pentru aceleasi simtiri, pentrn faptul ca nu poti sa-l ierti, roaga-te ca acest om, pe care-I ur~ti, pe care-l respingi, sa se roage lui Dumnezeu ca sa pop tu ierta ~i prin asta sa-p capeti iertarea

90

DESPRE iNTfLNIREA CU DUMNEZEU

lata despre ce ne vorbesc aceste saptamini. Suecint, dar necrutator, Necrutator, dar cu dragoste, cad acolo unde este verba despre pieirea noastra vesnica sau despre mintuirea noasrra dragostea este necrutatoare,

Apoi se deschide vremea Postului Mare, primavara sufletului, inflorirea vietii, doar daca pe parcursul aeestor saptamini de pregatire ne-am Juatrastignirea noastra asupra noastra: rastignirea dimpreuna cu patimile §i poftele noastre. Daca am facut astfel, atunei totul e bine, putem p~i in prnnavara, eunoscind plini de bucurie faptul ca Dumnezeu s-a intrupat §i a devenit om, §i ca in fata noastra avem un veritabil chip uman. Putem sa ne gindim eu bucurie la faptul ea Dumnezeu, cu harul Sau, Dumnezeu lnsu§i, ca un pahar care, umplut peste margini, se revarsa, toarna viata Sa in noi. Ne putem bucura de faptul ea Crucea Domnului ne vorbeste despre masura iubirii lui Dumnezeu. ~i ne putem gindi atunci la cele ce ne invata loan Scararul, putem cugeta la icoana Mariei Egipteanca §i putem intra in inspaimintatoa.rele zile ale SaptamiIlii l'atimilor.

91

ANTONIE BLOOM

Voi incheia aid aceasta prima discupe. Rarnlnep arum in Iiniste, intr-o tacere deplina, ca nimeni sa nu vorbeasca cu nimeni In biserica, pentru a va oferi cu adevarat posibilitatea de a va scufunda in cele ce ne vorbeste constiinta.

92

Despre constiinta (II)

Pilda despre nunti. Tragedia intririi Domnului in Ierusalim.

Protagonistii zilelor Patimilor.

Judecata propriei con§tiinte.

A n una din pericopele evanghelice

I care se citesc in Saptamina Patimilor se vorbeste despre Hristos, Ca-

re spune iudeilor: /IVai voua, carturarilor §i fariseilor Hitarnici! Ca ziditi mormintele prorocilor ~i Ie impodobiti pe ale dreptilor, §oi ziceti: De am fi fost noi in zilele parintilor nostri, n-am fi fost parta§i cu ei la varsarea singelui prorodlor. Dar voi intrecep_ masura parintilor vostril" Aceste cuvinte se refera, desigur la faptul ca la acel moment Hristos le descoperise deja ucenicilor Sai faptul ca va fi rastignit; §i ca cele ce urmau sa se intimple

93

ANTONIE BLOOM

erau, desigur, mai groaznice decit cele ce s-au Intimplat odinioara, cind oamenii lui Dumnezeu, prorocii, erau renegati, batuti cu pietre §i ucisi de fiecare data and exprirnau oonstiinta poporului.

Acest gind ar trebui sa lege ceea ce voi spune in continuare de cele ce am spus deja, si anurne despre constiinta, Prorocii prezentau vocea rasunatoare a constiintei poporului, 0 cOn§tiinta demascatoare, aspra, neimpacata, Exact la fel este si constiinta noastra.Si putem intelege constiinta §i soarta ei in viata noastra comparind atitudinea fata de ea, de vocea ei neinduplecata cu atitudinea poporului evreu fata de proroci.

Va aminfiti, desigur, pilda in care se vorbeste despre imparatul care a dat 0 petrecere cu ocazia nuntii fiului sau §i a chemat mai multi oameni care au refuzat pina la urma, sub un pretext sau altul, invitatia, Au refuzat, intrucit fiecare voia sa-§i caute de viata sa (Le. 14, 16-24). Pomind de la cele spuse Inainte, sa cugetam citeva clipe la ceea ce s-a intimplat, de fapt, atunci.

A fost 0 petrecere, care exprima bucuria tatalui-imparat, §i pe cea a fiului, §i a

94

DESPRE iNTlLNIREA CU DUMNEZEU

miresei, §i a tuturor pe care ii iubea. 0 impart~ire a bucuriei. $i irnparatul s-a adresat tuturor celor pe care II iubea, care ii erau dragi, cunoscuti, apropiati cu chemarea: Venitil Bucurati-va impreuna cu mine, cu fiul meu §i mireasa lui... Tot astfel putem spune ca ne cheama Dumnezeu, Parintele nostru ceresc: Veniti!

,

Bucurati-va impreuna ca Fiul Meu Si-a dat viata Sa intr-un act desavirsit al iubirii pentru zidirea Sa §i di toata zidirea, prin sfintii soo §i prin intreg universul, a raspuns cu bucurie, cu multumire, cu dragoste dragostei Dumnezeiesti, intrupate in Fiu. $i noi sintem parte a lumii zidite; §i pe noi ne priveste aceasta chemare: Venitil Bucurati-va 1mpreuna cu Mine, intrati in bucuria reinstaurarii Imparapei dragostei, a faptului ca intre Cer si Pamint nu mai exista nici 0 bariera de netrecut.caci Crucea le-a unit.

Cum vom raspunde chemarii? sa ne amintim pilda. Primul invitat a raspuns: nu pot veni, mi-am cumparat 0 bucata de pamint, trebuie sa merg sa-l cercetez ... A crezut ca a devenit stapinul acelui ogor, pe cind, de fapt, se inrobise pe sine. Apcstolul Pavel spune: nu Iasati nirnic sa va stapineasca (I Cor. 6, 12). Cum

95

ANTONIE BLOOM

numai omul aceta a capatat in proprietate 0 palma de pamint, a devenit deja neliber, Ogorul este allui, dar ~i el apartine de arum acestui ogor.

,

Eo situatie cunoscuta tuturor. Fiecare avem cite ceva ce ni se pare ca ne apartine in totaiitate sau ceva ce dorim sa pastram m proprietate cu orice pret, ~i numai cum incepe in noi aceasta stare Hiuntrica, deja nu mai sintem liberi; nu mai putem fi pribegi pentru Hristos; cad nu putem fi m lume fara sa apartinem lumii acesteia; nu mai sintem soli ai lui Dumnezeu, Care voieste sa ne mintuiasca, - am prins radaclni in aceasta lume, ca un copac in tanna. In c1ipa in care alegem ceva sa fie al nostru deja apartinem acelui lucru. $i dam acelasi raspuns lui Dumnezeu: nu pot sa yin! Acest lucru este a1 meuL. Cind, de fapt, eu apartin acelui lucru.

Altul a raspuns: mi-am cumparat rind perechi de boi - trebuie sa-i incerc! ... Fiecare dintre noi are ceva de facut; ni se pare ca fara noi acest lucru nu se va face, ca sintem indispensabili, ~i de aceea trebuie sa ne dedicam toata silinta, tot talentul, toata energia acelui lucru. Cum ne-ar putea ajunge timpul sa mer-

96

DESPRE iNTILNIREA cu DUMNEZEU

gem la petrecere? Fie chiar §i la cea mai minunata petrecere, la eel mai iubit om - cad avem treburile noastre, iar timpul se scurge, §oi am putea sa nu reusim ... Petrecerea poate sa mai astepte.

Are Dostoievski in Jumalul sau un pasaj in care descrie aproplerea: sa de Neapole, m compania unui grup de calatori. SOOd pe punte, scriitorul savureaza cu intreaga sa faptura privelistea din fata: cerul inalt, muntii, orasul, marea; irunannurit, frapat de aoeasta frumusete, observa cum misuna cei din preajma, preocupati de pregatirea bagajelor, de stringerea lucrurilor, de debarcare, fara a-si indrepta citu~i de putin atentia spre incintatoarea panorama. Priveste §i l§i spune: da, trebuie sa coborim, iar cerul deasupra noastra este albastru-albastru, minunat-minunat. Dar cerul nu pleaca nicaieri, ramine timp §i pentru el.

Astfel procedam §i noi: cerul nu pleaca . nicaieri, petrecerea imparateasca va dura vesnic - ramine timp ~i pentru ea. Ba nu ramine: usa se va zavori, cum s-a zavorit in fata fecioarelor neintelepte,

lar a1 treilea nu a venit la petrecere intrucit s-a insurat, inima sa e plina de

97

ANTONIE BLOOM

propria bucurie - de unde sa gaseasca bunavointa, marinimie pentru a participa Ia 0 bucurie straina? Aceasta e doar straina, pe cind el 0 are pe a sa proprie!... Oare nu procedam ~ noi mereu lafel - in privinta lui Durnnezeu, dar ~i in relapile dintre noi, did cele amintite de mine aid se refera ~i la Dumnezeu, dar ~i la oamenii din jurul nostru. Nu in zadar Hristos a spus: intrucit atifacut unuia dlntr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut: intrucit nu atifacut unuia dintre acesti prea mid, nici Mie nu Mi-ati facut (Mt. 25, 40,45).

Ne asemanam, iata, cu toti acesti oameni. Desigur, uneori raspundem, insa la modul genera1 viata noastra decurge exact ca a acestora: unul a cumparat tarina, altul boi, iar altul ~i-a luat nevasta, Si, cu toate acestea, ne apropiem de zilele PatimiIor, in care se vorbeste despre bucuria Dumnezeiasca - despre faptul d, ne mintuieste cu pretul vietii ~i al mortii Sale! Inca nu e petrecerea, inca nu e triumful reunirii noastre cu EI; dar e bucuria lui Dumnezeu pentru faptuI ca El ne poate mintui ~i ca pretul acestei mintuiri este toata viata Lui, toata moartea Lui. toata dragostea lui, rastignita, crucificata,

98

DESPRE INTILNIREA cu DUMNEZEU

Cugetind Ia zilele Patimilor, gindim, fireste, ~i pe buna dreptate, la cele ce i s-au intimplat Mintuitorului: cugetam insa insuficient de mult asupra lucrurilor care au dus la groaza acestor zile. Desigur, stlm ~i recunoastem faptul di pacatul omenesc este vinovat de rastignirea lui Hristos; dar merita sa ne oprim gindurile ~i asupra unor oarneni in parte sau grupuri de oameni care au fost, sa zic asa, pe post de instrumente ale raului in toata aceastainspatmintatoare saptamlna; ~i sa ne gindim altfel decit sintem obisnuiti sa 0 facern: cu lnfiorare despre Iuda, cu compatimire despre Petru - oare cum de-a putut sa cada ant de jos? -, iar despre alti oameni, cu groaza sau cu sdrba. Nu, sa ne gindim la intentiile ~i motivatiile lor ~i sa vedem in ce masura corespund cu alenoastre ..

Hristos l-a intors la viata pe Lazar; vestea aceasta s-a raspindit rapid in tot orasul prin martorii oculari, ~i in locuitorii Ierusalimului a tresaltat 0 speranta, ludell erau la acea vreme 0 natiune ingenuncheata, inrobita de un poper pagin, desi se considerau popor al lui Dumnezeu, gemeau sub jugul strainilor, ~i ~teptau un eliberator, un Trimis al lui

99

ANTONtE BLOOM

Dumnezeu care Ii va conduce la libertateo Cindind la libertate, ei aveau tnsa in vedere libertatea sociala ~ politica,glndeau la faptul ca s-ar putea razbuna pe cuceritori, ca s-ar putea elibera ca sa-~i construiasca viata, L-au intilnit pe Hristos solemn, caci Cel ce a putut invia un mort va putea, desigur, sa se descurce §i cu viii, oricit ar fi de multi; caci Cel ce a luptat cu moartea §i a reusit sa invinga nu poate fi, desigur, invins de nimic. Si l-au intimpinat cu exaltare: "Osana, Binecuvintat este eel ce vine intru numele DomnuIui!" Dar in eel mai scurt limp au fost cuprinsi de dezamagire: Hristos le-a in~lat asteptarile: El nu a intrat In oras ca un invingator, ci ca un blind Mintuitor allumii. Asteptau eliberare socials ~i politica, iar Hristos nu le-a dat-o.Si acei~i oameni care cu citeva zile in urma strigau 1I0sana Fiului lui David!" au strigat, la judecata lui Pilat, "Rastigne~ te-L! Ne-a in~lat nadejdeal Ne-a tradat, ne-a mintit atunci cind ne-a fagaduit Irnparatia lui Dumnezeu, si libertatea vesnica, ~i mostenirea" ...

Daca e sa ne aplecam asupra noastra, vorn vedea ca sintem strapunsi adesea de astfeI de sentimente. Ba chiar cu un

100

DESPRE iNTiLNIREA co DUMNBZEU

mult mai mic temei, did cunoastem acum incomparabil mai multe decit cunosteau aceia. Stirn cinee Hristos; avem dezlegarea intregii taine a istoriei ~i sorpi Iumii. Dar foarte adesea, asteptind de la Dumnezeu ceea ce numim sau am numi mila §i neprimind-o, ne departam cu amaraciune, cu sentimentul ca am fost lfi§elap. Ne-a mselat sperantele, ne-a promis ca rugaciunile ne vor fi auzite - ~ nu a raspuns lor; nu a indeplinit voinfa noastra ... Vitam de faptul ca in rugaciunea Domneasca spunem: Fie voia Tal Prin aceasta ne deschidem oricarei acti-

.

uni dumnezeiesti, adica sintem pregatip

sa primim orice de la El... Dar, iata, amaraciunea creste,

Amaraciunea lor a revarsar in aceste zile ale Patimilor; a devenit urna, razbunare; 0 astfel de jnselare nu putea avea iertare; trebuia razbunatal., Si toate cele ce urmeaza incep deja odata cu intrarea In Ierusalim: Osana! Rasuna deja ca 0 falsa asteptare §i pregateste urletul: Rastigneste-l!

lar ucenicii din jurul lui Hristos - ce pot intelege acestia? Recititi descrierea Cinei celei de Taina ~i veti vedea nedumerirea lor, de parca ar uita cum au In-

101

ANTONIE BLOOM

ceput toate, mereu ar uita! Au uitat ~i ceIe ce le-a spus Hristos despre soarta Sa de mai departe: acestia nu pricep nimic. n inconjoara pe Hristos cu nedumerire, cu semne de intrebare; inca se mai ciondanese cu pri vire Ia Iocurile pe care le vor ocupa; au uitat ca Hristos le-a spus lui Iacobsi loan: Puteti oare sa beti pa~ harul Meu pina la fund? Doar atunci veti fi cu Mine ... Toata povestirea suna de parca ei ar fi inteles cele spuse de Hristos cam asa: "Eu voi muri, iar voi yeti ramme in viata". ~i e infiorator sa citesti acele rinduri, ele, intr-adeV3r, suna de parca ucenicii s-ar confonna: ei, daca asa stau lucrurile, Tu mori, iar noi vorn trro... Accentul este pe "noi vom trai" - iar Tu urmeaza-Ti soarta; Moartea Ta e mintuirea noastra; mori deci pentrunoi.

Este oare ant de strruna perceptia noastra - in privinta Evangheliei ~i a lui Hristos - de cea a ucenici1or? Oare nu cautam in Dumnezeu, in Biserica un refugiu, in loc sa iesim in lume, aidoma apostolilor de dupa Cincizecime (noi doar traim dupa Cincizecime!), sa ie~ ca vestitori ai lui Hristos, gata sa mintuim lumea, chiar cu pretul vietii daca e

102

DESPRE iNIiLNIREA cu DUMNEZEU

nevoie. lata cum incepe aceasta Saptamina a Patimilor.

Mai departe - Iuda. Iuda este 0 fiinta enigmatica. $i eleste dezamagit, ~ el ~ sirnte in§elat, ~i el crede cii Hristos i-a mintit pe top - ~-L preda mortii. Cu ata groaza ne gindim la tradarea lui Iuda; dar oare noi niciodata nu-L tradam pe Hristos? Oare Ia noi nu se refera cuvintele Apostolului Petru ca numele lui Hristos este hulit din cauza noastra? (Rom. 2, 24) Oare aeeasta nu e tradare? lar noi stim despre Hristos ceea ce Iuda nu stial

~i mai tirziu - Petru: s-a lepadat de trei ori de Hristos; el, care chiar la Cina cea de Taina a spus ea va merge ~i la moarte impreuna cu Hristos, se va Iepada - s-a Iepadat de trei ori, lar noi? at de des gasim in noi indrazneala in fata celor ce ironizeaza Evanghelia, rid de Hristos, de Dumnezeu, de dreptate, de Biserica, de tot eeea ce alcatuieste viata ~i convingerile noastre, cit de des ne ridicam ~ spunem: daca vreti sa-L rastigniti pe El, rastigniti-ma §i pe mine alaturi! Daca vreti sa-L respingeti, sa-L defaimap, sa-l bateti peste fata - bateti-ma ~i pe mine! Rideti ~i de mine - eu sint en

103

ANTONTE BLOOM

EI, sint ucenicul Lui ~i nu-L voi tradal., U§Or ne este sa spunem ca Petru a pacatuit groaznic; dar noi pacatuim mai tare. Marturisirea lui Dumnezeu trebuie sa 0 aducem cu toata viata, cu toata lumina vietii: de fiecare data cind ne dezicem de Evanghelie prin viata noastra, prin faptele, gindurile, simtirile, dorintele, voinfa noastra, ne dezicem de Hristos, fie in chip vazut sau nevazutl Petru a reusit sa se pocaiasca: and HristosSi-a intors fata spre el si f-a privit prin fereastra, Petru s-a cutremurat ~i a plins amarnic. De cite ori ni s-a innmplat sa plingem amarnic din cauza ca am tacut, din cauza ca am participat tacit, cu lasitate la ceea ce ii fac lui Hristos oamenii din preajma noastra? $i Iuda tr3ie~te in noi, ~ Petru.

Amintiti-va mea §i de gradina Ghetsimani. Hristos se pregatea de moarte; pe trei dintre ucenicii Sai, cei mai apropiati, i-a luat cu Sine, ca sa stea pur §i simplu acolo, sa nu-Ilase de unul singur in fata iminentei, dar imposibilei ~i totodata asumatei de buna voie morti. Aeestia au adormit. De trei ori s-a apropiat de ei §i acestia dormeau. Evanghelia ne povesteste despre acestea cu cuvinte triste: oehii lor erau ingreuiati.; Probabil, nu

104

DESPRE iNTiLNIREA CU DUMNEZEU

pentru ca era tirziu, ci pentru ca sufletul lor obosise; obosise in asteptarea groazei ce avea sa urmeze. $i-au gasit moment pentru uitare de sine chiar atunci cind Hristos era in lata mortii Sale! De ate ori cautarn uitare, de cite ori ne adoarme sufletul? De cite ori ne inchidem de groaza, de teama, de necesitatea de a com-patimi cu altul, retragindu-ne in sornn sau in distractie, - doar sa nu ne mai gindim la groaza situatiei, doardoar sa ne odihnim, sa ne tragem sufletuI! Prietenul meu zace bolnav, moareeu insa trebuie cumva sa rna odihnesc, altminteri nu-i voi putea duce frica ~i suferintal lar el trebuie sa Ie duca nu doar din vrerne in vreme, ci neincetat, zi §i noapte, zi de zi, noapte de noapte. Cautam rnomente de rasuflare, precum apostolii, in timp ce lupta ghetsimanica e in plin toi.

Si aid am avea de invatat ceva. Mereu ni se pare di sintem datori sa gasim in noi forte pentru a depa§i orice ispita, sa fim invingatori la orice pas, sa fim gala de orice; dar nu este a§a! Hristos a plecat de linga ai Sai la 0 distanta scurta, iar in bema noptii 5-a pomenit invruuit de Intuneric, singur, absolut singur, in fata ta-

105

ANTONIE BLOOM

cerii lui Dumnezeu ~ a mortii iminente, de la asteptarea careia se cutremura toata fiinta Sa omeneasca, dici El era Dumnezeu fntrupat! Dupa cum spune Maxim Marturisitorul, ~i in omenitatea Sa El era fara de moarte; El putea sa moara doar luind asupra Sa moartea noastra, imparta~indu-ne omenitatea pina la moarte. Doamne! de este cu putinta, treaca de In Mine paharul acesta! Apoi a luptat iar~i, ~i sudoarea Sa curgea de pe frunte ca singele; ~i al doilea strigat:daca nu este cu putinta sii treacd acest pahar, ca sa nu-I beau, faca-ee voia Ta. $i a treia chemare:

Jaca-se uoia Tal ...

Trebuie sa invatarn sa facem noi insine la fel, caci daca Hristos cu pretul unei asemenea lupte a invins groaza in fata careia statea, atunci, desigur, fiecare dintre noi trebuie sa fie pregatit sa stea cinstit in fata lui Durnnezeu §i sa spuna: Doamne! Imi este groazal Nu gasesc in mine puteri; daca e cu putinta, lasa paharul acesta sa treaca pe linga mine!... iar apoi, venindu-ne in fire, sa spunem: Dar oare nu pentru asta am venit eu in lume, oare nu pentru asta sint ucenic allui Hristos? Daca paharul nu poate trece pe linga mine -

106

DESPRE INriLNIRBA CU DUMNEZEU

I"

da-mi puteri! $i iar sa luptam, pina cind vom fi in stare sa zicem: Doamne, sint pregatitl

$i ultima imagine -cea a rastignirii, dupa care, pogorirea la iad. Ni se pare foarte cumplit ceea ce s-a petre cut pe Golgota, §i este, intr-adevar, cumplit: judecatori nedrepti, martori mincinosi.; Top s-au adunat, dar nu numai acestia: s-a adunat poporul - poporul ce nu s-a dat niciodata in laturi de a privi suferinta altuia, poporul, a carui curiozitate e mai puternica decit cornpatimirea, care nu poate participa la groaza decit din afara, ca observator. in multime roiau ginduri: lata, va cobori de pe cruce, 11 vom unna atunci, sa rnergi in urma invingatorului e lipsit de pericol. Alpi gindeau: doar sa nu coboare de pe cruce! Cad, daca intr-adevar va cobori, daca El e cu adevarat Fiul lui " Durnnezeu venit sa mintuiasca lumea, atunci curnplita bunavestire a dragostei crucificate trebuie sa devina legea vietii - iar eu nu pot s-o urmez! Nu, mai bine nu s-ar cobori!

$i 0 gloats de curiosi, care au venit sa vada doar cum moare un om ...

107

ANTONIE BLOOM

lar sub cruce stau soldati profesionisti. Pe ap au rastignlt deja, pe ap ii vor mai rastigni ... Unul mai mult, unul mai putin, L-au rastignit §i pe Mintuitorul Lumii.

Oare nu se innmpla §i cu noi ceea ce tocmai am deseris? Marturiile mincinoase - atunci cind dorirn sa ocolim propria nedreptate, punind-o pe seama lui Dumnezeu. Oare nu se innmpla sa gindim: eh, ee bine ar fi sa nu traim dupa Evanghelie, sa traim usor, degajat, dusi de cursul firese al apei, lara efort, fara aceste cumplite porunci ale dragostei pina la lepadarea de sine! ~i nu se intimpHi oare sa privim eu raceala la suferinta altuia? o nu, nu la crucificare, dar la foamea, la mizeria, la saracia cuiva, la cineva care este batut, trecem pe alaturi, Oare nu ne bucuram rautacio§i atunci and este supus chinurilor, fie chiar §i un infractor, dar totusi om. La fel de reee 11 rastignim §i pe Hristos.

Iar Hristos? Hristos poate muri doar pentru ca in fata lui Dumnezeu a stat ca parte integra, solidara cu omenirea; a stat in fata lui Dumnezeu luind asupra Sa firea omeneasca §i toate urmariIe pacatului ornenesc §i ale decadent

108

DFSPRE iNTILNIREA cu DUMNEZEU

de la Dumnezeu. Tot raul I-a luat asupra Sa - afara doar de pacat. Nu S-a intors niciodata de la Dumnezeu, nu S-a mdepartat, nu a mintit nicicind impotriva Lui, nu S-a rusinat nicicind de El, nu L-a tradat nicicind. In fata oamenilor a venit ca martor credincios al lui Dumnezeu §i acei ce nu au voit sa-l primeasca pe Dumnezeu L-au condamnat la moarte in afara cetapi omenesti, in afara Ierusalimului, L-au izgonit din societatea omeneasca la fel cum goneau, an de an, tapul ispasitor: EI trebuia sa moara in afara obstii, intrucit EI era una cu Dumnezeu, dar a voit sa moara - pentru a deveni una Cll noi - cu rnoartea noastra,

~i cum raspundem? Daca un prieten, un cunoscut ar fi ales de buna voie calea mortii, pentru a ne salva de ceva, daca ar fi fost impuscat, spinzurat, crucificat pentru noi - cum am privi la aceasta? Cum am privi propria noastra viata, cumparata cu un astfel de pret? Oare nu ne-am fi gindit ca trebuie sa traim asa, incit sa mdreptattm cu viata noastra moartea lui? Dar nu traim asa ... Hristos a murit pe cruce, ba mai mult de ant, dupa cum ne vorbesc slujbele bisericii,

109

ANTONIE BLOOM

S-a pogorit eu sufletul in iad; a murit parasit de Dumnezeu, §i cu sufletul Sau omenesc a plecat acolo unde Dumnezeu nu exista, in acel antic iad al Vechiului Testament, care este un loe al eternei, definitivei, disperatei mstrainari. ~i iadul, dupa cum spune cintarea biserieeasca, §i-a deschis larg gura in nadejdea ca §i L-a supus pe eel mai inspaimmtator vrajma§ al sau - §i iadul a fost strafulgerat, umplut de stralucirea lui Durnnezeu. Nu mai exista vechiul iad al Vechiului Testament. Nu mai exista loc in care sa nu fie Dumnezeu.

Dar care e starea noastra? Care este judecata constiintei noastre atunci cind ne gin dim la zilele Patimilor, noi, acesti oameni concreti, vii, cind ne gindim la Hristos ~i la ceea ce facem cu EI? Scriptura spune: nu este nimic mai anevoios §i mai greu pe lume decit judecata constiintei, Intrebap-va: ce va spune constiinta? Sa raspunda fiecare pentru sine: ce-i spune constiinta atunci cind ne uitam la pildele saptaminilor de pregatire; and ne uitam la biruintele lui Dum-

,

nezeu amintite pe parcursul Postului; cind ne uitam la ceea ce oamenii au savirsit cu Hristos? Poporul Meu! Ce

110

DESPRE iNTiLNIREA cu DUMNEZEU

v-am facut §i cu ce M-ap rasplatit? Sint cuvinte ale slujbei din [oia Mare: iata intrebarea pe care EI ne-o pune pe parcursul acestei ajunari, pe parcursul intregii noastre vieti,

Bucuria pocaintei

(Din omiliile din timpul Posiului Na$terii Domnului, 3.1 decembrie 1983)

1.

A junarea este momentul in care, cu putere inn.. . oita, inca 0 data, trebuie sa cugetam asu-

pra vietii §i. asupra noastra, Asupra vietii - asa cum a gindit-o Domnul pentru noi

- ~i asupra noastra ce am facut noi cu

aceasta viata, in asta consta pocainta - in a masura distanta dintre ceea ce a pus la cale Domnul ~i ceea c€ am infaptuit noi; dintre ceea c€ ne-a fost harazit §i ceea ce am implinit sau nu am iruplinit.

Asta trebuie sa facem, §i. nupentru 0 singura data in viat5. Adesea rnsam aceasta problema. pina in ceasul de dinaintea mortii, pina Ia cea din urma boala, pina

113

ANTONlE BLOOM

in momentul in care realizam, brusc, di sintem incurabil bolnavi sau ne aflam in pericol de moarte. Si atunci, in fata fricii, in fata rnortii, a perieoluIui, devenim dintr-odata seriosi fata de noi insine, fata de viata §i de serneni. incetam atunci sa ne mai jucam cu viata, Incetam sa mai traim a§a, de pares am scrie 0 ciorna pe care mai tirziu - 0, cit de tirziul, did pare di atita vreme mai avem inainte - 0 vom transform a in ceva mai bun.

Dar niciodata nu se innmpla asa, did batrinetea, ramolirea trupului, slabirea mintii, moartea subita, circumstantele neasteptate ne surprind nepregatiti §i nu ne mai of era timp. Si e cumpUt gindul ea poate veni momentul cind va fi deja tirziu.

Dostoievski a dedicat un mic capitol din IIFratii Karamazov" iadului; pentru el iadul este momentul sau starea cind omul i§i spune: liE tirziu! Am trecut pe alaturi de toate ... Singurullucru ce trebuia facut, pentru care merita sa trrue§ti" cu care merita sa traiesti, nu-l mai pot indeplini; nu mai pot fi de folos nimanui. A fost 0 vreme cind puteam iubi din cuget, din inima, puteam iubi creator; acum nu mai pot face asta; am intrat in

114

DESPRE iNTfLNIREA cu DUMNEZEU

vesnicia unde dragostea se revarsa de la Dumnezeu; dragostea mea nu mai trebuie nimanui, Pe pamint, da - ea a fost necesara multora; pentru foarte multi era necesar sa le aeord atentia, sa-i pot privi cu oehi adinci §i patrunzatori, sa pot sa-mi plec urechea catre ei §i sa aud nu doar sunete goale, cuvinte, ci ceea ce se aseunde in spatele aeestor cuvinte: strigatul, plinsul, bueuria sau frica sufletului viu faFt de viata sa ... "

Imaginea ce ne-o of era Dostoievski §i pe care am dezvoltat-o aici este reala: va exista momentul cind vremea va fi trecuta: momentulin care pentru acompatimi, a crea, a iubi activ va £i prea tirziu... lubirea, creativitatea, gindurile §i cuvintele noastre nu vor mai trebui nimanui, caci vom sta ell totii in fata dragostei Dumnezeiesti, a intelepciurul Dumnezeiesti, §i a Dreptatii Dumnezeiesti, ~i a [udecatii Dumnezeiesti,

lata de ce, an de an, ne adunam aid pentru ajunare, 0 foarte scurta postire, de o zi, un rastimp scurt, cind totul din jur ne spune: "TreZۤte-te! Vino-ti in fire cit nu-i prea tirziu; incepe sa traiesti, cit mca mai pop trai, cit inca nu s-a oprit timpul, cit mai poticreal"

115

ANTONlE BLOOM

I

pe pamint e necesar sa imparta§im §i triumful vietii, pe care ne-a daruit-o Hristos inviat, Cel ce a mvins moartea, dar §i drumul Crucii Sale. Iar acest drum al Crucii inseamna a fi mereu gata sa dam viata, sa primim moartea pentru ceea ce e soot, important §i maret,

Arareori mai cugetam la aceste Iucruri. Viata curge, in anii tineretii moartea pare foarte, foarte" depa~te, ireala: mar altii, mar batrinii. In penoada razboiului rnor §i tinerii, msa aceasta moarte nu este treptata, nu creste zi cu zi in am, nu-l cucereste §i nu-l distruge continuu; ea survine subit, ant de repede §i ant de tragic. ~i acesteia i se adauga atita suferinta, atita frica traita §i frica pentru cei ramasi ...

Cu totii Insa mergem cu pas egal spre acea moarte care, mai devreme sau mai tirziu, ne va secera; §i trebuie sa traim cu o astfel de maretie, ca moartea sa nu insemne frica, ci 0 u§3. deschisa, ce ne ofera posibilitatea de a intra in vesnica, triumfatoarea viata a lui Dumnezeu.

De aceea, a vorbi despre moarte sau despre viata este unul §i aeelasi lucru. A vorbi despre moarte este a vorbi despre faptul ca viata trebuie sa aiba intensitate

118

DESPRE tNTILNJREA cu DUMNEZEU

maxima in toate manlfestarile ei: in creativitate sau tacere, in aprofundare sau deschidere.

Si iata ca in fata fiecaruia apare intrebarea: in viata pe care am trait-a, fie scurta sau foarte indelungata, am dat dovada faptului ca sint OID, sirnp1u om? M-am dovedit a £i crestin? Ma numesc om, rna numesc crestin - msa este, intr-adevar, asa? ...

Unul dintre Parintii timpurii ai Bisericii, SfintuI Irineu at Lyonului, spune ca omul este chernat sa fie sclipirea sIavei lui Dumnezeu; ernul adevarat trebuie sa fie astfel, inar cei ce il privesc sa vada in el luminarea Viepi vesnice; trebuie sa fie 0 revelatie a lui Dumnezeu. Si unul dintre Parintii pustiei a spus: "One I-a vazut pe fratele sau L-a vazut pe Dumnezeul sau".

Este adevarat oare? Putem spune oare despre cineva dintre noi ca cei ce ne intilnesc se intreaba: "One este acesta? Ce este m acest am, ce nu am vazut niciodaHi? In el este lumina ce nu am mai intllnit-o pe pamint: m e1 este puterea unei blindeti ~i smerenii nesfirsite §i, lmpreuna cu aces tea, a unei credinciosii de nestramutat ... " Sintem chemati astfel,incit oamenii, intilnindu-ns, sa intilneasca un

119

ANTONIE BLOOM

pe pamint e necesar sa impart~im ~i triumful vietii, pe care ne-a daruit-o Hristos inviat, Cel ce a lnvins rnoartea, dar si drumul Crucii Sale. Iar acest drum al Crucii inseamna a fi mereu gata sa dam viata, sa primim rnoartea pentru ceea ce e sfint, important ~i maret,

Arareori mai cugetam Ia aceste lucruri. Viata curge, in anii tineretii moartea pare foarte, £oarte A departe, ireala: mor altii, mor batrinii, In perioada razboiului mor ~i tinerii, msa aceasta moarte nu este treptata, nu creste zi cu zi in om, nu-l cucereste ~i nu-l distruge continuu; ea survine subit, ant de repede §i ant de tragic. $i acesteia i se adauga atita suferinta, atita £rica tdiita ~i mea pentru eei rama§i ...

Cu totii tnSa rnergem cu pas egal spre acea moarte care, mai devreme sau mai tirziu, ne va seeera; §i trebuie sa traim cu o astfel de maretie, ea moartea sa nu insemne frica, ci 0 u~ deschisa, ce ne o£era posibilitatea de a intra in vesnica, triumfatoarea viata a lui Dumnezeu.

De aceea, a vorbi despre moarte sau despre viata este unul §i acelasi lucru. A vorbi despre moarte este a vorbi despre faptul ea viata trebuie sa aiba intensitate

118

DESPRE tNTtLNIREA cu DUMNEZEU

maxima in toate manifestarile ei: in creativitate sau tacere, in aprofundare sau desehidere.

$i ialaea in tala fiecaruia apare intrebarea: in viata pe care am trait-o, fie scurta sau foarte indelungata, am dat dovada faptului ea sint om, simplu om? M-am dovedit a fi crestin? Ma numesc om, rna numesc crestin - tnsa este, intr-adevar, asa? ...

Vnul dintre Parintii timpurii ai Bisericii, Sfintul Irineu al Lyonului, spune ca omul este chernat sa fie sc1ipirea slavei lui Dumnezeu; omul adevarat trebuie sa fie astfel, inelt cei ce il privesc sa vada in el luminarea Vietti vesnice: trebuie sa fie 0 revelatie a lui Dumnezeu. $i unul dintre Parintii pustiei a spus: "Cine l-a vazut pe £ratele sau L-a vazut pe Dumnezeul sau",

Este adevarat oare? Putem spune oare despre cineva dintre noi ea cei ce ne Intilnesc se intreabii: "Cine este acesta? Ce este In aeest om, ce nu am vazut niciodata? In el este lumina ce nu am mai intilnit-o pe parnint; in el este puterea unei blindeti §i smerenii nesfirsite ~i, impreuna ell acestea, a unei credinciosii de nestramutat. .. " Sintem chemati astfel, incit oarnenii, intilnindu-ne, sa intilneasea un

119

ANTONIE BLOOM

licar al slavei lui Dumnezeu, sa gaseasca, nu m trasaturile noastre exterioare, ci in ceea ce poate fi transmis doar din adincul unui om catre adincul altuia, chipul nefaurit allui Dumnezeu: fie nedesavirsit, msa deja luminind cu frumusetea neintunecata a vesniciei ~i a lui D~mnezeu Insu§i.

Abia atunci vom putea spune ca am devenit cu adevarat oameni; nu doar creature, fenomen zoologic, ci om, in intelesul in care ne-a faurit Dumnezeu: chip al Sau, icoana vie, lucratoare, la care privind, omul poate intrevedea ceva despre Dumnezeu, catre Care, adresindu-se, acesta se inalta de la pammt la Cer, din timp in eternitate, de la omul pe care il innlne§te la Dumnezeul pe Care n cauta, de Care este insetat sufletul sau,

Atunci ne numim crestini: "S"mt un crestin". Astfel ziceau martirii primelor veacuri ale crestinismului: sintcuvintele pe care Ie pronuntau marturisind c8.. Dumnezeu §i Hristos Ie este mai scump decit viata, iar cu aceste cuvinte se dadeau pe sine batjocurii, torturii §i mortii. Aceste cuvinte erau hotaritoare in viata lor .

.

Pentru prima oara ucenicii Mintuitorului au fost numiti crestini in Antiohia;

120

DESPRE tNrtLNIREA cu DUMNEZEU

nu doar pentru ca apartineau unei mid §i noi, abia cunoscute secte, ce atragea atentia asupra sa, ci pentru ca oamenii recunosteau in acestia pe ucenicii lui Hristos. In primele doua veacuri de crestinism diversi autori crestini se adresau paginilor, incercind sa le dea de inte1es ce inseamna a fi crestin; §i, spre exemplu, Tertulian serie ca oamenii ce locuiau In preajma vieunei familii creatine sau a vreunei mici, pentru acele timpuri, comunitati crestine, ziceau adesea: "Ota dragoste este intre ei!"

Dragostea vie, blinds, vazatoaracreatoare, dragostea unui om fata de altul, a unei familii fata de alta, a unei comunitati fata de alta era 0 trasatura distincta a crestinilor de atunci. Acum nu putem spune astfel, nici In familie, nici in cea mai mica comunitate nu vedem asta. Chiar de exists 0 oarecare dragoste,este o dragoste comuna, obisnuita, 0 dragoste ce poate fi intilnita ~i printre necredinciosi ~i pagini: 0 dragoste naturale, fireasca, ~i nicidecum dragostea nascuta din minunea innoirii, savir~ita asupra noastra de catre Sfintul Duh.

Trebuie sacugetam §i la acestea ... E cumplit faptul ca nimeni nu recunoaste in

121

ANTONIE BLOOM

noi niste crestini, decit daca noi in§ine strigam despre asta, stirnind adesea mirare: oare asta insearnna crestin? ... La ce bun sa mai fii crestin, daca nu te deosebesti prin nimic? Nici prin lipsa fricii in fata suferintei, a bolii, a pericolului, a mortii; nici prin lipsa voracitatii fata de lucrurile pe care Ie putem smulge vietii (deci, aItui om), fie sufleteste, fie trupeste sau material; nici prin dragoste, adica prin renuntarea la apatie, raceala, uitare, ba chiar vadind 0 atitudine de-a dreptul ostila, 0 amara, indelunga §i otravita ura ...

Sa ne punem cu totii aceasta intrebareo Nu rna pot numi nici rnacar om in deplinul inteles al cuvintului; sint tanna, pamint §i apartin Iumii animate, dar celei Dumnezeiesti nu apartin. Sclnteile acelei lumi uneori mai Iicaresc in mine; trec prin mine dupa cum trece 0 stea cazatoare pe cer - pentru 0 c1ipa intunericui meu se lumineaza, doar pentru 0 clipa alt om poate surprinde ceva: in acest intuneric ceva ce nu am mai vazut inainte a stralucit ... Nu rna pot nurni niei crestin.pentru ca dragostea din mine nu este pe masura dragostei Dumnezeiesti, a dragostei poruncite de catre DomnuI:

Cine are poruncileMele gi le piizegte, acela

122

DESPRE 1NTtLNIREA CU DUMNEZEU

rna iube~te ... Noi insa treeem pe alaturi de porunei.

"Nu este mai mare dragoste decit sa-§i dea dneva viata pentru prietenii sai." Apostolul Pavel, vorbind despre Iisus, spune ca e prea putin probabil sa fie cineva gata sa-§i dea viata pentru prietenul sau, in timp ce Hristos a murit pentru noi pe cind noi ii eram inca dusmani, straini ... El a murit nu doarpentru eei care L-au cunoscut, care au devenit uceniei ai sai, vrednid sau nevrednici, ci §i pentru eei care L-au judecat cu judecata £ruiidelegii, §i pentru eei care L-au rastignit fizic, care L-au tintuit pe cruce: Tata, iartii-i, did nu gtiu ce fac!

Asadar, pentru fiecaredintre noi trebuie sa persiste intrebarea: sint oare crestin? Poate oare cineva recunoaste in mine chipullui Hristos? Poate sa simta bataia dragostei lui Hristos in inima mea? Sa cunoasca inte1epciunea si dreptatea lui Dumnezeu in cuvintele §i gindurile mele? Sa afle caile Domnului in faptele mele, in felul in care rna uit la viata, la fiecare om.Ia Dumnezeu?

Apostolul Pavel spune ca va veni moartea, iar dupa moarte judecata. Da! La fiecare dintre noi va veni moartea, §i

123

ANTONIE BLOOM

fiecare dintre noi, mai devreme sau mai tirziu (cind - nu putem cunoaste) se va infap§a judecatii lui Dumnezeu. Iar Hristos spune uneori §i cuvinte severe: judeeata va fi fara mila pentru cei nemilosi, pentru cei fara inima §i fara dragosteo .. ~i nu pentru eli Dumnezeu se va arata la fel de "nemilos" sau "fara dragoste", ci pentru ca mintuirea msearnna a te afilia fluxului dragostei lui Hristos, a uni dragoste cu dragoste.

Iar, dad in noi nu este aeeasta dragoste sau macar capacitate a de a iubi, deschiderea pentru dragoste, setea fata de aeeasta, unirea e Imposibila. Ne vom seula §i, dupa cuvintele lui Dostoievski, vom realiza ca unicul sens al vietii a fost dragostea, iar noi ne-am golit viata de orice sens, am pustiit-o §i stam fara eonfinut, fara macar posibUitatea de a primi sensul pe care Dumnezeu ni-l poate da.

Judecata lui Dumnezeu nu inseamna ea Dumnezeu ne va masura virtutile, ea ne va evalua priceperea in materie de credinta, Cugetati asupra Evangheliei ce pre merge Postului Mare: pilda Mintuitorului despre oi §i capre. Toate intrebarile ee se pun aeolo se redue la una: dt ai fost pe pamint, inima ta a fost vie sau de

124

DESPRE INTlLNIREA cu DUMNEZEU

piatra? L-ai hranit pe eel fUimind? Pe eel inghetat l-ai incalzit? Pe eel gol l-ai imbracat? Pe eel mtemnitat, pe eel oropsit l-ai eereetat? A fost oare mila in tine sau ai trait doar in indiferenta, in ingimfare, in suficienta de sine, precum bogatul care ehefuia in timp ee la poarta lui murea de frig §i de foame Lazar? ..

.. Aceasta e uniea intrebare ce va fi pusa: ai avut oare inima de om in tine sau ai avut in loe 0 piatra? Daca ai avut dragoste omeneasca, atunci ea poate inflori pe masura dragostei Dumnezeiesti; iar data dragoste omeneasca nu e, atunci cu ce se poate uni dragostea lui Dumnezeu? ..

~i nu trebuie sa ne eschivam de la propria judecata asupra noastra, zicind:

Dar eu iubesc oameniiL. Pe top oamenii, cind sint departe, n iubim noi top. Un scriitor i~i descria astfel unul dintre personajele sale: acest om intr-ant de mult iubea intreaga omenire, indt 11 ura pe oriee om in parte care Ii deforma perfecpunea imaginii sale despre lume ... Da, acesta iubea, dar 0 omenire ireala, mexistenta; pe cind un om concret sau 0 gloata concreta nu 0 putea suporta. in oameni reali vedea hidosenie §i visa la 0 frumusete desavlr§ita nemaiintilnita- ce

125

ANTONIEBLOOM

nu a fost ~i nu va fi niciodata pina la cea de-a Doua Venire.

Oare nu este astfel ~i dragostea noastra fata. de lume? lubim doar pe foarte putini, dar ~i pe aceia nu sintem in stare sa-i iubim neconditionat, fara preget Ne certam, ne racim, intoarcem spatele ... Apostolul Pavel ne spune: "Purtati-vapoverile unii altora, ~i astfel Yeti implini porunca lui Hristos ... " Poveri nu inseamna doar necazuri, ci toata greutatea altei persoane, a altui om. A purta un oarecare timp povara unei dureri straine, a unei boli nu prea indelungate, a unei terti marunte - asta 0 putem faee cu totii, cit de curnplit insa. este sa vezi ca atunei cind durerea omului nu mai are capat, boala nu se mai termina, sarLkia nu se mai incheie, dupa 0 scurta perioadain care il compatimim pe acest om, il ajutam, Ii acordam atentie, incepem sa ne racim: oare nu mai are capat boala, sarada, durerealui? E timpul sa se InSanato~asca! E tirnpul sa se ridice, sa-~i vina in fire! Oare chiar toata viata il vom purta in circa? .. Altfel sepoarta Dumnezeu cu noi. Cit dureaza viata noastra, toate aceste decenli El ne a§teapta, EI rabda, EI nadajduie~te; ~i mereu, tot timpul, se straduieste sa ne ajute ...

126

DESPRE INTlLNIREA CU DUMNEZEU

Dar necazul nostru nu consta in faptul ca nu-l iubim pe multi, cad nu sintemin stare 5-0 facem, inima noastra este ingusta (cum spune Apostolul Pavel: strimt este in inimile voastre ... ). Insa cit de rau, nerabdator, fara blindete ~i nechibzuit ii iubim pe cei despre care spunem ca ni-s dragi! Ot de mult trebule sa cugetam la cei ce ne inconjoara, mtrebindu-ne: cum este dragostea mea fata de ei? Bucurie sau povara? Cad se Intimpla §i ca dragostea poate sa sufoce pe cineva, sa-i fie acestuia prilej nu de libertate, ei de sclavie; omul geme din cauza a ceea ce numim noi c.dragoste", atunei cind ni se pare ca ~tim mai bine de ce anume are el nevoie, in ce consta fericirea lui, unde e bucuria lui, atunei cind Ii luam ~i ultima sc'inteie de libertate, de creativitate, deoarece dorim sa Ii conducem noi in§ine viata lui, "spre binele' lui ...

2.

Cind ne gindim la pocainta, vedem mereu imaginea obscura sau cenusie a durerii, a unei inimi strinse, a lacrimilor,

127

ANTONIE BLOOM

a unei tinguiri fara capat pentru trecutul nostru, ant de intunecat ~i de nevrednic. Nevrednic de Dumnezeu .. de noi, de viafa care ne-a fost data. Aceasta este doar o parte a pocaintei .. mai bine zis, trebuie sa fie doar 0 clipa a ei. Pocainta trebuie sa creases in bucurie ~i lucrare. Fara acestea pocainta este neroditoare, fara aeestea, ceea ce putea deveni pocainta se transforma in regret, regret steril, care de eele mai multe ori omoara forta de viata in loc sa 0 trezeasca, sa 0 innoiasca.

Cind, ca rezultat a1 unei cugetari profunde asupra noastra, asupra Evangheliei §i asupra cailor lui Dumnezeu ne punem in fata pacatului nostru, in fata infidelitati! fata de cea mai inalta vocatie a noastra, atunei, desigur, in inima noastra se infige 0 durere acuta, 0 rusine adinca pentru faptul di sintem ant de departe de ceea ce am fi putut fi, ca semanam ant de putin cu ceea ce a pus Ia cale Domnul faurindu-ne. fusa aceasta trebuie sa fie doar un impuls pentru a incepe sa traim 0 viata noua.

Da, trebuie sa zabovim asupra treeutuIui, sa scrutam cu privire neinduratoare laturile intuneeate ale vietii noastre, ale g'indurilor §i zvicnirilor inimii, ale

128

DESPRE iNTiLNIREA CU DUMNEZEU

dorintelor, ale faptelor §i ale atitudinilor. Sa privim la acestea treaz §i cu asprime, dupa cum 11 examineaza medicul pe bolnav, cum privim uneori, la drum de noapte, calea: ca sa nu ne ratadm, sa nu eadem.

Toate trebuie sa Ie vedem, tot ce este accesibil privirii, §i pentru toate sa raspundem eu sincerit.ate; sa ne asumam pina la capat rusinea, sa primim pma la capat suferinta, sa nu cautam scuze pentru ca durerea sa fie mai putin acuta, iar rusinea mai putin arzatoare.

Doar traindu-ne umilinta eu toata puterea posibila ne putem rupe de eeea ce provoaca aoeasta umilinta. Pe cind daca inceream sa ne atenuam putin chipul pacatoseniei, Sa ne facem rusinea eeva mai acceptabila (rnacar ~i zicindu-ne: "Sint pacatos ea §i altii" sau "Cum a§ fi putut proceda aJtfeH?"), daca ne straduim sa Inabu§im in noi aceasta durere, atunei pocainta devine imposibila, Cad dear prin constientizarea groazei, a puterii ucigase a pacatului, a rusinii fata de faptul ea eu lnsUmi nu sint vrednie de mine - cu ant mai mult de altii si de Dumnezeu - putem gasi in noi puterea de a ne smulge din aceasta captivitate; insa cit

129

ANTONIEBLOOM

timp ne complacem in captivitate, raminem captivi.

Aid vedem deosebirea dintre noi ~i sfintii despre viata carora citim, incepind cu apostolii §i incheind cu marturisitorii contemporani ai credintei. Acestia au decis sa bea pina la capat paharul proprieirusini §i sa-§i infiga in inima, in constilnta, in toata faptura lor durerea acuta a ceea ce reprezentau ei i~i.§i.

1nsa cind se inompla aeeasta, nu trebuie nici sa eadem in disperare, nici sa ne oprim aiei. Amintiti-va de cele scrise in Evanghelie, despre cum Apostolul Petru se Iauda ca va merge §i la moarte cu Mlntuitorul, ca nimic nu-l va putea rupe de Hristos. lar dupa ce MintuitoruI a fost legat §i dus la judecata faradelegii, s-a apropiat de Petru 0 slujnica tinara care nu I-a intrebat nimic mai mult decit daca a fost §i el cu lisus Nazarineanul. $i Petru s-a lepadat de trei ori! $i a plecat, a ie§it din curte; §i intorcind fata, a intilnit prin fereastra deschisa privirea Mintuitorului, ~i a plins cu amar ...

lata, acest moment, cind a fost cuprins de rusinea propriei tradari, a necredinciosiei §i a ~itatii sale, a Iaudaro§eniei

130

DESPRE tNTiLNIREA cu DUMNEZEU

sale, inirna i-a fost strapunsa de groaza §i a plecat amant. Cind msa L-a intllnit pe Hristos, Acesta nu l-a intrebat "Dare nu-ti este rusine? Cum de mai 'indrazne§tl sa Mi te infati§ezi dupa ce te-ai Iepadat de Mine de trei ori?", ci: "Petre! Ma iubesti mai mult decit acestia?" (adica, decit ceilalti apostoli, care erau de fata).

Oare mai poate fi pusa intrebarea daca 11 iubeste Petru pe Hristos, cind totul arata contrarul, din moment ce s-a lepadat de trei ori? $i se poate oare vorbi despre faptul di Petru L-ar putea iubi pe Hristos mai mult decit ceilalti ucenici? Ceilalti nu s-au Iepadat, e adevarat, au fugiH, dar, cel putin, nu s-au lepadat ... Poate doar dacs Petru si-ar fi amintit cuvintele Mintuitorului rostite cu un alt prilej: IICaruia i se iarta mult, acela iubeste mult." Caruia i se iarta mult, in acela naste mai multa dragoste decit in eel caruia i s-a iertat putin,

Intrebarea se pune astfel:"Ai pacatuit mai mult ca altii, ~i acestea p .se pot ierta: dar va fi oare dragostea ta pe masura acestei iertari? Vei iubi tu oare, In schimb, mai mult decit oricare altul care a pacatuit mai putin?' Aici vorba este chiar de dragoste, cad Domnul vede

131

Ii' I,

~, ' f<

1:-

,

ANTONIE BLOOM

adincurile omului, §i nu suprafata, nu doar aparenrele pe care le observant noi. and ornul face 0 fapm sau alta, cind spune un cuvint sau altul, intelegem fapta sau cuvintulin rnasura priceperii noastre. Hristos cauta la profunzimile ornului, si cunoaste ce anume sta In spatele cuvintului sau al faptei.

Hristos nu poate fi paealit nici de ceea este aparent, nici macar de ceea ce este evident. De aceea El se adreseaza adincurilor lui Petru, urnbrite pentru un moment de frica, msa care s-au deschis iar~i dupa ce rusinea l-a ars §i s-a pomenit, dintr-odata, §i 'in fata constiintei sale, §i in fata Mlntuitorului. In acel moment, urnplut de bucuria ca este iar~iin fata lui Hristos, caimpacarea este posibila, ca totul este posibil, chiar 'invierea, intoarcerea din adincurile mortii, Petru ii zice lui Hristos: IIDa, Te iubescl" Si Hristos il 1ntreaba despre aceasta dragoste de trei ori, la fel cum de trei ori Petru s-a lepadat de El. Si a treia oara, Petru, in sfirsit, se intoarce catre 0 alta realitate: nu catre sentimentul profund care sal8§luie~e in e1 §i care alcatuieste esenta finala a dragostei sale fata de Hristos. EI se intoarce spre constiinta faptului di iubirea sa este as-

132

DESPRE iNTi'LNIREA cu OUMNEZEU

cunsa, iar tradarea - vadita. $i atunci se adreseaza catre Hristos: .Doamnel Tu §tii toate! Tu §tii ca m-am lepadat de Tine. fusa, intrudt Tu pui intrebarea despre dragoste. .. Tu §tii, desigur, di eu, totusi, Te iubesc ... Da, eu Te iubescl"

Iatal acesta este momentul cind procesuI pocaintei se incheie. Pacatul a fost saviq;it, caderea a avut loc, omul s-a ru§inat pina la capac constiinta sa, privirea Dornnului i-an spus acestea. EI a raspuns acestei priviri §i procesului de con§tiinta prin aversiune fata de sine, prin lacrirni. far acum este refacut, reinnoit de catre dragostea lui Hristos.

5ingur nu este posibil sa-p oferi iertarea. Nimeni nu are dreptul sa spuna:

"Am savir§it pacatul, am procedat nedemn fata de cineva, m-am murdarit, insa acestea au trecut §i acum pot sa uit de toate." Asta ar insemna sa legalizezi starea ta padUoasa, ar insemna sa-p declari dreptul de a fi nedemn de sine, de oameni §i de Durnnezeu, §i de viatii. De aceea, omul nu se poate ierta niciodata pe sine lns~i, nu are un asemenea drept.

Pe de alta parte lnsa, omul trebuie sa fie In stare sa primeasca iertarea ce i se

133

ANlONIE BLOOM

of era. Nu avem dreptul de aevita, de a refuza iertarea pe care 0 da Dumnezeu sau un alt om, iertare care se of era mereu cu un oarecare pre], Cind omul ranit de noi, dupa ce a trecut de durerea §i suferinta pricinuita de noi, ne spune: "Fie ca pacea ~ fie lntre noil Rana pe care mi-ai facut-o s-a cicatrizat, durerea a trecut; ai £i putut sa rna ucizi cu asta, msa, prin mila lui Dumnezeu, am ramas viu; Iii te iubesc suficient de mult ca sa-p dau pacea pe care Oumnezeu a sadit-o tn sufletul meu", atunci trebuie sa fim in stare sa ne smerim §i sa primim iertarea.

Ne impiedica de multe ori propria noastra mindrie sa primim iertarea: cum pot primi iertarea, recunoscind astfel ca sint, intr-adevar, vinovat? Recunoscind ca eu insumi nu pot face nimie pentru mine §i doar acest om, pe care I-am mjosit, l-am ranit, l-am £urat, poate sa-mi restituie propria mea demnitate. Cum pot oare sa depind de altcineva intr-o masura asa de mare? ..

Se intlmpla ca ne este greu sa primim iertarea exact din acest fel de mindrie, pentru ca nu dorim sa fim restaurati in propria demnitate din mila altcuiva; dorim ca aceasta vrednicie sa 0 avem noi m-

134

DESPRE tNTILNIREA cu DUMNEZEU

~e sau sa ci§tigam dreptul de a 0 avea. Dreptul la iertare msa nimeni nu poate sa-l c~tige, niciodata. Dupa cum niciodata nu ci§tiga dreptul de a fi iubit. lar a fi iertat inseamna ca cineva te iubeste intr-atit de mult, meit este capabil sa preia asupra sa pacatul tau Iii sa-I curme in sine. De aceea trebuie sa fim pregatiti pentru a ne smeri §i a primi aceasta injosire tamaduitoare. $i doar daca 0 putem primi cu toata inima, cu intreaga co~int~ sintern pasibili de vindecare.

Astfel Hristos ,,1-a vindecat" pe Petru, adica i-a restituit integritatea celui ce s-a sfarimat in tandari prin lepadarea sa. E ca §i cum ar fi adunat aceste tandari ~li ar fi restaurat din rama§ite ornul integru, monolit. De aceea mai apoi Petru a putut vorbi ant de sincer, ca de la egal la egal, cu Hristos. Cind MintuitoruJ i-a spus: "Urmeaza-Ma!" si Petru a mers dupa EI, dar intorc1ndu-se, I-a vazut nu departe pe loan Iii L-a intrebat pe Hristos: ,Jar acesta? Tu m-ai intors pe mine la viata; oare nu are nevoie §i el sa-l intord?" $i aid Mintuitorul raspunde ferm: "Ce voi face cu el- Eu hotarasc; tu sa mergi dupa Mine."... Acestea sint spuse fiecaruia dintre noi, din momentul

135

r

;,

ANTONIE BLOOM

in care am trecut peste aceasta traire arzatoare a rusirui §i am primit, am acceptat aceasta nespusa durere acuta care ne copleseste atunci cind ne constientizam pacato§enia.

Aid incepe bucuria, bueuria pocaintei. in cartea parintelui Sofronie despre staretul Siluan este 0 povestire despre timpul cind Siluan era tIDar, iar unul dintre consatenii sai a savirsit un omor, a ajuns la inchisoare §i §i-a executat termenu! de pedeapsa, Odata viitorul staret Siluan 11 vede pe acesta la 0 sarbatoare in sat, cintind din armonica §i jucind, Cuprins de groaza, Siluan s-a apropiat de el §i l-a intrebat: "Cum pop sa joci §i sa te veselesti, cind §tii ca ai uris un om!?" lar acest fost asasin Ii raspunde: IIDa, msa cit am fost la inchisoare m-am pocait arline §i am simtit la un moment dat ca Hristos rn-a iertat; §i acum sint iara§i intreg." Aeeasta este finalitatea pocaintei, viata noua, innoirea, nasterea de SUSi fie numai §i partial, fie doar inceputul vietii vesnice, msa al vietii vesnice venite ell toata puterea, cucerind intreaga fiinta.

Foarte des se mtimpla ca eel ce vine la marturisire sa-mi spuna: IINu stiu ce sa marturisesc, toate ca de obicei. .. " Aceste

136

DESPRE iNTiLNIREA CU DUMNEZEU

cuvinte vorbesc despre 0 Iipsa criminala de atentie asupra vietii, Oare e posibil ca cineva dintre noi sa poata spune, dupa 0 singura zi traita, ca a implinit toate ce erau cu putinta §i a dat tot ce a putut sa dea? Ca a fost de 0 castitate impecabila in gindurile §i simtamintele sale, ca nu a ratat nici 0 fapta ce putea §i trebuia sa fie faeuta, ca nu a facut nici un lucru care ar fi nedesavirsit? Cine ar putea spune ca gindurile nu is-au tulburat, ca - nu i s-a intunecat inima, ca vointa nu i-a ezitat, ca faptele sau dorintele nu s-au pomenit a fi nevrednice? Daca ornul vine la marturisire §i spune IINu §tiu ce sa spun" inseamna ca el niciodata nu a cugetat asupra a ceea ce ar fi putut deveni (prin urmare, ar fi trebuit sa devina), ci doar se compara cu ziua de ieri §i cu oamenii care sint la fel de d,i ca §i el.

lar cind marturisim: "lata, an de an, spun unul §i acelasi lucru" marturisim despre faptulca niciodata nu am trait nici rusine, nici durere; ea ne asumam cu deplina liniste paeato§enia. Da, eu mint - msa minte toata lumeal Da, fac lucruri netrebnice, insa a§a fac §i ceilalti: uit de Dumnezeu, dar mai e timp sa-p amintesti de El? Trec pe alaturi de fiecare om

137

!~

ANTONIE BLOOM

, -

care are nevoie de mine, insacum afl putea sa rna opresc la fiecare!? $i tot asa mai departe ...

Dad am putea vedeamacar 0 singura data, asa cum vede Dumnezeu, urmarile a ceea ce facem sau a ceea ce nu facern; daca am putea vedeacum 0 yorba spusa sau nespusa, 0 fapta facuta sau nefacuta alcatuiesc inceputul unui intreg sir de evenimente in viata altui om, dad am putea vedea elt de fatal poate fi in soarta lui un cuvlnt scapat sau 0 miscare fugara a altcuiva ... Or, daca sintem intr-atit de neatenti cu noi l1l$ine, atunci cu ant mai mult vom fi fata de cei din jurul nostru; ceea ce li se innmpia netrece cu totul pe alaturi,

De aceea venim de fiecare datil §i ne cairn de unele fli aceleasi fapte, pentru ca nu am observat niciodata ca un lucru sau aItul ne transformain monstri, ca nu mai semanam cu chipul lui Dumnezeu, intiparit in adincurile noastre. Ne este data icoana spre pastrare, iar noi 0 distrugem, o profanam, 0 videm pas cu pas, prin nepasare, in accese de rautate, §i nu rautate apriga, ci rautate marunta, infima.

Uneori omul spune: IINu rna pot rupe de pacatele mele! Daca a§ fi facut un oa-

138

DESPRE lNTILNIREA CD DUMNEZEU

recare pacat mare, asfi ramas zguduit, poate, insa. toata multimea pacatelor meIe marunte se asaza peste mine ca praful, neimpovarindu-ma. Te obisnuiesti cu ele, dupa cum te obisnuiesti sa locuIesti in dezordinea propriei locuinte' ... $i nu realizam eli un anume numar de pacate marunte este mai anevoie de depa§it decit un pacat mare. Pentru ca acest pacat mare poate, intr-adevar, sa ne zguduie in 3§8 m8.sura, mc'it te trezesti chiar §i nestiind ce e privegherea.

Iar pacatele zilnice ... Este 0 povestire din viata lui Alexie, acestui nebun rus din regiunea Voronejului, Au venit la el doua femei. Prima se fringea sub constiinta unui pacat cumplit, savir§it de ea; a doua se vaieta: "Sint pacatoasa ea toata lumea; §titi, parinte, e imposibil sa traiestl §i sa nu pikatuie§ti". Atund Alexie Ie-a aratat prin exemplu viu ce inseamna pocainta lor. Le-a trimis pe ambele in cimp; celei care a facut un pacat cumplit i-a poruncit sa gaseasca eel mai mare bolovan pe care i1 poate ridica §i sa-l aduca Ia eli celeilalte i-a spus sa adune in §oct cit mai multe pietricele. Cind femeile s-au intors, le-a spus ambelor sa mearga §i sa puna pietrele exaet acolo de unde

139

ANTONIE BLOOM

le-au luat, Prima a mers direct catre 10- cuI de unde luase bolovanul - urma lui era intiparita in pan1mt, iar cea de-a doua a cutreierat ore in sir cimpul, nefiind in stare sa-~i aminteasca de unde a Iuat 0 pietricica sau alta. Astfel a aratat acest nebun di nu trebuie sa fii nepasator fata de lucrurile aparent marunte, dar de care nu te mai poti dezbara. Trebuie sa cugetam la acestea; pe de 0 parte, pentru ca, intr-adevar, daca nu tinem seama de lucrurile marunte, nu ne mai putem apoi descotorosi de ele. Iar pe de alta, pentru ca, obisnuindu-ne sa fim nepasatori fata de cele marunte, ne obisnuim sa fim nepasatori in genere §-i incepem sa padtuim tot mai mult, adica sa ne schilodim tot mai mult, sa distrugem §-i sa necinstirn chipullui Dumnezeu din noi.

Am inceput prima discutie de Ia gindul mortii, Fiecare marturisire pe care 0 aducem trebuie sa 0 aducem ea ~i pe cea din fata mortii: fiecaruia moartea ii sufla

. ,

in spate. Nimeni nu stie daca va reusi sa se pocaiasca sau nu; nu pentru ca va rnuri miine, ci pentru ca §i peste zece ani poate sa nu-si aminteasca §i sa nu se trezeasca.,; Daca am sta in fata fiecarei marturisiri cu gindul la faptul ca acesta

140

DESPRE iNTILNffiBA cu DUMNEZEU

este momentul decisiv al vietii: sau pasese arum in Viata cea Ve~nica, inca de aici, de pe pamint, sau ramin in afara ei, spunind, ca, de, cica a~ regreta ca nu sint desavirsit, cu totii am privi altfel Ia lucrurile marl §i la cele marunte din viata noastra,

De altfel, ce inseamna lucru mare §i lucru marunt? Uneori maruntul ne tine mai strins dedt orice in captivitate. Apostolul Iacob spune ca friul mic ne permite sa conducem un cal mare. A~a e ~i cu noi: uneori sintem dispusi sa remmtam la toate pacatele doar pentru a ramine Ia unul anume. ~i diavolul ne tine in friul sau, S-ar parea ca sintem cu tot trupul §i sufletul in libertate, afara de un amanunt, Dar, fiind captivi intr-o privinta, sintem captivi in general. De noi depinde insa atitudinea treaza,chibzuWi §i serioasa asupra starii noastre.

Daca am examina pacatosenia noastra, departarea noastra de Dumnezeu, discrepanta mtre ceea ce am fi putut fi §i ceea ce sintem, nepasarea noastra fata de oameni, dad am constientiza astfel toate acestea, daca le-arn putea privi cu groaza ~i sa ne ingrozim cu adevarat de ele, am putea auzi chemarea Mintuitorului: "Spu-

141

ANTONIE BLOOM

ne: daca vei fi iertat, daca ip voi spune arum ca te iubesc cu toata viata Mea ~ toata moartea Mea, cu Crucea, Rastignirea ~i cu Invierea Mea, ai putea oare sa raspunzi cu bucurie ~i recunostinta 1"

Cu bucurie, pentru ca, chiar daca eu nu rna pot ierta si vindeca pe mine insumi, pot fi iertat ~i vindecat de puterea lui Durnnezeu. lar cu recunostinta, deoareoe, daca lucrurile stau anume asa, atunci, cu adevarat, viata crestina se reduce la un singur lucru:cu tot cugetul, cu fiecare miscare a inimii, cu toata vointa ~i hotarirea, cu toate faptele mele sa exprim Domnului multumire pentru faptul ca sint mintuit, pentru ca sint alit de iubit de El... $i, daca sint intr-ant de iubit, viata mea trebuie sa devina 1U1 semn viu, nesfirsit al recunostintei fata de Dumnezeu, pentru ca Eleste, pentru ca El poate sa ne iubeasca ant de multo

Despre pocainta

(Cuvfnt rostit in sepiembrie 1972 in eparhia Tulei)

C ind procedam urit, cind vorbim ce nu se cuvine, cind gindurile sumbre roiesc in capul

nostru, iar pe inima se lasa intunericul, incepem atunci, daca dorim sa ne luminam macar putin, sa avem mustrari de constiinta,

Mustrarile de constiinta nu sint inca pocainta; pop sa-ti reprosezi toata viata faptele urite §i cuvintul rautacios, gindurile ~i simtirile intunecate, §i sa nu te mai indrepti.

Mustrarile de constiinta pot face din viata noastra un iad adevarat, msa mustrarile acestea nu ne deschid portile Imparatiei Cerurilor; la ele trebuie sa se

143

ANlDNIE BLOOM

adauge inca. ceva: ceea ce alcatuieste inima pocaintei, ~i anume intoarcerea catre Dumnezeu cu nadejde, eu increderea ca Dumnezeu are suficienta dragoste ca sa ne ierte ~i putere ca sa ne schimbe.

Pocainta este cotitura vietii, rasturnarea gindurilor, schimbarea inimii ce ne intoarce cu fata catre Dumnezeu intr-o nadejde plina de bucurie §i freamat, in increderea ca, chiar daca nu meritam mila lui Dumnezeu, Hristos a venit pe pamint nuca sa judece, ci ca sa mintuiasca, a venit nu la cei drepti, ci la pacato§i.

Insa intoarcerea spre Dumnezeu cu nadejde, chemarea Lui in ajutor nu este mca totul, caci multe in viata noastra depind de noi insfne. at de des spunem:

O . '" XI D d"" "'b-

., oamne, ajuta-mal oamne, a-rru ra

dare, da-mi neprihanire, da-mi inima curata, da-mi cuvintul eel dreptL" Iar cind apare posibilitatea sa actionam in confermitate cu propria rugaciune, dupaporunca mimii noastre, nu ne ajunge barbatia sa purcedem prin fapti la ceea ce cerem de la Dumnezeu. ~i atunci pocainta noastra, avintul sufletesc ramin sterile.

Pocainta trebuie sa inceapa chiar de la aceasta nadejde in dragostea lui Dum-

144

DESPRE iNrILNIREA CU DUMNEZEU

nezeu, dimpreuna cu nevointa, 0 nevointa dusa cu barbatie, in care ne obligam sa traim asa cum trebuie ~i nu cum am trait pina arum. Fara asta Dumnezeu nu ne va mintui; dupacum spune Hristos: nu oricine spune "Doamne, Doamne" va intra in Imparapa lui Dumnezeu, ci doar cei ce vor aduce roadele ei. Iar pe acestea le cunoastem cu totii: pacea, bucuria, dragostea, rabdarea, infrinarea, smerenia - toate aceste roade minunate pot indi de pe arum transforma pamintul jn rai, daca am putea sa Ie rodim asemenea unui copac roditor ...

Astfel, pocainta incepe prin faptul ca in inima noastra bate, dintr-odata, ~i vorbeste constiinta, ne cheama Dumnezeu si ne mtreaba: "b-tcotro mergi? Spre moarte? Oare asta vrei?." Iar cind noi raspundem; "Nu, Doamne! Iarta, miluieste, mintuieste!" §i ne intoarcem catre EI, Hristos ne spune: "Eu te iert! Iar tu, drept multumire pentru aceasta, nu din frid, nu pentru a te izbavi de chinuri, ci pentru ca pop raspunde dragostei Mele cu dragoste, incepi sa traiesti altfel ... "

Iar mai departe? Primul lucru ce trebuie invatat este sa ne acceptam intreaga noastra viata: toate imprejurarile, toti

145

ANTONIE BLOOM

oamenii care au intrat in ea - uneori, atit de dureros - trebuie acceptati. Pina nu ne vom accepta viata pina la capat, fara a omite ceva din intregul ei - sa 0 acceptamca din mina lui Dumnezeu -, nu ne vom putea elibera de nelinistea interioara, de captivitatea interioara §i de protestul interior. Oricit am spune: "Doamne, vreau sa fac voia Ta!", din adincurile sufletului rabufneste un strigat; "Dar nu in asta! Nu aicil.; Da, sint gata sa-l accept pe aproapele meu, insa nu pe acest aproape! Sint gata sa accept totul din ce-mi vei trimite; insa nu ceea ce-mi trimiti de fapt ... "

Cit de des, in dipele parca de iluminare, spunem: "Doamne, acum lnteleg totul! Mintuieste-ma, mintuieste-ma eu orice pretl ... " Daca in acest moment ni s-ar infa~a inainte Mintuitorul sau ar trimite un Inger a1 5au ori un sfint care sa ne cherne cu voce infioratoare, cerindu-ne pocainta §i schimbarea vietii, poate, in acest caz, am primi. lnsa, dacain locul ingerului, aI sfintului, daca, in loc ca Hristos sa vina El Insu§i, ni-l trimite pe aproapele nostru, §i nu pe oricare, ci pe eel pe care nu-l respectam, nu-l iubim, care ne pune la ineercare, ne pune in fata intrebarii vi-

146

DESPRE jNTrLNIREA cu DUMNEZEU

tale: pocainta ta, cum este ea, doar cuvinte sau §i. fapte?, atunci uitam de promisiunile §i sentimentele noastre, uitam de pocainta §i spunem: "Pleaca: de Ia mine! Nu de 1a tine voi primi eu povata sau pedeapsa de 1a Dumnezeu, nu tu imi vei deschide viafa eea noua ... " ~i treeem pe alaturi §i de momentul, §i de omul trimis de Dumnezeu spre a ne tamadui, spre a pa§i cu smerenie in Lnparatia lui Dumnezeu, a duce urmarile pacatelor noastre cu rabdarea §i pregatirea de a Ie primi pe toate din mina lui Dumnezeu (dupa cum noi in§ine am promis). ~i daca nu ne vom primi viata astfel, daca tot ce ne aduce ea nu 11 vom primi ca din mina lui Dumnezeu, atunci viata nu ne va fi calea spre vesnicie; vom cauta mereu 0 alta cale, desi singura eale este Domnul Iisus Hristos.

Dar nici aceasta nu e de ajuns. Sintem inconjurati de oameni, iar relatiile cu ei sint uneori dificile. Cit de des asteptam ca celilalt sa vina sa se caiasca, sa-§i ceara. iertare, sa se umileasca in fata noastra! Poate l-am ierta daca am simti ca s-a umilit intr-atit, incit sa ne fie usor sa-l iertam, Trebuie sa-l iertam insa nu pe eel ce merita iertarea - oare Dumnezeu ne iarta pentru ca 0 meritam? Oare atunci

147

ANTONIE BLOOM

dnd mergem la Dumnezeu si-i spunem:

"Doamne, mintuieste-mal Doamne, iarta-rna! Doamne, miluieste-ma!" putem adauga j, pentru ca merit!"? Niciodata! Asteptam iertarea de Ia Dumnezeu din dragostea Sa curata, dragostea jertfirii §i a crucii ... Asta asteapta §i de la noi Hristos in privinta fiecarui aproape al nostru; trebuie sa iertam aproapele nu pentruca merita iertarea, ci pentru ca sintern cu totii ai lui Hristos, pentru ea ne este dat de Insu§i Durnnezeul Cel Viu §i Hristos Cel Rastignit sa iertam.

Adesea ne pare: iata, daca 3§ putea sa uit durerea ce mi-a prieinuit-o, I-C1§ ierta. Insa. nu pot uita - Doarnne, da-mi uitare! .. Aeeasta nu este iertare: a uita nu inseamna a ierta. Sa ierp insearnna sa vezi omul asa cum este, in pacatul sau, in insuportabilitatea sa, in toata povara pe care 0 prezinta pentru viata ta, §i sa spui: Am sa te due ca pe 0 cruce; am sa te due pina in Imparapa lui Dumnezeu, vrei tu asta sau nu. Esti bun, estl rau, am sa te iau pe umerii mei, am sa te adue Domnului §i am sa spun: Doamne, l-am purtat pe aeesta toata viata, cad 'imi era mila sa nu piara cumva. Acum iarta-L, pentru ea eu l-am iertatL..

148

DESPREiNtlLNIREA cu DUMNEZEU

Cit arfi de bine dad am putea sa ne ducem unul altuia poverile, daca am putea sa ne ducem §i sa ne sustinem unul pe aitul; sa nu ne straduim sa uitam, ci, dirnpotriva, sa pnem minte. sa finem minte cine §i ee slabiciuni are, ce pacat are, ce are in neregula §i sa nu-l ispitim in aceasta, sa-l ocrotim pentru a nu fi expus ispitei in ceea ee ar putea sa-] piarda ... Daca am putea sa ne purtam astfel unii fala de altii! Dad am ineonjura omul cu grija §i dragoste, dp oare nu s-ar trezi, dp oare nu s-ar invrednici de iertarea ce li se dB. in dar!...

Aeeasta este ealea pocaintei: sa "intri" in tine, sa te infap§ezi Domnului, sa te vezi un condamnat care nu merita nici iertare, nici mila, §i,in loc sa fugi, precum Cain, de la fata lui Dumnezeu, sa te intorci catre El §i sa spui: "Cred, Doamne, in dragostea Ta, ered in Crucea Fiului Tau, ered, ajuta necredintei mele!..." ~i apoi sa urmezi ealea lui Hristos, dupa cum am spus: sa primesti totul din mina lui Dumnezeu, din toate sa aduci roadeJe pocaintei §i ale dragostei §i sa ierti primul pe fratele nostru, neasteptind indreptarea lui, sa-l duci ca pe 0 cruce, sa te rastignesti, daca este nevoie, pe ea, pen-

149

ANTONIE BLOOM

tru a avea puterea, precum Hristos, de a spune: "Iarta-i, Parinte, ca nu stiu ce fac ... " Si atunci Insu~i Domnul, Care a spus: IICuce masura masurati, cu aceea vi se va masura ... , iertati, dupa cum ~i Tatal vostru Ceresc iarta", EI nu va ramtne dator. va va ierta, va va indrepta, va va mintui §i inca de pe pamint, precum sfintilor, va va darui bucuria cereasca,

Sa fie asa, sa inceapa in viata fiecaruia dintre noi, astazi, macar putin din aceasta cale a pocaintei, pentru ca aceasta este de pe arum inceputul Imparapei lui Dumnezeu. Amin,

Despre marturisire

1.

A desea sint intrebat: cum trebuie sa te marturisesti? .. Raspunsul la aceasta, pe dt se

poate de direct ~i hotarit, este: marturi~te-te ca §i cum acest ceas ar fi eel din urma, ca §i cum ar fi ultima oara aici pe pamint cind pop aduce pocainta pentru toata viata ta, inainte de a pa§i in vesnicie §i a sta in fata judecatii lui Dumnezeu, ca §i cum ar fi ultima clipa and pop sa arunci din spate povara unei indelungi vieti traite in pacat ~i nedreptate, pentru a intra liber in Imparatia lui Dumnezeu.

Daca am gindi astfel despre marturisire, inainte de a ne in£ap§a la ea, §tiind - nu doar imaginindu-ne, ci §tiind eu tirie - cii putem in orice moment sa mu-

151

ANTONIE BLOOM

rim, atunci nu ne-am pune inainte atitea intrebari desarte: marturisirea ne-ar H atunci necrutator de sincera ~i adevarata; ar fi directs, nu ne-am stradui sa ocolim cuvintele ce ne umilesc, ne injosesc; Ie-am pronunta cu toata duritatea adevarului, Nu ne-am gindi la ceea ee trebuie sa spunem san sa nu spunem; am spune tot ee, in constiinta noastra, apare ca nedreptate, ca pacat; tot ceea ce ne face nevrednici de demnitatea noastra umaria, de numele nostru de crestin, Nu am avea nici sentimentul ca ar trebui sa ne protejam evitind unele cuvinte dure, necrutatoare: nu ne-am mai intreba daca trebuie sa spunem una sau alta, pentru ca am ~ti en ce pop intra in vesnide §i en ee nu poti intra ...

lata cum trebuie sa ne marturisim; este simplu, cumplit de simplu; insa nu o facem, pentru ca ne este teama de aceasta simpla, necrutatoare sinceritate fata de Dumnezeu §ifata de oameni.

Ne pregatim acum de Nasterea Domnului; in curind va meepe Postul Na§terii, Este perioada care ne aminteste de faptul ca va veni Hristos, ca in curind va fi printre noi. Atunci, aproape doua mii de ani in urma, EI a venit pe pammt, a

152

DESPRE tNTiLNIREA CV DUMNEZEU

trait printre noi, a fost unul dintre noi; Mintuitorul, El a venit sa ne caute, sa ne dea speranta, sa neincredintez€ de dragostea lui Dumnezeu, sa ne incredinteze ca totul este posibil, numai sa credem in El §i in noiinsine ...

Arum va veni timpul cind El va sta iara~i in fata noastra - sau in ceasul nostru din urma, san in ceasul judecatii din urmao ~i atunci Se va infap§a Rastignit,.cu rniinile §i picioarele pironite in cuie, cu fruntea ranita de spini, iar noi vom privi la EI §i vom vedea ca e rastignit deoarece noi am pacatuit; EI a murit deoarece noi am meritat condamnarea la moarte, pentru ca noi amfostvrednid de osinda vesnica din partea lui Dumnezeu.

El a venit la noi, afost unul dintre noi, a trait printre noi §i a murit pentru noi. Ce vom putea spune atunci? Judecata nu va consta in faptul ca El ne va judeca; judecata va fi sa-L vedem pe eel pe Care noi l-am ucis prin pacatul nostru §i Care sm acum in fata noastra cu toata dragostea Sa. lata, pentru a preveni aceasta groaza, trebuie sa stam Ia Hecare marturisire ca §i cum am fi in eel din urma eeas, ultima clipa de nadejde inainte de a vedea aceasta.

153

ANTONIE BlOOM

2.

Spuneam ca. fiecare marturisire trebuie sa fie astfel, de parca ar fi ultima din viata noastra, iar prin aceasta marturisire sa facem bilantul, cad orlce 'intilnire cu Dumnezeul nostru eel Viu este 0 ultima treapta in fata judecatii finale, hotaritoare asupra sortii noastre. Nu te poti Infati~ Domnului §i sa iesi fara a fi sau condamnat, sau indreptatit, De aceea survine intrebarea: cum sa ne pregatim de marturisire, ce pacate sa aducem inaintea Domnului?

In primul rind, fiecare marturisire trebuie sa fie, pe c1t posibil, personals, a mea, §i nu una comuna, d a mea personala, cad aid se hotaraste soarta mea. De aceea, cit de imperfecta ar fi propria judecata asupra noastra, incepem de la ea; incepem prin a ne pune intrebarea: de ce rna rusinez in aceasta viata? Ce vreau sa ascund de fata lui Dumnezeu §i de judecata propriei constiinte, de ce mi-e teama? Iar Ia aceasta intrebare nu este mereu lesne de raspuns, intrucit atit de des obisnuim sa ne ascundem de propria judecata, incit atund cind privim

154

DESPRE iNTtLNIREA cu DUMNEZEU

inauntru cu speranta §i intentia de a gasi ceva adevarat despre noi ne este foarte anevoie sa 0 facem; insa cu asta trebuie sa incepem. ~i daca la marturisire nu am aduce nimic altceva, aceasta ar fi deja 0 marturisire adevarata, a mea, personals,

tn afara de asta, exista §i multe altele.

Trebuie doar sa aruncam 0 privire in jur §i sa vedem ce gindesc oamenii despre noi, cum reactioneaza fata de noi, ce se innrnpla atund cind sintem printre ei, §i vom gasi un nou teren, un nou motiv de judecata asupra noastra ...

~tim ca nu aducem mereu pacea §i bucuria, binele §i dreptatea in soarta oamenllor; ajunge doar sa ne uitam la cei mai apropiati ai nostri, oameni pe care ii intllnim §i intr-un fel §i in altul, §i devine limpede cum e viata noastra: pe atitia i-am ranit, pe anpa i-am desconsiderat, pe antia i-am nedreptatit, pe atipa i-am ispitit! $i, iata, 0 noua judecata ne sHi Inainte, pentru ca Domnul ne avertizeaza; ce am facut unuia dintre acestia mid, adica fratilor 5ai mai mid, Lui i-am facut-o.

Iar mai departe sa ne gindim cum ne judeca oamenii: adesea judecata lor este amara §i dreapta: adesea dorim sa nu

155

ANTONIE BLOOM

~tim ce gindesc despre noi oamenii, did acelae adevarul §i judecata noastra. AIteori seintimpla altfel: oamenii ne iubesc sau ne urasc pe nedrept. Ne urasc pe nedrept atunci cind noi urmam drepta\ii lui Dumnezeu, iar aeeasta nu incape in ei. $i ne iubesc pe nedrept and ne nibese pentru faptul ca. ne acomodam usor la nedreptatea vietii §i sintem iubiti nu pentru virtuti, ci pentru tradarea dreptatii Dumnezeiesti.

Dar aid iara§itrebuie sa pronuntam sentinta asupra noastra, §tiind ea uneori sintem nevoiti sa ne cairn de faptul ca oamenii ne sint binevoitori, ca ne lauda, Hristos ne-a mai avertizat: Vai voua, daea top oamenii va vor vorbi de bine ...

$i, intr-un sfir§it, putern sa ne adresam judecatii Evangheliei ~i sa ne intrebarn: cum ne-ar judeca pe noi Mintuitorul daca ar privi (ceea ce, defapt, §i face!) la viata noastra?

Puneti-va aceste intrebari §i veti vedea ca marturisirea va va deveni ~i serioasa, §i profunda ~i ca nu veti mai fi nevoiti sa aduceti desertaciunea, gingureaIa copilareasca, demult ponosita, care imi este dat sa 0 aud ant de des. Si nu

156

DESPRE iNTILNIREA CU DUMNEZEU

implicati pe alp oameni in spovedania voastra: ali venit sa marturisiti pacatele voastre, §i nu ale altora. Circumstantele pacatului au importanta doar atunci cind ele nuanteaza pacatul §i responsabilitatea voastra; iar povestirea despre ce §i cum s-a mtirnplat nu are nici 0 atributie la marturisire, ci doar slabeste in voi constiinta vinovatiei §i duhul pocaintei.

Se apropie zilele in care, probabil, veti posti cu totii. Incepep acum sa va pregatiti pentru a aduce 0 pocainta matura, constientizata, profunda §i responsabila pentru a va curata,

3.

Am vorbit deja despre ceea ce poate trai constiinta noastra, incepind de la felui in care ne mustra §i continuind cu felui in care ne vad oamenii. Iar arum sa facem un ultim pas in aceasta incercare a constiintei noastre. Ultima judecata asupra constiintei nu 0 facem noi, nu 0 fac oamenii, ci Dumnezeu; ~i Cuvintul Sau, §i judecata Sa Ie descoperim in Evanghelie, msa ant de rar sintem in stare sa 0 citim simplu §i cu luare-aminte!

157

ANTONIE BLOOM

Daca ne afundam in paginile Evangheliei cu toata simplitatea inimii, fara a ne stradui sa scoatem din ele mai mult decit putem primi si, maicu seama, mai mult decit putem tnfaptui in viata, daca vom trata Evangheliacu sinceritate §i simplitate, 0 sa vedem ca cele spuse aco- 10 pot fi imparpte in trei compartimente.

S'mt lucruri, a caror justete ne este evidenta, tnsa care nu ne frfuninta sufletele. Vom fi de acord cu ele - cu mintea intelegemca lucrurile stau astfel, nu ne Impotrivirn nici ell inima, msa cu viata nu ne atingem de aceste aspecte. Sint adevaruri evidente §i simple care insa nu devin viata pentru noi. Aceste locuri din Evanghelie ne spun despre faptul ca. mintea noastra, capacitatea noastra de a intelege luerurile sint in pragul a eeva ce nu putern patrunde nici ell mintea ~i nici ell vointa. Aceste locuri ne acuza de superfieialitate §i pasivitate, aeeste locuri ne cer ca, nemaiasteptind sa se incalzeasca inima noastra rece, sa purcedem sa 1nfaptuim voia lui Dumnezeu, din simplul motiv ca sintem slugile lui Dumnezeu',

I Vladica Antonie nu spedfica Iocurile evanghelice la care se refera, adresindu-se tunnei sale care, probabil, cunostea SCinta Scriptura suficient

158

DESPRE INTILNIREA CU DUMNEZEU

Sint §i alte locuri despre care putem spune ca, daca vom privi cu sinceritate in sufletul nostru, VOID vedea ca ne intoareem de la ele, ca nu sintem de acord cu judecata lui Dumnezeu, ca, daca am avea 0 neferlcita barbatie §i putere de a ne rascula, atunci am face-o, ne-am rascula asemenea celora care constientizeaza cit de cumplita este porunca dragostei lasata de Domnul, caci cere sacrificiu §i lepadare de tot ee este individual, de egoism; acestia dorese ca porunca dragostei sa nu mai existe.

A§a au fost, probabil, si multi dintre cei ee-L ineonjurau odinioara pe Hristos §oi care, voind sa creada in EI, asteptau de la EI minuni, pentru a incerca apoi sa-L urmeze fara pericol pentru persoana §oi viata lor. Au existat probabil §i eei ce au venit la groaznica Rastignire ell gindul ca, daca Hristos nu va cobori de

pentru a repera aluzille care se fac in omilie. Credem cli. din categoria locurllor evanghelice pe care, citindu-1e, indata Ie dam la 0 parte ca pe ceva ce nu moo poate fi infaptuit sint §i. ce1e care se refera la pacatele cu gindul: "Dad se uita dneva la 0 femeie §i. 0 poft~, a §i curvit cu ea" sau cele care cer de la noi mai multa hotanre: "Cel ce iubeste pe tata sau pe mama. mai mult decit pe Mine, nu este vrednic de Mine" §i altele ca acestea.

159

ANTONIE BLOOM

pe cruce, nu va face 0 minune, inseemna ca EI nu a avut dreptate, ca EI nu este omullui Dumnezeu §i ca poate fi uitat cumplitul Sau cuvint ca omul trebuie sa moara pentru sine §i sa traiasca doar pentru Dumnezeu si pentru ceilalti,

Ant de des stam in jurul Mesei Domnului, mergem la biserica cu un fel de precautie: nu cumva dreptatea lui Dumnezeu sa ne raneasca de moarte §i sa ne ceara ultimullucru pe care-I avem - pe noi in§ine... Atunci and gasim in noi acest sentiment, fie in privinta ponmcii dragostei, fie in privinta oricarei alte perunei concrete prin care Dumnezeu ne explidi varietatea Infinita a dragostei creatoare, profunde, atunei putem masura cit de departe sintem de duhul Domnului, de voia Sa, §i putem atunei pronunta asupra noastra sentinta adevarata,

in sfir§it, sint locuri in Evanghelie despre care putem vorbi prin cuvintele caIatorilor in. Emaus, cind Hristos a vorbit cu ei pe drum: Oare inima noastra nu ardea in noi cind El ne vorbea? ...

Aceste loculi, cit de putine ar fi, trebuie sa ne fie foarte scumpe, intrucit ele vorbesc ca in noi este ceva unde noi §i

160

DFSPRE INTILNIREA cu DUMNEZEU

Hristos sintem de un duh, de 0 inima, de o vointa, de un gind, ca de arum ne-am inrudit cu El, am devenit prin ceva dintre ai SaL Aceste locuri trebuie sa le pastram in memorieca pe 0 comoara, pentru ca ne permit sa traim fara a lupta continuu impotriva raului din noi, ci straduindu-ne sa dam libertate vietii §i biruinta laturilor care sint in noi de arum durnnezeiesti, de acum vii, de acurn pregatite pentru preschirobare §i pentru a deveni parte a vietii vesnice.

Daca vom atrage pentru noi instne atentia asupra fiecarei dinaceste grupa.ri de momente, poronei,· euvinte ale lui Hristos, ni se va in£ati§a usor propriul nostru chip, ne va deveni limpede cine sintem noi §i, atunei cind vom veni la marturisire, ne va fi clara nu doer judecata propriei constiinte, nu doar judecata omeneasca, ei §i cea a lui Dumnezeu; §i nu doar ca 0 groaza, nu doar ca 0 condamnare, ei ca 0 imagine a intregului drum §i a tuturor posibili .. tatilor ce sint in noi: posibilitatea de a deveni in fiecare clipa §i de a fi oameni iluminati, sclipitori eu duhul, cum reusim sa fim citeodata, §i posibilitatea de a invinge in noi, pentru Hristos, pentru

161

ANTONIE BLOOM

Durnnezeu, pentru oameni, pentru propria noastra mintuire, ceea ce avem strain de Dumnezeu, ceea ce este mort, ee nu are cale in Imparatia lui Dumnezeu. Amin.

Despre imparta~anie

(Curlnt rostit tn Postul Mare, 1967)

An aceste saptanUni ale Postului

I Mare multi dintre noi se vor imparta~i eu Sfintele Tame; imparta-

sania trebuie faeuta eu luare-aminte, stiind ce facem, ce cerem ~i la ce mergem.

sa te imparta~ti inseamna sa-L chemi pe Domnul sa· se uneasca cu tine nu doar sufleteste, ci chiar in trupul nostru, inci:t viata noastra sa se faca viata lui Hristos, iar viata lui Hristos - viata noastra, De aceea, de fiecare data cind ne imparta§im, daca continuam sa savirsim faptele intunericului, 11 obligam pe Hristos, in mod despotic, ehinuitor, sa mearga pe aceeasi cale pe care a fost purtat in cumplitele zile ale Rastignirii

163

ANTONIE BLOOM

Sale, spre patimire ~i ocara, Trebuie sa pnem minte asta.

In acelasi timp, dorim sa capatam de 1a Domnul viata, noua, care izvoraste, strabate cu prisosinta ~ ni se daruieste, cad atunci cind vine Hristos la noi ~i ne uneste eu Sine, viata ve§niea ne cucereste §i intra in noi, Insa aceasta noua viata nu o primim: dorim sa-i traim bucuria, dar nu dorim sa-i purtam povara: pe pamint, aceasta viata vesnicaeste §i tragedie §i povara, nu doar bucurie triumfatoare. Ineepem, pe de 0 parte, sa tdim cu viata veacu1ui ee va sa fie, insa doar atunci aceasta viata ramine in noi, cind ne departaIn de faptele rauluf, de viata intunericului, a stricaciunii §i a mortii, cind ne departam constient, printr-un efort al vointei, prin neindurare fata de sine, de slabiciunile noastre; cind alimentam aceasta viata cu trairea evanghelica - adica, cu fapte ee nu eonstituie 0 ocara a aeestei vieti in sine - ~ cu rugaciune,

Mai exista un aspect: 11 rugam pe Dumnezeu sa ne uneasca ell Sine, sa ia toata povara vietii noastre §i sa 0 duca impreuna cu noi; in acelasi timp, trebuie sa fim pregatip sa luam asupra noastra soarta Fiului intrupat allui Dumnezeu,

164

DESPRE iNTILNIREA cu DUMNEZEU

sa apartinem cerului, lui Dumnezeu dreptatii, eu toate consecintele ce po; s~ve~ aici: mai tnm de toate, cu lupta launtriea ell nedreptatea §i moartea ce sint in noi; apoi, eu hotarirea de a apara d.reptatea lui Dumnezeu, taina Imparatier "Sale, ~ragost~a Dumnezeiasca pe pammt fata de alfi oameni, chiar ~i atunci and asta inseamna sa sacrifici ceva, sa te sacrifici pe tine insuti.

~i, in s[lf§it, ell hotarirea de a fi, pentru . aceasta dreptate, renegat, oropsit, strain pentru cei ce, eOll§tient sau nu se ridica impotriva ei. Astfel, pregatindu-ne de impartii§irea cu Sfintele Taine vo~ fi at se poate de atenti si de recu~ lesi, ne vom pregati de 0 marturisire constienta, pentru a ne deziee de nedreptatea din noi §i a ne mtoaree de la ceeaee poate sa ne robeasca, ne vom pregati ca, dupa rnarturisire §i unirea ell Hristos, sa ineepem sa traim cu viata noua, oricit ne-ar costa asta.

Daca" vom face astfel, atunci darul Sfintei Imparta§anii, unirea cu Hristos

. '

aS1?lfarea harului Duhului Sfint, acele

noi, nespuse relatii ce se creeaza mtre noi ~~ Tatal Ceresc, iar prin EI, cu top oamenu, vor aduce roada. In caz contrar,

165

ANTONIE BLOOM

ne vom mihni de faptul ca, apelind la Dumnezeu, ramlnem fara ajutor ~ puteri - nu pentru ca Dumnezeu nu ne ofera acest ajutor ~i nu pentru ca nu avem putere, ci pentru ca cele date de Dumnezeu Ie irosim ell atita u§Urinta in deserta-

dunea vietii.

De aceea, sa purcedem aeum ell bucurie spre viata cea noua - cei ce s-au 00- parta~it ~i eei ce au inca In fata acest triumf §i aceasta bucurie de nedescris - ~i sa traim astfel ea prin noi cerul sa traiasca pe pamint, iar Imparatia Cerului din noi sa cucereasca totul din jurul nostru, de la cele mai marunte la cele mai mario

Amin,

Despre post §i unpartasanie

(Cuvint rostit la 30 noiembrie 1986)

An aceste zile ale Postului Nasterii,

I c~ ne vor du~e ~ t~umful. tntruparn Domnului, Biserica, pnn cuvin-

tele Mlntuitorului Insu~i, ne avertizeaza cu destula claritate ~i severitate. in pilda de astazi, despre bogatul nebun, Hristos vorbeste despre hambarele arhipline de bunuri materiale; sintem tnSa cu totii bogap in foarte diferite feluri, ~ nu neaparat in primul rind material.

at de mult contam noi pe relatiile eu Dumnezeu, cit de temeinica sustinere gasim in cuvintele evanghelice, cuvinte ale Mintuitorului Insu§i, in cuvintele apostoliIOI, in. credinta noastra ortodoxal Cu at

167

ANTONIE BLOOM

mai mult maintam in viata. cu ant adunam mai multe ginduri, cunostinte, ~i insesi inimile noastre devin mai bogate in simtirile ce raspund frumusetii cuvintului lui Dumnezeu. Dar nu asta ne mintuieste: ne mintuieste puterea lui Dumnezeu, harullui Dumnezeu, care ne indruma la orice pas ~i ne poate curata ~i preschimba.

Cu toate acestea, desi Dumnezeu ne of era harul Sau fara nici 0 limita, nu sintern apti sa-l primim decit intr-o masura foarte mica. Aproape di nu sintem in stare sa-i deschidem harului usa inimii noastre; taria vointei ne in~alai nu ne ajunge indrazneala sa mergem pe calea pe care ne-am ales-o singuri, pentru ca aceasta este ant de frumoasa si pltna de viata. Apostolul Pavel ne of em 0 imagine: ne asemanam Iastarilor vestejiti care sint altoiti, rana in rana, la pomul aducator de viata, care este Hristos. Da, sintem altoiti - tnsa cita seva de viatA poate patrunde in capilarele unui lastara~? Cita viata este data §i cita primita? Asta depinde de cit sint de tare deschise capilarele lastarului §i cita seva poate circu1a liber prin el, asta depinde de noi.

Arum vine vremea postului, a reculegerii, vreme ce ne va aduce fata catre fa-

168

DESPRE INTILNIREA eu DUMNEZEU

ta cu Dumnezeul intrupat, venit sa ne mintuiasca. Venirea Lui e insa §i judecata Lui, cad nu-L pop intilni pe Hristos faro! a te inHiti~a, totodata, ~i judecatii, Se va gasi oare in noi cevacomun, inrudit cu Fiullui Oumnezeu, Care prin dragostea Sa, jertfindu-Se ~i rastignindu-Se, Se dam miinile noastre? Sau va trebui sa stam inaintea Lui §i sa spunem: am primit darurile Sale, dar nu am adus rod, ca §i sluga din pilda, care a primit talantul ~i l-a ingropat in pamint?

Vom semana celor ce au fost chemati la nunta fiului de imparat ~ au refuzat unul - ca ~i-a cumparat tarina; acesta a vrut sa stapineasca pamintul, dar pamintul a pus stapinire pe eli sau altul, care avea treburi pe pammt ~ nu avea timp pentru a se rupe de ocupatiile sale pentru Dumnezeu, pentru a fi alaturi de Eli sau celaIalt, care ~i-a gasit nevasta dupa inima sa, §i in inirna sa n-a mai ramas loc ~i pentru a impatti bucuria mirelui imparatesc. Aceasta pilda se va dti la s£lr§itul Postului Na~erii, chiar inajunul sosirii Mlntuitorului. Cum ne vom pregati pentru ea? Vom aduna mai departe, £am a aduce rod?

Postul nu inseamnaca trebuie sa cersim ~i mai insistent de la Dumnezeu;

169

ANTONIE BLOOM

postul nu inseamna ca trebuie sa venirn la Imparta§3.nie mai des ca de obicei. Postul este vremea in care trebuie sa ne infap§am judecatii lui Dumnezeu, sa luam aminte la vocea constiintei noastre §i sa ne ab/inem de la Imparta§aI1ie, daca nu ne putem apropia eu vrednicie de ea.

Iar a te imparta§i cu vrednicte inseamna ea inainte de a prirni Sfintele Daruri sa te impact cu eei ce te afli in cearta; trebuie sa ne oprim asupra gindurilor ce descopera tradarea noastra fata de Dumnezeu §i necredinta fata de oameni - §i sa facem eeva in aceasta directie: trebuie sa ne impacam cu Dumnezeul cel Viu, pentru a nu ne surprinde in situatia ca a murit zadarnic pentru noi. Astfel, de datoria noastra arum este sa cugetam profund asupra noastra, sa ne supunem unei judecati aspre §i necrutatoare §i sa venim la Imparta§3.flie prin marturisire §i pociiinta, printr-o cercetare amanuntita a propriei vieti, pentru a nu ne pomeni condamnati, apropiindu-ne cu nevrednicie de Sfinta Cina.

Iar asta presupune citeva lucruri simple, insa indispensabile: nu pot] veni la hnpartc'!i§anie daca ai intirziat la Liturghie; nu pop. veni la Imparta§anie daca

170

DESPRE tNrtLNIREA cu DUMNEZEU

nu te-ai pregatit in decursul saptaminii prin rugaciune §i cercetare a constiintei, prin implinirea Rinduielii de dinaintea hnpa.rta§aniei. Daca Rinduiala p se pare a fi prea lunga pentru a 0 citi simbata dupa slujba Privegherii, atunci 0 poti r~ partiza pe intreaga saptamina, adaugind-o Ia rugaciunile de seara §i dimineata, In orice eaz, disciplina pe care trebuie sa o avem mereu trebuie sa fie in aceste zile §i mai stricta. Iar Biserica Ortodoxa ne invata ca rei ce doresc sa se impart3§easca trebuie sa asiste la Privegherea de simbatil astfel, mat ~ se fregate.a~ de intilnirea cu Domnul In ztua Invtent Sale',

1 VUidica Antonie vorbeste ca un reprezentant al traditiei practicate in Biserica Rusa, unde eel ce se imparta~te, pe linga canonul Sfintei fmparta§anii cu rugaciunlle rinduite, este dator sa ia parte la slujba privegherii. Fad aceasta conditie nimeni nu este imparta§it, nici macar preofli nu slujesc Liturghia daca nu au slujit seara Vecemia. S-a mai impam'intenit ca, pe linga canonul cu rugadunile de dinaintea Impart8§anj.ei din Ceaslov, sa se citeasca §i Canonul Pocaintei, Parac1isul Maicii Domnului, Canonul Ingerului pazitor, un Acatist, 0 catisma din Psaltire, un capitol din Sfinta Evanghelie §i doua din Apostol; pravila care p'ina astazi apare mentionata 'in Iiturghierele §i. ceasloavele slavonesti, Probabilla aceasta pravila se refera vladica atunci ctnd admite citirea ei de catre mireni de-a lunguI intre-

171

ANTONIE BLOOM

Toate acestea nu sint niste "reguli" formale, disciplinare; sint niste chemari ce ne due de mtna in adincurile vietii duhovnicesti, catre 0 mai vrednica - sau, eel putin, catre 0 mai putin nevrednica - intimpinare a Domnului. sa p3§im deci in Post pregatindu-ne printr-o mai stricta disciplina a mintii, eercetlnd cu luare-aminte orice miscare a inimii: ce atitudine avem fata de noi, lata de altii, fata de Durnnezeu, cum inva\"Am de la Biserica rugaciunea, inchinarea ~ aseultarea poruncilor Dumnezeiesti?

sa privim, de asemenea, cu mai multa atentie declt 0 facem de obicei, la rigorile ascetiee ale postului. Ele sint rinduite pentru a ne ajuta sa ne scuturam relaxarea §:i supunerea fata de slabiciuni, pentru a trezi atentia §i trezvia, pentru a nu ne pennite sa ne impotmolim in cotidianul ce impiedicl suirea noastra catre Dumnezeu.

Respectati aceste reguli. pregatiti-va cu atentie pe intreg parcursul Postului, astep-

gii saptamini, Trebuie to~ sa specificam ca aceasta practica este izvorita din evlavie, fam sa aiba in spate ~i niste restrictii canonice, dupa cum nu este prevazut canonic nici postul de trei zile sau de 0 saptanuna impus deanumlti duhovnici inainte de Sfinta Imparta§anie.

172

DESPRE INTILNIREA CU DUMNEZEU

tind venirea Dornnului, insa nu cu pasivitate, ci intr-o stare de veghe scrutatoare, cu care strajerul asteapta sosirea Imparatesei sau a hnparatului sau, Sa tinem minte ca a te af1a in prezenta lui Dumnezeu este cea mai mare cinste, eel mai sfint lueru care ni se poate intimpla; aeesta nu este un "drept" al nostru, ci 0 imensa onoare pe care ne-o acorda Durnnezeu: sa ne comportam, asadar, pe masurli! Amin.

Rugaciune mainte de

"

Sfinta Impartasanie

(Fragment din mdrturisirea de ob$te TOStita in timpul ajunifrii parohiale, in decembrie 1978)

D oamne, rna lnfap~ez arum inaintea Ta, cu toata nedreptatea mea ~i imbracat in ha-

rul Tau; Doamne, ca pe fiul ratacit, ca pe oaia pierduta, cauta-ma, iarta-ma §i rna tamaduiestel Doamne, gresesc in tot ceasul in fata Ta. Nu am in mine bucuria intilnirii Tale; nu am stradanie in cautarea Ta! Doamne, cit de usor imi este in desertaciunea vietii, in gindurile usuratice; Doamne, cit de greu imi este in tacere ~i inchinare, in rugaciune §i singuratate sa stau in fata Tal Doamne, iarta-ma, Daca Te-a§ fi iubit, Te-a§

175

ANTONIE BLOOM

cauta mereu, te-as rivni ziua ~i noaptea, m-as bucura de orice clipa de singuratate pentru a fi eu Tine; dar nu este asa, Doamnel... Tu mi-ai dat viata, M-ai chemat sa fiu prietenul Tau, ai venit pe piimint, devenind unul dintre noi, om, inrudit dupa trup ell noi; ai murit pe cruce, intilnind in mihnire rnoartea in gradina Ghetsimani. ..

Doamne, ~i dreptraspuns la toate acestea nu pot sa- Ti aduc multumirea ee m-ar sill sa-mi schimb viata, sa traiesc cu Tine, pentru Tine, pentru lucrarea dragostei Tale. DumnezeuIe, daca Te-~ fi iubit, te-a§ fi cautat ~i Ti-a§ fi slujit. ~i iarta minciuna cuvintelor mele, cind vorbesc despre viata mea; Doamne, malta-rna! Trupul meu este strapuns de haru1 imp~rta~irii Tale, toata viata mea este unita prin botez cu. Tine; pe Duhul Tau eel Sfint mi L-ai trimis, cu darul mirungerii pecetluindu-ma. Doamne, ai spus ApostoIilor Tai cit nimic nu ne poaterupe de la dragostea Ta; da-mi, Doamne, sa rna trezesc din moartea pacatelor mele, din somn §i stricaciunel Doamne, izbaveste-ma de uitare, de micimea sufletului, de nemultumire, de nesimtire impietritA!

176

DESPREiNTILNIREA cu DUMNEZEU

Doamne, pacatuiesc in fata Ta In Hecare ceas ~i prin purtarea mea fata de aproapele meu; Oare nu Tu, Doamne, ai spus: Ce veti faee unuia dintre acestia mici, Mie imi veti face. Doamne, Tu erezi in noi, chiar daca pe toate Ie stii despre noi - nu pot sa ered in fratele §i In sora mea, in aproapele meu. Vad doar ce e afara, ee e la vedere; §tiu, Doamne, ca Tu erezi lor, §i ramtn strain credintei Tale, nadejdil Tale nezdruncinate pentru noi, sint strain §i de dragoste. Doamne, iarta.-~! at de putin iubesc, cit de putini sint acei pentru care inirna mea e deschisa, §i cit este ea de zgircita, cit de mult eer celor ce rna iubesc ~i cit de putin dau! De la mine - aproape nimic; iar pe mine - deloc! Doamne, ne-ai pus pe fie care sa adueem cuvint de mingiiere, cuvint de intarire, cuvint de bucurie, cuvint de dreptate, cuvint de credinta §i cuvint de nadejde, §i cuvintul dragostei Tale - §i nu avem noi cu.vintele acestea, nu am eu cuvintele acestea! lar unde avem cuvinte, acolo nu este fapta - ele sint goale, Doamne, ca arama sunatoare!... Doamne, fata de aproapele meu pacatuiesc neincetat - cu minciuna, cu fatamicia, ell raceala, cu uitarea, cu nedra-

177

ANTONIE BLOOM

gostea ... Pacatuiesc ~i material, pacatuiese ~i sufleteste - cu to ate, Doamne! ~i pe Tine, Doamne, Te lipsese de aceea pentrucare viata Ti-ai dat-o: pe pacatosui ce piere, pe oaia pierduta nu 0 caut, iar cind ea vine la mie, 0 oropsesc; 0 judec ~i 0 condamn ...

Doamne, imi ceri ~i mie, ~i de la fiecare ~tepp ca sa ne purtam cu trupul nostru, mintea, inima ~i vointa, cu toata firea noastra, cu cucemide, cad Tu ne-ai facut, pentru ca Tu ne-ai rascumparat, cad trupul nostru se atinge de sfintenie in apele Botezului, in Piinea ~ Vinul 1mparta~ei, ~i in Trupul ~i S'mgele Tau ... Dumnezeule, am gresit impotriva trupului meu prin neatentie ~i aprindere! Am pacatuit impotriva mintii mele prin intunecare, impatimire, imprastierel Prin strimbatate am gre§it impotriva inimii mele, fara a 0 curatal., Doamne, n-am sa vad slava ta prin intunecimea mea! Nu va raspunde ea cuvintului Tau, nu se va cutremura de apropierea Ta; Dumnezeule, nu va invia, cind Te atingi de inirna mea: este moarta, impietrita, inghetata ... Doarnne, omor omul din mine, pe care l-ai faurit pentru viata cea ve~nica - iarta-ma ~i rna miluiestel

178

DESPRE tNTiLNIREA cu DUMNEZEU

~i noi, Biserica lui Hristos, obstea adunata in numele Tau, Doamne, aid - oare nu sintern noi pacato~ in fata Ta? Oare oamenii pot auzi adevarul, pot vedea dreptatea, pot innlni dragostea, ~ cornpatimirea, ~ mila, ~i blindetea, ~i infrinarea, ~i indelunga-rabdare, §i credinta in mijlocul nostru? .. Dumnezeule, pe Tine Te judecam dupa noi: iarta-ne, Doamne! Din pricina noastra este batiocorit numele Tau ... Iarta-ne, Doamne, iaTta Biserica Ta, care a uitat cuvintul vietii ~i a incetat sa mai traiasca ... Doamne, sufla cu Duhul Tau eel Sfint, cutremura adincurile noastre, innoieste-ne pe noi. Doamne, cu puterea Ta, daca e nevoie - cu frica Ta, daca se poate - cu dragostea TaL..

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, cu rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, innoieste-ne pe noi, iarta-ne, curata-ne, vindeca-ne: da-ne noua neputinta cea de Dumnezeu primitoare, ~i taria Ta da-o in locul puterii noastre amagitoare, ~ fa-ne noi, Doamne! Invredniceste-ne sa ne impart~rn cu Tainele Tale nu spre judecata ~i osinda! Da-ne noua sa ne unim astfel cu preacuratul Singe ~i Trup, ca ~i cu trupul, ~i cu sufletul, ~i cu duhul sa fim unacu Tine, imparta-

179

ANTONIE BLOOM

sindu-ne CU vesnicia Ta ~ primind §i soarta Ta vremelnica de pe pamint ... Doamne, asemenea Apostolilor Iacob §i loan, ne spui: lIS"'mtep oare gata sa beti Paharul Meu §i sa va botezati cu Botezul cu care m-am botezat eu?" Da-ne, Doamne, sa raspundem ca §i acestia; Sintem gata, Doamne, sa ne imparta§im cu Crucea Ta, sa bem Paharul Tau, sa ne cufundam in groaza prin care ai trecut Tu, spre mintuirea sufletului nostru ~ mintuirea aproapeluiL. Doamne, primeste-ne pe eei ce ne pocaim, mintuieste-ne pe noi!

Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu, malta atotputemica, sfinta Ta rugaciune catre Fiul T~u §i Dumnezeul nostru, ca sa mintulasca prin Tine sufletele noastre! Stapina, Tu ai crezut lui Dumnezeu, §i prin Tine s-au implinit toate cele fagaduite de EI: roaga-L pe Hristos sa ne innoiasca m masura noastral Fie voia Lui in noi, ca fara minciuna, din adincurile vietii §i ale sufletuIui sa putem rosti rugaciunea Lui, sa ne rugam catre Tatal nostru cu adevarat, fiindcu adevarat fiii §i fiicele Sale. Amin.

Cuprins

Despre int"Ilniri $1 despre

lti I ~ lini

u me e Imp run 5

Despre autocunoastere .49

Despre smerenie 65

Despre c01l$tiinta (1) 77

Despre constiinta (II) 93

Bucuria pocaintei 113

De ~. ~

spre pocamta 143

Despre marturisire 151

Des" a- .

pre Imp rtasame 163

De re t si A -rtOo •

sp pos $1 Impa asarue 167

Rugaciune inainte de

Sf'mta impart3$anie i 75