Sunteți pe pagina 1din 9

ROMÂNIA

Dosar nr(...)
403/2009

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I – SECŢIA I-a PENALĂ


Decizia penală nr.72/A
Şedinţa publică din data de 27 martie 2009
Curtea compusă din:
PREŞEDINTE (...) (...)
JUDECĂTOR (...) (...)

GREFIER (...)-(...) E.
.............................

M I N I S T E R U L P U B L I C – PARCHETUL DE PE LÂNGĂ
CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I a fost reprezentat prin
PROCUROR D. B..

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul-inculpat P E. împotriva


Sentinţei penale nr.65/F/22.I.2009 a T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i –
Secţia a II-a penală, din Dosarul nr(...).
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, au răspuns apelantul-
inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător
ales O.-N. B. din cadrul Baroului B, cu delegaţia nr.116.351/6.III.2009
depusă la dosar, şi intimatul-parte vătămată P E., personal şi asistat de
apărător ales B. E., din cadrul Baroului B, având depusă la dosar delegaţia
nr.102.601/6.III.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care
învederează atât faptul că starea de arest preventiv a apelantului-inculpat va
înceta de drept pe data de 4.V.2009, cât şi faptul că apelantul-inculpat a
depus la dosar pe data de 20.III.2009, prin Serviciul „Registratură”, motivele
de apel.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea procedează la audierea
apelantului-inculpat, a cărui declaraţie a fost consemnată şi ataşată la dosar.
Apelantul-inculpat, prin apărător ales, formulează proba cu efectuarea
unui nou raport de expertiză medico-legală, care, în temeiul dispoziţiilor
art.24 din O.G. nr.1/2000, să fie avizat de Comisia superioară medico-legală
2

de pe lângă Institutului Naţional de Medicină Legală, întrucât există


neconcordanţe cu privire la punerea în primejdie a vieţii părţii vătămate.
Intimatul-parte vătămată, prin apărător ales, arată că este de acord cu
avizarea raportului de către Comisia superioară medico-legală.
Reprezentantul M i n i s t e r u l u i P u b l i c pune concluzii de
respingere, ca inutilă, a probei cu efectuarea unei noi expertize medico-
legală, formulată de apelantul-inculpat, întrucât punerea în primejdie a vieţii
este apreciată de instanţa de judecată, în baza tuturor probelor dosarului, iar
în raportul de expertiză medico-legală iniţial s-a arătat că, din fotocopia foii
de observaţie, nu reies elemente de punere în primejdie a vieţii părţii
vătămate, astfel că, în faza urmăririi penale, a fost solicitat avizul Comisiei
de Avizare şi Control de pe lângă Institutul Naţional de Medicină Legală,
care a recomandat completarea raportului de expertiză, realizată, cu atât
mai mult cu cât, avându-se în vedere prevederile art.24 şi 25 din O.G.
nr.1/2000, precum şi ale art.22 din H.G. nr.774/2000, privind normele
metodologice de aplicare, ipotezele în care se impune avizarea de către
Comisia superioară medico-legală sunt prevăzute în mod expres şi limitativ.
Curtea respinge, ca inutilă, proba cu efectuarea unui nou raport de
expertiză medico-legală, propusă de apelantul-inculpat, întrucât nu există
două rapoarte de expertiză medico-legală contradictorii, ci unul singur,
respectiv raportul de expertiză medico-legală nr.A1/5.448/2008, întocmit pe
data de 13.VI.2008 de către Institutul Naţional de Medicină Legală „N.
Minovici”, B, prin care nu a fost formulată o concluzie concretă, susţinându-
se doar că, în principiu, o plagă penetrantă este primejdioasă pentru viaţă,
astfel că, tocmai din acest motiv, pentru un răspuns clar, Comisia de Avizare
şi Control de pe lângă Institutului Naţional de Medicină Legală a recomandat
o completare, concretizată prin completarea din data de 16.IX.2008, potrivit
căreia, avându-se în vedere inclusiv radiografia toracelui, leziunile
traumatice au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
Nemaifiind probe de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea
apelului.
Apelantul-inculpat, prin apărător ales, arată că încadrarea juridică
corectă a faptei penale este în infracţiunea de vătămare corporală gravă,
prevăzută de art.182, alin.2, Cod penal, şi nu în infracţiunea de tentativă la
omor calificat, prevăzută de art.20, Cod penal, raportat la art.174-art.175, lit.
c, Cod penal, întrucât nu a avut intenţia de a o ucide pe partea vătămată,
soţia sa, iar, la individualizarea judiciară a pedepsei închisorii, să fie avute în
vedere atitudinea provocatoare a părţii vătămate, la care a reacţionat pe
fondul consumului excesiv de alcool, împrejurările că au împreună 4 copii,
avea un loc de muncă, nu este cunoscut cu antecedente penale şi nu s-a
sustras urmăririi penale, astfel că solicită admiterea apelului, desfiinţarea, în
parte, a sentinţei penale, iar pe fond, rejudecând, în temeiul art.334, Cod
procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei penale în
3

infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182, alin.2,


Cod penal, cu reindividualizarea pedepsei închisorii.

Intimatul-parte vătămată, prin apărător ales, arată că este de acord cu


admiterea apelului şi, în consecinţă, cu schimbarea încadrării juridice a
faptei penale, deoarece rapoartele de expertiză medico-legală, coroborate
cu declaraţia martorului E. G. dovedesc faptul că leziunile traumatice nu i-au
pus viaţa în pericol, urmând ca, la individualizarea judiciară a pedepsei
închisorii, să fie avute în vedere împrejurarea că sunt soţi şi a provocat
starea de conflict, pe fondul stării de ebrietate a amândurora.
Reprezentantul M i n i s t e r u l u i P u b l i c arată că încadrarea
juridică a faptei penale este corectă, în raport cu modul concret de comitere
a faptei penale, respectiv folosirea unui cuţit, cu care inculpatul a lovit-o pe
partea vătămată în partea T. a toracelui, provocându-i leziuni ce i-au pus în
primejdie viaţa, precum şi avortul, din care rezultă intenţia directă de a o
ucide, urmare care nu s-a mai produs datorită intervenţiei medicale, iar, cât
priveşte cuantumul pedepsei închisorii, arată că pedeapsa de 9 ani
închisoare este deja orientată spre minimul special prevăzut de legea
penală, cu atât mai mult cu cât fapta penală a fost comisă pe fondul unui
comportament violent în familie şi al consumului de alcool, starea de conflict
a fost creată de inculpat, nemulţumit de mâncarea servită de partea
vătămată, a avut o atitudine procesuală oscilantă, invocând starea de
ebrietate, cu precizarea că inclusiv atitudinea părţii vătămate este
discutabilă, prin apărarea inculpatului, care, însă, se impune a fi înlăturat,
pentru o perioadă de timp, din familie şi societate, astfel că pune concluzii
de respingere, ca nefondat, a apelului formulat de apelantul-inculpat, cu
menţinerea stării de arest preventiv şi deducerea reţinerii şi arestului
preventiv de la data de 3.IV.2008 la zi, obligându-l la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
Apelantul-inculpat, prin apărător ales, arată că nu a avut intenţia de a-
şi ucide soţia, iar pedeapsa închisorii nu trebuie să fie excesivă, ci dreaptă şi
proporţională cu fapta penală comisă.
Apelantul-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile
apărătorului ales.
Intimatul-parte vătămată, personal, arată că doreşte ca inculpatul să
revină acasă, întrucât are 4 minori şi nu are posibilităţi financiare pentru a-i
trimite la şcoală.

CURTEA
4

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:


Prin Sentinţa penală nr.65/F/22.I.2009, din Dosarul nr(...), T r i b u n a l
u l B u c u r e ş t i - Secţia a II-a penală, în temeiul art.20, Cod penal,
raportat la art.174-art.175, litera c, Cod penal, a condamnat pe inculpatul P
E. la pedeapsa de 9 ani închisoare, cu 3 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art.64, literele a şi b, Cod penal, după executarea pedepsei
închisorii, a făcut aplicarea art.71-art.64, Cod penal, a menţinut, în temeiul
art.350, Cod procedură penală, starea de arest preventiv a inculpatului, apoi,
în temeiul art.88, Cod penal, a dedus prevenţia începând cu data de
3.IV.2008 la zi, a luat act că partea vătămată P E. nu s-a constituit parte
civilă, iar, în temeiul art.191, Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la
plata sumei de 3.500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond nu a reţinut situaţia de fapt în mod propriu, ci s-a
limitat la copierea rechizitoriului.
În motivare, instanţa de fond a arătat că există probe de vinovăţie, chiar
şi-n situaţia în care partea vătămată şi-a schimbat declaraţiile în faţa instanţei
de judecată, iar declaraţiile martorului P B., mama inculpatului, sunt
părtinitoare, şi anume raportul de expertiză medico-legală nr.A1/5.448/2008,
întocmit pe data de 13.VI.2008 de către Institutul Naţional de Medicină
Legală „N. Minovici”, B, la care se adaugă completarea din data de
16.IX.2008, prin care se stabileşte, în mod neechivoc, că leziunile traumatice
mecanice s-au putut produce prin lovire cu, şi nu de un corp dur cu muchii
ascuţite, de tip tăietor-înţepător, posibil cuţit, fiind, astfel, excluse susţinerile
mincinoase ale părţii vătămate, raportul de expertiză biochimică
nr.757.605/15.VII.2008, întocmit de I.G.P.R. – Institutul de Criminalistică,
potrivit căruia fusta şi cuţitul prezintă urme de sânge uman, declaraţiile
martorilor.
La individualizarea judiciară a pedepsei închisorii, a avut în vedere
criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72, Cod penal, printre
care atitudinea procesuală total nesinceră a inculpatului, care a încercat să
inducă în eroare instanţa de judecată.
În termen legal, inculpatul a declarat apel, pentru nelegalitate şi
netemeinicie.
În motivarea în scris şi orală a apelului, apelantul-inculpat a arătat că
încadrarea juridică corectă a faptei penale este în infracţiunea de vătămare
corporală gravă, prevăzută de art.182, alin.2, Cod penal, şi nu în infracţiunea
de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20, Cod penal, raportat la
art.174-art.175, lit. c, Cod penal, întrucât nu a avut intenţia de a o ucide pe
partea vătămată, soţia sa, iar, la individualizarea judiciară a pedepsei
închisorii, să fie avute în vedere atitudinea provocatoare a părţii vătămate, la
care a reacţionat pe fondul consumului excesiv de alcool, împrejurările că au
împreună 4 copii, avea un loc de muncă, nu este cunoscut cu antecedente
penale şi nu s-a sustras urmăririi penale.
5

A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea, în parte, a sentinţei penale,


iar pe fond, rejudecând, în temeiul art.334, Cod procedură penală,
schimbarea încadrării juridice a faptei penale în infracţiunea de
vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182, alin.2, Cod penal, cu
reindividualizarea pedepsei închisorii.
La termenul de judecată de astăzi, Curtea a procedat la audierea
apelantului-inculpat, a cărui declaraţie a fost consemnată şi ataşată la dosar
(fila 27, dosar instanţă de apel).
Tot la termenul de judecată de astăzi, apelantul-inculpat a formulat
proba cu efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală, cu avizul
Comisiei superioare medico-legală de pe lângă Institutului Naţional de
Medicină Legală, pe care Curtea a respins-o, ca inutilă, întrucât nu există
două rapoarte de expertiză medico-legală contradictorii, ci unul singur,
respectiv raportul de expertiză medico-legală nr.A1/5.448/2008, întocmit pe
data de 13.VI.2008 de către Institutul Naţional de Medicină Legală „N.
Minovici”, B, prin care nu a fost formulată o concluzie concretă, susţinându-
se doar că, în principiu, o plagă penetrantă este primejdioasă pentru viaţă,
astfel că, tocmai din acest motiv, pentru un răspuns clar, Comisia de Avizare
şi Control de pe lângă Institutului Naţional de Medicină Legală a recomandat
o completare, concretizată prin completarea din data de 16.IX.2008, potrivit
căreia, avându-se în vedere inclusiv radiografia toracelui, leziunile traumatice
au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
Analizând actele şi lucrările dosarelor, precum şi sentinţa penală
apelată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate şi de
netemeinicie invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de
drept, potrivit art. 371, alin.2, Cod procedură penală, Curtea apreciază că
apelul este fondat, însă din motive constatate din oficiu.
Astfel, mai întâi, Curtea apreciază că motivarea instanţei de fond este
lapidară, atât prin copierea întocmai a situaţiei de fapt din rechizitoriu, fără
nici un fel de contribuţie proprie, astfel după cum se poate constata inclusiv
din acoladele numerotate, cu titlu de indicaţie pentru grefierul-dactilograf,
făcute pe actul de sesizare al instanţei, cât şi prin analiza superficială a
probatoriului, astfel că, în aceste condiţii, judecătorul fondului a încălcat
dispoziţiile art.356, Cod procedură penală, referitoare la conţinutul
considerentelor. Însă, având în vedere că nemotivarea fondului nu constituie
motiv de apel, Curtea, devoluând, se va substitui primei instanţe.
Pe situaţia de fapt, reţine că pe data de 2/3.IV.2008, în jurul orei 2,00,
inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, la domiciliul său din
comuna D., judeţul I, a înjunghiat-o cu un cuţit, în zona posterioară T. a
toracelui, pe partea vătămată P E., soţia sa, căreia i-a pus viaţa în pericol şi
care, totodată, a fost supusă unui avort medical.
Curtea apreciază că există probe clare de vinovăţie, a căror lipsă de
temeinicie nu a putut fi dovedită de inculpat, potrivit art.66, alin.2, Cod penal,
6

cu toată influenţa sa psihică şi materială asupra părţii vătămate, care a


manifestat o atitudine părtinitoare inculpatului.
Curtea constată că, potrivit procesului-verbal de sesizare din oficiu din
data de 3.IV.2008, întocmit de I.P.J. I (fila 2, dosar de urmărire penală),
precum şi foii de observaţie nr.1.912.556 din data de 3.IV.2008, întocmită de
Spitalul Universitar de Urgenţă B (filele 16-28, dosar de urmărire penală),
partea vătămată P E. şi-a susţinut în faţa cadrelor medicale o altă identitate,
declarând că se numeşte N. E., împrejurare care dovedeşte intenţia acesteia
încă de la bun început de a-l apăra pe inculpat, soţul său, astfel că, după ce,
în faza de urmărire penală, a dat doar două declaraţii sărace în amănunte,
conform cărora inculpatul, venind beat acasă, a trezit-o din somn, pentru a-i
da să mănânce, după care a înjunghiat-o cu un cuţit, în prezenţa lui P M., fiul
acestora, în vârstă de 8 ani, împreună cu care a fugit la martorul P B., soacra
sa (filele 3-5, dosar de urmărire penală), în faţa judecătorului de fond a ajuns
să susţină, în aceeaşi declaraţie, că s-a înjunghiat singură, din gelozie,
pentru că soţul său iubea mai multe femei, dar, de fapt, aflându-se în căruţă,
s-a dezechilibrat şi s-a tăiat în fiarele vechi transportate (fila 21, dosar
instanţă de fond). Pe fondul solidarităţii familiale, declaraţiile martorului P B.,
mama inculpatului, prezintă acelaşi caracter profund contradictoriu, cu variaţii
de la urmărirea penală, când a arătat că partea vătămată, nora sa, a venit,
noaptea, la domiciliul său, spunându-i, în timp ce martorul B. F., ginerele său,
le transporta cu autoturismul către Spitalul B-Deal, judeţul G, că inculpatul a
înjunghiat-o (fila 50, dosar de urmărire penală), la cercetarea judecătorească,
când, în faţa judecătorului de fond, a susţinut că procurorul, supărat pe
inculpat, a trecut ce anume a vrut în declaraţia sa, oferind o variantă
îmbunătăţită a susţinerilor părţii vătămate, respectiv aceasta a băut, din
motive de gelozie, astfel că s-a dezechilibrat în căruţă, căzând pe spate, în
fiarele vechi (fila 37, dosar instanţă de fond).
Dincolo de aceste fantasmagorii susţinute în faţa judecătorului de fond,
Curtea constată, în realitatea obiectivă, că, potrivit procesului-verbal de
cercetare la faţa locului, încheiat pe data de 3.IV.2008, în jurul orei 5,45, de
către Parchetul de pe lângă T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i (filele 33 şi 34,
dosar de urmărire penală), însoţit de planşele fotografice (filele 35-48, dosar
de urmărire penală), în imobilul situat în comuna D., judeţul I, au fost găsite
în bucătărie şi pe hol mai multe picături de sânge, iar, în dormitor, pe patul
din stânga, se B. inculpatul, care dormea lângă un cuţit, cu mânerul din
material plastic, de culoare albastru, şi cu lama de 9 cm lungime, de pe care
au fost prelevate urme de sânge uman, după cum s-a constatat prin raportul
de expertiză nr.757.605/15.VII.2008, întocmit de I.G.P.R. – Institutul de
Criminalistică – Serviciul Analize Biocriminalistice (filele 59-64, dosar de
urmărire penală). Martorul B. F., cumnatul inculpatului, cu aceeaşi atitudine
rezervată faţă de detalii, a confirmat faptul că în noaptea de 2/3.IV.2008, a
transportat-o, cu autoturismul personal, la Spitalul din B-Deal, judeţul G, pe
7

partea vătămată, însoţită de martorul P B., soacra sa (fila 51, dosar de


urmărire penală, fila 38, dosar instanţă de fond), iar martorul E. G., asistent
medical la Serviciul de Ambulanţă al Judeţului G, a declarat, în mod
constant, faptul că partea vătămată i-a spus, pe drumul către Spitalul
Universitar de Urgenţă din B, că a fost înjunghiată de soţul său, care, venind
acasă în stare avansată de ebrietate, a trezit-o din somn, ca să-i dea de
mâncare (fila 49, dosar de urmărire penală, fila 47, dosar instanţă de fond).
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.A1/5.448/2008, întocmit pe
data de 13.VI.2008 de către Institutul Naţional de Medicină Legală „N.
Minovici”, B (fila 9, dosar de urmărire penală), la care se adaugă completarea
din data de 16.IX.2008 8 (fila 15, dosar de urmărire penală), partea vătămată
a prezentat o plagă înjunghiată penetrantă în zona posterioară T. a toracelui,
cu insuficienţă respiratorie acută, cauzată prin lovirea cu un corp dur, cu
muchii ascuţite, de tip tăietor-înţepător, posibil cuţit, cu efectele creării unei
leziuni ce i-a pus viaţa în pericol şi avortului medical.
Aşadar, din coroborarea tuturor acestor probe, rezultă nu numai
obiectul folosit la comiterea infracţiunii, ci şi intenţia cel puţin indirectă a
inculpatului de a o ucide pe soţia sa. Este evidentă starea de teroare creată
de inculpat, care, obişnuind să-i aplice părţii vătămate anumite corecţii fizice,
avea sentimentul că deţine un drept de viaţă şi de moarte asupra umilei sale
soţii, mai puţin conştientă de pericolul în care se afla. Tocmai pe fondul
acestei atitudini tiranice, inculpatul, aflat în stare de ebrietate şi nemulţumit
încă o dată de lipsa de promptitudine a soţiei sale, a hotărât, în mod
instantaneu, eliminarea fizică a acesteia, astfel că a luat un cuţit, pe care i l-a
înfipt, cu putere, într-o zonă vitală, după care a mers să se culce. Toate
aceste circumstanţe reale dovedesc intenţia inculpatului nu doar de vătămare
a părţii vătămate, ci de a o ucide, acceptând posibilitatea producerii acestei
urmări.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei închisorii, Curtea,
având în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72,
alin.1, Cod penal, reţine limitele speciale ale pedepsei închisorii, cuprinse
între 7 ani şi 6 luni închisoare şi 12 ani şi 6 luni închisoare, gradul ridicat de
pericol social concret al infracţiunii, care rezultă din împrejurările comiterii,
respectiv asupra propriei soţii, împreună cu care are 4 copii, în prezenţa
unuia dintre minorii acestora, dintr-un motiv mărunt, dar exacerbat pe fondul
consumului voluntar de alcool, persoana inculpatului, în vârstă de 32 ani la
data comiterii infracţiunii, lipsit de educaţie şcolară, fără ocupaţie sau loc de
muncă, deşi în creşterea şi îngrijirea sa se află 4 minori, nu are antecedente
penale, a avut o atitudine procesuală nesinceră pe tot parcursul procesului
penal.
Aşadar, din toate aceste elemente de natură a caracteriza atât fapta
penală, cât şi persoana inculpatului, Curtea apreciază că pedeapsa de 9 ani
închisoare, situată în apropierea limitei minime specială, este în măsură să
8

asigure scopurile educativ şi punitiv ale pedepsei închisorii, pentru


conştientizarea comportamentului pe care l-a avut în familia sa, faţă de care
constituie un real pericol, şi adoptarea pe viitor a unei conduite
corespunzătoare nu numai în căsnicie, în care soţii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii, ci şi în societate, prin respectarea vieţii, una dintre cele mai
importante valori sociale ocrotită de legea penală.
Însă, din oficiu, Curtea constată că instanţa de fond, în mod greşit, pe
de o parte, a interzis în bloc, ca pedeapsă accesorie, toate drepturile
prevăzute de art.64, Cod penal, iar, pe de altă parte, a aplicat, ca pedeapsă
complementară, inclusiv disp. art.64, alin.1, litera a, teza I, Cod penal, privind
dreptul de a alege. Astfel după cum s-a stabilit atât în jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului, cât şi în practica judiciară a instanţelor
penale româneşti, trebuie individualizate nu numai pedeapsa principală, ci şi
pedepsele accesorii şi complementare aplicate pe lângă aceasta. De aceea,
având în vedere împrejurările domestice ale comiterii infracţiunii, Curtea
apreciază că inculpatul îşi poate păstra dreptul său electiv.
Se mai impune observaţia că, pe latură civilă, ar fi trebuit solicitate
relaţii de la unităţile spitaliceşti, în urma cărora să fie stabilit, în mod corect,
cadrul procesual, prin citarea ca parte civilă, însă această netemeinice nu
poate fi îndreptată în apelul declarat doar de apelantul-inculpat, căruia, în
acest fel, i s-ar agrava situaţia în propria cale de atac, încălcându-se
dispoziţiile art.372, alin.1, Cod procedură penală.
În consecinţă, în temeiul art.379, punctul 2, litera a, Cod de procedură
penală, va admite apelul declarat de apelantul-inculpat P E. împotriva
Sentinţei penale nr.65/F/22.I.2009 a T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i –
Secţia a II-a penală, din Dosarul nr(...), pe care o va desfiinţa, în parte, şi, în
fond, rejudecând, va face aplicarea art.71-art.64, alin.1, lit. a, teza II şi lit. b,
Cod penal, iar, în temeiul art.65, alin.2, Cod penal, va aplica pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, lit. a, teza
II şi lit. b, Cod penal, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei
principale a închisorii, potrivit art.66, Cod penal, va menţine celelalte
dispoziţii ale sentinţei penale, va menţine, în temeiul art.383, alin.1/1, Cod
procedură penală, raportat la art.300/2, Cod procedură penală, cu aplicarea
art.160/b, alin.1 şi alin.3, Cod procedură penală, starea de arest preventiv a
apelantului-inculpat, va deduce, în temeiul art.383, alin.2, Cod procedură
penală, durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 3.IV.2008 la zi,
urmând ca, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, să constate că
rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE,


ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
9

În temeiul art. 379, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, admite


apelul declarat de apelantul-inculpat P E. împotriva Sentinţei penale
nr.65/F/22.I.2009 a T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i – Secţia a II-a
penală, din Dosarul nr(...).
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală şi pe fond, rejudecând:
Face aplicarea art.71-art.64, alin.1, lit. a, teza II şi lit. b, Cod penal.
În temeiul art.65, alin.2, Cod penal, aplică pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, lit. a, teza II şi lit. b, Cod
penal, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii,
potrivit art.66, Cod penal.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
În temeiul art.383, alin.1/1, Cod procedură penală, raportat la art.300/2,
Cod procedură penală, cu aplicarea art.160/b, alin.1 şi alin.3, Cod procedură
penală, menţine starea de arest preventiv a apelantului-inculpat.
În temeiul art.383, alin.2, Cod procedură penală, deduce reţinerea şi
arestarea preventivă începând cu data de 3.IV.2008 la zi.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare
rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru
procuror şi pentru intimatul-parte vătămată, iar de la comunicare pentru
apelantul-inculpat.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27.III.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR,
E. E. N. D.

GREFIER,
H.-O. E.

Red. şi dact.: jud. D.P..


T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a II-a penală: D. K..
3 ex.