c





 

 


 


    

 

‡ Caută cauza
± Hipoxia
± Boală cardiacă congenitală
‡ Evoluţie de obicei mai benignă decât la
adulţi
‡ Evaluaţi la început căile respiratorii şi
respiraţia!
‡ Determinaţi frecvenţa şi identificaţi ritmul
± Excludeţi artefactele
 = 

    


 


 
Frecvenţa când
=
 c
 

copilul e treaz



Nou-născut până la 3 luni 85 - 205 140 80 - 160

3 luni până la 2 ani 100 - 190 130 75 - 160

2 - 10 ani 60 - 140 80 60 - 90

> 10 ani 60 - 100 75 50 - 90

 — 
 

‡ Corelată cu vârsta
‡ De obicei este o manifestare secundară
± Hipoxia!
‡ Consideraţi medicaţia sau intoxicaţia cu:
± Blocanţi de canale de calciu
± Beta blocante
± Digoxin
 — 
 

‡ Există unde P înaintea fiecărui complex

QRS?
± Dacă da, este intervalul PR < 200 msec?
‡ Da = bradicardie sinusală
‡ Nu = bloc atrioventricular grad I
± Dacă nu, există unde P?
‡ Da = bloc atrioventricular grad II sau grad III
‡ Nu = ritm de scăpare joncţional sau ventricular
— 
 




 

 —
 


 
‡ Grad I
± Interval PR prelungit (> 200 msec)
± Nu are semnificaţie funcţională
 —
 


 
‡ Grad II
± Bătăi pierdute [relungirea progresivă a intervalului [

‡ Mobitz tip-1

‡ Mobitz tip-2

Interval [ normal, cu pierdere bruscă a unui

complex Q

 —
 


 
‡ Grad II
± Bătăi pierdute [relungirea progresivă a intervalului [

‡ Mobitz tip-1

‡ Mobitz tip-2

Interval [ normal, cu pierdere bruscă a unui

complex Q

 —
 


 
‡ Grad III (complet)
± Disociaţie atrio-ventriculară
± Complexele pot fi înguste sau largi, depinde
de localizarea blocului
± Necesită de obicei stimulare
 —
 


 
 

‡ Congenitale
± Defecte structurale (prognostic rezervat)
± Fibroza sistemului de conducere
‡ Anticorpii maternali
‡ Dobândite
± De obicei în urma unei miocardite,
cardiomiopatii, febra reumatică sau tumora
cardiacă
± Poate fi şi în urma unei intervenţii chirurgicale
 — 
 

  

‡ Oxigenare !
‡ Masaj cardiac la sugar dacă AV < 60/minut,
semne de perfuzie slabă
‡ Adrenalina 0,01 mg/kg IV/IO sau 0,1 mg/kg prin
canula endotraheală
± Repetă cu o doză de 10 ori mai mare de doza iniţială
dacă este nevoie
‡ Atropina 0,02 mg/kg IV/IO/tub endotraheal
± 0,1 mg doza minimă; repetă până la max. 1-2 mg
 — 
 

  

‡ Stimularea
± Transcutană
± Transvenoasă
± Transesofagiană
‡ Perfuzie cu catecolamine (IV sau IO)
± Dopamina 2-20 mcg/kg/min
± Adrenalina 0,1-1 mcg/kg/min
  
 

‡ Principalul factor determinant al conduitei

terapeutice este stabilitatea hemodinamică
pacientului
± Toti pacienţii instabili se tratează electric!
‡ Hipotensiune
± TA sist. < 70 mmHg la sugari sau < 70 + (2x varsta in ani) la
copii
‡ Semne de perfuzie slabă
‡ Managementul se stabileşte în funcţie de
morfologia ritmului
± Laţimea complexului QRS
Tahicardia cu complex larg de
etiologie neprecizată
neprecizată
  
 
  
‡ Dacă este fără puls:
± Defibrilare imediată (4 J/kg)
± Repetaţi la 4 J/kg dacă este nevoie după 2 minute de
RCP
‡ Dacă este cu puls, dar instabil: cardioversie
sincronă (0,5-1J/kg)
± Repetaţi la 2 J/kg dacă este nevoie
‡ Dacă pacientul este stabil hemodinamic, este
persistentă?
± Frecvenţa > 120/minut pentru > 30 sec
 Tahicardia ventriculară
ventriculară stabil
stabilăă

‡ Xilina 1 mg/kg IV bolus, după care în

perfuzie 20-50 mcg/kg/min
‡ Procainamida 7-15 mg/kg IV în 30 min,
după care în perfuzie 20-80 mcg/kg/min
‡ Amiodarona 5-10 mg/kg IV în 20 min
    
 
 

 
‡ Varianta polimorfică a tahicardiei
ventriculare
‡ De obicei din cauza prelungirii intervalului
QT
± Congenital (6 variante recunoscute)
± Indusă medicamentos
± Hipopotasemie sau hipomagnezemie
± Anomalii de canale de sodiu
   
 



    
 



‡ Dacă este instabil hemodinamic
± Cardioversie sincronă
‡ Sulfat de magneziu
± 25-50 mg/kg IV pana la 2 g
‡ Stimulare ± ³overdrive´
‡ Isoproterenol
± 0,05 ± 2 µg/kgc/minut
‡ Xilina
± 1 ± 3 mg/kgc
  
 
 
 


‡ Dacă este sinusală, frecvenţa de obicei <

230/min
‡ Cauzele posibile
‡ Anxietate, durere, febra
‡ Hipovolemie
‡ Anemie
‡ Intoxicaţie cu anticolinergice sau stimulante
‡ Tireotoxicoza
‡ Insuficienţa cardiacă
  
 
 

 

‡ Dacă nu este sinusală, de obicei indică o
etiologie supraventriculară
± Poate fi ritm joncţional accelerat
‡ Cel mai frecvent este de natură TPSV
± Frecvenţa de obicei între 230 şi 300/min
± Prin conducere reintrant[ la nivelul nodului AV
sau datorită prezenţei unei căi accesorii
de conducere
 =



 

‡ Cardioversie dacă pacientul este instabil
hemodinamic
‡ Dacă este stabil, încearcă manevrele vagale
± Valsalva, gheaţă pe faţă
‡ Medicaţia necesară dacă nu răspunde la
manevrele de mai sus
‡ Medicamentul de elecţie = adenozina 0,1 mg/kg
IV; repetati la 0,2 mg/kg
± Evitaţi în cazul sindromului WPW şi a conducerii
antidromice
 =
  

‡ Procainamida
Mai sigure in WPW !
‡ Amiodarona
‡ Blocanţi de canale de calciu (dacă > 1 an
vârsta)
± Verapamil 0,1 mg/kg IV
± Diltiazem 0,25 mg/kg IV; repetaţi la 0,35 mg/kg
dacă este nevoie
‡ Beta blocante
± Esmolol
 =   

‡ Tratamentul eşuat în continuare ?
‡ Cardioversie
   

  


 
 




‡ Mai puţin frecvente la copii
‡ Consideraţi posibilitatea unui sindrom WPW cu
frecvenţa > 300/min
‡ Flutter = Unde p uniforme (³dinţi de fierăstrău´)
± Ritm regulat, când conducerea AV este uniformă
‡ Neregulat când conducerea este variabilă
‡ Fibrilaţie = Morfologia variabilă a undelor P
± Neregulat total
  



 
 


 

 
 


 



‡ Cardioversie dacă pacientul este instabil !

‡ Procainamida
‡ Amiodarona
‡ Blocante de canale de calciu
‡ Beta blocante
‡ Digoxin ?
‡ Stimularea ³overdrive´ poate fi eficientă
 2


‡ Recunoaşterea ritmului
‡ Evaluarea stabilităţii hemodinamice
‡ Echipament specific
± Pacemaker
± Defibrilator cu modul de cardioversie sincronă
şi modul de ³overdrive´
‡ Medicaţie cu doze adaptate la copil
‡ Colaborare cu secţiile de specialitate