Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
htm
Care este diferenţa dintre management şi leadership? Este o întrebare care a fost pusa mai mult decât o dată si la
care s-a răspuns în moduri diferite. Cea mai mare diferenta intre manageri si lideri este modul în care
acestia motiveaza oamenii care lucrează pentru ei sau ii urmeaza, iar aceasta stabileste tonul pentru multe alte
aspecte legate de ceea ce fac ei.
Multi oameni au ambele roluri. Ei au posturi de manageri, dar îşi dau seama ca nu poţi cumpara inimile, in special
pentru a face oamenii sa te urmeze intr-o perioada dificila, astfel incat actioneaza si în calitate de lideri.
Managerii au subordonati
Prin definitie, managerii au subordonati - cu exceptia cazului in care titlul lor este onorific si a fost dat ca o
recunostere a vechimii in firma, caz în care titlul este impropriu iar autoritatea lor asupra celorlati este alta decat cea
formala.
Managerii au o pozitie de autoritate investita in ei de catre companie, iar subordonaţii lor lucreaza pentru ei si, în
mare masură, fac cum si ce li se spune. Stilul de management este tranzactional prin faptul ca managerul spune
subordonatilor ce sa faca iar acestia executa nu pentru că sunt “roboti”, ci pentru ca li s-a promis o recompensă (cel
putin salariul)
Managerii sunt platiti pentru a finaliza proiecte (la randul lor si ei sunt subordonati),de multe ori avand deadline-uri
stranse si trebuind sa respecte anumite bugete. In aceste conditii ei lasa executarea activitatii in seama
subordonatilor, pastrandu-si ca atributie doar controlarea respectarii termenilor si a termenelor proiectelor.
O cercetare interesanta cu privire la manageri a constatat ca ei tind sa vina din medii familiale stabile, in care au dus
o existenta relativ confortabila. Acest lucru ii determină să fie relativ potrivnici asumarii de riscuri si sa incerte sa evite
conflictul acolo unde este posibil. In ceea ce priveste gestionarea echipei, in general prefera sa conduca o "navă
fericita".
Liderii au adepti
Liderii nu au subordonati - cel puţin nu atunci cand actioneaza in calitate de lideri. Multi lideri organizationali au
subordonati dar numai pentru ca sunt, de asemenea, manageri. Dar atunci cand doresc sa conducă ei trebuie sa
renunte la controlul oficial autoritar, pentru ca a conduce inseamna a avea adepti si a urma pe cineva este
intotdeauna o activitate de voluntariat.
I: Stil carismatic,transformator
A spune oamenilor ce sa faca nu ii va determina sa te urmeze. Ei trebuie sa vrea sa te urmeze suficient pentru a opri
ceea ce fac si a-ti fi alaturi in situatii poate periculoase sau in situatii in care in mod normal nu ar risca.
Liderilor cu o carisma mai puternica le este mai usor sa atraga oamenii de partea lor. Ca o parte a strategiei pe care
o adopta, de obicei promit beneficii de transformare, astfel ca adeptii lor nu vor primi doar recompense extrinseci, ci
vor deveni, intr-un fel, oameni mai buni.
II: Stil afiliativ
Desi multi lideri au un stil carismatic intr-o anumita masura, acest lucru nu necessita o personalitate puternica. Se
poarta intotdeauna frumos cu oamenii,iar stilurile de conducere care ii crediteaza pe collaboratori cu incedere si isi
asuma responsabilitatea atunci cand ceva nu functioneaza sunt foarte eficiente pentru crearea sentimentului de
loialitate. Numai avand loialitate din partea propriilor oameni poti deveni un mare lider.
Acest lucru nu inseamna ca liderii nu acorda atenţie atingerii obiectivelor - de fapt adesea sunt foarte concentrati pe
realizarea task-urilo.In schimb ei realizeaza cat este de important ca ceilalti sa actioneze cu entuziasm in vederea
realizarii acestor obiective
Acelas studiu care a aratat ca managerii sunt potrivnici asumarii riscurilor a demonstrat ca liderii vin in intampinarea
riscurilor, desi nici acestia nu si le asuma “ cu ochii inchisi”.In vederea atingerii viziunii lor, ei considera ca este firesc
sa se confruntă cu probleme şi obstacole care trebuie sa fie depasite. Astfel ei se simt confortabil in prezenta unui
risc si vor vedea situatiile pe care altii le evita, ca oportunitati , profitand de potenţialul lor si vor incalca, pe deplin
constienti,anumite norme, in scopul de a duce lucrurile la capat.
Un numar surprinzator dintre acesti lideri au avut probleme in viata lor, privite de societate ca o forma de handicap,
pe care le-au avut de depasit. Unii au avut o tinerete traumatizanta, altii au avut probleme cum ar fi dislexia, altii au
fost mai mici de inaltime decat media. Acest lucru, probabil, i-a invatat sa fie liberi in gandire si sa-si urmeze propriul
drum fara a-si face griji despre ceea ce alţii gândesc despre ei
Tabelul de mai jos rezuma cele spuse mai sus (adaugand si cateva elemente noi ) si da niste indicii despre
diferentele dintre a fi un lider si a fi un manager. Acest lucru este, desigur, o caracterizare illustrativa.Cum multi
oameni sunt manageri si liberi in acelasi timp, pot avea o combinaţie de comportamente, in functie de fiecare situatie
intalnita.