MINMALISM IN DESIGNUL DE MOBILIER

La mai mult de patruzeci de ani de la apariţia lui ca mişcare artistică,

minimalismul este în continuare unul dintre stilurile cele mai durabile ale timpurilor
noastre şi a stabilit, de-a lungul timpului, nişte principii estetice solide în design.
Spaţiile decorate după acest stil posedă o dublă calitate contemporană de tânăr şi
avangardist, care contrazice aparentul formalism al aspectului. Câteva teorii au
postulat asupra acestui stil. Unele dintre ele consideră că este o versiune a
raţionalismului şi abstracţionismului care s-a dezvoltat odată cu creşterea industriei
de-a lungul secolului XX. Altele îl văd ca pe o influenţă puternică a culturii orientale şi
în mod special cea japoneză.
Minimalismul este des confundat cu tendinţele actuale de decoraţie si design.
Este mult mai mult. Minimalismul poate fi modern sau poate fi retro. Este de fapt o
manifestare a unui mod de gândire. Un anume fel de a vedea lumea şi, în particular
spaţiul interior. Minimalismul este o stare de spirit.
Termenul a fost pentru prima data folosit de David Burlyuk intr-un catalog
pentru o expoziţie de pictura semnata John Graham, eveniment care a avut loc in
1929 la Dudensing Gallery din New York. Termenul va fi ulterior adoptat de noul
curent în anii '60, dar s-au folosit şi termeni alternativi, precum reductivism, arta
minimală, artă ABC, pentru a
defini o mişcare care devenea
tot mai proeminentă în artele
vizuale.
Însă originea acestui
mod de a vedea şi fabrica
lucrurile vine, fără îndoială, de
la artiştii Şcolii Bauhaus care
au dominat prima jumătate a
secolului XIX şi în special arhitecţi ca Mies van der Rohe sau Marcel Breuer care au
şi creat de altfel primele
obiecte de design minimaliste. Postulate precum “Dumnezeu este în detalii” sau
“puţin înseamnă mult” sunt expresii ce exprimă elocvent principiile minimalismlui
dintre care ar fi: forme simple, linii pure, spaţii libere şi culori neutre, nuanţe de alb,
evocarea armoniei şi respingerea poluării vizuale a excesului. Materialele folosite
erau puţine şi exprimate “sincer”: inox, piele, lemn stratificat. Minimalismul poate fi
văzut ca o distilare a esenţelor.
Popularitatea acestui stil a crescut, cochetând tot mai mult cu produsul
înseriat, avantajat fiind şi de simplitatea formelor. Odată cu acest lucru, rigorile sale
au făcut loc şi unor reguli de gust ale modei, ajungându-se la un compromis pentru a
se crea produse potrivite cu stilul de viaţă actual. Astfel culoarea intervine puternic,
mai ales în tendinţele actuale. Culoarea este folosită la materialele de tapiţare, sau la
aspectul structurii metalice de exemplu.

De asemeni diferitele
texturi de lemn au o
pondere mare în
aspectul mobilei
contemporane. Fibre
cum ar fi tecul sau
zebrano, pun o tuşă
puternică vizuală pe
linia simplă,
minimalistă. În egală
măsură este folosit
însă şi albul, accentuându-i-se strălucirea. Influenţele orientale, aşa numite zen,
potrivite cu dorinţa de relaxare vizuală căutată de minimalism, s-au potrivit perfect cu
acest stil rezultând combinaţii extrem de rafinate, de esenţe de lemn exotic cu nuanţe
foarte întunecate, cum ar fi palisandrul sau wengue si materialele preferate de
minimalism, bara sau cantul subţire de inox şi din nou, albul strălucitor.
Unul din principiile de bază este de a obţine maxim de efect cu minimum de
mijloace, lucru care de altfel a convenit producţiei de serie. Pentru acest motiv,
mobila de depozitare cunoaşte forme cu totul noi şi inedite în căutarea
minimalismului de a elibera spaţiile de forme grele şi mari, care să-l domine.
Bibliotecile rămân fără placa de spate şi primesc puţine uşi. Corpurile mari şi pline se
dizolvă în etajere groase şi lungi sau în corpuri simple, suspendate, dispuse în
compoziţii geometrice căutate cu grijă.
Camerele de zi
sunt dominate de
astfel de compoziţii
geometrice
estetizate, ce aduc
aminte de
tablourile
înaintaşilor
minimalismului,
Mondrian sau
Rietvelt.

Acest mod de abordare a mobilei de depozitare, începând cu noptiera sau lada de

pat şi terminând cu “biblioteca” din living este, după părerea mea contribuţia cea mai
importantă pe care o aduce minimalismul designului de mobilier actual.

O a doua importantă contribuţie este familia de

detalii impuse de acesta, detalii realizate pentru a
sublinia efectele pe care ale caută. Aceste detalii
precum şi materialele preferate de acest stil sunt în
total contrast principial cu abordarea liniilor
compoziţionale. În timp ce forma este simplă,
detaliul de execuţie este complicat, accentul
punându-se pe anumite tipuri de muchii vizibile,
anumite grosimi nenaturale ale materialelor
folosite, lucruri care complică mult execuţia
scoţând produsul din preţul mic al seriei mari.
Astfel, în ciuda aspectului aparent simplu, atât din
cauza detaliilor de fabricaţie cât şi a materialelor nobile folosite, cum sunt furnirele
exotice, lemnul stratificat, inoxul sau pielea, mobila minimalistă se adresează unui
cumpărător pe cît de rafinat pe atât de motivat să investească in imagine.