Sami, funcţionar de bancã Şi cu creştere aleasã A fost invitat la Natan Şi nevastã-sa, la masã

Tânăr, c-o înfăţişare Ce te bagã în răcori, N-a venit cu mâna goală, Ci cu un buchet de flori.

Doamna, foarte încântată, Dup’un an de măritiş, A servit coniac, salatã Şi apoi ghefilte fiş.

Sami a mâncat cu poftă, Şi c-un sentiment firesc, A-ntrebat-o pe Şoşana: - Doamnã, pot sã îndrăznesc? - Vai de mine, Domnu’ Sami – Zise ea, înviorată – Ca la dumneata acasă. …Şi i-a dat înc-o bucată. A urmat fripturi, kighel, Vin de la Ierusalaim, Şi-ntr-o caldă atmosferă, Au ciocnit cu toţi “lehaim!”.

Cum petrecerea se-ntinse, Natan l-a rugat, apoi: - Ce să te mai duci acasă, E departe, dormi la noi! Tocmai când erau mai veseli, A venit un amploiat, Şi pe Natan, de urgenţă, La direcţie, l-a chemat.

- Nu-i nimic, mă-ntorc îndată

Maximum o oră-două. Voi, mai staţi, fiindcă în casă Nici nu ninge, nici nu plouă. Şi-a plecat, şi vremea trece, Când nici n-ai băgat de seamă, Îmbrăcând întreg oraşul Într-o magică năframă. După ce-au vorbit de toate, Într-o ambianţă dulce, I s-a năzărit Şoşanei C-ar fi timpul să se culce. I-a făcut, în grabă, patul Pe sapaua de atlas, A făcut “lampa mai mică” Şi sub glass-wand s-a retras. Prin lumina roz, discretă, Care dincolo apare, Sami vede-o siluetă Scumpã şi turburătoare. A-nceput sã se dezbrace, A pus rochia de-o parte, Ce frumoasă-i în desso-uri, Numai glass-wandu-i desparte. Când alături c-o femeie Şi bărbat-su e plecat, Fără vrere-ţi trec prin minte, Numai gânduri de păcat. Ş-a mai scos şi cămăşuţa, Rămânând ca o statuie Capodoperã celebrã, Cum în lume alta nu e. Pãrul, despletit pe umeri, Sânii ca ai Sulamitei, Chiar de-ai fi mai sfânt ca Papa, Nu poţi rezista ispitei. Sami, năucit de farmec, Şi c-un sentiment firesc,

A-ntrebat, discret, prin glass-wand: - Doamnã, pot sã îndrăznesc?

- Vai de mine, Domnu’ Sami – A răspuns ea, ştrengăreşte – Ca la dumneata acasă! Îndrăzneşte! Şi, deodată, Domnul Sami, Din sapa s-a smuls, furiş Şi şi-a luat înc-o bucată Din bufet, ghefilte fiş.

Cînd vîntul se juca în părul ei. cînd îi închinam discret. mătăsuri.Şmilică [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Mimy. Dar într-o zi. Ş-ades’mă invitau la o plimbare. o splendoare. O cere pe Mimy-n căsătorie. Şi o iubeau pe Mimy doi şcolari. Smilică se uita zîmbind la mine. Cum n-aveam de ascuns nimic. Şi-au luat şi o maşină. Ca om de-afaceri mari şi cu bănet. un twist. Ce sufletul atîta vreme strîns-a. ş-amicul meu Smilică. Pe care şi l-a pus în dormitor. nimic. obrajii mei Şmilică se uita zîmbind la mine. Un stih ţesut din lacrimi şi suspine Şi-împleteam iubirea-ntr-un sonet. Smilică-mbogăţit. C-un norocos bilet de loterie. apucînd un drum mai bun. Iar eu rămas-am tot boem nebun. şi eu cu el. nevinovat. Şmilică se uita zîmbind la mine. Să nu scape prilejul fericit. Ş-adesea. stofe şi umbrele. răpit de chipul ei frumos. Şmilică se uita zîmbind la mine. Şi-i spuse: “Draga mea cu flori în plete Cînd eu voi fi plecat în ţări străine Tu vei privi tabloul din perete. În artă devenind cunoscător. Ea la volan. Sau cînd îi recitam un vers duios. Să vezi cum eu mă uit zîmbind la tine. Şi îmbătat de formele-i virgine Dansam cu ea. De-i fîlfîiau şuviţele blondine. Bazar. Îndrăgostit de Mimy şi de stele. Şi cînd. Şi-mi mîngîiau cu drag. avea păr blond şi ochi ştrengari Ş-avea guriţa roşie şi mică. Şi-a comandat la pictor un portret. Adică eu. . Cu cele mai moderne automate. în spate. Şmilică. Îi sărutam mînuţele feline.

lipsea de-o lună. Pe cînd Smilică-al ei. Şmilică se uita zîmbind la mine. (Ion Pribeagu) . Mergeam la Cazino de obicei. Şi soarta ne-a fixat din nou alături Picioru-mi se-nfrăţise cu al ei. Şmilică se uita zîmbind la mine. Încît simţeam că-mi curge foc prin vine. deasupra atîrnat. Şi cum vorbeam de dragoste tustrei. ţineam la dînsa.Ţineam la el ca la un bun amic. La baruri cu orchestre argentine. Convinsă de iubirea mea nebună. Mi-a dăruit comorile-i divine. Şmilică se uita zîmbind la mine. Ş-acolo. Şi-ntr-un amurg cu aur poleit. Un ghinion ce nu poţi să-l înlături. într-un cadru parfumat. Dar cred că mult mai mult. M-au invitat la ei de Revelion. Iar din tablou. Mimy-n budoaru-i m-a primit. Eu mă uitam zîmbind la gura ei. De-a pururi urmărit de ghinion.

Şi gândindu-se la glasu-i Ca un zvon divin de harfă Îşi şopteşte încins de doruri: .. Cum e-ndrăgostit de Lily O fetiţă foarte fină Iară nunta-i hotărâtă Numai peste-o săptămână George a devenit vulcanic Şi e plin de nerăbdare Fiindcă Lily e o păpuşă Blondă şi fermecătoare. picorul mic Cum să nu te-apuce dracii Lângă ea când stai un pic? De aia poate astăzi. stofe. bună marfă! Sâni frumoşi şi braţe durde Pulpe dulci. Chihlimbar şi abanos Şi orice marfă preţuieşte După ochi.Apeciere George-i negustor de firmă Şi are o prăvălie „chic” Cumpără şi vinde mărfuri Blănuri.. după miros.Faină marfă. mozaic. Vai Georgică. . unde nu se poate spune. ai răbdare .spuse Lily Ştiu ce lungă orice clipă-i Stăpâneşte-te. mă tulburi Prea mă strângi şi prea mă pipăi Fii cuminte. George Când a prins-o-n odăiţă A pupat-o plin de pofte Şi pe ochi şi pe guriţă Şi strângându-i trupu-n braţe Plin de voluptăţi nebune A alunecat cu mâna. Porţelanuri şi covoare.

Asta-i marfă care poate Să mai stea o săptămână? .Mai ales şi nu uita Că peste o săptămână. George îşi miroase palma Şi apoi discret îngână . Toată. toată e a ta.

nici intestine. Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Sunt mare cât un năpârstoc Şi poţi să mă măsori cu cotul. Toate femeile m-adoră. Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Deşi sunt tont şi fonf şi slut Şi am o mască incoloră De cimpazeu sau de mamut.Poezii impertinente Ion Pribeagu Autoprotret Ca un savant din vremuri vechi Îmi plimb prin cafenele mutra. Picioarele: două prăjine. Din loje nu mai văd de loc Şi în tramvai mă pierd cu totul Şi aşa cum sunt un fleculeţ Încât mă poţi în palmă ţine Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! . Am păr în nas şi în urechi Şi aduc puţin cu Brahmaputra Mi-e capul bleg şi lătăreţ. De sunt urât şi nătăfleţ Şi n-am nici muşchi.

Şi dacă n-am profil semeţ Nici umeri laţi.Sunt ştirb şi tâmp şi am pistrui Şi o aluniţă imbecilă În loc de nas am un cucui Şi-s cocârjat ca o gorilă N-am simpatii şi n-am dispreţ Şi n-am nici maniere fine Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Am trupul plin de vânătăi Şi pe chelie fire creţe Şi am luat chiar premiul întâi La un concurs de fumuseţe. Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Când intru în baie voluptos. Mă simt atâta de frumos De parcă aş fi ales de muze. Mă oglindesc şi-n mod glumeţ Mă felicit şi-mi zic în minte Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! În fine sunt un specimen Cum nu-i al doilea sub soare Port pijama şi port joben Şi bătături port la picioare De n-am la Academie jilţ Şi n-am smaralde sau rubine Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! . nici şolduri pline. Urmat de membrele-mi confuze.

Găinuşe şi răţuşte Câte-un puişor de-un kil De voiai o gâscă grasă N-o găseai decât la Smil. pe Văcăreşti. eu am acasă Trei fete de măritat. .La??? Sus. vezi. unul. tocmai ca la tine Şi la mine e la fel.Ce mai faci? Ce să fac? E criză mare Şi vânzare nu-i deloc Chiar de-mi vine.. o întoarce O apropie de nas O suceşte. Cum stătea el într-o seară Printre raţe şi gânsaci Intră Avram în prăvălie Şi-l întreabă: . pe dreapta Lîngă cârciuma lui State Avea Smil o prăvălie Şi vindea păsări tăiate.. eu n-am păsări tăiate Spuse Avram cu îngândurat Însă. .Dragă. după Vreo găină.Cum la fel e şi la tine? Zice Smil cu răutate Ai şi tu o prăvălie Unde vinzi păsări tăiate? . un boboc. o miroase Şi mi-o pipăie un ceas. O ia în mână. Pleacă apoi. că-i pare scumpă Şi eu stau ca un tembel .Nu.

Ce zici coană preoteasă Hai părerea să ne-o dăm: Vrei să stăm întâi la masă Şi apoi să ne culcăm? . De departe Cu un sfânt poţi să-l asemeni Când cu dragoste împarte Pilde bune între oameni.Patriarhal Fâlfâiri de boare roze Se strecoară în infinit Când pe drumuri sure trece Popa Neacşu obosit. Când să intre în curticică Preoteasa în trei cuvinte Îl întâmpină smerită Bine ai venit părinte! Să trăieşti! Îi spune dânsul Luminat de-a lunii rază Şi trudit de-atâtea slujbe Popa-n jilţul lui se-aşează .Ce pot eu să spun părinte? S răspuns în grabă ea Facem cum vrei tu prea sfinte Şi pe urmă vom mânca! . Nalt e popa. Urcă popa spre colină Răsfirându-şi barba-n vânt Vesel c-a-mpărţit lumină Şi iubire pe pământ.

De unde aţi cumpărat? Din înaltul plin de boare rece, Curg serpentine de carmin Şi un domn – că-i zicem Toma – trece Pe bulevardul Bolintin. În urma lui, cu doi-trei motri Cu pasul rar şi săltăreţ Venea Manole zis al Petrei Cu nasu-n vânt, cu părul creţ Şi cum trecea prin filieră Şi parc şi oameni şi decor Lui Toma-i scapă-n atmosferă Un pârţ urât mirositor. Un aer greu, de neft, de varză, Ce-i intră în nori, în gât, în oase Şi împrăştie, până să se piarză Suspecte gaze puturoase. Manole adulmecând aroma Ce întreaga-i fiinţă îi ispiteşte Aleasrgă iute după Toma Şi-l opreşte: - Scuza-ţi, vă rog - a spus Manole Vibrând cu vocea-i ca o strună Dar, unde aţi cumpărat fasole De-o calitate aşa de bună?

Boul şi Măgarul Pe pajiştea scăldată în bronz şi soare Pe drumul dintre Zlata şi Cahul, Venea un bou voinic şi mare Şi era ferice şi sătul Dinspre hârtoape pe hăul de lumină, Umbrind cu trupu-i schilav tot platoul, Un biet măgar, venind înspre colină Se întâlneşte nas în nas cu boul. - Ce-i cu tine mutră pirpirie, Întreabă boul. Ce mai este nou? Şi i-a răspuns măgarul: - Ce să fie? Deocamdată-i rău stimate bou. De când mă ştiu, mă lupt cu disperarea Într-una stors de vlagă, fără rost, Stăpânii mă tot bat de-mi rup spinarea Şi în urmă, mai descoperă că-s prost. Şi uite aşa îmi târâi biata humă, Şi-mi deapăn visul, trudnic şi plăpând De jalea mea toţi oamenii îşi fac glumă Şi rabd şi tac şi-a pururea flămând. - Sărmane măgar, ce soartă imbecilă... Hai vino-ncoa, căci am porumb şi mei Şi grâu... îngână boul plin de milă Hai vin-o şi mănâncă tot ce vrei! Te va servi, pe întinsul de verdeaţă Cu fân mirositor crescut pe dreapta Cu apa de izvor, cu iarba creaţă, Chiar vaca, drăgălaşa mea nevastă. Într-adevăr, în liniştea opacă Măgarul s-a-ndopat cu frenezie, Apoi privind cu ochi tâmpiţi la vacă Îşi spuse în gând: - Ce vacă durdulie! Ce languroşi sunt ochii ei ... cum zburdă

Cu coapsele şi sufletu-mi adapă Ce fină e, ce nostimă şi durdă Încât parol că-mi lasă gura apă! Şi întocmai ca un frate din Granada I-a sărutat copita să-i complacă, Ea îi zâmbi, făcând-şi vânt cu coada Şi el ca un măgar s-a dat la vacă. Când se întoarce boul pe coline, Văzând şi el ce coarne mari purta. MORALA: Când eşti bou, ia seama bine Să nu chemi măgari la masa ta.

să se impună Şi-imai dă de cheltuială Două mii de lei pe lună. Are braţe de zăpadă Trup felin. Nu ştiu dacă-i din Calcutta Uruguay sau Britreia Ştiu atât că e frumoasă Şi o cheamă Salomeia. plini de păcate De te bagă-n draci. nu alta! I-a luat garsonieră La ciclop.Bossa Nova Gică-i director de bancă Om cu faimă în lumea mare Are vilă şi maşină Şi-o soţie încântătoare. sculptat cu dalta Şi doi ochi. . Dar să fie în nota vremii Într-o lume capricioasă Şi-a luat – că aşa e moda Şi-o amantă delicioasă. Ocupat peste măsură Cu afaceri o grămadă Vine în fiecare miercuri Pe la draga lui s-o vadă.

Şi mâhnit şi neferice .Uite ce-ai să faci. . îi spune Rabinul cu ochii dulci Noaptea când soseşti acasă Şi ai vrea ca să te culci Să te ţii întodeauna De povaţa mea înţeleaptă Să te urci pe partea stângă Şi cobori pe partea dreaptă. Rifca De copii s-a lecuit. Sunt un om nenorocit” Rifca mea-i atât de dulce Şi are atâta sexapeal Că nu trece un an şireata Îmi trânteşte un copil Am vreo zece să-mi trăiască Toţi sunt sănătoşi ca tunul Şi-mi sunt dragi dar ce nevoie-i Să-mi mai nască unul? Şi-am venit la tine Rabi Dă-mi un leac să-mi folosească Poate Dumnezeu pe Rifca De copii s-o izbăvească.Popasul lui Aizic Tirr La înţeleptul Rabi Mendel Vine Aizic Tirr smerit Şi îi spune:”Raşi dragă. Dacă faci aşa şi totul Cu stricteţe şi păzit Poţi fără grijă. Au trecut trei luni sau şapte Sau chiar opt să fi trecut Şi la Rabin într-o vineri Intră Aizic abătut.

Văd că na-i pătruns povaţa-mi Zice Rabi plin de fiori Nu ţi-am spus să urci pe stânga Şipe dreapta să cabori. iar mie Mi-a fost chinul inutil Fiindcă uite azi noaptea Rifca Mi-a născut iar un copil. zice: .Ochi-i galeşi multe spun Şi plângând aproape.Dar ia spune. n-a fost leacul bun. întreabă Rabi Scărpinându-se în nas – Nu cumva trecând pe acolo Ai făcut un mic popas? . .nu cumva întreabă Rabi Cu un surâs ce-i schimbă faţa Ai uita ce-am spus sau poate Mi-ai nesocotit povaţa? .Un popas? Făcui desigur Deh.Rabi. N-a fost leacul bun.Vai de mine! Exclamă Aizic După vorba ta înţeleaptă M-am urcat pe partea stângă Şi-am coborât pe cea dreaptă. ca omul! Ce să fac? Parcă poţi să treci pe acolo Să nu poposeşti un pic? . . Dacă ai poposit l amijloc Ca un pusnic în câmpii Aizic Tirr Du-te la dracu Cum vrei să nu faci copii? .

Da pe-acolo trecem Însă noi ne ducem mai departe . Harul domnului de-a pururi Scaldă în sfânta psalmodie Chipurile lor suave Pline de cucernicie Într-atât de cufundate Maicile prea cuvioase Că nici n-au băgat de seamă Că a trecut de ora opt.Şi luna a închis un ochi Soarele îmbracă în aur Şi în păienjeniş de fire Tot întinsl care duce La Costeşti.Mergeţi înspre mănăstire? A întrebat o maică aparte . Două tinere măicuţe În sutane lungi şi grele Trec pe drumul plin de soare De nisip şipietricele. Vorbele pieriră risipindu-se ca fumul Dar de-odat se opriră Nu cumva greşt-au drumul Parcă alta e şoseaua spre lăcaşul mântuirii Nici o casă nu se vede şi nici turla mănăstirii Nu mai ştiu ce să mai facă Să se oprească în zăvoi? Să mai meargă înainte? Sau să meargă înapoi? N-o să lase la anaghie două maici fără ajutor Însă Dumnezeu e mare şi a toate îndurător Şi în timp ce implorează milostenia Sfintei Vineri Ca prin farmec apărură chiar în urm alor doi tineri. noi putem să vă-nsoţim .Cu plăcere şi evlavie Celui Veşnic mulţumim! . .De ne daţi îngăduire. la mănăstire.

Şi s-au aşezat pe iarbă Pe când luna ce-i privea Prevăzând ce-o să urmeze A închis un ochi şi ea. Până le-au convins în fine Plâns-au ele mai mult de-un ceas Pentru odihnă ar fi mai bine Ca să facă un mic popas. Tot mergând de ele aproape Sângele a început să fiarbă Şi alăturea ici. Iarbă verde mătăsoasă Ce te-ndeamnă şi te cheamă Şi-un crâmpei de sare albastră S-a întins ca o năframă. Iar Eulampia de alături A răspuns printre suspine . Le-a vorbit de Magdalena De Infern.Şi-au pornit în grupă tuspatru Pe şosea încetinel Panait la braţ c-o maică Şi cealaltă cu Ionel.Ba al meu dragă Varvară Ştie încă foarte bine. Restul nu interesează Doar o voce sub copac Îngânat-a:Iartă-i Doamne Iartă-i că nu ştiu ce fac. de Raiul sfânt Şi despre iertarea celor Păcătoşi de pe pământ. colo. câte-un păătuf de iarbă.! ..

În negre nopţi de insomnie Mimi cu suflet tulburat Să uite dorul ce-o sfăşie Şi dragostea –i atât de vie În camera trandafirie Privea protretul lui pictat Şi căţeluşul stă în pat. A vrut un moş cam reumatic S-o ia cu el într-un palat Şi s-o iubească singuratic Dar ea cu ochii de jăratic Gândind la tipul ei simpatic Dintr-un cuvânt l-a refuzat Şi căţeluşul stă în pat. Când somnul încerca s-o prindă Mimi cu corpu-nvăpăiat Privindu-şi formele în oglindă Ofta cu jale.Şi căţeluşa stă în pat Mimi are o fată blondă Vea ochi mari şi păr buclat Un sân superb. o pulpă rotundă Şi avea şi-o fire vagabondă Şi ca oricare demimondă Avea un căţeliş buclat.o surprindă Şi căşeluşul stă în pat. Sprinţară ca o căprioară Mimi iubise un băiat Şi într-un amurg de primăvară Simţind că focul o înfioară I-a dat tot visul de fecioară Dar el se vede că a uitat Şi căţeluşul stă în pat. Şi-n cuibul ei de curtezană Veneau priteni pe-noptat . suferindă Că nu e nimeni s-.

cinzeacă Şezând pe sofaua egipteană Sau pe divanul fermecat Şi căţeluşul stă în pat. Amurgul depăna-n tăcere Al vremei cer. Veneau fecioare şi cucoane În buduaru-i parfumat Şi ca să uite de canoane Fumau haşiş. fumau havane Şi apoi ??? băietane Cădeau lascive în păcat Şi căţeluşul stă în pat. Ţi-oi pune dali în cosiţe Şi orhidee înnourate Pe frunte flori de lămâiţă Pe umeri şipe sân muşcate. argintat Şi trandafiri mureau în sere Iar Azorel visa-n tăcere Şi îi plăcea să lingă miere În salonaşul crenelat Şi zi şi noapte sta în pat.. Pe braţele de nuferi albi Înfăşura-voi cu alint Bujori şi stânjenei şi nalbe . Din mirt să-ţi cânt: romanţa vieţii Şi ochii tăi senini şi mari Să sorb nectarul tinereţii Sub streşini de mărgăritar.Şi beau ermuth.. Din flori să-ţi împetesc cunună Aş vrea din flori să-ţi împletesc cunună Pe strat de crini să mă inspir Să-ţi cânt în nopţşile cu lună Pe o pajişte cu trandafiri. coniac.

Uitând de doruri şi regrete Şi prinşi de-ai dragostei fiori Avea-vom crioni şi violete Şi poate şi un copil Din flori.. Din siclamene şi cicoare Ţi-oi împleti un cuib boem S-adormi pe cuib de lăcrămioare Cu gândul la acest poem. Ţi-oi atârna pe şold lalelel ??? şi „Nu mă uita” Ca toate gândurile mele Să guste din gura ta.Şi chiparoase de argint.. . În prag voi presăra din verme În ritmul versului sărac Imaculate crizanteme Şi sângerânde flori de mac..

nici neamuri Şi cu taina ei în gând La biserică în duminici Seducea din când în gând. Se spunea că ar fi odrasla Unui mare bogătaş Care avusese întinderi Şi în Vlaşca şi în Iaş Şi frumoasă. Iară anii trec ca vântul Goana vremii n-are leac . o minune Un tablou. I-a rămas ceva avere Acareturi de moşeancă Şi din moşioară banii Care îi ţinea la bancă. Că a iubit în tinereţe Un nepot a lui Ştirbei Şi cum neamul lui fu contra S-a-mpuşşcat din cauza ei. deşi Foarte rar ieşea din casă Şi trăia în oraş departe Singurică şi retrasă. O ştia tot târgul. o închipuire Că veneau sin alte oraşe Grup de tineri să o vadă.Nu ştiu în parte a ţării Mi se pare că-n Gheorgheni Locuia o bătrânică De vreo şaptezeci de ani. Nu avea vecini. niciodată. Ea atunci – chiar la mormântu-i A jurat că-n viaţa toată n-o să se mărite pururi cât trăi-va.

. Să mă strângă lung în braţe Tot aşa ca pe-o ţărancă Şi am să-i dau o recompensă Că am bani destui la bancă. Într-o zi pe poapa Neacşa l-a poftit la ea acasă Să-i destăinuiască chinul Care sufletu-i apasă. mă iartă Că grăi-voi cu păcat Dar în viaţa mea pustie N-am ştiu ce e bărbat. Caută-mi un om din gloată Şi trimite-mi-l încoace Cu fiinţa mea să facă Tot ce vrea şi tot ce-i place. Nu vreau să ajung în slava Din cereasca Lui grădină Fără nici o îmbrăţişare Şi în vârstă şi virgină.Prea sfinţia ta. Popa milostiv să scape Bietu-i suflet păcătos I-a trimis un om din piaţă Un hamal foarte vânjos.Şi încet. încet. trecuta Peste jumătate de veac. . Ca o umbră selenară Îşi târăşte paşii grei N-a rămas nimic din nuriii Şi din frumuseţea ei. Cărui i-a vorbit cu milă Şi îndurarea celui sfânt Despre buna învoire Între oameni şi pământ.

Şi s-a dus să izbăvească A ispitelor furtună Foarte mulţumit că astăzi A făcut o faptă bună.nu ştii unde-i baba care Care stă de-atâţia anii ? . . .Mai cu seamă despre pilda Cuvioasei Paraschieva „Cine pe semeni ajută răsplătit pe dată fi-va”! S-a rugat de acela care Stă cu îngerul la masă Să gonească necuratul Dintr-o fiinţă păcătoasă. Chiar a doua zi dimineaţă Popa Neacşa s-a îndreptat Înspre casa bătrânească s-o dezlege de păcat. A intrat popa în sală S-a uita prin încăperi Bărbatul era acolo Dar femeia nicăieri.Păi s-a dus din nou la bancă Să mai scoată nişte bani.

Dan Beşleagă? Da! Se află Însă în comformitate Trebuie îndeplinită Încă o formalitate. . vedere scurtă Ai şi semne de vărsat Nu întruneşti anume puncte Ca săă fii asigurat.Da.Dan Beşleagă? Un moment Ca să văd în fişe dacă Nu-i vreun inconvenient. Iei un formular cu timbru Şi îl completaţi acasă Şi veniţi cu tata aicea Marţi sau miercuri dimineaţă. măsurându-l Cu minuţiozitate Slab. dar tata – zise domnul Care-i mai bătrân ca mine E asigurat aicea De un deceniu şi mai bine. cu ochelari de soare.Dan Beşleagă.Cum îl cheamă? . . . .Vesela Familie Într-o zi la societatea „Pheonix” de asigurare a intrat un domn în vârstă slab. .Nu se poate! Eşti slăbuţ.Aş dori – se adresează Funcţionarului din faţă Ca să fac asigurare Cum m-am hotărât pe viaţă? Funcţionarul. cu ochelari şi vârstnic În răspunse: .

Cum.Se însoară! Da! Cu toate Că sunt contra lui părinţii! . bunicul se însoară? Asta-i culmea! Pe toţi sfinţii .??? ??? Cu nepoţi şi cu nepoate Toţi la nunta lui bunicu .

Cum sosea vreo vampă „bine” Năvălea protipendada Conu Bubi. oborul. Fiindcă atunci patronul Numere de-atracţie noi Balerine apetisante Chiar şi cântăreţi de soi. Singurul loc mai vesel Al oraşului stindard Era varietul Filip Un şantan de bulevard.Asta zic şi eu noroc Într-atât ne-mbată viaţa Cu iluzii şi strădanii Că nici nu băgăm de seamă Cât de repede trec anii. După ărogramul artistic Chefuiau cu curtezana La conac sau la moşia Monteoru sau Grăjdana. gata Şi vreo două cafnele. conu Nicu Şi luat cu asalt naiada. Cred că nu importă urbea Dacă-i Râmnic sau Focşani Totul e că eu pe-atuncea Avea optusprezece ani. ??? ??? Pompieri. Pe când noi făuritorii . Şi-n oraşul plin de crâşme Şi cu centrul plin de praf Nu era nici un teatru Şi nici cinematograf.

Şi jucăm la loterie Înodăm frumos batista . în grupe Şi ne ameţea cu-n cântec: „Vin la Tanţa să te pupe” Avea părul spic de aur Braţe. sorbind-o C-o cafea sau cu o bere. Însă cine dintr-ai noştri Din pleiada cunoscută Îşi putea permite luxul Ca să-i dea divei o sută? Şi atunci Aurel propuse O ideeie salvatoare: Să putem strânge o sută Punem 5 lei fiecare. Noi. albe subţirele Picioruşe crizanteme Care te chemau spre ele. Fermeca în potop de aplauze Pe bărbaţii toţi. Şi cum se zvonise o şoaptă Pe la Kraus La cafenea Că deţi dai o stă în mână Poţi ca să petreci cu ea. tot la Filip Debutase o actoriţă Cu trup zvelt şi ochi şăgalnici Şi cu fragă de guriţă. ştregari voioşi şi timeri Nici o taină nu ne scapă O doream şi tuturora Ne lăsase gura apă.De poeme şi himere O priveam cu jind. Într-o seară.

Şi cine câştigă suta Ăla merge cu artista. dragul meu. . că înălţat-am Mulţumiri lui Dumnezeu Pentru marea fericire Ce-a căzut pe capul meu. Pot s-adaug amănuntul Că înrâuirt de stele I-am compus în versuri tandre Un sonet şi trei rondele. a depus-o în geantă. Zis-făcut. Într-atât a înduioşat-o Versul meu înaripat Că frumoasa Mesalină Cu glas dulce m-a întrebat: . Restul: cuib de poezie Vis şi voluptăţi divine Care le-au descris şi alţii Maul mai bine decât mine. c-un buchet de violete Şi-n ţinută elegantă i-am palmat în mână suta Şi ea. Nicx astăzi nu ţtiu Nici când a trecut minuta Nici cum m-a bătut norocul Ca să-mi iasă mie suta. prieten Cum pentru o desfătare Ce ai petrecut cu mine D-ai o sută aşa de mare? Eşti agricultor? Ai rente? Sau bancher cu acursale? Fiindcă ştiu din auzite Că poeţii n-au parale. Ştiu.Spune-mi. atâta.

Vai. nu se poate! Şi strângându-mă în braţe Mi-a şoptit cu voluptate: Tu. Când văzui că umblă în geantă Am simţit în vine foc Şi mi-am zis: Slăvit fi Doamne Asta zic şi eu noroc! Şi cu graţie felină Şi-un surâs descris de zei Iar m-a îmbrăţişat cu patos Şi mi-a înapoiat: 5 lei.Îmbăta de-accentu-i sincer Ca să nu stric feeria I-am destăinuit de-a capo Cum a fost cu loteria. . a psus ea drăgăstoasă Nnu se poate.. . că eşti cel mai simpatic Dintre ceilalţi curtezani Mai ales că scrii şi versuri De la tine nu i-au bani..

Rabi. să mă scape.Greu femei. Rabinul deschide o carte Murmură o rugăciune Şi cu ochii către ceruri Se înclină şi-apoi spune: . . De se-apropie sortitul Pentru clipa de noroc Tu picioarele din oală Nu le scoţi deloc. Dă-mi un sfat că tu eşti ţadic Eşti un Dumnezeu aproape Sau citeşte-mi un psalm şi roagă-l Să mă scape. deloc! Dacă asculţi povaţa asta .Uite ce-ai să faci femeie: Mâine dis-de-dimineaţă Mergi şi-ţi târguieşti o oală Cât mai mare de la piaţă Iar târziu când vraja firei Te învăluie domoală Toată noapte.Da. nu se poate Firii să vă împotriviţi Chiar şi în Scriptură zice: „Creşteţi şi vă înmulţiţi” . toată noaptea Ţi picioarele în oală.Tot una e Rifca a venit la Rabi Şi e plină de obidă: . dar am copii vreo şapte Fete mici şi băieţei Numai cel de sus mă ştie Cât de greu o duc cu ei. sunt neferictă Iarăşi am rămas gravidă.

.Care-i binecuvântată Nu se poate.cum se poate! Îţi spusesem. cinstite Rabi Zice ea cu mult lipici n-am găsit o oală mare Şi am luat două mai mici. să vezi. dar cu burtă mare. . nu se poate Să rămâi însărcinată. picioarele amândouă Să le ţii într-o oală mare! . uită-te la mine Iarăşi am rămas gravidă. Opt luni au trecut degrabă Sau chiar nouă mi se pare Şi într-o zi venind la Rabi Rifca..Nu mi-a folosit povaţa Zise ea foarte timidă Fiincă. . Când te-oi duce la culcare Tu. .Păi.

o mie aş da acuma Dacă m-ai lăsa agale Să pui mâna. multe nu-s Durde. vede Iane Cum în lume. câte puţin. doar o clipă Pe pulpiţa dumitale Zâna roşie ca focul Şi cu buze însângerate A răspuns: . că primeşte Grecu e robit de farmec Iară zâna foarte fin A săltat în sus rochiţa Puţintel.Ce frumoasă eşti coniţă! Lei. Grecul adirându-i chipul Feciorelnic şi cosiţa N-a răbdat ca să nu-i spuie .. să te ştie Cum ai ridica rochiţa Şi-am pus mâna iei o mie! Zâna strânsă-n faldul rochii Se mlădie ştregăreşte Şi îi face semn cu ochii Că primeşte. dulci şi dolofane. Pulpe roze. Iane Mai acum o săptămână Voiaja c-o cuconiţă Mai frumoasă ca o zână.Omnicist În expres un tânăr. puţin mai sus! Se ruga mieros şi lacom ..Nu ţi-e ruşine? Vai de mine. nu se poate! .Nu e nimeni cuconiţă Să te vadă. Ah puţin.

mai sus.Nu.Şi o sorbea cu ochii duşi Încă puţintel coniţă Puţintel mai sus. nu pune mâna . om cinstit rămâne N-are bani.Gata-i îi vorbeşte zâna Rochia-i peste sânii mei Hai degrabă pune mâna Pune mâna unde vrei! . nu. nu! Răspunse Iane C-a rămas perplexă zâna Grecul. .

. Ajungând în capitală Fercheş. ia-ţi cartelă Şi te du! Te du cu bine.Căpriţa sfetnicului Petru Sfântul Petru. Şi la „Compescaria” într-una Bea „Segarcea” şi „Crăcană” Toată lumea a ţinut-o Numai în chefuri şi-n antren Vizitând seară de seară „Pescăruş” şi „Monn Jarden” Că îmbătat de-atâta farmec Şi de patimi juvenile Şi-a întârziat concediul Cu vreo trei ori patru zile .Doamne. Mare Paznic Pestea-a Raiului fântână Plictisit de-atâtea veacuri Să tot stea cu cheia în mână Într-o zi s-a dus la Domnul Prea supus şi prea smerit Şi îngenunchind în faţă-i Petru astfel i-a grăit: . din străfund de vremuri Te slujesc fără prihană Am şi eu o rugăminte Fie-ţi milă şi pomană Dă-mi concediu de odihnă Doamne pururi lăudat Doar o lună Nalt Prea Sfinte Căci sunt om şi sunt bărbat! . tânăr şi cu bani Că puteai să-i dai ca vârstă Douăzeci şi opt de ani S-a încurcat c-o femeiuşcă Nostimă şi dolofană.Bine Petre! Se aprobă Ce nu fac eu pentru tine Treci la cadre..

-Bine Petre, nu ştii oare Că după regulament Orice întârziere înseamnă Cum că n-ai fost vigilent? - Ba am fost Nalt Prea Sfinte, Zice Petre fericit, Însă în timpul nopţii Părinte Uite, m-am îmbolnăvit. Două nopţi şi patru zile Am zăcut în odăiţă Şi mă tot hrăneam cu lapte Doar cu lapte de căpriţă Dacă n-ar fi fost căpriţa Să mă vindece de toate Zău, muream, muream de tuse Doamne Sfinte şi Îndurate A trecut o vreme lungă Petre Sfântul cum vă spun Se topea de dor săracul După dulcineea lui. O vedea frumoasă, durdă Gura roşie, ochi adânci Trupul de nimfă care zburdă S-o tot sorbi, s-o tot mănânci... Drept la Dumenezeu se duse Şi îi zise rugător - Doamne, nu mai pot de tuse, Dă-mi concediu c-am să mor! Şi dacă mă sting, cu mine Piere ultima mlădiţă... Să mă vindec leacul este Numai lapte de căpriţă! - Bine, îţi dau o lună – zise Domnul zărilor senine Dar când vii, aduci şi capra

O aduci aici cu tine. - O aduc, Înalt Prea Sfinte O aduc numaidecât Cum o ştii, în patru labe Şi c-o funie de gât. Şi mâhnit, gata să-i spargă Inimioara pătimaşa Se întreba – Şi acum Petrache Spune, pe unde scoţi acum cămaşa A pornit cu ascensorul Din eter, azur şi nea Într-o clipă nea Petrică Sprinten, fercheş, fu la ea. Nopţi şi mile delirante De iubire nesfârşită Petrecut-a Sfântul Petre Cu căpriţa lui iubită. Când să se termine luna Petre îşi aduse aminte De făgăduiala dată Prea Eternului Părinte. Şi îi spuse: „fată dragă Eu socot că-i foarte bine Ca să nu-mi pierd slujba în ceruri Trebuie să mergi cu mine. Dumnezeu nici nu prea vede Te strecori încet şi atât Goală şi în patru labe Şi cu o funie de gât. Ascensorul te aşteaptă Te îmbarcă în el frumos Şi în două- trei minute Scumpo, vei ajunge sus.” Ce să facă biata fată

A primit cu mult curaj Şi de ce să nu profite De asemenea voiaj? Dezbrăcată, e o minune Trup de nimfă, ca-n poveşti Nea Petrică, Nea Petrică Ce pramatie îmi eşti...! S-a urcat în cer cu dânsa Şi o îndeamnă mereu - Hai căpriţă, hai cu nenea Să te vadă Dumnezeu! Cum ajunse în zenituri Şi-au deschis spre tron portiţa Dumnezeu luă ocheanul Şi-ndelung privi căpriţa. A privit-o încă o dată Dinapoi şi dinainte Şi a izbucnit năvalnic: - Eu când zămislit-am capra Printre vite consacrate Avea în faţă ţăcălia Şi avea ţâţele la spate. Dar cu capra ta Petrache O brodişi ca Eremia Că are ţâţele în faţă Şi are în spate ţăcălia!

model în toată clasa Şi în tot liceul chiar Să vorbeşti aşa cu mama? Piai din ochii mei! Măgar! Moritz – dezolat de atâtea Observaţiuni amare Profesorului îîi spune Tot aceiaşi întrebare. _-Vai de mine şi de mine Moritz. un elev cuminte La liceul din Bacău Într-o zi pe negândite L-a întrebat pe tatăl său Papalâcule. . să nu te superi Dar aşa vrea să am o lămurire Ce deosebire-i între Un bărbat şi o femeie? . însă nu se lasă Şi aşa cum şi-a propus Plin de nevinovăţie La mămica lui s-a dus. Moritz. nu mă enerva Cum se poate main leibchen Să mă-trebi aşa ceva Un băiat ca tine învaţă Şi nu întreabă aşa hai-hui Chestiuni neruşinate Care nu-s de vârsta lui. i-a spune-mi Dar să nu fi supărat Ce deosebire-i între O femeie ş-un bărbat.Asta da obrăznicie .Vai de mine şi de mine Stau şi mă întreb într-una Cum de nu-ţi este ruşine? Tu.Deosebire Moritz. Mutterlein.

Mama? 37 poartă Iar dascălul. ce număr Poartă mama la picior? . . te rog.Ia să-mi spui.Tata? 41 cert! . Precum vezi deosebirea Este numai între picioare. Albert Mai întreabă: .Dar tăticul? .Deci mămica 37 Tata 41 are.Dascălul – Albert – pe Moritz Îl întreabă rugător .

respunse ea în deliru-i îmi ridici rochiţa în sus.Şi-acum ce mai fac păpuş-o? Iar frumoasa în letargie A şoptit: .Eşti sub magica-mi putere Zise el cu glas drăcesc Şi ai să execuţi cu vrere Tot ce-am să-ţi poruncesc! . . Profitând că în ora aceea Nimeni n-o să-l deranjeze Hipnotizatorul încearcă Doamna s-o hipnotizeze O fixează adânc în ochi Gata gândul să i-l sfarme Că frumoasa închide ochii Făr voie şi.acum te umpli Ştraşnic de blenoragie! .. cu gesturi iuţi A întrebat: ce fac acuma? .Şi acum. un fel de Bocso Hipnotizator de rasă Voiaja-n expres cu o doamnă Tare dulce şi frumoasă. pe gură mă săruţi! .Ah.Ah. .Fakirul Un fakir. ce fac scumpo? A întrebat-o el sedus ..Da! Răspunse adormita Iară el.adoarme.

.Comsi-comsa! Văzând că-i soare. Scos din fire.! a zis moş Niţă Privind cu ochii plini de rouă. moş Niţă trece Cu Azor şi Hector. Spunea: Ţi-ai dracului să fiţi! Au mai vorbit de-a ei rochiţă De-al câinilor temperament Şi pururea galant. O ce plăcere...Merci beaucoup! Dar mătăluţă? .. cum la alţii nu-s Câinii îi trec printre picioare Privind în jos. privind în sus. Ieşii la aer o lecuţă Cu pechinezii la plimbare Şi-n timp ce firea stă să fiarbă Căţeii se jucau nespus Tot tăvălindu-se pe iarbă Privind în jos.Secretul lui Hector O zi de mai nici cald. .. să se plimbe Cu cureluşe lucitoare Şi funde. Şi mârâiau cu nesimţire Şi se trânteau în prund smintiţi Că adesea moş Niţă. Pe pajiştea cu roşii muşcate Venea o blondă încântătoare Cu picioruşe minunate Şi într-o rochiţă scurtă tare. nici rece Ca atmosfera s-o mai schimbe Prin Cişmigiu.. privind în sus. Ce faci frumoasă coniţă? Şi pupă mâinile amândouă. Moş Niţă Găsi prilej de compliment: Ce păr frumos ai. un tezaur .

javră rubicondă Lui Azorel a prins să-i spună: .Moş Niţă crede că e blondă Dar numai noi ştim că-i brună! .De parcă soarele subit Te-a nins în păr cu stropi de aur Şi-n bucle raze ţi-a-mpletit! Prin prund cu salturi jucăuşe Azor şi Hector cum v-am spus Se încurcau printre picioare Privind în jos. privind în sus Dar Hector.

chestiunea aceea Nu mai merge cum mergea Am luat şi cantaridă Şi pilule de muştar Icre negre. Picoliţe servitoare Şi-n hambare şi pe iarbă Şi la Cluj şi la Sovata Şi-n cabine la Mamaia Ce mai vrei? De-acuma e gata! . Perla.Câţi ani ai? .Apoi gata: Ce mai vrei? Gata ai iubit atâta Zeci şi sute de femei.Doctore. dar eu am un prieten Leibu. Titus Însă totul e-n zadar! .Zice? – Întreabă domnul doctor Şi un gând îl străbătu Dacă zici că Leibu zice N-ai decât să-i zici şi tu! .Dar. studente.Letru zice La un doctor vine Natan Cu o mină foarte rea . Cuconiţe apetisante Văduve încântătoare Dame de chantan. Leibu din Lipscani Care a împlinit acuma Şaptezeci şi opt de ani Şi el zice că mai face (şi adaugă surâzând) Chiar de două ori la rând. .Şaptezeci şi unu! .

Doctore. iarăşi Tanţa Tot aşa. dar locu-i mai sensibil. iau otravă! N-o să afle nimeni. Multe fete de familie Ce-şi pierdură chambra floarea Au venit la el şi gata El le-a reefăcut „onoarea” Şi-a revenit la el şi Tanţa Blondă. sunt disperată Ticăloşi mai sunt bărbaţii Dar acuma chestiunea Este foarte serioasă Mă cunun cu-n om de lume Şi vreau iar să fiu mireasă.Iar virgina Tot high-life-ul Capitalei Şi Grand-mond-ul din palate Toţi ştiam că doctor Bimbo Are o specialitate ??? ce a greşit în pas de seară Doctor Bimbo o „tratează” Şi o face iar fericită. dulce şi suavă . .Da. nimeni Vii aicea pe la trei Eu te „fac” la loc cu grijă Şi dai zece mii de lei Şi-a plătit frumoasa Tanţa A plătit cu înfiorare Ce nu face o fată bună Să mai fie „fată mare”? După trei luni. plină de graţii: .Ce mă fac? De află mama E dezastru. .

răspunse BimboDrept – privind în ochii ei Foarte dificil şi costă Patruzeci de mii de lei.O! Îţi fac un lucru rar Fiindcă acuma duduiţă Îţi fixez un fermoar. să ştii Ca să fi din nou virgină Costă douăzeci de mii.Zice doctorul. . câte zece Mii de leuşcani Fiindcă viaţa-i tare dulce Când ai douăzeci de ani.Foarte greu. După patru luni sau şase Tanţa cea fermecătoare Iar greşeşte. S-a plătit de două ori.Cred că-i cea din urmă oară Zice foarte fermă Tanţa Fiindcă-ndată după nuntă Plec cu soţul meu în Franţa . .Patruzeci? Dar ce-i faci oare? . . iar şi plânge Şi la doctor iar apare.

cum vă spun Moara. Şi spre vale în iarba averde Având martoră o ieduţă Ţapul îşi vedea de treabă Cu o gingaşă căpriţă. Mai spre deal. Tot ce are în curtea lui Cum ajunseră la grajduri Unde caii se adapă Tocma-atuncea armăsarul Făcea dragoste c-o iapă. Până şi câinii de la curte Zambilica şi Grivei Cam întorşi unul spre altul Făceau dragoste şi ei. un taur tânăr Şi-a găsit şi el de joacă Şi se înfigea prozaic Într-o dolofană vacă. vitele moşia.Cocoşelul S-a însurat boierul Fică Moşier din Drăgăşani Cu o fată tinerică De vreo douăzeci de ani. Şi îngrozită de ce vede Ea îi spune ruşinoasă: E dezgustător aicea Tot mai bine e acasă! Când să urce pe verandă . După ce au trecut prin vraja Dulce a lunilor de miere Petrecute în seri de doruri Voluptate şi plăcere Fică şi-a luat soţia Să-i arate.

îţi place? Întrebă Fică Bine puico. mă supui! Şi-a chemat la el degrabă Pe Bogdan. ??? Opreşti orice fel de mamifere Ca să nu aibă cu masculii Nici un fel de apropiere. Ciripeau voioşi şi sprinteni Săltăreţi pe tot meleagul Şi se tot pupau în ciocuri Că-ţi era mai mare dragul. . .Uite. vătaful lui. Nu vreau.Uite. spuse.Da. scumpa-mi nevestică Cum e inocentă ea Şi timidă şi subtilă Să mai vadă aşa ceva! Nimeni nu mai are voie Ca să-şi mai facă aicea felul Fiincă aicea-n curte iubeşte Numai eu şi cocoşelul! Ordinul e sfânt. Şi nimeni Nu crâncneşte un cuvânt Dac-a poruncit boierul .Au văzut ca într-un pastel Cum o găinuşe tandră Zbenguia cu-n cocoşel. Ea cu glasul îngeresc Uite. ce frumos se joacă Şi ce splendid se iubesc! . ăştia-mi plac. dragă vătăşele De azi încolo ce să faci: Priponeşti toţi armăsarii Pui oprelişte la vaci.

E cam galben şi ciudate-s Ale lui căutături: Coanne Fică. Dar într-o noapte violentă Când nici nu s-a aşteptat A intrat Bogdan vătaful Foarte emoţionat. Ce ne facem? Mai întreabă Plin de spaimă vătăşelul Cine potoleşte scroafa Dumneata sau cocoşelul? . coane Fică A intrat scroafa-n călduri.Gata! Ordinul e sfânt.

ce-ţi lipseşte? Domnul Avrami se dezbracă. într-o clipă Ce te doare. Fi pe pace. nu-i nimic! . ??? Iartă-mă că îndrăznesc a-ţi spune Simt aşa ca o sfârşeală Nu ştiu. Foarte ades îl vezi cu o brună Sau cu o blondă ce-i zâmbeşte „Crai bătrân” îi spun amicii Dar el nu se sinchişeşte. Într-o zi vine la doctor Cam ţinându-se de şale: . O tratez cu băutură . Cred şi eu! – zâmbi Avrami.Bravo! Spuse domnul doctor Ai succese la nubab Se cunoaşte cât de colo Că te place sexul slab. Doctoru-l consultă un pic. om în vârstă.Totuşi doctore. Însă nu-i dau importanţă Şi din minte mi-o suprim Fiindcă am o întâlnire Cu o vedetă la „MAXIM” . Şi cu maniere fine. Şi îi spune – cumpătare.Doctore. cum o slăbiciune. îi spune Doctorul prieteneşte Şi am să-ţi spun eu.Cine e de vină oare? Doctorul Avrami. Deşi e cărunt la tâmple. se-ngoaşă gluma. Dar se ţine bine. Am slăbit în balamale! _ Ia dezbracă-te.

Un drăcuşor cu păr bălai. N-am pretenţia naivă Că sunt om cu chibzuială Parcă e vreun om în lume Să nu facă vreo greşeală? Vii de ziua ei la Lola.Mai vorbim şi despre artă Sau despre literatură. o poantă. Doctorul îl întrerupse: . Mai un calambur. Nici prea-prea.Văd că nu respecţi regimul. Şi când cu lumină mică Primul merge suportabil.M-aş opri. Mai o snoavă decoltată. dar parcă-parcă. La al patrulea etaj! . La al doilea însă gâfâi La al treilea sunt leoarcă. cadouri. cu drag la primul Zice Avrami cu curaj Dar i-a dat şi mie. Şi de articolul „iubire” Nu duc lipsă nicodată. Dar la vârsta dumitale De ce nu te opreşti la primul? . însă parcă poţi Să ştii cât stai? Vorocle-s de farmec pline. Sohnutul. Îi duci flori.

privind într-o vitrină O foarte nostimă coniţă.Vă place mult? Întreabă Nae .Superbă. superbă! . Bătrânul crai şopti ca prostul . spuse ea din nou . tânără şi tandră Voind să-şi compeseze gestul L-a invitat la ea acasă Şi-acasă. toată goală. Frecându-şi palmele amândouă De doru-i Nae se sfârşea Şi-i savura din ochi şoptindu-şi Aşa. aşa! . v-o fac cadou. nenea Nae Politicos i-a oferit-o.Hai vino.Frumoasă rochie. aşa. Un studio de pluş cu perne Lumină roşie. înţelegeţi restul... îl imploră dânsa Nerăbdătoare şi lascivă Hai vino. Şi au intrat în prăvălie I-a împachetat-o..??? Trecând prin centru nenea Nae Bătrânul curtezan de viţă Văzu.. Apropiindu-se de dânsa Cu chibzuinţa sa acerbă O auzi cum îşi şopteşte . aşa.Dacă atât de mult vă place Permiteţi-mi. domoală Şi dezbrăcându-se frumoasa Rămase goală. vino mai degrabă Că nu-ţi stă nimeni împotrivă. a plătit-o Şi foarte amabil. Coniţa.

.Plimbându-şi ochii pe femeie.De broască mi-am făcut eu rostul De unde-mi fac rost şi de cheie? .

o comoară Şi sâni frumoşi şi braţe mari.Motiv serios Nu s-au văzut de aproape o lună. Cum nu aveau unde să meargă Să-şi stingă focul ce-i ardea Şi dornici unul de altul. .Cum să nu sar în sus iubite Răspunde ea cu mult lipici Dacă un ceas şi jumătate Am stat cu fundul pe arici . . Ea în concediu în Făurei Iar el rămas în capitală Setos de farmecul ei. mărgăritari Guriţa dulce. într-un tufiş sălbatic De orişice priviri ferit În iarbă s-au întis cu sete Şi s-au iubit şi s-au iubit Sfârşind împreunarea dragă. cu mult nesaţ S-au sărutat încă odată Şi au pornit voioşi la braţ. ambii S-au îndreptat înspre şosea. un farmec Săreai în sus nu altceva. într-una Ne îndrăgim iubita mea Dar astăzi şi a fost un vis. Sorbită lung. Că avea Mimi ochi mari şi negri Şi dinţi albi.Tu ştii că de trei ani. Mici.

. El îşi lasă pantalonii Fata fusta în sus ridică cam spontan Şi mi-a spus că vor probabil Să se „uşureze” în pian.Transpirat de-alergătură. emoţionat.Probabil La o şcoală Specială: .Spuneţi o proposiţiune – Zice profesorul amabil. Stă Ghidale. se pătrunde Şi apoi voios răspunde: . Deşi luna este mai Mi-am pus puloverul – probabil Să nu capăt guturai. A răspuns imediat: .Hm. Care să cuprindă musai Şi acest cuvânt: probabil. .La vecinul nostru care-i Pianist. Nicu. vine de-o lună O elevă frumuşică Şi fac muzică împreună. Abramovic Ghidale.Ieri văzând noroasă vremea. Şi fiind cu haină nouă. Curios cum sunt din fire Ieri discret ca un strigoi Am privit prin broasca uşei Şi-am văzut cum amândoi. Foarte bine! Tu Marin . Mi-am luat cu mine umbrela Că probabil o să plouă. Tu. şi asta merge zise Domn profesor agale Şi acum să spuie una.

Şi cum stăbătea şoseaua Plină de nisip şi veche Simte că ceva îl pişcă Dinspre ceafă spre ureche. Şi cum o ţinea în palmă . Duce o mână peste umăr Şi prin boarea de lumină Vede în juru-i cum se-nvârte Şi cum bâzâie o albină L-a pişcat din nou. Şi-aştepând să zboare aproape Într-o clipă a şi prins-o. atuncea Tommy mâna a întins-o. Ce să facă bietul Tommy? Deşi i-a venit cam greu L-a lăsat în voia soartei Că aşa a vrut Dumnezeu. cowboy texan Vesel călărea spre casă Urâţel era băiatul Şi-nalt n-a fost deloc De aceea el la fete n-a avut nicând noroc I-ar fi drag şi lui să fie.Trei dorinţe De la Houston. Ferict câteva clipe Cu o o fată şi s-o strângă În grădina cu tulipe Dar cum vine din vecinătate Fetele l-au ocolit. Fiindcă-i ciupit pe faţă Sleampăt şi piperncit. înspre Kansas Într-o zi de mai frumoasă Tommy Bill.

Şi dacă mă laşi în pace Vie.Bine! – spune Tommy – bine! Vreau să fiu.Tommy Fi uman.Însă fără a o închide El aude o voce: . trei dorinţe. fără suferinţe Îţi voi împlini prin vraje Într-o oră. Că eu nu-s albină care Zboară din floare în floare. Vreau să fiu. dacă-i pe alese. .Se va face! – a zis albina – Dacă aşa ţi-a fost ideea Dar să nu mai pierdem vremea Spune-mi şi dorinţa a treia. Ci o zână fermecată De-o ursită vrăjitoare. A doua care-i? .S-a făcut. . Să mă vrea.Cum sunt mic şi n-am fason Să fiu zdravăn şi puternic Ca şi biblicul Samson. . să mă dorească Şi să fie fericite ??? .. Mai frumos ca Richard Burton Şi la fete să am succese.Mi-e cam greu – răspunse Tom Stai să mă gândesc mai bine. nu mă ucide.. viril întocmai Ca şi calul de sub mine. Să dărâm c-un pumn o casă Şi de-o fi să lupt cu hoţi Dintr-o singură scatoalcă La pământ să-i culc pe toţi! .

. .. frumos ca un Adonis Chipeş. Ajungând la han se iută În vitrină şi se vede Nalt. Zice albina în emfază.Şi asta ţi-oi îndeplini-o!. i s-au împlinit Repede aleargă acasă Se dezbracă gol.. ci iapă. că nu-i vine a crede. grăbit. Vasă-zică din dorinţe Două. Şi uitându-se-n oglindă De necaz obrazu-i crapă Fiindă calul de sub Tommy N-a fost armăsar. Şi acum te du cu Domnul Să te aibă el în pază.

CASA CU DOUA BALCOANE - Ion Pribeagu

Pe strada Toamnei, unde pomii-si scuturau povara, Locuia o cuconita, blonda si frumoasa - Clara!** >* >Avea trup de crin si gura, rosie ca o muscata, Sanii, doua crizanteme si era si maritata. >* >Sotul ei, Avram Barbulea, voiajor prin toata tara , Pleca luni de dimineata si venea sambata seara. > >Astfel ca, in alte zile, Clara dulce , dragastoasa, Marti si joi, sa se distreze, ma primea pe mine-n casa. > Ii citeam poeme, versuri, ma-mbatam de glasul ei, Ne spuneam povesti, si-n urma, petreceam, ca de-obicei. > Casa-n care dragei mele ii fusese scris sa sada, Avea doua-apartamente cu balcoanele spre strada. > Jos, in gang, urcai o scara, care-asa, din construire, Nu avea alta intrare, nu avea alta iesire. > Iar alaturi, statea Sprinta cu barbatul Haim Malne, Care-avea tot astfel casa si tot astfel de balcoane. > Nimeni, nimeni, numai scara luminata de un bec, Ma stia cand vin la Clara,mai ales, stia cand plec. > Vremea-si impletea cununa si destinul priveghea, Sa gustam din fericirea, dragostei, si eu si ea. > Da-ntr-o noapte violenta, cand cu draga ma distram, Se-auzira pasi pe scara si ea-mi spune: - Vine-Avram! > Ma imbrac in fuga, fulger, vinovat ca un borfas Si deschid in graba usa si-mi dau drumu-n balconas. > Doamne, Tu, care scapat-ai de la jertfa pe Isac, Fa si-acuma o minune si ma-nvata ce sa fac? > Precaut, si fara voie, Instinctiv, eu fac un salt Si-ntr-o clipa sunt alaturi, In balconul celalalt. > Situatia e grava, simt in creier un ciclon, Ce ma fac daca vecinul ma gaseste in balcon?! > Sa sar jos, cu neputinta! Trotuarul e departe, Simt in cerebel o lupta si pe viata, si pe moarte!

> Si de-odata se deschide usa-ntr-un moment fatal, Si-n chenarul ei apare sotul Clarei, personal! > Eu inghet si gura-mi muta, nici o soapta nu indruga! Si ridic in semn de spaima bratele, in semn de ruga... > Pe cand el, vazandu-mi halul, ca sa-mi crute umilinta, A dedus fara-ndoiala, ca am fost surprins la Sprinta. > Si intelegand din semne, ca-i cer mila ca un prost, Mi-a dat mana sa sar iarasi,in balconu-n care-am fost! > A deschis cu grija usa, nici un zvon sa n-o alarme Si, cu patos i-a spus Clarei, care se facea ca doarme: > - Nu ti-am spus eu, Clara draga, cum ca Sprinta-i o stricata? Uite de-unde are blana, Skong, cu care-i imbracata! > Vino-ncoa, poete draga, si iti jur pe Dumnezeu, Ca n-o sa ne stie nimeni, nici sotia, nici chiar eu! > M-a condus de mana vesel, iara eu priveam cuminte, Trupul Clarei, strans in brate, cu o ora inainte. > Si cand m-am vazut in strada, m-am rugat, c-asa mi-e firea, Sa traiasca inginerul, care-a construit cladirea! > Fiindca ce faceam eu daca, ma pastea un ghinion, Si aceasta casa-a Clarei, avea doar un balcon?!

Are femeia... Zvon si ciripiri de glasuri, Joc de mingi si de săgeti; Toate astea se intamplă La o scoală de băieti. Intr-o pauză, profesoara Pune cate-o intrebare: - Ce-ai vrea tu să ai, Năftule, Cand ai să te faci mai mare? - Eu, răspunde ăla micul Cu privirile hai-hui, Mă iertati, ghevrot, dar mie Mi-e rusine să vă spui... - Ce inseamnă "mi-e rusine“? Spune-mi, dragă, că te pup! - Eu, cand o să fiu mai mare, Vreau să-mi crească păr pe trup! - Păr pe trup? Cum vine asta? Mie spune-mi momentan! Vrei să vietuiesti in pesteri Sau in junglă, ca Tarzan? - Nu vreau să trăiesc in pesteri Sau in codru in Guyana, Ci la fel precum trăieste Verisoara mea Sosana. Da! Frumoasă si isteată, Ce mai, strasnică muiere! Are-un smoc de păr in fată Si castigă o avere!

Doamna roşie la faţă Fulgerând priviri haine. Nici acum nu poate doamna Să-şi ridice sus piciorul. Se întoarce şi îi spune Bombănind:-Nu ţi-e ruşine? -N-ai dreptate. Imposibil să se urce Dar ca şi orice femeie Îşi mai trece mânuşiţa Şi înc-un nasture descheie. cuconiţă Zice el cu nepăsare Dumneata te superi fiindcă Fără vrere am pus mâna Pe când eu tăcui din gură Când nici nu mi-ai spus "pardon" Şi mi-ai descheiat din grabă Trei nasturi la pantaloni! .TREI NASTURI (ION PRIBEAGUL) S-a oprit tramvaiu-n piaţă Lume multă şi pestriţă Şi prin iureş se-mpinge O frumoasă cuconiţă. Dar un domn ce e în urmă-i Fără niciun fel de formă O apucă de contururi Şi o saltă pe platformă. nu poate. Cum avea rochiţa strâmtă Şi cu nasturi mulţi pe spate Vrea să urce. Ce să facă. Dar cum treapta e-năltuţă Şi e-aproape imposibil. ce să facă? Vezi. dar din cauza Rochii strânsă-n trup. momentul e penibil! Mai deschise încă unul Dar zadarnic îi e dorul. Trece mâna-i mititică Lată ca un plăsturel Înspre spate şi gingaşe Ea deschide-un năsturel.

O sa-ti creasca.nici de Rodica. Si i-a spus: Pandele draga. putzica. bunicuta.ION PRIBEAGU Bunicuta lui Pandele De pe strada Ghica Tei A bagat discret de seama Cum ca nepotelul ei Cind nu-i observat de nimeni..tainic. niciodata N-a mai pus mina pe putza.si-i spuse. de vreodata Ai sa te mai joci cu putza ! S-a speriat grozav Pandele Si ofta cu'nfrigurare Cind gindea ca o sa-i creasca Tot asa o burta mare Dar primind cadou o toba Si un cerc si-o muzicuta. Nici de Tzonc. Se cam joaca cu. C-a rosit si bunicuta: -Vezi ce ai patit cucoana.. Vai de mine. nu-i frumos Vezi pe domnul cel de colo Ala grasu si burtos ? Tot asa o burta mare.fiind la plimbare Pe soseaua 'nrourata A vazut. Intr-o zi. I-a spus . Daca te-ai jucat cu putza ? . sezind pe-o banca O femeie 'nsarcinata Drept la ea s-s dus.BUNICUTA . De atuncea.

. smochinită. pe cât era de scurtă. Care-ajuns o biată ciosvârtă inutilă Această stârpitură căreia-i plângi de milă. Pe vremuri de vedea o fusta. acest ciot de canulă Să poarte încă titlul imperial de pulă! Credeţi-mă prieteni. e faima noastră-n joc . Ca aceasta rămăşiţă uscată. Că azi în loc de burtă se trage-nspre craci Că ai ajuns acuma pe dânsa să te caci Cănd inima şi ochii-ţi poftesc şi-ai vrea să fuţi Ea doarme şi n-o atâţă nici sânii desfăcuţi Nici bucile ce saltă sub foşnetul mătăsii Pai să nu-i fuţi Cristosu şi Adormirea mă-sii? Gândindune acuma la fostele victorii Şi preacinstind trecutul încununat de glorii Găsesc că-i o insultă zadarnică. cumplită.Pai să nu-i fuţi Cristosu şi Adormirea m Când vezi trecând fetiţe care te bagă în boale Când vezi atâtea tâţe şi atâtea pulpe goale Şi când constaţi că pula rămâne veşnic moale Că doarme în izmene şi nu vrea să se scoale Când o ştiam pe vremuri atâta de fudulă Şi chiar neobrăzată şi veşnic nesătulă Mă-ntreb cu amărăciune de ce-i mai zice pulă? Când astăzi nu serveşte decât pentru pişare? Şi chiar şi-atunci când pişă. Această căcărează. se ridica pe burtă Şi se scula de-un metru. te pişă pe picioare? Dar pentru vechea-i faimă şi marelui renume Să nu-i mai zică pulă pentru nimic în lume Că numele de pulă legat e de futai De ce s-o cheme pulă.. si ea zace niznai. atunci când trec alai Pe strada mii de pizde.

să ne-apucăm de cioc. .Să-i punem cruce pulii.

ă-sii? .

.

Papa de la Roma bese si iar bese. poti sa faci si spume! Si chiar daca nimeni nu-ti sta imprejur. Vor sa stie totul: abundenta. s-auzi pe cutare . Unii le zic "vanturi". Fiindca. Ce-ar fi.Dilema (de George Toparceanu. printese. tare sau incet. A basi e un lucru foarte necesar. Eticheta cere. pentru toti e clar. Ins-o chestiune trebuie-nteleasa Fiecare bese dar la el acasa! Fara martori merge. biologic. printi. Dar sa nu va mire daca medicina Studiaza astazi foarte mult "basina". Toata lumea bese. nepublicata) Ati vazut prea bine ca la consultatii Doctorii te-ntreaba despre emanatii. pana pici in fund. In privinta asta toti suntem la fel Floarea nobilimii. Poti sa besi in lege. esti liber. sa fii pudic Bunul simt pretinde sa nu besi in public. preoti. asta-i axioma Nu intereseaza sunet sau aroma. faze. bunaoara. insa. altii le zic "gaze". Nimeni nu-ti dicteaza sa te besi discret Vrei rafale scurte sau prelungi sa sune Treaba ta.

gras si frumos Si-n realitate esti un basinos? Cati nu sunt din astia care bas de zor. Parca stii vreodata ce-i la curul lor? . Fiindca eticheta cere sa fii pudic? In privinta asta sunt pareri mai multe. autoritate? Cine le-ar mai crede fiinte gratioase? Ar fi socotite niste. una dintr-o mie Dar morala spune ca-i ipocrizie Ce deosebire intre om si cal Ar mai fi atuncea sub aspect moral? Cand te-arati in lume demn. Cine-ar sta pe toate a le mai asculte? Astfel. Aer mai fi prestigiu. Dar ma-ntorc acuma iar la medicina Sa-ti risti sanatatea pentru o basina? Sa n-o lasi sa iasa daca esti in public. profesoara X. S-a basit in clasa. Poti sa fii acelasi om cu demnitate De le dai tacut drumu-n libertate Asta-I o parere. ieri la 9 fix? Cum ar fi privite. sau calificate.C-a basit in public doamna nu-stiu-care Sau ca domnisoara. dupa unii poti sa besi oricat Dar sa stii la vreme sa le strangi de gat. basinoase.

am facut ceva. scurta galagie Ce-a trecut prin mate si s-a dus in vant Si care ne-ncurca viata pe pamant. Fie. Si oricat s-ar spune ca sunt ipocrit S-au facut si altii ca n-au auzit. Chiar si-ndragostitii cand admira luna. Suiera si geme. Ca sa nu se creada c-am basit cumva. scapa cate una Dar cu-o tuse seaca. In astfel de cazuri. bine regizata Sau cu-o melodie mai pe nas cantata Fac sa se ascunda tot. a poezie. . cu prelung ecou Iar tu ai nesansa sa fii la birou. Chiar si nedorita. ar fi fost mai rau Sa roseasca lumea toata-n jurul meu. cu morala nu te poti certa Dar mai vine gazul fara voia ta. spune. Cu sau fara voie. ce te faci? Sa recurgi la scuze sau sa te prefaci? Din experienta eu ca spun cinstit Ca nicicand in viata nu am indraznit Sa recurg la scuze. Dar astfel de cazuri cand ipocrizia E asociata chiar cu poezia.Dar ramane lege ca e indecent Sa slobozi la gaze pe esapament. Am tarsit un scaun.

Crime moralistii nostri le socot. tot omul se intreaba trist: Sa asculti de medic sau de moralist? . In final. Caci morala-si baga nasul peste tot.

Cum ca Huma Haskelovici Zice-se ca are doua. prinsa De-al amorului jaratec Si la gandul c-are doua Si e si baiat simpatic. . Il pandea la strand sa-l vada Dezbracandu-se pe chei Ce nu face-o fata culta Pentru viitorul ei ? Azi asa si maine iarasi A jucat in asa fel Pana cand. santem niste vacute Cum ne intra-n creier noua Toata lumea s-aiba una Numai Huma s-aibe doua ? Numai Hana Iosub. sa se convinga Daca-ntr-adevar le are. Se zvonise-n oraselul De pe deal. Poate are doua case ? Doua vaci. . doua mâte ? Doua gainusi motate ? Poate doua porumbite ? Nu. Chilia noua. Nimeni nu stia ce-s alea Daca-s albe sau galbui Doar atat. ca el le are Si-amandoua-s ale lui.Nu se poate ! Nu se poate ! Zau. Insa fetele-ntre ele Rusinoase. .Cel cu doua . cum sunt toate Isi spuneu cu preciziune : . S-a indragostit de dansul De la prima scaparare Si mai mult. in noaptea nuntii Dupa ce-a trecut furtuna Hana-a observat ca Huma A lucrat numai cu una. Insa vai. niciuna dintr-acestea Dar fiind sigur ca le stiti Va comunic ca sunt alea Chiar la care va ganditi. . la urma urmei Ea s-a maritat cu el.

fara luna In alcovu-ndragostitei Giugiulindu-se-npreuna Ea i-a spus : Asculta Huma Ce-i in mana. draga fata ! La noi nimeni nu lucreaza Cu-amandoua deodata ! Doar cand una oboseste Si tu esti inca in verva. A trecut o luna .Foarte indignata fata De metodele aceste L-a-ntrebat : -Asculta Huma Dar cealalta unde este ? . cu mult mai buna ! .doua Si-ntr-o seara.Unde vrei sa fie scumpo ? E la rabin. Este bine-ntodeauna Sa ai piesa de rezerva. . nu-i minciuna ! Aia de la rabin draga E cu mult.Poate asa e ritualul ? S-a gandit Hana Iosub Si-n familia lui Huma Cele sfinte-s cu surub ? Si plangea sarmana Hana Varsand lacrimi mari cat cana Fiinca Huma niciodata N-a intrebuintat pe-a doua.

sa-l ling. Da-mi un bulgare de ghiata Ca sa-l ling doamne.Alternativa In desertul din Sahara De nisip si soare plin Umbla-abia tarandu-si pasii Ars de soare.Ce sa fac ? Alah ajuta Unui beduin pribeag Si invata-ma prea sfinte Sa ling doamna sau sa trag ! . Sta Iosuf si o contempla Mistuit de dor nespus Si-apoi in genunchi se roaga Lui Alah din ceruri. se roaga : . Umbla. Sau de nu poti da un bulgar Doamne. sus : . Trup superb. Ca sa trag. setea sa mi-o sting. contur de spuma Blonda si cu pieptul gol Cu un sloi de ghiata-n mana Si-n cealalta c-un pistol.Doamne. Cade in genunghi. a toate-ndurator. Un pistol sa-mi dai parinte. fara preget Cum Alah porunci-i date Arsita-l dogoarea-l arde Dar mai mult e ars de sete. un bedunin. alba ca un crin. umbla. sa ma omor ! Nici nu-si terminase ruga Si-i apare din senin O fecioara ca din basme Alba.

Ea simţi că-i intră-n Inimă un cui. El.” * S-a luat Lenuţa Cu domnu’ Rapaport. Din perete.” . El văzând-o jună A vrut să se-nfigă: „Când se ceartă doi Al treilea câştigă. Ea e tinerică. Dar s-a dus cu altul Care-i dă de toate. aproape mort. I-a căzut în cap. Bună e zicala: „Cui pe cui se scoate. ceasul. Eu privind pendula Ce-i strivise nasul: „Nu aduce anul. Cum şedea proţap.” * S-a certat Raşela Cu al ei bărbat. În zadar el cată Dorul să-şi descarce: „Mortul de la groapă Nu se mai întoarce. aseară.Proverbe cu tâlc Soacra mea. Ce aduce ceasul!” * Când a părăsit-o Pe micuţa lui. Şi s-a dus degrabă Drept la avocat.

Ion Pribeagu . apa Doar femeie le lipsea Rabda omu-o luna. p-un rest de barca Ce-a ramas numai crimpeie Peste malu-abrupt deodata Fu zvirlita o femeie Una singura si goala Si frumoasa. fericita Marinarii. patru Mai te-agiti. o ispita.Naufragiu Dupa un naufragiu groaznic Ce i-a scufundat in ceata Sase marinari nevolnici Care au mai scapat cu viata Inotind si zi si noapte Peste apa plumburie Fura azvirliti de valuri Pe o insula pustie Trei luni s-au hranit cu ierburi Si cu pesti gasiti la mal Isi facura si-o coliba Si traiau original Nu le mai lipsea nimica Ba ades le prisosea Aveau hrana. te consolezi Insa cind te-ajunge jalea Mai ca-ti vine sa turbezi Da-ntr-o zi. ierburi. Care se-ndrepta in soare Spre coliba. toti vazind-o Navalira-n goana mare Care de care mai degraba S-o apuce la strimtoare Ea vazindu-se-n pericol Ridica un brat in sus Si c-un gest de cutezanta Marinarilor le-a spus: .

Ho. nebunilor. salbateci Nu va repeziti pe-aleie Tineti seama de un lucru: Nu sint schweiter sint femeie! .

rotund si voinicel Parca-ar fi sculptat de dalta Lui Rodin sau Praxitel.mac In tramvaiul care duce Din Lipscani in Ghica Tei Plin cu lume anonima De barbati si de femei.Asculta june.. La o statie din centru Sau de prin imprejurimi.. Nu te simti sau nu ti-e bine? Ce te-ndesi ca la pomana Cind nici nu stiu cine esti Cu metode de-astea brute Crezi c-ai sa ma cuceresti? Afla ca sint doctorita Chiar de nu m-arata fata Si-ti fac una s-o tii minte Toata viata. in bucatele Imediat si-o dau la rate! Iar femeile vreo zece Din tramvaiul cel sarac. plin de ispite Dar.Ion Pribeagu .Mac . Trup felin. viata ei Ca deodata cuconita Nu s-a mai putut abtine Si i-a spus: . S-a urcat o cuconita Cu superbe rotunjimi. Incepura toate odata: . toata viata! Ca de mai m-atingi odata Peste trup sau peste brate Ti-o tai jos. Dupa ea. se urc-un tinar Tip de donjuan sadea Care nu stiu din ce pricini Se cam indesa in ea Doamna foarte indignata L-a privit cu mult temei Insa tot mai mult magarul Se-ndesa in.

Mac. mac. mac! . mac.

Într-o duminica. Si când cu Nicusor vorbeam. Când îmi spunea de vorba aia. Desi sunt rusinoasa rau.iu minte. Mi-ardeau obrajii ca vapaia..Ion Pribeagu . De toti baietii sunt curtata Si-alearga-n urma mea mereu Aproape Capitala toata. S-a întâmplat si vorba aia. M-am dus la gârla sa ma scald. M-am dus la el acasa si. Vrei sa gasesti a vietii cheie! Popescu scrie un roman Fiindca iubeste o femeie. deseori Sunt la Constanta sau Mamaia. De la pension mergeam spre casa Si-un ofiter m-a urmarit. Zadarnic. T. cât de mult roseam. Aflând ca l-a-nselat Aglaia Si toate astea pentru ce? .Vorba aia La numai 15 anisori. muritor sarman. Prin Cismigiu. Fiindca-mi vazuse vorba aia.. Si mi-am pus hainele pe iarba. Aseara s-a-mpuscat Bebe. M-am rusinat si-am spus "merci" Si ca sa nu m-apuce ploaia.. Dar eram tare rusinoasa. Petrec din noapte pâna-n zori Ca mult îmi place vorba aia. În pension faceam furori. Si-n timpul verii. Spunându-mi dulce ca-s frumoasa. Aveam o crestere aleasa. Mi-a fost rusine si am plâns.. Dar Nicusor sta-n iarba strâns Si ma privea cum faceam baia. fiind cald Si cum vazduhul sta sa fiarba. cu pas grabit.

numai pentru vorba aia!. ..Ah..

Picioruse dulci si durde Si cand trece prin Tei Toti birjarii o admira : . domnisoara Tanta E-o duduie foarte sic. Si-o gasesc in pielea goala Stand langa calorifer. scumpo Tot langa calorifer ? . Sau imi cere ea o carte Pana maine dimineata. Tot asa-ntr-o seara intru Era iarna grea si ger. Intra draga. usuc chitanta . n-as putea sa spun . Naucit de frumusetea-i Dau sa ma retrag un pic Insa Tanta-mi spune : .Pentru ce stai goala. Dar cum Tanta-i delicioasa Si-are maniere fine. Ca vecini de bloc. O vecinatate draga Ne-a prins zilele-n catuse Ca ades intru la Tanta Fara sa mai bat la use.Fiinca-a fost proprietarul. halal de mama ei ! Ce profesie are Tanta ? Uite.Intra.Ma. nu-i nimic ! Am intrat si beat de farmec O-ntreba-i plin de mister : . Zvelta.Chitanta Tanta. Mi-a raspuns sagalnic Tanta Si-uite mi-am platit chiria. Nici nu ma intereseaza Chiar daca o presupun. Nici nu vreau sa stiu ce face Nici cu ce si nici cu cine. nasucul mic. Iar acum. cu chi mari si negri Cap superb. se-ntampla Ca sa-i cer un ac sau ata.

.. Ia luneta O fixeaza Ia penseta O flambeaza Scoate teapa Pensuleaza Pune vata Bandajeaza Pune fese Si panseaza Scoala omul Si-l aseaza..Amicul Ion Adaugata de: mihella Ion Pribeagu La vestitul doctor Costea Vine Ion de la Copou: -Buna ziua. domnule doctor.. A raspuns omul. Pacientul se imbraca Si achita taxa-n graba… Cand.. domnul doctor Foarte curios. Vine amicul Ion din nou -Uite. Pacientu-achita taxa Si apoi satisfacut Ii da doctorului mana: ... ..... “solemn”. intreaba: -Ia sa-mi spui domnule draga (Care vii de la Copou) Cum se-ntampla ca intruna Iti tot intra teapa-n…ou? -Ma iertati.. domnu’ doctor. ou! Pacientul se dezbraca Doctorul il urca-n pat Si cu mare atentiune Cerceteaza-n lung si lat.Buna ziua! -Va salut! Peste-un timp... aproape-o luna.. . iarasi Mi-a intrat o teapa-n ou! . deodata... Mi-a intrat o teapa-n . domnu’ doctor. ...

Dar nevasta-mea e schioapa Si-are un picior de lemn ! .

dar după o vreme. Nu ştiu cum s-a întîmplat. Dar. L-au surprins pe malul mării. Unde-ar fi. deodată. în orice loc. Nu-i bolnav. la toate. S-a-ncurcat cu una. Tam-nesam. Că Soşana lui frumoasă. S-a-nsurat. sinucigaşul. dar cum se vede. O vădană drăgălaşe. Any. Pîn’la urmă a dat. Pentru ce să mai trăiască ? Unde intră. l-a înşelat. să se omoare. De şoşoni. de Piperment. Toate i-au ieşit pe dos. După noi. n-are priză.Pentru ce să te omori? [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Bietu’ Avram! Sã-i plîngi de milã ! E schimbat la-nfăţişare Şi de două luni de zile Vrea. Umblă teleleu şi nu e Nimănui de vreun folos Şi pe tot ce pune mîna. C’a rămas numa-n cămaşe ! A avut fabrici de schiuri. Care i-a furat toţi banii. Avram nu vrea să ştie. Este un tîmpit sinistru Care omoară un dobitoc. la toate. Că e inutil pe lume Şi s-a săturat de viaţă. . I-a intrat în cap. faliment. Dacă tot îi e-mpotrivă. Dar. Tot ce face-i de prisos. Nu e nici prea sănătos. morţiş. Într-o bună dimineaţă. Nici nu vrea să mai gîndească.

din Tira. Chipurile. Şi s=a întîmplat să treacă. într-un gang. cînd vruse. să mori de foame ! Iona Pribeagu . Naftule Schor: -Eşti nebun.Cînd a vrut să se înece. Dup’o gară ‘nvecinată. Sau dup’un balcon. S-a întins de-a curmezişul Peste linia ferată. S-a-nodat cu ea. bine! Mă omor ! -Si de ce ai luat valiza ? S-a-nceput el să reclame: -Pînă trece un tren p’aicea Poţi. să vadă. Avrame ? Ce faci ? -Mersi. parol. Un amic. Geaba îl sfătuiesc amicii Şi cu drag îl înconjoară. Dacă-i stă bine în ştreang. P’o frînghie. El un singur gînd nutreşte: Cît mai grabnic vrea să moară ! Ş’a plecat. văzînd odată rufe. Ba. să se aplece. decis.

moşavnic. El. De Samson şi de Dalila. El. Mai de Schviss. văzînd-o Cît e de fermecătoare. La kibut. Dacă ai vreun venit. Şi venea în orice seară S-o aştepte. de Purim. Cînd o fi să mă mărit ! Vreau să nu-mi ascunzi nimica. o floare. Îi vorbea de Sulamita. şi mie Mi-eşti simpatic.Supremul adevăr! [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] S-au văzut întîia dată. o fată minunată. pe unde lungi. la birou. Ca să ştiu ce-aduci acasă. Ce eşti? Arhitect. Cînd s-au revăzut. Dar a-şi vrea să ştiu un lucru: În ce ramură lucrezi ? Care-ţi este profesiunea. sau patru. un tînăr prezentabil. .Eu funcţionar? Mă iartă. la o serbare. S-a înfiripat idila. Sau chiar cinci. Nici un fir de gînd măcar. iar fata-i Răspundea pe unde scurte. Şi mergînd prin expoziţii. La un unchi al ei. A-nceput să-i facă curte. contabil. Au trecut trei luni. Şi într-o seară fără Lună. plăcîndu-i mult duduia. El îi spuse : . precum vezi.Stiu iubitule. de nu greşesc. Ea. Şi.Te iubesc. . El a stat uimit. un mic cadou. Inginer sau funcţionar ? . Mai un compliment.

Poţi să umbli mult şi bine.Bun băiat – îşi spuse fata. . Dar. n-ai nici un defect ? . Eu am zece secretare Şi-un birou cu cinci etaje. E-un păcat să nu pun mîna Pe-o asemenea partidă. . Am o vilă la Santiago. Şi el moare. Şi frumos. Si cu asta mă prezint. iubitul meu Naftule. întîmplător. Nu fumez. Şi-n America.Unul singur am.Mint ! Ion Pribeagu . Sînt constructor de vapoare. şi cu parale ! -Văd c-ai însuşiri destule. Spune-mi. păpuşo. Pînă o să-ţi iasă în cale Un băiat şi cult şi tînăr. nu-mi place sportul Şi nici chemin-de-fer nu joc. Cu trupşorul de silfidă. Dacă Dumnezeu mi-ajută.Care e defectul. asta e o nădejde Ne-nsemnată şi infimă. Şi nu beau alcool deloc.Scumpa mea cu ochi de vraje. o vilă : un palat. Eu rămîn pe toată averea Singurul moştenitor ! Însă. Pentru care am respect. Am un unchi foarte bogat. el spuse : . în Chicago. candid. Cînt la vioară şi la harfă. Ce. Sînt şi profesor de scrimă. spune-l ? Si.

de peste drum. Se iubesc de parcă-s fraţi. Petrecea cu Smil o lună. Cînd o vezi cu umeri goi. Are atîta şarm că poate. Pe drăcoasa văduvioară. Dar ca să putem să facem Şi puţină-economie: Tu îi cumperi o poşetă. chestiunea asta.mai filozof probabil – Îi propuse lui Menaşe: -Măi. o plimbare. Nu-i un lucru atît de mare ! Şi-apoi. Ambii-s voiajori de seamă. Şi asa trecut-a anul. Dar cum amîndoi curtează Chiar de-aici. Şi o lună cu Menaşe. Care se adevereşte: Cînd e vorba de-o iubită. Raşelica. Şi tot ambii-s însuraţi. Raşelica lui Avrum. . “Unde-s doi puterea creşte!”. Pentru noi. Însă. Că deodată. cum ades’ se-ntîmplă. Şmil. Iar Raşela drăgălaşe. Soarta e neîndurată. e-o zicătoare.Noi doi [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Smil Papuc şi cu Menaşe. Tu îi iei pantofi. Şi-ntr-o noapte. -tocma’n luna . băgînd de seamă Cum că gluma se îngroaşe. Raşela-i tare dulce. Într-o zi. Să ne dea la amîndoi. Eu o masă. Eu îi iau o pălărie. rochiţă. A rămas însărcinată.

A născut doi copilaşi! Tu eşti norocos. Plină de amar şi foc: …Totd’auna. tu. bietu’. de la Iaşi. Gata ! Ş’a născut chiar un copil. sărmanul. Iar al meu. Căci copilul tău trăieşte. Iară eu. Cum să se descurce acuşi? Cum s-anunţe pe Menaşe. nefericit. Ce să facă Smil. Menaşe. a murit!” Ion Pribeagu . Ca să ştii:Raşela noastră.Cînd ea petrecea cu Smil. I-a venit să nască. Care a plecat la Huşi? Şi îi scrie o scrisoare. Ai avut mai mult noroc! Îţi trimit această veste. De-aicea. Menaşe.

Procedăm cum se cuvine: Eu o rup la fugă iute. Ca să treacă frontiera.Eu vă trec. Şi umblînd pe ici. Fiindcă am sistemul meu. Nu e nici zaplaz. după mine. Ambii. . Gardianul. Că sîntem compatrioţi. să n-aveţi grije. Gardianul stă de veghe. Să nu fie doi ovrei? Într-o zi. . . Avram şi Leibu. care se ocupă Numai cu aşa ceva.Nu vă trebuie nimica. Sfătuindu-se-ntre ei Cum să facă. nici poartă Numai pomi vreo zece leghe Ş-adormit. Nemaifiind de pază nimeni.Aerofagia lui Iankel [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Parcã e vreo anecdotă. Cîte 500 de zloţi. Eu vă trec fără bahtoitrăs. într-o gheretă. pe colo. ascunse bine Unde nici un om nu trece. Dar vă costă treaba asta.Bun! Iţi dăm acuma banii Că-i avem la îndemînă. Unul. Au găsit la cafenea. nu-i nevoie. Chiar cu cel mai greu efort. Cu hîrtii e mult mai greu. Să avem hîrtii la mînă? . Amîndoi mergeţi cu mine. cum să dreagă. Eu cunosc nişte potece Printre pomi. fără paşaport. Dar să trecem. Ajungînd tustrei acolo.

Suferi de-aerofagie!. Şi gardianul. ş-apoi zice: .Sufăr de-aerofagie! Ca să nu-mi mai spargă pieptul Ş’inima a mi-o păzi. (Ioan Pribeagu) . Treceţi glonţ peste gheretă Şi vă pierdeţi printre pomi.Paşaportu-i foarte bun! Însă nu-nţeleg un lucru: Dacă ai aşa hîrtie. Gardianul. El. Pentru ce-ai fugit de mine? . mă fugăreşte. A decurs foarte fidel: Ianki Rapaport aleargă. eşti mort! Ai ceva hîrtii la tine? . Pentru ce nu te-ai oprit? .Voi. Însă pînă cînd m-o prinde… …Restul nu vă mai priveşte! Şi înt-adevăr. Doctorul mi-a dat reţeptul. . nebun. .Dă-l încoace! – Si îl dete.Am un singur paşaport! . Îl întoarce. .Stai că trag! – Urlă acesta – Dacă te mai mişti.Stiu si eu? – răspunde Ianki Plin de nevinovăţie – Am crezut că şi matale..întreabă Gardianul înrăit – Că te fugăresc cu arma. povestea. căpcăun. după el. Să alerg un ceas pe zi. Eu alerg de rup pămîntul. ca nişte gentilomi.Dar cînd ai văzut.

“Bun în grad” mai însemnează In limbaj cazon-amabil Ca să nu jigneşti persoana Cum ar fi “neavansabil”. de visuri Îl ţiu minte căpitan. Pe cînd el burlac şi mîndru Cu odaie mobilată Nici nu se gîndea s-ajungă Cel puţin maior vreodată. Lua masa la popotă Seara. Toate îi veneau pe cinste . Din promoţia lui. Eu m-am însurat. cabaret sau cluburi La un poker sau belotă. Ş-a făcut haine civile Elegante “Prince de Gales” Şi cămaşe şi cravată După ultimul jurnal. bun camarad” La examen comisiunea Il găsea că-i “bun în grad”.O cravată come il faut [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Pe amicul Bărbuleanu Cam chefliu şi pehlivan Din toţi anii mei. Mi-am făcut un rost în viaţă El tot regiment şi soldă Şi tot căpitan de aţă. din anul Nouă sute treizeci-trei Mulţi l-au întrecut ş-ajuns-au Şi maiori şi colonei. Deşi cu calificarea “Bun ostaş. scoală cu răcanii. Anii trec şi Bărbuleanu Fiindcă n-a mai avansat S-a trezit aşa deodată Din armată deblocat. Ziua. am casă.

Da.Bine mă. trăiţi. Stăpînindu-şi bucuria – Păi.Cum adică.Spălător de morţi. o fac şi p-asta! – A zis el bine dispus – Şi s-a întins cît e sofaua Dolofan cu faţa în sus.Bravo! Na. a învîrtit-o Şi a spus unui răcan: . Chiar după vreo trei minute Bărbuleanu s-a pripit Şi uitîndu-se în oglindă A fost foarte mulţumit. să bei o ţuicăZise foarte încîntatDar de ce. trăiţi! . tu ştii să-mi faci cravata? . .Mă.Spălător de morţi? Răcneşte – .Să vedeţi – a spus răcanul.Ştiu. A sucit-o. meseria? Spune fără să eziţi Ce eşti tu în civilitate? . . cînd mortu-i gata Numai stînd lungit pe masă Izbutesc să-i fac cravata ! (Ioan Pribeagu) . trăiţi dom căpitan! Însă ca să iasă bine Trebuie neapărat Numai două trei minute Pe sofa să staţi culcat. într-asta îmi stă talentul Şi-mi cunosc eu meseria! . să-mi legi cravata Mi-ai cerut să stau culcat? .Reuşind să-l satisfacă Doar cravata de mătase Nu se pricepea s-o facă.

Mă-ndreptam. Iar cealaltă. Din instinct am presimţit. L-am privit în treacăt. Si sub ochi ai pronunţate Două cearcăne închise… . cuconiţe. încet spre casă. fără Ca să-i dau vreo importanţă. se poate! Lola scoate oglinjoara Şi c-un aer mulţumit. şade Cu picior peste picior. Cum mă ştii că sînt cuminte Şi persoană cu prestanţă. plină Cu Cointreau-uri şi cafele. Cînd plecam de la Elis. Nici acuma nu-mi dau seama . Lîngă masa noastră. Dar. Stau de vorbă două doamne. . are Un surîs ispititor. Cînd să intru-n Ben Yehuda. alaltăseară. Trotuarele sînt pline. Zîmbete şi ochi frumoşi. chelneri Şi clienţi pretenţioşi. consumaţii.Nu se poate! . Zice: . bijuterii. brună.Mici confidenţe… [Poezie satirică] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Dizengoffu’-i plin de farmec. Lola. cînd am ajuns la uşă Ş-am deschis-o puţintel. Fără vreun program precis. Că un domn străin se ţine După mine-n pas grăbit.Ba. Şi la mese. platinată. Baruri. Una. Flori.Pari cam indispusă.A! Nimic! Se-ntîmplă! Poate fiindcă n-am dormit! Precum ştii. mătăsuri Se răsfaţă în vitrine. Tinere şi frumuşele.

Înţelege. am urgent nevoie De bărbatul dumitale! . Am văzut că e zadarnic Şi nici o speranţă nu-i. Te poftesc să ieşi afară Imediat! . . Că-mi venea să mă omor. Lola. e dus la Viena Si socot că e mai drept Să veniţi poimîine. Îmi faci casa de ruşine! .Nu-i nimica! Il aştept! . -Domnule! Ce-nseamnă asta? E un gest neruşinat. cum îţi spui. regret din suflet. eu. Cînd am trebuit. Turburată.Nu-i aici. ziua. Pîn’la urmă. Faci cum crezi că e mai bine! Îmi venea să ţip. scol vecinii. Însă. şi de teamă Să nu iasă vreun scandal. Si ai să mă ierţi matale. Să sting lampa-n dormitor… Însă.Cum de a intrat şi el.Nici prin gînd nu-mi trece. ceea ce mă miră Şi mă chinue mereu.Doamna mea. Am călcat fără de voie Pe contractul conjugal… Nimeni nu-mi ştie amarul. E că n-a spus toată noaptea Ce-a vrut de la soţul meu! (Ion Pribeagu) . să urlu. doamnă.

Care-i lîngã farmacie. Hanu-i plin cu case joase Şi cu rufe pe uluci. boccegii. Trebuie neapărat. laolaltă Cam vreo sută de familii Chelneri. Intri în hanul lui Oişie. Claruta. Sami-i gospodar de treabă. Madam Braun cu panorama Ce se plimbă cu maimuţa Şi mai stă şi Sami Pişke Cu nevastă-sa. Nu-i samsar. Iar de-apuci spre Zanvi Bibke Pe la “Porţile de fier” Nu se poate ca să nu iei Cîte-un pletzi cu piper Şi-n această ambiantă – Cum au hotărît edilii – Stau cu anii. Cu Claruta-o duce bine – .Când Clăruţa-i indispusă [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Cînd – de la spitalul “Colţea” Cu tramvaiul de porneştiMaximul în cinci minute Eşti la pompa din Dudeşti Traversezi “Crucea de piatrã”. Dacă treci spre fundătură. Care-n Cantemir începe Şi termină-n Campoduci. Covrigari. văcsuitori. Ceainăria Griin şi gata. vandeuze. Ambulanţi şi cerşetori. Ca să guşti la “Madam Betty” Knises cu ficat tocat. N-are nici o meserie Dar o duce binişor. Foşti atleţi la circ. vădane. nici peţitor.

m-opreşte Aia blondă: Liza Băţ! M-a poftit la ea în casă. A venit frumos acasă. dragă. Mi-a vorbit de soţu-i Smil.Nu te superi. I-a spus: . Care nu au nici un rost. unde-ai fost? . cum să scape De încurcătura asta? A făcut tot ce-i posibil. Să nu-şi supere nevasta. nu prea-prea – Dintr-o singură pricină: Cînd vrea Sami. După ce-au vorbit de fleacuri. dragă Sami.exclamă Sami Pişke şugubăţ– Cînd să ies din han. şi spune-mi.ce să mai discut? Du-te-n centru şi găseşte-ţi Vreo iubită din trecut… Ba. că nu mă supăr Şi petrece cît îţi place Cu oricine. M-a tratat c-o cafeluţă. ş-acum cu stămburi E la bîlciul din Mizil.Ei. El să vrea şi ea să nu vrea Pe motiv că-i indispusă… Dar Claruta. Scumpa lui Claruta-ntreabă: . main vort.Bine. Dicutînd apoi de criză. A pus ivărul la uşe Şi a fost foarte drăguţă. . înţeleaptă. numai. Fiindc-ai petrecut cu ea – . însă. Să mă laşi pe mine-n pace! Bietul Sami.Unde vrei să fiu? . Că-i incult. A lipsit vreo patru ore Şi apoi bine dispus. nu vrea ea! Chestia asta se întîmplă Şi în clasa mai sus-pusă. Ca un mieluşel supus.

A-ntrebat Claruta dulce – Spune-mi drept. ca de-obicei! . i-ai dat ceva? .Sigur că i-am dat! Stii bine Că-s galant.Dar-ar dracii-n ea de hoanţă! A ţipat Claruta-n van – Dar cînd Smil mă vizitează Parcă eu îi iau vreaun ban? .Si cam cît? – Nimica toată! Două piese de cinci lei! .

Într-o zi s-a dus şi el. Însă totul fu în zadar. hemoglobină. Tot tuşea şi iar tuşea. Şi întruna zi şi noapte. Sandu să se îmbolnăvească. Iod la piept şi pe spinare. droguri şi chinină.Straşnic medicament [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Sandu. O slăveau în chip şi fel. Ş-a fost sfătuit să meargă Şi la Baba Safta Musea. Cu eter. Are-un copilaş şi vrea. Ci de tuse măgărească. Şi plăteşte-i să te lase.Tusea o să-ţi treacă numai Dacă bei lapte de mamă! Caută-o femeie care. . Şi s-a întâmplat deodată. un amic simpatic Cum sunt mulţi în Capitală Era predispus săracul Totdeauna la răceală. Şi ventuze şi muştar. fără teamă: . S-a frecat cu unguente. Poate că-i prepară dânsa. I-a spus verde. Nu de tuse-obişnuită. Vre-un leac să-i treacă tusea. D’aia. A luat medicamente Prafuri. Cu convulsii ne’ntrerupte. Baba Safta – c’o privire. Mulţi tămăduiţi de dînsa. Ş’a pus prişniţ la picioare. cu nădejdi la babă. Că la faţă se înroşea.

A. El venea să-şi bea tainul Şi de două ori pe zi. Şi c’un copilaş de ţîţă. Să-şi bea porţia de lapte. Să nu-ţi pară curios. S-a înţeles cu ea.Să sugi lapte de la ea! Şi’n cel mult o lună-două. Zilnic între cinci şi şapte Fără nici o silnicie. ba da! – răspunse Sandu Cu un aer mulţumit – Dacă-aş şti că nu te superi Aş dori ş’un biscuit! (Ion Pribeagu) . Îţi dispare toată tusea Şi te faci iar sănătos! Ş’a găsit în Copşa Mică. Drăgăstoasă şi avidă După-avînturi tinereşti Într-o zi. i-a spus timidă: . să vie. Pepenoasă şi voinică. Pe Frusina lui Tărîţă. Să desăvîrşească-efectul Şi gîtleju’a-şi limpezi. Şi venea sărmanul Sandu După sfatul bătrânică-i Să se vindece cu leacul De la pieptul Frusinicăi.Altceva nu mai doreşti? .

S-a cam potolit şi el. Locuia un om cu stare. El era mîndria casei. Elegant şi studiat. încet. Tînăr. Vine Aron.Scandal în familie [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] În oraşul – nu spun care – Nu departe de aici. O podoabă de băiat. Se spunea că-n tinereţe A fost mare pui de lele! A făcut el multe pozne Cînd era mai tinerel. pe lîngă prăvălie Şi o casă cu balcon. Şi îi spune : . Într-o după amiază vagă. de-atuncea S-a mai scurs aproape-un an. Şi.Care Ester? – sare Natan. cu purtări alese. Aron.Fata Blimei de pe Carmel.Tată dragă.Nu se poate! E o taină Si mi-e greu a-ţi relata Că…de mult…adică Ester. Dar cum vîrsta potoleşte. Domnul Natan Smilovici. Natan mai avea soţie Şi un singur fiu. Despre tatăl său – de Natan – Fabricant de jaluzele. . Ester este sora ta! A plecat Aron. Şi încet. îmbietor. da’n suflet Clocotea ca un vulcan. Una blondă şi subţire. . Parcă prins de-o amintire – . Vreau cu Ester să mă-nsor! .

Mama a rămas furată Parcă de un gînd ascuns. Dă-mi. mama Leiei – Crede şi nu cerceta – M-a convins. fir de micşunea. Că şi Leia-mi este soră. şi de data asta. Şi-apoi. spunîndu-mi C-ar fi Ester sora mea.Aba.Ia pe care vrei din ele! Si nici n-o să-ţi pară rău.Mamă. pînă la urmă. Bietu’ Aron s-a dus distrus La mămica lui iubită. Stea scăldată de auroră – Tata iarăşi se opune.Vai de mine! – exlamă Natan. o iubesc pe Leia Şi-am s-o iau chiar de nevastă! . Fiindcă am să-ţi spun o taină: Natan nu e tatăl tău! . o povaţă Şi mă-nvaţă ce să fac? Cînd am vrut s-o iau pe Ester – Floare. după o clipă. îmi vine să-mi iau viaţa Toată lumea s-o împac.Şi-ntr-o seară. mămico. Fi-voi contra vrerei tale! Fiindc’odată. o veste proastă: . Şi i-a spus: . Iartă-mă de-ţi stau în cale – Însă. Că… şi Leiai-i sora ta ! Turburat de cele-aflate. Tata m-a oprit. Azi. Foarte veselă-a răspuns: . cînd o-ndrăgesc pe Leia. Aron aduse Tatălui.

la tribună. Să zădărniceşti ciocnirea? . monoton – Însă. . Fac semnal cu fanionul Şi mecanicu-l zăreşte Şi. tura-vura. Dacă acul se smuceşte Şi m-anunţă că soseşte. Apoi. brusc. Domnu’ Sef. Săr ca un turbat peronul. Pufăind grozav pe sine.Examen de acar [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Sala de mişcare-i plină Că nici n-ai loc să te mişti. ce te faci. . fără-a-ţi pierde firea.Apăi. sobru. Şi expresul Ş-un marfar? Ce faci. Cînd la halta din Sabar. Ce mai vorbă. Revizori de la uzină. din Curtbunar. Şefi de tren şi maşinişti Şi mecanici şi fochişti Şi casieri vreo duzină În comisie-i un inspector Ş-un înalt funcţionar Ş-alte grade ceferiste. Marine. Mai tuşeşte Şi degrabă Pe Marin Păun l-întreabă Părinteşte: .Ia să-mi spui ce faci. Ce-au venit ca să asiste La examenul de-acar. Din Sătmar.Pîn-aici e foarte bine ! Zice şefu. opreşte Garnitura. deodată. Trece. pînă să înceapă. Pe aceiaşi linie vine. cu voie bună. domnule inspector. Că se-ntîmplă un ghinion. Marine. Bea dintr-un pahar cu apă.

Măi. Nici chibrit. Nici gazolniţă cu foc Şi nici fluier n-ai deloc. ne spune nouă. că-mi ies din fire. . colaci.apoi. domnu’inspector? Mă reped. în cătun. Gherghină! Dulce floare de sulfină. fă. Scot ţignalu’. tu nu-nţelegi ce-ţi zic. N-ai la tine fanion? . ce faci? . unde eşti. Scoală fă. unul. Păi.Măi Marine. Că vin două trenuri.Şi în timp ce trenul vine. iute. Ii dau foc cu un chibrit Sau aprind c-o lumînare Nişte paie. Ş-ai să vezi. bune toate. sun. nici lumînare.Ce să fac. Dar aiasta nu se poate! Fără fanion . Dar expresu-i ca nebunul. Dar în direcţii opuse. Cu maşinile-amîndouă? . netam-nesam. . Tu atunci. Pe aceiaşi linie puse. Varsă foc şi fum. Trag de clopot. Nu mai ai timp să gîndeşti Ce unelte să-ţi ajute. Ca un fulger pe coline. o ciocnire.Iau gazolniţa. Nici ziare. N-ai nici clopot.Domn’ inspector. nişte ziare. Unul e Marin Păun. n-ai nimic. Fără nici un fel de vină. grăbit. fluier. ca nebun. mai stau eu la canton. Dacă nu am fanion? Pentru asta iau simbrie? …Mama ei de meserie! . Ce te faci. Marin. Şi nevesti-i strig prin geam: Fă. Fiinde’aicea. Sînt ca mortu-n păpuşoi. Vine-ncet marfarul.

cum n-ai văzut De cînd mă-ta te-a făcut! (Ioan Pribeagu) .E-le-lei.

Cum te-mpaci cu-al tău în visul Îndrăgirilor supreme ? . că ne-am revăzut Să ne povestim crîmpeie Ş-amintiri despre trecut.Draga mea. . Ce te-ai măritat devreme. Despre modă. iubită Cleo Insă cu sinceritate. Dar îşi face datoria După cum scrie la carte.I-a să-mi spui. Anii trec pe nesimţite Şi trec şi visele şi ele Şi s-au întîlnit pe stradă Amîndouă tinerele. de beatles. Ionel m-adoră. tu cu soţul Clipele de voluptate? . despre blănuri.Nici nu ştii ce bine-mi pare Scumpo. De artiştii consacraţi. scumpa mea Ortansa. Dar tu. . Nu pot să mă plîng de el ! Mă sărută cu pasiune Şi să nu spun mai departe. Mă desmiardă ca pe-un miel Şi în ce priveşte amorul. Ambele la Botoşani. Şi apoi despre bărbaţi. . Cum petreceţi. prin jocul firei Ştim deja ce înseamnă aia Care-i baza omenirii.Spune-mi-o cu de-amănuntul Pentru că.Amintiri … [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Nu s-au mai văzut aproape De vreo cincisprezece ani De pe cînd umblau la şcoală. Au vorbit de film.

A smuls toată îmbrăcămintea. Însă noi. Ce să-ţi spun. Însă n-o duc nici prea bine. şi ce vezi rău într-asta? . Eu m-am dus la doctor Staicu Şi mi-a dat nişte pastile. Dar cum nu-s din mămăligă Ca să rabd şi nopţi şi zile. Luăm masa la cantină! (Ion Pribeagu) . A sărit în sus sălbatic Şi s-a năpustit spre mine.. m-a făcut praf. dar lui Vasile Ca să-i stimulez dorinţa I-am pus două-trei pastile. Şi de-atuncea merge treaba Admirabil. o minune ! Da-într-o zi. A mîncat şi deodată Fără urmă de ruşine. ca pe Sofia Loren De la cinematograf. Nudă.Nu e rău! Din contră! Îmi place! A răspuns Ortans senină. funcţionarii.Drept vorbind – a spus Ortansa N-am ce spune despre mine : Nu o duc rău cu iubirea. cînd stam la masă Nu ştiu cum. Mă strîngea la piept cu sete De credeam că-mi sparge coasta Şi mă îmbrăţisa năprasnic… . Şi Vasile-al meu e tandru Însă are-o apatie Parcă e şi parcă nu e Cum ar trebui să fie. Îi pun una în mîncare Fără nici o emoţiune.Ei.

Tata socru’. Lire. Junele Avram Flaimuc. . S-a făcut o nuntă mare. Căruia i-a promis ca zestre. nostimă. tăvăluc.Insă cu o condiţiune.Scumpul meu tătuc. Şi pe miri i-a dus sub hipă. I-a spus: . I-a găsit un ginerică. I-a adus în dinţi toţi banii. zglobie. C-o-ntrebare.Păi să vezi. Caracter de cauciuc. Ca să n-avem balamuc. Tatăl ei.aşa se duc”.Inocenţă personificată [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] În oraşul – nu importă Dacă-n Haifa sau în Ciuc – Trebuia să se mărite. ‘Naltă. Fata. N-aş vrea nici o supărare. . În persoană ţi-i aduc. Rabi Meiri Goldensmuk. Chiar a doua zi la zece. Cunoscînd bine proverbul “Cum vin banii. Fata lui Ifrim Bursuc. fetiţa tatei. Să-i dai zece mii de lire? . Cu şampanie şi frustuk. Banii-a doua zi de nuntă. C’a rămas Avram năuc. Ochi albaştri ş’un năsuc Cam impertinent. sărac cu duhul. şi toată S-o mănînci ca p’un coltuc. să-ţi produc: Cum ai reuşit matale – Eu te ştiu sărac din fire – Chiar a doua zi de nuntă. zece mii buluc. . foarte fericită.

Cum sînt om cu socoteală. Zece găuri potrivite. Fiecare dintre dînşii. Au plătit o mie vamă. cum te-ai pretat tăticu’ La asemenea desfrîuri? Dar de ce – adaugă fata – N-ai făcut mai multe găuri ? (Ion Pribeagu) . Ş-am chemat ca un oracol. Un asemenea spectacol. Am făcut la uşa voastră. Tocmai ca la panoramă.Vai. . Zece-amici dornici să vadă. Să se uite înăuntru. Din odaia nupţială.

Trebuie să-i faci pe voie. De aceea. rabi. Pot să mă însor cu ea? Rabinu’-a deschis o carte Ş-a citit plini de fiori: “Dacă Cel Inalt ţi-arată Drumul presărat cu flori.Să mă-nsor? Să nu mă-nsor ? [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Moşke Fafer. care-ar vrea.Da. numai Pentru a-mi moşteni averea? . Şi fiind om cu angarale. S-a gândit c-ar fi cu cale Şi c’un Rav să se consulte. Ce mă fac dacă muierea Vrea să se mărite. spune-mi. Ca să-mi spui. Cum făcu Adam şi Eva. Fiindcă-n Thora-i toată seva Şi să te uneşti cu Seina.Rabi dragă. Ş-a pus gând să se însoare. cam în vârstă Şi c’o faimă oarecare. nu te însura ! . Nici puţine şi nici multe. Tadicul din Sărărie.” . nici apicoirăş. la vârsta asta Mai se cade să mă-nsor? Mi-am găsit o văduvioară.Mulţumesc. viu la tine Ca la un învăţător. Nici bigot. Şi s-a dus la rabi Sloimke. Venerat de toţi evreii Din întreaga Românie. . dar spune-mi. Seină-Beilă. dar nici un trai de pustnic- . rabi.De socoţi că gându’-acesta Viaţa-îţi va turbura – Zise prea-înţeleptul Sloimke – Atunci.

Nimeni nu-ţi prepară un ceai.a spus rabinul Neştiind ce să mai creadă – Nu poţi da o condamnare Până nu ai o dovadă! Dacă presupui de-acuma C’o să-ţi facă viaţa grea. Să mă-nsor? Poate mă-nşeală… Să rămân din nou burlac? Va putea ea să mă-mbie? Voi avea eu vr’un succes? Din dilema asta.Da. poţi să mori… . Eşti bolnav şi n-ai un doctor. nici când vine. . rabi. musai să te-nsori! .Dacă vrei să ai scăpare Si în mine te încrezi. Iar în faptul dimineţii Te trezeşti vorbind cu perna.Bine. Dacă nu ai altă breiră. dragă. Până vine. cum să ies? . rabi. dar vezi c’aici e buba: Nu pot vrerea să-mi împac. .Da. Atunci du-te şi te-nsoară! .Ai dreptate! – aprobă rabi Atunci.Zice Moske – nu-i kidai.Fiule. Fiindcă nu ştii ce văpaie Te cuprinde când eşti singur Cu pereţii din odaie. Spune-mi. Nimeni nu-ţi dă bună ziua. ca să-nvingi pustiul. . Calea cea mai bună este Ca să nu te-nsori cu ea! .Ti-e uşor matale. Care sufletu-ţi doboară. dar dacă femeiuşca Mult mai tânără ca mine – Are-un văr cu care nu ştiu Nici când pleacă. Când visezi femei şi chefuri. Că te râd pân’şi pereţii… .

să mă botez.Eu. dragă Moşke. Că din gura dumitale Ies asemenea cuvinte! . chiar mâine. Ai să mă scuteşti pe mine Ş-ai să-l plictiseşti pe el! (Ion Pribeagu) . prea sfinte. Si cum scrie-n Pericopă.Da! Botează-te. reb Soimke Nici nu pot să cred.Cât mai grabnic – zice rabi – Trebuie să te botezi ! . Nu-mi vei cere mie sfaturi. În acest fel. Devenind creştin fidel. Ci ai să te duci la popă.

mai bine. Punct cu punct. să aibe zestre.Las lui Sandu. Fanny! . Plin de ifos şi ambţiii. marfa noastră? Asta nu admit deloc Decât el s-o irosească.Pentru ea! – suspină Lazăr Cum zici tu. bietul Lazăr. Toate.Aurel? E prea obraznic. Din moment în alt moment Şi nevestei îi dictează. O prescriem pentru Zoie! . îi dau foc! . Muribundul. . Partea asta de avere.Lui Oişie.Pentru ce tocmai lui Sandu? Casa i-o lăsăm lui Lică! . un testament: .Fie! – spune bietul Lazăr Dar covoarele şi banii Le lăsăm. Eu. aşa să fie. marfa din dughiană. le lăsăm lui Mitzy! . ceasul şi-un inel.Bine! – zice muribundul Insă. scos din fire. Nepoţicăi noastre. Însă. casa noastră… Dar femeia îi replică: . O va moşteni Oişie ! . Juvaerurile astea.Toanta aia? – sare soaţa Nu admit şi nu dau voie.Testament [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Stã sã moarã. Care mi-e nepot de sânge.Vechea noastră prăvălie…? Imposibil! Soaţa plînge – Asta i-o lăsăm lui Victor. Îi las lui Aurel! . Cel cu monogram cu aur.

în casa asta.Nu ! Vreau să ştiu. Cine moare: Eu sau tu?? (Ioan Pribeagu) .Ţipă la nevastă: .

Ş-ascunse-n nori ca să nu vadă Ce se-ntâmplă-n diligenţă… Ajunsă-a doua zi în cetate. Şi s-a-ntâmplat ca-n seara-aceia. un popas. în tihnă. după ceas. Vreo zece poştii. Nici boccegii. Prea Sfinte. Şi vizitiul zdravăn foarte.Mare păcat … [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] De la Adjud. Că n-au plecat nici marchidani. Avu mustrări de conştiinţă… Nici nu mai vru să-şi amintească De faptu’n taina nopţii strâns. Fir-ar al naibei el să fie! Iar Luna-n mantă de paradă Şi plină de indiferenţă.Aici – răspunse vizitiul Că-s caii rupţi de oboseală.‘Mânem aici. ci doar femeia Cu diligenţa spre Focşani. să nu ai nici o teamă. Să plece trebuia’ntr-o seară. S-a dus la târg cu trebuinţă. Înspre Focşani. Şi-apoi. Şi tocma’n valea lui Sondroană. S-a dus la Rabin şi s-a plâns: Păcătuit-am greu. să te culci. Ea n-ar fi vrut. Din noapte vin miresme dulci. Bade Avrame? Întreabă Henţa cu sfială – . Însă. dar de departe Ţâşneau văpăi şi reverie. Frumoasă. . Şi după ce-şi luă de toate. Ce te-nvelesc ca o năframă. ca să se pocăiască. şi pe nume Henţa. . Că poţi. Porniră căişorii-n goană. cu diligenţa. o văduvioară. Făcură’n silă.

Şi. Se uită rabinul la sumă. ca să se-ndure Cerul. Vei da şi cinci sute de lei! . Oiţa păcătoasă de-te Două bancnote a 500. tânără şi fără minte.Ti-am dat o mie. Voi da ofrandă la săraci. Din tfilimi ţi-oi citi misterul. Stiu! Dar. Rabi! Lasă… Că nu-i nici o greşeală. Ce iartă oamenii’ntre ei. Şi-i zice plin de duioşie: . Şi el.Eu ţi-am pretins să dai 500. simpatic şi vioi… .Primesc! – răspunse ea cu sete. Şi văd că tu ai dat 1000! .Fiindu-mi frică de strigoi. Eu.Mare păcat! – a spus Rabinul Cu Dumnezeu să te împaci. vezi că…eu mă-ntorc acasă Tot cu acelaşi vizitiu! (Ioan Pribeagu) . Voi implora tot Sanhedrinul. Si cu emoţii neştiute.

şerveţele-mpăturite Şi ea. mai de colo. pe loc m-am lămurit: Ea nu ştia o boabă româneşte.duduie! C’o frază mai de ici. o cafea şi ea. Şi fericit de-această aventură Ne-am aşezat la masă-ntr-un Espresso Eu. Pe masă. La tot ce-i îndrugam:-Mamzel. cu politeţă. . Simţind că din priviri am înţeles-o. pălăria Şi i-am şoptit surâzător: Salem! M-a măsurat din cap pînă-n picioare C’o nonşalanţă ce mă-ncătuşa Şi parcă a zîmbit sau mi se pare Că mi-a şoptit candid: Bevakasa! Cum flerul niciodată nu mă-nşală Ştiam precis că o să-mi cadă în laţ. de Messalină Ş-un picioruş sculptat parcă de zei. o prăjitură. ca eu să nu stau ca un bleg Îşi însoţea cuvintele rostite Cu cîte-un mic desen. Am înţeles. ştrengăreşte Şi îmi zîmbea. că dulcea mea comoară Ar fi dorit să mergem să mănînce. una: Lo! Şi cum sălta din umeri. Guriţa-i dulce nu ştia să spuie Decît o vorbuliţă. s-o înteleg… Mi-a desenat cuţit. braţ la braţ. farfurioară Şi cum m-ardeau privirile-i adînce. Să-mi depărtez din gînd melancolia. Mi-am scos. Eu nu ştiam nici un cuvînt ivrit. Setos de noutăţi ca orice om.Nici acum nu ştiu misterul! [Necategorisit] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Privea pe Ben Iehuda-ntr-o vitrină Şi eu eram c’un pas în urma ei… Avea un trup superb. Şi am plecat cu ea la’nvălmăşeală. Ca Julieta şi Romeo.

saxofon şi-un clarinet Ş-am înţeles că vrea să se distreze Şi am intrat cu ea la cabaret. Mi-a desenat frumos. După aceea. Mînca cu mlădieri de porumbiţă Cu dinţişori de-un alb mărgăritar. pe nume Brană. Iubita mea cuminte ş’adorată. o friptură şi-o salată Şi am ciocnit şi un pahar de vin. velour şi ametist Şi drăgălaşa mea. femei. orchestră mexicană. Mi-a acordat o porţie de twist. o canapea. Un forspaiz. foarte’nfierbîntată De dans. A mai cerut ficat şi o costiţă. ca din senin. Ş-am mai ciocnit cu ea înc’un pahar! Apoi a început să deseneze O tobă. de coca-cola şi cafea. Program. Parfum de mosc.În restaurant intrarăm şi îndată Un chelner ne-a servit. De-atunci îmi chinui mintea să-mi pleznească Şi nu pot dezlega acest mister: De unde a putut ea să ghicească Că sînt de meserie tapiţer? Ion Pribeagu .

Nici cãprui. N-a fost cald. Avea talia subţiricã. Locuinţã minunatã. nici prea albã. Nişte-îmbrãţişãri divine. Şi-am intrat cu ea în vorbã. Nici prea’naltã. nici de ciorbã. dar nici prea rece. nici deşteaptã. Nici prea dulce. nici mititele. Am avut o aventurã. Ş-a început sã se dezbrace. Nici din faţã. nici din spate. nici prea joasã. Nici murdarã. nici prea moale. Gura dulce. dar nici prea groase. pe la zece. Nici subţiri. Mi-a dat o cafea uşoarã. nici amarã. Braţe albe. Nici pe nas şi nici pe gleznã. Nici prea neagrã. Nici prea tare. Nici prea micã. Ne-am plimbat vreo cinci minute. Şi vorbind cu ea în şoaptã Nici prostuţã. nici curatã. Nici de Cosmos. Şi-am ajuns la ea acasã. Nici prea multe. Discutînd ca la Geneva. Nici încolo. Ş-o sofa cu dungi banale. nici prea mare. nici prea micã. . Nici de-Adam şi nici de Eva.Într-o searã. Cum o sãrutam prin beznã. nici încoace. Nici prea mari. Sînii. Nici urîtã. voluptoase. dar nici prea iute. dar nici albaştri. O coniţã delicioasã. zîmbitoare. Avea ochii ca doi aştri. Nici cu Haike nici cu Surã. nici frumoasã. I-am sorbit formele toate. Nici încet. nici puţine. Pielea-i cu miros de nalbã. Nici prea mare. douã rîndunele.

Nici se sparge. Nici cu cioc. nici pe spate. N-am fost prost. Doamne. I-am spus.Nici pe tata. fãrã sã-mi dau seama: . Şi cînd mã rugam – Prea Sfinte. (Ion Pribeagu) .Bate cineva la uşe. Dar cu un baston de mire. nici în grabã. Vãd nici verde. Inimioara mea pustie. Nici prea multe. scoate-mã din ladã. nici şerutul… …Şi au curs bastoane în mine. Deodatã uşa scapã. Nici prea gros. dar nici subţire. nici ambulanţã. nici în prozã. Şmil din piaţã. în tot minutul. nici în stradã. Nu-i nici unchi. nici se crapã. Şi stã Şmil ca un sihastru. dar nici cuminte. nici pe mama! Ci aştept. Nici în curte. dar nici mãtuşe. nici cu mustaţã. Nici prea cald. Şi aştept o aventurã. nici albastru. dar nici prea rece. nici puţine! Restul n-are importanţã. De atunci mi-e viaţa rozã. Ştiu c-am stat trei luni jumate.Ce cauţi aici? – Mã întreabã. Ori cu Haike ori cu Surã. Nici maşina. Nu-i nici moartã. Nici spital. Nici în versuri. . Nici în pripã. Nici pe burtã. Ci bãrbat-su. nu-i nici vie Simt un fior care mã trece.

Care îşi făcea debutul. Stoicovici. Domnu’…amicul meu Socrate. fă-mi şi mie-un şlagăr. Şi alţi actoraşi mai mici. dulce. Ca pe un autor en-vogue. Într-o zi. Eu pentru Tomescu Iorgu. Cu glăscioru-i îngeresc : . deh. frumoaso. Zic – cum eşti la început.Cât îmi ceri? – Păi. Un cuplet ! Si ţi-l plătesc ! . . Ei scriau pentru Tănase.S-a făcut ! Mi-l aduci la “Grand” Joi seara. Mă ştiau mai toţi artiştii. “Marafet bucluc” şi “Plici”. “Treanca fleanca mere acre”. Câte-un sketch sau monolog. o păpuşe. blondã. Preţioasă cum e ambra. Care m-a rugat fierbinte. Erau Kiriţescu. Pe la opt şi jumătate. Că la zece o să vie. Tanţa ! O fetiţã.Printre revuiştii noştri. De pe Calea Văcăreşti. De Herz şi eu.Maestre. Mică. Ai sã-mi dai numai o mie ! S-a zis Tanţa: . Fiindcă le scriam adese. Ei la “Cărăbuş” cu-ntregul Demimond din Bucureşti. Într-un varieteu : Alhambra. Durma. Ei montau cu lux “di-granda” Fastului să se consacre. Eu la “Teatrul Nou” cu plebea. Care cântăreau mai greu. fac cunoştinţă – După cum cere uzanţa – C-o artistă în devenire. Eu jucam un an de-a rândul.

Colcăind de frăgezime. Cu trupşor imaculat? Şi când dracul te momeşte. Cu o patimă spontană. Cum s-a dus mia de lei. Dezvelea o rotunjime. şi mai ales. cum e cantalupul. Când îşi întorcea faţada. Te aştept. “Vino dor la badea-n crâng”. Şi simţeam printre suspine. Vreau să-mi dai şi indicaţii. Să-mi arate că pronunţă Poanta. Ca să repetãm în voie. Dar se completa cu trupul. Cu refrenul: “Hai zdrâng-zdrâng”.Domn Socrate Spirilidis. M-a tratat cu chartreuză.E un bătrânel simpatic. Şi-ntr-un mod inteligent. După ce sfârşisem jertfa. Cine bate-n hol şi intră? Domn Socrate în persoană! A urmat recomandaţii : . Dulce. N-o prea ajuta talentul. Puţintel cam indecent. Cum făcea un gest cu braţul. Ea şi-a pus un robe de chambre. Ce puteam să fac ispitei. Dornic m-am sacrificat !… M-am lăsat sedus de chipul Şi de farmecele ei. Dezvelea altă comoarã. Pe o melodie veche. Cu artiştii bun amic! . Cum să-l spun să am succes ! ˜ I-am adus chiar Joi cupletul.Maestrul Ion Filifistic ! . c-o discuţie clară. Pe sofa şi decoltatã.

. Şi încep să-i cânt refrenul : Hai zdrâng-zdrâng şi iar zdrâng-zdrâng. Ca-ntre doi prieteni buni : Preţul să rămână acelaşi. să plâng. Şi-mi venea de râs. Ş-am plecat cântându-mi mie : Hai zdrâng-zdrâng şi iar zdrâng-zdrâng! . nătâng. C-a avut dar nu mai are. Şi-n acelaşi condiţiuni ! I-am strâns mâna cu tărie. Mai improvizez o strofã. Cu cenzura lui Brătianu. Îşi deschide portmoneul.Minunat! – a spus Socrate Şi privind în ochii ei. Tot mata să i-le faci ! Şi să stabiliţi de-acum.Uite ce te rog – adaugă Fiindcă Tanţei mele-i placi. Emoţionat. Şi îmi dă mia de lei.Eu timid. Când o să mai vrea cuplete. scot iar cupletul. Domn Pavlică Brătăşanu… .

Este să găsească-un tânăr Care-ar vrea să-i deie sânge.Nu ştiu dacă-această manşă E sau nu adevărată. Şi se petrecea. jos cum treci de Cozla. probabil. Nu simţea dureri. Singurul remediu. Şi-unde se trăia întocmai Ca în sânul lui Avram. vie pe araci. Printre vile ogivale Unde. Că din ditai mai bărbatul. Omul s-a îmbolnăvit. Din ce-a fost odinioară Rămăsese jumătate. Şi avea domnu’ Năstase. Respectat de toată urbea. ‘Nalt şi zdravăn cât un munte. Să descrii entuziasmul Chefurilor din Moldova. Dă-i cu fleici. care Boala i-ar putea înfrânge. Gras şi gros şi lat în spate. Dar se subţia la faţă. C’un potop de oameni paşnici. negreşit. şi’n cireadă Miei şi oi şi boi şi vaci. momiţe. de atâta băutură Şi mâncare. Curge Bistriţa în vale – Locuia domnul Năstase. muşchiuri. că nu poţi Nici cu vorba. Că. După ce-au dat sfoară’n ţară. Dar s-a întâmplat. Şi necontenit slăbea. . nici cu slova. Curte. Şi livadă. nici greaţă Când mânca şi nici când bea. Aşa dar. Rege şi boieri de neam. Drept un gospodar de frunte. Într-o ţară îndepărtată. la Piatra Neamţu.

observând în grabă. Că ceva nu este cuşer. Hună stă. iute. domnul Năstase Zdrăvenindu-se niţel. Mai din vorbă’n vorbă. domnul Năstase. Un ovrei cu chipul roşu. Cu siringi voluminoase. Sânge evreiesc în mine! (Ioan Pribeagu) . A luat altă ţinută: Nu i-a mai plătit cinci sute. Dup’un timp. Îndrăzneşte şi întreabă : . Sã ia sânge de la el. Mai puţin cu patru sute ? . Dovedită pe deplin. Terminând operaţiunea. peşin. Transfuzându-l lui Năstase. Purătul i-a dat lui Hunã. Totuşi.A venit dintr-o comună. Fiindcă am deja de-o lună. Cinci sute de lei. Mi-a dat. A luat sânge de la Hunã. Ci i-a dat numai o sută. Dar am socotit mai bine. priveşte banii. L-a poftit din nou pe Hună. pe nume Hună. poate. Doctorul – pe vremea ceea. din greşeală. Pentru această faptă bună.Nu cumva.N-am greşit deloc! – răspunse. Şi voinic.

Părul blond şi ochi de jar. Părinte. Gura dulce. voluptoasă. Nu pot s-o divulg.Vai de mine. . Poate fi-vei mântuit. vai de mine… Greu păcat ai săvârşit… Însă dac’mi spui cu cine. Trup de crin îmbobocit. Uite – am păcătuit ! . Chiar în săptămâna mare Când tot omul e smerit – Şi posteşte cu’ndurare.Ai furat? întreabă popa . Dinţii de mărgăritar… . Cea uşoară ca un fulg? Din Buzeşti? – Cere-mi şi viaţa Însă nu pot s-o divulg!… …Durdulie. Mijlocel de fată mare. numai joc. ‘mbujorată. hopa C’o grădină de muiere! . că Domnul Mă trăsneşte chiar acum! …Ş’avea flori la cingătoare.Fie-ţi milă De un suflet păcătos. Să-mi fac chinul şi mai greu.Nu.Nu pot s-o divulg.SINT PĂCĂTOS. PĂRINTE ! La părintele Vintilă Vine-Arvinte. . cam sfios Şi îi spune: .Poate-ai fost cu Miţa Creaţa. prea sfinte! Fără vrere M-am dat diavolului. Numai bună de iubit… . de peste drum? . Când te-a strâns în braţe odată. Că mă bate Dumnezeu! …Era’naltă şi frumoasă.Nu cumva ai fost cu Tanţi Din Smârdan. Numai cântec.Nu pot! A răspuns Arvinte.

ca vântul S-a-ntâlnit cu Calistrat Care l-a’ntrebat: . Dar aflai de la Părinte Încă trei adrese noi! (Ion Pribeagu) . geaba’mi zgândări rana. meditează Si vii mâine.Prea Sfântul De păcat te-a dezlegat? . Arvinte-ai fost cu Leana Care şade pe Neptun? .Încă nu! Răspunse Arvinte Foarte vesel şi vioi. Toată plină de păcat… .Sfinte.Bine. mai dispus. -Sărut dreapta! Şi s-a dus. Fiindcă tot nu pot să spun… …O comoară tăinuită. Fruct în dragoste scăldat. du-te.Ai simţit în vine foc! . Ajungând în colţ. Toată plină de ispită.Măi. Domnul să te aibe’n pază.

cerbi şi pui. . Ducipal cu hăţuri albe. . Ş’a intrat domnul Costică Un geambaş cu ceafă lată. că-mi place. I-a adus calul şi scrisul.P’ăsta roibu-l iau.Nu te superi domnişoară. Dar mai am o rugăminte: Vreau să-mi scriţi cu slove roşii Numai două-trei cuvinte.Capşa” [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] În vitrinele lui Capşa.Imediat! Şi’n trei minute. Toate fabricate în zahăr În laboratorul lui. . Cum a vrut nenea Costică.Bună ziua! Zise dânsul Vreau un cal de şocolată! . . Şi cu stânjenei pe jos. Iute ca o rândunică.Da! Avem! – Şi vânzătoarea Îi arată vreo câţiva. Dar am să vă rog ceva! Hamurile-aş vrea să fie Albe şi cu zdrăngănele. Plec acuma la Focşani. Ouă roşii. Mâine-i ziua mea şi fiindcă. L-a adus mult mai focos. Îngeri şi purcei de lapte. Sunt expuse prăjituri. Lei şi urşi de şocolată Şi tot felul de figuri. Iar pe jos pajişte verde Şi cu nişte floricele! . Scrieţi: “Să trăieşti Costică!” “Souvenir!” şi “La mulţi ani!” .S-a făcut! Şi’n trei minute.

Pajiştea cu stânjenei. Suvenirul şi urarea.. cu hamurile albe.Mulţumesc! – A spus geambaşul Cu un gest cavaleresc – Şi-acum spune-mi turturico. În total: şaizeci de lei! .Minunat! Ş’a spus în gându-i.Vi-l împachetez? – întreabă. Cât costã. A scos banii şi-a plătit. Ş’admirându-l încă-odată. Radios şi fericit. . ca să plătesc! . Vânzătoarea cu lipici – .Nu! Nu! Nu! – a spus Costică.Păi. Fiindcă îl mănânc aici! .

Directorul – un om politic. “Romanţe pentru mai târziu”. tânăr. dulapul. Şi alte cercuri literare. pe Efitimiu. Veneam la clubul “Lumea Nouă”. Cu redingotă şi cu cloc – Venea în timpul săptămânii. Îl cunoscusem pe Gîrleanu. Fără să steie mult pe gânduri. Şi-n sân ascunşi doi trandafiri. Văzând – directorul revistei – Că am talent de pamfletar. pe seară. plini de foc. Maculaturi ş-o canapea. Aşa că.Ionică na ! Nici nu-mi mai încăpeam în piele. Mi-închipuiam că-n toată ţara. Şi cheile erau la mine. M-am cunoscut cu o fetiţă. Redacţia era în centru. Guriţa roşie şi mică. Şi până Lunea care vine. Biroul. Plutind în sferele senine. când apărea revista. Vrând dorurile a-mi înfrâna. scaune. Şi mi-a şoptit: . De parcă Dumnezeu din ceruri. Şi într-o Sâmbătă. Nu mai eram un oarecare. cu speranţe. Nu-i altul mai grozav ca mine.Prin anul nouă sute nouă. Şi ochii negri. deloc. Cam de vreo douăzeci de ani. Ş-a apărut de Minulescu. M-a angajat ca secretar. Însă Duminica. O nimfă mi-a trimis în cale. De joi. . De-acest potop de fericiri. Pe Cincinat. C-avea cosiţă în inele. Plimbându-mi visul pe Lipscani. O cameră – unde-încăpea. Redacţia era închisă.

Ca un autentic amorez. Deodată a bătut în uşă Directorul ! O catastrofă ! În clipe de-astea. ca după miezul nopţii. printre săruturi. Redacţia unde lucrez. Şi când fu gata de plecare. Ci doar prin mâini ne-nţelegeam. Insă aş vrea să-ţi spun ceva: Acum trei luni fetiţa asta. pe la zece. M-a tras de-o parte şi mi-a zis : . Privind-o a şoptit: . Prinţesa visurilor mele. Tu nu ştii singur ce să faci. Şi ea cu nudul la vedere. A scos grăbit un manuscris.Că tot privindu-i mi-era frică Să nu pleznesc de atât noroc ! Ne-am dus la cinema. la “Clasic” – Un film cu Eva şi Adam – O vorbă n-am scos pe-ntuneric. Am proclamat-o. Când vream să-i mai dedic o strofă. Directorul.Mi-e verişoară Venită-aseară din Galaţi… A scotocit printre saltare. într-o poemă. S-ascunzi după birou fetiţa. Înghirlandate în rondele.Scuzaţi ! Iar eu am spus : . Am invitat-o ca să vadă. Sau cât mai grabnic să te-mbraci? Şi s-a-ntâmplat cum se întâmplă Când n-ai un pic de prevedere: Eu numa-n pantalon şi guler.Să nu fii supărat. În cameră. A fost şi verişoara mea ! Ion Pribeagu . Şi dimineaţa. Târziu. galant din fire. turbulente. Ionică.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful