Sami, funcţionar de bancã Şi cu creştere aleasã A fost invitat la Natan Şi nevastã-sa, la masã

Tânăr, c-o înfăţişare Ce te bagã în răcori, N-a venit cu mâna goală, Ci cu un buchet de flori.

Doamna, foarte încântată, Dup’un an de măritiş, A servit coniac, salatã Şi apoi ghefilte fiş.

Sami a mâncat cu poftă, Şi c-un sentiment firesc, A-ntrebat-o pe Şoşana: - Doamnã, pot sã îndrăznesc? - Vai de mine, Domnu’ Sami – Zise ea, înviorată – Ca la dumneata acasă. …Şi i-a dat înc-o bucată. A urmat fripturi, kighel, Vin de la Ierusalaim, Şi-ntr-o caldă atmosferă, Au ciocnit cu toţi “lehaim!”.

Cum petrecerea se-ntinse, Natan l-a rugat, apoi: - Ce să te mai duci acasă, E departe, dormi la noi! Tocmai când erau mai veseli, A venit un amploiat, Şi pe Natan, de urgenţă, La direcţie, l-a chemat.

- Nu-i nimic, mă-ntorc îndată

Maximum o oră-două. Voi, mai staţi, fiindcă în casă Nici nu ninge, nici nu plouă. Şi-a plecat, şi vremea trece, Când nici n-ai băgat de seamă, Îmbrăcând întreg oraşul Într-o magică năframă. După ce-au vorbit de toate, Într-o ambianţă dulce, I s-a năzărit Şoşanei C-ar fi timpul să se culce. I-a făcut, în grabă, patul Pe sapaua de atlas, A făcut “lampa mai mică” Şi sub glass-wand s-a retras. Prin lumina roz, discretă, Care dincolo apare, Sami vede-o siluetă Scumpã şi turburătoare. A-nceput sã se dezbrace, A pus rochia de-o parte, Ce frumoasă-i în desso-uri, Numai glass-wandu-i desparte. Când alături c-o femeie Şi bărbat-su e plecat, Fără vrere-ţi trec prin minte, Numai gânduri de păcat. Ş-a mai scos şi cămăşuţa, Rămânând ca o statuie Capodoperã celebrã, Cum în lume alta nu e. Pãrul, despletit pe umeri, Sânii ca ai Sulamitei, Chiar de-ai fi mai sfânt ca Papa, Nu poţi rezista ispitei. Sami, năucit de farmec, Şi c-un sentiment firesc,

A-ntrebat, discret, prin glass-wand: - Doamnã, pot sã îndrăznesc?

- Vai de mine, Domnu’ Sami – A răspuns ea, ştrengăreşte – Ca la dumneata acasă! Îndrăzneşte! Şi, deodată, Domnul Sami, Din sapa s-a smuls, furiş Şi şi-a luat înc-o bucată Din bufet, ghefilte fiş.

Şi-au luat şi o maşină. Şi-mi mîngîiau cu drag. Ca om de-afaceri mari şi cu bănet. în spate. Îndrăgostit de Mimy şi de stele. obrajii mei Şmilică se uita zîmbind la mine. ş-amicul meu Smilică. Iar eu rămas-am tot boem nebun. Smilică-mbogăţit. Îi sărutam mînuţele feline. . o splendoare. Şi îmbătat de formele-i virgine Dansam cu ea. şi eu cu el. Cînd vîntul se juca în părul ei. În artă devenind cunoscător. O cere pe Mimy-n căsătorie. apucînd un drum mai bun. Ea la volan. Ş-adesea. Bazar. Să vezi cum eu mă uit zîmbind la tine. răpit de chipul ei frumos. Şi-i spuse: “Draga mea cu flori în plete Cînd eu voi fi plecat în ţări străine Tu vei privi tabloul din perete. Dar într-o zi. un twist. Şi o iubeau pe Mimy doi şcolari. C-un norocos bilet de loterie. Adică eu. nimic. Şmilică se uita zîmbind la mine. Un stih ţesut din lacrimi şi suspine Şi-împleteam iubirea-ntr-un sonet.Şmilică [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Mimy. Smilică se uita zîmbind la mine. Şi cînd. Să nu scape prilejul fericit. Pe care şi l-a pus în dormitor. De-i fîlfîiau şuviţele blondine. Ce sufletul atîta vreme strîns-a. Şmilică. Şmilică se uita zîmbind la mine. Cum n-aveam de ascuns nimic. Sau cînd îi recitam un vers duios. Ş-ades’mă invitau la o plimbare. avea păr blond şi ochi ştrengari Ş-avea guriţa roşie şi mică. mătăsuri. nevinovat. Cu cele mai moderne automate. stofe şi umbrele. cînd îi închinam discret. Şi-a comandat la pictor un portret.

deasupra atîrnat. Dar cred că mult mai mult. Un ghinion ce nu poţi să-l înlături. Şi soarta ne-a fixat din nou alături Picioru-mi se-nfrăţise cu al ei. Pe cînd Smilică-al ei. Încît simţeam că-mi curge foc prin vine. Şmilică se uita zîmbind la mine. De-a pururi urmărit de ghinion.Ţineam la el ca la un bun amic. Şi-ntr-un amurg cu aur poleit. Şmilică se uita zîmbind la mine. Mimy-n budoaru-i m-a primit. Eu mă uitam zîmbind la gura ei. Mergeam la Cazino de obicei. Convinsă de iubirea mea nebună. Ş-acolo. M-au invitat la ei de Revelion. (Ion Pribeagu) . ţineam la dînsa. lipsea de-o lună. Mi-a dăruit comorile-i divine. La baruri cu orchestre argentine. într-un cadru parfumat. Şmilică se uita zîmbind la mine. Şi cum vorbeam de dragoste tustrei. Iar din tablou.

spuse Lily Ştiu ce lungă orice clipă-i Stăpâneşte-te. picorul mic Cum să nu te-apuce dracii Lângă ea când stai un pic? De aia poate astăzi. . Şi gândindu-se la glasu-i Ca un zvon divin de harfă Îşi şopteşte încins de doruri: . ai răbdare . Porţelanuri şi covoare. mozaic. stofe. unde nu se poate spune. Chihlimbar şi abanos Şi orice marfă preţuieşte După ochi.. mă tulburi Prea mă strângi şi prea mă pipăi Fii cuminte. după miros. Cum e-ndrăgostit de Lily O fetiţă foarte fină Iară nunta-i hotărâtă Numai peste-o săptămână George a devenit vulcanic Şi e plin de nerăbdare Fiindcă Lily e o păpuşă Blondă şi fermecătoare.Apeciere George-i negustor de firmă Şi are o prăvălie „chic” Cumpără şi vinde mărfuri Blănuri.Faină marfă.. Vai Georgică. bună marfă! Sâni frumoşi şi braţe durde Pulpe dulci. George Când a prins-o-n odăiţă A pupat-o plin de pofte Şi pe ochi şi pe guriţă Şi strângându-i trupu-n braţe Plin de voluptăţi nebune A alunecat cu mâna.

George îşi miroase palma Şi apoi discret îngână .Mai ales şi nu uita Că peste o săptămână. toată e a ta.Asta-i marfă care poate Să mai stea o săptămână? . Toată.

Am păr în nas şi în urechi Şi aduc puţin cu Brahmaputra Mi-e capul bleg şi lătăreţ. Din loje nu mai văd de loc Şi în tramvai mă pierd cu totul Şi aşa cum sunt un fleculeţ Încât mă poţi în palmă ţine Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! . De sunt urât şi nătăfleţ Şi n-am nici muşchi.Poezii impertinente Ion Pribeagu Autoprotret Ca un savant din vremuri vechi Îmi plimb prin cafenele mutra. Toate femeile m-adoră. Picioarele: două prăjine. Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Deşi sunt tont şi fonf şi slut Şi am o mască incoloră De cimpazeu sau de mamut. nici intestine. Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Sunt mare cât un năpârstoc Şi poţi să mă măsori cu cotul.

Mă simt atâta de frumos De parcă aş fi ales de muze. Urmat de membrele-mi confuze. Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Când intru în baie voluptos. Mă oglindesc şi-n mod glumeţ Mă felicit şi-mi zic în minte Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! În fine sunt un specimen Cum nu-i al doilea sub soare Port pijama şi port joben Şi bătături port la picioare De n-am la Academie jilţ Şi n-am smaralde sau rubine Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! . nici şolduri pline. Şi dacă n-am profil semeţ Nici umeri laţi.Sunt ştirb şi tâmp şi am pistrui Şi o aluniţă imbecilă În loc de nas am un cucui Şi-s cocârjat ca o gorilă N-am simpatii şi n-am dispreţ Şi n-am nici maniere fine Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Am trupul plin de vânătăi Şi pe chelie fire creţe Şi am luat chiar premiul întâi La un concurs de fumuseţe.

eu am acasă Trei fete de măritat. . după Vreo găină. Găinuşe şi răţuşte Câte-un puişor de-un kil De voiai o gâscă grasă N-o găseai decât la Smil. o miroase Şi mi-o pipăie un ceas.Dragă.Ce mai faci? Ce să fac? E criză mare Şi vânzare nu-i deloc Chiar de-mi vine. tocmai ca la tine Şi la mine e la fel. pe dreapta Lîngă cârciuma lui State Avea Smil o prăvălie Şi vindea păsări tăiate.Nu. unul. un boboc. pe Văcăreşti.. eu n-am păsări tăiate Spuse Avram cu îngândurat Însă.Cum la fel e şi la tine? Zice Smil cu răutate Ai şi tu o prăvălie Unde vinzi păsări tăiate? .La??? Sus. vezi.. Pleacă apoi. Cum stătea el într-o seară Printre raţe şi gânsaci Intră Avram în prăvălie Şi-l întreabă: . O ia în mână. că-i pare scumpă Şi eu stau ca un tembel . o întoarce O apropie de nas O suceşte. .

Patriarhal Fâlfâiri de boare roze Se strecoară în infinit Când pe drumuri sure trece Popa Neacşu obosit. De departe Cu un sfânt poţi să-l asemeni Când cu dragoste împarte Pilde bune între oameni. Nalt e popa.Ce zici coană preoteasă Hai părerea să ne-o dăm: Vrei să stăm întâi la masă Şi apoi să ne culcăm? .Ce pot eu să spun părinte? S răspuns în grabă ea Facem cum vrei tu prea sfinte Şi pe urmă vom mânca! . Urcă popa spre colină Răsfirându-şi barba-n vânt Vesel c-a-mpărţit lumină Şi iubire pe pământ. Când să intre în curticică Preoteasa în trei cuvinte Îl întâmpină smerită Bine ai venit părinte! Să trăieşti! Îi spune dânsul Luminat de-a lunii rază Şi trudit de-atâtea slujbe Popa-n jilţul lui se-aşează .

De unde aţi cumpărat? Din înaltul plin de boare rece, Curg serpentine de carmin Şi un domn – că-i zicem Toma – trece Pe bulevardul Bolintin. În urma lui, cu doi-trei motri Cu pasul rar şi săltăreţ Venea Manole zis al Petrei Cu nasu-n vânt, cu părul creţ Şi cum trecea prin filieră Şi parc şi oameni şi decor Lui Toma-i scapă-n atmosferă Un pârţ urât mirositor. Un aer greu, de neft, de varză, Ce-i intră în nori, în gât, în oase Şi împrăştie, până să se piarză Suspecte gaze puturoase. Manole adulmecând aroma Ce întreaga-i fiinţă îi ispiteşte Aleasrgă iute după Toma Şi-l opreşte: - Scuza-ţi, vă rog - a spus Manole Vibrând cu vocea-i ca o strună Dar, unde aţi cumpărat fasole De-o calitate aşa de bună?

Boul şi Măgarul Pe pajiştea scăldată în bronz şi soare Pe drumul dintre Zlata şi Cahul, Venea un bou voinic şi mare Şi era ferice şi sătul Dinspre hârtoape pe hăul de lumină, Umbrind cu trupu-i schilav tot platoul, Un biet măgar, venind înspre colină Se întâlneşte nas în nas cu boul. - Ce-i cu tine mutră pirpirie, Întreabă boul. Ce mai este nou? Şi i-a răspuns măgarul: - Ce să fie? Deocamdată-i rău stimate bou. De când mă ştiu, mă lupt cu disperarea Într-una stors de vlagă, fără rost, Stăpânii mă tot bat de-mi rup spinarea Şi în urmă, mai descoperă că-s prost. Şi uite aşa îmi târâi biata humă, Şi-mi deapăn visul, trudnic şi plăpând De jalea mea toţi oamenii îşi fac glumă Şi rabd şi tac şi-a pururea flămând. - Sărmane măgar, ce soartă imbecilă... Hai vino-ncoa, căci am porumb şi mei Şi grâu... îngână boul plin de milă Hai vin-o şi mănâncă tot ce vrei! Te va servi, pe întinsul de verdeaţă Cu fân mirositor crescut pe dreapta Cu apa de izvor, cu iarba creaţă, Chiar vaca, drăgălaşa mea nevastă. Într-adevăr, în liniştea opacă Măgarul s-a-ndopat cu frenezie, Apoi privind cu ochi tâmpiţi la vacă Îşi spuse în gând: - Ce vacă durdulie! Ce languroşi sunt ochii ei ... cum zburdă

Cu coapsele şi sufletu-mi adapă Ce fină e, ce nostimă şi durdă Încât parol că-mi lasă gura apă! Şi întocmai ca un frate din Granada I-a sărutat copita să-i complacă, Ea îi zâmbi, făcând-şi vânt cu coada Şi el ca un măgar s-a dat la vacă. Când se întoarce boul pe coline, Văzând şi el ce coarne mari purta. MORALA: Când eşti bou, ia seama bine Să nu chemi măgari la masa ta.

Bossa Nova Gică-i director de bancă Om cu faimă în lumea mare Are vilă şi maşină Şi-o soţie încântătoare. Nu ştiu dacă-i din Calcutta Uruguay sau Britreia Ştiu atât că e frumoasă Şi o cheamă Salomeia. plini de păcate De te bagă-n draci. să se impună Şi-imai dă de cheltuială Două mii de lei pe lună. . Ocupat peste măsură Cu afaceri o grămadă Vine în fiecare miercuri Pe la draga lui s-o vadă. Are braţe de zăpadă Trup felin. nu alta! I-a luat garsonieră La ciclop. Dar să fie în nota vremii Într-o lume capricioasă Şi-a luat – că aşa e moda Şi-o amantă delicioasă. sculptat cu dalta Şi doi ochi.

Uite ce-ai să faci. . Sunt un om nenorocit” Rifca mea-i atât de dulce Şi are atâta sexapeal Că nu trece un an şireata Îmi trânteşte un copil Am vreo zece să-mi trăiască Toţi sunt sănătoşi ca tunul Şi-mi sunt dragi dar ce nevoie-i Să-mi mai nască unul? Şi-am venit la tine Rabi Dă-mi un leac să-mi folosească Poate Dumnezeu pe Rifca De copii s-o izbăvească. Rifca De copii s-a lecuit. îi spune Rabinul cu ochii dulci Noaptea când soseşti acasă Şi ai vrea ca să te culci Să te ţii întodeauna De povaţa mea înţeleaptă Să te urci pe partea stângă Şi cobori pe partea dreaptă. Dacă faci aşa şi totul Cu stricteţe şi păzit Poţi fără grijă. Au trecut trei luni sau şapte Sau chiar opt să fi trecut Şi la Rabin într-o vineri Intră Aizic abătut.Popasul lui Aizic Tirr La înţeleptul Rabi Mendel Vine Aizic Tirr smerit Şi îi spune:”Raşi dragă. Şi mâhnit şi neferice .

Ochi-i galeşi multe spun Şi plângând aproape. iar mie Mi-a fost chinul inutil Fiindcă uite azi noaptea Rifca Mi-a născut iar un copil.Vai de mine! Exclamă Aizic După vorba ta înţeleaptă M-am urcat pe partea stângă Şi-am coborât pe cea dreaptă. întreabă Rabi Scărpinându-se în nas – Nu cumva trecând pe acolo Ai făcut un mic popas? . ca omul! Ce să fac? Parcă poţi să treci pe acolo Să nu poposeşti un pic? . Dacă ai poposit l amijloc Ca un pusnic în câmpii Aizic Tirr Du-te la dracu Cum vrei să nu faci copii? . .Un popas? Făcui desigur Deh.Rabi.Dar ia spune. zice: .Văd că na-i pătruns povaţa-mi Zice Rabi plin de fiori Nu ţi-am spus să urci pe stânga Şipe dreapta să cabori. n-a fost leacul bun.nu cumva întreabă Rabi Cu un surâs ce-i schimbă faţa Ai uita ce-am spus sau poate Mi-ai nesocotit povaţa? . N-a fost leacul bun. .

Mergeţi înspre mănăstire? A întrebat o maică aparte .Cu plăcere şi evlavie Celui Veşnic mulţumim! . Vorbele pieriră risipindu-se ca fumul Dar de-odat se opriră Nu cumva greşt-au drumul Parcă alta e şoseaua spre lăcaşul mântuirii Nici o casă nu se vede şi nici turla mănăstirii Nu mai ştiu ce să mai facă Să se oprească în zăvoi? Să mai meargă înainte? Sau să meargă înapoi? N-o să lase la anaghie două maici fără ajutor Însă Dumnezeu e mare şi a toate îndurător Şi în timp ce implorează milostenia Sfintei Vineri Ca prin farmec apărură chiar în urm alor doi tineri. . Două tinere măicuţe În sutane lungi şi grele Trec pe drumul plin de soare De nisip şipietricele. la mănăstire. Harul domnului de-a pururi Scaldă în sfânta psalmodie Chipurile lor suave Pline de cucernicie Într-atât de cufundate Maicile prea cuvioase Că nici n-au băgat de seamă Că a trecut de ora opt.Da pe-acolo trecem Însă noi ne ducem mai departe .De ne daţi îngăduire.Şi luna a închis un ochi Soarele îmbracă în aur Şi în păienjeniş de fire Tot întinsl care duce La Costeşti. noi putem să vă-nsoţim .

colo.. de Raiul sfânt Şi despre iertarea celor Păcătoşi de pe pământ. Iarbă verde mătăsoasă Ce te-ndeamnă şi te cheamă Şi-un crâmpei de sare albastră S-a întins ca o năframă. câte-un păătuf de iarbă. Restul nu interesează Doar o voce sub copac Îngânat-a:Iartă-i Doamne Iartă-i că nu ştiu ce fac. Le-a vorbit de Magdalena De Infern.Ba al meu dragă Varvară Ştie încă foarte bine.! . Iar Eulampia de alături A răspuns printre suspine . Tot mergând de ele aproape Sângele a început să fiarbă Şi alăturea ici.Şi-au pornit în grupă tuspatru Pe şosea încetinel Panait la braţ c-o maică Şi cealaltă cu Ionel. Până le-au convins în fine Plâns-au ele mai mult de-un ceas Pentru odihnă ar fi mai bine Ca să facă un mic popas. Şi s-au aşezat pe iarbă Pe când luna ce-i privea Prevăzând ce-o să urmeze A închis un ochi şi ea.

o surprindă Şi căşeluşul stă în pat.Şi căţeluşa stă în pat Mimi are o fată blondă Vea ochi mari şi păr buclat Un sân superb. Sprinţară ca o căprioară Mimi iubise un băiat Şi într-un amurg de primăvară Simţind că focul o înfioară I-a dat tot visul de fecioară Dar el se vede că a uitat Şi căţeluşul stă în pat. În negre nopţi de insomnie Mimi cu suflet tulburat Să uite dorul ce-o sfăşie Şi dragostea –i atât de vie În camera trandafirie Privea protretul lui pictat Şi căţeluşul stă în pat. Când somnul încerca s-o prindă Mimi cu corpu-nvăpăiat Privindu-şi formele în oglindă Ofta cu jale. A vrut un moş cam reumatic S-o ia cu el într-un palat Şi s-o iubească singuratic Dar ea cu ochii de jăratic Gândind la tipul ei simpatic Dintr-un cuvânt l-a refuzat Şi căţeluşul stă în pat. suferindă Că nu e nimeni s-. Şi-n cuibul ei de curtezană Veneau priteni pe-noptat . o pulpă rotundă Şi avea şi-o fire vagabondă Şi ca oricare demimondă Avea un căţeliş buclat.

Amurgul depăna-n tăcere Al vremei cer. Pe braţele de nuferi albi Înfăşura-voi cu alint Bujori şi stânjenei şi nalbe . argintat Şi trandafiri mureau în sere Iar Azorel visa-n tăcere Şi îi plăcea să lingă miere În salonaşul crenelat Şi zi şi noapte sta în pat. cinzeacă Şezând pe sofaua egipteană Sau pe divanul fermecat Şi căţeluşul stă în pat. Din flori să-ţi împetesc cunună Aş vrea din flori să-ţi împletesc cunună Pe strat de crini să mă inspir Să-ţi cânt în nopţşile cu lună Pe o pajişte cu trandafiri... fumau havane Şi apoi ??? băietane Cădeau lascive în păcat Şi căţeluşul stă în pat.Şi beau ermuth. Din mirt să-ţi cânt: romanţa vieţii Şi ochii tăi senini şi mari Să sorb nectarul tinereţii Sub streşini de mărgăritar. coniac. Veneau fecioare şi cucoane În buduaru-i parfumat Şi ca să uite de canoane Fumau haşiş. Ţi-oi pune dali în cosiţe Şi orhidee înnourate Pe frunte flori de lămâiţă Pe umeri şipe sân muşcate.

În prag voi presăra din verme În ritmul versului sărac Imaculate crizanteme Şi sângerânde flori de mac... Din siclamene şi cicoare Ţi-oi împleti un cuib boem S-adormi pe cuib de lăcrămioare Cu gândul la acest poem.. . Ţi-oi atârna pe şold lalelel ??? şi „Nu mă uita” Ca toate gândurile mele Să guste din gura ta. Uitând de doruri şi regrete Şi prinşi de-ai dragostei fiori Avea-vom crioni şi violete Şi poate şi un copil Din flori.Şi chiparoase de argint.

Că a iubit în tinereţe Un nepot a lui Ştirbei Şi cum neamul lui fu contra S-a-mpuşşcat din cauza ei. O ştia tot târgul. o închipuire Că veneau sin alte oraşe Grup de tineri să o vadă. I-a rămas ceva avere Acareturi de moşeancă Şi din moşioară banii Care îi ţinea la bancă. Ea atunci – chiar la mormântu-i A jurat că-n viaţa toată n-o să se mărite pururi cât trăi-va.Nu ştiu în parte a ţării Mi se pare că-n Gheorgheni Locuia o bătrânică De vreo şaptezeci de ani. Iară anii trec ca vântul Goana vremii n-are leac . niciodată. deşi Foarte rar ieşea din casă Şi trăia în oraş departe Singurică şi retrasă. Nu avea vecini. o minune Un tablou. Se spunea că ar fi odrasla Unui mare bogătaş Care avusese întinderi Şi în Vlaşca şi în Iaş Şi frumoasă. nici neamuri Şi cu taina ei în gând La biserică în duminici Seducea din când în gând.

Şi încet. trecuta Peste jumătate de veac. Caută-mi un om din gloată Şi trimite-mi-l încoace Cu fiinţa mea să facă Tot ce vrea şi tot ce-i place. Să mă strângă lung în braţe Tot aşa ca pe-o ţărancă Şi am să-i dau o recompensă Că am bani destui la bancă. Ca o umbră selenară Îşi târăşte paşii grei N-a rămas nimic din nuriii Şi din frumuseţea ei. mă iartă Că grăi-voi cu păcat Dar în viaţa mea pustie N-am ştiu ce e bărbat. Popa milostiv să scape Bietu-i suflet păcătos I-a trimis un om din piaţă Un hamal foarte vânjos. Cărui i-a vorbit cu milă Şi îndurarea celui sfânt Despre buna învoire Între oameni şi pământ. încet. Într-o zi pe poapa Neacşa l-a poftit la ea acasă Să-i destăinuiască chinul Care sufletu-i apasă. . . Nu vreau să ajung în slava Din cereasca Lui grădină Fără nici o îmbrăţişare Şi în vârstă şi virgină.Prea sfinţia ta.

Chiar a doua zi dimineaţă Popa Neacşa s-a îndreptat Înspre casa bătrânească s-o dezlege de păcat.nu ştii unde-i baba care Care stă de-atâţia anii ? .Mai cu seamă despre pilda Cuvioasei Paraschieva „Cine pe semeni ajută răsplătit pe dată fi-va”! S-a rugat de acela care Stă cu îngerul la masă Să gonească necuratul Dintr-o fiinţă păcătoasă. Şi s-a dus să izbăvească A ispitelor furtună Foarte mulţumit că astăzi A făcut o faptă bună. . . A intrat popa în sală S-a uita prin încăperi Bărbatul era acolo Dar femeia nicăieri.Păi s-a dus din nou la bancă Să mai scoată nişte bani.

Dan Beşleagă? Da! Se află Însă în comformitate Trebuie îndeplinită Încă o formalitate. .Vesela Familie Într-o zi la societatea „Pheonix” de asigurare a intrat un domn în vârstă slab. . cu ochelari de soare.Dan Beşleagă. cu ochelari şi vârstnic În răspunse: .Da.Dan Beşleagă? Un moment Ca să văd în fişe dacă Nu-i vreun inconvenient. vedere scurtă Ai şi semne de vărsat Nu întruneşti anume puncte Ca săă fii asigurat.Nu se poate! Eşti slăbuţ.Cum îl cheamă? . Iei un formular cu timbru Şi îl completaţi acasă Şi veniţi cu tata aicea Marţi sau miercuri dimineaţă.Aş dori – se adresează Funcţionarului din faţă Ca să fac asigurare Cum m-am hotărât pe viaţă? Funcţionarul. . . măsurându-l Cu minuţiozitate Slab. dar tata – zise domnul Care-i mai bătrân ca mine E asigurat aicea De un deceniu şi mai bine. .

Se însoară! Da! Cu toate Că sunt contra lui părinţii! .??? ??? Cu nepoţi şi cu nepoate Toţi la nunta lui bunicu . bunicul se însoară? Asta-i culmea! Pe toţi sfinţii .Cum.

oborul. Pe când noi făuritorii .Asta zic şi eu noroc Într-atât ne-mbată viaţa Cu iluzii şi strădanii Că nici nu băgăm de seamă Cât de repede trec anii. conu Nicu Şi luat cu asalt naiada. Cred că nu importă urbea Dacă-i Râmnic sau Focşani Totul e că eu pe-atuncea Avea optusprezece ani. Şi-n oraşul plin de crâşme Şi cu centrul plin de praf Nu era nici un teatru Şi nici cinematograf. După ărogramul artistic Chefuiau cu curtezana La conac sau la moşia Monteoru sau Grăjdana. Fiindcă atunci patronul Numere de-atracţie noi Balerine apetisante Chiar şi cântăreţi de soi. ??? ??? Pompieri. gata Şi vreo două cafnele. Singurul loc mai vesel Al oraşului stindard Era varietul Filip Un şantan de bulevard. Cum sosea vreo vampă „bine” Năvălea protipendada Conu Bubi.

De poeme şi himere O priveam cu jind. Într-o seară. Şi cum se zvonise o şoaptă Pe la Kraus La cafenea Că deţi dai o stă în mână Poţi ca să petreci cu ea. albe subţirele Picioruşe crizanteme Care te chemau spre ele. Însă cine dintr-ai noştri Din pleiada cunoscută Îşi putea permite luxul Ca să-i dea divei o sută? Şi atunci Aurel propuse O ideeie salvatoare: Să putem strânge o sută Punem 5 lei fiecare. ştregari voioşi şi timeri Nici o taină nu ne scapă O doream şi tuturora Ne lăsase gura apă. sorbind-o C-o cafea sau cu o bere. Noi. Şi jucăm la loterie Înodăm frumos batista . tot la Filip Debutase o actoriţă Cu trup zvelt şi ochi şăgalnici Şi cu fragă de guriţă. în grupe Şi ne ameţea cu-n cântec: „Vin la Tanţa să te pupe” Avea părul spic de aur Braţe. Fermeca în potop de aplauze Pe bărbaţii toţi.

prieten Cum pentru o desfătare Ce ai petrecut cu mine D-ai o sută aşa de mare? Eşti agricultor? Ai rente? Sau bancher cu acursale? Fiindcă ştiu din auzite Că poeţii n-au parale. Zis-făcut.Şi cine câştigă suta Ăla merge cu artista. Ştiu. Nicx astăzi nu ţtiu Nici când a trecut minuta Nici cum m-a bătut norocul Ca să-mi iasă mie suta. dragul meu. . Restul: cuib de poezie Vis şi voluptăţi divine Care le-au descris şi alţii Maul mai bine decât mine.Spune-mi. c-un buchet de violete Şi-n ţinută elegantă i-am palmat în mână suta Şi ea. că înălţat-am Mulţumiri lui Dumnezeu Pentru marea fericire Ce-a căzut pe capul meu. a depus-o în geantă. atâta. Pot s-adaug amănuntul Că înrâuirt de stele I-am compus în versuri tandre Un sonet şi trei rondele. Într-atât a înduioşat-o Versul meu înaripat Că frumoasa Mesalină Cu glas dulce m-a întrebat: .

Vai.. că eşti cel mai simpatic Dintre ceilalţi curtezani Mai ales că scrii şi versuri De la tine nu i-au bani. . . Când văzui că umblă în geantă Am simţit în vine foc Şi mi-am zis: Slăvit fi Doamne Asta zic şi eu noroc! Şi cu graţie felină Şi-un surâs descris de zei Iar m-a îmbrăţişat cu patos Şi mi-a înapoiat: 5 lei.. nu se poate! Şi strângându-mă în braţe Mi-a şoptit cu voluptate: Tu. a psus ea drăgăstoasă Nnu se poate.Îmbăta de-accentu-i sincer Ca să nu stric feeria I-am destăinuit de-a capo Cum a fost cu loteria.

Tot una e Rifca a venit la Rabi Şi e plină de obidă: . De se-apropie sortitul Pentru clipa de noroc Tu picioarele din oală Nu le scoţi deloc. toată noaptea Ţi picioarele în oală.Rabi. deloc! Dacă asculţi povaţa asta . . nu se poate Firii să vă împotriviţi Chiar şi în Scriptură zice: „Creşteţi şi vă înmulţiţi” .Da.Uite ce-ai să faci femeie: Mâine dis-de-dimineaţă Mergi şi-ţi târguieşti o oală Cât mai mare de la piaţă Iar târziu când vraja firei Te învăluie domoală Toată noapte. să mă scape. Dă-mi un sfat că tu eşti ţadic Eşti un Dumnezeu aproape Sau citeşte-mi un psalm şi roagă-l Să mă scape. Rabinul deschide o carte Murmură o rugăciune Şi cu ochii către ceruri Se înclină şi-apoi spune: . dar am copii vreo şapte Fete mici şi băieţei Numai cel de sus mă ştie Cât de greu o duc cu ei. sunt neferictă Iarăşi am rămas gravidă.Greu femei.

. nu se poate Să rămâi însărcinată. . uită-te la mine Iarăşi am rămas gravidă.cum se poate! Îţi spusesem.Păi. .Nu mi-a folosit povaţa Zise ea foarte timidă Fiincă. Când te-oi duce la culcare Tu. cinstite Rabi Zice ea cu mult lipici n-am găsit o oală mare Şi am luat două mai mici. să vezi. Opt luni au trecut degrabă Sau chiar nouă mi se pare Şi într-o zi venind la Rabi Rifca.Care-i binecuvântată Nu se poate. dar cu burtă mare. picioarele amândouă Să le ţii într-o oală mare! . ..

să te ştie Cum ai ridica rochiţa Şi-am pus mâna iei o mie! Zâna strânsă-n faldul rochii Se mlădie ştregăreşte Şi îi face semn cu ochii Că primeşte. Ah puţin. Iane Mai acum o săptămână Voiaja c-o cuconiţă Mai frumoasă ca o zână.. multe nu-s Durde. Pulpe roze.Nu e nimeni cuconiţă Să te vadă. o mie aş da acuma Dacă m-ai lăsa agale Să pui mâna. puţin mai sus! Se ruga mieros şi lacom .. câte puţin. nu se poate! . că primeşte Grecu e robit de farmec Iară zâna foarte fin A săltat în sus rochiţa Puţintel. dulci şi dolofane.Ce frumoasă eşti coniţă! Lei.Nu ţi-e ruşine? Vai de mine. doar o clipă Pe pulpiţa dumitale Zâna roşie ca focul Şi cu buze însângerate A răspuns: .Omnicist În expres un tânăr. Grecul adirându-i chipul Feciorelnic şi cosiţa N-a răbdat ca să nu-i spuie . vede Iane Cum în lume.

nu pune mâna . mai sus. nu! Răspunse Iane C-a rămas perplexă zâna Grecul. om cinstit rămâne N-are bani.Nu. nu.Gata-i îi vorbeşte zâna Rochia-i peste sânii mei Hai degrabă pune mâna Pune mâna unde vrei! . .Şi o sorbea cu ochii duşi Încă puţintel coniţă Puţintel mai sus.

Doamne. Mare Paznic Pestea-a Raiului fântână Plictisit de-atâtea veacuri Să tot stea cu cheia în mână Într-o zi s-a dus la Domnul Prea supus şi prea smerit Şi îngenunchind în faţă-i Petru astfel i-a grăit: .Căpriţa sfetnicului Petru Sfântul Petru. Ajungând în capitală Fercheş. ia-ţi cartelă Şi te du! Te du cu bine. Şi la „Compescaria” într-una Bea „Segarcea” şi „Crăcană” Toată lumea a ţinut-o Numai în chefuri şi-n antren Vizitând seară de seară „Pescăruş” şi „Monn Jarden” Că îmbătat de-atâta farmec Şi de patimi juvenile Şi-a întârziat concediul Cu vreo trei ori patru zile . tânăr şi cu bani Că puteai să-i dai ca vârstă Douăzeci şi opt de ani S-a încurcat c-o femeiuşcă Nostimă şi dolofană.Bine Petre! Se aprobă Ce nu fac eu pentru tine Treci la cadre... din străfund de vremuri Te slujesc fără prihană Am şi eu o rugăminte Fie-ţi milă şi pomană Dă-mi concediu de odihnă Doamne pururi lăudat Doar o lună Nalt Prea Sfinte Căci sunt om şi sunt bărbat! .

-Bine Petre, nu ştii oare Că după regulament Orice întârziere înseamnă Cum că n-ai fost vigilent? - Ba am fost Nalt Prea Sfinte, Zice Petre fericit, Însă în timpul nopţii Părinte Uite, m-am îmbolnăvit. Două nopţi şi patru zile Am zăcut în odăiţă Şi mă tot hrăneam cu lapte Doar cu lapte de căpriţă Dacă n-ar fi fost căpriţa Să mă vindece de toate Zău, muream, muream de tuse Doamne Sfinte şi Îndurate A trecut o vreme lungă Petre Sfântul cum vă spun Se topea de dor săracul După dulcineea lui. O vedea frumoasă, durdă Gura roşie, ochi adânci Trupul de nimfă care zburdă S-o tot sorbi, s-o tot mănânci... Drept la Dumenezeu se duse Şi îi zise rugător - Doamne, nu mai pot de tuse, Dă-mi concediu c-am să mor! Şi dacă mă sting, cu mine Piere ultima mlădiţă... Să mă vindec leacul este Numai lapte de căpriţă! - Bine, îţi dau o lună – zise Domnul zărilor senine Dar când vii, aduci şi capra

O aduci aici cu tine. - O aduc, Înalt Prea Sfinte O aduc numaidecât Cum o ştii, în patru labe Şi c-o funie de gât. Şi mâhnit, gata să-i spargă Inimioara pătimaşa Se întreba – Şi acum Petrache Spune, pe unde scoţi acum cămaşa A pornit cu ascensorul Din eter, azur şi nea Într-o clipă nea Petrică Sprinten, fercheş, fu la ea. Nopţi şi mile delirante De iubire nesfârşită Petrecut-a Sfântul Petre Cu căpriţa lui iubită. Când să se termine luna Petre îşi aduse aminte De făgăduiala dată Prea Eternului Părinte. Şi îi spuse: „fată dragă Eu socot că-i foarte bine Ca să nu-mi pierd slujba în ceruri Trebuie să mergi cu mine. Dumnezeu nici nu prea vede Te strecori încet şi atât Goală şi în patru labe Şi cu o funie de gât. Ascensorul te aşteaptă Te îmbarcă în el frumos Şi în două- trei minute Scumpo, vei ajunge sus.” Ce să facă biata fată

A primit cu mult curaj Şi de ce să nu profite De asemenea voiaj? Dezbrăcată, e o minune Trup de nimfă, ca-n poveşti Nea Petrică, Nea Petrică Ce pramatie îmi eşti...! S-a urcat în cer cu dânsa Şi o îndeamnă mereu - Hai căpriţă, hai cu nenea Să te vadă Dumnezeu! Cum ajunse în zenituri Şi-au deschis spre tron portiţa Dumnezeu luă ocheanul Şi-ndelung privi căpriţa. A privit-o încă o dată Dinapoi şi dinainte Şi a izbucnit năvalnic: - Eu când zămislit-am capra Printre vite consacrate Avea în faţă ţăcălia Şi avea ţâţele la spate. Dar cu capra ta Petrache O brodişi ca Eremia Că are ţâţele în faţă Şi are în spate ţăcălia!

Mutterlein.Vai de mine şi de mine Stau şi mă întreb într-una Cum de nu-ţi este ruşine? Tu.Deosebire Moritz. i-a spune-mi Dar să nu fi supărat Ce deosebire-i între O femeie ş-un bărbat. nu mă enerva Cum se poate main leibchen Să mă-trebi aşa ceva Un băiat ca tine învaţă Şi nu întreabă aşa hai-hui Chestiuni neruşinate Care nu-s de vârsta lui. să nu te superi Dar aşa vrea să am o lămurire Ce deosebire-i între Un bărbat şi o femeie? . un elev cuminte La liceul din Bacău Într-o zi pe negândite L-a întrebat pe tatăl său Papalâcule. Moritz. _-Vai de mine şi de mine Moritz.Asta da obrăznicie . model în toată clasa Şi în tot liceul chiar Să vorbeşti aşa cu mama? Piai din ochii mei! Măgar! Moritz – dezolat de atâtea Observaţiuni amare Profesorului îîi spune Tot aceiaşi întrebare. . însă nu se lasă Şi aşa cum şi-a propus Plin de nevinovăţie La mămica lui s-a dus.

Dascălul – Albert – pe Moritz Îl întreabă rugător .Mama? 37 poartă Iar dascălul. Precum vezi deosebirea Este numai între picioare. ce număr Poartă mama la picior? . .Ia să-mi spui.Tata? 41 cert! . Albert Mai întreabă: .Deci mămica 37 Tata 41 are. te rog.Dar tăticul? .

pe gură mă săruţi! . un fel de Bocso Hipnotizator de rasă Voiaja-n expres cu o doamnă Tare dulce şi frumoasă. .Ah.Eşti sub magica-mi putere Zise el cu glas drăcesc Şi ai să execuţi cu vrere Tot ce-am să-ţi poruncesc! .acum te umpli Ştraşnic de blenoragie! .Fakirul Un fakir.Ah. ce fac scumpo? A întrebat-o el sedus .Şi-acum ce mai fac păpuş-o? Iar frumoasa în letargie A şoptit: . . Profitând că în ora aceea Nimeni n-o să-l deranjeze Hipnotizatorul încearcă Doamna s-o hipnotizeze O fixează adânc în ochi Gata gândul să i-l sfarme Că frumoasa închide ochii Făr voie şi.adoarme. cu gesturi iuţi A întrebat: ce fac acuma? . respunse ea în deliru-i îmi ridici rochiţa în sus..Şi acum..Da! Răspunse adormita Iară el.

Moş Niţă Găsi prilej de compliment: Ce păr frumos ai.. privind în sus. Scos din fire. privind în sus.Secretul lui Hector O zi de mai nici cald. moş Niţă trece Cu Azor şi Hector. un tezaur . . Ce faci frumoasă coniţă? Şi pupă mâinile amândouă.Merci beaucoup! Dar mătăluţă? . Şi mârâiau cu nesimţire Şi se trânteau în prund smintiţi Că adesea moş Niţă.. cum la alţii nu-s Câinii îi trec printre picioare Privind în jos. Ieşii la aer o lecuţă Cu pechinezii la plimbare Şi-n timp ce firea stă să fiarbă Căţeii se jucau nespus Tot tăvălindu-se pe iarbă Privind în jos.! a zis moş Niţă Privind cu ochii plini de rouă. să se plimbe Cu cureluşe lucitoare Şi funde. Pe pajiştea cu roşii muşcate Venea o blondă încântătoare Cu picioruşe minunate Şi într-o rochiţă scurtă tare... O ce plăcere..Comsi-comsa! Văzând că-i soare. Spunea: Ţi-ai dracului să fiţi! Au mai vorbit de-a ei rochiţă De-al câinilor temperament Şi pururea galant.. nici rece Ca atmosfera s-o mai schimbe Prin Cişmigiu.

De parcă soarele subit Te-a nins în păr cu stropi de aur Şi-n bucle raze ţi-a-mpletit! Prin prund cu salturi jucăuşe Azor şi Hector cum v-am spus Se încurcau printre picioare Privind în jos. javră rubicondă Lui Azorel a prins să-i spună: . privind în sus Dar Hector.Moş Niţă crede că e blondă Dar numai noi ştim că-i brună! .

Letru zice La un doctor vine Natan Cu o mină foarte rea . . studente. Titus Însă totul e-n zadar! . Leibu din Lipscani Care a împlinit acuma Şaptezeci şi opt de ani Şi el zice că mai face (şi adaugă surâzând) Chiar de două ori la rând. dar eu am un prieten Leibu. Picoliţe servitoare Şi-n hambare şi pe iarbă Şi la Cluj şi la Sovata Şi-n cabine la Mamaia Ce mai vrei? De-acuma e gata! . chestiunea aceea Nu mai merge cum mergea Am luat şi cantaridă Şi pilule de muştar Icre negre.Câţi ani ai? .Dar. Perla.Zice? – Întreabă domnul doctor Şi un gând îl străbătu Dacă zici că Leibu zice N-ai decât să-i zici şi tu! .Şaptezeci şi unu! .Apoi gata: Ce mai vrei? Gata ai iubit atâta Zeci şi sute de femei. Cuconiţe apetisante Văduve încântătoare Dame de chantan.Doctore.

plină de graţii: . dulce şi suavă .Da. nimeni Vii aicea pe la trei Eu te „fac” la loc cu grijă Şi dai zece mii de lei Şi-a plătit frumoasa Tanţa A plătit cu înfiorare Ce nu face o fată bună Să mai fie „fată mare”? După trei luni.Ce mă fac? De află mama E dezastru.Iar virgina Tot high-life-ul Capitalei Şi Grand-mond-ul din palate Toţi ştiam că doctor Bimbo Are o specialitate ??? ce a greşit în pas de seară Doctor Bimbo o „tratează” Şi o face iar fericită. Multe fete de familie Ce-şi pierdură chambra floarea Au venit la el şi gata El le-a reefăcut „onoarea” Şi-a revenit la el şi Tanţa Blondă. . iarăşi Tanţa Tot aşa. dar locu-i mai sensibil. sunt disperată Ticăloşi mai sunt bărbaţii Dar acuma chestiunea Este foarte serioasă Mă cunun cu-n om de lume Şi vreau iar să fiu mireasă.Doctore. . iau otravă! N-o să afle nimeni.

să ştii Ca să fi din nou virgină Costă douăzeci de mii. iar şi plânge Şi la doctor iar apare. răspunse BimboDrept – privind în ochii ei Foarte dificil şi costă Patruzeci de mii de lei.O! Îţi fac un lucru rar Fiindcă acuma duduiţă Îţi fixez un fermoar. . câte zece Mii de leuşcani Fiindcă viaţa-i tare dulce Când ai douăzeci de ani.Zice doctorul. După patru luni sau şase Tanţa cea fermecătoare Iar greşeşte.Patruzeci? Dar ce-i faci oare? . .Foarte greu. .Cred că-i cea din urmă oară Zice foarte fermă Tanţa Fiindcă-ndată după nuntă Plec cu soţul meu în Franţa . S-a plătit de două ori.

un taur tânăr Şi-a găsit şi el de joacă Şi se înfigea prozaic Într-o dolofană vacă. Şi spre vale în iarba averde Având martoră o ieduţă Ţapul îşi vedea de treabă Cu o gingaşă căpriţă. Tot ce are în curtea lui Cum ajunseră la grajduri Unde caii se adapă Tocma-atuncea armăsarul Făcea dragoste c-o iapă. cum vă spun Moara. Şi îngrozită de ce vede Ea îi spune ruşinoasă: E dezgustător aicea Tot mai bine e acasă! Când să urce pe verandă . După ce au trecut prin vraja Dulce a lunilor de miere Petrecute în seri de doruri Voluptate şi plăcere Fică şi-a luat soţia Să-i arate.Cocoşelul S-a însurat boierul Fică Moşier din Drăgăşani Cu o fată tinerică De vreo douăzeci de ani. vitele moşia. Până şi câinii de la curte Zambilica şi Grivei Cam întorşi unul spre altul Făceau dragoste şi ei. Mai spre deal.

ăştia-mi plac.Uite. Nu vreau. scumpa-mi nevestică Cum e inocentă ea Şi timidă şi subtilă Să mai vadă aşa ceva! Nimeni nu mai are voie Ca să-şi mai facă aicea felul Fiincă aicea-n curte iubeşte Numai eu şi cocoşelul! Ordinul e sfânt. spuse.Au văzut ca într-un pastel Cum o găinuşe tandră Zbenguia cu-n cocoşel. . vătaful lui. Ea cu glasul îngeresc Uite.Uite. Şi nimeni Nu crâncneşte un cuvânt Dac-a poruncit boierul .Da. . îţi place? Întrebă Fică Bine puico. mă supui! Şi-a chemat la el degrabă Pe Bogdan. ??? Opreşti orice fel de mamifere Ca să nu aibă cu masculii Nici un fel de apropiere. Ciripeau voioşi şi sprinteni Săltăreţi pe tot meleagul Şi se tot pupau în ciocuri Că-ţi era mai mare dragul. ce frumos se joacă Şi ce splendid se iubesc! . dragă vătăşele De azi încolo ce să faci: Priponeşti toţi armăsarii Pui oprelişte la vaci.

coane Fică A intrat scroafa-n călduri.Gata! Ordinul e sfânt. Dar într-o noapte violentă Când nici nu s-a aşteptat A intrat Bogdan vătaful Foarte emoţionat. E cam galben şi ciudate-s Ale lui căutături: Coanne Fică. Ce ne facem? Mai întreabă Plin de spaimă vătăşelul Cine potoleşte scroafa Dumneata sau cocoşelul? .

??? Iartă-mă că îndrăznesc a-ţi spune Simt aşa ca o sfârşeală Nu ştiu. Dar se ţine bine. Doctoru-l consultă un pic. cum o slăbiciune. Foarte ades îl vezi cu o brună Sau cu o blondă ce-i zâmbeşte „Crai bătrân” îi spun amicii Dar el nu se sinchişeşte. Însă nu-i dau importanţă Şi din minte mi-o suprim Fiindcă am o întâlnire Cu o vedetă la „MAXIM” . om în vârstă. Şi cu maniere fine. Într-o zi vine la doctor Cam ţinându-se de şale: . îi spune Doctorul prieteneşte Şi am să-ţi spun eu. într-o clipă Ce te doare. O tratez cu băutură .Bravo! Spuse domnul doctor Ai succese la nubab Se cunoaşte cât de colo Că te place sexul slab. se-ngoaşă gluma. Fi pe pace. Am slăbit în balamale! _ Ia dezbracă-te.Cine e de vină oare? Doctorul Avrami.Totuşi doctore. nu-i nimic! . ce-ţi lipseşte? Domnul Avrami se dezbracă. Şi îi spune – cumpătare.Doctore. Deşi e cărunt la tâmple. Cred şi eu! – zâmbi Avrami.

Mai un calambur. Un drăcuşor cu păr bălai. cu drag la primul Zice Avrami cu curaj Dar i-a dat şi mie.Văd că nu respecţi regimul. Dar la vârsta dumitale De ce nu te opreşti la primul? . Nici prea-prea. însă parcă poţi Să ştii cât stai? Vorocle-s de farmec pline. N-am pretenţia naivă Că sunt om cu chibzuială Parcă e vreun om în lume Să nu facă vreo greşeală? Vii de ziua ei la Lola. Îi duci flori.Mai vorbim şi despre artă Sau despre literatură. Şi când cu lumină mică Primul merge suportabil. Şi de articolul „iubire” Nu duc lipsă nicodată. Sohnutul. Doctorul îl întrerupse: . cadouri. La al doilea însă gâfâi La al treilea sunt leoarcă.M-aş opri. dar parcă-parcă. La al patrulea etaj! . Mai o snoavă decoltată. o poantă.

.. aşa! . Şi au intrat în prăvălie I-a împachetat-o. superbă! . Coniţa. Un studio de pluş cu perne Lumină roşie. Apropiindu-se de dânsa Cu chibzuinţa sa acerbă O auzi cum îşi şopteşte . Frecându-şi palmele amândouă De doru-i Nae se sfârşea Şi-i savura din ochi şoptindu-şi Aşa. a plătit-o Şi foarte amabil. tânără şi tandră Voind să-şi compeseze gestul L-a invitat la ea acasă Şi-acasă. nenea Nae Politicos i-a oferit-o.. aşa. Bătrânul crai şopti ca prostul . vino mai degrabă Că nu-ţi stă nimeni împotrivă.Frumoasă rochie. privind într-o vitrină O foarte nostimă coniţă.Dacă atât de mult vă place Permiteţi-mi. îl imploră dânsa Nerăbdătoare şi lascivă Hai vino.??? Trecând prin centru nenea Nae Bătrânul curtezan de viţă Văzu.Superbă.. v-o fac cadou. toată goală.Vă place mult? Întreabă Nae . domoală Şi dezbrăcându-se frumoasa Rămase goală. aşa. spuse ea din nou . înţelegeţi restul.Hai vino.

.Plimbându-şi ochii pe femeie.De broască mi-am făcut eu rostul De unde-mi fac rost şi de cheie? .

ambii S-au îndreptat înspre şosea. . Sorbită lung. Ea în concediu în Făurei Iar el rămas în capitală Setos de farmecul ei. Cum nu aveau unde să meargă Să-şi stingă focul ce-i ardea Şi dornici unul de altul.Motiv serios Nu s-au văzut de aproape o lună. Mici. într-un tufiş sălbatic De orişice priviri ferit În iarbă s-au întis cu sete Şi s-au iubit şi s-au iubit Sfârşind împreunarea dragă.Tu ştii că de trei ani. într-una Ne îndrăgim iubita mea Dar astăzi şi a fost un vis.Cum să nu sar în sus iubite Răspunde ea cu mult lipici Dacă un ceas şi jumătate Am stat cu fundul pe arici . o comoară Şi sâni frumoşi şi braţe mari. Că avea Mimi ochi mari şi negri Şi dinţi albi. un farmec Săreai în sus nu altceva. . mărgăritari Guriţa dulce. cu mult nesaţ S-au sărutat încă odată Şi au pornit voioşi la braţ.

emoţionat.La vecinul nostru care-i Pianist. Curios cum sunt din fire Ieri discret ca un strigoi Am privit prin broasca uşei Şi-am văzut cum amândoi.Transpirat de-alergătură. Şi fiind cu haină nouă. Foarte bine! Tu Marin . A răspuns imediat: .Ieri văzând noroasă vremea.Spuneţi o proposiţiune – Zice profesorul amabil. vine de-o lună O elevă frumuşică Şi fac muzică împreună. Stă Ghidale. . Care să cuprindă musai Şi acest cuvânt: probabil. Deşi luna este mai Mi-am pus puloverul – probabil Să nu capăt guturai. Mi-am luat cu mine umbrela Că probabil o să plouă. se pătrunde Şi apoi voios răspunde: . El îşi lasă pantalonii Fata fusta în sus ridică cam spontan Şi mi-a spus că vor probabil Să se „uşureze” în pian. Nicu.Probabil La o şcoală Specială: .Hm. Abramovic Ghidale. Tu. şi asta merge zise Domn profesor agale Şi acum să spuie una. .

cowboy texan Vesel călărea spre casă Urâţel era băiatul Şi-nalt n-a fost deloc De aceea el la fete n-a avut nicând noroc I-ar fi drag şi lui să fie. Şi cum o ţinea în palmă . Şi-aştepând să zboare aproape Într-o clipă a şi prins-o. Ferict câteva clipe Cu o o fată şi s-o strângă În grădina cu tulipe Dar cum vine din vecinătate Fetele l-au ocolit. atuncea Tommy mâna a întins-o.Trei dorinţe De la Houston. Şi cum stăbătea şoseaua Plină de nisip şi veche Simte că ceva îl pişcă Dinspre ceafă spre ureche. Duce o mână peste umăr Şi prin boarea de lumină Vede în juru-i cum se-nvârte Şi cum bâzâie o albină L-a pişcat din nou. Ce să facă bietul Tommy? Deşi i-a venit cam greu L-a lăsat în voia soartei Că aşa a vrut Dumnezeu. înspre Kansas Într-o zi de mai frumoasă Tommy Bill. Fiindcă-i ciupit pe faţă Sleampăt şi piperncit.

Să mă vrea. să mă dorească Şi să fie fericite ??? . fără suferinţe Îţi voi împlini prin vraje Într-o oră.Cum sunt mic şi n-am fason Să fiu zdravăn şi puternic Ca şi biblicul Samson. A doua care-i? .S-a făcut. Ci o zână fermecată De-o ursită vrăjitoare. .Însă fără a o închide El aude o voce: . viril întocmai Ca şi calul de sub mine. Vreau să fiu.. Şi dacă mă laşi în pace Vie.. trei dorinţe.Se va face! – a zis albina – Dacă aşa ţi-a fost ideea Dar să nu mai pierdem vremea Spune-mi şi dorinţa a treia.Bine! – spune Tommy – bine! Vreau să fiu. . nu mă ucide. . Să dărâm c-un pumn o casă Şi de-o fi să lupt cu hoţi Dintr-o singură scatoalcă La pământ să-i culc pe toţi! .Tommy Fi uman. dacă-i pe alese.Mi-e cam greu – răspunse Tom Stai să mă gândesc mai bine. Mai frumos ca Richard Burton Şi la fete să am succese. Că eu nu-s albină care Zboară din floare în floare.

i s-au împlinit Repede aleargă acasă Se dezbracă gol. grăbit. că nu-i vine a crede. ci iapă.. Şi uitându-se-n oglindă De necaz obrazu-i crapă Fiindă calul de sub Tommy N-a fost armăsar. Zice albina în emfază..Şi asta ţi-oi îndeplini-o!. Ajungând la han se iută În vitrină şi se vede Nalt. Şi acum te du cu Domnul Să te aibă el în pază.. . Vasă-zică din dorinţe Două. frumos ca un Adonis Chipeş.

CASA CU DOUA BALCOANE - Ion Pribeagu

Pe strada Toamnei, unde pomii-si scuturau povara, Locuia o cuconita, blonda si frumoasa - Clara!** >* >Avea trup de crin si gura, rosie ca o muscata, Sanii, doua crizanteme si era si maritata. >* >Sotul ei, Avram Barbulea, voiajor prin toata tara , Pleca luni de dimineata si venea sambata seara. > >Astfel ca, in alte zile, Clara dulce , dragastoasa, Marti si joi, sa se distreze, ma primea pe mine-n casa. > Ii citeam poeme, versuri, ma-mbatam de glasul ei, Ne spuneam povesti, si-n urma, petreceam, ca de-obicei. > Casa-n care dragei mele ii fusese scris sa sada, Avea doua-apartamente cu balcoanele spre strada. > Jos, in gang, urcai o scara, care-asa, din construire, Nu avea alta intrare, nu avea alta iesire. > Iar alaturi, statea Sprinta cu barbatul Haim Malne, Care-avea tot astfel casa si tot astfel de balcoane. > Nimeni, nimeni, numai scara luminata de un bec, Ma stia cand vin la Clara,mai ales, stia cand plec. > Vremea-si impletea cununa si destinul priveghea, Sa gustam din fericirea, dragostei, si eu si ea. > Da-ntr-o noapte violenta, cand cu draga ma distram, Se-auzira pasi pe scara si ea-mi spune: - Vine-Avram! > Ma imbrac in fuga, fulger, vinovat ca un borfas Si deschid in graba usa si-mi dau drumu-n balconas. > Doamne, Tu, care scapat-ai de la jertfa pe Isac, Fa si-acuma o minune si ma-nvata ce sa fac? > Precaut, si fara voie, Instinctiv, eu fac un salt Si-ntr-o clipa sunt alaturi, In balconul celalalt. > Situatia e grava, simt in creier un ciclon, Ce ma fac daca vecinul ma gaseste in balcon?! > Sa sar jos, cu neputinta! Trotuarul e departe, Simt in cerebel o lupta si pe viata, si pe moarte!

> Si de-odata se deschide usa-ntr-un moment fatal, Si-n chenarul ei apare sotul Clarei, personal! > Eu inghet si gura-mi muta, nici o soapta nu indruga! Si ridic in semn de spaima bratele, in semn de ruga... > Pe cand el, vazandu-mi halul, ca sa-mi crute umilinta, A dedus fara-ndoiala, ca am fost surprins la Sprinta. > Si intelegand din semne, ca-i cer mila ca un prost, Mi-a dat mana sa sar iarasi,in balconu-n care-am fost! > A deschis cu grija usa, nici un zvon sa n-o alarme Si, cu patos i-a spus Clarei, care se facea ca doarme: > - Nu ti-am spus eu, Clara draga, cum ca Sprinta-i o stricata? Uite de-unde are blana, Skong, cu care-i imbracata! > Vino-ncoa, poete draga, si iti jur pe Dumnezeu, Ca n-o sa ne stie nimeni, nici sotia, nici chiar eu! > M-a condus de mana vesel, iara eu priveam cuminte, Trupul Clarei, strans in brate, cu o ora inainte. > Si cand m-am vazut in strada, m-am rugat, c-asa mi-e firea, Sa traiasca inginerul, care-a construit cladirea! > Fiindca ce faceam eu daca, ma pastea un ghinion, Si aceasta casa-a Clarei, avea doar un balcon?!

Are femeia... Zvon si ciripiri de glasuri, Joc de mingi si de săgeti; Toate astea se intamplă La o scoală de băieti. Intr-o pauză, profesoara Pune cate-o intrebare: - Ce-ai vrea tu să ai, Năftule, Cand ai să te faci mai mare? - Eu, răspunde ăla micul Cu privirile hai-hui, Mă iertati, ghevrot, dar mie Mi-e rusine să vă spui... - Ce inseamnă "mi-e rusine“? Spune-mi, dragă, că te pup! - Eu, cand o să fiu mai mare, Vreau să-mi crească păr pe trup! - Păr pe trup? Cum vine asta? Mie spune-mi momentan! Vrei să vietuiesti in pesteri Sau in junglă, ca Tarzan? - Nu vreau să trăiesc in pesteri Sau in codru in Guyana, Ci la fel precum trăieste Verisoara mea Sosana. Da! Frumoasă si isteată, Ce mai, strasnică muiere! Are-un smoc de păr in fată Si castigă o avere!

momentul e penibil! Mai deschise încă unul Dar zadarnic îi e dorul. ce să facă? Vezi. Cum avea rochiţa strâmtă Şi cu nasturi mulţi pe spate Vrea să urce. Ce să facă. Trece mâna-i mititică Lată ca un plăsturel Înspre spate şi gingaşe Ea deschide-un năsturel. cuconiţă Zice el cu nepăsare Dumneata te superi fiindcă Fără vrere am pus mâna Pe când eu tăcui din gură Când nici nu mi-ai spus "pardon" Şi mi-ai descheiat din grabă Trei nasturi la pantaloni! . Se întoarce şi îi spune Bombănind:-Nu ţi-e ruşine? -N-ai dreptate. Imposibil să se urce Dar ca şi orice femeie Îşi mai trece mânuşiţa Şi înc-un nasture descheie. Doamna roşie la faţă Fulgerând priviri haine. dar din cauza Rochii strânsă-n trup. Dar un domn ce e în urmă-i Fără niciun fel de formă O apucă de contururi Şi o saltă pe platformă.TREI NASTURI (ION PRIBEAGUL) S-a oprit tramvaiu-n piaţă Lume multă şi pestriţă Şi prin iureş se-mpinge O frumoasă cuconiţă. Dar cum treapta e-năltuţă Şi e-aproape imposibil. nu poate. Nici acum nu poate doamna Să-şi ridice sus piciorul.

Nici de Tzonc..ION PRIBEAGU Bunicuta lui Pandele De pe strada Ghica Tei A bagat discret de seama Cum ca nepotelul ei Cind nu-i observat de nimeni.nici de Rodica. de vreodata Ai sa te mai joci cu putza ! S-a speriat grozav Pandele Si ofta cu'nfrigurare Cind gindea ca o sa-i creasca Tot asa o burta mare Dar primind cadou o toba Si un cerc si-o muzicuta. Daca te-ai jucat cu putza ? .fiind la plimbare Pe soseaua 'nrourata A vazut.. Vai de mine.tainic. I-a spus .BUNICUTA . O sa-ti creasca. nu-i frumos Vezi pe domnul cel de colo Ala grasu si burtos ? Tot asa o burta mare. sezind pe-o banca O femeie 'nsarcinata Drept la ea s-s dus. niciodata N-a mai pus mina pe putza. Intr-o zi. bunicuta.si-i spuse. De atuncea. C-a rosit si bunicuta: -Vezi ce ai patit cucoana. Se cam joaca cu. Si i-a spus: Pandele draga. putzica.

atunci când trec alai Pe strada mii de pizde.. Care-ajuns o biată ciosvârtă inutilă Această stârpitură căreia-i plângi de milă.. Că azi în loc de burtă se trage-nspre craci Că ai ajuns acuma pe dânsa să te caci Cănd inima şi ochii-ţi poftesc şi-ai vrea să fuţi Ea doarme şi n-o atâţă nici sânii desfăcuţi Nici bucile ce saltă sub foşnetul mătăsii Pai să nu-i fuţi Cristosu şi Adormirea mă-sii? Gândindune acuma la fostele victorii Şi preacinstind trecutul încununat de glorii Găsesc că-i o insultă zadarnică. Ca aceasta rămăşiţă uscată. cumplită. acest ciot de canulă Să poarte încă titlul imperial de pulă! Credeţi-mă prieteni. smochinită.Pai să nu-i fuţi Cristosu şi Adormirea m Când vezi trecând fetiţe care te bagă în boale Când vezi atâtea tâţe şi atâtea pulpe goale Şi când constaţi că pula rămâne veşnic moale Că doarme în izmene şi nu vrea să se scoale Când o ştiam pe vremuri atâta de fudulă Şi chiar neobrăzată şi veşnic nesătulă Mă-ntreb cu amărăciune de ce-i mai zice pulă? Când astăzi nu serveşte decât pentru pişare? Şi chiar şi-atunci când pişă. te pişă pe picioare? Dar pentru vechea-i faimă şi marelui renume Să nu-i mai zică pulă pentru nimic în lume Că numele de pulă legat e de futai De ce s-o cheme pulă. Pe vremuri de vedea o fusta. Această căcărează. pe cât era de scurtă. e faima noastră-n joc . se ridica pe burtă Şi se scula de-un metru. si ea zace niznai.

Să-i punem cruce pulii. . să ne-apucăm de cioc.

ă-sii? .

.

In privinta asta toti suntem la fel Floarea nobilimii. esti liber. insa. pana pici in fund. Vor sa stie totul: abundenta. biologic. printese. poti sa faci si spume! Si chiar daca nimeni nu-ti sta imprejur. Eticheta cere. Dar sa nu va mire daca medicina Studiaza astazi foarte mult "basina". A basi e un lucru foarte necesar. sa fii pudic Bunul simt pretinde sa nu besi in public. Fiindca. pentru toti e clar. nepublicata) Ati vazut prea bine ca la consultatii Doctorii te-ntreaba despre emanatii.Dilema (de George Toparceanu. Ce-ar fi. bunaoara. Nimeni nu-ti dicteaza sa te besi discret Vrei rafale scurte sau prelungi sa sune Treaba ta. tare sau incet. Ins-o chestiune trebuie-nteleasa Fiecare bese dar la el acasa! Fara martori merge. faze. printi. preoti. Papa de la Roma bese si iar bese. s-auzi pe cutare . Poti sa besi in lege. asta-i axioma Nu intereseaza sunet sau aroma. Unii le zic "vanturi". Toata lumea bese. altii le zic "gaze".

Parca stii vreodata ce-i la curul lor? . Dar ma-ntorc acuma iar la medicina Sa-ti risti sanatatea pentru o basina? Sa n-o lasi sa iasa daca esti in public. gras si frumos Si-n realitate esti un basinos? Cati nu sunt din astia care bas de zor. dupa unii poti sa besi oricat Dar sa stii la vreme sa le strangi de gat. Poti sa fii acelasi om cu demnitate De le dai tacut drumu-n libertate Asta-I o parere. basinoase. sau calificate. S-a basit in clasa. Aer mai fi prestigiu. ieri la 9 fix? Cum ar fi privite. autoritate? Cine le-ar mai crede fiinte gratioase? Ar fi socotite niste. Cine-ar sta pe toate a le mai asculte? Astfel. profesoara X. una dintr-o mie Dar morala spune ca-i ipocrizie Ce deosebire intre om si cal Ar mai fi atuncea sub aspect moral? Cand te-arati in lume demn.C-a basit in public doamna nu-stiu-care Sau ca domnisoara. Fiindca eticheta cere sa fii pudic? In privinta asta sunt pareri mai multe.

ce te faci? Sa recurgi la scuze sau sa te prefaci? Din experienta eu ca spun cinstit Ca nicicand in viata nu am indraznit Sa recurg la scuze. . spune. bine regizata Sau cu-o melodie mai pe nas cantata Fac sa se ascunda tot. Fie. Chiar si nedorita. Cu sau fara voie. Suiera si geme. am facut ceva. scurta galagie Ce-a trecut prin mate si s-a dus in vant Si care ne-ncurca viata pe pamant. Chiar si-ndragostitii cand admira luna. Am tarsit un scaun. cu morala nu te poti certa Dar mai vine gazul fara voia ta. a poezie. ar fi fost mai rau Sa roseasca lumea toata-n jurul meu. Dar astfel de cazuri cand ipocrizia E asociata chiar cu poezia. scapa cate una Dar cu-o tuse seaca.Dar ramane lege ca e indecent Sa slobozi la gaze pe esapament. cu prelung ecou Iar tu ai nesansa sa fii la birou. In astfel de cazuri. Si oricat s-ar spune ca sunt ipocrit S-au facut si altii ca n-au auzit. Ca sa nu se creada c-am basit cumva.

Crime moralistii nostri le socot. Caci morala-si baga nasul peste tot. tot omul se intreaba trist: Sa asculti de medic sau de moralist? . In final.

prinsa De-al amorului jaratec Si la gandul c-are doua Si e si baiat simpatic. Chilia noua. Insa vai. . Poate are doua case ? Doua vaci.Cel cu doua . ca el le are Si-amandoua-s ale lui. cum sunt toate Isi spuneu cu preciziune : . doua mâte ? Doua gainusi motate ? Poate doua porumbite ? Nu.Nu se poate ! Nu se poate ! Zau. . niciuna dintr-acestea Dar fiind sigur ca le stiti Va comunic ca sunt alea Chiar la care va ganditi. Il pandea la strand sa-l vada Dezbracandu-se pe chei Ce nu face-o fata culta Pentru viitorul ei ? Azi asa si maine iarasi A jucat in asa fel Pana cand. Insa fetele-ntre ele Rusinoase. la urma urmei Ea s-a maritat cu el. sa se convinga Daca-ntr-adevar le are. . Se zvonise-n oraselul De pe deal. santem niste vacute Cum ne intra-n creier noua Toata lumea s-aiba una Numai Huma s-aibe doua ? Numai Hana Iosub. in noaptea nuntii Dupa ce-a trecut furtuna Hana-a observat ca Huma A lucrat numai cu una. Nimeni nu stia ce-s alea Daca-s albe sau galbui Doar atat. Cum ca Huma Haskelovici Zice-se ca are doua. . S-a indragostit de dansul De la prima scaparare Si mai mult.

nu-i minciuna ! Aia de la rabin draga E cu mult.Foarte indignata fata De metodele aceste L-a-ntrebat : -Asculta Huma Dar cealalta unde este ? . draga fata ! La noi nimeni nu lucreaza Cu-amandoua deodata ! Doar cand una oboseste Si tu esti inca in verva. . cu mult mai buna ! . fara luna In alcovu-ndragostitei Giugiulindu-se-npreuna Ea i-a spus : Asculta Huma Ce-i in mana.Poate asa e ritualul ? S-a gandit Hana Iosub Si-n familia lui Huma Cele sfinte-s cu surub ? Si plangea sarmana Hana Varsand lacrimi mari cat cana Fiinca Huma niciodata N-a intrebuintat pe-a doua. Este bine-ntodeauna Sa ai piesa de rezerva.Unde vrei sa fie scumpo ? E la rabin.doua Si-ntr-o seara. A trecut o luna .

Sau de nu poti da un bulgar Doamne. sa-l ling. umbla. Trup superb. se roaga : .Doamne.Ce sa fac ? Alah ajuta Unui beduin pribeag Si invata-ma prea sfinte Sa ling doamna sau sa trag ! . alba ca un crin. Cade in genunghi.Alternativa In desertul din Sahara De nisip si soare plin Umbla-abia tarandu-si pasii Ars de soare. Ca sa trag. fara preget Cum Alah porunci-i date Arsita-l dogoarea-l arde Dar mai mult e ars de sete. un bedunin. contur de spuma Blonda si cu pieptul gol Cu un sloi de ghiata-n mana Si-n cealalta c-un pistol. Da-mi un bulgare de ghiata Ca sa-l ling doamne. sus : . a toate-ndurator. Umbla. Sta Iosuf si o contempla Mistuit de dor nespus Si-apoi in genunchi se roaga Lui Alah din ceruri. sa ma omor ! Nici nu-si terminase ruga Si-i apare din senin O fecioara ca din basme Alba. Un pistol sa-mi dai parinte. setea sa mi-o sting.

În zadar el cată Dorul să-şi descarce: „Mortul de la groapă Nu se mai întoarce. El văzând-o jună A vrut să se-nfigă: „Când se ceartă doi Al treilea câştigă. Ce aduce ceasul!” * Când a părăsit-o Pe micuţa lui. Ea simţi că-i intră-n Inimă un cui.” * S-a certat Raşela Cu al ei bărbat. Eu privind pendula Ce-i strivise nasul: „Nu aduce anul.Proverbe cu tâlc Soacra mea.” . Cum şedea proţap. ceasul.” * S-a luat Lenuţa Cu domnu’ Rapaport. Dar s-a dus cu altul Care-i dă de toate. Şi s-a dus degrabă Drept la avocat. Bună e zicala: „Cui pe cui se scoate. aproape mort. El. Ea e tinerică. aseară. Din perete. I-a căzut în cap.

apa Doar femeie le lipsea Rabda omu-o luna. toti vazind-o Navalira-n goana mare Care de care mai degraba S-o apuce la strimtoare Ea vazindu-se-n pericol Ridica un brat in sus Si c-un gest de cutezanta Marinarilor le-a spus: . p-un rest de barca Ce-a ramas numai crimpeie Peste malu-abrupt deodata Fu zvirlita o femeie Una singura si goala Si frumoasa.Ion Pribeagu . Care se-ndrepta in soare Spre coliba. o ispita. patru Mai te-agiti. te consolezi Insa cind te-ajunge jalea Mai ca-ti vine sa turbezi Da-ntr-o zi. ierburi. fericita Marinarii.Naufragiu Dupa un naufragiu groaznic Ce i-a scufundat in ceata Sase marinari nevolnici Care au mai scapat cu viata Inotind si zi si noapte Peste apa plumburie Fura azvirliti de valuri Pe o insula pustie Trei luni s-au hranit cu ierburi Si cu pesti gasiti la mal Isi facura si-o coliba Si traiau original Nu le mai lipsea nimica Ba ades le prisosea Aveau hrana.

nebunilor.Ho. salbateci Nu va repeziti pe-aleie Tineti seama de un lucru: Nu sint schweiter sint femeie! .

Nu te simti sau nu ti-e bine? Ce te-ndesi ca la pomana Cind nici nu stiu cine esti Cu metode de-astea brute Crezi c-ai sa ma cuceresti? Afla ca sint doctorita Chiar de nu m-arata fata Si-ti fac una s-o tii minte Toata viata. viata ei Ca deodata cuconita Nu s-a mai putut abtine Si i-a spus: . La o statie din centru Sau de prin imprejurimi.. S-a urcat o cuconita Cu superbe rotunjimi..mac In tramvaiul care duce Din Lipscani in Ghica Tei Plin cu lume anonima De barbati si de femei. se urc-un tinar Tip de donjuan sadea Care nu stiu din ce pricini Se cam indesa in ea Doamna foarte indignata L-a privit cu mult temei Insa tot mai mult magarul Se-ndesa in. Dupa ea.Mac . Trup felin. toata viata! Ca de mai m-atingi odata Peste trup sau peste brate Ti-o tai jos.Ion Pribeagu . Incepura toate odata: . in bucatele Imediat si-o dau la rate! Iar femeile vreo zece Din tramvaiul cel sarac.Asculta june. plin de ispite Dar. rotund si voinicel Parca-ar fi sculptat de dalta Lui Rodin sau Praxitel.

Mac. mac. mac! . mac.

.iu minte. M-am dus la el acasa si. Aseara s-a-mpuscat Bebe. Petrec din noapte pâna-n zori Ca mult îmi place vorba aia.Ion Pribeagu . T. Si-n timpul verii. M-am rusinat si-am spus "merci" Si ca sa nu m-apuce ploaia. Dar eram tare rusinoasa.. Fiindca-mi vazuse vorba aia. Spunându-mi dulce ca-s frumoasa. Desi sunt rusinoasa rau. cât de mult roseam. Aflând ca l-a-nselat Aglaia Si toate astea pentru ce? . În pension faceam furori.. Si când cu Nicusor vorbeam. deseori Sunt la Constanta sau Mamaia. Si mi-am pus hainele pe iarba. Zadarnic. muritor sarman. Vrei sa gasesti a vietii cheie! Popescu scrie un roman Fiindca iubeste o femeie. Dar Nicusor sta-n iarba strâns Si ma privea cum faceam baia. S-a întâmplat si vorba aia. fiind cald Si cum vazduhul sta sa fiarba. De toti baietii sunt curtata Si-alearga-n urma mea mereu Aproape Capitala toata. cu pas grabit. M-am dus la gârla sa ma scald.Vorba aia La numai 15 anisori. Mi-a fost rusine si am plâns. Mi-ardeau obrajii ca vapaia. Aveam o crestere aleasa.. Când îmi spunea de vorba aia. Prin Cismigiu. De la pension mergeam spre casa Si-un ofiter m-a urmarit. Într-o duminica.

.. numai pentru vorba aia!.Ah..

Sau imi cere ea o carte Pana maine dimineata. Si-o gasesc in pielea goala Stand langa calorifer. Iar acum.Chitanta Tanta. nasucul mic. Naucit de frumusetea-i Dau sa ma retrag un pic Insa Tanta-mi spune : . cu chi mari si negri Cap superb. se-ntampla Ca sa-i cer un ac sau ata. Nici nu ma intereseaza Chiar daca o presupun. halal de mama ei ! Ce profesie are Tanta ? Uite. scumpo Tot langa calorifer ? .Fiinca-a fost proprietarul. domnisoara Tanta E-o duduie foarte sic. usuc chitanta .Intra.Ma. Intra draga. Tot asa-ntr-o seara intru Era iarna grea si ger. n-as putea sa spun . Nici nu vreau sa stiu ce face Nici cu ce si nici cu cine. Mi-a raspuns sagalnic Tanta Si-uite mi-am platit chiria. Picioruse dulci si durde Si cand trece prin Tei Toti birjarii o admira : . Dar cum Tanta-i delicioasa Si-are maniere fine. Ca vecini de bloc. O vecinatate draga Ne-a prins zilele-n catuse Ca ades intru la Tanta Fara sa mai bat la use.Pentru ce stai goala. nu-i nimic ! Am intrat si beat de farmec O-ntreba-i plin de mister : . Zvelta.

A raspuns omul. domnule doctor..Buna ziua! -Va salut! Peste-un timp... Pacientu-achita taxa Si apoi satisfacut Ii da doctorului mana: . “solemn”. . intreaba: -Ia sa-mi spui domnule draga (Care vii de la Copou) Cum se-ntampla ca intruna Iti tot intra teapa-n…ou? -Ma iertati.. Mi-a intrat o teapa-n . .. domnu’ doctor..... aproape-o luna.. deodata.. domnu’ doctor. Pacientul se imbraca Si achita taxa-n graba… Cand. iarasi Mi-a intrat o teapa-n ou! . Ia luneta O fixeaza Ia penseta O flambeaza Scoate teapa Pensuleaza Pune vata Bandajeaza Pune fese Si panseaza Scoala omul Si-l aseaza. ou! Pacientul se dezbraca Doctorul il urca-n pat Si cu mare atentiune Cerceteaza-n lung si lat.. domnul doctor Foarte curios.. . Vine amicul Ion din nou -Uite... ...Amicul Ion Adaugata de: mihella Ion Pribeagu La vestitul doctor Costea Vine Ion de la Copou: -Buna ziua..

Dar nevasta-mea e schioapa Si-are un picior de lemn ! .

faliment. sinucigaşul. Pîn’la urmă a dat. în orice loc. Avram nu vrea să ştie. Nu-i bolnav. Într-o bună dimineaţă. Unde-ar fi. deodată. Tam-nesam. I-a intrat în cap. S-a-nsurat. morţiş. Tot ce face-i de prisos. Dacă tot îi e-mpotrivă. n-are priză. Care i-a furat toţi banii. la toate. Dar. Este un tîmpit sinistru Care omoară un dobitoc. să se omoare. dar după o vreme. S-a-ncurcat cu una. l-a înşelat. O vădană drăgălaşe. . De şoşoni. la toate. Toate i-au ieşit pe dos. Nu ştiu cum s-a întîmplat. După noi. Pentru ce să mai trăiască ? Unde intră. C’a rămas numa-n cămaşe ! A avut fabrici de schiuri. Nu e nici prea sănătos.Pentru ce să te omori? [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Bietu’ Avram! Sã-i plîngi de milã ! E schimbat la-nfăţişare Şi de două luni de zile Vrea. de Piperment. Că e inutil pe lume Şi s-a săturat de viaţă. Umblă teleleu şi nu e Nimănui de vreun folos Şi pe tot ce pune mîna. Any. L-au surprins pe malul mării. Că Soşana lui frumoasă. Nici nu vrea să mai gîndească. Dar. dar cum se vede.

să mori de foame ! Iona Pribeagu . P’o frînghie. din Tira.Cînd a vrut să se înece. cînd vruse. Sau dup’un balcon. văzînd odată rufe. într-un gang. Geaba îl sfătuiesc amicii Şi cu drag îl înconjoară. Un amic. Dacă-i stă bine în ştreang. Ba. decis. S-a întins de-a curmezişul Peste linia ferată. El un singur gînd nutreşte: Cît mai grabnic vrea să moară ! Ş’a plecat. parol. S-a-nodat cu ea. Avrame ? Ce faci ? -Mersi. să vadă. Chipurile. să se aplece. Naftule Schor: -Eşti nebun. Şi s=a întîmplat să treacă. bine! Mă omor ! -Si de ce ai luat valiza ? S-a-nceput el să reclame: -Pînă trece un tren p’aicea Poţi. Dup’o gară ‘nvecinată.

Şi. De Samson şi de Dalila. A-nceput să-i facă curte. .Supremul adevăr! [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] S-au văzut întîia dată. o fată minunată. La kibut. . Ca să ştiu ce-aduci acasă. un tînăr prezentabil.Te iubesc. La un unchi al ei. El. un mic cadou. plăcîndu-i mult duduia. Au trecut trei luni. Inginer sau funcţionar ? . precum vezi. moşavnic. iar fata-i Răspundea pe unde scurte. S-a înfiripat idila. contabil. o floare. Şi venea în orice seară S-o aştepte. Ea. Cînd o fi să mă mărit ! Vreau să nu-mi ascunzi nimica. văzînd-o Cît e de fermecătoare. Mai un compliment. Mai de Schviss. de nu greşesc.Eu funcţionar? Mă iartă.Stiu iubitule. Sau chiar cinci. Dacă ai vreun venit. şi mie Mi-eşti simpatic. Cînd s-au revăzut. Ce eşti? Arhitect. de Purim. Dar a-şi vrea să ştiu un lucru: În ce ramură lucrezi ? Care-ţi este profesiunea. sau patru. Şi într-o seară fără Lună. la birou. Îi vorbea de Sulamita. Şi mergînd prin expoziţii. El a stat uimit. Nici un fir de gînd măcar. pe unde lungi. la o serbare. El. El îi spuse : .

Mint ! Ion Pribeagu .Bun băiat – îşi spuse fata.Unul singur am. iubitul meu Naftule. spune-l ? Si. Pentru care am respect. Şi-n America. Spune-mi. Şi frumos. Si cu asta mă prezint. Eu rămîn pe toată averea Singurul moştenitor ! Însă. şi cu parale ! -Văd c-ai însuşiri destule. Nu fumez. Sînt şi profesor de scrimă. Am un unchi foarte bogat.Scumpa mea cu ochi de vraje. Dar. Şi nu beau alcool deloc. . nu-mi place sportul Şi nici chemin-de-fer nu joc. păpuşo. candid. Eu am zece secretare Şi-un birou cu cinci etaje. . Sînt constructor de vapoare. Cu trupşorul de silfidă.Care e defectul. întîmplător. Ce. Dacă Dumnezeu mi-ajută. asta e o nădejde Ne-nsemnată şi infimă. Pînă o să-ţi iasă în cale Un băiat şi cult şi tînăr. Cînt la vioară şi la harfă. n-ai nici un defect ? . Am o vilă la Santiago. în Chicago. Şi el moare. E-un păcat să nu pun mîna Pe-o asemenea partidă. Poţi să umbli mult şi bine. o vilă : un palat. el spuse : .

Are atîta şarm că poate. Pe drăcoasa văduvioară. Eu îi iau o pălărie. . Raşelica. Pentru noi. Raşela-i tare dulce. Şmil. Soarta e neîndurată. cum ades’ se-ntîmplă. Petrecea cu Smil o lună. Care se adevereşte: Cînd e vorba de-o iubită. Raşelica lui Avrum. Şi o lună cu Menaşe. băgînd de seamă Cum că gluma se îngroaşe. -tocma’n luna . de peste drum. e-o zicătoare. Şi tot ambii-s însuraţi. Însă. Ambii-s voiajori de seamă. Şi asa trecut-a anul.mai filozof probabil – Îi propuse lui Menaşe: -Măi.Noi doi [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Smil Papuc şi cu Menaşe. Iar Raşela drăgălaşe. Dar ca să putem să facem Şi puţină-economie: Tu îi cumperi o poşetă. Şi-ntr-o noapte. Tu îi iei pantofi. Într-o zi. A rămas însărcinată. Se iubesc de parcă-s fraţi. Eu o masă. chestiunea asta. Că deodată. rochiţă. “Unde-s doi puterea creşte!”. Cînd o vezi cu umeri goi. Dar cum amîndoi curtează Chiar de-aici. Să ne dea la amîndoi. o plimbare. Nu-i un lucru atît de mare ! Şi-apoi.

Iar al meu. Iară eu. I-a venit să nască. bietu’. De-aicea. Căci copilul tău trăieşte. tu. a murit!” Ion Pribeagu . Ce să facă Smil. Care a plecat la Huşi? Şi îi scrie o scrisoare. Cum să se descurce acuşi? Cum s-anunţe pe Menaşe. Gata ! Ş’a născut chiar un copil. Menaşe. Ca să ştii:Raşela noastră. Menaşe.Cînd ea petrecea cu Smil. de la Iaşi. Ai avut mai mult noroc! Îţi trimit această veste. nefericit. A născut doi copilaşi! Tu eşti norocos. sărmanul. Plină de amar şi foc: …Totd’auna.

Cîte 500 de zloţi. Ambii. Şi umblînd pe ici. Fiindcă am sistemul meu. Dar vă costă treaba asta. Să nu fie doi ovrei? Într-o zi.Aerofagia lui Iankel [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Parcã e vreo anecdotă.Bun! Iţi dăm acuma banii Că-i avem la îndemînă. să n-aveţi grije. . nici poartă Numai pomi vreo zece leghe Ş-adormit. Ajungînd tustrei acolo. Gardianul stă de veghe. Nemaifiind de pază nimeni. Eu vă trec fără bahtoitrăs. Nu e nici zaplaz. Să avem hîrtii la mînă? . Sfătuindu-se-ntre ei Cum să facă. .Eu vă trec. Dar să trecem. Procedăm cum se cuvine: Eu o rup la fugă iute. nu-i nevoie. Gardianul. într-o gheretă. cum să dreagă. Unul.Nu vă trebuie nimica. fără paşaport. Avram şi Leibu. Ca să treacă frontiera. Amîndoi mergeţi cu mine. Au găsit la cafenea. ascunse bine Unde nici un om nu trece. . pe colo. după mine. Eu cunosc nişte potece Printre pomi. Că sîntem compatrioţi. care se ocupă Numai cu aşa ceva. Chiar cu cel mai greu efort. Cu hîrtii e mult mai greu.

Eu alerg de rup pămîntul.Dar cînd ai văzut.Dă-l încoace! – Si îl dete. Suferi de-aerofagie!.Stai că trag! – Urlă acesta – Dacă te mai mişti. . eşti mort! Ai ceva hîrtii la tine? . A decurs foarte fidel: Ianki Rapaport aleargă. Pentru ce nu te-ai oprit? . Pentru ce-ai fugit de mine? . (Ioan Pribeagu) .Voi. ş-apoi zice: . . Să alerg un ceas pe zi.Am un singur paşaport! . Însă pînă cînd m-o prinde… …Restul nu vă mai priveşte! Şi înt-adevăr. povestea.Stiu si eu? – răspunde Ianki Plin de nevinovăţie – Am crezut că şi matale. Gardianul.întreabă Gardianul înrăit – Că te fugăresc cu arma.. căpcăun. Doctorul mi-a dat reţeptul. Şi gardianul.Paşaportu-i foarte bun! Însă nu-nţeleg un lucru: Dacă ai aşa hîrtie. mă fugăreşte. ca nişte gentilomi. Îl întoarce. Treceţi glonţ peste gheretă Şi vă pierdeţi printre pomi. . El. nebun.Sufăr de-aerofagie! Ca să nu-mi mai spargă pieptul Ş’inima a mi-o păzi. după el.

“Bun în grad” mai însemnează In limbaj cazon-amabil Ca să nu jigneşti persoana Cum ar fi “neavansabil”. de visuri Îl ţiu minte căpitan.O cravată come il faut [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Pe amicul Bărbuleanu Cam chefliu şi pehlivan Din toţi anii mei. Mi-am făcut un rost în viaţă El tot regiment şi soldă Şi tot căpitan de aţă. scoală cu răcanii. din anul Nouă sute treizeci-trei Mulţi l-au întrecut ş-ajuns-au Şi maiori şi colonei. Pe cînd el burlac şi mîndru Cu odaie mobilată Nici nu se gîndea s-ajungă Cel puţin maior vreodată. Ziua. Ş-a făcut haine civile Elegante “Prince de Gales” Şi cămaşe şi cravată După ultimul jurnal. am casă. Deşi cu calificarea “Bun ostaş. Din promoţia lui. Eu m-am însurat. Lua masa la popotă Seara. Anii trec şi Bărbuleanu Fiindcă n-a mai avansat S-a trezit aşa deodată Din armată deblocat. cabaret sau cluburi La un poker sau belotă. bun camarad” La examen comisiunea Il găsea că-i “bun în grad”. Toate îi veneau pe cinste .

să bei o ţuicăZise foarte încîntatDar de ce. trăiţi! .Spălător de morţi? Răcneşte – .Bine mă. . să-mi legi cravata Mi-ai cerut să stau culcat? . meseria? Spune fără să eziţi Ce eşti tu în civilitate? . A sucit-o.Reuşind să-l satisfacă Doar cravata de mătase Nu se pricepea s-o facă.Ştiu. Chiar după vreo trei minute Bărbuleanu s-a pripit Şi uitîndu-se în oglindă A fost foarte mulţumit. trăiţi dom căpitan! Însă ca să iasă bine Trebuie neapărat Numai două trei minute Pe sofa să staţi culcat. . într-asta îmi stă talentul Şi-mi cunosc eu meseria! .Să vedeţi – a spus răcanul.Da.Bravo! Na.Mă. a învîrtit-o Şi a spus unui răcan: .Spălător de morţi. tu ştii să-mi faci cravata? . trăiţi. cînd mortu-i gata Numai stînd lungit pe masă Izbutesc să-i fac cravata ! (Ioan Pribeagu) . o fac şi p-asta! – A zis el bine dispus – Şi s-a întins cît e sofaua Dolofan cu faţa în sus.Cum adică. Stăpînindu-şi bucuria – Păi.

Şi la mese. încet spre casă. Din instinct am presimţit. Zice: . Stau de vorbă două doamne. alaltăseară. Cum mă ştii că sînt cuminte Şi persoană cu prestanţă. şade Cu picior peste picior. plină Cu Cointreau-uri şi cafele. Tinere şi frumuşele. consumaţii. platinată. Nici acuma nu-mi dau seama . Cînd plecam de la Elis. Lîngă masa noastră. Dar. Lola. Trotuarele sînt pline. Si sub ochi ai pronunţate Două cearcăne închise… . chelneri Şi clienţi pretenţioşi. Baruri. Fără vreun program precis. L-am privit în treacăt. Iar cealaltă.Ba. cuconiţe. are Un surîs ispititor. . Că un domn străin se ţine După mine-n pas grăbit. fără Ca să-i dau vreo importanţă.Pari cam indispusă. Cînd să intru-n Ben Yehuda. Mă-ndreptam. mătăsuri Se răsfaţă în vitrine. se poate! Lola scoate oglinjoara Şi c-un aer mulţumit.Mici confidenţe… [Poezie satirică] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Dizengoffu’-i plin de farmec. Una. bijuterii. brună. cînd am ajuns la uşă Ş-am deschis-o puţintel.Nu se poate! .A! Nimic! Se-ntîmplă! Poate fiindcă n-am dormit! Precum ştii. Flori. Zîmbete şi ochi frumoşi.

Faci cum crezi că e mai bine! Îmi venea să ţip. Însă. Am văzut că e zadarnic Şi nici o speranţă nu-i. e dus la Viena Si socot că e mai drept Să veniţi poimîine.Nici prin gînd nu-mi trece.Înţelege. Turburată. scol vecinii. Să sting lampa-n dormitor… Însă. . Te poftesc să ieşi afară Imediat! . -Domnule! Ce-nseamnă asta? E un gest neruşinat. Am călcat fără de voie Pe contractul conjugal… Nimeni nu-mi ştie amarul. Că-mi venea să mă omor. ziua. Îmi faci casa de ruşine! . ceea ce mă miră Şi mă chinue mereu. Pîn’la urmă. Si ai să mă ierţi matale. Lola. să urlu. am urgent nevoie De bărbatul dumitale! . şi de teamă Să nu iasă vreun scandal. regret din suflet.Nu-i aici.Cum de a intrat şi el.Nu-i nimica! Il aştept! . cum îţi spui. E că n-a spus toată noaptea Ce-a vrut de la soţul meu! (Ion Pribeagu) . Cînd am trebuit. eu. doamnă.Doamna mea.

Hanu-i plin cu case joase Şi cu rufe pe uluci. N-are nici o meserie Dar o duce binişor. Cu Claruta-o duce bine – . Ca să guşti la “Madam Betty” Knises cu ficat tocat. Trebuie neapărat. Care-i lîngã farmacie. Foşti atleţi la circ. Sami-i gospodar de treabă. vădane. Iar de-apuci spre Zanvi Bibke Pe la “Porţile de fier” Nu se poate ca să nu iei Cîte-un pletzi cu piper Şi-n această ambiantă – Cum au hotărît edilii – Stau cu anii. Madam Braun cu panorama Ce se plimbă cu maimuţa Şi mai stă şi Sami Pişke Cu nevastă-sa. Ambulanţi şi cerşetori. Care-n Cantemir începe Şi termină-n Campoduci. nici peţitor. Intri în hanul lui Oişie. Nu-i samsar. văcsuitori. Dacă treci spre fundătură. vandeuze. boccegii. laolaltă Cam vreo sută de familii Chelneri. Claruta. Covrigari.Când Clăruţa-i indispusă [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Cînd – de la spitalul “Colţea” Cu tramvaiul de porneştiMaximul în cinci minute Eşti la pompa din Dudeşti Traversezi “Crucea de piatrã”. Ceainăria Griin şi gata.

. Scumpa lui Claruta-ntreabă: . nu prea-prea – Dintr-o singură pricină: Cînd vrea Sami. înţeleaptă. cum să scape De încurcătura asta? A făcut tot ce-i posibil. M-a tratat c-o cafeluţă. Dicutînd apoi de criză. Fiindc-ai petrecut cu ea – . dragă. nu vrea ea! Chestia asta se întîmplă Şi în clasa mai sus-pusă.Bine. main vort. A pus ivărul la uşe Şi a fost foarte drăguţă. I-a spus: . numai. ş-acum cu stămburi E la bîlciul din Mizil. Ca un mieluşel supus.Ei. Care nu au nici un rost. Că-i incult.exclamă Sami Pişke şugubăţ– Cînd să ies din han.Nu te superi. A venit frumos acasă.ce să mai discut? Du-te-n centru şi găseşte-ţi Vreo iubită din trecut… Ba. unde-ai fost? . m-opreşte Aia blondă: Liza Băţ! M-a poftit la ea în casă. Să mă laşi pe mine-n pace! Bietul Sami. Mi-a vorbit de soţu-i Smil. şi spune-mi. Să nu-şi supere nevasta. A lipsit vreo patru ore Şi apoi bine dispus. că nu mă supăr Şi petrece cît îţi place Cu oricine. După ce-au vorbit de fleacuri. El să vrea şi ea să nu vrea Pe motiv că-i indispusă… Dar Claruta. dragă Sami.Unde vrei să fiu? . însă.

Dar-ar dracii-n ea de hoanţă! A ţipat Claruta-n van – Dar cînd Smil mă vizitează Parcă eu îi iau vreaun ban? . ca de-obicei! .Si cam cît? – Nimica toată! Două piese de cinci lei! .Sigur că i-am dat! Stii bine Că-s galant.A-ntrebat Claruta dulce – Spune-mi drept. i-ai dat ceva? .

Şi plăteşte-i să te lase. Are-un copilaş şi vrea. . O slăveau în chip şi fel. un amic simpatic Cum sunt mulţi în Capitală Era predispus săracul Totdeauna la răceală. I-a spus verde. fără teamă: . Nu de tuse-obişnuită. Într-o zi s-a dus şi el. S-a frecat cu unguente. Mulţi tămăduiţi de dînsa. Cu convulsii ne’ntrerupte. droguri şi chinină. Ci de tuse măgărească. Sandu să se îmbolnăvească. Tot tuşea şi iar tuşea. Ş-a fost sfătuit să meargă Şi la Baba Safta Musea. Şi ventuze şi muştar.Straşnic medicament [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Sandu. Şi întruna zi şi noapte. Poate că-i prepară dânsa. A luat medicamente Prafuri. Însă totul fu în zadar. Vre-un leac să-i treacă tusea. Şi s-a întâmplat deodată. Ş’a pus prişniţ la picioare. Iod la piept şi pe spinare. Baba Safta – c’o privire. Cu eter. cu nădejdi la babă. D’aia.Tusea o să-ţi treacă numai Dacă bei lapte de mamă! Caută-o femeie care. hemoglobină. Că la faţă se înroşea.

Pe Frusina lui Tărîţă. El venea să-şi bea tainul Şi de două ori pe zi. Îţi dispare toată tusea Şi te faci iar sănătos! Ş’a găsit în Copşa Mică.Altceva nu mai doreşti? . Zilnic între cinci şi şapte Fără nici o silnicie.A. Drăgăstoasă şi avidă După-avînturi tinereşti Într-o zi. i-a spus timidă: . Şi venea sărmanul Sandu După sfatul bătrânică-i Să se vindece cu leacul De la pieptul Frusinicăi. ba da! – răspunse Sandu Cu un aer mulţumit – Dacă-aş şti că nu te superi Aş dori ş’un biscuit! (Ion Pribeagu) . Să desăvîrşească-efectul Şi gîtleju’a-şi limpezi. S-a înţeles cu ea. Să-şi bea porţia de lapte. să vie. Pepenoasă şi voinică.Să sugi lapte de la ea! Şi’n cel mult o lună-două. Şi c’un copilaş de ţîţă. Să nu-ţi pară curios.

Şi.Care Ester? – sare Natan. îmbietor. Una blondă şi subţire. Şi încet. pe lîngă prăvălie Şi o casă cu balcon. Vine Aron. de-atuncea S-a mai scurs aproape-un an. Şi îi spune : . Aron. da’n suflet Clocotea ca un vulcan. Natan mai avea soţie Şi un singur fiu.Scandal în familie [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] În oraşul – nu spun care – Nu departe de aici.Fata Blimei de pe Carmel. Vreau cu Ester să mă-nsor! . Tînăr. .Tată dragă.Nu se poate! E o taină Si mi-e greu a-ţi relata Că…de mult…adică Ester. Se spunea că-n tinereţe A fost mare pui de lele! A făcut el multe pozne Cînd era mai tinerel. . Locuia un om cu stare. S-a cam potolit şi el. Domnul Natan Smilovici. Elegant şi studiat. O podoabă de băiat. Dar cum vîrsta potoleşte. Despre tatăl său – de Natan – Fabricant de jaluzele. El era mîndria casei. Ester este sora ta! A plecat Aron. cu purtări alese. Într-o după amiază vagă. Parcă prins de-o amintire – . încet.

o povaţă Şi mă-nvaţă ce să fac? Cînd am vrut s-o iau pe Ester – Floare.Ia pe care vrei din ele! Si nici n-o să-ţi pară rău. îmi vine să-mi iau viaţa Toată lumea s-o împac. după o clipă. Că… şi Leiai-i sora ta ! Turburat de cele-aflate. mămico. Fiindcă am să-ţi spun o taină: Natan nu e tatăl tău! . Fi-voi contra vrerei tale! Fiindc’odată. şi de data asta. fir de micşunea. Şi i-a spus: . Mama a rămas furată Parcă de un gînd ascuns.Şi-ntr-o seară. o veste proastă: . Şi-apoi. Tata m-a oprit. Aron aduse Tatălui. Azi. Dă-mi. Foarte veselă-a răspuns: . Stea scăldată de auroră – Tata iarăşi se opune. spunîndu-mi C-ar fi Ester sora mea. Că şi Leia-mi este soră. o iubesc pe Leia Şi-am s-o iau chiar de nevastă! . pînă la urmă.Vai de mine! – exlamă Natan. mama Leiei – Crede şi nu cerceta – M-a convins. Bietu’ Aron s-a dus distrus La mămica lui iubită.Mamă.Aba. cînd o-ndrăgesc pe Leia. Iartă-mă de-ţi stau în cale – Însă.

Fac semnal cu fanionul Şi mecanicu-l zăreşte Şi.Apăi. Domnu’ Sef. la tribună. Revizori de la uzină. Şi expresul Ş-un marfar? Ce faci. Trece.Examen de acar [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Sala de mişcare-i plină Că nici n-ai loc să te mişti. Marine. din Curtbunar. Şefi de tren şi maşinişti Şi mecanici şi fochişti Şi casieri vreo duzină În comisie-i un inspector Ş-un înalt funcţionar Ş-alte grade ceferiste. Dacă acul se smuceşte Şi m-anunţă că soseşte. Cînd la halta din Sabar. Săr ca un turbat peronul. tura-vura. fără-a-ţi pierde firea.Pîn-aici e foarte bine ! Zice şefu. Marine. Ce-au venit ca să asiste La examenul de-acar.Ia să-mi spui ce faci. Pufăind grozav pe sine. Apoi. domnule inspector. sobru. Să zădărniceşti ciocnirea? . . Din Sătmar. ce te faci. Pe aceiaşi linie vine. Mai tuşeşte Şi degrabă Pe Marin Păun l-întreabă Părinteşte: . Ce mai vorbă. . Că se-ntîmplă un ghinion. opreşte Garnitura. brusc. Bea dintr-un pahar cu apă. monoton – Însă. pînă să înceapă. deodată. cu voie bună.

fă. domnu’inspector? Mă reped. Ii dau foc cu un chibrit Sau aprind c-o lumînare Nişte paie. Cu maşinile-amîndouă? . o ciocnire. Ca un fulger pe coline. grăbit. Dar aiasta nu se poate! Fără fanion . mai stau eu la canton. Ce te faci. Vine-ncet marfarul. Ş-ai să vezi. Gherghină! Dulce floare de sulfină. Unul e Marin Păun. n-ai nimic. iute. Sînt ca mortu-n păpuşoi. Fără nici un fel de vină. colaci. . unul. Tu atunci. nişte ziare. Şi nevesti-i strig prin geam: Fă. Scot ţignalu’.Iau gazolniţa.apoi. Nici gazolniţă cu foc Şi nici fluier n-ai deloc. Dar în direcţii opuse. bune toate. ca nebun.Măi Marine. N-ai nici clopot.Măi. Marin. Nici ziare. fluier. Nici chibrit. Varsă foc şi fum. Scoală fă. Trag de clopot. unde eşti. ne spune nouă.Şi în timp ce trenul vine. Că vin două trenuri. Dacă nu am fanion? Pentru asta iau simbrie? …Mama ei de meserie! . că-mi ies din fire. nici lumînare. ce faci? . netam-nesam. tu nu-nţelegi ce-ţi zic.Ce să fac. în cătun. Fiinde’aicea. sun. N-ai la tine fanion? . Nu mai ai timp să gîndeşti Ce unelte să-ţi ajute. Păi. Pe aceiaşi linie puse. .Domn’ inspector. Dar expresu-i ca nebunul.

E-le-lei. cum n-ai văzut De cînd mă-ta te-a făcut! (Ioan Pribeagu) .

.Draga mea. Au vorbit de film. Anii trec pe nesimţite Şi trec şi visele şi ele Şi s-au întîlnit pe stradă Amîndouă tinerele.I-a să-mi spui. Cum petreceţi. tu cu soţul Clipele de voluptate? . Cum te-mpaci cu-al tău în visul Îndrăgirilor supreme ? . Despre modă.Amintiri … [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Nu s-au mai văzut aproape De vreo cincisprezece ani De pe cînd umblau la şcoală. De artiştii consacraţi. Şi apoi despre bărbaţi. Ambele la Botoşani. . de beatles. . Ionel m-adoră. scumpa mea Ortansa. că ne-am revăzut Să ne povestim crîmpeie Ş-amintiri despre trecut. Dar tu. Ce te-ai măritat devreme. despre blănuri. prin jocul firei Ştim deja ce înseamnă aia Care-i baza omenirii.Nici nu ştii ce bine-mi pare Scumpo. Dar îşi face datoria După cum scrie la carte. Nu pot să mă plîng de el ! Mă sărută cu pasiune Şi să nu spun mai departe. Mă desmiardă ca pe-un miel Şi în ce priveşte amorul.Spune-mi-o cu de-amănuntul Pentru că. iubită Cleo Insă cu sinceritate.

m-a făcut praf.Nu e rău! Din contră! Îmi place! A răspuns Ortans senină. Eu m-am dus la doctor Staicu Şi mi-a dat nişte pastile. Ce să-ţi spun. Dar cum nu-s din mămăligă Ca să rabd şi nopţi şi zile. A sărit în sus sălbatic Şi s-a năpustit spre mine.Drept vorbind – a spus Ortansa N-am ce spune despre mine : Nu o duc rău cu iubirea. A mîncat şi deodată Fără urmă de ruşine. Şi Vasile-al meu e tandru Însă are-o apatie Parcă e şi parcă nu e Cum ar trebui să fie. dar lui Vasile Ca să-i stimulez dorinţa I-am pus două-trei pastile. Luăm masa la cantină! (Ion Pribeagu) . A smuls toată îmbrăcămintea.Ei. Şi de-atuncea merge treaba Admirabil. Îi pun una în mîncare Fără nici o emoţiune. Însă noi. cînd stam la masă Nu ştiu cum. ca pe Sofia Loren De la cinematograf. funcţionarii. Mă strîngea la piept cu sete De credeam că-mi sparge coasta Şi mă îmbrăţisa năprasnic… . Însă n-o duc nici prea bine.. Nudă. şi ce vezi rău într-asta? . o minune ! Da-într-o zi.

să-ţi produc: Cum ai reuşit matale – Eu te ştiu sărac din fire – Chiar a doua zi de nuntă.aşa se duc”.Scumpul meu tătuc. Ochi albaştri ş’un năsuc Cam impertinent. Cunoscînd bine proverbul “Cum vin banii. zece mii buluc. I-a găsit un ginerică. ‘Naltă. Banii-a doua zi de nuntă. Să-i dai zece mii de lire? .Păi să vezi.Inocenţă personificată [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] În oraşul – nu importă Dacă-n Haifa sau în Ciuc – Trebuia să se mărite. În persoană ţi-i aduc. Caracter de cauciuc. Tata socru’. Ca să n-avem balamuc. zglobie. S-a făcut o nuntă mare. Lire. I-a spus: . Căruia i-a promis ca zestre. C’a rămas Avram năuc. nostimă. sărac cu duhul. C-o-ntrebare. Şi pe miri i-a dus sub hipă. . Chiar a doua zi la zece. Fata lui Ifrim Bursuc.Insă cu o condiţiune. foarte fericită. fetiţa tatei. Tatăl ei. Junele Avram Flaimuc. I-a adus în dinţi toţi banii. . Rabi Meiri Goldensmuk. tăvăluc. Cu şampanie şi frustuk. şi toată S-o mănînci ca p’un coltuc. . Fata. N-aş vrea nici o supărare.

Să se uite înăuntru. Zece-amici dornici să vadă. Un asemenea spectacol. Am făcut la uşa voastră. Fiecare dintre dînşii. Din odaia nupţială. .Vai. Au plătit o mie vamă. Ş-am chemat ca un oracol. Zece găuri potrivite. Tocmai ca la panoramă. cum te-ai pretat tăticu’ La asemenea desfrîuri? Dar de ce – adaugă fata – N-ai făcut mai multe găuri ? (Ion Pribeagu) .Cum sînt om cu socoteală.

Venerat de toţi evreii Din întreaga Românie.” . . De aceea.Da. Ş-a pus gând să se însoare. la vârsta asta Mai se cade să mă-nsor? Mi-am găsit o văduvioară.Să mă-nsor? Să nu mă-nsor ? [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Moşke Fafer.De socoţi că gându’-acesta Viaţa-îţi va turbura – Zise prea-înţeleptul Sloimke – Atunci. Trebuie să-i faci pe voie. Şi s-a dus la rabi Sloimke. Ca să-mi spui. rabi. nu te însura ! . numai Pentru a-mi moşteni averea? . Şi fiind om cu angarale. dar spune-mi. cam în vârstă Şi c’o faimă oarecare.Rabi dragă. dar nici un trai de pustnic- .Mulţumesc. S-a gândit c-ar fi cu cale Şi c’un Rav să se consulte. Seină-Beilă. rabi. Nici bigot. Fiindcă-n Thora-i toată seva Şi să te uneşti cu Seina. Ce mă fac dacă muierea Vrea să se mărite. Pot să mă însor cu ea? Rabinu’-a deschis o carte Ş-a citit plini de fiori: “Dacă Cel Inalt ţi-arată Drumul presărat cu flori. Tadicul din Sărărie. care-ar vrea. Cum făcu Adam şi Eva. spune-mi. viu la tine Ca la un învăţător. nici apicoirăş. Nici puţine şi nici multe.

Atunci du-te şi te-nsoară! . musai să te-nsori! . Fiindcă nu ştii ce văpaie Te cuprinde când eşti singur Cu pereţii din odaie.Fiule. Care sufletu-ţi doboară. Când visezi femei şi chefuri. dar vezi c’aici e buba: Nu pot vrerea să-mi împac. .Ai dreptate! – aprobă rabi Atunci. rabi. nici când vine. dragă. Că te râd pân’şi pereţii… . Să mă-nsor? Poate mă-nşeală… Să rămân din nou burlac? Va putea ea să mă-mbie? Voi avea eu vr’un succes? Din dilema asta. Nimeni nu-ţi prepară un ceai. rabi. Spune-mi.Ti-e uşor matale. . Iar în faptul dimineţii Te trezeşti vorbind cu perna.a spus rabinul Neştiind ce să mai creadă – Nu poţi da o condamnare Până nu ai o dovadă! Dacă presupui de-acuma C’o să-ţi facă viaţa grea. dar dacă femeiuşca Mult mai tânără ca mine – Are-un văr cu care nu ştiu Nici când pleacă. Nimeni nu-ţi dă bună ziua.Bine. Dacă nu ai altă breiră.Zice Moske – nu-i kidai.Dacă vrei să ai scăpare Si în mine te încrezi. poţi să mori… . Eşti bolnav şi n-ai un doctor. cum să ies? . Calea cea mai bună este Ca să nu te-nsori cu ea! .Da.Da. ca să-nvingi pustiul. Până vine. .

Ai să mă scuteşti pe mine Ş-ai să-l plictiseşti pe el! (Ion Pribeagu) . să mă botez. Si cum scrie-n Pericopă. În acest fel. chiar mâine.Da! Botează-te. Ci ai să te duci la popă. dragă Moşke. reb Soimke Nici nu pot să cred.Eu. Devenind creştin fidel. Nu-mi vei cere mie sfaturi. prea sfinte.Cât mai grabnic – zice rabi – Trebuie să te botezi ! . Că din gura dumitale Ies asemenea cuvinte! .

Plin de ifos şi ambţiii. Toate. Partea asta de avere.Toanta aia? – sare soaţa Nu admit şi nu dau voie. aşa să fie. să aibe zestre. Muribundul.Testament [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Stã sã moarã. ceasul şi-un inel. . Juvaerurile astea. le lăsăm lui Mitzy! . Care mi-e nepot de sânge. O va moşteni Oişie ! . O prescriem pentru Zoie! . Nepoţicăi noastre. bietul Lazăr. un testament: . casa noastră… Dar femeia îi replică: . marfa din dughiană.Las lui Sandu.Vechea noastră prăvălie…? Imposibil! Soaţa plînge – Asta i-o lăsăm lui Victor. Punct cu punct. marfa noastră? Asta nu admit deloc Decât el s-o irosească.Aurel? E prea obraznic. Eu. Îi las lui Aurel! . Însă. Din moment în alt moment Şi nevestei îi dictează.Pentru ea! – suspină Lazăr Cum zici tu. îi dau foc! .Lui Oişie. Fanny! .Bine! – zice muribundul Insă. scos din fire. Cel cu monogram cu aur. mai bine.Fie! – spune bietul Lazăr Dar covoarele şi banii Le lăsăm.Pentru ce tocmai lui Sandu? Casa i-o lăsăm lui Lică! .

Nu ! Vreau să ştiu. în casa asta. Cine moare: Eu sau tu?? (Ioan Pribeagu) .Ţipă la nevastă: .

dar de departe Ţâşneau văpăi şi reverie. Şi-apoi. Şi tocma’n valea lui Sondroană. o văduvioară. Din noapte vin miresme dulci. Făcură’n silă. cu diligenţa. în tihnă. Ş-ascunse-n nori ca să nu vadă Ce se-ntâmplă-n diligenţă… Ajunsă-a doua zi în cetate.Mare păcat … [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] De la Adjud. Porniră căişorii-n goană. Frumoasă. ca să se pocăiască. Vreo zece poştii. Nici boccegii. şi pe nume Henţa.Aici – răspunse vizitiul Că-s caii rupţi de oboseală. ci doar femeia Cu diligenţa spre Focşani. Prea Sfinte. Înspre Focşani. . Fir-ar al naibei el să fie! Iar Luna-n mantă de paradă Şi plină de indiferenţă. după ceas. Şi vizitiul zdravăn foarte. să nu ai nici o teamă. Ea n-ar fi vrut. Şi s-a-ntâmplat ca-n seara-aceia. Însă. S-a dus la târg cu trebuinţă. S-a dus la Rabin şi s-a plâns: Păcătuit-am greu. Să plece trebuia’ntr-o seară. Şi după ce-şi luă de toate. Că poţi. Că n-au plecat nici marchidani. un popas. Avu mustrări de conştiinţă… Nici nu mai vru să-şi amintească De faptu’n taina nopţii strâns. să te culci.‘Mânem aici. Bade Avrame? Întreabă Henţa cu sfială – . . Ce te-nvelesc ca o năframă.

Stiu! Dar. vezi că…eu mă-ntorc acasă Tot cu acelaşi vizitiu! (Ioan Pribeagu) . Şi el. Si cu emoţii neştiute. Oiţa păcătoasă de-te Două bancnote a 500. Şi-i zice plin de duioşie: . Eu.Fiindu-mi frică de strigoi.Ti-am dat o mie. Vei da şi cinci sute de lei! .Primesc! – răspunse ea cu sete. Şi văd că tu ai dat 1000! .Mare păcat! – a spus Rabinul Cu Dumnezeu să te împaci. ca să se-ndure Cerul. tânără şi fără minte. Voi implora tot Sanhedrinul. Şi. simpatic şi vioi… . Din tfilimi ţi-oi citi misterul. Ce iartă oamenii’ntre ei. Se uită rabinul la sumă.Eu ţi-am pretins să dai 500. Rabi! Lasă… Că nu-i nici o greşeală. Voi da ofrandă la săraci.

cu politeţă. braţ la braţ. ştrengăreşte Şi îmi zîmbea. Am înţeles.Nici acum nu ştiu misterul! [Necategorisit] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Privea pe Ben Iehuda-ntr-o vitrină Şi eu eram c’un pas în urma ei… Avea un trup superb. de Messalină Ş-un picioruş sculptat parcă de zei. Guriţa-i dulce nu ştia să spuie Decît o vorbuliţă. o prăjitură. ca eu să nu stau ca un bleg Îşi însoţea cuvintele rostite Cu cîte-un mic desen. mai de colo. şerveţele-mpăturite Şi ea. Să-mi depărtez din gînd melancolia. Eu nu ştiam nici un cuvînt ivrit. Şi fericit de-această aventură Ne-am aşezat la masă-ntr-un Espresso Eu. farfurioară Şi cum m-ardeau privirile-i adînce. una: Lo! Şi cum sălta din umeri. Şi am plecat cu ea la’nvălmăşeală. s-o înteleg… Mi-a desenat cuţit. pe loc m-am lămurit: Ea nu ştia o boabă româneşte. Mi-am scos. . Setos de noutăţi ca orice om. că dulcea mea comoară Ar fi dorit să mergem să mănînce. La tot ce-i îndrugam:-Mamzel.duduie! C’o frază mai de ici. Pe masă. o cafea şi ea. pălăria Şi i-am şoptit surâzător: Salem! M-a măsurat din cap pînă-n picioare C’o nonşalanţă ce mă-ncătuşa Şi parcă a zîmbit sau mi se pare Că mi-a şoptit candid: Bevakasa! Cum flerul niciodată nu mă-nşală Ştiam precis că o să-mi cadă în laţ. Ca Julieta şi Romeo. Simţind că din priviri am înţeles-o.

o canapea. După aceea. velour şi ametist Şi drăgălaşa mea. Ş-am mai ciocnit cu ea înc’un pahar! Apoi a început să deseneze O tobă. femei. Un forspaiz. foarte’nfierbîntată De dans. pe nume Brană. saxofon şi-un clarinet Ş-am înţeles că vrea să se distreze Şi am intrat cu ea la cabaret. De-atunci îmi chinui mintea să-mi pleznească Şi nu pot dezlega acest mister: De unde a putut ea să ghicească Că sînt de meserie tapiţer? Ion Pribeagu . orchestră mexicană. de coca-cola şi cafea. Program. Mi-a desenat frumos. Mînca cu mlădieri de porumbiţă Cu dinţişori de-un alb mărgăritar.În restaurant intrarăm şi îndată Un chelner ne-a servit. A mai cerut ficat şi o costiţă. ca din senin. Mi-a acordat o porţie de twist. Iubita mea cuminte ş’adorată. Parfum de mosc. o friptură şi-o salată Şi am ciocnit şi un pahar de vin.

Nici cu Haike nici cu Surã. . Nici urîtã. O coniţã delicioasã. Şi-am ajuns la ea acasã. Pielea-i cu miros de nalbã. Nici cãprui. nici prea moale. Şi-am intrat cu ea în vorbã. douã rîndunele. nici prea micã. Nici prea tare. nici de ciorbã. I-am sorbit formele toate. Avea ochii ca doi aştri. Nici subţiri. Ne-am plimbat vreo cinci minute. Nici din faţã. Nici prea neagrã. Am avut o aventurã. Gura dulce. Nici prea multe. Nici prea mari. nici prea joasã. Nici încet. zîmbitoare. nici încoace. Nici prea mare. Mi-a dat o cafea uşoarã. pe la zece. nici din spate. Nici încolo. nici prea albã. nici deşteaptã. dar nici prea rece. Nici prea dulce. Cum o sãrutam prin beznã. Nişte-îmbrãţişãri divine. Nici de-Adam şi nici de Eva. nici frumoasã.Într-o searã. nici curatã. dar nici prea groase. voluptoase. N-a fost cald. Locuinţã minunatã. Nici murdarã. nici puţine. Nici de Cosmos. Ş-a început sã se dezbrace. Sînii. Ş-o sofa cu dungi banale. dar nici albaştri. Şi vorbind cu ea în şoaptã Nici prostuţã. nici prea mare. Discutînd ca la Geneva. nici amarã. Nici pe nas şi nici pe gleznã. nici mititele. Avea talia subţiricã. Nici prea micã. Nici prea’naltã. Braţe albe. dar nici prea iute.

Nici spital. Nici cu cioc. Ştiu c-am stat trei luni jumate. N-am fost prost. nici cu mustaţã. Nici pe burtã. scoate-mã din ladã. Deodatã uşa scapã. (Ion Pribeagu) . nici în prozã. nici albastru. nici ambulanţã. . Nici se sparge. Nici în curte.Bate cineva la uşe. Şi aştept o aventurã. nici puţine! Restul n-are importanţã. dar nici subţire. în tot minutul. Nici maşina. Şi stã Şmil ca un sihastru. De atunci mi-e viaţa rozã. Vãd nici verde.Ce cauţi aici? – Mã întreabã. Ci bãrbat-su. Nici în pripã. Doamne. nici şerutul… …Şi au curs bastoane în mine. Nici în versuri. nici pe mama! Ci aştept. nu-i nici vie Simt un fior care mã trece. Nici prea cald. Şi cînd mã rugam – Prea Sfinte. nici în stradã. Dar cu un baston de mire. dar nici mãtuşe. Nici prea multe. Ori cu Haike ori cu Surã. I-am spus.Nici pe tata. fãrã sã-mi dau seama: . Nu-i nici moartã. nici în grabã. nici se crapã. dar nici prea rece. Şmil din piaţã. Inimioara mea pustie. Nu-i nici unchi. dar nici cuminte. nici pe spate. Nici prea gros.

Eu jucam un an de-a rândul. De pe Calea Văcăreşti. De Herz şi eu. Care îşi făcea debutul. Erau Kiriţescu. Stoicovici. Preţioasă cum e ambra. Şi alţi actoraşi mai mici. frumoaso. “Treanca fleanca mere acre”. Zic – cum eşti la început.Cât îmi ceri? – Păi. fac cunoştinţă – După cum cere uzanţa – C-o artistă în devenire.Printre revuiştii noştri. dulce. Eu la “Teatrul Nou” cu plebea. Mă ştiau mai toţi artiştii. . Domnu’…amicul meu Socrate. Pe la opt şi jumătate. o păpuşe. Ca pe un autor en-vogue. Într-o zi. Ei la “Cărăbuş” cu-ntregul Demimond din Bucureşti.S-a făcut ! Mi-l aduci la “Grand” Joi seara.Maestre. deh. Eu pentru Tomescu Iorgu. Care m-a rugat fierbinte. Câte-un sketch sau monolog. “Marafet bucluc” şi “Plici”. fă-mi şi mie-un şlagăr. Cu glăscioru-i îngeresc : . Tanţa ! O fetiţã. Fiindcă le scriam adese. blondã. Mică. Un cuplet ! Si ţi-l plătesc ! . Durma. Într-un varieteu : Alhambra. Ei scriau pentru Tănase. Că la zece o să vie. Ei montau cu lux “di-granda” Fastului să se consacre. Care cântăreau mai greu. Ai sã-mi dai numai o mie ! S-a zis Tanţa: .

Pe o melodie veche.Maestrul Ion Filifistic ! . Cum să-l spun să am succes ! ˜ I-am adus chiar Joi cupletul. Colcăind de frăgezime. Dornic m-am sacrificat !… M-am lăsat sedus de chipul Şi de farmecele ei. Ce puteam să fac ispitei.E un bătrânel simpatic. N-o prea ajuta talentul. Ca să repetãm în voie. Te aştept. Cu o patimă spontană. Cum făcea un gest cu braţul. Puţintel cam indecent. Dezvelea altă comoarã. Pe sofa şi decoltatã. Şi-ntr-un mod inteligent. După ce sfârşisem jertfa. cum e cantalupul. “Vino dor la badea-n crâng”. Vreau să-mi dai şi indicaţii. Ea şi-a pus un robe de chambre. şi mai ales. Cu trupşor imaculat? Şi când dracul te momeşte.Domn Socrate Spirilidis. Şi simţeam printre suspine. Dar se completa cu trupul. M-a tratat cu chartreuză. Cum s-a dus mia de lei. Dezvelea o rotunjime. Cu refrenul: “Hai zdrâng-zdrâng”. Să-mi arate că pronunţă Poanta. c-o discuţie clară. Cine bate-n hol şi intră? Domn Socrate în persoană! A urmat recomandaţii : . Dulce. Când îşi întorcea faţada. Cu artiştii bun amic! .

Domn Pavlică Brătăşanu… . Emoţionat. Ca-ntre doi prieteni buni : Preţul să rămână acelaşi. nătâng. Când o să mai vrea cuplete. Şi-n acelaşi condiţiuni ! I-am strâns mâna cu tărie. Şi îmi dă mia de lei. .Eu timid. Şi-mi venea de râs.Uite ce te rog – adaugă Fiindcă Tanţei mele-i placi. Mai improvizez o strofã. Cu cenzura lui Brătianu. Şi încep să-i cânt refrenul : Hai zdrâng-zdrâng şi iar zdrâng-zdrâng. C-a avut dar nu mai are.Minunat! – a spus Socrate Şi privind în ochii ei. Îşi deschide portmoneul. Tot mata să i-le faci ! Şi să stabiliţi de-acum. scot iar cupletul. să plâng. Ş-am plecat cântându-mi mie : Hai zdrâng-zdrâng şi iar zdrâng-zdrâng! .

Că. Şi necontenit slăbea. Aşa dar. Printre vile ogivale Unde. Curte. Şi se petrecea. Într-o ţară îndepărtată. negreşit. Să descrii entuziasmul Chefurilor din Moldova. Şi-unde se trăia întocmai Ca în sânul lui Avram. . Drept un gospodar de frunte. Respectat de toată urbea. vie pe araci. muşchiuri. probabil. Dar se subţia la faţă. că nu poţi Nici cu vorba. C’un potop de oameni paşnici. jos cum treci de Cozla. Gras şi gros şi lat în spate. Omul s-a îmbolnăvit. nici cu slova. momiţe. Şi livadă. Este să găsească-un tânăr Care-ar vrea să-i deie sânge. şi’n cireadă Miei şi oi şi boi şi vaci. la Piatra Neamţu. ‘Nalt şi zdravăn cât un munte. Curge Bistriţa în vale – Locuia domnul Năstase. nici greaţă Când mânca şi nici când bea. Că din ditai mai bărbatul. care Boala i-ar putea înfrânge. Dă-i cu fleici.Nu ştiu dacă-această manşă E sau nu adevărată. Singurul remediu. de atâta băutură Şi mâncare. Şi avea domnu’ Năstase. Rege şi boieri de neam. După ce-au dat sfoară’n ţară. Nu simţea dureri. Dar s-a întâmplat. Din ce-a fost odinioară Rămăsese jumătate.

observând în grabă. Ci i-a dat numai o sută. Sânge evreiesc în mine! (Ioan Pribeagu) . Mai puţin cu patru sute ? . Fiindcă am deja de-o lună. Un ovrei cu chipul roşu.A venit dintr-o comună. din greşeală. iute. priveşte banii.N-am greşit deloc! – răspunse. poate. Şi voinic. Doctorul – pe vremea ceea. pe nume Hună. A luat sânge de la Hunã. Hună stă. Transfuzându-l lui Năstase. L-a poftit din nou pe Hună. Mi-a dat. Pentru această faptă bună.Nu cumva. Mai din vorbă’n vorbă. peşin. A luat altă ţinută: Nu i-a mai plătit cinci sute. Dar am socotit mai bine. Totuşi. Purătul i-a dat lui Hunã. Cu siringi voluminoase. Că ceva nu este cuşer. Dovedită pe deplin. Terminând operaţiunea. Sã ia sânge de la el. Dup’un timp. domnul Năstase. Îndrăzneşte şi întreabă : . domnul Năstase Zdrăvenindu-se niţel. Cinci sute de lei.

Dinţii de mărgăritar… . . Trup de crin îmbobocit. cam sfios Şi îi spune: . prea sfinte! Fără vrere M-am dat diavolului.Vai de mine. Numai bună de iubit… . Când te-a strâns în braţe odată. Poate fi-vei mântuit. numai joc. ‘mbujorată.Nu pot s-o divulg. Părul blond şi ochi de jar.Nu cumva ai fost cu Tanţi Din Smârdan. Uite – am păcătuit ! .Nu. Gura dulce. voluptoasă. că Domnul Mă trăsneşte chiar acum! …Ş’avea flori la cingătoare. Cea uşoară ca un fulg? Din Buzeşti? – Cere-mi şi viaţa Însă nu pot s-o divulg!… …Durdulie. vai de mine… Greu păcat ai săvârşit… Însă dac’mi spui cu cine. Să-mi fac chinul şi mai greu.SINT PĂCĂTOS. PĂRINTE ! La părintele Vintilă Vine-Arvinte. Mijlocel de fată mare. . Numai cântec.Fie-ţi milă De un suflet păcătos. hopa C’o grădină de muiere! .Nu pot! A răspuns Arvinte. Că mă bate Dumnezeu! …Era’naltă şi frumoasă.Poate-ai fost cu Miţa Creaţa. de peste drum? . Chiar în săptămâna mare Când tot omul e smerit – Şi posteşte cu’ndurare.Ai furat? întreabă popa . Părinte. Nu pot s-o divulg.

geaba’mi zgândări rana.Prea Sfântul De păcat te-a dezlegat? .Încă nu! Răspunse Arvinte Foarte vesel şi vioi. Toată plină de păcat… . Fiindcă tot nu pot să spun… …O comoară tăinuită. Ajungând în colţ. -Sărut dreapta! Şi s-a dus.Sfinte.Ai simţit în vine foc! .Măi. Arvinte-ai fost cu Leana Care şade pe Neptun? . Toată plină de ispită. ca vântul S-a-ntâlnit cu Calistrat Care l-a’ntrebat: . du-te. Dar aflai de la Părinte Încă trei adrese noi! (Ion Pribeagu) . Domnul să te aibe’n pază. meditează Si vii mâine. mai dispus. Fruct în dragoste scăldat.Bine.

cerbi şi pui. Dar am să vă rog ceva! Hamurile-aş vrea să fie Albe şi cu zdrăngănele. Lei şi urşi de şocolată Şi tot felul de figuri. Iar pe jos pajişte verde Şi cu nişte floricele! . I-a adus calul şi scrisul. Mâine-i ziua mea şi fiindcă. Toate fabricate în zahăr În laboratorul lui. Iute ca o rândunică. Plec acuma la Focşani. L-a adus mult mai focos. . Cum a vrut nenea Costică. Dar mai am o rugăminte: Vreau să-mi scriţi cu slove roşii Numai două-trei cuvinte. Ş’a intrat domnul Costică Un geambaş cu ceafă lată. că-mi place.P’ăsta roibu-l iau. . Sunt expuse prăjituri. .S-a făcut! Şi’n trei minute.Capşa” [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] În vitrinele lui Capşa.Da! Avem! – Şi vânzătoarea Îi arată vreo câţiva.Imediat! Şi’n trei minute. Ducipal cu hăţuri albe. Şi cu stânjenei pe jos. . Ouă roşii.Nu te superi domnişoară. Scrieţi: “Să trăieşti Costică!” “Souvenir!” şi “La mulţi ani!” . Îngeri şi purcei de lapte.Bună ziua! Zise dânsul Vreau un cal de şocolată! .

Suvenirul şi urarea.. Fiindcă îl mănânc aici! . Vânzătoarea cu lipici – . ca să plătesc! . A scos banii şi-a plătit.Minunat! Ş’a spus în gându-i.Nu! Nu! Nu! – a spus Costică. În total: şaizeci de lei! . Ş’admirându-l încă-odată. Cât costã. cu hamurile albe. .Vi-l împachetez? – întreabă. Pajiştea cu stânjenei.Mulţumesc! – A spus geambaşul Cu un gest cavaleresc – Şi-acum spune-mi turturico. Radios şi fericit.Păi.

Plutind în sferele senine. Însă Duminica. Şi cheile erau la mine. pe seară. Şi până Lunea care vine. Cam de vreo douăzeci de ani. dulapul. Şi-n sân ascunşi doi trandafiri. Nu mai eram un oarecare. M-a angajat ca secretar. Şi ochii negri. Fără să steie mult pe gânduri. tânăr. Veneam la clubul “Lumea Nouă”. Guriţa roşie şi mică. Şi mi-a şoptit: . De-acest potop de fericiri. Directorul – un om politic. Biroul. Redacţia era în centru. Şi alte cercuri literare. plini de foc. Aşa că. M-am cunoscut cu o fetiţă. Nu-i altul mai grozav ca mine. Mi-închipuiam că-n toată ţara. cu speranţe. C-avea cosiţă în inele. O cameră – unde-încăpea. Pe Cincinat. Redacţia era închisă. Plimbându-mi visul pe Lipscani. Cu redingotă şi cu cloc – Venea în timpul săptămânii. Vrând dorurile a-mi înfrâna. Maculaturi ş-o canapea. Văzând – directorul revistei – Că am talent de pamfletar. scaune. pe Efitimiu. Îl cunoscusem pe Gîrleanu. “Romanţe pentru mai târziu”. deloc. O nimfă mi-a trimis în cale. Ş-a apărut de Minulescu. De parcă Dumnezeu din ceruri.Ionică na ! Nici nu-mi mai încăpeam în piele.Prin anul nouă sute nouă. . Şi într-o Sâmbătă. De joi. când apărea revista.

A scos grăbit un manuscris. Înghirlandate în rondele. într-o poemă. Ca un autentic amorez. Deodată a bătut în uşă Directorul ! O catastrofă ! În clipe de-astea. Şi ea cu nudul la vedere. În cameră. Şi dimineaţa. Şi când fu gata de plecare. Ionică. turbulente. Ci doar prin mâini ne-nţelegeam. A fost şi verişoara mea ! Ion Pribeagu . ca după miezul nopţii.Să nu fii supărat. Am proclamat-o. galant din fire. Târziu. printre săruturi.Mi-e verişoară Venită-aseară din Galaţi… A scotocit printre saltare. Tu nu ştii singur ce să faci. Prinţesa visurilor mele. S-ascunzi după birou fetiţa. Am invitat-o ca să vadă.Că tot privindu-i mi-era frică Să nu pleznesc de atât noroc ! Ne-am dus la cinema. la “Clasic” – Un film cu Eva şi Adam – O vorbă n-am scos pe-ntuneric. Redacţia unde lucrez. Insă aş vrea să-ţi spun ceva: Acum trei luni fetiţa asta. Când vream să-i mai dedic o strofă. Sau cât mai grabnic să te-mbraci? Şi s-a-ntâmplat cum se întâmplă Când n-ai un pic de prevedere: Eu numa-n pantalon şi guler. pe la zece.Scuzaţi ! Iar eu am spus : . Privind-o a şoptit: . M-a tras de-o parte şi mi-a zis : . Directorul.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful