Sami, funcţionar de bancã Şi cu creştere aleasã A fost invitat la Natan Şi nevastã-sa, la masã

Tânăr, c-o înfăţişare Ce te bagã în răcori, N-a venit cu mâna goală, Ci cu un buchet de flori.

Doamna, foarte încântată, Dup’un an de măritiş, A servit coniac, salatã Şi apoi ghefilte fiş.

Sami a mâncat cu poftă, Şi c-un sentiment firesc, A-ntrebat-o pe Şoşana: - Doamnã, pot sã îndrăznesc? - Vai de mine, Domnu’ Sami – Zise ea, înviorată – Ca la dumneata acasă. …Şi i-a dat înc-o bucată. A urmat fripturi, kighel, Vin de la Ierusalaim, Şi-ntr-o caldă atmosferă, Au ciocnit cu toţi “lehaim!”.

Cum petrecerea se-ntinse, Natan l-a rugat, apoi: - Ce să te mai duci acasă, E departe, dormi la noi! Tocmai când erau mai veseli, A venit un amploiat, Şi pe Natan, de urgenţă, La direcţie, l-a chemat.

- Nu-i nimic, mă-ntorc îndată

Maximum o oră-două. Voi, mai staţi, fiindcă în casă Nici nu ninge, nici nu plouă. Şi-a plecat, şi vremea trece, Când nici n-ai băgat de seamă, Îmbrăcând întreg oraşul Într-o magică năframă. După ce-au vorbit de toate, Într-o ambianţă dulce, I s-a năzărit Şoşanei C-ar fi timpul să se culce. I-a făcut, în grabă, patul Pe sapaua de atlas, A făcut “lampa mai mică” Şi sub glass-wand s-a retras. Prin lumina roz, discretă, Care dincolo apare, Sami vede-o siluetă Scumpã şi turburătoare. A-nceput sã se dezbrace, A pus rochia de-o parte, Ce frumoasă-i în desso-uri, Numai glass-wandu-i desparte. Când alături c-o femeie Şi bărbat-su e plecat, Fără vrere-ţi trec prin minte, Numai gânduri de păcat. Ş-a mai scos şi cămăşuţa, Rămânând ca o statuie Capodoperã celebrã, Cum în lume alta nu e. Pãrul, despletit pe umeri, Sânii ca ai Sulamitei, Chiar de-ai fi mai sfânt ca Papa, Nu poţi rezista ispitei. Sami, năucit de farmec, Şi c-un sentiment firesc,

A-ntrebat, discret, prin glass-wand: - Doamnã, pot sã îndrăznesc?

- Vai de mine, Domnu’ Sami – A răspuns ea, ştrengăreşte – Ca la dumneata acasă! Îndrăzneşte! Şi, deodată, Domnul Sami, Din sapa s-a smuls, furiş Şi şi-a luat înc-o bucată Din bufet, ghefilte fiş.

stofe şi umbrele. ş-amicul meu Smilică. nevinovat. Să nu scape prilejul fericit. Adică eu. mătăsuri. Să vezi cum eu mă uit zîmbind la tine. Şmilică se uita zîmbind la mine. Şi cînd. şi eu cu el. Cu cele mai moderne automate. un twist. Cum n-aveam de ascuns nimic. în spate. Şi-au luat şi o maşină. Ca om de-afaceri mari şi cu bănet. Iar eu rămas-am tot boem nebun. Cînd vîntul se juca în părul ei. Dar într-o zi. Şmilică se uita zîmbind la mine. Smilică se uita zîmbind la mine. O cere pe Mimy-n căsătorie. nimic. Îi sărutam mînuţele feline. răpit de chipul ei frumos. Şi-mi mîngîiau cu drag. În artă devenind cunoscător. De-i fîlfîiau şuviţele blondine. Şi-i spuse: “Draga mea cu flori în plete Cînd eu voi fi plecat în ţări străine Tu vei privi tabloul din perete. Bazar. . Îndrăgostit de Mimy şi de stele. o splendoare. Şmilică. Ş-adesea. Şi îmbătat de formele-i virgine Dansam cu ea. Şi-a comandat la pictor un portret. Pe care şi l-a pus în dormitor. Un stih ţesut din lacrimi şi suspine Şi-împleteam iubirea-ntr-un sonet. cînd îi închinam discret. obrajii mei Şmilică se uita zîmbind la mine.Şmilică [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Mimy. Ce sufletul atîta vreme strîns-a. Şi o iubeau pe Mimy doi şcolari. C-un norocos bilet de loterie. Sau cînd îi recitam un vers duios. Smilică-mbogăţit. apucînd un drum mai bun. avea păr blond şi ochi ştrengari Ş-avea guriţa roşie şi mică. Ea la volan. Ş-ades’mă invitau la o plimbare.

La baruri cu orchestre argentine. lipsea de-o lună. Ş-acolo. Dar cred că mult mai mult. Încît simţeam că-mi curge foc prin vine. Mi-a dăruit comorile-i divine. De-a pururi urmărit de ghinion. M-au invitat la ei de Revelion. într-un cadru parfumat. Şi-ntr-un amurg cu aur poleit. Şmilică se uita zîmbind la mine. Şi cum vorbeam de dragoste tustrei. ţineam la dînsa. deasupra atîrnat. (Ion Pribeagu) . Un ghinion ce nu poţi să-l înlături. Şi soarta ne-a fixat din nou alături Picioru-mi se-nfrăţise cu al ei.Ţineam la el ca la un bun amic. Pe cînd Smilică-al ei. Şmilică se uita zîmbind la mine. Eu mă uitam zîmbind la gura ei. Mergeam la Cazino de obicei. Convinsă de iubirea mea nebună. Şmilică se uita zîmbind la mine. Mimy-n budoaru-i m-a primit. Iar din tablou.

Vai Georgică. picorul mic Cum să nu te-apuce dracii Lângă ea când stai un pic? De aia poate astăzi. mozaic. după miros. Chihlimbar şi abanos Şi orice marfă preţuieşte După ochi. mă tulburi Prea mă strângi şi prea mă pipăi Fii cuminte..Apeciere George-i negustor de firmă Şi are o prăvălie „chic” Cumpără şi vinde mărfuri Blănuri. Şi gândindu-se la glasu-i Ca un zvon divin de harfă Îşi şopteşte încins de doruri: . stofe. ai răbdare .spuse Lily Ştiu ce lungă orice clipă-i Stăpâneşte-te.. bună marfă! Sâni frumoşi şi braţe durde Pulpe dulci.Faină marfă. unde nu se poate spune. . George Când a prins-o-n odăiţă A pupat-o plin de pofte Şi pe ochi şi pe guriţă Şi strângându-i trupu-n braţe Plin de voluptăţi nebune A alunecat cu mâna. Porţelanuri şi covoare. Cum e-ndrăgostit de Lily O fetiţă foarte fină Iară nunta-i hotărâtă Numai peste-o săptămână George a devenit vulcanic Şi e plin de nerăbdare Fiindcă Lily e o păpuşă Blondă şi fermecătoare.

Toată.Mai ales şi nu uita Că peste o săptămână.Asta-i marfă care poate Să mai stea o săptămână? . toată e a ta. George îşi miroase palma Şi apoi discret îngână .

Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Sunt mare cât un năpârstoc Şi poţi să mă măsori cu cotul. Picioarele: două prăjine. De sunt urât şi nătăfleţ Şi n-am nici muşchi. nici intestine. Am păr în nas şi în urechi Şi aduc puţin cu Brahmaputra Mi-e capul bleg şi lătăreţ. Din loje nu mai văd de loc Şi în tramvai mă pierd cu totul Şi aşa cum sunt un fleculeţ Încât mă poţi în palmă ţine Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! .Poezii impertinente Ion Pribeagu Autoprotret Ca un savant din vremuri vechi Îmi plimb prin cafenele mutra. Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Deşi sunt tont şi fonf şi slut Şi am o mască incoloră De cimpazeu sau de mamut. Toate femeile m-adoră.

Urmat de membrele-mi confuze. Mă oglindesc şi-n mod glumeţ Mă felicit şi-mi zic în minte Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! În fine sunt un specimen Cum nu-i al doilea sub soare Port pijama şi port joben Şi bătături port la picioare De n-am la Academie jilţ Şi n-am smaralde sau rubine Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! . Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Când intru în baie voluptos. Şi dacă n-am profil semeţ Nici umeri laţi.Sunt ştirb şi tâmp şi am pistrui Şi o aluniţă imbecilă În loc de nas am un cucui Şi-s cocârjat ca o gorilă N-am simpatii şi n-am dispreţ Şi n-am nici maniere fine Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Am trupul plin de vânătăi Şi pe chelie fire creţe Şi am luat chiar premiul întâi La un concurs de fumuseţe. nici şolduri pline. Mă simt atâta de frumos De parcă aş fi ales de muze.

Dragă. Pleacă apoi. pe dreapta Lîngă cârciuma lui State Avea Smil o prăvălie Şi vindea păsări tăiate. . vezi. eu n-am păsări tăiate Spuse Avram cu îngândurat Însă.La??? Sus. .Cum la fel e şi la tine? Zice Smil cu răutate Ai şi tu o prăvălie Unde vinzi păsări tăiate? . O ia în mână. pe Văcăreşti. Găinuşe şi răţuşte Câte-un puişor de-un kil De voiai o gâscă grasă N-o găseai decât la Smil. tocmai ca la tine Şi la mine e la fel. eu am acasă Trei fete de măritat.Nu. că-i pare scumpă Şi eu stau ca un tembel . un boboc. unul.Ce mai faci? Ce să fac? E criză mare Şi vânzare nu-i deloc Chiar de-mi vine. o miroase Şi mi-o pipăie un ceas. Cum stătea el într-o seară Printre raţe şi gânsaci Intră Avram în prăvălie Şi-l întreabă: ... după Vreo găină. o întoarce O apropie de nas O suceşte.

Ce zici coană preoteasă Hai părerea să ne-o dăm: Vrei să stăm întâi la masă Şi apoi să ne culcăm? .Ce pot eu să spun părinte? S răspuns în grabă ea Facem cum vrei tu prea sfinte Şi pe urmă vom mânca! . Nalt e popa. De departe Cu un sfânt poţi să-l asemeni Când cu dragoste împarte Pilde bune între oameni. Când să intre în curticică Preoteasa în trei cuvinte Îl întâmpină smerită Bine ai venit părinte! Să trăieşti! Îi spune dânsul Luminat de-a lunii rază Şi trudit de-atâtea slujbe Popa-n jilţul lui se-aşează .Patriarhal Fâlfâiri de boare roze Se strecoară în infinit Când pe drumuri sure trece Popa Neacşu obosit. Urcă popa spre colină Răsfirându-şi barba-n vânt Vesel c-a-mpărţit lumină Şi iubire pe pământ.

De unde aţi cumpărat? Din înaltul plin de boare rece, Curg serpentine de carmin Şi un domn – că-i zicem Toma – trece Pe bulevardul Bolintin. În urma lui, cu doi-trei motri Cu pasul rar şi săltăreţ Venea Manole zis al Petrei Cu nasu-n vânt, cu părul creţ Şi cum trecea prin filieră Şi parc şi oameni şi decor Lui Toma-i scapă-n atmosferă Un pârţ urât mirositor. Un aer greu, de neft, de varză, Ce-i intră în nori, în gât, în oase Şi împrăştie, până să se piarză Suspecte gaze puturoase. Manole adulmecând aroma Ce întreaga-i fiinţă îi ispiteşte Aleasrgă iute după Toma Şi-l opreşte: - Scuza-ţi, vă rog - a spus Manole Vibrând cu vocea-i ca o strună Dar, unde aţi cumpărat fasole De-o calitate aşa de bună?

Boul şi Măgarul Pe pajiştea scăldată în bronz şi soare Pe drumul dintre Zlata şi Cahul, Venea un bou voinic şi mare Şi era ferice şi sătul Dinspre hârtoape pe hăul de lumină, Umbrind cu trupu-i schilav tot platoul, Un biet măgar, venind înspre colină Se întâlneşte nas în nas cu boul. - Ce-i cu tine mutră pirpirie, Întreabă boul. Ce mai este nou? Şi i-a răspuns măgarul: - Ce să fie? Deocamdată-i rău stimate bou. De când mă ştiu, mă lupt cu disperarea Într-una stors de vlagă, fără rost, Stăpânii mă tot bat de-mi rup spinarea Şi în urmă, mai descoperă că-s prost. Şi uite aşa îmi târâi biata humă, Şi-mi deapăn visul, trudnic şi plăpând De jalea mea toţi oamenii îşi fac glumă Şi rabd şi tac şi-a pururea flămând. - Sărmane măgar, ce soartă imbecilă... Hai vino-ncoa, căci am porumb şi mei Şi grâu... îngână boul plin de milă Hai vin-o şi mănâncă tot ce vrei! Te va servi, pe întinsul de verdeaţă Cu fân mirositor crescut pe dreapta Cu apa de izvor, cu iarba creaţă, Chiar vaca, drăgălaşa mea nevastă. Într-adevăr, în liniştea opacă Măgarul s-a-ndopat cu frenezie, Apoi privind cu ochi tâmpiţi la vacă Îşi spuse în gând: - Ce vacă durdulie! Ce languroşi sunt ochii ei ... cum zburdă

Cu coapsele şi sufletu-mi adapă Ce fină e, ce nostimă şi durdă Încât parol că-mi lasă gura apă! Şi întocmai ca un frate din Granada I-a sărutat copita să-i complacă, Ea îi zâmbi, făcând-şi vânt cu coada Şi el ca un măgar s-a dat la vacă. Când se întoarce boul pe coline, Văzând şi el ce coarne mari purta. MORALA: Când eşti bou, ia seama bine Să nu chemi măgari la masa ta.

Are braţe de zăpadă Trup felin. să se impună Şi-imai dă de cheltuială Două mii de lei pe lună. Ocupat peste măsură Cu afaceri o grămadă Vine în fiecare miercuri Pe la draga lui s-o vadă. .Bossa Nova Gică-i director de bancă Om cu faimă în lumea mare Are vilă şi maşină Şi-o soţie încântătoare. nu alta! I-a luat garsonieră La ciclop. Dar să fie în nota vremii Într-o lume capricioasă Şi-a luat – că aşa e moda Şi-o amantă delicioasă. plini de păcate De te bagă-n draci. sculptat cu dalta Şi doi ochi. Nu ştiu dacă-i din Calcutta Uruguay sau Britreia Ştiu atât că e frumoasă Şi o cheamă Salomeia.

Sunt un om nenorocit” Rifca mea-i atât de dulce Şi are atâta sexapeal Că nu trece un an şireata Îmi trânteşte un copil Am vreo zece să-mi trăiască Toţi sunt sănătoşi ca tunul Şi-mi sunt dragi dar ce nevoie-i Să-mi mai nască unul? Şi-am venit la tine Rabi Dă-mi un leac să-mi folosească Poate Dumnezeu pe Rifca De copii s-o izbăvească.Uite ce-ai să faci. Şi mâhnit şi neferice . Dacă faci aşa şi totul Cu stricteţe şi păzit Poţi fără grijă. Au trecut trei luni sau şapte Sau chiar opt să fi trecut Şi la Rabin într-o vineri Intră Aizic abătut. .Popasul lui Aizic Tirr La înţeleptul Rabi Mendel Vine Aizic Tirr smerit Şi îi spune:”Raşi dragă. îi spune Rabinul cu ochii dulci Noaptea când soseşti acasă Şi ai vrea ca să te culci Să te ţii întodeauna De povaţa mea înţeleaptă Să te urci pe partea stângă Şi cobori pe partea dreaptă. Rifca De copii s-a lecuit.

Văd că na-i pătruns povaţa-mi Zice Rabi plin de fiori Nu ţi-am spus să urci pe stânga Şipe dreapta să cabori. ca omul! Ce să fac? Parcă poţi să treci pe acolo Să nu poposeşti un pic? .nu cumva întreabă Rabi Cu un surâs ce-i schimbă faţa Ai uita ce-am spus sau poate Mi-ai nesocotit povaţa? . iar mie Mi-a fost chinul inutil Fiindcă uite azi noaptea Rifca Mi-a născut iar un copil.Vai de mine! Exclamă Aizic După vorba ta înţeleaptă M-am urcat pe partea stângă Şi-am coborât pe cea dreaptă.Rabi. .Dar ia spune. N-a fost leacul bun. întreabă Rabi Scărpinându-se în nas – Nu cumva trecând pe acolo Ai făcut un mic popas? .Ochi-i galeşi multe spun Şi plângând aproape.Un popas? Făcui desigur Deh. zice: . . Dacă ai poposit l amijloc Ca un pusnic în câmpii Aizic Tirr Du-te la dracu Cum vrei să nu faci copii? . n-a fost leacul bun.

De ne daţi îngăduire. Harul domnului de-a pururi Scaldă în sfânta psalmodie Chipurile lor suave Pline de cucernicie Într-atât de cufundate Maicile prea cuvioase Că nici n-au băgat de seamă Că a trecut de ora opt. . noi putem să vă-nsoţim .Cu plăcere şi evlavie Celui Veşnic mulţumim! .Da pe-acolo trecem Însă noi ne ducem mai departe . Vorbele pieriră risipindu-se ca fumul Dar de-odat se opriră Nu cumva greşt-au drumul Parcă alta e şoseaua spre lăcaşul mântuirii Nici o casă nu se vede şi nici turla mănăstirii Nu mai ştiu ce să mai facă Să se oprească în zăvoi? Să mai meargă înainte? Sau să meargă înapoi? N-o să lase la anaghie două maici fără ajutor Însă Dumnezeu e mare şi a toate îndurător Şi în timp ce implorează milostenia Sfintei Vineri Ca prin farmec apărură chiar în urm alor doi tineri.Mergeţi înspre mănăstire? A întrebat o maică aparte .Şi luna a închis un ochi Soarele îmbracă în aur Şi în păienjeniş de fire Tot întinsl care duce La Costeşti. la mănăstire. Două tinere măicuţe În sutane lungi şi grele Trec pe drumul plin de soare De nisip şipietricele.

Restul nu interesează Doar o voce sub copac Îngânat-a:Iartă-i Doamne Iartă-i că nu ştiu ce fac. Şi s-au aşezat pe iarbă Pe când luna ce-i privea Prevăzând ce-o să urmeze A închis un ochi şi ea. Până le-au convins în fine Plâns-au ele mai mult de-un ceas Pentru odihnă ar fi mai bine Ca să facă un mic popas. câte-un păătuf de iarbă.Ba al meu dragă Varvară Ştie încă foarte bine.. Le-a vorbit de Magdalena De Infern.! . Tot mergând de ele aproape Sângele a început să fiarbă Şi alăturea ici. de Raiul sfânt Şi despre iertarea celor Păcătoşi de pe pământ.Şi-au pornit în grupă tuspatru Pe şosea încetinel Panait la braţ c-o maică Şi cealaltă cu Ionel. Iar Eulampia de alături A răspuns printre suspine . Iarbă verde mătăsoasă Ce te-ndeamnă şi te cheamă Şi-un crâmpei de sare albastră S-a întins ca o năframă. colo.

o surprindă Şi căşeluşul stă în pat.Şi căţeluşa stă în pat Mimi are o fată blondă Vea ochi mari şi păr buclat Un sân superb. A vrut un moş cam reumatic S-o ia cu el într-un palat Şi s-o iubească singuratic Dar ea cu ochii de jăratic Gândind la tipul ei simpatic Dintr-un cuvânt l-a refuzat Şi căţeluşul stă în pat. Sprinţară ca o căprioară Mimi iubise un băiat Şi într-un amurg de primăvară Simţind că focul o înfioară I-a dat tot visul de fecioară Dar el se vede că a uitat Şi căţeluşul stă în pat. suferindă Că nu e nimeni s-. În negre nopţi de insomnie Mimi cu suflet tulburat Să uite dorul ce-o sfăşie Şi dragostea –i atât de vie În camera trandafirie Privea protretul lui pictat Şi căţeluşul stă în pat. Şi-n cuibul ei de curtezană Veneau priteni pe-noptat . Când somnul încerca s-o prindă Mimi cu corpu-nvăpăiat Privindu-şi formele în oglindă Ofta cu jale. o pulpă rotundă Şi avea şi-o fire vagabondă Şi ca oricare demimondă Avea un căţeliş buclat.

argintat Şi trandafiri mureau în sere Iar Azorel visa-n tăcere Şi îi plăcea să lingă miere În salonaşul crenelat Şi zi şi noapte sta în pat. Ţi-oi pune dali în cosiţe Şi orhidee înnourate Pe frunte flori de lămâiţă Pe umeri şipe sân muşcate. Veneau fecioare şi cucoane În buduaru-i parfumat Şi ca să uite de canoane Fumau haşiş. Din flori să-ţi împetesc cunună Aş vrea din flori să-ţi împletesc cunună Pe strat de crini să mă inspir Să-ţi cânt în nopţşile cu lună Pe o pajişte cu trandafiri. fumau havane Şi apoi ??? băietane Cădeau lascive în păcat Şi căţeluşul stă în pat. Amurgul depăna-n tăcere Al vremei cer.. coniac.. Din mirt să-ţi cânt: romanţa vieţii Şi ochii tăi senini şi mari Să sorb nectarul tinereţii Sub streşini de mărgăritar. Pe braţele de nuferi albi Înfăşura-voi cu alint Bujori şi stânjenei şi nalbe .Şi beau ermuth. cinzeacă Şezând pe sofaua egipteană Sau pe divanul fermecat Şi căţeluşul stă în pat.

. Uitând de doruri şi regrete Şi prinşi de-ai dragostei fiori Avea-vom crioni şi violete Şi poate şi un copil Din flori. Ţi-oi atârna pe şold lalelel ??? şi „Nu mă uita” Ca toate gândurile mele Să guste din gura ta. Din siclamene şi cicoare Ţi-oi împleti un cuib boem S-adormi pe cuib de lăcrămioare Cu gândul la acest poem.. În prag voi presăra din verme În ritmul versului sărac Imaculate crizanteme Şi sângerânde flori de mac.Şi chiparoase de argint...

niciodată. Iară anii trec ca vântul Goana vremii n-are leac .Nu ştiu în parte a ţării Mi se pare că-n Gheorgheni Locuia o bătrânică De vreo şaptezeci de ani. o minune Un tablou. deşi Foarte rar ieşea din casă Şi trăia în oraş departe Singurică şi retrasă. O ştia tot târgul. Că a iubit în tinereţe Un nepot a lui Ştirbei Şi cum neamul lui fu contra S-a-mpuşşcat din cauza ei. Nu avea vecini. I-a rămas ceva avere Acareturi de moşeancă Şi din moşioară banii Care îi ţinea la bancă. Se spunea că ar fi odrasla Unui mare bogătaş Care avusese întinderi Şi în Vlaşca şi în Iaş Şi frumoasă. nici neamuri Şi cu taina ei în gând La biserică în duminici Seducea din când în gând. o închipuire Că veneau sin alte oraşe Grup de tineri să o vadă. Ea atunci – chiar la mormântu-i A jurat că-n viaţa toată n-o să se mărite pururi cât trăi-va.

Caută-mi un om din gloată Şi trimite-mi-l încoace Cu fiinţa mea să facă Tot ce vrea şi tot ce-i place. Într-o zi pe poapa Neacşa l-a poftit la ea acasă Să-i destăinuiască chinul Care sufletu-i apasă. Să mă strângă lung în braţe Tot aşa ca pe-o ţărancă Şi am să-i dau o recompensă Că am bani destui la bancă. . Ca o umbră selenară Îşi târăşte paşii grei N-a rămas nimic din nuriii Şi din frumuseţea ei. Popa milostiv să scape Bietu-i suflet păcătos I-a trimis un om din piaţă Un hamal foarte vânjos. Nu vreau să ajung în slava Din cereasca Lui grădină Fără nici o îmbrăţişare Şi în vârstă şi virgină. Cărui i-a vorbit cu milă Şi îndurarea celui sfânt Despre buna învoire Între oameni şi pământ.Şi încet.Prea sfinţia ta. trecuta Peste jumătate de veac. . încet. mă iartă Că grăi-voi cu păcat Dar în viaţa mea pustie N-am ştiu ce e bărbat.

. Chiar a doua zi dimineaţă Popa Neacşa s-a îndreptat Înspre casa bătrânească s-o dezlege de păcat. .Mai cu seamă despre pilda Cuvioasei Paraschieva „Cine pe semeni ajută răsplătit pe dată fi-va”! S-a rugat de acela care Stă cu îngerul la masă Să gonească necuratul Dintr-o fiinţă păcătoasă.Păi s-a dus din nou la bancă Să mai scoată nişte bani. Şi s-a dus să izbăvească A ispitelor furtună Foarte mulţumit că astăzi A făcut o faptă bună.nu ştii unde-i baba care Care stă de-atâţia anii ? . A intrat popa în sală S-a uita prin încăperi Bărbatul era acolo Dar femeia nicăieri.

cu ochelari şi vârstnic În răspunse: .Cum îl cheamă? . Dan Beşleagă? Da! Se află Însă în comformitate Trebuie îndeplinită Încă o formalitate.Da. . Iei un formular cu timbru Şi îl completaţi acasă Şi veniţi cu tata aicea Marţi sau miercuri dimineaţă. vedere scurtă Ai şi semne de vărsat Nu întruneşti anume puncte Ca săă fii asigurat.Dan Beşleagă.Aş dori – se adresează Funcţionarului din faţă Ca să fac asigurare Cum m-am hotărât pe viaţă? Funcţionarul. . măsurându-l Cu minuţiozitate Slab. .Vesela Familie Într-o zi la societatea „Pheonix” de asigurare a intrat un domn în vârstă slab.Nu se poate! Eşti slăbuţ. .Dan Beşleagă? Un moment Ca să văd în fişe dacă Nu-i vreun inconvenient. cu ochelari de soare. dar tata – zise domnul Care-i mai bătrân ca mine E asigurat aicea De un deceniu şi mai bine. .

Cum.Se însoară! Da! Cu toate Că sunt contra lui părinţii! . bunicul se însoară? Asta-i culmea! Pe toţi sfinţii .??? ??? Cu nepoţi şi cu nepoate Toţi la nunta lui bunicu .

Cred că nu importă urbea Dacă-i Râmnic sau Focşani Totul e că eu pe-atuncea Avea optusprezece ani. Pe când noi făuritorii . gata Şi vreo două cafnele. Fiindcă atunci patronul Numere de-atracţie noi Balerine apetisante Chiar şi cântăreţi de soi. conu Nicu Şi luat cu asalt naiada. Singurul loc mai vesel Al oraşului stindard Era varietul Filip Un şantan de bulevard. După ărogramul artistic Chefuiau cu curtezana La conac sau la moşia Monteoru sau Grăjdana. Cum sosea vreo vampă „bine” Năvălea protipendada Conu Bubi. Şi-n oraşul plin de crâşme Şi cu centrul plin de praf Nu era nici un teatru Şi nici cinematograf. oborul. ??? ??? Pompieri.Asta zic şi eu noroc Într-atât ne-mbată viaţa Cu iluzii şi strădanii Că nici nu băgăm de seamă Cât de repede trec anii.

tot la Filip Debutase o actoriţă Cu trup zvelt şi ochi şăgalnici Şi cu fragă de guriţă.De poeme şi himere O priveam cu jind. Şi cum se zvonise o şoaptă Pe la Kraus La cafenea Că deţi dai o stă în mână Poţi ca să petreci cu ea. ştregari voioşi şi timeri Nici o taină nu ne scapă O doream şi tuturora Ne lăsase gura apă. Şi jucăm la loterie Înodăm frumos batista . sorbind-o C-o cafea sau cu o bere. Fermeca în potop de aplauze Pe bărbaţii toţi. albe subţirele Picioruşe crizanteme Care te chemau spre ele. Într-o seară. Însă cine dintr-ai noştri Din pleiada cunoscută Îşi putea permite luxul Ca să-i dea divei o sută? Şi atunci Aurel propuse O ideeie salvatoare: Să putem strânge o sută Punem 5 lei fiecare. Noi. în grupe Şi ne ameţea cu-n cântec: „Vin la Tanţa să te pupe” Avea părul spic de aur Braţe.

. Zis-făcut. a depus-o în geantă. Ştiu. c-un buchet de violete Şi-n ţinută elegantă i-am palmat în mână suta Şi ea. prieten Cum pentru o desfătare Ce ai petrecut cu mine D-ai o sută aşa de mare? Eşti agricultor? Ai rente? Sau bancher cu acursale? Fiindcă ştiu din auzite Că poeţii n-au parale. Pot s-adaug amănuntul Că înrâuirt de stele I-am compus în versuri tandre Un sonet şi trei rondele. dragul meu. Într-atât a înduioşat-o Versul meu înaripat Că frumoasa Mesalină Cu glas dulce m-a întrebat: . Restul: cuib de poezie Vis şi voluptăţi divine Care le-au descris şi alţii Maul mai bine decât mine. atâta.Şi cine câştigă suta Ăla merge cu artista. Nicx astăzi nu ţtiu Nici când a trecut minuta Nici cum m-a bătut norocul Ca să-mi iasă mie suta. că înălţat-am Mulţumiri lui Dumnezeu Pentru marea fericire Ce-a căzut pe capul meu.Spune-mi.

că eşti cel mai simpatic Dintre ceilalţi curtezani Mai ales că scrii şi versuri De la tine nu i-au bani..Îmbăta de-accentu-i sincer Ca să nu stric feeria I-am destăinuit de-a capo Cum a fost cu loteria. a psus ea drăgăstoasă Nnu se poate. nu se poate! Şi strângându-mă în braţe Mi-a şoptit cu voluptate: Tu. ..Vai. Când văzui că umblă în geantă Am simţit în vine foc Şi mi-am zis: Slăvit fi Doamne Asta zic şi eu noroc! Şi cu graţie felină Şi-un surâs descris de zei Iar m-a îmbrăţişat cu patos Şi mi-a înapoiat: 5 lei. .

. Rabinul deschide o carte Murmură o rugăciune Şi cu ochii către ceruri Se înclină şi-apoi spune: . De se-apropie sortitul Pentru clipa de noroc Tu picioarele din oală Nu le scoţi deloc. nu se poate Firii să vă împotriviţi Chiar şi în Scriptură zice: „Creşteţi şi vă înmulţiţi” .Rabi. toată noaptea Ţi picioarele în oală.Greu femei. deloc! Dacă asculţi povaţa asta .Uite ce-ai să faci femeie: Mâine dis-de-dimineaţă Mergi şi-ţi târguieşti o oală Cât mai mare de la piaţă Iar târziu când vraja firei Te învăluie domoală Toată noapte.Da. sunt neferictă Iarăşi am rămas gravidă. Dă-mi un sfat că tu eşti ţadic Eşti un Dumnezeu aproape Sau citeşte-mi un psalm şi roagă-l Să mă scape. să mă scape. dar am copii vreo şapte Fete mici şi băieţei Numai cel de sus mă ştie Cât de greu o duc cu ei.Tot una e Rifca a venit la Rabi Şi e plină de obidă: .

cum se poate! Îţi spusesem. uită-te la mine Iarăşi am rămas gravidă. Opt luni au trecut degrabă Sau chiar nouă mi se pare Şi într-o zi venind la Rabi Rifca.Păi. să vezi.Nu mi-a folosit povaţa Zise ea foarte timidă Fiincă.Care-i binecuvântată Nu se poate. . picioarele amândouă Să le ţii într-o oală mare! .. nu se poate Să rămâi însărcinată. Când te-oi duce la culcare Tu. cinstite Rabi Zice ea cu mult lipici n-am găsit o oală mare Şi am luat două mai mici. dar cu burtă mare. .. .

o mie aş da acuma Dacă m-ai lăsa agale Să pui mâna. multe nu-s Durde. Grecul adirându-i chipul Feciorelnic şi cosiţa N-a răbdat ca să nu-i spuie . nu se poate! .Omnicist În expres un tânăr. câte puţin..Nu ţi-e ruşine? Vai de mine.. dulci şi dolofane. să te ştie Cum ai ridica rochiţa Şi-am pus mâna iei o mie! Zâna strânsă-n faldul rochii Se mlădie ştregăreşte Şi îi face semn cu ochii Că primeşte.Ce frumoasă eşti coniţă! Lei. vede Iane Cum în lume.Nu e nimeni cuconiţă Să te vadă. Pulpe roze. Iane Mai acum o săptămână Voiaja c-o cuconiţă Mai frumoasă ca o zână. Ah puţin. puţin mai sus! Se ruga mieros şi lacom . doar o clipă Pe pulpiţa dumitale Zâna roşie ca focul Şi cu buze însângerate A răspuns: . că primeşte Grecu e robit de farmec Iară zâna foarte fin A săltat în sus rochiţa Puţintel.

Şi o sorbea cu ochii duşi Încă puţintel coniţă Puţintel mai sus. om cinstit rămâne N-are bani. nu. nu! Răspunse Iane C-a rămas perplexă zâna Grecul. mai sus.Nu. nu pune mâna .Gata-i îi vorbeşte zâna Rochia-i peste sânii mei Hai degrabă pune mâna Pune mâna unde vrei! . .

Mare Paznic Pestea-a Raiului fântână Plictisit de-atâtea veacuri Să tot stea cu cheia în mână Într-o zi s-a dus la Domnul Prea supus şi prea smerit Şi îngenunchind în faţă-i Petru astfel i-a grăit: . Ajungând în capitală Fercheş. Şi la „Compescaria” într-una Bea „Segarcea” şi „Crăcană” Toată lumea a ţinut-o Numai în chefuri şi-n antren Vizitând seară de seară „Pescăruş” şi „Monn Jarden” Că îmbătat de-atâta farmec Şi de patimi juvenile Şi-a întârziat concediul Cu vreo trei ori patru zile . din străfund de vremuri Te slujesc fără prihană Am şi eu o rugăminte Fie-ţi milă şi pomană Dă-mi concediu de odihnă Doamne pururi lăudat Doar o lună Nalt Prea Sfinte Căci sunt om şi sunt bărbat! . ia-ţi cartelă Şi te du! Te du cu bine.Doamne.. tânăr şi cu bani Că puteai să-i dai ca vârstă Douăzeci şi opt de ani S-a încurcat c-o femeiuşcă Nostimă şi dolofană.Bine Petre! Se aprobă Ce nu fac eu pentru tine Treci la cadre..Căpriţa sfetnicului Petru Sfântul Petru.

-Bine Petre, nu ştii oare Că după regulament Orice întârziere înseamnă Cum că n-ai fost vigilent? - Ba am fost Nalt Prea Sfinte, Zice Petre fericit, Însă în timpul nopţii Părinte Uite, m-am îmbolnăvit. Două nopţi şi patru zile Am zăcut în odăiţă Şi mă tot hrăneam cu lapte Doar cu lapte de căpriţă Dacă n-ar fi fost căpriţa Să mă vindece de toate Zău, muream, muream de tuse Doamne Sfinte şi Îndurate A trecut o vreme lungă Petre Sfântul cum vă spun Se topea de dor săracul După dulcineea lui. O vedea frumoasă, durdă Gura roşie, ochi adânci Trupul de nimfă care zburdă S-o tot sorbi, s-o tot mănânci... Drept la Dumenezeu se duse Şi îi zise rugător - Doamne, nu mai pot de tuse, Dă-mi concediu c-am să mor! Şi dacă mă sting, cu mine Piere ultima mlădiţă... Să mă vindec leacul este Numai lapte de căpriţă! - Bine, îţi dau o lună – zise Domnul zărilor senine Dar când vii, aduci şi capra

O aduci aici cu tine. - O aduc, Înalt Prea Sfinte O aduc numaidecât Cum o ştii, în patru labe Şi c-o funie de gât. Şi mâhnit, gata să-i spargă Inimioara pătimaşa Se întreba – Şi acum Petrache Spune, pe unde scoţi acum cămaşa A pornit cu ascensorul Din eter, azur şi nea Într-o clipă nea Petrică Sprinten, fercheş, fu la ea. Nopţi şi mile delirante De iubire nesfârşită Petrecut-a Sfântul Petre Cu căpriţa lui iubită. Când să se termine luna Petre îşi aduse aminte De făgăduiala dată Prea Eternului Părinte. Şi îi spuse: „fată dragă Eu socot că-i foarte bine Ca să nu-mi pierd slujba în ceruri Trebuie să mergi cu mine. Dumnezeu nici nu prea vede Te strecori încet şi atât Goală şi în patru labe Şi cu o funie de gât. Ascensorul te aşteaptă Te îmbarcă în el frumos Şi în două- trei minute Scumpo, vei ajunge sus.” Ce să facă biata fată

A primit cu mult curaj Şi de ce să nu profite De asemenea voiaj? Dezbrăcată, e o minune Trup de nimfă, ca-n poveşti Nea Petrică, Nea Petrică Ce pramatie îmi eşti...! S-a urcat în cer cu dânsa Şi o îndeamnă mereu - Hai căpriţă, hai cu nenea Să te vadă Dumnezeu! Cum ajunse în zenituri Şi-au deschis spre tron portiţa Dumnezeu luă ocheanul Şi-ndelung privi căpriţa. A privit-o încă o dată Dinapoi şi dinainte Şi a izbucnit năvalnic: - Eu când zămislit-am capra Printre vite consacrate Avea în faţă ţăcălia Şi avea ţâţele la spate. Dar cu capra ta Petrache O brodişi ca Eremia Că are ţâţele în faţă Şi are în spate ţăcălia!

însă nu se lasă Şi aşa cum şi-a propus Plin de nevinovăţie La mămica lui s-a dus. nu mă enerva Cum se poate main leibchen Să mă-trebi aşa ceva Un băiat ca tine învaţă Şi nu întreabă aşa hai-hui Chestiuni neruşinate Care nu-s de vârsta lui.Vai de mine şi de mine Stau şi mă întreb într-una Cum de nu-ţi este ruşine? Tu. _-Vai de mine şi de mine Moritz. Mutterlein. un elev cuminte La liceul din Bacău Într-o zi pe negândite L-a întrebat pe tatăl său Papalâcule. să nu te superi Dar aşa vrea să am o lămurire Ce deosebire-i între Un bărbat şi o femeie? .Asta da obrăznicie . i-a spune-mi Dar să nu fi supărat Ce deosebire-i între O femeie ş-un bărbat. .Deosebire Moritz. Moritz. model în toată clasa Şi în tot liceul chiar Să vorbeşti aşa cu mama? Piai din ochii mei! Măgar! Moritz – dezolat de atâtea Observaţiuni amare Profesorului îîi spune Tot aceiaşi întrebare.

Deci mămica 37 Tata 41 are.Tata? 41 cert! . Precum vezi deosebirea Este numai între picioare.Dar tăticul? . . Albert Mai întreabă: .Dascălul – Albert – pe Moritz Îl întreabă rugător . te rog.Mama? 37 poartă Iar dascălul. ce număr Poartă mama la picior? .Ia să-mi spui.

.. cu gesturi iuţi A întrebat: ce fac acuma? . .Fakirul Un fakir. Profitând că în ora aceea Nimeni n-o să-l deranjeze Hipnotizatorul încearcă Doamna s-o hipnotizeze O fixează adânc în ochi Gata gândul să i-l sfarme Că frumoasa închide ochii Făr voie şi.acum te umpli Ştraşnic de blenoragie! . un fel de Bocso Hipnotizator de rasă Voiaja-n expres cu o doamnă Tare dulce şi frumoasă.Da! Răspunse adormita Iară el. respunse ea în deliru-i îmi ridici rochiţa în sus.adoarme.Ah.Eşti sub magica-mi putere Zise el cu glas drăcesc Şi ai să execuţi cu vrere Tot ce-am să-ţi poruncesc! . ce fac scumpo? A întrebat-o el sedus .Ah. pe gură mă săruţi! . .Şi-acum ce mai fac păpuş-o? Iar frumoasa în letargie A şoptit: .Şi acum.

să se plimbe Cu cureluşe lucitoare Şi funde. cum la alţii nu-s Câinii îi trec printre picioare Privind în jos.. . Şi mârâiau cu nesimţire Şi se trânteau în prund smintiţi Că adesea moş Niţă.. nici rece Ca atmosfera s-o mai schimbe Prin Cişmigiu. un tezaur ... O ce plăcere.Merci beaucoup! Dar mătăluţă? . privind în sus. Pe pajiştea cu roşii muşcate Venea o blondă încântătoare Cu picioruşe minunate Şi într-o rochiţă scurtă tare. Moş Niţă Găsi prilej de compliment: Ce păr frumos ai.Secretul lui Hector O zi de mai nici cald.. Ieşii la aer o lecuţă Cu pechinezii la plimbare Şi-n timp ce firea stă să fiarbă Căţeii se jucau nespus Tot tăvălindu-se pe iarbă Privind în jos. moş Niţă trece Cu Azor şi Hector. Spunea: Ţi-ai dracului să fiţi! Au mai vorbit de-a ei rochiţă De-al câinilor temperament Şi pururea galant.. Scos din fire. Ce faci frumoasă coniţă? Şi pupă mâinile amândouă.! a zis moş Niţă Privind cu ochii plini de rouă. privind în sus.Comsi-comsa! Văzând că-i soare.

javră rubicondă Lui Azorel a prins să-i spună: . privind în sus Dar Hector.De parcă soarele subit Te-a nins în păr cu stropi de aur Şi-n bucle raze ţi-a-mpletit! Prin prund cu salturi jucăuşe Azor şi Hector cum v-am spus Se încurcau printre picioare Privind în jos.Moş Niţă crede că e blondă Dar numai noi ştim că-i brună! .

Leibu din Lipscani Care a împlinit acuma Şaptezeci şi opt de ani Şi el zice că mai face (şi adaugă surâzând) Chiar de două ori la rând. .Dar. chestiunea aceea Nu mai merge cum mergea Am luat şi cantaridă Şi pilule de muştar Icre negre. Perla.Letru zice La un doctor vine Natan Cu o mină foarte rea .Doctore. Picoliţe servitoare Şi-n hambare şi pe iarbă Şi la Cluj şi la Sovata Şi-n cabine la Mamaia Ce mai vrei? De-acuma e gata! . dar eu am un prieten Leibu. studente.Câţi ani ai? .Zice? – Întreabă domnul doctor Şi un gând îl străbătu Dacă zici că Leibu zice N-ai decât să-i zici şi tu! . Titus Însă totul e-n zadar! .Şaptezeci şi unu! .Apoi gata: Ce mai vrei? Gata ai iubit atâta Zeci şi sute de femei. Cuconiţe apetisante Văduve încântătoare Dame de chantan.

.Da. sunt disperată Ticăloşi mai sunt bărbaţii Dar acuma chestiunea Este foarte serioasă Mă cunun cu-n om de lume Şi vreau iar să fiu mireasă. dar locu-i mai sensibil. . plină de graţii: . Multe fete de familie Ce-şi pierdură chambra floarea Au venit la el şi gata El le-a reefăcut „onoarea” Şi-a revenit la el şi Tanţa Blondă. dulce şi suavă . nimeni Vii aicea pe la trei Eu te „fac” la loc cu grijă Şi dai zece mii de lei Şi-a plătit frumoasa Tanţa A plătit cu înfiorare Ce nu face o fată bună Să mai fie „fată mare”? După trei luni. iarăşi Tanţa Tot aşa.Doctore. iau otravă! N-o să afle nimeni.Ce mă fac? De află mama E dezastru.Iar virgina Tot high-life-ul Capitalei Şi Grand-mond-ul din palate Toţi ştiam că doctor Bimbo Are o specialitate ??? ce a greşit în pas de seară Doctor Bimbo o „tratează” Şi o face iar fericită.

S-a plătit de două ori. După patru luni sau şase Tanţa cea fermecătoare Iar greşeşte. iar şi plânge Şi la doctor iar apare. răspunse BimboDrept – privind în ochii ei Foarte dificil şi costă Patruzeci de mii de lei.Cred că-i cea din urmă oară Zice foarte fermă Tanţa Fiindcă-ndată după nuntă Plec cu soţul meu în Franţa . . să ştii Ca să fi din nou virgină Costă douăzeci de mii. .Zice doctorul.O! Îţi fac un lucru rar Fiindcă acuma duduiţă Îţi fixez un fermoar. câte zece Mii de leuşcani Fiindcă viaţa-i tare dulce Când ai douăzeci de ani.Foarte greu. .Patruzeci? Dar ce-i faci oare? .

Şi spre vale în iarba averde Având martoră o ieduţă Ţapul îşi vedea de treabă Cu o gingaşă căpriţă. Tot ce are în curtea lui Cum ajunseră la grajduri Unde caii se adapă Tocma-atuncea armăsarul Făcea dragoste c-o iapă. Mai spre deal.Cocoşelul S-a însurat boierul Fică Moşier din Drăgăşani Cu o fată tinerică De vreo douăzeci de ani. Până şi câinii de la curte Zambilica şi Grivei Cam întorşi unul spre altul Făceau dragoste şi ei. Şi îngrozită de ce vede Ea îi spune ruşinoasă: E dezgustător aicea Tot mai bine e acasă! Când să urce pe verandă . După ce au trecut prin vraja Dulce a lunilor de miere Petrecute în seri de doruri Voluptate şi plăcere Fică şi-a luat soţia Să-i arate. vitele moşia. cum vă spun Moara. un taur tânăr Şi-a găsit şi el de joacă Şi se înfigea prozaic Într-o dolofană vacă.

mă supui! Şi-a chemat la el degrabă Pe Bogdan. ??? Opreşti orice fel de mamifere Ca să nu aibă cu masculii Nici un fel de apropiere. Nu vreau.Da.Au văzut ca într-un pastel Cum o găinuşe tandră Zbenguia cu-n cocoşel.Uite. ce frumos se joacă Şi ce splendid se iubesc! . Ciripeau voioşi şi sprinteni Săltăreţi pe tot meleagul Şi se tot pupau în ciocuri Că-ţi era mai mare dragul. . îţi place? Întrebă Fică Bine puico. scumpa-mi nevestică Cum e inocentă ea Şi timidă şi subtilă Să mai vadă aşa ceva! Nimeni nu mai are voie Ca să-şi mai facă aicea felul Fiincă aicea-n curte iubeşte Numai eu şi cocoşelul! Ordinul e sfânt. spuse. Ea cu glasul îngeresc Uite. vătaful lui. Şi nimeni Nu crâncneşte un cuvânt Dac-a poruncit boierul . dragă vătăşele De azi încolo ce să faci: Priponeşti toţi armăsarii Pui oprelişte la vaci. ăştia-mi plac.Uite. .

Ce ne facem? Mai întreabă Plin de spaimă vătăşelul Cine potoleşte scroafa Dumneata sau cocoşelul? . E cam galben şi ciudate-s Ale lui căutături: Coanne Fică. Dar într-o noapte violentă Când nici nu s-a aşteptat A intrat Bogdan vătaful Foarte emoţionat. coane Fică A intrat scroafa-n călduri.Gata! Ordinul e sfânt.

Şi îi spune – cumpătare. nu-i nimic! . O tratez cu băutură .Doctore. Cred şi eu! – zâmbi Avrami. Fi pe pace.Cine e de vină oare? Doctorul Avrami. Am slăbit în balamale! _ Ia dezbracă-te. Doctoru-l consultă un pic. îi spune Doctorul prieteneşte Şi am să-ţi spun eu. ce-ţi lipseşte? Domnul Avrami se dezbracă. Într-o zi vine la doctor Cam ţinându-se de şale: . Însă nu-i dau importanţă Şi din minte mi-o suprim Fiindcă am o întâlnire Cu o vedetă la „MAXIM” . într-o clipă Ce te doare. cum o slăbiciune. ??? Iartă-mă că îndrăznesc a-ţi spune Simt aşa ca o sfârşeală Nu ştiu. Dar se ţine bine. se-ngoaşă gluma. Foarte ades îl vezi cu o brună Sau cu o blondă ce-i zâmbeşte „Crai bătrân” îi spun amicii Dar el nu se sinchişeşte. Şi cu maniere fine.Bravo! Spuse domnul doctor Ai succese la nubab Se cunoaşte cât de colo Că te place sexul slab. Deşi e cărunt la tâmple.Totuşi doctore. om în vârstă.

dar parcă-parcă. însă parcă poţi Să ştii cât stai? Vorocle-s de farmec pline.Mai vorbim şi despre artă Sau despre literatură. Nici prea-prea. N-am pretenţia naivă Că sunt om cu chibzuială Parcă e vreun om în lume Să nu facă vreo greşeală? Vii de ziua ei la Lola. Şi când cu lumină mică Primul merge suportabil. Mai un calambur. La al doilea însă gâfâi La al treilea sunt leoarcă. Mai o snoavă decoltată. Dar la vârsta dumitale De ce nu te opreşti la primul? . cadouri. o poantă. Un drăcuşor cu păr bălai. Sohnutul. cu drag la primul Zice Avrami cu curaj Dar i-a dat şi mie. Doctorul îl întrerupse: . Îi duci flori. La al patrulea etaj! . Şi de articolul „iubire” Nu duc lipsă nicodată.Văd că nu respecţi regimul.M-aş opri.

superbă! .Dacă atât de mult vă place Permiteţi-mi. v-o fac cadou. a plătit-o Şi foarte amabil. tânără şi tandră Voind să-şi compeseze gestul L-a invitat la ea acasă Şi-acasă. spuse ea din nou . domoală Şi dezbrăcându-se frumoasa Rămase goală.Hai vino. Apropiindu-se de dânsa Cu chibzuinţa sa acerbă O auzi cum îşi şopteşte . vino mai degrabă Că nu-ţi stă nimeni împotrivă.. Bătrânul crai şopti ca prostul .Superbă. înţelegeţi restul.. aşa! ..Vă place mult? Întreabă Nae . aşa. Frecându-şi palmele amândouă De doru-i Nae se sfârşea Şi-i savura din ochi şoptindu-şi Aşa.. Un studio de pluş cu perne Lumină roşie. toată goală.Frumoasă rochie. îl imploră dânsa Nerăbdătoare şi lascivă Hai vino. nenea Nae Politicos i-a oferit-o. Şi au intrat în prăvălie I-a împachetat-o.??? Trecând prin centru nenea Nae Bătrânul curtezan de viţă Văzu. aşa. privind într-o vitrină O foarte nostimă coniţă. Coniţa.

.De broască mi-am făcut eu rostul De unde-mi fac rost şi de cheie? .Plimbându-şi ochii pe femeie.

Sorbită lung. Că avea Mimi ochi mari şi negri Şi dinţi albi. Mici. ambii S-au îndreptat înspre şosea. Cum nu aveau unde să meargă Să-şi stingă focul ce-i ardea Şi dornici unul de altul.Cum să nu sar în sus iubite Răspunde ea cu mult lipici Dacă un ceas şi jumătate Am stat cu fundul pe arici . mărgăritari Guriţa dulce. într-una Ne îndrăgim iubita mea Dar astăzi şi a fost un vis. . un farmec Săreai în sus nu altceva. într-un tufiş sălbatic De orişice priviri ferit În iarbă s-au întis cu sete Şi s-au iubit şi s-au iubit Sfârşind împreunarea dragă.Tu ştii că de trei ani. o comoară Şi sâni frumoşi şi braţe mari. . cu mult nesaţ S-au sărutat încă odată Şi au pornit voioşi la braţ. Ea în concediu în Făurei Iar el rămas în capitală Setos de farmecul ei.Motiv serios Nu s-au văzut de aproape o lună.

emoţionat. se pătrunde Şi apoi voios răspunde: . Stă Ghidale. . Şi fiind cu haină nouă. Mi-am luat cu mine umbrela Că probabil o să plouă.La vecinul nostru care-i Pianist. .Hm. Care să cuprindă musai Şi acest cuvânt: probabil.Probabil La o şcoală Specială: . Foarte bine! Tu Marin . A răspuns imediat: . El îşi lasă pantalonii Fata fusta în sus ridică cam spontan Şi mi-a spus că vor probabil Să se „uşureze” în pian. Curios cum sunt din fire Ieri discret ca un strigoi Am privit prin broasca uşei Şi-am văzut cum amândoi.Transpirat de-alergătură.Spuneţi o proposiţiune – Zice profesorul amabil. Nicu. Deşi luna este mai Mi-am pus puloverul – probabil Să nu capăt guturai. şi asta merge zise Domn profesor agale Şi acum să spuie una. Abramovic Ghidale. Tu. vine de-o lună O elevă frumuşică Şi fac muzică împreună.Ieri văzând noroasă vremea.

Şi cum o ţinea în palmă . Ferict câteva clipe Cu o o fată şi s-o strângă În grădina cu tulipe Dar cum vine din vecinătate Fetele l-au ocolit. cowboy texan Vesel călărea spre casă Urâţel era băiatul Şi-nalt n-a fost deloc De aceea el la fete n-a avut nicând noroc I-ar fi drag şi lui să fie.Trei dorinţe De la Houston. atuncea Tommy mâna a întins-o. Ce să facă bietul Tommy? Deşi i-a venit cam greu L-a lăsat în voia soartei Că aşa a vrut Dumnezeu. înspre Kansas Într-o zi de mai frumoasă Tommy Bill. Fiindcă-i ciupit pe faţă Sleampăt şi piperncit. Duce o mână peste umăr Şi prin boarea de lumină Vede în juru-i cum se-nvârte Şi cum bâzâie o albină L-a pişcat din nou. Şi-aştepând să zboare aproape Într-o clipă a şi prins-o. Şi cum stăbătea şoseaua Plină de nisip şi veche Simte că ceva îl pişcă Dinspre ceafă spre ureche.

Că eu nu-s albină care Zboară din floare în floare. Ci o zână fermecată De-o ursită vrăjitoare. să mă dorească Şi să fie fericite ??? .. Vreau să fiu.Însă fără a o închide El aude o voce: .S-a făcut.. viril întocmai Ca şi calul de sub mine.Se va face! – a zis albina – Dacă aşa ţi-a fost ideea Dar să nu mai pierdem vremea Spune-mi şi dorinţa a treia. fără suferinţe Îţi voi împlini prin vraje Într-o oră. Să mă vrea. .Tommy Fi uman.Cum sunt mic şi n-am fason Să fiu zdravăn şi puternic Ca şi biblicul Samson. . . dacă-i pe alese. nu mă ucide. Şi dacă mă laşi în pace Vie.Bine! – spune Tommy – bine! Vreau să fiu. Să dărâm c-un pumn o casă Şi de-o fi să lupt cu hoţi Dintr-o singură scatoalcă La pământ să-i culc pe toţi! .Mi-e cam greu – răspunse Tom Stai să mă gândesc mai bine. trei dorinţe. A doua care-i? . Mai frumos ca Richard Burton Şi la fete să am succese.

Şi asta ţi-oi îndeplini-o!. Şi uitându-se-n oglindă De necaz obrazu-i crapă Fiindă calul de sub Tommy N-a fost armăsar. Zice albina în emfază. . Ajungând la han se iută În vitrină şi se vede Nalt. Vasă-zică din dorinţe Două. grăbit.. i s-au împlinit Repede aleargă acasă Se dezbracă gol.. ci iapă. Şi acum te du cu Domnul Să te aibă el în pază. frumos ca un Adonis Chipeş. că nu-i vine a crede..

CASA CU DOUA BALCOANE - Ion Pribeagu

Pe strada Toamnei, unde pomii-si scuturau povara, Locuia o cuconita, blonda si frumoasa - Clara!** >* >Avea trup de crin si gura, rosie ca o muscata, Sanii, doua crizanteme si era si maritata. >* >Sotul ei, Avram Barbulea, voiajor prin toata tara , Pleca luni de dimineata si venea sambata seara. > >Astfel ca, in alte zile, Clara dulce , dragastoasa, Marti si joi, sa se distreze, ma primea pe mine-n casa. > Ii citeam poeme, versuri, ma-mbatam de glasul ei, Ne spuneam povesti, si-n urma, petreceam, ca de-obicei. > Casa-n care dragei mele ii fusese scris sa sada, Avea doua-apartamente cu balcoanele spre strada. > Jos, in gang, urcai o scara, care-asa, din construire, Nu avea alta intrare, nu avea alta iesire. > Iar alaturi, statea Sprinta cu barbatul Haim Malne, Care-avea tot astfel casa si tot astfel de balcoane. > Nimeni, nimeni, numai scara luminata de un bec, Ma stia cand vin la Clara,mai ales, stia cand plec. > Vremea-si impletea cununa si destinul priveghea, Sa gustam din fericirea, dragostei, si eu si ea. > Da-ntr-o noapte violenta, cand cu draga ma distram, Se-auzira pasi pe scara si ea-mi spune: - Vine-Avram! > Ma imbrac in fuga, fulger, vinovat ca un borfas Si deschid in graba usa si-mi dau drumu-n balconas. > Doamne, Tu, care scapat-ai de la jertfa pe Isac, Fa si-acuma o minune si ma-nvata ce sa fac? > Precaut, si fara voie, Instinctiv, eu fac un salt Si-ntr-o clipa sunt alaturi, In balconul celalalt. > Situatia e grava, simt in creier un ciclon, Ce ma fac daca vecinul ma gaseste in balcon?! > Sa sar jos, cu neputinta! Trotuarul e departe, Simt in cerebel o lupta si pe viata, si pe moarte!

> Si de-odata se deschide usa-ntr-un moment fatal, Si-n chenarul ei apare sotul Clarei, personal! > Eu inghet si gura-mi muta, nici o soapta nu indruga! Si ridic in semn de spaima bratele, in semn de ruga... > Pe cand el, vazandu-mi halul, ca sa-mi crute umilinta, A dedus fara-ndoiala, ca am fost surprins la Sprinta. > Si intelegand din semne, ca-i cer mila ca un prost, Mi-a dat mana sa sar iarasi,in balconu-n care-am fost! > A deschis cu grija usa, nici un zvon sa n-o alarme Si, cu patos i-a spus Clarei, care se facea ca doarme: > - Nu ti-am spus eu, Clara draga, cum ca Sprinta-i o stricata? Uite de-unde are blana, Skong, cu care-i imbracata! > Vino-ncoa, poete draga, si iti jur pe Dumnezeu, Ca n-o sa ne stie nimeni, nici sotia, nici chiar eu! > M-a condus de mana vesel, iara eu priveam cuminte, Trupul Clarei, strans in brate, cu o ora inainte. > Si cand m-am vazut in strada, m-am rugat, c-asa mi-e firea, Sa traiasca inginerul, care-a construit cladirea! > Fiindca ce faceam eu daca, ma pastea un ghinion, Si aceasta casa-a Clarei, avea doar un balcon?!

Are femeia... Zvon si ciripiri de glasuri, Joc de mingi si de săgeti; Toate astea se intamplă La o scoală de băieti. Intr-o pauză, profesoara Pune cate-o intrebare: - Ce-ai vrea tu să ai, Năftule, Cand ai să te faci mai mare? - Eu, răspunde ăla micul Cu privirile hai-hui, Mă iertati, ghevrot, dar mie Mi-e rusine să vă spui... - Ce inseamnă "mi-e rusine“? Spune-mi, dragă, că te pup! - Eu, cand o să fiu mai mare, Vreau să-mi crească păr pe trup! - Păr pe trup? Cum vine asta? Mie spune-mi momentan! Vrei să vietuiesti in pesteri Sau in junglă, ca Tarzan? - Nu vreau să trăiesc in pesteri Sau in codru in Guyana, Ci la fel precum trăieste Verisoara mea Sosana. Da! Frumoasă si isteată, Ce mai, strasnică muiere! Are-un smoc de păr in fată Si castigă o avere!

Imposibil să se urce Dar ca şi orice femeie Îşi mai trece mânuşiţa Şi înc-un nasture descheie. nu poate. Dar un domn ce e în urmă-i Fără niciun fel de formă O apucă de contururi Şi o saltă pe platformă. ce să facă? Vezi. Dar cum treapta e-năltuţă Şi e-aproape imposibil. Doamna roşie la faţă Fulgerând priviri haine.TREI NASTURI (ION PRIBEAGUL) S-a oprit tramvaiu-n piaţă Lume multă şi pestriţă Şi prin iureş se-mpinge O frumoasă cuconiţă. Ce să facă. momentul e penibil! Mai deschise încă unul Dar zadarnic îi e dorul. Cum avea rochiţa strâmtă Şi cu nasturi mulţi pe spate Vrea să urce. Trece mâna-i mititică Lată ca un plăsturel Înspre spate şi gingaşe Ea deschide-un năsturel. Se întoarce şi îi spune Bombănind:-Nu ţi-e ruşine? -N-ai dreptate. cuconiţă Zice el cu nepăsare Dumneata te superi fiindcă Fără vrere am pus mâna Pe când eu tăcui din gură Când nici nu mi-ai spus "pardon" Şi mi-ai descheiat din grabă Trei nasturi la pantaloni! . Nici acum nu poate doamna Să-şi ridice sus piciorul. dar din cauza Rochii strânsă-n trup.

sezind pe-o banca O femeie 'nsarcinata Drept la ea s-s dus..tainic.fiind la plimbare Pe soseaua 'nrourata A vazut. Nici de Tzonc. Intr-o zi. bunicuta. O sa-ti creasca. De atuncea. nu-i frumos Vezi pe domnul cel de colo Ala grasu si burtos ? Tot asa o burta mare.si-i spuse. putzica. de vreodata Ai sa te mai joci cu putza ! S-a speriat grozav Pandele Si ofta cu'nfrigurare Cind gindea ca o sa-i creasca Tot asa o burta mare Dar primind cadou o toba Si un cerc si-o muzicuta. Daca te-ai jucat cu putza ? .. Vai de mine. Se cam joaca cu. C-a rosit si bunicuta: -Vezi ce ai patit cucoana.ION PRIBEAGU Bunicuta lui Pandele De pe strada Ghica Tei A bagat discret de seama Cum ca nepotelul ei Cind nu-i observat de nimeni. I-a spus . Si i-a spus: Pandele draga. niciodata N-a mai pus mina pe putza.BUNICUTA .nici de Rodica.

acest ciot de canulă Să poarte încă titlul imperial de pulă! Credeţi-mă prieteni... e faima noastră-n joc . se ridica pe burtă Şi se scula de-un metru.Pai să nu-i fuţi Cristosu şi Adormirea m Când vezi trecând fetiţe care te bagă în boale Când vezi atâtea tâţe şi atâtea pulpe goale Şi când constaţi că pula rămâne veşnic moale Că doarme în izmene şi nu vrea să se scoale Când o ştiam pe vremuri atâta de fudulă Şi chiar neobrăzată şi veşnic nesătulă Mă-ntreb cu amărăciune de ce-i mai zice pulă? Când astăzi nu serveşte decât pentru pişare? Şi chiar şi-atunci când pişă. si ea zace niznai. te pişă pe picioare? Dar pentru vechea-i faimă şi marelui renume Să nu-i mai zică pulă pentru nimic în lume Că numele de pulă legat e de futai De ce s-o cheme pulă. Care-ajuns o biată ciosvârtă inutilă Această stârpitură căreia-i plângi de milă. smochinită. pe cât era de scurtă. Ca aceasta rămăşiţă uscată. atunci când trec alai Pe strada mii de pizde. Pe vremuri de vedea o fusta. Că azi în loc de burtă se trage-nspre craci Că ai ajuns acuma pe dânsa să te caci Cănd inima şi ochii-ţi poftesc şi-ai vrea să fuţi Ea doarme şi n-o atâţă nici sânii desfăcuţi Nici bucile ce saltă sub foşnetul mătăsii Pai să nu-i fuţi Cristosu şi Adormirea mă-sii? Gândindune acuma la fostele victorii Şi preacinstind trecutul încununat de glorii Găsesc că-i o insultă zadarnică. cumplită. Această căcărează.

să ne-apucăm de cioc.Să-i punem cruce pulii. .

ă-sii? .

.

tare sau incet. In privinta asta toti suntem la fel Floarea nobilimii. Ins-o chestiune trebuie-nteleasa Fiecare bese dar la el acasa! Fara martori merge. bunaoara. A basi e un lucru foarte necesar. s-auzi pe cutare . insa. Vor sa stie totul: abundenta. pentru toti e clar. Eticheta cere. Fiindca. Poti sa besi in lege.Dilema (de George Toparceanu. Dar sa nu va mire daca medicina Studiaza astazi foarte mult "basina". poti sa faci si spume! Si chiar daca nimeni nu-ti sta imprejur. Ce-ar fi. Nimeni nu-ti dicteaza sa te besi discret Vrei rafale scurte sau prelungi sa sune Treaba ta. pana pici in fund. preoti. altii le zic "gaze". asta-i axioma Nu intereseaza sunet sau aroma. faze. printi. biologic. esti liber. printese. Toata lumea bese. sa fii pudic Bunul simt pretinde sa nu besi in public. nepublicata) Ati vazut prea bine ca la consultatii Doctorii te-ntreaba despre emanatii. Unii le zic "vanturi". Papa de la Roma bese si iar bese.

Parca stii vreodata ce-i la curul lor? . Dar ma-ntorc acuma iar la medicina Sa-ti risti sanatatea pentru o basina? Sa n-o lasi sa iasa daca esti in public. sau calificate. S-a basit in clasa. dupa unii poti sa besi oricat Dar sa stii la vreme sa le strangi de gat. Fiindca eticheta cere sa fii pudic? In privinta asta sunt pareri mai multe. gras si frumos Si-n realitate esti un basinos? Cati nu sunt din astia care bas de zor. basinoase.C-a basit in public doamna nu-stiu-care Sau ca domnisoara. profesoara X. Cine-ar sta pe toate a le mai asculte? Astfel. ieri la 9 fix? Cum ar fi privite. autoritate? Cine le-ar mai crede fiinte gratioase? Ar fi socotite niste. una dintr-o mie Dar morala spune ca-i ipocrizie Ce deosebire intre om si cal Ar mai fi atuncea sub aspect moral? Cand te-arati in lume demn. Poti sa fii acelasi om cu demnitate De le dai tacut drumu-n libertate Asta-I o parere. Aer mai fi prestigiu.

Dar ramane lege ca e indecent Sa slobozi la gaze pe esapament. Ca sa nu se creada c-am basit cumva. a poezie. am facut ceva. cu morala nu te poti certa Dar mai vine gazul fara voia ta. Cu sau fara voie. In astfel de cazuri. cu prelung ecou Iar tu ai nesansa sa fii la birou. bine regizata Sau cu-o melodie mai pe nas cantata Fac sa se ascunda tot. . Si oricat s-ar spune ca sunt ipocrit S-au facut si altii ca n-au auzit. Am tarsit un scaun. scapa cate una Dar cu-o tuse seaca. Fie. ar fi fost mai rau Sa roseasca lumea toata-n jurul meu. spune. Suiera si geme. Chiar si nedorita. ce te faci? Sa recurgi la scuze sau sa te prefaci? Din experienta eu ca spun cinstit Ca nicicand in viata nu am indraznit Sa recurg la scuze. Chiar si-ndragostitii cand admira luna. Dar astfel de cazuri cand ipocrizia E asociata chiar cu poezia. scurta galagie Ce-a trecut prin mate si s-a dus in vant Si care ne-ncurca viata pe pamant.

Crime moralistii nostri le socot. tot omul se intreaba trist: Sa asculti de medic sau de moralist? . In final. Caci morala-si baga nasul peste tot.

Chilia noua. prinsa De-al amorului jaratec Si la gandul c-are doua Si e si baiat simpatic. Insa vai. Se zvonise-n oraselul De pe deal. Insa fetele-ntre ele Rusinoase. Cum ca Huma Haskelovici Zice-se ca are doua. cum sunt toate Isi spuneu cu preciziune : .Cel cu doua . . niciuna dintr-acestea Dar fiind sigur ca le stiti Va comunic ca sunt alea Chiar la care va ganditi. S-a indragostit de dansul De la prima scaparare Si mai mult. la urma urmei Ea s-a maritat cu el. . sa se convinga Daca-ntr-adevar le are. . ca el le are Si-amandoua-s ale lui. Il pandea la strand sa-l vada Dezbracandu-se pe chei Ce nu face-o fata culta Pentru viitorul ei ? Azi asa si maine iarasi A jucat in asa fel Pana cand. Nimeni nu stia ce-s alea Daca-s albe sau galbui Doar atat. Poate are doua case ? Doua vaci. in noaptea nuntii Dupa ce-a trecut furtuna Hana-a observat ca Huma A lucrat numai cu una. doua mâte ? Doua gainusi motate ? Poate doua porumbite ? Nu. santem niste vacute Cum ne intra-n creier noua Toata lumea s-aiba una Numai Huma s-aibe doua ? Numai Hana Iosub.Nu se poate ! Nu se poate ! Zau. .

Foarte indignata fata De metodele aceste L-a-ntrebat : -Asculta Huma Dar cealalta unde este ? .Poate asa e ritualul ? S-a gandit Hana Iosub Si-n familia lui Huma Cele sfinte-s cu surub ? Si plangea sarmana Hana Varsand lacrimi mari cat cana Fiinca Huma niciodata N-a intrebuintat pe-a doua. fara luna In alcovu-ndragostitei Giugiulindu-se-npreuna Ea i-a spus : Asculta Huma Ce-i in mana.Unde vrei sa fie scumpo ? E la rabin. nu-i minciuna ! Aia de la rabin draga E cu mult. A trecut o luna . Este bine-ntodeauna Sa ai piesa de rezerva. cu mult mai buna ! . draga fata ! La noi nimeni nu lucreaza Cu-amandoua deodata ! Doar cand una oboseste Si tu esti inca in verva.doua Si-ntr-o seara. .

Ca sa trag. contur de spuma Blonda si cu pieptul gol Cu un sloi de ghiata-n mana Si-n cealalta c-un pistol. Da-mi un bulgare de ghiata Ca sa-l ling doamne. Un pistol sa-mi dai parinte. umbla. sa ma omor ! Nici nu-si terminase ruga Si-i apare din senin O fecioara ca din basme Alba. Sta Iosuf si o contempla Mistuit de dor nespus Si-apoi in genunchi se roaga Lui Alah din ceruri.Doamne. setea sa mi-o sting. Umbla. un bedunin. fara preget Cum Alah porunci-i date Arsita-l dogoarea-l arde Dar mai mult e ars de sete. a toate-ndurator. sa-l ling.Alternativa In desertul din Sahara De nisip si soare plin Umbla-abia tarandu-si pasii Ars de soare.Ce sa fac ? Alah ajuta Unui beduin pribeag Si invata-ma prea sfinte Sa ling doamna sau sa trag ! . alba ca un crin. sus : . Trup superb. Cade in genunghi. Sau de nu poti da un bulgar Doamne. se roaga : .

” .Proverbe cu tâlc Soacra mea. Din perete. El văzând-o jună A vrut să se-nfigă: „Când se ceartă doi Al treilea câştigă. I-a căzut în cap. Ea e tinerică.” * S-a certat Raşela Cu al ei bărbat. aseară. Ea simţi că-i intră-n Inimă un cui. El.” * S-a luat Lenuţa Cu domnu’ Rapaport. ceasul. În zadar el cată Dorul să-şi descarce: „Mortul de la groapă Nu se mai întoarce. Cum şedea proţap. Dar s-a dus cu altul Care-i dă de toate. aproape mort. Şi s-a dus degrabă Drept la avocat. Ce aduce ceasul!” * Când a părăsit-o Pe micuţa lui. Eu privind pendula Ce-i strivise nasul: „Nu aduce anul. Bună e zicala: „Cui pe cui se scoate.

toti vazind-o Navalira-n goana mare Care de care mai degraba S-o apuce la strimtoare Ea vazindu-se-n pericol Ridica un brat in sus Si c-un gest de cutezanta Marinarilor le-a spus: . Care se-ndrepta in soare Spre coliba. te consolezi Insa cind te-ajunge jalea Mai ca-ti vine sa turbezi Da-ntr-o zi.Naufragiu Dupa un naufragiu groaznic Ce i-a scufundat in ceata Sase marinari nevolnici Care au mai scapat cu viata Inotind si zi si noapte Peste apa plumburie Fura azvirliti de valuri Pe o insula pustie Trei luni s-au hranit cu ierburi Si cu pesti gasiti la mal Isi facura si-o coliba Si traiau original Nu le mai lipsea nimica Ba ades le prisosea Aveau hrana. p-un rest de barca Ce-a ramas numai crimpeie Peste malu-abrupt deodata Fu zvirlita o femeie Una singura si goala Si frumoasa.Ion Pribeagu . apa Doar femeie le lipsea Rabda omu-o luna. o ispita. patru Mai te-agiti. fericita Marinarii. ierburi.

nebunilor.Ho. salbateci Nu va repeziti pe-aleie Tineti seama de un lucru: Nu sint schweiter sint femeie! .

La o statie din centru Sau de prin imprejurimi. in bucatele Imediat si-o dau la rate! Iar femeile vreo zece Din tramvaiul cel sarac. se urc-un tinar Tip de donjuan sadea Care nu stiu din ce pricini Se cam indesa in ea Doamna foarte indignata L-a privit cu mult temei Insa tot mai mult magarul Se-ndesa in. Incepura toate odata: .Asculta june.. viata ei Ca deodata cuconita Nu s-a mai putut abtine Si i-a spus: .. Nu te simti sau nu ti-e bine? Ce te-ndesi ca la pomana Cind nici nu stiu cine esti Cu metode de-astea brute Crezi c-ai sa ma cuceresti? Afla ca sint doctorita Chiar de nu m-arata fata Si-ti fac una s-o tii minte Toata viata.Ion Pribeagu . Trup felin. rotund si voinicel Parca-ar fi sculptat de dalta Lui Rodin sau Praxitel. S-a urcat o cuconita Cu superbe rotunjimi.mac In tramvaiul care duce Din Lipscani in Ghica Tei Plin cu lume anonima De barbati si de femei. plin de ispite Dar. Dupa ea. toata viata! Ca de mai m-atingi odata Peste trup sau peste brate Ti-o tai jos.Mac .

mac. mac! . mac.Mac.

Petrec din noapte pâna-n zori Ca mult îmi place vorba aia.Vorba aia La numai 15 anisori. Zadarnic. Aveam o crestere aleasa. cât de mult roseam.. Dar Nicusor sta-n iarba strâns Si ma privea cum faceam baia. Prin Cismigiu. Mi-a fost rusine si am plâns. M-am rusinat si-am spus "merci" Si ca sa nu m-apuce ploaia.. M-am dus la gârla sa ma scald. Într-o duminica. Aflând ca l-a-nselat Aglaia Si toate astea pentru ce? . De la pension mergeam spre casa Si-un ofiter m-a urmarit. Mi-ardeau obrajii ca vapaia. Aseara s-a-mpuscat Bebe. Când îmi spunea de vorba aia. De toti baietii sunt curtata Si-alearga-n urma mea mereu Aproape Capitala toata. T. Vrei sa gasesti a vietii cheie! Popescu scrie un roman Fiindca iubeste o femeie..Ion Pribeagu .. deseori Sunt la Constanta sau Mamaia. Si mi-am pus hainele pe iarba. Desi sunt rusinoasa rau. În pension faceam furori. Si când cu Nicusor vorbeam. M-am dus la el acasa si. S-a întâmplat si vorba aia. Spunându-mi dulce ca-s frumoasa. Dar eram tare rusinoasa. muritor sarman.iu minte. fiind cald Si cum vazduhul sta sa fiarba. Fiindca-mi vazuse vorba aia. cu pas grabit. Si-n timpul verii.

.Ah. numai pentru vorba aia!...

Nici nu ma intereseaza Chiar daca o presupun. Nici nu vreau sa stiu ce face Nici cu ce si nici cu cine. nasucul mic. domnisoara Tanta E-o duduie foarte sic. Dar cum Tanta-i delicioasa Si-are maniere fine. scumpo Tot langa calorifer ? .Ma. cu chi mari si negri Cap superb. Picioruse dulci si durde Si cand trece prin Tei Toti birjarii o admira : . Si-o gasesc in pielea goala Stand langa calorifer. Mi-a raspuns sagalnic Tanta Si-uite mi-am platit chiria. Sau imi cere ea o carte Pana maine dimineata. Iar acum. Ca vecini de bloc. Naucit de frumusetea-i Dau sa ma retrag un pic Insa Tanta-mi spune : . nu-i nimic ! Am intrat si beat de farmec O-ntreba-i plin de mister : . usuc chitanta . Intra draga. halal de mama ei ! Ce profesie are Tanta ? Uite.Intra. Zvelta. Tot asa-ntr-o seara intru Era iarna grea si ger. O vecinatate draga Ne-a prins zilele-n catuse Ca ades intru la Tanta Fara sa mai bat la use.Chitanta Tanta.Fiinca-a fost proprietarul. n-as putea sa spun . se-ntampla Ca sa-i cer un ac sau ata.Pentru ce stai goala.

.. domnule doctor. “solemn”.. domnu’ doctor. . ou! Pacientul se dezbraca Doctorul il urca-n pat Si cu mare atentiune Cerceteaza-n lung si lat. deodata.. A raspuns omul.. Pacientul se imbraca Si achita taxa-n graba… Cand.... Vine amicul Ion din nou -Uite... domnul doctor Foarte curios.. Mi-a intrat o teapa-n ... . aproape-o luna.Amicul Ion Adaugata de: mihella Ion Pribeagu La vestitul doctor Costea Vine Ion de la Copou: -Buna ziua. domnu’ doctor. iarasi Mi-a intrat o teapa-n ou! . Pacientu-achita taxa Si apoi satisfacut Ii da doctorului mana: . .Buna ziua! -Va salut! Peste-un timp. Ia luneta O fixeaza Ia penseta O flambeaza Scoate teapa Pensuleaza Pune vata Bandajeaza Pune fese Si panseaza Scoala omul Si-l aseaza..... . intreaba: -Ia sa-mi spui domnule draga (Care vii de la Copou) Cum se-ntampla ca intruna Iti tot intra teapa-n…ou? -Ma iertati..

Dar nevasta-mea e schioapa Si-are un picior de lemn ! .

Pîn’la urmă a dat. Dacă tot îi e-mpotrivă. Avram nu vrea să ştie. De şoşoni. Că Soşana lui frumoasă. Dar. în orice loc. S-a-ncurcat cu una. Toate i-au ieşit pe dos. Tam-nesam. . Nu ştiu cum s-a întîmplat. După noi. Unde-ar fi. L-au surprins pe malul mării. Nu e nici prea sănătos. la toate. sinucigaşul. faliment. Nici nu vrea să mai gîndească. la toate. să se omoare. dar cum se vede. Umblă teleleu şi nu e Nimănui de vreun folos Şi pe tot ce pune mîna.Pentru ce să te omori? [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Bietu’ Avram! Sã-i plîngi de milã ! E schimbat la-nfăţişare Şi de două luni de zile Vrea. Care i-a furat toţi banii. Într-o bună dimineaţă. C’a rămas numa-n cămaşe ! A avut fabrici de schiuri. Dar. deodată. I-a intrat în cap. Any. Că e inutil pe lume Şi s-a săturat de viaţă. Nu-i bolnav. O vădană drăgălaşe. de Piperment. n-are priză. dar după o vreme. Tot ce face-i de prisos. Pentru ce să mai trăiască ? Unde intră. Este un tîmpit sinistru Care omoară un dobitoc. l-a înşelat. S-a-nsurat. morţiş.

Naftule Schor: -Eşti nebun. Geaba îl sfătuiesc amicii Şi cu drag îl înconjoară. P’o frînghie. să se aplece. Dup’o gară ‘nvecinată. într-un gang. Sau dup’un balcon. Şi s=a întîmplat să treacă. Ba. decis. din Tira. S-a-nodat cu ea. bine! Mă omor ! -Si de ce ai luat valiza ? S-a-nceput el să reclame: -Pînă trece un tren p’aicea Poţi.Cînd a vrut să se înece. cînd vruse. Chipurile. Dacă-i stă bine în ştreang. să mori de foame ! Iona Pribeagu . să vadă. El un singur gînd nutreşte: Cît mai grabnic vrea să moară ! Ş’a plecat. S-a întins de-a curmezişul Peste linia ferată. Un amic. parol. Avrame ? Ce faci ? -Mersi. văzînd odată rufe.

văzînd-o Cît e de fermecătoare. Sau chiar cinci.Stiu iubitule. precum vezi. El.Eu funcţionar? Mă iartă. de nu greşesc. Ca să ştiu ce-aduci acasă. un tînăr prezentabil. moşavnic. Cînd o fi să mă mărit ! Vreau să nu-mi ascunzi nimica. El. El a stat uimit. El îi spuse : . la o serbare. o floare. Îi vorbea de Sulamita. un mic cadou. o fată minunată. Mai de Schviss. Mai un compliment. Cînd s-au revăzut. . Dacă ai vreun venit. S-a înfiripat idila. Dar a-şi vrea să ştiu un lucru: În ce ramură lucrezi ? Care-ţi este profesiunea. Şi într-o seară fără Lună. . Au trecut trei luni. A-nceput să-i facă curte.Te iubesc. La kibut. La un unchi al ei. Şi. Şi mergînd prin expoziţii. Nici un fir de gînd măcar. De Samson şi de Dalila. contabil. sau patru.Supremul adevăr! [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] S-au văzut întîia dată. iar fata-i Răspundea pe unde scurte. Ea. la birou. pe unde lungi. de Purim. şi mie Mi-eşti simpatic. Şi venea în orice seară S-o aştepte. plăcîndu-i mult duduia. Ce eşti? Arhitect. Inginer sau funcţionar ? .

Scumpa mea cu ochi de vraje. Spune-mi. Şi frumos. întîmplător. . Dar. Cu trupşorul de silfidă. Eu am zece secretare Şi-un birou cu cinci etaje.Unul singur am. E-un păcat să nu pun mîna Pe-o asemenea partidă. în Chicago. asta e o nădejde Ne-nsemnată şi infimă. Nu fumez. o vilă : un palat. Cînt la vioară şi la harfă. Eu rămîn pe toată averea Singurul moştenitor ! Însă.Mint ! Ion Pribeagu . nu-mi place sportul Şi nici chemin-de-fer nu joc. Dacă Dumnezeu mi-ajută. Poţi să umbli mult şi bine. Pînă o să-ţi iasă în cale Un băiat şi cult şi tînăr. Şi el moare. Am o vilă la Santiago. . Si cu asta mă prezint. n-ai nici un defect ? . şi cu parale ! -Văd c-ai însuşiri destule.Care e defectul. Pentru care am respect. Am un unchi foarte bogat. spune-l ? Si. Sînt constructor de vapoare. el spuse : . Ce. Şi nu beau alcool deloc.Bun băiat – îşi spuse fata. candid. păpuşo. iubitul meu Naftule. Sînt şi profesor de scrimă. Şi-n America.

Nu-i un lucru atît de mare ! Şi-apoi. Raşela-i tare dulce. Într-o zi. e-o zicătoare. Că deodată. Pentru noi. Raşelica lui Avrum. Tu îi iei pantofi. A rămas însărcinată. Dar cum amîndoi curtează Chiar de-aici. Şi tot ambii-s însuraţi. . Iar Raşela drăgălaşe. Eu o masă.Noi doi [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Smil Papuc şi cu Menaşe. Soarta e neîndurată. Care se adevereşte: Cînd e vorba de-o iubită. Şi asa trecut-a anul. Şmil. “Unde-s doi puterea creşte!”. -tocma’n luna . de peste drum. Să ne dea la amîndoi. Şi o lună cu Menaşe. chestiunea asta. Petrecea cu Smil o lună. Eu îi iau o pălărie. Pe drăcoasa văduvioară. o plimbare. Cînd o vezi cu umeri goi. Şi-ntr-o noapte. rochiţă. Ambii-s voiajori de seamă. Se iubesc de parcă-s fraţi. Are atîta şarm că poate.mai filozof probabil – Îi propuse lui Menaşe: -Măi. cum ades’ se-ntîmplă. Raşelica. băgînd de seamă Cum că gluma se îngroaşe. Dar ca să putem să facem Şi puţină-economie: Tu îi cumperi o poşetă. Însă.

Iară eu. sărmanul. Iar al meu. a murit!” Ion Pribeagu . A născut doi copilaşi! Tu eşti norocos. Menaşe. tu. Plină de amar şi foc: …Totd’auna. bietu’. Ce să facă Smil. Menaşe. de la Iaşi. I-a venit să nască. Cum să se descurce acuşi? Cum s-anunţe pe Menaşe. Gata ! Ş’a născut chiar un copil. nefericit. Ai avut mai mult noroc! Îţi trimit această veste. Căci copilul tău trăieşte. Care a plecat la Huşi? Şi îi scrie o scrisoare. De-aicea. Ca să ştii:Raşela noastră.Cînd ea petrecea cu Smil.

Chiar cu cel mai greu efort. pe colo. Ca să treacă frontiera. Dar vă costă treaba asta. Să avem hîrtii la mînă? . Gardianul stă de veghe. Procedăm cum se cuvine: Eu o rup la fugă iute. Că sîntem compatrioţi. Cu hîrtii e mult mai greu. .Eu vă trec. Fiindcă am sistemul meu. . Cîte 500 de zloţi. cum să dreagă. Dar să trecem. nu-i nevoie. Amîndoi mergeţi cu mine. fără paşaport. după mine. Gardianul. Şi umblînd pe ici. Ajungînd tustrei acolo. Ambii. nici poartă Numai pomi vreo zece leghe Ş-adormit. Sfătuindu-se-ntre ei Cum să facă.Bun! Iţi dăm acuma banii Că-i avem la îndemînă. Să nu fie doi ovrei? Într-o zi. Unul.Aerofagia lui Iankel [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Parcã e vreo anecdotă. . ascunse bine Unde nici un om nu trece. care se ocupă Numai cu aşa ceva.Nu vă trebuie nimica. Avram şi Leibu. Eu vă trec fără bahtoitrăs. Au găsit la cafenea. să n-aveţi grije. într-o gheretă. Nemaifiind de pază nimeni. Eu cunosc nişte potece Printre pomi. Nu e nici zaplaz.

Dă-l încoace! – Si îl dete. eşti mort! Ai ceva hîrtii la tine? .Am un singur paşaport! . Pentru ce-ai fugit de mine? . Treceţi glonţ peste gheretă Şi vă pierdeţi printre pomi. . ca nişte gentilomi. Doctorul mi-a dat reţeptul.Stiu si eu? – răspunde Ianki Plin de nevinovăţie – Am crezut că şi matale. Îl întoarce.Dar cînd ai văzut. .Paşaportu-i foarte bun! Însă nu-nţeleg un lucru: Dacă ai aşa hîrtie. după el.Stai că trag! – Urlă acesta – Dacă te mai mişti.. ş-apoi zice: . mă fugăreşte. Eu alerg de rup pămîntul. Să alerg un ceas pe zi. Însă pînă cînd m-o prinde… …Restul nu vă mai priveşte! Şi înt-adevăr. (Ioan Pribeagu) . El. Suferi de-aerofagie!. . A decurs foarte fidel: Ianki Rapaport aleargă.Voi. Pentru ce nu te-ai oprit? . Gardianul. Şi gardianul. nebun.întreabă Gardianul înrăit – Că te fugăresc cu arma. căpcăun.Sufăr de-aerofagie! Ca să nu-mi mai spargă pieptul Ş’inima a mi-o păzi. povestea.

am casă. de visuri Îl ţiu minte căpitan.O cravată come il faut [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Pe amicul Bărbuleanu Cam chefliu şi pehlivan Din toţi anii mei. “Bun în grad” mai însemnează In limbaj cazon-amabil Ca să nu jigneşti persoana Cum ar fi “neavansabil”. Din promoţia lui. Pe cînd el burlac şi mîndru Cu odaie mobilată Nici nu se gîndea s-ajungă Cel puţin maior vreodată. Mi-am făcut un rost în viaţă El tot regiment şi soldă Şi tot căpitan de aţă. Ziua. bun camarad” La examen comisiunea Il găsea că-i “bun în grad”. Toate îi veneau pe cinste . Eu m-am însurat. Lua masa la popotă Seara. scoală cu răcanii. din anul Nouă sute treizeci-trei Mulţi l-au întrecut ş-ajuns-au Şi maiori şi colonei. cabaret sau cluburi La un poker sau belotă. Anii trec şi Bărbuleanu Fiindcă n-a mai avansat S-a trezit aşa deodată Din armată deblocat. Ş-a făcut haine civile Elegante “Prince de Gales” Şi cămaşe şi cravată După ultimul jurnal. Deşi cu calificarea “Bun ostaş.

Să vedeţi – a spus răcanul. Stăpînindu-şi bucuria – Păi. . cînd mortu-i gata Numai stînd lungit pe masă Izbutesc să-i fac cravata ! (Ioan Pribeagu) .Bine mă. o fac şi p-asta! – A zis el bine dispus – Şi s-a întins cît e sofaua Dolofan cu faţa în sus. Chiar după vreo trei minute Bărbuleanu s-a pripit Şi uitîndu-se în oglindă A fost foarte mulţumit.Reuşind să-l satisfacă Doar cravata de mătase Nu se pricepea s-o facă. într-asta îmi stă talentul Şi-mi cunosc eu meseria! . să-mi legi cravata Mi-ai cerut să stau culcat? . meseria? Spune fără să eziţi Ce eşti tu în civilitate? . trăiţi! . .Spălător de morţi. a învîrtit-o Şi a spus unui răcan: . A sucit-o. trăiţi dom căpitan! Însă ca să iasă bine Trebuie neapărat Numai două trei minute Pe sofa să staţi culcat.Ştiu.Spălător de morţi? Răcneşte – . tu ştii să-mi faci cravata? . trăiţi.Da. să bei o ţuicăZise foarte încîntatDar de ce.Bravo! Na.Mă.Cum adică.

plină Cu Cointreau-uri şi cafele. Stau de vorbă două doamne. Cînd să intru-n Ben Yehuda. Trotuarele sînt pline.Nu se poate! . . are Un surîs ispititor. Dar. Nici acuma nu-mi dau seama .Ba. Lîngă masa noastră. Zice: . Si sub ochi ai pronunţate Două cearcăne închise… . mătăsuri Se răsfaţă în vitrine. Cînd plecam de la Elis. Baruri. Tinere şi frumuşele. chelneri Şi clienţi pretenţioşi. consumaţii. se poate! Lola scoate oglinjoara Şi c-un aer mulţumit. Lola. Din instinct am presimţit. fără Ca să-i dau vreo importanţă. Iar cealaltă. cuconiţe. Şi la mese.Pari cam indispusă. Că un domn străin se ţine După mine-n pas grăbit.A! Nimic! Se-ntîmplă! Poate fiindcă n-am dormit! Precum ştii. Fără vreun program precis. Una. şade Cu picior peste picior. bijuterii. platinată. brună. Mă-ndreptam. Flori.Mici confidenţe… [Poezie satirică] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Dizengoffu’-i plin de farmec. alaltăseară. încet spre casă. Zîmbete şi ochi frumoşi. L-am privit în treacăt. Cum mă ştii că sînt cuminte Şi persoană cu prestanţă. cînd am ajuns la uşă Ş-am deschis-o puţintel.

Faci cum crezi că e mai bine! Îmi venea să ţip. Îmi faci casa de ruşine! . Că-mi venea să mă omor. scol vecinii.Nu-i aici. E că n-a spus toată noaptea Ce-a vrut de la soţul meu! (Ion Pribeagu) . -Domnule! Ce-nseamnă asta? E un gest neruşinat. Am călcat fără de voie Pe contractul conjugal… Nimeni nu-mi ştie amarul. Cînd am trebuit.Doamna mea. ceea ce mă miră Şi mă chinue mereu. cum îţi spui. să urlu. Lola.Nu-i nimica! Il aştept! . Te poftesc să ieşi afară Imediat! .Înţelege. e dus la Viena Si socot că e mai drept Să veniţi poimîine. eu. doamnă.Nici prin gînd nu-mi trece. Pîn’la urmă. Însă. Turburată. regret din suflet. am urgent nevoie De bărbatul dumitale! . .Cum de a intrat şi el. ziua. şi de teamă Să nu iasă vreun scandal. Si ai să mă ierţi matale. Am văzut că e zadarnic Şi nici o speranţă nu-i. Să sting lampa-n dormitor… Însă.

Claruta. Care-i lîngã farmacie. vandeuze. Care-n Cantemir începe Şi termină-n Campoduci. Sami-i gospodar de treabă. Trebuie neapărat. Covrigari. Iar de-apuci spre Zanvi Bibke Pe la “Porţile de fier” Nu se poate ca să nu iei Cîte-un pletzi cu piper Şi-n această ambiantă – Cum au hotărît edilii – Stau cu anii. Nu-i samsar. Ambulanţi şi cerşetori. Ca să guşti la “Madam Betty” Knises cu ficat tocat.Când Clăruţa-i indispusă [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Cînd – de la spitalul “Colţea” Cu tramvaiul de porneştiMaximul în cinci minute Eşti la pompa din Dudeşti Traversezi “Crucea de piatrã”. Dacă treci spre fundătură. Foşti atleţi la circ. Intri în hanul lui Oişie. Ceainăria Griin şi gata. văcsuitori. boccegii. Hanu-i plin cu case joase Şi cu rufe pe uluci. laolaltă Cam vreo sută de familii Chelneri. Madam Braun cu panorama Ce se plimbă cu maimuţa Şi mai stă şi Sami Pişke Cu nevastă-sa. nici peţitor. vădane. N-are nici o meserie Dar o duce binişor. Cu Claruta-o duce bine – .

cum să scape De încurcătura asta? A făcut tot ce-i posibil. I-a spus: . nu prea-prea – Dintr-o singură pricină: Cînd vrea Sami. ş-acum cu stămburi E la bîlciul din Mizil. m-opreşte Aia blondă: Liza Băţ! M-a poftit la ea în casă. A venit frumos acasă. M-a tratat c-o cafeluţă. numai. Fiindc-ai petrecut cu ea – . că nu mă supăr Şi petrece cît îţi place Cu oricine.ce să mai discut? Du-te-n centru şi găseşte-ţi Vreo iubită din trecut… Ba. Să nu-şi supere nevasta. A lipsit vreo patru ore Şi apoi bine dispus.Unde vrei să fiu? . Dicutînd apoi de criză. Scumpa lui Claruta-ntreabă: . A pus ivărul la uşe Şi a fost foarte drăguţă. nu vrea ea! Chestia asta se întîmplă Şi în clasa mai sus-pusă. Mi-a vorbit de soţu-i Smil. dragă Sami.Nu te superi. şi spune-mi. main vort. Ca un mieluşel supus. dragă. Care nu au nici un rost. însă. După ce-au vorbit de fleacuri. Că-i incult. înţeleaptă. .Ei.Bine. Să mă laşi pe mine-n pace! Bietul Sami. El să vrea şi ea să nu vrea Pe motiv că-i indispusă… Dar Claruta. unde-ai fost? .exclamă Sami Pişke şugubăţ– Cînd să ies din han.

Si cam cît? – Nimica toată! Două piese de cinci lei! . ca de-obicei! . i-ai dat ceva? .A-ntrebat Claruta dulce – Spune-mi drept.Dar-ar dracii-n ea de hoanţă! A ţipat Claruta-n van – Dar cînd Smil mă vizitează Parcă eu îi iau vreaun ban? .Sigur că i-am dat! Stii bine Că-s galant.

Însă totul fu în zadar. Şi întruna zi şi noapte. Cu convulsii ne’ntrerupte. hemoglobină. Vre-un leac să-i treacă tusea. Mulţi tămăduiţi de dînsa. fără teamă: . . Că la faţă se înroşea. Şi plăteşte-i să te lase. Cu eter. I-a spus verde. Şi s-a întâmplat deodată. Ş’a pus prişniţ la picioare. cu nădejdi la babă. Sandu să se îmbolnăvească.Tusea o să-ţi treacă numai Dacă bei lapte de mamă! Caută-o femeie care. Într-o zi s-a dus şi el. Şi ventuze şi muştar. Baba Safta – c’o privire. D’aia. Poate că-i prepară dânsa. droguri şi chinină. Nu de tuse-obişnuită. un amic simpatic Cum sunt mulţi în Capitală Era predispus săracul Totdeauna la răceală. Ş-a fost sfătuit să meargă Şi la Baba Safta Musea.Straşnic medicament [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Sandu. Ci de tuse măgărească. A luat medicamente Prafuri. Tot tuşea şi iar tuşea. Iod la piept şi pe spinare. Are-un copilaş şi vrea. S-a frecat cu unguente. O slăveau în chip şi fel.

Pepenoasă şi voinică. să vie. ba da! – răspunse Sandu Cu un aer mulţumit – Dacă-aş şti că nu te superi Aş dori ş’un biscuit! (Ion Pribeagu) . Să-şi bea porţia de lapte. Şi c’un copilaş de ţîţă. Pe Frusina lui Tărîţă.A. Îţi dispare toată tusea Şi te faci iar sănătos! Ş’a găsit în Copşa Mică.Altceva nu mai doreşti? . El venea să-şi bea tainul Şi de două ori pe zi. i-a spus timidă: . Zilnic între cinci şi şapte Fără nici o silnicie. S-a înţeles cu ea. Să desăvîrşească-efectul Şi gîtleju’a-şi limpezi. Să nu-ţi pară curios.Să sugi lapte de la ea! Şi’n cel mult o lună-două. Şi venea sărmanul Sandu După sfatul bătrânică-i Să se vindece cu leacul De la pieptul Frusinicăi. Drăgăstoasă şi avidă După-avînturi tinereşti Într-o zi.

cu purtări alese. Vreau cu Ester să mă-nsor! . Locuia un om cu stare. îmbietor. Elegant şi studiat. . de-atuncea S-a mai scurs aproape-un an. Aron. Natan mai avea soţie Şi un singur fiu. Într-o după amiază vagă. Se spunea că-n tinereţe A fost mare pui de lele! A făcut el multe pozne Cînd era mai tinerel. El era mîndria casei. Ester este sora ta! A plecat Aron.Fata Blimei de pe Carmel. încet.Nu se poate! E o taină Si mi-e greu a-ţi relata Că…de mult…adică Ester.Scandal în familie [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] În oraşul – nu spun care – Nu departe de aici. Vine Aron.Tată dragă. Domnul Natan Smilovici. Şi îi spune : . Dar cum vîrsta potoleşte. O podoabă de băiat. Despre tatăl său – de Natan – Fabricant de jaluzele.Care Ester? – sare Natan. . Tînăr. Una blondă şi subţire. Şi. da’n suflet Clocotea ca un vulcan. pe lîngă prăvălie Şi o casă cu balcon. S-a cam potolit şi el. Şi încet. Parcă prins de-o amintire – .

spunîndu-mi C-ar fi Ester sora mea. Stea scăldată de auroră – Tata iarăşi se opune. Foarte veselă-a răspuns: . fir de micşunea. Aron aduse Tatălui. Bietu’ Aron s-a dus distrus La mămica lui iubită. mama Leiei – Crede şi nu cerceta – M-a convins.Şi-ntr-o seară. pînă la urmă. o povaţă Şi mă-nvaţă ce să fac? Cînd am vrut s-o iau pe Ester – Floare.Ia pe care vrei din ele! Si nici n-o să-ţi pară rău. cînd o-ndrăgesc pe Leia. o iubesc pe Leia Şi-am s-o iau chiar de nevastă! .Vai de mine! – exlamă Natan. Că… şi Leiai-i sora ta ! Turburat de cele-aflate. şi de data asta. Mama a rămas furată Parcă de un gînd ascuns.Mamă. îmi vine să-mi iau viaţa Toată lumea s-o împac. Fi-voi contra vrerei tale! Fiindc’odată. după o clipă.Aba. mămico. o veste proastă: . Iartă-mă de-ţi stau în cale – Însă. Că şi Leia-mi este soră. Şi i-a spus: . Şi-apoi. Fiindcă am să-ţi spun o taină: Natan nu e tatăl tău! . Dă-mi. Tata m-a oprit. Azi.

Marine. Ce mai vorbă. Mai tuşeşte Şi degrabă Pe Marin Păun l-întreabă Părinteşte: . Dacă acul se smuceşte Şi m-anunţă că soseşte. Marine.Apăi. . domnule inspector. Şefi de tren şi maşinişti Şi mecanici şi fochişti Şi casieri vreo duzină În comisie-i un inspector Ş-un înalt funcţionar Ş-alte grade ceferiste. Apoi. Trece. tura-vura. brusc. Bea dintr-un pahar cu apă. ce te faci. din Curtbunar. Săr ca un turbat peronul. deodată. Domnu’ Sef. Să zădărniceşti ciocnirea? . Cînd la halta din Sabar. la tribună. . Pufăind grozav pe sine. Pe aceiaşi linie vine. fără-a-ţi pierde firea. pînă să înceapă.Examen de acar [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Sala de mişcare-i plină Că nici n-ai loc să te mişti. Fac semnal cu fanionul Şi mecanicu-l zăreşte Şi. Revizori de la uzină. cu voie bună. Şi expresul Ş-un marfar? Ce faci.Ia să-mi spui ce faci.Pîn-aici e foarte bine ! Zice şefu. Că se-ntîmplă un ghinion. Din Sătmar. Ce-au venit ca să asiste La examenul de-acar. opreşte Garnitura. monoton – Însă. sobru.

Fiinde’aicea. Cu maşinile-amîndouă? . mai stau eu la canton.Domn’ inspector. Nu mai ai timp să gîndeşti Ce unelte să-ţi ajute. Fără nici un fel de vină. ce faci? . Ca un fulger pe coline. Dar în direcţii opuse. netam-nesam. n-ai nimic. N-ai nici clopot. unde eşti. bune toate. ne spune nouă. Păi. Ş-ai să vezi. Scot ţignalu’. nici lumînare. în cătun. . unul. Scoală fă. Dar expresu-i ca nebunul.Iau gazolniţa. . Nici ziare. Marin. fluier. sun. Ce te faci. fă.Măi. N-ai la tine fanion? . Varsă foc şi fum. Unul e Marin Păun. Că vin două trenuri.Ce să fac. colaci. tu nu-nţelegi ce-ţi zic. ca nebun. domnu’inspector? Mă reped. Dar aiasta nu se poate! Fără fanion . Gherghină! Dulce floare de sulfină.apoi. Trag de clopot. iute. Tu atunci. Dacă nu am fanion? Pentru asta iau simbrie? …Mama ei de meserie! . nişte ziare. Nici chibrit. Sînt ca mortu-n păpuşoi. o ciocnire. Ii dau foc cu un chibrit Sau aprind c-o lumînare Nişte paie.Măi Marine. Şi nevesti-i strig prin geam: Fă. Vine-ncet marfarul. grăbit.Şi în timp ce trenul vine. Nici gazolniţă cu foc Şi nici fluier n-ai deloc. că-mi ies din fire. Pe aceiaşi linie puse.

E-le-lei. cum n-ai văzut De cînd mă-ta te-a făcut! (Ioan Pribeagu) .

Ce te-ai măritat devreme. Dar îşi face datoria După cum scrie la carte. Cum petreceţi.Amintiri … [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Nu s-au mai văzut aproape De vreo cincisprezece ani De pe cînd umblau la şcoală. Dar tu. Nu pot să mă plîng de el ! Mă sărută cu pasiune Şi să nu spun mai departe. Anii trec pe nesimţite Şi trec şi visele şi ele Şi s-au întîlnit pe stradă Amîndouă tinerele.Nici nu ştii ce bine-mi pare Scumpo. . de beatles. . că ne-am revăzut Să ne povestim crîmpeie Ş-amintiri despre trecut. prin jocul firei Ştim deja ce înseamnă aia Care-i baza omenirii.Spune-mi-o cu de-amănuntul Pentru că. despre blănuri. Cum te-mpaci cu-al tău în visul Îndrăgirilor supreme ? .I-a să-mi spui. iubită Cleo Insă cu sinceritate.Draga mea. . Şi apoi despre bărbaţi. Mă desmiardă ca pe-un miel Şi în ce priveşte amorul. De artiştii consacraţi. Au vorbit de film. Ambele la Botoşani. scumpa mea Ortansa. Despre modă. tu cu soţul Clipele de voluptate? . Ionel m-adoră.

Ei. funcţionarii. Nudă. Ce să-ţi spun. Îi pun una în mîncare Fără nici o emoţiune. A mîncat şi deodată Fără urmă de ruşine. cînd stam la masă Nu ştiu cum. Mă strîngea la piept cu sete De credeam că-mi sparge coasta Şi mă îmbrăţisa năprasnic… .Drept vorbind – a spus Ortansa N-am ce spune despre mine : Nu o duc rău cu iubirea.Nu e rău! Din contră! Îmi place! A răspuns Ortans senină.. o minune ! Da-într-o zi. Luăm masa la cantină! (Ion Pribeagu) . şi ce vezi rău într-asta? . Însă n-o duc nici prea bine. A sărit în sus sălbatic Şi s-a năpustit spre mine. ca pe Sofia Loren De la cinematograf. Însă noi. Şi Vasile-al meu e tandru Însă are-o apatie Parcă e şi parcă nu e Cum ar trebui să fie. Eu m-am dus la doctor Staicu Şi mi-a dat nişte pastile. m-a făcut praf. A smuls toată îmbrăcămintea. dar lui Vasile Ca să-i stimulez dorinţa I-am pus două-trei pastile. Dar cum nu-s din mămăligă Ca să rabd şi nopţi şi zile. Şi de-atuncea merge treaba Admirabil.

. Chiar a doua zi la zece. Caracter de cauciuc. Tata socru’. nostimă. Lire. Fata lui Ifrim Bursuc. Tatăl ei. Banii-a doua zi de nuntă. . Şi pe miri i-a dus sub hipă. zglobie.Insă cu o condiţiune. Fata.Scumpul meu tătuc. zece mii buluc. Cu şampanie şi frustuk. tăvăluc. sărac cu duhul. Rabi Meiri Goldensmuk. Cunoscînd bine proverbul “Cum vin banii. Ochi albaştri ş’un năsuc Cam impertinent. I-a găsit un ginerică. . Ca să n-avem balamuc.Păi să vezi. Junele Avram Flaimuc. C’a rămas Avram năuc.aşa se duc”. foarte fericită. I-a spus: . N-aş vrea nici o supărare. C-o-ntrebare. ‘Naltă. În persoană ţi-i aduc.Inocenţă personificată [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] În oraşul – nu importă Dacă-n Haifa sau în Ciuc – Trebuia să se mărite. I-a adus în dinţi toţi banii. S-a făcut o nuntă mare. Căruia i-a promis ca zestre. să-ţi produc: Cum ai reuşit matale – Eu te ştiu sărac din fire – Chiar a doua zi de nuntă. fetiţa tatei. şi toată S-o mănînci ca p’un coltuc. Să-i dai zece mii de lire? .

Să se uite înăuntru. Un asemenea spectacol. Tocmai ca la panoramă.Vai. Fiecare dintre dînşii. Zece găuri potrivite.Cum sînt om cu socoteală. Ş-am chemat ca un oracol. . Au plătit o mie vamă. Am făcut la uşa voastră. cum te-ai pretat tăticu’ La asemenea desfrîuri? Dar de ce – adaugă fata – N-ai făcut mai multe găuri ? (Ion Pribeagu) . Zece-amici dornici să vadă. Din odaia nupţială.

Şi fiind om cu angarale. spune-mi. dar spune-mi. cam în vârstă Şi c’o faimă oarecare. Venerat de toţi evreii Din întreaga Românie. Pot să mă însor cu ea? Rabinu’-a deschis o carte Ş-a citit plini de fiori: “Dacă Cel Inalt ţi-arată Drumul presărat cu flori. Seină-Beilă. numai Pentru a-mi moşteni averea? .Să mă-nsor? Să nu mă-nsor ? [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Moşke Fafer. viu la tine Ca la un învăţător.Mulţumesc.Da.Rabi dragă. rabi. Şi s-a dus la rabi Sloimke. nu te însura ! . nici apicoirăş. rabi. Ce mă fac dacă muierea Vrea să se mărite. . Trebuie să-i faci pe voie.De socoţi că gându’-acesta Viaţa-îţi va turbura – Zise prea-înţeleptul Sloimke – Atunci. la vârsta asta Mai se cade să mă-nsor? Mi-am găsit o văduvioară. De aceea. Nici bigot. Nici puţine şi nici multe. Tadicul din Sărărie. Ş-a pus gând să se însoare. Cum făcu Adam şi Eva. Fiindcă-n Thora-i toată seva Şi să te uneşti cu Seina. Ca să-mi spui. dar nici un trai de pustnic- . S-a gândit c-ar fi cu cale Şi c’un Rav să se consulte.” . care-ar vrea.

Ai dreptate! – aprobă rabi Atunci. dar vezi c’aici e buba: Nu pot vrerea să-mi împac. .Dacă vrei să ai scăpare Si în mine te încrezi.Bine.Zice Moske – nu-i kidai.Da. nici când vine. Că te râd pân’şi pereţii… .Ti-e uşor matale. Nimeni nu-ţi dă bună ziua. Până vine. Nimeni nu-ţi prepară un ceai. rabi. Dacă nu ai altă breiră. dar dacă femeiuşca Mult mai tânără ca mine – Are-un văr cu care nu ştiu Nici când pleacă. cum să ies? . Iar în faptul dimineţii Te trezeşti vorbind cu perna. Să mă-nsor? Poate mă-nşeală… Să rămân din nou burlac? Va putea ea să mă-mbie? Voi avea eu vr’un succes? Din dilema asta. Care sufletu-ţi doboară. Eşti bolnav şi n-ai un doctor. Când visezi femei şi chefuri.a spus rabinul Neştiind ce să mai creadă – Nu poţi da o condamnare Până nu ai o dovadă! Dacă presupui de-acuma C’o să-ţi facă viaţa grea. musai să te-nsori! . . . ca să-nvingi pustiul.Da.Fiule. poţi să mori… . Fiindcă nu ştii ce văpaie Te cuprinde când eşti singur Cu pereţii din odaie. dragă. Atunci du-te şi te-nsoară! . Spune-mi. rabi. Calea cea mai bună este Ca să nu te-nsori cu ea! .

Că din gura dumitale Ies asemenea cuvinte! . reb Soimke Nici nu pot să cred. prea sfinte.Cât mai grabnic – zice rabi – Trebuie să te botezi ! . Ci ai să te duci la popă.Da! Botează-te. dragă Moşke. În acest fel. Ai să mă scuteşti pe mine Ş-ai să-l plictiseşti pe el! (Ion Pribeagu) . chiar mâine. Nu-mi vei cere mie sfaturi. Si cum scrie-n Pericopă.Eu. să mă botez. Devenind creştin fidel.

Pentru ce tocmai lui Sandu? Casa i-o lăsăm lui Lică! . Însă.Toanta aia? – sare soaţa Nu admit şi nu dau voie. Nepoţicăi noastre. Eu. O va moşteni Oişie ! . Juvaerurile astea.Las lui Sandu. să aibe zestre. Punct cu punct.Lui Oişie.Bine! – zice muribundul Insă. marfa din dughiană. Muribundul. marfa noastră? Asta nu admit deloc Decât el s-o irosească. aşa să fie.Aurel? E prea obraznic. Partea asta de avere. Cel cu monogram cu aur.Testament [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Stã sã moarã. un testament: . Fanny! . mai bine. Care mi-e nepot de sânge.Pentru ea! – suspină Lazăr Cum zici tu. . O prescriem pentru Zoie! . bietul Lazăr. ceasul şi-un inel. îi dau foc! . Toate. Îi las lui Aurel! .Fie! – spune bietul Lazăr Dar covoarele şi banii Le lăsăm. le lăsăm lui Mitzy! . scos din fire. Din moment în alt moment Şi nevestei îi dictează. casa noastră… Dar femeia îi replică: . Plin de ifos şi ambţiii.Vechea noastră prăvălie…? Imposibil! Soaţa plînge – Asta i-o lăsăm lui Victor.

în casa asta.Ţipă la nevastă: . Cine moare: Eu sau tu?? (Ioan Pribeagu) .Nu ! Vreau să ştiu.

Să plece trebuia’ntr-o seară. cu diligenţa. Ce te-nvelesc ca o năframă.‘Mânem aici. un popas. Înspre Focşani. S-a dus la Rabin şi s-a plâns: Păcătuit-am greu. Din noapte vin miresme dulci. Vreo zece poştii. o văduvioară. în tihnă. Şi tocma’n valea lui Sondroană. ci doar femeia Cu diligenţa spre Focşani. Însă. Şi după ce-şi luă de toate. Şi s-a-ntâmplat ca-n seara-aceia. să te culci. Porniră căişorii-n goană. S-a dus la târg cu trebuinţă. Prea Sfinte. să nu ai nici o teamă. Frumoasă. dar de departe Ţâşneau văpăi şi reverie. . Bade Avrame? Întreabă Henţa cu sfială – .Aici – răspunse vizitiul Că-s caii rupţi de oboseală. Avu mustrări de conştiinţă… Nici nu mai vru să-şi amintească De faptu’n taina nopţii strâns. Că n-au plecat nici marchidani. Şi-apoi. Şi vizitiul zdravăn foarte. .Mare păcat … [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] De la Adjud. Nici boccegii. Făcură’n silă. după ceas. Fir-ar al naibei el să fie! Iar Luna-n mantă de paradă Şi plină de indiferenţă. Ş-ascunse-n nori ca să nu vadă Ce se-ntâmplă-n diligenţă… Ajunsă-a doua zi în cetate. Ea n-ar fi vrut. ca să se pocăiască. şi pe nume Henţa. Că poţi.

Din tfilimi ţi-oi citi misterul.Eu ţi-am pretins să dai 500. Si cu emoţii neştiute. Voi da ofrandă la săraci. ca să se-ndure Cerul.Fiindu-mi frică de strigoi. Stiu! Dar. vezi că…eu mă-ntorc acasă Tot cu acelaşi vizitiu! (Ioan Pribeagu) . tânără şi fără minte. Şi văd că tu ai dat 1000! .Primesc! – răspunse ea cu sete.Mare păcat! – a spus Rabinul Cu Dumnezeu să te împaci. simpatic şi vioi… . Oiţa păcătoasă de-te Două bancnote a 500. Se uită rabinul la sumă. Şi-i zice plin de duioşie: . Şi el. Şi. Voi implora tot Sanhedrinul. Rabi! Lasă… Că nu-i nici o greşeală. Ce iartă oamenii’ntre ei. Vei da şi cinci sute de lei! . Eu.Ti-am dat o mie.

Setos de noutăţi ca orice om. una: Lo! Şi cum sălta din umeri. s-o înteleg… Mi-a desenat cuţit. o prăjitură. că dulcea mea comoară Ar fi dorit să mergem să mănînce. Simţind că din priviri am înţeles-o. Mi-am scos. farfurioară Şi cum m-ardeau privirile-i adînce. braţ la braţ. Să-mi depărtez din gînd melancolia. pe loc m-am lămurit: Ea nu ştia o boabă româneşte. La tot ce-i îndrugam:-Mamzel. mai de colo. . pălăria Şi i-am şoptit surâzător: Salem! M-a măsurat din cap pînă-n picioare C’o nonşalanţă ce mă-ncătuşa Şi parcă a zîmbit sau mi se pare Că mi-a şoptit candid: Bevakasa! Cum flerul niciodată nu mă-nşală Ştiam precis că o să-mi cadă în laţ. de Messalină Ş-un picioruş sculptat parcă de zei. ca eu să nu stau ca un bleg Îşi însoţea cuvintele rostite Cu cîte-un mic desen. şerveţele-mpăturite Şi ea. Şi fericit de-această aventură Ne-am aşezat la masă-ntr-un Espresso Eu. Guriţa-i dulce nu ştia să spuie Decît o vorbuliţă. o cafea şi ea. Şi am plecat cu ea la’nvălmăşeală. Am înţeles. Pe masă. Ca Julieta şi Romeo. cu politeţă.duduie! C’o frază mai de ici.Nici acum nu ştiu misterul! [Necategorisit] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Privea pe Ben Iehuda-ntr-o vitrină Şi eu eram c’un pas în urma ei… Avea un trup superb. ştrengăreşte Şi îmi zîmbea. Eu nu ştiam nici un cuvînt ivrit.

În restaurant intrarăm şi îndată Un chelner ne-a servit. Ş-am mai ciocnit cu ea înc’un pahar! Apoi a început să deseneze O tobă. Un forspaiz. o friptură şi-o salată Şi am ciocnit şi un pahar de vin. Iubita mea cuminte ş’adorată. femei. Mi-a desenat frumos. A mai cerut ficat şi o costiţă. o canapea. De-atunci îmi chinui mintea să-mi pleznească Şi nu pot dezlega acest mister: De unde a putut ea să ghicească Că sînt de meserie tapiţer? Ion Pribeagu . orchestră mexicană. saxofon şi-un clarinet Ş-am înţeles că vrea să se distreze Şi am intrat cu ea la cabaret. Program. După aceea. foarte’nfierbîntată De dans. Mînca cu mlădieri de porumbiţă Cu dinţişori de-un alb mărgăritar. Parfum de mosc. de coca-cola şi cafea. velour şi ametist Şi drăgălaşa mea. pe nume Brană. Mi-a acordat o porţie de twist. ca din senin.

O coniţã delicioasã. Cum o sãrutam prin beznã. Braţe albe. Nici prea multe. Locuinţã minunatã. Nici cu Haike nici cu Surã. Nici prea dulce. Ne-am plimbat vreo cinci minute. Nici prea tare. nici de ciorbã. dar nici prea rece. Nici urîtã. dar nici prea iute. Nici subţiri. nici prea joasã. Gura dulce. Nici prea mari. nici amarã. voluptoase. Ş-o sofa cu dungi banale. Şi-am ajuns la ea acasã. Mi-a dat o cafea uşoarã. Discutînd ca la Geneva. Nici încolo. Am avut o aventurã. Nici prea micã. Pielea-i cu miros de nalbã. I-am sorbit formele toate. zîmbitoare. nici mititele. nici din spate. Sînii. Nici încet. . nici prea mare. Şi vorbind cu ea în şoaptã Nici prostuţã. Nici prea’naltã. Nici pe nas şi nici pe gleznã. dar nici prea groase. nici puţine. Nişte-îmbrãţişãri divine. nici curatã.Într-o searã. Nici prea mare. Nici prea neagrã. Nici de Cosmos. douã rîndunele. Nici murdarã. nici prea micã. Avea talia subţiricã. dar nici albaştri. Nici de-Adam şi nici de Eva. nici deşteaptã. pe la zece. Nici din faţã. Şi-am intrat cu ea în vorbã. nici încoace. nici frumoasã. N-a fost cald. nici prea albã. Nici cãprui. nici prea moale. Avea ochii ca doi aştri. Ş-a început sã se dezbrace.

dar nici subţire. scoate-mã din ladã. Nici prea gros. dar nici mãtuşe. Vãd nici verde. De atunci mi-e viaţa rozã. nici pe mama! Ci aştept. nici în prozã. Nici prea cald. nici se crapã. nici puţine! Restul n-are importanţã. . Şmil din piaţã. dar nici cuminte. Doamne. nici în stradã. Nici în pripã. Ştiu c-am stat trei luni jumate. nici albastru. Ci bãrbat-su. Dar cu un baston de mire. Nu-i nici unchi. nici cu mustaţã. fãrã sã-mi dau seama: . în tot minutul. Inimioara mea pustie. nici în grabã. Nici cu cioc. nici pe spate. dar nici prea rece. Nici prea multe. I-am spus. N-am fost prost. Nici în curte. Nici maşina. (Ion Pribeagu) . nici ambulanţã.Bate cineva la uşe. Ori cu Haike ori cu Surã.Nici pe tata. Şi aştept o aventurã. Deodatã uşa scapã. Nu-i nici moartã. Nici pe burtã. Nici se sparge. Nici în versuri. Şi cînd mã rugam – Prea Sfinte.Ce cauţi aici? – Mã întreabã. nici şerutul… …Şi au curs bastoane în mine. Şi stã Şmil ca un sihastru. nu-i nici vie Simt un fior care mã trece. Nici spital.

Şi alţi actoraşi mai mici.S-a făcut ! Mi-l aduci la “Grand” Joi seara. Ei montau cu lux “di-granda” Fastului să se consacre. Pe la opt şi jumătate. Stoicovici. Care îşi făcea debutul. Într-o zi. Care cântăreau mai greu. Ca pe un autor en-vogue. Ei la “Cărăbuş” cu-ntregul Demimond din Bucureşti. “Treanca fleanca mere acre”. fac cunoştinţă – După cum cere uzanţa – C-o artistă în devenire. Care m-a rugat fierbinte. Câte-un sketch sau monolog. dulce. Domnu’…amicul meu Socrate. Durma. De pe Calea Văcăreşti. Eu la “Teatrul Nou” cu plebea. Preţioasă cum e ambra. Eu jucam un an de-a rândul. Zic – cum eşti la început. Un cuplet ! Si ţi-l plătesc ! . Ai sã-mi dai numai o mie ! S-a zis Tanţa: . Mă ştiau mai toţi artiştii. Eu pentru Tomescu Iorgu. Tanţa ! O fetiţã. De Herz şi eu. Mică. . Erau Kiriţescu.Cât îmi ceri? – Păi. Fiindcă le scriam adese. Cu glăscioru-i îngeresc : .Printre revuiştii noştri. frumoaso. fă-mi şi mie-un şlagăr. “Marafet bucluc” şi “Plici”. blondã.Maestre. o păpuşe. Într-un varieteu : Alhambra. deh. Ei scriau pentru Tănase. Că la zece o să vie.

Cu refrenul: “Hai zdrâng-zdrâng”. Ea şi-a pus un robe de chambre. Cu artiştii bun amic! . Când îşi întorcea faţada. Dulce.Maestrul Ion Filifistic ! .Domn Socrate Spirilidis. Pe o melodie veche. Cum făcea un gest cu braţul. şi mai ales. Cine bate-n hol şi intră? Domn Socrate în persoană! A urmat recomandaţii : . După ce sfârşisem jertfa. Cum să-l spun să am succes ! ˜ I-am adus chiar Joi cupletul. “Vino dor la badea-n crâng”. Cu o patimă spontană. Ce puteam să fac ispitei. Puţintel cam indecent. Dar se completa cu trupul. Pe sofa şi decoltatã. Cu trupşor imaculat? Şi când dracul te momeşte. Dezvelea altă comoarã. Dezvelea o rotunjime. c-o discuţie clară. Să-mi arate că pronunţă Poanta.E un bătrânel simpatic. Vreau să-mi dai şi indicaţii. Şi-ntr-un mod inteligent. Te aştept. Cum s-a dus mia de lei. N-o prea ajuta talentul. cum e cantalupul. M-a tratat cu chartreuză. Ca să repetãm în voie. Şi simţeam printre suspine. Dornic m-am sacrificat !… M-am lăsat sedus de chipul Şi de farmecele ei. Colcăind de frăgezime.

Eu timid. nătâng. Emoţionat. . Domn Pavlică Brătăşanu… . Şi-mi venea de râs. Ş-am plecat cântându-mi mie : Hai zdrâng-zdrâng şi iar zdrâng-zdrâng! . să plâng. Şi îmi dă mia de lei. Când o să mai vrea cuplete. Cu cenzura lui Brătianu. Mai improvizez o strofã.Uite ce te rog – adaugă Fiindcă Tanţei mele-i placi.Minunat! – a spus Socrate Şi privind în ochii ei. scot iar cupletul. Şi-n acelaşi condiţiuni ! I-am strâns mâna cu tărie. Tot mata să i-le faci ! Şi să stabiliţi de-acum. Şi încep să-i cânt refrenul : Hai zdrâng-zdrâng şi iar zdrâng-zdrâng. C-a avut dar nu mai are. Ca-ntre doi prieteni buni : Preţul să rămână acelaşi. Îşi deschide portmoneul.

Curge Bistriţa în vale – Locuia domnul Năstase. Gras şi gros şi lat în spate. Şi-unde se trăia întocmai Ca în sânul lui Avram. Că din ditai mai bărbatul. care Boala i-ar putea înfrânge. Dar se subţia la faţă. Să descrii entuziasmul Chefurilor din Moldova. C’un potop de oameni paşnici. probabil. nici cu slova. vie pe araci. Drept un gospodar de frunte. Dă-i cu fleici. că nu poţi Nici cu vorba. Şi necontenit slăbea. Dar s-a întâmplat. şi’n cireadă Miei şi oi şi boi şi vaci. După ce-au dat sfoară’n ţară. Că. Din ce-a fost odinioară Rămăsese jumătate. . momiţe. Într-o ţară îndepărtată. la Piatra Neamţu. muşchiuri. Nu simţea dureri. Rege şi boieri de neam. jos cum treci de Cozla. Respectat de toată urbea. Omul s-a îmbolnăvit. ‘Nalt şi zdravăn cât un munte. nici greaţă Când mânca şi nici când bea. Şi avea domnu’ Năstase. Şi se petrecea. Aşa dar. Şi livadă. Curte. Printre vile ogivale Unde. Este să găsească-un tânăr Care-ar vrea să-i deie sânge. de atâta băutură Şi mâncare. negreşit.Nu ştiu dacă-această manşă E sau nu adevărată. Singurul remediu.

Cinci sute de lei.Nu cumva. Transfuzându-l lui Năstase. Totuşi. Dup’un timp. priveşte banii. Purătul i-a dat lui Hunã.A venit dintr-o comună. Hună stă. Ci i-a dat numai o sută. domnul Năstase Zdrăvenindu-se niţel. Sânge evreiesc în mine! (Ioan Pribeagu) . Dovedită pe deplin. Pentru această faptă bună. Doctorul – pe vremea ceea. din greşeală. Cu siringi voluminoase. Mai puţin cu patru sute ? . Mai din vorbă’n vorbă. domnul Năstase. iute. A luat altă ţinută: Nu i-a mai plătit cinci sute. observând în grabă. poate. pe nume Hună. L-a poftit din nou pe Hună. Că ceva nu este cuşer. Sã ia sânge de la el. Un ovrei cu chipul roşu. Terminând operaţiunea. Fiindcă am deja de-o lună. Mi-a dat. peşin.N-am greşit deloc! – răspunse. Îndrăzneşte şi întreabă : . A luat sânge de la Hunã. Dar am socotit mai bine. Şi voinic.

Vai de mine. .Fie-ţi milă De un suflet păcătos.Nu cumva ai fost cu Tanţi Din Smârdan.Nu pot s-o divulg. Numai cântec. Mijlocel de fată mare. Părinte. vai de mine… Greu păcat ai săvârşit… Însă dac’mi spui cu cine. Când te-a strâns în braţe odată.Poate-ai fost cu Miţa Creaţa. Dinţii de mărgăritar… .SINT PĂCĂTOS. ‘mbujorată. PĂRINTE ! La părintele Vintilă Vine-Arvinte. Nu pot s-o divulg. Uite – am păcătuit ! . Gura dulce. Părul blond şi ochi de jar. voluptoasă. .Nu pot! A răspuns Arvinte. de peste drum? . Că mă bate Dumnezeu! …Era’naltă şi frumoasă. prea sfinte! Fără vrere M-am dat diavolului.Nu. Poate fi-vei mântuit. numai joc. Cea uşoară ca un fulg? Din Buzeşti? – Cere-mi şi viaţa Însă nu pot s-o divulg!… …Durdulie.Ai furat? întreabă popa . Să-mi fac chinul şi mai greu. hopa C’o grădină de muiere! . cam sfios Şi îi spune: . Chiar în săptămâna mare Când tot omul e smerit – Şi posteşte cu’ndurare. că Domnul Mă trăsneşte chiar acum! …Ş’avea flori la cingătoare. Numai bună de iubit… . Trup de crin îmbobocit.

Domnul să te aibe’n pază. meditează Si vii mâine. ca vântul S-a-ntâlnit cu Calistrat Care l-a’ntrebat: . Arvinte-ai fost cu Leana Care şade pe Neptun? . Fruct în dragoste scăldat.Prea Sfântul De păcat te-a dezlegat? . mai dispus. Ajungând în colţ. du-te.Sfinte.Bine.Încă nu! Răspunse Arvinte Foarte vesel şi vioi. geaba’mi zgândări rana. Fiindcă tot nu pot să spun… …O comoară tăinuită. Toată plină de ispită.Măi. Toată plină de păcat… . -Sărut dreapta! Şi s-a dus. Dar aflai de la Părinte Încă trei adrese noi! (Ion Pribeagu) .Ai simţit în vine foc! .

Ducipal cu hăţuri albe. cerbi şi pui. Sunt expuse prăjituri.Bună ziua! Zise dânsul Vreau un cal de şocolată! . Cum a vrut nenea Costică. Ş’a intrat domnul Costică Un geambaş cu ceafă lată. I-a adus calul şi scrisul. Plec acuma la Focşani. L-a adus mult mai focos. Lei şi urşi de şocolată Şi tot felul de figuri.S-a făcut! Şi’n trei minute. Îngeri şi purcei de lapte. Şi cu stânjenei pe jos. Toate fabricate în zahăr În laboratorul lui. . Ouă roşii.Da! Avem! – Şi vânzătoarea Îi arată vreo câţiva.Nu te superi domnişoară. Scrieţi: “Să trăieşti Costică!” “Souvenir!” şi “La mulţi ani!” .Capşa” [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] În vitrinele lui Capşa. . Mâine-i ziua mea şi fiindcă. că-mi place. Dar mai am o rugăminte: Vreau să-mi scriţi cu slove roşii Numai două-trei cuvinte. . .P’ăsta roibu-l iau. Dar am să vă rog ceva! Hamurile-aş vrea să fie Albe şi cu zdrăngănele. Iar pe jos pajişte verde Şi cu nişte floricele! . Iute ca o rândunică.Imediat! Şi’n trei minute.

Pajiştea cu stânjenei. Ş’admirându-l încă-odată. cu hamurile albe. . Cât costã.Minunat! Ş’a spus în gându-i. Suvenirul şi urarea. A scos banii şi-a plătit. Fiindcă îl mănânc aici! .Nu! Nu! Nu! – a spus Costică.Mulţumesc! – A spus geambaşul Cu un gest cavaleresc – Şi-acum spune-mi turturico..Vi-l împachetez? – întreabă.Păi. Vânzătoarea cu lipici – . În total: şaizeci de lei! . ca să plătesc! . Radios şi fericit.

Redacţia era în centru. Şi până Lunea care vine. Cu redingotă şi cu cloc – Venea în timpul săptămânii. Şi ochii negri. Îl cunoscusem pe Gîrleanu. Redacţia era închisă. Maculaturi ş-o canapea. De parcă Dumnezeu din ceruri. când apărea revista. Veneam la clubul “Lumea Nouă”. Aşa că. Şi cheile erau la mine. Cam de vreo douăzeci de ani. Pe Cincinat. pe seară. Însă Duminica. Nu-i altul mai grozav ca mine. M-am cunoscut cu o fetiţă. Văzând – directorul revistei – Că am talent de pamfletar. Mi-închipuiam că-n toată ţara. scaune. O nimfă mi-a trimis în cale. Guriţa roşie şi mică. C-avea cosiţă în inele. O cameră – unde-încăpea. plini de foc. De-acest potop de fericiri. . Vrând dorurile a-mi înfrâna. dulapul. Directorul – un om politic. M-a angajat ca secretar. Biroul. “Romanţe pentru mai târziu”. tânăr. deloc. cu speranţe. Plimbându-mi visul pe Lipscani. Plutind în sferele senine. pe Efitimiu.Ionică na ! Nici nu-mi mai încăpeam în piele. Ş-a apărut de Minulescu.Prin anul nouă sute nouă. De joi. Şi alte cercuri literare. Şi mi-a şoptit: . Nu mai eram un oarecare. Fără să steie mult pe gânduri. Şi într-o Sâmbătă. Şi-n sân ascunşi doi trandafiri.

Mi-e verişoară Venită-aseară din Galaţi… A scotocit printre saltare. Sau cât mai grabnic să te-mbraci? Şi s-a-ntâmplat cum se întâmplă Când n-ai un pic de prevedere: Eu numa-n pantalon şi guler. M-a tras de-o parte şi mi-a zis : . galant din fire. Târziu. ca după miezul nopţii. Am proclamat-o.Să nu fii supărat. turbulente.Scuzaţi ! Iar eu am spus : . Când vream să-i mai dedic o strofă. Tu nu ştii singur ce să faci. Şi ea cu nudul la vedere. Şi dimineaţa. într-o poemă. S-ascunzi după birou fetiţa.Că tot privindu-i mi-era frică Să nu pleznesc de atât noroc ! Ne-am dus la cinema. Ionică. Şi când fu gata de plecare. Înghirlandate în rondele. Prinţesa visurilor mele. A fost şi verişoara mea ! Ion Pribeagu . Insă aş vrea să-ţi spun ceva: Acum trei luni fetiţa asta. Privind-o a şoptit: . A scos grăbit un manuscris. Am invitat-o ca să vadă. la “Clasic” – Un film cu Eva şi Adam – O vorbă n-am scos pe-ntuneric. printre săruturi. pe la zece. În cameră. Ci doar prin mâini ne-nţelegeam. Redacţia unde lucrez. Directorul. Deodată a bătut în uşă Directorul ! O catastrofă ! În clipe de-astea. Ca un autentic amorez.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful