Sami, funcţionar de bancã Şi cu creştere aleasã A fost invitat la Natan Şi nevastã-sa, la masã

Tânăr, c-o înfăţişare Ce te bagã în răcori, N-a venit cu mâna goală, Ci cu un buchet de flori.

Doamna, foarte încântată, Dup’un an de măritiş, A servit coniac, salatã Şi apoi ghefilte fiş.

Sami a mâncat cu poftă, Şi c-un sentiment firesc, A-ntrebat-o pe Şoşana: - Doamnã, pot sã îndrăznesc? - Vai de mine, Domnu’ Sami – Zise ea, înviorată – Ca la dumneata acasă. …Şi i-a dat înc-o bucată. A urmat fripturi, kighel, Vin de la Ierusalaim, Şi-ntr-o caldă atmosferă, Au ciocnit cu toţi “lehaim!”.

Cum petrecerea se-ntinse, Natan l-a rugat, apoi: - Ce să te mai duci acasă, E departe, dormi la noi! Tocmai când erau mai veseli, A venit un amploiat, Şi pe Natan, de urgenţă, La direcţie, l-a chemat.

- Nu-i nimic, mă-ntorc îndată

Maximum o oră-două. Voi, mai staţi, fiindcă în casă Nici nu ninge, nici nu plouă. Şi-a plecat, şi vremea trece, Când nici n-ai băgat de seamă, Îmbrăcând întreg oraşul Într-o magică năframă. După ce-au vorbit de toate, Într-o ambianţă dulce, I s-a năzărit Şoşanei C-ar fi timpul să se culce. I-a făcut, în grabă, patul Pe sapaua de atlas, A făcut “lampa mai mică” Şi sub glass-wand s-a retras. Prin lumina roz, discretă, Care dincolo apare, Sami vede-o siluetă Scumpã şi turburătoare. A-nceput sã se dezbrace, A pus rochia de-o parte, Ce frumoasă-i în desso-uri, Numai glass-wandu-i desparte. Când alături c-o femeie Şi bărbat-su e plecat, Fără vrere-ţi trec prin minte, Numai gânduri de păcat. Ş-a mai scos şi cămăşuţa, Rămânând ca o statuie Capodoperã celebrã, Cum în lume alta nu e. Pãrul, despletit pe umeri, Sânii ca ai Sulamitei, Chiar de-ai fi mai sfânt ca Papa, Nu poţi rezista ispitei. Sami, năucit de farmec, Şi c-un sentiment firesc,

A-ntrebat, discret, prin glass-wand: - Doamnã, pot sã îndrăznesc?

- Vai de mine, Domnu’ Sami – A răspuns ea, ştrengăreşte – Ca la dumneata acasă! Îndrăzneşte! Şi, deodată, Domnul Sami, Din sapa s-a smuls, furiş Şi şi-a luat înc-o bucată Din bufet, ghefilte fiş.

Ş-adesea. Ea la volan. obrajii mei Şmilică se uita zîmbind la mine. Iar eu rămas-am tot boem nebun. Şmilică.Şmilică [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Mimy. Şi cînd. o splendoare. Bazar. Ş-ades’mă invitau la o plimbare. Cu cele mai moderne automate. Şmilică se uita zîmbind la mine. apucînd un drum mai bun. Şi-mi mîngîiau cu drag. cînd îi închinam discret. Şmilică se uita zîmbind la mine. De-i fîlfîiau şuviţele blondine. Ce sufletul atîta vreme strîns-a. Un stih ţesut din lacrimi şi suspine Şi-împleteam iubirea-ntr-un sonet. În artă devenind cunoscător. Smilică-mbogăţit. în spate. un twist. Adică eu. . Şi o iubeau pe Mimy doi şcolari. Cum n-aveam de ascuns nimic. Şi-a comandat la pictor un portret. C-un norocos bilet de loterie. stofe şi umbrele. mătăsuri. Şi-i spuse: “Draga mea cu flori în plete Cînd eu voi fi plecat în ţări străine Tu vei privi tabloul din perete. avea păr blond şi ochi ştrengari Ş-avea guriţa roşie şi mică. răpit de chipul ei frumos. Sau cînd îi recitam un vers duios. Cînd vîntul se juca în părul ei. Ca om de-afaceri mari şi cu bănet. Îndrăgostit de Mimy şi de stele. Să nu scape prilejul fericit. Şi îmbătat de formele-i virgine Dansam cu ea. O cere pe Mimy-n căsătorie. Dar într-o zi. şi eu cu el. Pe care şi l-a pus în dormitor. Să vezi cum eu mă uit zîmbind la tine. ş-amicul meu Smilică. nevinovat. Îi sărutam mînuţele feline. nimic. Smilică se uita zîmbind la mine. Şi-au luat şi o maşină.

lipsea de-o lună. Un ghinion ce nu poţi să-l înlături. Ş-acolo. Iar din tablou. Mergeam la Cazino de obicei. Mimy-n budoaru-i m-a primit. Încît simţeam că-mi curge foc prin vine.Ţineam la el ca la un bun amic. De-a pururi urmărit de ghinion. ţineam la dînsa. La baruri cu orchestre argentine. Şi-ntr-un amurg cu aur poleit. Mi-a dăruit comorile-i divine. Şi cum vorbeam de dragoste tustrei. Şi soarta ne-a fixat din nou alături Picioru-mi se-nfrăţise cu al ei. (Ion Pribeagu) . într-un cadru parfumat. Eu mă uitam zîmbind la gura ei. Şmilică se uita zîmbind la mine. M-au invitat la ei de Revelion. Şmilică se uita zîmbind la mine. Şmilică se uita zîmbind la mine. Dar cred că mult mai mult. deasupra atîrnat. Pe cînd Smilică-al ei. Convinsă de iubirea mea nebună.

Vai Georgică. mozaic.Apeciere George-i negustor de firmă Şi are o prăvălie „chic” Cumpără şi vinde mărfuri Blănuri. stofe.Faină marfă. după miros. . Şi gândindu-se la glasu-i Ca un zvon divin de harfă Îşi şopteşte încins de doruri: . Chihlimbar şi abanos Şi orice marfă preţuieşte După ochi. Cum e-ndrăgostit de Lily O fetiţă foarte fină Iară nunta-i hotărâtă Numai peste-o săptămână George a devenit vulcanic Şi e plin de nerăbdare Fiindcă Lily e o păpuşă Blondă şi fermecătoare.. bună marfă! Sâni frumoşi şi braţe durde Pulpe dulci. Porţelanuri şi covoare. unde nu se poate spune.spuse Lily Ştiu ce lungă orice clipă-i Stăpâneşte-te. mă tulburi Prea mă strângi şi prea mă pipăi Fii cuminte. picorul mic Cum să nu te-apuce dracii Lângă ea când stai un pic? De aia poate astăzi. George Când a prins-o-n odăiţă A pupat-o plin de pofte Şi pe ochi şi pe guriţă Şi strângându-i trupu-n braţe Plin de voluptăţi nebune A alunecat cu mâna. ai răbdare ..

Asta-i marfă care poate Să mai stea o săptămână? . George îşi miroase palma Şi apoi discret îngână .Mai ales şi nu uita Că peste o săptămână. Toată. toată e a ta.

Toate femeile m-adoră.Poezii impertinente Ion Pribeagu Autoprotret Ca un savant din vremuri vechi Îmi plimb prin cafenele mutra. Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Deşi sunt tont şi fonf şi slut Şi am o mască incoloră De cimpazeu sau de mamut. nici intestine. Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Sunt mare cât un năpârstoc Şi poţi să mă măsori cu cotul. Picioarele: două prăjine. De sunt urât şi nătăfleţ Şi n-am nici muşchi. Din loje nu mai văd de loc Şi în tramvai mă pierd cu totul Şi aşa cum sunt un fleculeţ Încât mă poţi în palmă ţine Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! . Am păr în nas şi în urechi Şi aduc puţin cu Brahmaputra Mi-e capul bleg şi lătăreţ.

Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Când intru în baie voluptos. Mă simt atâta de frumos De parcă aş fi ales de muze. Mă oglindesc şi-n mod glumeţ Mă felicit şi-mi zic în minte Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! În fine sunt un specimen Cum nu-i al doilea sub soare Port pijama şi port joben Şi bătături port la picioare De n-am la Academie jilţ Şi n-am smaralde sau rubine Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! .Sunt ştirb şi tâmp şi am pistrui Şi o aluniţă imbecilă În loc de nas am un cucui Şi-s cocârjat ca o gorilă N-am simpatii şi n-am dispreţ Şi n-am nici maniere fine Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Am trupul plin de vânătăi Şi pe chelie fire creţe Şi am luat chiar premiul întâi La un concurs de fumuseţe. Urmat de membrele-mi confuze. nici şolduri pline. Şi dacă n-am profil semeţ Nici umeri laţi.

O ia în mână. o întoarce O apropie de nas O suceşte. o miroase Şi mi-o pipăie un ceas. vezi. tocmai ca la tine Şi la mine e la fel. după Vreo găină. pe dreapta Lîngă cârciuma lui State Avea Smil o prăvălie Şi vindea păsări tăiate. că-i pare scumpă Şi eu stau ca un tembel . pe Văcăreşti..La??? Sus. eu n-am păsări tăiate Spuse Avram cu îngândurat Însă. eu am acasă Trei fete de măritat..Dragă. Cum stătea el într-o seară Printre raţe şi gânsaci Intră Avram în prăvălie Şi-l întreabă: . .Ce mai faci? Ce să fac? E criză mare Şi vânzare nu-i deloc Chiar de-mi vine. un boboc. Pleacă apoi. .Cum la fel e şi la tine? Zice Smil cu răutate Ai şi tu o prăvălie Unde vinzi păsări tăiate? .Nu. Găinuşe şi răţuşte Câte-un puişor de-un kil De voiai o gâscă grasă N-o găseai decât la Smil. unul.

De departe Cu un sfânt poţi să-l asemeni Când cu dragoste împarte Pilde bune între oameni. Urcă popa spre colină Răsfirându-şi barba-n vânt Vesel c-a-mpărţit lumină Şi iubire pe pământ.Ce pot eu să spun părinte? S răspuns în grabă ea Facem cum vrei tu prea sfinte Şi pe urmă vom mânca! .Ce zici coană preoteasă Hai părerea să ne-o dăm: Vrei să stăm întâi la masă Şi apoi să ne culcăm? . Când să intre în curticică Preoteasa în trei cuvinte Îl întâmpină smerită Bine ai venit părinte! Să trăieşti! Îi spune dânsul Luminat de-a lunii rază Şi trudit de-atâtea slujbe Popa-n jilţul lui se-aşează .Patriarhal Fâlfâiri de boare roze Se strecoară în infinit Când pe drumuri sure trece Popa Neacşu obosit. Nalt e popa.

De unde aţi cumpărat? Din înaltul plin de boare rece, Curg serpentine de carmin Şi un domn – că-i zicem Toma – trece Pe bulevardul Bolintin. În urma lui, cu doi-trei motri Cu pasul rar şi săltăreţ Venea Manole zis al Petrei Cu nasu-n vânt, cu părul creţ Şi cum trecea prin filieră Şi parc şi oameni şi decor Lui Toma-i scapă-n atmosferă Un pârţ urât mirositor. Un aer greu, de neft, de varză, Ce-i intră în nori, în gât, în oase Şi împrăştie, până să se piarză Suspecte gaze puturoase. Manole adulmecând aroma Ce întreaga-i fiinţă îi ispiteşte Aleasrgă iute după Toma Şi-l opreşte: - Scuza-ţi, vă rog - a spus Manole Vibrând cu vocea-i ca o strună Dar, unde aţi cumpărat fasole De-o calitate aşa de bună?

Boul şi Măgarul Pe pajiştea scăldată în bronz şi soare Pe drumul dintre Zlata şi Cahul, Venea un bou voinic şi mare Şi era ferice şi sătul Dinspre hârtoape pe hăul de lumină, Umbrind cu trupu-i schilav tot platoul, Un biet măgar, venind înspre colină Se întâlneşte nas în nas cu boul. - Ce-i cu tine mutră pirpirie, Întreabă boul. Ce mai este nou? Şi i-a răspuns măgarul: - Ce să fie? Deocamdată-i rău stimate bou. De când mă ştiu, mă lupt cu disperarea Într-una stors de vlagă, fără rost, Stăpânii mă tot bat de-mi rup spinarea Şi în urmă, mai descoperă că-s prost. Şi uite aşa îmi târâi biata humă, Şi-mi deapăn visul, trudnic şi plăpând De jalea mea toţi oamenii îşi fac glumă Şi rabd şi tac şi-a pururea flămând. - Sărmane măgar, ce soartă imbecilă... Hai vino-ncoa, căci am porumb şi mei Şi grâu... îngână boul plin de milă Hai vin-o şi mănâncă tot ce vrei! Te va servi, pe întinsul de verdeaţă Cu fân mirositor crescut pe dreapta Cu apa de izvor, cu iarba creaţă, Chiar vaca, drăgălaşa mea nevastă. Într-adevăr, în liniştea opacă Măgarul s-a-ndopat cu frenezie, Apoi privind cu ochi tâmpiţi la vacă Îşi spuse în gând: - Ce vacă durdulie! Ce languroşi sunt ochii ei ... cum zburdă

Cu coapsele şi sufletu-mi adapă Ce fină e, ce nostimă şi durdă Încât parol că-mi lasă gura apă! Şi întocmai ca un frate din Granada I-a sărutat copita să-i complacă, Ea îi zâmbi, făcând-şi vânt cu coada Şi el ca un măgar s-a dat la vacă. Când se întoarce boul pe coline, Văzând şi el ce coarne mari purta. MORALA: Când eşti bou, ia seama bine Să nu chemi măgari la masa ta.

Dar să fie în nota vremii Într-o lume capricioasă Şi-a luat – că aşa e moda Şi-o amantă delicioasă. Nu ştiu dacă-i din Calcutta Uruguay sau Britreia Ştiu atât că e frumoasă Şi o cheamă Salomeia. plini de păcate De te bagă-n draci.Bossa Nova Gică-i director de bancă Om cu faimă în lumea mare Are vilă şi maşină Şi-o soţie încântătoare. sculptat cu dalta Şi doi ochi. Are braţe de zăpadă Trup felin. . nu alta! I-a luat garsonieră La ciclop. Ocupat peste măsură Cu afaceri o grămadă Vine în fiecare miercuri Pe la draga lui s-o vadă. să se impună Şi-imai dă de cheltuială Două mii de lei pe lună.

îi spune Rabinul cu ochii dulci Noaptea când soseşti acasă Şi ai vrea ca să te culci Să te ţii întodeauna De povaţa mea înţeleaptă Să te urci pe partea stângă Şi cobori pe partea dreaptă. Sunt un om nenorocit” Rifca mea-i atât de dulce Şi are atâta sexapeal Că nu trece un an şireata Îmi trânteşte un copil Am vreo zece să-mi trăiască Toţi sunt sănătoşi ca tunul Şi-mi sunt dragi dar ce nevoie-i Să-mi mai nască unul? Şi-am venit la tine Rabi Dă-mi un leac să-mi folosească Poate Dumnezeu pe Rifca De copii s-o izbăvească. Au trecut trei luni sau şapte Sau chiar opt să fi trecut Şi la Rabin într-o vineri Intră Aizic abătut. Dacă faci aşa şi totul Cu stricteţe şi păzit Poţi fără grijă.Uite ce-ai să faci. Şi mâhnit şi neferice . Rifca De copii s-a lecuit. .Popasul lui Aizic Tirr La înţeleptul Rabi Mendel Vine Aizic Tirr smerit Şi îi spune:”Raşi dragă.

iar mie Mi-a fost chinul inutil Fiindcă uite azi noaptea Rifca Mi-a născut iar un copil.Văd că na-i pătruns povaţa-mi Zice Rabi plin de fiori Nu ţi-am spus să urci pe stânga Şipe dreapta să cabori. .Vai de mine! Exclamă Aizic După vorba ta înţeleaptă M-am urcat pe partea stângă Şi-am coborât pe cea dreaptă. .Ochi-i galeşi multe spun Şi plângând aproape.Rabi. n-a fost leacul bun. zice: .Dar ia spune.nu cumva întreabă Rabi Cu un surâs ce-i schimbă faţa Ai uita ce-am spus sau poate Mi-ai nesocotit povaţa? . N-a fost leacul bun. întreabă Rabi Scărpinându-se în nas – Nu cumva trecând pe acolo Ai făcut un mic popas? . Dacă ai poposit l amijloc Ca un pusnic în câmpii Aizic Tirr Du-te la dracu Cum vrei să nu faci copii? .Un popas? Făcui desigur Deh. ca omul! Ce să fac? Parcă poţi să treci pe acolo Să nu poposeşti un pic? .

Şi luna a închis un ochi Soarele îmbracă în aur Şi în păienjeniş de fire Tot întinsl care duce La Costeşti. Vorbele pieriră risipindu-se ca fumul Dar de-odat se opriră Nu cumva greşt-au drumul Parcă alta e şoseaua spre lăcaşul mântuirii Nici o casă nu se vede şi nici turla mănăstirii Nu mai ştiu ce să mai facă Să se oprească în zăvoi? Să mai meargă înainte? Sau să meargă înapoi? N-o să lase la anaghie două maici fără ajutor Însă Dumnezeu e mare şi a toate îndurător Şi în timp ce implorează milostenia Sfintei Vineri Ca prin farmec apărură chiar în urm alor doi tineri.Cu plăcere şi evlavie Celui Veşnic mulţumim! . .De ne daţi îngăduire. Harul domnului de-a pururi Scaldă în sfânta psalmodie Chipurile lor suave Pline de cucernicie Într-atât de cufundate Maicile prea cuvioase Că nici n-au băgat de seamă Că a trecut de ora opt. noi putem să vă-nsoţim . la mănăstire.Da pe-acolo trecem Însă noi ne ducem mai departe . Două tinere măicuţe În sutane lungi şi grele Trec pe drumul plin de soare De nisip şipietricele.Mergeţi înspre mănăstire? A întrebat o maică aparte .

Iar Eulampia de alături A răspuns printre suspine .! . Şi s-au aşezat pe iarbă Pe când luna ce-i privea Prevăzând ce-o să urmeze A închis un ochi şi ea. Iarbă verde mătăsoasă Ce te-ndeamnă şi te cheamă Şi-un crâmpei de sare albastră S-a întins ca o năframă. Tot mergând de ele aproape Sângele a început să fiarbă Şi alăturea ici. colo. câte-un păătuf de iarbă.. de Raiul sfânt Şi despre iertarea celor Păcătoşi de pe pământ. Le-a vorbit de Magdalena De Infern. Până le-au convins în fine Plâns-au ele mai mult de-un ceas Pentru odihnă ar fi mai bine Ca să facă un mic popas.Ba al meu dragă Varvară Ştie încă foarte bine. Restul nu interesează Doar o voce sub copac Îngânat-a:Iartă-i Doamne Iartă-i că nu ştiu ce fac.Şi-au pornit în grupă tuspatru Pe şosea încetinel Panait la braţ c-o maică Şi cealaltă cu Ionel.

suferindă Că nu e nimeni s-.o surprindă Şi căşeluşul stă în pat. În negre nopţi de insomnie Mimi cu suflet tulburat Să uite dorul ce-o sfăşie Şi dragostea –i atât de vie În camera trandafirie Privea protretul lui pictat Şi căţeluşul stă în pat. Şi-n cuibul ei de curtezană Veneau priteni pe-noptat . A vrut un moş cam reumatic S-o ia cu el într-un palat Şi s-o iubească singuratic Dar ea cu ochii de jăratic Gândind la tipul ei simpatic Dintr-un cuvânt l-a refuzat Şi căţeluşul stă în pat. Sprinţară ca o căprioară Mimi iubise un băiat Şi într-un amurg de primăvară Simţind că focul o înfioară I-a dat tot visul de fecioară Dar el se vede că a uitat Şi căţeluşul stă în pat. o pulpă rotundă Şi avea şi-o fire vagabondă Şi ca oricare demimondă Avea un căţeliş buclat. Când somnul încerca s-o prindă Mimi cu corpu-nvăpăiat Privindu-şi formele în oglindă Ofta cu jale.Şi căţeluşa stă în pat Mimi are o fată blondă Vea ochi mari şi păr buclat Un sân superb.

Din flori să-ţi împetesc cunună Aş vrea din flori să-ţi împletesc cunună Pe strat de crini să mă inspir Să-ţi cânt în nopţşile cu lună Pe o pajişte cu trandafiri. Veneau fecioare şi cucoane În buduaru-i parfumat Şi ca să uite de canoane Fumau haşiş. coniac. argintat Şi trandafiri mureau în sere Iar Azorel visa-n tăcere Şi îi plăcea să lingă miere În salonaşul crenelat Şi zi şi noapte sta în pat. fumau havane Şi apoi ??? băietane Cădeau lascive în păcat Şi căţeluşul stă în pat.. Pe braţele de nuferi albi Înfăşura-voi cu alint Bujori şi stânjenei şi nalbe . Ţi-oi pune dali în cosiţe Şi orhidee înnourate Pe frunte flori de lămâiţă Pe umeri şipe sân muşcate. cinzeacă Şezând pe sofaua egipteană Sau pe divanul fermecat Şi căţeluşul stă în pat..Şi beau ermuth. Din mirt să-ţi cânt: romanţa vieţii Şi ochii tăi senini şi mari Să sorb nectarul tinereţii Sub streşini de mărgăritar. Amurgul depăna-n tăcere Al vremei cer.

Şi chiparoase de argint. Din siclamene şi cicoare Ţi-oi împleti un cuib boem S-adormi pe cuib de lăcrămioare Cu gândul la acest poem. . În prag voi presăra din verme În ritmul versului sărac Imaculate crizanteme Şi sângerânde flori de mac.... Ţi-oi atârna pe şold lalelel ??? şi „Nu mă uita” Ca toate gândurile mele Să guste din gura ta. Uitând de doruri şi regrete Şi prinşi de-ai dragostei fiori Avea-vom crioni şi violete Şi poate şi un copil Din flori.

Nu ştiu în parte a ţării Mi se pare că-n Gheorgheni Locuia o bătrânică De vreo şaptezeci de ani. Că a iubit în tinereţe Un nepot a lui Ştirbei Şi cum neamul lui fu contra S-a-mpuşşcat din cauza ei. O ştia tot târgul. Iară anii trec ca vântul Goana vremii n-are leac . Nu avea vecini. nici neamuri Şi cu taina ei în gând La biserică în duminici Seducea din când în gând. Ea atunci – chiar la mormântu-i A jurat că-n viaţa toată n-o să se mărite pururi cât trăi-va. o închipuire Că veneau sin alte oraşe Grup de tineri să o vadă. I-a rămas ceva avere Acareturi de moşeancă Şi din moşioară banii Care îi ţinea la bancă. o minune Un tablou. niciodată. Se spunea că ar fi odrasla Unui mare bogătaş Care avusese întinderi Şi în Vlaşca şi în Iaş Şi frumoasă. deşi Foarte rar ieşea din casă Şi trăia în oraş departe Singurică şi retrasă.

trecuta Peste jumătate de veac. Să mă strângă lung în braţe Tot aşa ca pe-o ţărancă Şi am să-i dau o recompensă Că am bani destui la bancă.Prea sfinţia ta. încet. Ca o umbră selenară Îşi târăşte paşii grei N-a rămas nimic din nuriii Şi din frumuseţea ei. mă iartă Că grăi-voi cu păcat Dar în viaţa mea pustie N-am ştiu ce e bărbat. Caută-mi un om din gloată Şi trimite-mi-l încoace Cu fiinţa mea să facă Tot ce vrea şi tot ce-i place. Nu vreau să ajung în slava Din cereasca Lui grădină Fără nici o îmbrăţişare Şi în vârstă şi virgină.Şi încet. . Cărui i-a vorbit cu milă Şi îndurarea celui sfânt Despre buna învoire Între oameni şi pământ. Popa milostiv să scape Bietu-i suflet păcătos I-a trimis un om din piaţă Un hamal foarte vânjos. . Într-o zi pe poapa Neacşa l-a poftit la ea acasă Să-i destăinuiască chinul Care sufletu-i apasă.

.Păi s-a dus din nou la bancă Să mai scoată nişte bani. A intrat popa în sală S-a uita prin încăperi Bărbatul era acolo Dar femeia nicăieri. . Chiar a doua zi dimineaţă Popa Neacşa s-a îndreptat Înspre casa bătrânească s-o dezlege de păcat.Mai cu seamă despre pilda Cuvioasei Paraschieva „Cine pe semeni ajută răsplătit pe dată fi-va”! S-a rugat de acela care Stă cu îngerul la masă Să gonească necuratul Dintr-o fiinţă păcătoasă.nu ştii unde-i baba care Care stă de-atâţia anii ? . Şi s-a dus să izbăvească A ispitelor furtună Foarte mulţumit că astăzi A făcut o faptă bună.

cu ochelari de soare.Da.Vesela Familie Într-o zi la societatea „Pheonix” de asigurare a intrat un domn în vârstă slab. cu ochelari şi vârstnic În răspunse: .Cum îl cheamă? . Iei un formular cu timbru Şi îl completaţi acasă Şi veniţi cu tata aicea Marţi sau miercuri dimineaţă. .Dan Beşleagă. .Nu se poate! Eşti slăbuţ. dar tata – zise domnul Care-i mai bătrân ca mine E asigurat aicea De un deceniu şi mai bine. . vedere scurtă Ai şi semne de vărsat Nu întruneşti anume puncte Ca săă fii asigurat. Dan Beşleagă? Da! Se află Însă în comformitate Trebuie îndeplinită Încă o formalitate. .Dan Beşleagă? Un moment Ca să văd în fişe dacă Nu-i vreun inconvenient. măsurându-l Cu minuţiozitate Slab. .Aş dori – se adresează Funcţionarului din faţă Ca să fac asigurare Cum m-am hotărât pe viaţă? Funcţionarul.

Se însoară! Da! Cu toate Că sunt contra lui părinţii! .??? ??? Cu nepoţi şi cu nepoate Toţi la nunta lui bunicu .Cum. bunicul se însoară? Asta-i culmea! Pe toţi sfinţii .

oborul. conu Nicu Şi luat cu asalt naiada.Asta zic şi eu noroc Într-atât ne-mbată viaţa Cu iluzii şi strădanii Că nici nu băgăm de seamă Cât de repede trec anii. Cum sosea vreo vampă „bine” Năvălea protipendada Conu Bubi. Şi-n oraşul plin de crâşme Şi cu centrul plin de praf Nu era nici un teatru Şi nici cinematograf. Singurul loc mai vesel Al oraşului stindard Era varietul Filip Un şantan de bulevard. Pe când noi făuritorii . Fiindcă atunci patronul Numere de-atracţie noi Balerine apetisante Chiar şi cântăreţi de soi. Cred că nu importă urbea Dacă-i Râmnic sau Focşani Totul e că eu pe-atuncea Avea optusprezece ani. gata Şi vreo două cafnele. ??? ??? Pompieri. După ărogramul artistic Chefuiau cu curtezana La conac sau la moşia Monteoru sau Grăjdana.

ştregari voioşi şi timeri Nici o taină nu ne scapă O doream şi tuturora Ne lăsase gura apă. Şi jucăm la loterie Înodăm frumos batista . Noi. Fermeca în potop de aplauze Pe bărbaţii toţi. albe subţirele Picioruşe crizanteme Care te chemau spre ele. Şi cum se zvonise o şoaptă Pe la Kraus La cafenea Că deţi dai o stă în mână Poţi ca să petreci cu ea. Într-o seară. tot la Filip Debutase o actoriţă Cu trup zvelt şi ochi şăgalnici Şi cu fragă de guriţă. Însă cine dintr-ai noştri Din pleiada cunoscută Îşi putea permite luxul Ca să-i dea divei o sută? Şi atunci Aurel propuse O ideeie salvatoare: Să putem strânge o sută Punem 5 lei fiecare. sorbind-o C-o cafea sau cu o bere.De poeme şi himere O priveam cu jind. în grupe Şi ne ameţea cu-n cântec: „Vin la Tanţa să te pupe” Avea părul spic de aur Braţe.

Nicx astăzi nu ţtiu Nici când a trecut minuta Nici cum m-a bătut norocul Ca să-mi iasă mie suta. prieten Cum pentru o desfătare Ce ai petrecut cu mine D-ai o sută aşa de mare? Eşti agricultor? Ai rente? Sau bancher cu acursale? Fiindcă ştiu din auzite Că poeţii n-au parale. atâta. Zis-făcut.Şi cine câştigă suta Ăla merge cu artista. dragul meu.Spune-mi. . Într-atât a înduioşat-o Versul meu înaripat Că frumoasa Mesalină Cu glas dulce m-a întrebat: . Restul: cuib de poezie Vis şi voluptăţi divine Care le-au descris şi alţii Maul mai bine decât mine. c-un buchet de violete Şi-n ţinută elegantă i-am palmat în mână suta Şi ea. Ştiu. că înălţat-am Mulţumiri lui Dumnezeu Pentru marea fericire Ce-a căzut pe capul meu. Pot s-adaug amănuntul Că înrâuirt de stele I-am compus în versuri tandre Un sonet şi trei rondele. a depus-o în geantă.

a psus ea drăgăstoasă Nnu se poate.. Când văzui că umblă în geantă Am simţit în vine foc Şi mi-am zis: Slăvit fi Doamne Asta zic şi eu noroc! Şi cu graţie felină Şi-un surâs descris de zei Iar m-a îmbrăţişat cu patos Şi mi-a înapoiat: 5 lei. nu se poate! Şi strângându-mă în braţe Mi-a şoptit cu voluptate: Tu.Vai. . . că eşti cel mai simpatic Dintre ceilalţi curtezani Mai ales că scrii şi versuri De la tine nu i-au bani..Îmbăta de-accentu-i sincer Ca să nu stric feeria I-am destăinuit de-a capo Cum a fost cu loteria.

Tot una e Rifca a venit la Rabi Şi e plină de obidă: . dar am copii vreo şapte Fete mici şi băieţei Numai cel de sus mă ştie Cât de greu o duc cu ei. De se-apropie sortitul Pentru clipa de noroc Tu picioarele din oală Nu le scoţi deloc. Dă-mi un sfat că tu eşti ţadic Eşti un Dumnezeu aproape Sau citeşte-mi un psalm şi roagă-l Să mă scape.Da. nu se poate Firii să vă împotriviţi Chiar şi în Scriptură zice: „Creşteţi şi vă înmulţiţi” . să mă scape.Rabi. toată noaptea Ţi picioarele în oală.Uite ce-ai să faci femeie: Mâine dis-de-dimineaţă Mergi şi-ţi târguieşti o oală Cât mai mare de la piaţă Iar târziu când vraja firei Te învăluie domoală Toată noapte. deloc! Dacă asculţi povaţa asta . Rabinul deschide o carte Murmură o rugăciune Şi cu ochii către ceruri Se înclină şi-apoi spune: .Greu femei. . sunt neferictă Iarăşi am rămas gravidă.

picioarele amândouă Să le ţii într-o oală mare! .Păi. . cinstite Rabi Zice ea cu mult lipici n-am găsit o oală mare Şi am luat două mai mici.cum se poate! Îţi spusesem. să vezi. . dar cu burtă mare.. uită-te la mine Iarăşi am rămas gravidă. .Care-i binecuvântată Nu se poate.. Opt luni au trecut degrabă Sau chiar nouă mi se pare Şi într-o zi venind la Rabi Rifca. Când te-oi duce la culcare Tu.Nu mi-a folosit povaţa Zise ea foarte timidă Fiincă. nu se poate Să rămâi însărcinată.

că primeşte Grecu e robit de farmec Iară zâna foarte fin A săltat în sus rochiţa Puţintel. dulci şi dolofane. vede Iane Cum în lume.. câte puţin. să te ştie Cum ai ridica rochiţa Şi-am pus mâna iei o mie! Zâna strânsă-n faldul rochii Se mlădie ştregăreşte Şi îi face semn cu ochii Că primeşte. puţin mai sus! Se ruga mieros şi lacom . Iane Mai acum o săptămână Voiaja c-o cuconiţă Mai frumoasă ca o zână.Ce frumoasă eşti coniţă! Lei. multe nu-s Durde. Grecul adirându-i chipul Feciorelnic şi cosiţa N-a răbdat ca să nu-i spuie . Ah puţin.Omnicist În expres un tânăr. o mie aş da acuma Dacă m-ai lăsa agale Să pui mâna.. doar o clipă Pe pulpiţa dumitale Zâna roşie ca focul Şi cu buze însângerate A răspuns: .Nu ţi-e ruşine? Vai de mine.Nu e nimeni cuconiţă Să te vadă. nu se poate! . Pulpe roze.

nu pune mâna . om cinstit rămâne N-are bani.Gata-i îi vorbeşte zâna Rochia-i peste sânii mei Hai degrabă pune mâna Pune mâna unde vrei! .Şi o sorbea cu ochii duşi Încă puţintel coniţă Puţintel mai sus. .Nu. nu. mai sus. nu! Răspunse Iane C-a rămas perplexă zâna Grecul.

Mare Paznic Pestea-a Raiului fântână Plictisit de-atâtea veacuri Să tot stea cu cheia în mână Într-o zi s-a dus la Domnul Prea supus şi prea smerit Şi îngenunchind în faţă-i Petru astfel i-a grăit: .Doamne. ia-ţi cartelă Şi te du! Te du cu bine...Bine Petre! Se aprobă Ce nu fac eu pentru tine Treci la cadre. Şi la „Compescaria” într-una Bea „Segarcea” şi „Crăcană” Toată lumea a ţinut-o Numai în chefuri şi-n antren Vizitând seară de seară „Pescăruş” şi „Monn Jarden” Că îmbătat de-atâta farmec Şi de patimi juvenile Şi-a întârziat concediul Cu vreo trei ori patru zile . tânăr şi cu bani Că puteai să-i dai ca vârstă Douăzeci şi opt de ani S-a încurcat c-o femeiuşcă Nostimă şi dolofană.Căpriţa sfetnicului Petru Sfântul Petru. din străfund de vremuri Te slujesc fără prihană Am şi eu o rugăminte Fie-ţi milă şi pomană Dă-mi concediu de odihnă Doamne pururi lăudat Doar o lună Nalt Prea Sfinte Căci sunt om şi sunt bărbat! . Ajungând în capitală Fercheş.

-Bine Petre, nu ştii oare Că după regulament Orice întârziere înseamnă Cum că n-ai fost vigilent? - Ba am fost Nalt Prea Sfinte, Zice Petre fericit, Însă în timpul nopţii Părinte Uite, m-am îmbolnăvit. Două nopţi şi patru zile Am zăcut în odăiţă Şi mă tot hrăneam cu lapte Doar cu lapte de căpriţă Dacă n-ar fi fost căpriţa Să mă vindece de toate Zău, muream, muream de tuse Doamne Sfinte şi Îndurate A trecut o vreme lungă Petre Sfântul cum vă spun Se topea de dor săracul După dulcineea lui. O vedea frumoasă, durdă Gura roşie, ochi adânci Trupul de nimfă care zburdă S-o tot sorbi, s-o tot mănânci... Drept la Dumenezeu se duse Şi îi zise rugător - Doamne, nu mai pot de tuse, Dă-mi concediu c-am să mor! Şi dacă mă sting, cu mine Piere ultima mlădiţă... Să mă vindec leacul este Numai lapte de căpriţă! - Bine, îţi dau o lună – zise Domnul zărilor senine Dar când vii, aduci şi capra

O aduci aici cu tine. - O aduc, Înalt Prea Sfinte O aduc numaidecât Cum o ştii, în patru labe Şi c-o funie de gât. Şi mâhnit, gata să-i spargă Inimioara pătimaşa Se întreba – Şi acum Petrache Spune, pe unde scoţi acum cămaşa A pornit cu ascensorul Din eter, azur şi nea Într-o clipă nea Petrică Sprinten, fercheş, fu la ea. Nopţi şi mile delirante De iubire nesfârşită Petrecut-a Sfântul Petre Cu căpriţa lui iubită. Când să se termine luna Petre îşi aduse aminte De făgăduiala dată Prea Eternului Părinte. Şi îi spuse: „fată dragă Eu socot că-i foarte bine Ca să nu-mi pierd slujba în ceruri Trebuie să mergi cu mine. Dumnezeu nici nu prea vede Te strecori încet şi atât Goală şi în patru labe Şi cu o funie de gât. Ascensorul te aşteaptă Te îmbarcă în el frumos Şi în două- trei minute Scumpo, vei ajunge sus.” Ce să facă biata fată

A primit cu mult curaj Şi de ce să nu profite De asemenea voiaj? Dezbrăcată, e o minune Trup de nimfă, ca-n poveşti Nea Petrică, Nea Petrică Ce pramatie îmi eşti...! S-a urcat în cer cu dânsa Şi o îndeamnă mereu - Hai căpriţă, hai cu nenea Să te vadă Dumnezeu! Cum ajunse în zenituri Şi-au deschis spre tron portiţa Dumnezeu luă ocheanul Şi-ndelung privi căpriţa. A privit-o încă o dată Dinapoi şi dinainte Şi a izbucnit năvalnic: - Eu când zămislit-am capra Printre vite consacrate Avea în faţă ţăcălia Şi avea ţâţele la spate. Dar cu capra ta Petrache O brodişi ca Eremia Că are ţâţele în faţă Şi are în spate ţăcălia!

i-a spune-mi Dar să nu fi supărat Ce deosebire-i între O femeie ş-un bărbat. însă nu se lasă Şi aşa cum şi-a propus Plin de nevinovăţie La mămica lui s-a dus.Vai de mine şi de mine Stau şi mă întreb într-una Cum de nu-ţi este ruşine? Tu. _-Vai de mine şi de mine Moritz. .Deosebire Moritz. un elev cuminte La liceul din Bacău Într-o zi pe negândite L-a întrebat pe tatăl său Papalâcule.Asta da obrăznicie . model în toată clasa Şi în tot liceul chiar Să vorbeşti aşa cu mama? Piai din ochii mei! Măgar! Moritz – dezolat de atâtea Observaţiuni amare Profesorului îîi spune Tot aceiaşi întrebare. nu mă enerva Cum se poate main leibchen Să mă-trebi aşa ceva Un băiat ca tine învaţă Şi nu întreabă aşa hai-hui Chestiuni neruşinate Care nu-s de vârsta lui. Moritz. să nu te superi Dar aşa vrea să am o lămurire Ce deosebire-i între Un bărbat şi o femeie? . Mutterlein.

Mama? 37 poartă Iar dascălul. Albert Mai întreabă: .Deci mămica 37 Tata 41 are. te rog.Ia să-mi spui. . Precum vezi deosebirea Este numai între picioare.Dascălul – Albert – pe Moritz Îl întreabă rugător .Dar tăticul? .Tata? 41 cert! . ce număr Poartă mama la picior? .

Ah.Da! Răspunse adormita Iară el... ce fac scumpo? A întrebat-o el sedus .adoarme.acum te umpli Ştraşnic de blenoragie! . Profitând că în ora aceea Nimeni n-o să-l deranjeze Hipnotizatorul încearcă Doamna s-o hipnotizeze O fixează adânc în ochi Gata gândul să i-l sfarme Că frumoasa închide ochii Făr voie şi.Fakirul Un fakir.Şi-acum ce mai fac păpuş-o? Iar frumoasa în letargie A şoptit: . un fel de Bocso Hipnotizator de rasă Voiaja-n expres cu o doamnă Tare dulce şi frumoasă.Şi acum. cu gesturi iuţi A întrebat: ce fac acuma? . pe gură mă săruţi! .Eşti sub magica-mi putere Zise el cu glas drăcesc Şi ai să execuţi cu vrere Tot ce-am să-ţi poruncesc! . .Ah. respunse ea în deliru-i îmi ridici rochiţa în sus. .

. moş Niţă trece Cu Azor şi Hector. Pe pajiştea cu roşii muşcate Venea o blondă încântătoare Cu picioruşe minunate Şi într-o rochiţă scurtă tare.. Ce faci frumoasă coniţă? Şi pupă mâinile amândouă. privind în sus. Spunea: Ţi-ai dracului să fiţi! Au mai vorbit de-a ei rochiţă De-al câinilor temperament Şi pururea galant.! a zis moş Niţă Privind cu ochii plini de rouă.Comsi-comsa! Văzând că-i soare. Şi mârâiau cu nesimţire Şi se trânteau în prund smintiţi Că adesea moş Niţă.. O ce plăcere. Ieşii la aer o lecuţă Cu pechinezii la plimbare Şi-n timp ce firea stă să fiarbă Căţeii se jucau nespus Tot tăvălindu-se pe iarbă Privind în jos.. un tezaur . Moş Niţă Găsi prilej de compliment: Ce păr frumos ai. privind în sus.. Scos din fire. nici rece Ca atmosfera s-o mai schimbe Prin Cişmigiu..Merci beaucoup! Dar mătăluţă? . cum la alţii nu-s Câinii îi trec printre picioare Privind în jos. . să se plimbe Cu cureluşe lucitoare Şi funde.Secretul lui Hector O zi de mai nici cald.

privind în sus Dar Hector.Moş Niţă crede că e blondă Dar numai noi ştim că-i brună! .De parcă soarele subit Te-a nins în păr cu stropi de aur Şi-n bucle raze ţi-a-mpletit! Prin prund cu salturi jucăuşe Azor şi Hector cum v-am spus Se încurcau printre picioare Privind în jos. javră rubicondă Lui Azorel a prins să-i spună: .

chestiunea aceea Nu mai merge cum mergea Am luat şi cantaridă Şi pilule de muştar Icre negre.Apoi gata: Ce mai vrei? Gata ai iubit atâta Zeci şi sute de femei. Picoliţe servitoare Şi-n hambare şi pe iarbă Şi la Cluj şi la Sovata Şi-n cabine la Mamaia Ce mai vrei? De-acuma e gata! . Perla.Câţi ani ai? . Cuconiţe apetisante Văduve încântătoare Dame de chantan. .Dar.Şaptezeci şi unu! .Zice? – Întreabă domnul doctor Şi un gând îl străbătu Dacă zici că Leibu zice N-ai decât să-i zici şi tu! .Letru zice La un doctor vine Natan Cu o mină foarte rea . Leibu din Lipscani Care a împlinit acuma Şaptezeci şi opt de ani Şi el zice că mai face (şi adaugă surâzând) Chiar de două ori la rând. Titus Însă totul e-n zadar! . studente. dar eu am un prieten Leibu.Doctore.

dar locu-i mai sensibil. . iarăşi Tanţa Tot aşa.Da. sunt disperată Ticăloşi mai sunt bărbaţii Dar acuma chestiunea Este foarte serioasă Mă cunun cu-n om de lume Şi vreau iar să fiu mireasă.Doctore.Ce mă fac? De află mama E dezastru. nimeni Vii aicea pe la trei Eu te „fac” la loc cu grijă Şi dai zece mii de lei Şi-a plătit frumoasa Tanţa A plătit cu înfiorare Ce nu face o fată bună Să mai fie „fată mare”? După trei luni.Iar virgina Tot high-life-ul Capitalei Şi Grand-mond-ul din palate Toţi ştiam că doctor Bimbo Are o specialitate ??? ce a greşit în pas de seară Doctor Bimbo o „tratează” Şi o face iar fericită. dulce şi suavă . plină de graţii: . iau otravă! N-o să afle nimeni. . Multe fete de familie Ce-şi pierdură chambra floarea Au venit la el şi gata El le-a reefăcut „onoarea” Şi-a revenit la el şi Tanţa Blondă.

Cred că-i cea din urmă oară Zice foarte fermă Tanţa Fiindcă-ndată după nuntă Plec cu soţul meu în Franţa . . .O! Îţi fac un lucru rar Fiindcă acuma duduiţă Îţi fixez un fermoar.Patruzeci? Dar ce-i faci oare? . să ştii Ca să fi din nou virgină Costă douăzeci de mii. câte zece Mii de leuşcani Fiindcă viaţa-i tare dulce Când ai douăzeci de ani. După patru luni sau şase Tanţa cea fermecătoare Iar greşeşte.Zice doctorul. .Foarte greu. iar şi plânge Şi la doctor iar apare. S-a plătit de două ori. răspunse BimboDrept – privind în ochii ei Foarte dificil şi costă Patruzeci de mii de lei.

Mai spre deal. cum vă spun Moara. Şi îngrozită de ce vede Ea îi spune ruşinoasă: E dezgustător aicea Tot mai bine e acasă! Când să urce pe verandă .Cocoşelul S-a însurat boierul Fică Moşier din Drăgăşani Cu o fată tinerică De vreo douăzeci de ani. Tot ce are în curtea lui Cum ajunseră la grajduri Unde caii se adapă Tocma-atuncea armăsarul Făcea dragoste c-o iapă. vitele moşia. Până şi câinii de la curte Zambilica şi Grivei Cam întorşi unul spre altul Făceau dragoste şi ei. un taur tânăr Şi-a găsit şi el de joacă Şi se înfigea prozaic Într-o dolofană vacă. După ce au trecut prin vraja Dulce a lunilor de miere Petrecute în seri de doruri Voluptate şi plăcere Fică şi-a luat soţia Să-i arate. Şi spre vale în iarba averde Având martoră o ieduţă Ţapul îşi vedea de treabă Cu o gingaşă căpriţă.

. Nu vreau. Ciripeau voioşi şi sprinteni Săltăreţi pe tot meleagul Şi se tot pupau în ciocuri Că-ţi era mai mare dragul. vătaful lui. dragă vătăşele De azi încolo ce să faci: Priponeşti toţi armăsarii Pui oprelişte la vaci. îţi place? Întrebă Fică Bine puico. ??? Opreşti orice fel de mamifere Ca să nu aibă cu masculii Nici un fel de apropiere.Au văzut ca într-un pastel Cum o găinuşe tandră Zbenguia cu-n cocoşel. Şi nimeni Nu crâncneşte un cuvânt Dac-a poruncit boierul . ce frumos se joacă Şi ce splendid se iubesc! .Uite. scumpa-mi nevestică Cum e inocentă ea Şi timidă şi subtilă Să mai vadă aşa ceva! Nimeni nu mai are voie Ca să-şi mai facă aicea felul Fiincă aicea-n curte iubeşte Numai eu şi cocoşelul! Ordinul e sfânt. spuse. mă supui! Şi-a chemat la el degrabă Pe Bogdan. Ea cu glasul îngeresc Uite. .Da.Uite. ăştia-mi plac.

Ce ne facem? Mai întreabă Plin de spaimă vătăşelul Cine potoleşte scroafa Dumneata sau cocoşelul? . E cam galben şi ciudate-s Ale lui căutături: Coanne Fică. coane Fică A intrat scroafa-n călduri. Dar într-o noapte violentă Când nici nu s-a aşteptat A intrat Bogdan vătaful Foarte emoţionat.Gata! Ordinul e sfânt.

Cine e de vină oare? Doctorul Avrami.Totuşi doctore.Doctore. Doctoru-l consultă un pic. ce-ţi lipseşte? Domnul Avrami se dezbracă. Deşi e cărunt la tâmple. Cred şi eu! – zâmbi Avrami. Însă nu-i dau importanţă Şi din minte mi-o suprim Fiindcă am o întâlnire Cu o vedetă la „MAXIM” . cum o slăbiciune. Şi îi spune – cumpătare. într-o clipă Ce te doare. Într-o zi vine la doctor Cam ţinându-se de şale: .Bravo! Spuse domnul doctor Ai succese la nubab Se cunoaşte cât de colo Că te place sexul slab. ??? Iartă-mă că îndrăznesc a-ţi spune Simt aşa ca o sfârşeală Nu ştiu. Foarte ades îl vezi cu o brună Sau cu o blondă ce-i zâmbeşte „Crai bătrân” îi spun amicii Dar el nu se sinchişeşte. Dar se ţine bine. se-ngoaşă gluma. Fi pe pace. Şi cu maniere fine. O tratez cu băutură . nu-i nimic! . om în vârstă. Am slăbit în balamale! _ Ia dezbracă-te. îi spune Doctorul prieteneşte Şi am să-ţi spun eu.

M-aş opri. Un drăcuşor cu păr bălai. Şi de articolul „iubire” Nu duc lipsă nicodată. Şi când cu lumină mică Primul merge suportabil. însă parcă poţi Să ştii cât stai? Vorocle-s de farmec pline. Dar la vârsta dumitale De ce nu te opreşti la primul? . Nici prea-prea. Mai un calambur. Doctorul îl întrerupse: . cadouri. dar parcă-parcă. N-am pretenţia naivă Că sunt om cu chibzuială Parcă e vreun om în lume Să nu facă vreo greşeală? Vii de ziua ei la Lola. La al patrulea etaj! . o poantă.Văd că nu respecţi regimul. Îi duci flori. cu drag la primul Zice Avrami cu curaj Dar i-a dat şi mie. Mai o snoavă decoltată. Sohnutul. La al doilea însă gâfâi La al treilea sunt leoarcă.Mai vorbim şi despre artă Sau despre literatură.

aşa! .. Frecându-şi palmele amândouă De doru-i Nae se sfârşea Şi-i savura din ochi şoptindu-şi Aşa. superbă! . înţelegeţi restul. aşa. v-o fac cadou.Frumoasă rochie.. îl imploră dânsa Nerăbdătoare şi lascivă Hai vino. domoală Şi dezbrăcându-se frumoasa Rămase goală.Hai vino. Bătrânul crai şopti ca prostul .. privind într-o vitrină O foarte nostimă coniţă.Vă place mult? Întreabă Nae . Coniţa. tânără şi tandră Voind să-şi compeseze gestul L-a invitat la ea acasă Şi-acasă.??? Trecând prin centru nenea Nae Bătrânul curtezan de viţă Văzu. aşa. Un studio de pluş cu perne Lumină roşie. vino mai degrabă Că nu-ţi stă nimeni împotrivă.Dacă atât de mult vă place Permiteţi-mi.Superbă. a plătit-o Şi foarte amabil. Apropiindu-se de dânsa Cu chibzuinţa sa acerbă O auzi cum îşi şopteşte .. toată goală. nenea Nae Politicos i-a oferit-o. spuse ea din nou . Şi au intrat în prăvălie I-a împachetat-o.

De broască mi-am făcut eu rostul De unde-mi fac rost şi de cheie? .Plimbându-şi ochii pe femeie. .

Motiv serios Nu s-au văzut de aproape o lună. mărgăritari Guriţa dulce. cu mult nesaţ S-au sărutat încă odată Şi au pornit voioşi la braţ. Cum nu aveau unde să meargă Să-şi stingă focul ce-i ardea Şi dornici unul de altul. . Că avea Mimi ochi mari şi negri Şi dinţi albi. o comoară Şi sâni frumoşi şi braţe mari. Mici. într-una Ne îndrăgim iubita mea Dar astăzi şi a fost un vis. Ea în concediu în Făurei Iar el rămas în capitală Setos de farmecul ei. într-un tufiş sălbatic De orişice priviri ferit În iarbă s-au întis cu sete Şi s-au iubit şi s-au iubit Sfârşind împreunarea dragă. un farmec Săreai în sus nu altceva. .Cum să nu sar în sus iubite Răspunde ea cu mult lipici Dacă un ceas şi jumătate Am stat cu fundul pe arici . Sorbită lung.Tu ştii că de trei ani. ambii S-au îndreptat înspre şosea.

emoţionat.Probabil La o şcoală Specială: . Care să cuprindă musai Şi acest cuvânt: probabil. se pătrunde Şi apoi voios răspunde: .Ieri văzând noroasă vremea. şi asta merge zise Domn profesor agale Şi acum să spuie una. . .Transpirat de-alergătură.Spuneţi o proposiţiune – Zice profesorul amabil. Tu. Foarte bine! Tu Marin .La vecinul nostru care-i Pianist. A răspuns imediat: . Stă Ghidale. vine de-o lună O elevă frumuşică Şi fac muzică împreună.Hm. Şi fiind cu haină nouă. Nicu. Mi-am luat cu mine umbrela Că probabil o să plouă. Deşi luna este mai Mi-am pus puloverul – probabil Să nu capăt guturai. El îşi lasă pantalonii Fata fusta în sus ridică cam spontan Şi mi-a spus că vor probabil Să se „uşureze” în pian. Curios cum sunt din fire Ieri discret ca un strigoi Am privit prin broasca uşei Şi-am văzut cum amândoi. Abramovic Ghidale.

Şi cum stăbătea şoseaua Plină de nisip şi veche Simte că ceva îl pişcă Dinspre ceafă spre ureche. cowboy texan Vesel călărea spre casă Urâţel era băiatul Şi-nalt n-a fost deloc De aceea el la fete n-a avut nicând noroc I-ar fi drag şi lui să fie. Şi-aştepând să zboare aproape Într-o clipă a şi prins-o. Ce să facă bietul Tommy? Deşi i-a venit cam greu L-a lăsat în voia soartei Că aşa a vrut Dumnezeu.Trei dorinţe De la Houston. Duce o mână peste umăr Şi prin boarea de lumină Vede în juru-i cum se-nvârte Şi cum bâzâie o albină L-a pişcat din nou. Fiindcă-i ciupit pe faţă Sleampăt şi piperncit. Ferict câteva clipe Cu o o fată şi s-o strângă În grădina cu tulipe Dar cum vine din vecinătate Fetele l-au ocolit. Şi cum o ţinea în palmă . atuncea Tommy mâna a întins-o. înspre Kansas Într-o zi de mai frumoasă Tommy Bill.

. Şi dacă mă laşi în pace Vie. trei dorinţe.Tommy Fi uman. Să mă vrea. Vreau să fiu.Se va face! – a zis albina – Dacă aşa ţi-a fost ideea Dar să nu mai pierdem vremea Spune-mi şi dorinţa a treia.Mi-e cam greu – răspunse Tom Stai să mă gândesc mai bine. Ci o zână fermecată De-o ursită vrăjitoare.. Mai frumos ca Richard Burton Şi la fete să am succese. . fără suferinţe Îţi voi împlini prin vraje Într-o oră. nu mă ucide.S-a făcut. A doua care-i? . viril întocmai Ca şi calul de sub mine. . dacă-i pe alese. să mă dorească Şi să fie fericite ??? .Cum sunt mic şi n-am fason Să fiu zdravăn şi puternic Ca şi biblicul Samson. Că eu nu-s albină care Zboară din floare în floare. Să dărâm c-un pumn o casă Şi de-o fi să lupt cu hoţi Dintr-o singură scatoalcă La pământ să-i culc pe toţi! . .Însă fără a o închide El aude o voce: .Bine! – spune Tommy – bine! Vreau să fiu.

Şi acum te du cu Domnul Să te aibă el în pază.. Şi uitându-se-n oglindă De necaz obrazu-i crapă Fiindă calul de sub Tommy N-a fost armăsar. ci iapă. frumos ca un Adonis Chipeş. că nu-i vine a crede.Şi asta ţi-oi îndeplini-o!. Ajungând la han se iută În vitrină şi se vede Nalt.. Vasă-zică din dorinţe Două. Zice albina în emfază. . grăbit.. i s-au împlinit Repede aleargă acasă Se dezbracă gol.

CASA CU DOUA BALCOANE - Ion Pribeagu

Pe strada Toamnei, unde pomii-si scuturau povara, Locuia o cuconita, blonda si frumoasa - Clara!** >* >Avea trup de crin si gura, rosie ca o muscata, Sanii, doua crizanteme si era si maritata. >* >Sotul ei, Avram Barbulea, voiajor prin toata tara , Pleca luni de dimineata si venea sambata seara. > >Astfel ca, in alte zile, Clara dulce , dragastoasa, Marti si joi, sa se distreze, ma primea pe mine-n casa. > Ii citeam poeme, versuri, ma-mbatam de glasul ei, Ne spuneam povesti, si-n urma, petreceam, ca de-obicei. > Casa-n care dragei mele ii fusese scris sa sada, Avea doua-apartamente cu balcoanele spre strada. > Jos, in gang, urcai o scara, care-asa, din construire, Nu avea alta intrare, nu avea alta iesire. > Iar alaturi, statea Sprinta cu barbatul Haim Malne, Care-avea tot astfel casa si tot astfel de balcoane. > Nimeni, nimeni, numai scara luminata de un bec, Ma stia cand vin la Clara,mai ales, stia cand plec. > Vremea-si impletea cununa si destinul priveghea, Sa gustam din fericirea, dragostei, si eu si ea. > Da-ntr-o noapte violenta, cand cu draga ma distram, Se-auzira pasi pe scara si ea-mi spune: - Vine-Avram! > Ma imbrac in fuga, fulger, vinovat ca un borfas Si deschid in graba usa si-mi dau drumu-n balconas. > Doamne, Tu, care scapat-ai de la jertfa pe Isac, Fa si-acuma o minune si ma-nvata ce sa fac? > Precaut, si fara voie, Instinctiv, eu fac un salt Si-ntr-o clipa sunt alaturi, In balconul celalalt. > Situatia e grava, simt in creier un ciclon, Ce ma fac daca vecinul ma gaseste in balcon?! > Sa sar jos, cu neputinta! Trotuarul e departe, Simt in cerebel o lupta si pe viata, si pe moarte!

> Si de-odata se deschide usa-ntr-un moment fatal, Si-n chenarul ei apare sotul Clarei, personal! > Eu inghet si gura-mi muta, nici o soapta nu indruga! Si ridic in semn de spaima bratele, in semn de ruga... > Pe cand el, vazandu-mi halul, ca sa-mi crute umilinta, A dedus fara-ndoiala, ca am fost surprins la Sprinta. > Si intelegand din semne, ca-i cer mila ca un prost, Mi-a dat mana sa sar iarasi,in balconu-n care-am fost! > A deschis cu grija usa, nici un zvon sa n-o alarme Si, cu patos i-a spus Clarei, care se facea ca doarme: > - Nu ti-am spus eu, Clara draga, cum ca Sprinta-i o stricata? Uite de-unde are blana, Skong, cu care-i imbracata! > Vino-ncoa, poete draga, si iti jur pe Dumnezeu, Ca n-o sa ne stie nimeni, nici sotia, nici chiar eu! > M-a condus de mana vesel, iara eu priveam cuminte, Trupul Clarei, strans in brate, cu o ora inainte. > Si cand m-am vazut in strada, m-am rugat, c-asa mi-e firea, Sa traiasca inginerul, care-a construit cladirea! > Fiindca ce faceam eu daca, ma pastea un ghinion, Si aceasta casa-a Clarei, avea doar un balcon?!

Are femeia... Zvon si ciripiri de glasuri, Joc de mingi si de săgeti; Toate astea se intamplă La o scoală de băieti. Intr-o pauză, profesoara Pune cate-o intrebare: - Ce-ai vrea tu să ai, Năftule, Cand ai să te faci mai mare? - Eu, răspunde ăla micul Cu privirile hai-hui, Mă iertati, ghevrot, dar mie Mi-e rusine să vă spui... - Ce inseamnă "mi-e rusine“? Spune-mi, dragă, că te pup! - Eu, cand o să fiu mai mare, Vreau să-mi crească păr pe trup! - Păr pe trup? Cum vine asta? Mie spune-mi momentan! Vrei să vietuiesti in pesteri Sau in junglă, ca Tarzan? - Nu vreau să trăiesc in pesteri Sau in codru in Guyana, Ci la fel precum trăieste Verisoara mea Sosana. Da! Frumoasă si isteată, Ce mai, strasnică muiere! Are-un smoc de păr in fată Si castigă o avere!

momentul e penibil! Mai deschise încă unul Dar zadarnic îi e dorul. cuconiţă Zice el cu nepăsare Dumneata te superi fiindcă Fără vrere am pus mâna Pe când eu tăcui din gură Când nici nu mi-ai spus "pardon" Şi mi-ai descheiat din grabă Trei nasturi la pantaloni! . Ce să facă. Doamna roşie la faţă Fulgerând priviri haine. Dar cum treapta e-năltuţă Şi e-aproape imposibil. Dar un domn ce e în urmă-i Fără niciun fel de formă O apucă de contururi Şi o saltă pe platformă. ce să facă? Vezi. Cum avea rochiţa strâmtă Şi cu nasturi mulţi pe spate Vrea să urce. Nici acum nu poate doamna Să-şi ridice sus piciorul. Imposibil să se urce Dar ca şi orice femeie Îşi mai trece mânuşiţa Şi înc-un nasture descheie. nu poate. Trece mâna-i mititică Lată ca un plăsturel Înspre spate şi gingaşe Ea deschide-un năsturel. dar din cauza Rochii strânsă-n trup. Se întoarce şi îi spune Bombănind:-Nu ţi-e ruşine? -N-ai dreptate.TREI NASTURI (ION PRIBEAGUL) S-a oprit tramvaiu-n piaţă Lume multă şi pestriţă Şi prin iureş se-mpinge O frumoasă cuconiţă.

Si i-a spus: Pandele draga. Vai de mine. bunicuta. Nici de Tzonc. Se cam joaca cu. Intr-o zi. O sa-ti creasca. De atuncea.si-i spuse.fiind la plimbare Pe soseaua 'nrourata A vazut. niciodata N-a mai pus mina pe putza. nu-i frumos Vezi pe domnul cel de colo Ala grasu si burtos ? Tot asa o burta mare.tainic.nici de Rodica..BUNICUTA . Daca te-ai jucat cu putza ? .ION PRIBEAGU Bunicuta lui Pandele De pe strada Ghica Tei A bagat discret de seama Cum ca nepotelul ei Cind nu-i observat de nimeni. C-a rosit si bunicuta: -Vezi ce ai patit cucoana. de vreodata Ai sa te mai joci cu putza ! S-a speriat grozav Pandele Si ofta cu'nfrigurare Cind gindea ca o sa-i creasca Tot asa o burta mare Dar primind cadou o toba Si un cerc si-o muzicuta. sezind pe-o banca O femeie 'nsarcinata Drept la ea s-s dus. putzica. I-a spus ..

. Că azi în loc de burtă se trage-nspre craci Că ai ajuns acuma pe dânsa să te caci Cănd inima şi ochii-ţi poftesc şi-ai vrea să fuţi Ea doarme şi n-o atâţă nici sânii desfăcuţi Nici bucile ce saltă sub foşnetul mătăsii Pai să nu-i fuţi Cristosu şi Adormirea mă-sii? Gândindune acuma la fostele victorii Şi preacinstind trecutul încununat de glorii Găsesc că-i o insultă zadarnică. e faima noastră-n joc . atunci când trec alai Pe strada mii de pizde. Ca aceasta rămăşiţă uscată. Pe vremuri de vedea o fusta. Această căcărează..Pai să nu-i fuţi Cristosu şi Adormirea m Când vezi trecând fetiţe care te bagă în boale Când vezi atâtea tâţe şi atâtea pulpe goale Şi când constaţi că pula rămâne veşnic moale Că doarme în izmene şi nu vrea să se scoale Când o ştiam pe vremuri atâta de fudulă Şi chiar neobrăzată şi veşnic nesătulă Mă-ntreb cu amărăciune de ce-i mai zice pulă? Când astăzi nu serveşte decât pentru pişare? Şi chiar şi-atunci când pişă. acest ciot de canulă Să poarte încă titlul imperial de pulă! Credeţi-mă prieteni. pe cât era de scurtă. se ridica pe burtă Şi se scula de-un metru. cumplită. si ea zace niznai. te pişă pe picioare? Dar pentru vechea-i faimă şi marelui renume Să nu-i mai zică pulă pentru nimic în lume Că numele de pulă legat e de futai De ce s-o cheme pulă. smochinită. Care-ajuns o biată ciosvârtă inutilă Această stârpitură căreia-i plângi de milă.

. să ne-apucăm de cioc.Să-i punem cruce pulii.

ă-sii? .

.

printi. bunaoara. Toata lumea bese.Dilema (de George Toparceanu. Ce-ar fi. poti sa faci si spume! Si chiar daca nimeni nu-ti sta imprejur. Dar sa nu va mire daca medicina Studiaza astazi foarte mult "basina". Nimeni nu-ti dicteaza sa te besi discret Vrei rafale scurte sau prelungi sa sune Treaba ta. Vor sa stie totul: abundenta. tare sau incet. Fiindca. Eticheta cere. sa fii pudic Bunul simt pretinde sa nu besi in public. asta-i axioma Nu intereseaza sunet sau aroma. Ins-o chestiune trebuie-nteleasa Fiecare bese dar la el acasa! Fara martori merge. Poti sa besi in lege. printese. esti liber. biologic. pentru toti e clar. Unii le zic "vanturi". faze. pana pici in fund. insa. s-auzi pe cutare . preoti. A basi e un lucru foarte necesar. In privinta asta toti suntem la fel Floarea nobilimii. nepublicata) Ati vazut prea bine ca la consultatii Doctorii te-ntreaba despre emanatii. altii le zic "gaze". Papa de la Roma bese si iar bese.

Parca stii vreodata ce-i la curul lor? . dupa unii poti sa besi oricat Dar sa stii la vreme sa le strangi de gat. una dintr-o mie Dar morala spune ca-i ipocrizie Ce deosebire intre om si cal Ar mai fi atuncea sub aspect moral? Cand te-arati in lume demn. Cine-ar sta pe toate a le mai asculte? Astfel. basinoase. gras si frumos Si-n realitate esti un basinos? Cati nu sunt din astia care bas de zor. autoritate? Cine le-ar mai crede fiinte gratioase? Ar fi socotite niste. sau calificate. Fiindca eticheta cere sa fii pudic? In privinta asta sunt pareri mai multe.C-a basit in public doamna nu-stiu-care Sau ca domnisoara. Poti sa fii acelasi om cu demnitate De le dai tacut drumu-n libertate Asta-I o parere. profesoara X. ieri la 9 fix? Cum ar fi privite. S-a basit in clasa. Aer mai fi prestigiu. Dar ma-ntorc acuma iar la medicina Sa-ti risti sanatatea pentru o basina? Sa n-o lasi sa iasa daca esti in public.

cu morala nu te poti certa Dar mai vine gazul fara voia ta. scurta galagie Ce-a trecut prin mate si s-a dus in vant Si care ne-ncurca viata pe pamant. Chiar si nedorita. ce te faci? Sa recurgi la scuze sau sa te prefaci? Din experienta eu ca spun cinstit Ca nicicand in viata nu am indraznit Sa recurg la scuze. scapa cate una Dar cu-o tuse seaca. spune.Dar ramane lege ca e indecent Sa slobozi la gaze pe esapament. ar fi fost mai rau Sa roseasca lumea toata-n jurul meu. Chiar si-ndragostitii cand admira luna. a poezie. Si oricat s-ar spune ca sunt ipocrit S-au facut si altii ca n-au auzit. Suiera si geme. cu prelung ecou Iar tu ai nesansa sa fii la birou. Am tarsit un scaun. am facut ceva. Ca sa nu se creada c-am basit cumva. Fie. Cu sau fara voie. bine regizata Sau cu-o melodie mai pe nas cantata Fac sa se ascunda tot. . Dar astfel de cazuri cand ipocrizia E asociata chiar cu poezia. In astfel de cazuri.

In final. Caci morala-si baga nasul peste tot. tot omul se intreaba trist: Sa asculti de medic sau de moralist? .Crime moralistii nostri le socot.

Nimeni nu stia ce-s alea Daca-s albe sau galbui Doar atat. la urma urmei Ea s-a maritat cu el. santem niste vacute Cum ne intra-n creier noua Toata lumea s-aiba una Numai Huma s-aibe doua ? Numai Hana Iosub.Nu se poate ! Nu se poate ! Zau. Insa fetele-ntre ele Rusinoase. ca el le are Si-amandoua-s ale lui. Insa vai. Se zvonise-n oraselul De pe deal. . sa se convinga Daca-ntr-adevar le are. niciuna dintr-acestea Dar fiind sigur ca le stiti Va comunic ca sunt alea Chiar la care va ganditi. . Il pandea la strand sa-l vada Dezbracandu-se pe chei Ce nu face-o fata culta Pentru viitorul ei ? Azi asa si maine iarasi A jucat in asa fel Pana cand. prinsa De-al amorului jaratec Si la gandul c-are doua Si e si baiat simpatic.Cel cu doua . S-a indragostit de dansul De la prima scaparare Si mai mult. cum sunt toate Isi spuneu cu preciziune : . in noaptea nuntii Dupa ce-a trecut furtuna Hana-a observat ca Huma A lucrat numai cu una. Chilia noua. Poate are doua case ? Doua vaci. Cum ca Huma Haskelovici Zice-se ca are doua. doua mâte ? Doua gainusi motate ? Poate doua porumbite ? Nu. . .

.doua Si-ntr-o seara. Este bine-ntodeauna Sa ai piesa de rezerva.Poate asa e ritualul ? S-a gandit Hana Iosub Si-n familia lui Huma Cele sfinte-s cu surub ? Si plangea sarmana Hana Varsand lacrimi mari cat cana Fiinca Huma niciodata N-a intrebuintat pe-a doua. cu mult mai buna ! . A trecut o luna . draga fata ! La noi nimeni nu lucreaza Cu-amandoua deodata ! Doar cand una oboseste Si tu esti inca in verva. nu-i minciuna ! Aia de la rabin draga E cu mult. fara luna In alcovu-ndragostitei Giugiulindu-se-npreuna Ea i-a spus : Asculta Huma Ce-i in mana.Foarte indignata fata De metodele aceste L-a-ntrebat : -Asculta Huma Dar cealalta unde este ? .Unde vrei sa fie scumpo ? E la rabin.

Alternativa In desertul din Sahara De nisip si soare plin Umbla-abia tarandu-si pasii Ars de soare. alba ca un crin. Sau de nu poti da un bulgar Doamne. sus : . contur de spuma Blonda si cu pieptul gol Cu un sloi de ghiata-n mana Si-n cealalta c-un pistol. fara preget Cum Alah porunci-i date Arsita-l dogoarea-l arde Dar mai mult e ars de sete. sa-l ling. setea sa mi-o sting.Ce sa fac ? Alah ajuta Unui beduin pribeag Si invata-ma prea sfinte Sa ling doamna sau sa trag ! . Ca sa trag. Sta Iosuf si o contempla Mistuit de dor nespus Si-apoi in genunchi se roaga Lui Alah din ceruri. Cade in genunghi. un bedunin. Un pistol sa-mi dai parinte. Da-mi un bulgare de ghiata Ca sa-l ling doamne. a toate-ndurator. sa ma omor ! Nici nu-si terminase ruga Si-i apare din senin O fecioara ca din basme Alba. Trup superb. umbla.Doamne. se roaga : . Umbla.

În zadar el cată Dorul să-şi descarce: „Mortul de la groapă Nu se mai întoarce. aseară. Dar s-a dus cu altul Care-i dă de toate. El văzând-o jună A vrut să se-nfigă: „Când se ceartă doi Al treilea câştigă. El.” . Ea e tinerică. I-a căzut în cap.” * S-a luat Lenuţa Cu domnu’ Rapaport. Şi s-a dus degrabă Drept la avocat. Bună e zicala: „Cui pe cui se scoate. Eu privind pendula Ce-i strivise nasul: „Nu aduce anul. aproape mort. ceasul. Din perete. Ce aduce ceasul!” * Când a părăsit-o Pe micuţa lui. Cum şedea proţap. Ea simţi că-i intră-n Inimă un cui.” * S-a certat Raşela Cu al ei bărbat.Proverbe cu tâlc Soacra mea.

ierburi. patru Mai te-agiti.Naufragiu Dupa un naufragiu groaznic Ce i-a scufundat in ceata Sase marinari nevolnici Care au mai scapat cu viata Inotind si zi si noapte Peste apa plumburie Fura azvirliti de valuri Pe o insula pustie Trei luni s-au hranit cu ierburi Si cu pesti gasiti la mal Isi facura si-o coliba Si traiau original Nu le mai lipsea nimica Ba ades le prisosea Aveau hrana. apa Doar femeie le lipsea Rabda omu-o luna. Care se-ndrepta in soare Spre coliba. p-un rest de barca Ce-a ramas numai crimpeie Peste malu-abrupt deodata Fu zvirlita o femeie Una singura si goala Si frumoasa. toti vazind-o Navalira-n goana mare Care de care mai degraba S-o apuce la strimtoare Ea vazindu-se-n pericol Ridica un brat in sus Si c-un gest de cutezanta Marinarilor le-a spus: . te consolezi Insa cind te-ajunge jalea Mai ca-ti vine sa turbezi Da-ntr-o zi. o ispita.Ion Pribeagu . fericita Marinarii.

nebunilor. salbateci Nu va repeziti pe-aleie Tineti seama de un lucru: Nu sint schweiter sint femeie! .Ho.

Incepura toate odata: .. viata ei Ca deodata cuconita Nu s-a mai putut abtine Si i-a spus: .Asculta june.Mac . La o statie din centru Sau de prin imprejurimi.Ion Pribeagu . Trup felin. plin de ispite Dar. in bucatele Imediat si-o dau la rate! Iar femeile vreo zece Din tramvaiul cel sarac. S-a urcat o cuconita Cu superbe rotunjimi. toata viata! Ca de mai m-atingi odata Peste trup sau peste brate Ti-o tai jos. se urc-un tinar Tip de donjuan sadea Care nu stiu din ce pricini Se cam indesa in ea Doamna foarte indignata L-a privit cu mult temei Insa tot mai mult magarul Se-ndesa in. rotund si voinicel Parca-ar fi sculptat de dalta Lui Rodin sau Praxitel. Nu te simti sau nu ti-e bine? Ce te-ndesi ca la pomana Cind nici nu stiu cine esti Cu metode de-astea brute Crezi c-ai sa ma cuceresti? Afla ca sint doctorita Chiar de nu m-arata fata Si-ti fac una s-o tii minte Toata viata.mac In tramvaiul care duce Din Lipscani in Ghica Tei Plin cu lume anonima De barbati si de femei.. Dupa ea.

mac! . mac. mac.Mac.

fiind cald Si cum vazduhul sta sa fiarba. S-a întâmplat si vorba aia. Aflând ca l-a-nselat Aglaia Si toate astea pentru ce? . Prin Cismigiu. Spunându-mi dulce ca-s frumoasa. De toti baietii sunt curtata Si-alearga-n urma mea mereu Aproape Capitala toata. Si-n timpul verii. Mi-ardeau obrajii ca vapaia. Si mi-am pus hainele pe iarba. M-am rusinat si-am spus "merci" Si ca sa nu m-apuce ploaia. În pension faceam furori. Aveam o crestere aleasa. Zadarnic. Dar Nicusor sta-n iarba strâns Si ma privea cum faceam baia. Petrec din noapte pâna-n zori Ca mult îmi place vorba aia..Vorba aia La numai 15 anisori.. T. Dar eram tare rusinoasa. cât de mult roseam. cu pas grabit. M-am dus la el acasa si. Fiindca-mi vazuse vorba aia. Desi sunt rusinoasa rau. deseori Sunt la Constanta sau Mamaia. De la pension mergeam spre casa Si-un ofiter m-a urmarit.. Si când cu Nicusor vorbeam. Vrei sa gasesti a vietii cheie! Popescu scrie un roman Fiindca iubeste o femeie. Mi-a fost rusine si am plâns. Aseara s-a-mpuscat Bebe.Ion Pribeagu .iu minte. muritor sarman. Când îmi spunea de vorba aia. M-am dus la gârla sa ma scald. Într-o duminica..

. . numai pentru vorba aia!.Ah..

n-as putea sa spun .Fiinca-a fost proprietarul. O vecinatate draga Ne-a prins zilele-n catuse Ca ades intru la Tanta Fara sa mai bat la use. halal de mama ei ! Ce profesie are Tanta ? Uite. Naucit de frumusetea-i Dau sa ma retrag un pic Insa Tanta-mi spune : . se-ntampla Ca sa-i cer un ac sau ata. nu-i nimic ! Am intrat si beat de farmec O-ntreba-i plin de mister : .Ma. cu chi mari si negri Cap superb. Intra draga. Si-o gasesc in pielea goala Stand langa calorifer. Ca vecini de bloc. scumpo Tot langa calorifer ? .Pentru ce stai goala. Picioruse dulci si durde Si cand trece prin Tei Toti birjarii o admira : . Tot asa-ntr-o seara intru Era iarna grea si ger.Intra. Mi-a raspuns sagalnic Tanta Si-uite mi-am platit chiria. Iar acum. Dar cum Tanta-i delicioasa Si-are maniere fine. Sau imi cere ea o carte Pana maine dimineata. Nici nu vreau sa stiu ce face Nici cu ce si nici cu cine. usuc chitanta . nasucul mic.Chitanta Tanta. Zvelta. domnisoara Tanta E-o duduie foarte sic. Nici nu ma intereseaza Chiar daca o presupun.

intreaba: -Ia sa-mi spui domnule draga (Care vii de la Copou) Cum se-ntampla ca intruna Iti tot intra teapa-n…ou? -Ma iertati.. deodata..Amicul Ion Adaugata de: mihella Ion Pribeagu La vestitul doctor Costea Vine Ion de la Copou: -Buna ziua. Pacientul se imbraca Si achita taxa-n graba… Cand. aproape-o luna. domnule doctor.... Vine amicul Ion din nou -Uite. .... . Ia luneta O fixeaza Ia penseta O flambeaza Scoate teapa Pensuleaza Pune vata Bandajeaza Pune fese Si panseaza Scoala omul Si-l aseaza. domnul doctor Foarte curios.. .. domnu’ doctor.Buna ziua! -Va salut! Peste-un timp. ... ou! Pacientul se dezbraca Doctorul il urca-n pat Si cu mare atentiune Cerceteaza-n lung si lat. “solemn”.. A raspuns omul. Pacientu-achita taxa Si apoi satisfacut Ii da doctorului mana: ... iarasi Mi-a intrat o teapa-n ou! .... Mi-a intrat o teapa-n . domnu’ doctor.

Dar nevasta-mea e schioapa Si-are un picior de lemn ! .

la toate. morţiş. S-a-ncurcat cu una. După noi. Într-o bună dimineaţă. De şoşoni. la toate.Pentru ce să te omori? [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Bietu’ Avram! Sã-i plîngi de milã ! E schimbat la-nfăţişare Şi de două luni de zile Vrea. dar cum se vede. L-au surprins pe malul mării. Nici nu vrea să mai gîndească. Tam-nesam. l-a înşelat. în orice loc. Pîn’la urmă a dat. Care i-a furat toţi banii. Dar. S-a-nsurat. de Piperment. Avram nu vrea să ştie. sinucigaşul. Nu ştiu cum s-a întîmplat. Dar. Că e inutil pe lume Şi s-a săturat de viaţă. Pentru ce să mai trăiască ? Unde intră. să se omoare. dar după o vreme. . Unde-ar fi. Dacă tot îi e-mpotrivă. Că Soşana lui frumoasă. Any. n-are priză. Toate i-au ieşit pe dos. Nu e nici prea sănătos. Umblă teleleu şi nu e Nimănui de vreun folos Şi pe tot ce pune mîna. C’a rămas numa-n cămaşe ! A avut fabrici de schiuri. O vădană drăgălaşe. I-a intrat în cap. Este un tîmpit sinistru Care omoară un dobitoc. Tot ce face-i de prisos. deodată. faliment. Nu-i bolnav.

Ba. într-un gang. parol. El un singur gînd nutreşte: Cît mai grabnic vrea să moară ! Ş’a plecat. Naftule Schor: -Eşti nebun. Dup’o gară ‘nvecinată. S-a-nodat cu ea. decis. cînd vruse. Chipurile. din Tira. Dacă-i stă bine în ştreang. Geaba îl sfătuiesc amicii Şi cu drag îl înconjoară. Sau dup’un balcon. Şi s=a întîmplat să treacă. văzînd odată rufe. S-a întins de-a curmezişul Peste linia ferată. să vadă. Un amic. să se aplece. bine! Mă omor ! -Si de ce ai luat valiza ? S-a-nceput el să reclame: -Pînă trece un tren p’aicea Poţi.Cînd a vrut să se înece. să mori de foame ! Iona Pribeagu . Avrame ? Ce faci ? -Mersi. P’o frînghie.

Ca să ştiu ce-aduci acasă. plăcîndu-i mult duduia. pe unde lungi. Cînd o fi să mă mărit ! Vreau să nu-mi ascunzi nimica. Nici un fir de gînd măcar. La kibut. Şi venea în orice seară S-o aştepte. De Samson şi de Dalila. S-a înfiripat idila.Supremul adevăr! [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] S-au văzut întîia dată. văzînd-o Cît e de fermecătoare. Ce eşti? Arhitect. La un unchi al ei. Dar a-şi vrea să ştiu un lucru: În ce ramură lucrezi ? Care-ţi este profesiunea. El a stat uimit. Şi mergînd prin expoziţii. Şi într-o seară fără Lună. la birou. Au trecut trei luni. A-nceput să-i facă curte.Te iubesc. El.Stiu iubitule. un tînăr prezentabil. Inginer sau funcţionar ? . sau patru. moşavnic. o floare. o fată minunată. de Purim. Dacă ai vreun venit. Mai un compliment. la o serbare. El îi spuse : . Cînd s-au revăzut. iar fata-i Răspundea pe unde scurte. Îi vorbea de Sulamita. şi mie Mi-eşti simpatic. un mic cadou. contabil. . Şi. precum vezi. El. . de nu greşesc.Eu funcţionar? Mă iartă. Ea. Sau chiar cinci. Mai de Schviss.

spune-l ? Si. iubitul meu Naftule. întîmplător.Scumpa mea cu ochi de vraje. . Şi nu beau alcool deloc. Dar. o vilă : un palat. asta e o nădejde Ne-nsemnată şi infimă. candid. Si cu asta mă prezint. Şi-n America. şi cu parale ! -Văd c-ai însuşiri destule. E-un păcat să nu pun mîna Pe-o asemenea partidă. n-ai nici un defect ? . Sînt constructor de vapoare. Ce. Sînt şi profesor de scrimă.Care e defectul. Cînt la vioară şi la harfă. păpuşo. Eu am zece secretare Şi-un birou cu cinci etaje.Unul singur am.Bun băiat – îşi spuse fata. Eu rămîn pe toată averea Singurul moştenitor ! Însă. Am un unchi foarte bogat. Spune-mi. Şi el moare. Poţi să umbli mult şi bine. Şi frumos. nu-mi place sportul Şi nici chemin-de-fer nu joc. Pentru care am respect. el spuse : . în Chicago.Mint ! Ion Pribeagu . Cu trupşorul de silfidă. Am o vilă la Santiago. Pînă o să-ţi iasă în cale Un băiat şi cult şi tînăr. Dacă Dumnezeu mi-ajută. Nu fumez. .

Pentru noi. Care se adevereşte: Cînd e vorba de-o iubită. o plimbare. băgînd de seamă Cum că gluma se îngroaşe. Într-o zi. A rămas însărcinată. Ambii-s voiajori de seamă. Tu îi iei pantofi. Se iubesc de parcă-s fraţi. Că deodată. Raşelica. cum ades’ se-ntîmplă. . chestiunea asta. Petrecea cu Smil o lună. -tocma’n luna . Pe drăcoasa văduvioară. Însă. Şi-ntr-o noapte.mai filozof probabil – Îi propuse lui Menaşe: -Măi. Cînd o vezi cu umeri goi. Şi asa trecut-a anul. Eu îi iau o pălărie. rochiţă. Dar ca să putem să facem Şi puţină-economie: Tu îi cumperi o poşetă. Şmil. Să ne dea la amîndoi. Şi o lună cu Menaşe. Raşela-i tare dulce. de peste drum. Raşelica lui Avrum. e-o zicătoare. Soarta e neîndurată. Şi tot ambii-s însuraţi. “Unde-s doi puterea creşte!”. Are atîta şarm că poate. Iar Raşela drăgălaşe. Eu o masă. Dar cum amîndoi curtează Chiar de-aici. Nu-i un lucru atît de mare ! Şi-apoi.Noi doi [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Smil Papuc şi cu Menaşe.

sărmanul. Căci copilul tău trăieşte. A născut doi copilaşi! Tu eşti norocos. Plină de amar şi foc: …Totd’auna. tu. bietu’.Cînd ea petrecea cu Smil. Ce să facă Smil. Gata ! Ş’a născut chiar un copil. Menaşe. Ai avut mai mult noroc! Îţi trimit această veste. Iară eu. Iar al meu. I-a venit să nască. Menaşe. Care a plecat la Huşi? Şi îi scrie o scrisoare. Ca să ştii:Raşela noastră. de la Iaşi. Cum să se descurce acuşi? Cum s-anunţe pe Menaşe. De-aicea. a murit!” Ion Pribeagu . nefericit.

Eu cunosc nişte potece Printre pomi.Aerofagia lui Iankel [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Parcã e vreo anecdotă. să n-aveţi grije. Să avem hîrtii la mînă? . Ambii. Gardianul stă de veghe. care se ocupă Numai cu aşa ceva. Au găsit la cafenea.Nu vă trebuie nimica. Dar să trecem. Gardianul. după mine. nu-i nevoie. Nu e nici zaplaz. . . Cîte 500 de zloţi. Procedăm cum se cuvine: Eu o rup la fugă iute. Amîndoi mergeţi cu mine. Ajungînd tustrei acolo. . Să nu fie doi ovrei? Într-o zi. Unul. fără paşaport. Sfătuindu-se-ntre ei Cum să facă.Bun! Iţi dăm acuma banii Că-i avem la îndemînă. într-o gheretă. Avram şi Leibu. Dar vă costă treaba asta. Nemaifiind de pază nimeni. Cu hîrtii e mult mai greu. Eu vă trec fără bahtoitrăs. Şi umblînd pe ici. Chiar cu cel mai greu efort. Ca să treacă frontiera. cum să dreagă. pe colo. nici poartă Numai pomi vreo zece leghe Ş-adormit. Că sîntem compatrioţi. Fiindcă am sistemul meu. ascunse bine Unde nici un om nu trece.Eu vă trec.

Dă-l încoace! – Si îl dete. Pentru ce-ai fugit de mine? . Treceţi glonţ peste gheretă Şi vă pierdeţi printre pomi. A decurs foarte fidel: Ianki Rapaport aleargă. Gardianul. . povestea. Suferi de-aerofagie!.Am un singur paşaport! . Doctorul mi-a dat reţeptul. Pentru ce nu te-ai oprit? .Stiu si eu? – răspunde Ianki Plin de nevinovăţie – Am crezut că şi matale.Dar cînd ai văzut.Sufăr de-aerofagie! Ca să nu-mi mai spargă pieptul Ş’inima a mi-o păzi. Însă pînă cînd m-o prinde… …Restul nu vă mai priveşte! Şi înt-adevăr.. Şi gardianul. El. nebun.întreabă Gardianul înrăit – Că te fugăresc cu arma.Paşaportu-i foarte bun! Însă nu-nţeleg un lucru: Dacă ai aşa hîrtie. ca nişte gentilomi. Îl întoarce. după el. (Ioan Pribeagu) .Voi. . mă fugăreşte. . Eu alerg de rup pămîntul. Să alerg un ceas pe zi. căpcăun. eşti mort! Ai ceva hîrtii la tine? .Stai că trag! – Urlă acesta – Dacă te mai mişti. ş-apoi zice: .

cabaret sau cluburi La un poker sau belotă. Pe cînd el burlac şi mîndru Cu odaie mobilată Nici nu se gîndea s-ajungă Cel puţin maior vreodată. Ş-a făcut haine civile Elegante “Prince de Gales” Şi cămaşe şi cravată După ultimul jurnal.O cravată come il faut [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Pe amicul Bărbuleanu Cam chefliu şi pehlivan Din toţi anii mei. Toate îi veneau pe cinste . scoală cu răcanii. “Bun în grad” mai însemnează In limbaj cazon-amabil Ca să nu jigneşti persoana Cum ar fi “neavansabil”. din anul Nouă sute treizeci-trei Mulţi l-au întrecut ş-ajuns-au Şi maiori şi colonei. Lua masa la popotă Seara. de visuri Îl ţiu minte căpitan. Deşi cu calificarea “Bun ostaş. Din promoţia lui. Ziua. Mi-am făcut un rost în viaţă El tot regiment şi soldă Şi tot căpitan de aţă. Eu m-am însurat. bun camarad” La examen comisiunea Il găsea că-i “bun în grad”. Anii trec şi Bărbuleanu Fiindcă n-a mai avansat S-a trezit aşa deodată Din armată deblocat. am casă.

trăiţi. trăiţi! .Da. Chiar după vreo trei minute Bărbuleanu s-a pripit Şi uitîndu-se în oglindă A fost foarte mulţumit. .Mă. Stăpînindu-şi bucuria – Păi. meseria? Spune fără să eziţi Ce eşti tu în civilitate? . tu ştii să-mi faci cravata? .Să vedeţi – a spus răcanul. să-mi legi cravata Mi-ai cerut să stau culcat? . trăiţi dom căpitan! Însă ca să iasă bine Trebuie neapărat Numai două trei minute Pe sofa să staţi culcat.Ştiu. .Bine mă.Cum adică.Spălător de morţi? Răcneşte – . să bei o ţuicăZise foarte încîntatDar de ce.Spălător de morţi. a învîrtit-o Şi a spus unui răcan: .Reuşind să-l satisfacă Doar cravata de mătase Nu se pricepea s-o facă. cînd mortu-i gata Numai stînd lungit pe masă Izbutesc să-i fac cravata ! (Ioan Pribeagu) . într-asta îmi stă talentul Şi-mi cunosc eu meseria! .Bravo! Na. A sucit-o. o fac şi p-asta! – A zis el bine dispus – Şi s-a întins cît e sofaua Dolofan cu faţa în sus.

Stau de vorbă două doamne. Şi la mese. Trotuarele sînt pline. Din instinct am presimţit.A! Nimic! Se-ntîmplă! Poate fiindcă n-am dormit! Precum ştii. Si sub ochi ai pronunţate Două cearcăne închise… . se poate! Lola scoate oglinjoara Şi c-un aer mulţumit. cînd am ajuns la uşă Ş-am deschis-o puţintel. Fără vreun program precis. Nici acuma nu-mi dau seama .Mici confidenţe… [Poezie satirică] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Dizengoffu’-i plin de farmec. Lola. Una. consumaţii. Că un domn străin se ţine După mine-n pas grăbit.Nu se poate! . Flori. bijuterii. Tinere şi frumuşele. Lîngă masa noastră. Cînd să intru-n Ben Yehuda. . Mă-ndreptam. fără Ca să-i dau vreo importanţă. Dar. mătăsuri Se răsfaţă în vitrine.Ba. Cum mă ştii că sînt cuminte Şi persoană cu prestanţă. platinată. Zice: . chelneri Şi clienţi pretenţioşi. are Un surîs ispititor. alaltăseară.Pari cam indispusă. cuconiţe. Cînd plecam de la Elis. brună. Iar cealaltă. L-am privit în treacăt. plină Cu Cointreau-uri şi cafele. şade Cu picior peste picior. Zîmbete şi ochi frumoşi. încet spre casă. Baruri.

ceea ce mă miră Şi mă chinue mereu. regret din suflet. Însă. e dus la Viena Si socot că e mai drept Să veniţi poimîine. eu. doamnă. să urlu. Îmi faci casa de ruşine! .Nici prin gînd nu-mi trece. Am călcat fără de voie Pe contractul conjugal… Nimeni nu-mi ştie amarul. Că-mi venea să mă omor. cum îţi spui. Cînd am trebuit. am urgent nevoie De bărbatul dumitale! .Nu-i aici. . ziua.Înţelege.Nu-i nimica! Il aştept! . E că n-a spus toată noaptea Ce-a vrut de la soţul meu! (Ion Pribeagu) . Să sting lampa-n dormitor… Însă. Si ai să mă ierţi matale.Cum de a intrat şi el. Te poftesc să ieşi afară Imediat! . şi de teamă Să nu iasă vreun scandal. Lola. Faci cum crezi că e mai bine! Îmi venea să ţip. Pîn’la urmă. scol vecinii. -Domnule! Ce-nseamnă asta? E un gest neruşinat.Doamna mea. Am văzut că e zadarnic Şi nici o speranţă nu-i. Turburată.

Iar de-apuci spre Zanvi Bibke Pe la “Porţile de fier” Nu se poate ca să nu iei Cîte-un pletzi cu piper Şi-n această ambiantă – Cum au hotărît edilii – Stau cu anii. vandeuze. Sami-i gospodar de treabă. Ceainăria Griin şi gata. laolaltă Cam vreo sută de familii Chelneri. Hanu-i plin cu case joase Şi cu rufe pe uluci. Madam Braun cu panorama Ce se plimbă cu maimuţa Şi mai stă şi Sami Pişke Cu nevastă-sa. Dacă treci spre fundătură. N-are nici o meserie Dar o duce binişor. Nu-i samsar. Ambulanţi şi cerşetori. Intri în hanul lui Oişie. Care-n Cantemir începe Şi termină-n Campoduci. boccegii. Care-i lîngã farmacie. Foşti atleţi la circ. Trebuie neapărat. Ca să guşti la “Madam Betty” Knises cu ficat tocat. Cu Claruta-o duce bine – . văcsuitori.Când Clăruţa-i indispusă [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Cînd – de la spitalul “Colţea” Cu tramvaiul de porneştiMaximul în cinci minute Eşti la pompa din Dudeşti Traversezi “Crucea de piatrã”. vădane. Claruta. Covrigari. nici peţitor.

Unde vrei să fiu? . main vort. După ce-au vorbit de fleacuri.exclamă Sami Pişke şugubăţ– Cînd să ies din han. M-a tratat c-o cafeluţă. I-a spus: . ş-acum cu stămburi E la bîlciul din Mizil. numai. A venit frumos acasă. A pus ivărul la uşe Şi a fost foarte drăguţă. unde-ai fost? . nu prea-prea – Dintr-o singură pricină: Cînd vrea Sami. Mi-a vorbit de soţu-i Smil. însă. Că-i incult. înţeleaptă. Scumpa lui Claruta-ntreabă: . nu vrea ea! Chestia asta se întîmplă Şi în clasa mai sus-pusă. Dicutînd apoi de criză. A lipsit vreo patru ore Şi apoi bine dispus. şi spune-mi. El să vrea şi ea să nu vrea Pe motiv că-i indispusă… Dar Claruta. .Bine.Nu te superi. Să mă laşi pe mine-n pace! Bietul Sami.ce să mai discut? Du-te-n centru şi găseşte-ţi Vreo iubită din trecut… Ba. Fiindc-ai petrecut cu ea – .Ei. Care nu au nici un rost. cum să scape De încurcătura asta? A făcut tot ce-i posibil. m-opreşte Aia blondă: Liza Băţ! M-a poftit la ea în casă. dragă Sami. Să nu-şi supere nevasta. dragă. că nu mă supăr Şi petrece cît îţi place Cu oricine. Ca un mieluşel supus.

A-ntrebat Claruta dulce – Spune-mi drept.Dar-ar dracii-n ea de hoanţă! A ţipat Claruta-n van – Dar cînd Smil mă vizitează Parcă eu îi iau vreaun ban? .Sigur că i-am dat! Stii bine Că-s galant.Si cam cît? – Nimica toată! Două piese de cinci lei! . ca de-obicei! . i-ai dat ceva? .

Tot tuşea şi iar tuşea. Poate că-i prepară dânsa. Însă totul fu în zadar. Baba Safta – c’o privire. Şi plăteşte-i să te lase. S-a frecat cu unguente. Şi ventuze şi muştar. Ş’a pus prişniţ la picioare. Mulţi tămăduiţi de dînsa. Şi întruna zi şi noapte. Că la faţă se înroşea. un amic simpatic Cum sunt mulţi în Capitală Era predispus săracul Totdeauna la răceală. fără teamă: . Are-un copilaş şi vrea. Cu eter. .Tusea o să-ţi treacă numai Dacă bei lapte de mamă! Caută-o femeie care. A luat medicamente Prafuri. Într-o zi s-a dus şi el. Şi s-a întâmplat deodată. Ci de tuse măgărească. cu nădejdi la babă. O slăveau în chip şi fel. Nu de tuse-obişnuită. droguri şi chinină. Sandu să se îmbolnăvească. I-a spus verde. D’aia. Iod la piept şi pe spinare. Vre-un leac să-i treacă tusea. hemoglobină.Straşnic medicament [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Sandu. Cu convulsii ne’ntrerupte. Ş-a fost sfătuit să meargă Şi la Baba Safta Musea.

Altceva nu mai doreşti? . Să desăvîrşească-efectul Şi gîtleju’a-şi limpezi. ba da! – răspunse Sandu Cu un aer mulţumit – Dacă-aş şti că nu te superi Aş dori ş’un biscuit! (Ion Pribeagu) . să vie. Drăgăstoasă şi avidă După-avînturi tinereşti Într-o zi. S-a înţeles cu ea. Şi c’un copilaş de ţîţă. Să-şi bea porţia de lapte. Pepenoasă şi voinică. Şi venea sărmanul Sandu După sfatul bătrânică-i Să se vindece cu leacul De la pieptul Frusinicăi.A. Zilnic între cinci şi şapte Fără nici o silnicie.Să sugi lapte de la ea! Şi’n cel mult o lună-două. Să nu-ţi pară curios. Îţi dispare toată tusea Şi te faci iar sănătos! Ş’a găsit în Copşa Mică. El venea să-şi bea tainul Şi de două ori pe zi. i-a spus timidă: . Pe Frusina lui Tărîţă.

Domnul Natan Smilovici. Se spunea că-n tinereţe A fost mare pui de lele! A făcut el multe pozne Cînd era mai tinerel. Aron. Vreau cu Ester să mă-nsor! .Nu se poate! E o taină Si mi-e greu a-ţi relata Că…de mult…adică Ester. Una blondă şi subţire.Fata Blimei de pe Carmel. Şi îi spune : . Elegant şi studiat. S-a cam potolit şi el. Despre tatăl său – de Natan – Fabricant de jaluzele. Vine Aron. . da’n suflet Clocotea ca un vulcan.Scandal în familie [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] În oraşul – nu spun care – Nu departe de aici. de-atuncea S-a mai scurs aproape-un an. Locuia un om cu stare. cu purtări alese. îmbietor.Care Ester? – sare Natan. Tînăr. Parcă prins de-o amintire – . . Natan mai avea soţie Şi un singur fiu. Dar cum vîrsta potoleşte. Şi încet. încet. pe lîngă prăvălie Şi o casă cu balcon. O podoabă de băiat.Tată dragă. Într-o după amiază vagă. Şi. Ester este sora ta! A plecat Aron. El era mîndria casei.

o povaţă Şi mă-nvaţă ce să fac? Cînd am vrut s-o iau pe Ester – Floare. cînd o-ndrăgesc pe Leia. după o clipă. o iubesc pe Leia Şi-am s-o iau chiar de nevastă! . Fiindcă am să-ţi spun o taină: Natan nu e tatăl tău! . Bietu’ Aron s-a dus distrus La mămica lui iubită. Azi. şi de data asta.Ia pe care vrei din ele! Si nici n-o să-ţi pară rău. Stea scăldată de auroră – Tata iarăşi se opune. Foarte veselă-a răspuns: .Mamă. Iartă-mă de-ţi stau în cale – Însă.Vai de mine! – exlamă Natan. Că şi Leia-mi este soră. mama Leiei – Crede şi nu cerceta – M-a convins. o veste proastă: .Şi-ntr-o seară. Că… şi Leiai-i sora ta ! Turburat de cele-aflate. Dă-mi. Tata m-a oprit. îmi vine să-mi iau viaţa Toată lumea s-o împac. Şi i-a spus: . mămico. fir de micşunea. Mama a rămas furată Parcă de un gînd ascuns. Aron aduse Tatălui. spunîndu-mi C-ar fi Ester sora mea. Şi-apoi. Fi-voi contra vrerei tale! Fiindc’odată.Aba. pînă la urmă.

Mai tuşeşte Şi degrabă Pe Marin Păun l-întreabă Părinteşte: . Şi expresul Ş-un marfar? Ce faci. monoton – Însă. Trece. la tribună. brusc. fără-a-ţi pierde firea. ce te faci. Marine.Ia să-mi spui ce faci. Pufăind grozav pe sine. Dacă acul se smuceşte Şi m-anunţă că soseşte. Revizori de la uzină. Să zădărniceşti ciocnirea? . Din Sătmar. deodată. Marine. sobru. . Bea dintr-un pahar cu apă. Cînd la halta din Sabar. pînă să înceapă.Examen de acar [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Sala de mişcare-i plină Că nici n-ai loc să te mişti. cu voie bună.Apăi. Săr ca un turbat peronul. din Curtbunar. Pe aceiaşi linie vine. tura-vura. Şefi de tren şi maşinişti Şi mecanici şi fochişti Şi casieri vreo duzină În comisie-i un inspector Ş-un înalt funcţionar Ş-alte grade ceferiste.Pîn-aici e foarte bine ! Zice şefu. Domnu’ Sef. domnule inspector. Că se-ntîmplă un ghinion. . Ce mai vorbă. Apoi. Fac semnal cu fanionul Şi mecanicu-l zăreşte Şi. Ce-au venit ca să asiste La examenul de-acar. opreşte Garnitura.

ca nebun. că-mi ies din fire. Cu maşinile-amîndouă? . Ş-ai să vezi. Ce te faci. Nici ziare.Ce să fac. Varsă foc şi fum. domnu’inspector? Mă reped.apoi.Şi în timp ce trenul vine. Dar expresu-i ca nebunul. ne spune nouă.Măi Marine. bune toate. . ce faci? . Nici chibrit. mai stau eu la canton. Marin. Gherghină! Dulce floare de sulfină. sun. Ca un fulger pe coline. o ciocnire. Scot ţignalu’. Nici gazolniţă cu foc Şi nici fluier n-ai deloc. unul. colaci. unde eşti. fă. nişte ziare. iute. Fără nici un fel de vină. grăbit. Vine-ncet marfarul. în cătun. Că vin două trenuri.Iau gazolniţa. Dar în direcţii opuse. N-ai la tine fanion? . Sînt ca mortu-n păpuşoi. .Măi. Dar aiasta nu se poate! Fără fanion . tu nu-nţelegi ce-ţi zic. Trag de clopot. Dacă nu am fanion? Pentru asta iau simbrie? …Mama ei de meserie! . fluier. nici lumînare. Ii dau foc cu un chibrit Sau aprind c-o lumînare Nişte paie.Domn’ inspector. Pe aceiaşi linie puse. Tu atunci. Fiinde’aicea. n-ai nimic. N-ai nici clopot. Şi nevesti-i strig prin geam: Fă. netam-nesam. Unul e Marin Păun. Nu mai ai timp să gîndeşti Ce unelte să-ţi ajute. Păi. Scoală fă.

cum n-ai văzut De cînd mă-ta te-a făcut! (Ioan Pribeagu) .E-le-lei.

că ne-am revăzut Să ne povestim crîmpeie Ş-amintiri despre trecut. de beatles. tu cu soţul Clipele de voluptate? . Au vorbit de film. Dar tu. . De artiştii consacraţi. Nu pot să mă plîng de el ! Mă sărută cu pasiune Şi să nu spun mai departe. Ionel m-adoră.Spune-mi-o cu de-amănuntul Pentru că. scumpa mea Ortansa. despre blănuri.I-a să-mi spui. Anii trec pe nesimţite Şi trec şi visele şi ele Şi s-au întîlnit pe stradă Amîndouă tinerele. Dar îşi face datoria După cum scrie la carte. Ce te-ai măritat devreme. Ambele la Botoşani. Despre modă.Draga mea. Cum petreceţi. Mă desmiardă ca pe-un miel Şi în ce priveşte amorul.Nici nu ştii ce bine-mi pare Scumpo.Amintiri … [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Nu s-au mai văzut aproape De vreo cincisprezece ani De pe cînd umblau la şcoală. . iubită Cleo Insă cu sinceritate. Şi apoi despre bărbaţi. . Cum te-mpaci cu-al tău în visul Îndrăgirilor supreme ? . prin jocul firei Ştim deja ce înseamnă aia Care-i baza omenirii.

Dar cum nu-s din mămăligă Ca să rabd şi nopţi şi zile. Însă n-o duc nici prea bine. şi ce vezi rău într-asta? . funcţionarii.. Nudă.Drept vorbind – a spus Ortansa N-am ce spune despre mine : Nu o duc rău cu iubirea. A smuls toată îmbrăcămintea. ca pe Sofia Loren De la cinematograf. Şi Vasile-al meu e tandru Însă are-o apatie Parcă e şi parcă nu e Cum ar trebui să fie. dar lui Vasile Ca să-i stimulez dorinţa I-am pus două-trei pastile. A mîncat şi deodată Fără urmă de ruşine. Luăm masa la cantină! (Ion Pribeagu) . o minune ! Da-într-o zi. Îi pun una în mîncare Fără nici o emoţiune. cînd stam la masă Nu ştiu cum. Mă strîngea la piept cu sete De credeam că-mi sparge coasta Şi mă îmbrăţisa năprasnic… .Nu e rău! Din contră! Îmi place! A răspuns Ortans senină.Ei. Ce să-ţi spun. m-a făcut praf. Şi de-atuncea merge treaba Admirabil. A sărit în sus sălbatic Şi s-a năpustit spre mine. Eu m-am dus la doctor Staicu Şi mi-a dat nişte pastile. Însă noi.

Şi pe miri i-a dus sub hipă. Ca să n-avem balamuc. tăvăluc. Ochi albaştri ş’un năsuc Cam impertinent. Chiar a doua zi la zece. Căruia i-a promis ca zestre. .Scumpul meu tătuc. Fata. .aşa se duc”.Inocenţă personificată [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] În oraşul – nu importă Dacă-n Haifa sau în Ciuc – Trebuia să se mărite. Banii-a doua zi de nuntă. I-a găsit un ginerică. Caracter de cauciuc. Fata lui Ifrim Bursuc. C-o-ntrebare. ‘Naltă. S-a făcut o nuntă mare. foarte fericită. Lire. Să-i dai zece mii de lire? . În persoană ţi-i aduc. Junele Avram Flaimuc. Cu şampanie şi frustuk. Cunoscînd bine proverbul “Cum vin banii. I-a adus în dinţi toţi banii. Rabi Meiri Goldensmuk. N-aş vrea nici o supărare. să-ţi produc: Cum ai reuşit matale – Eu te ştiu sărac din fire – Chiar a doua zi de nuntă. zece mii buluc. fetiţa tatei. C’a rămas Avram năuc.Păi să vezi. . Tata socru’.Insă cu o condiţiune. I-a spus: . zglobie. şi toată S-o mănînci ca p’un coltuc. Tatăl ei. sărac cu duhul. nostimă.

cum te-ai pretat tăticu’ La asemenea desfrîuri? Dar de ce – adaugă fata – N-ai făcut mai multe găuri ? (Ion Pribeagu) . Au plătit o mie vamă.Vai. Un asemenea spectacol. Din odaia nupţială. Am făcut la uşa voastră. Să se uite înăuntru.Cum sînt om cu socoteală. Zece găuri potrivite. Ş-am chemat ca un oracol. Fiecare dintre dînşii. Zece-amici dornici să vadă. Tocmai ca la panoramă. .

Ş-a pus gând să se însoare. Nici bigot. rabi. Nici puţine şi nici multe. viu la tine Ca la un învăţător. nu te însura ! .Mulţumesc. Şi s-a dus la rabi Sloimke. Trebuie să-i faci pe voie. De aceea.De socoţi că gându’-acesta Viaţa-îţi va turbura – Zise prea-înţeleptul Sloimke – Atunci. rabi. care-ar vrea. Şi fiind om cu angarale. Pot să mă însor cu ea? Rabinu’-a deschis o carte Ş-a citit plini de fiori: “Dacă Cel Inalt ţi-arată Drumul presărat cu flori. dar spune-mi. Ca să-mi spui. Seină-Beilă.Rabi dragă. cam în vârstă Şi c’o faimă oarecare. Cum făcu Adam şi Eva. Venerat de toţi evreii Din întreaga Românie. nici apicoirăş. Fiindcă-n Thora-i toată seva Şi să te uneşti cu Seina.Da. Tadicul din Sărărie. S-a gândit c-ar fi cu cale Şi c’un Rav să se consulte.” . spune-mi.Să mă-nsor? Să nu mă-nsor ? [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Moşke Fafer. . dar nici un trai de pustnic- . numai Pentru a-mi moşteni averea? . Ce mă fac dacă muierea Vrea să se mărite. la vârsta asta Mai se cade să mă-nsor? Mi-am găsit o văduvioară.

musai să te-nsori! . Care sufletu-ţi doboară. Eşti bolnav şi n-ai un doctor. dar vezi c’aici e buba: Nu pot vrerea să-mi împac. Să mă-nsor? Poate mă-nşeală… Să rămân din nou burlac? Va putea ea să mă-mbie? Voi avea eu vr’un succes? Din dilema asta. dar dacă femeiuşca Mult mai tânără ca mine – Are-un văr cu care nu ştiu Nici când pleacă.Zice Moske – nu-i kidai. Dacă nu ai altă breiră. Nimeni nu-ţi dă bună ziua. nici când vine. rabi. Până vine. .Da. ca să-nvingi pustiul.Bine. Fiindcă nu ştii ce văpaie Te cuprinde când eşti singur Cu pereţii din odaie. rabi.a spus rabinul Neştiind ce să mai creadă – Nu poţi da o condamnare Până nu ai o dovadă! Dacă presupui de-acuma C’o să-ţi facă viaţa grea.Da. cum să ies? . Calea cea mai bună este Ca să nu te-nsori cu ea! .Ti-e uşor matale. . Iar în faptul dimineţii Te trezeşti vorbind cu perna. Când visezi femei şi chefuri.Dacă vrei să ai scăpare Si în mine te încrezi. Spune-mi. Că te râd pân’şi pereţii… . Atunci du-te şi te-nsoară! . dragă.Fiule. . poţi să mori… .Ai dreptate! – aprobă rabi Atunci. Nimeni nu-ţi prepară un ceai.

prea sfinte. Că din gura dumitale Ies asemenea cuvinte! . Si cum scrie-n Pericopă.Eu. dragă Moşke. Nu-mi vei cere mie sfaturi. Ai să mă scuteşti pe mine Ş-ai să-l plictiseşti pe el! (Ion Pribeagu) . să mă botez.Cât mai grabnic – zice rabi – Trebuie să te botezi ! . În acest fel. reb Soimke Nici nu pot să cred.Da! Botează-te. chiar mâine. Devenind creştin fidel. Ci ai să te duci la popă.

Din moment în alt moment Şi nevestei îi dictează. Nepoţicăi noastre. un testament: . Însă.Fie! – spune bietul Lazăr Dar covoarele şi banii Le lăsăm. Îi las lui Aurel! . . să aibe zestre.Toanta aia? – sare soaţa Nu admit şi nu dau voie. Eu. Toate. bietul Lazăr. O prescriem pentru Zoie! . aşa să fie. Plin de ifos şi ambţiii. le lăsăm lui Mitzy! . Muribundul.Pentru ce tocmai lui Sandu? Casa i-o lăsăm lui Lică! .Aurel? E prea obraznic.Vechea noastră prăvălie…? Imposibil! Soaţa plînge – Asta i-o lăsăm lui Victor. Partea asta de avere. Fanny! . îi dau foc! .Lui Oişie. Punct cu punct. mai bine. marfa noastră? Asta nu admit deloc Decât el s-o irosească. O va moşteni Oişie ! . marfa din dughiană. Cel cu monogram cu aur.Testament [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Stã sã moarã. Juvaerurile astea.Las lui Sandu.Pentru ea! – suspină Lazăr Cum zici tu. Care mi-e nepot de sânge. scos din fire.Bine! – zice muribundul Insă. ceasul şi-un inel. casa noastră… Dar femeia îi replică: .

în casa asta. Cine moare: Eu sau tu?? (Ioan Pribeagu) .Nu ! Vreau să ştiu.Ţipă la nevastă: .

Şi vizitiul zdravăn foarte. să nu ai nici o teamă. Şi după ce-şi luă de toate.‘Mânem aici. . să te culci.Mare păcat … [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] De la Adjud. Înspre Focşani. Prea Sfinte. Fir-ar al naibei el să fie! Iar Luna-n mantă de paradă Şi plină de indiferenţă. . Că n-au plecat nici marchidani. Porniră căişorii-n goană. Avu mustrări de conştiinţă… Nici nu mai vru să-şi amintească De faptu’n taina nopţii strâns. ca să se pocăiască. în tihnă. ci doar femeia Cu diligenţa spre Focşani. Făcură’n silă. Ce te-nvelesc ca o năframă. Frumoasă. cu diligenţa. o văduvioară. după ceas. S-a dus la târg cu trebuinţă. Şi s-a-ntâmplat ca-n seara-aceia. S-a dus la Rabin şi s-a plâns: Păcătuit-am greu. Bade Avrame? Întreabă Henţa cu sfială – . Vreo zece poştii. Şi tocma’n valea lui Sondroană. Ea n-ar fi vrut.Aici – răspunse vizitiul Că-s caii rupţi de oboseală. Şi-apoi. Însă. Să plece trebuia’ntr-o seară. şi pe nume Henţa. Că poţi. Din noapte vin miresme dulci. un popas. Nici boccegii. dar de departe Ţâşneau văpăi şi reverie. Ş-ascunse-n nori ca să nu vadă Ce se-ntâmplă-n diligenţă… Ajunsă-a doua zi în cetate.

Din tfilimi ţi-oi citi misterul. ca să se-ndure Cerul. Ce iartă oamenii’ntre ei. vezi că…eu mă-ntorc acasă Tot cu acelaşi vizitiu! (Ioan Pribeagu) . Se uită rabinul la sumă.Mare păcat! – a spus Rabinul Cu Dumnezeu să te împaci.Ti-am dat o mie. Rabi! Lasă… Că nu-i nici o greşeală. Şi văd că tu ai dat 1000! . Oiţa păcătoasă de-te Două bancnote a 500. tânără şi fără minte. Voi da ofrandă la săraci. Şi-i zice plin de duioşie: . Voi implora tot Sanhedrinul.Eu ţi-am pretins să dai 500. Stiu! Dar. Eu.Primesc! – răspunse ea cu sete. Si cu emoţii neştiute. Vei da şi cinci sute de lei! . simpatic şi vioi… . Şi el.Fiindu-mi frică de strigoi. Şi.

Mi-am scos. că dulcea mea comoară Ar fi dorit să mergem să mănînce. o cafea şi ea. şerveţele-mpăturite Şi ea. .Nici acum nu ştiu misterul! [Necategorisit] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Privea pe Ben Iehuda-ntr-o vitrină Şi eu eram c’un pas în urma ei… Avea un trup superb. La tot ce-i îndrugam:-Mamzel. Eu nu ştiam nici un cuvînt ivrit. de Messalină Ş-un picioruş sculptat parcă de zei. s-o înteleg… Mi-a desenat cuţit.duduie! C’o frază mai de ici. Pe masă. Să-mi depărtez din gînd melancolia. Setos de noutăţi ca orice om. Ca Julieta şi Romeo. o prăjitură. pe loc m-am lămurit: Ea nu ştia o boabă româneşte. Am înţeles. farfurioară Şi cum m-ardeau privirile-i adînce. Simţind că din priviri am înţeles-o. una: Lo! Şi cum sălta din umeri. mai de colo. Şi am plecat cu ea la’nvălmăşeală. ştrengăreşte Şi îmi zîmbea. braţ la braţ. Guriţa-i dulce nu ştia să spuie Decît o vorbuliţă. pălăria Şi i-am şoptit surâzător: Salem! M-a măsurat din cap pînă-n picioare C’o nonşalanţă ce mă-ncătuşa Şi parcă a zîmbit sau mi se pare Că mi-a şoptit candid: Bevakasa! Cum flerul niciodată nu mă-nşală Ştiam precis că o să-mi cadă în laţ. ca eu să nu stau ca un bleg Îşi însoţea cuvintele rostite Cu cîte-un mic desen. cu politeţă. Şi fericit de-această aventură Ne-am aşezat la masă-ntr-un Espresso Eu.

Mi-a desenat frumos. De-atunci îmi chinui mintea să-mi pleznească Şi nu pot dezlega acest mister: De unde a putut ea să ghicească Că sînt de meserie tapiţer? Ion Pribeagu . o friptură şi-o salată Şi am ciocnit şi un pahar de vin. Program. o canapea. Mi-a acordat o porţie de twist. pe nume Brană. Mînca cu mlădieri de porumbiţă Cu dinţişori de-un alb mărgăritar. Ş-am mai ciocnit cu ea înc’un pahar! Apoi a început să deseneze O tobă. Parfum de mosc. velour şi ametist Şi drăgălaşa mea. După aceea. femei. foarte’nfierbîntată De dans. de coca-cola şi cafea. A mai cerut ficat şi o costiţă. Iubita mea cuminte ş’adorată. orchestră mexicană. Un forspaiz. saxofon şi-un clarinet Ş-am înţeles că vrea să se distreze Şi am intrat cu ea la cabaret. ca din senin.În restaurant intrarăm şi îndată Un chelner ne-a servit.

Nici prea neagrã. I-am sorbit formele toate. Nici cãprui. Nici de Cosmos. . Braţe albe. Nici subţiri. nici prea joasã. nici amarã. Şi-am intrat cu ea în vorbã. nici prea moale. nici mititele. Nişte-îmbrãţişãri divine. douã rîndunele. Am avut o aventurã. O coniţã delicioasã. Nici prea mari. Locuinţã minunatã. Şi-am ajuns la ea acasã. Nici prea tare. Nici cu Haike nici cu Surã. Cum o sãrutam prin beznã. Nici pe nas şi nici pe gleznã. Nici de-Adam şi nici de Eva. Nici prea micã. Nici încolo.Într-o searã. dar nici prea groase. Nici prea dulce. nici deşteaptã. dar nici prea rece. pe la zece. Nici murdarã. nici puţine. nici de ciorbã. voluptoase. nici prea albã. Nici prea’naltã. Pielea-i cu miros de nalbã. Avea ochii ca doi aştri. nici frumoasã. Mi-a dat o cafea uşoarã. Ş-o sofa cu dungi banale. Nici prea multe. Ne-am plimbat vreo cinci minute. dar nici albaştri. Discutînd ca la Geneva. nici din spate. Gura dulce. Nici prea mare. Ş-a început sã se dezbrace. N-a fost cald. nici prea mare. Nici încet. nici curatã. Avea talia subţiricã. Nici din faţã. dar nici prea iute. Sînii. nici prea micã. Şi vorbind cu ea în şoaptã Nici prostuţã. Nici urîtã. nici încoace. zîmbitoare.

Nu-i nici moartã. Ori cu Haike ori cu Surã. nici ambulanţã. nici în grabã. Nici prea cald.Ce cauţi aici? – Mã întreabã. Şi stã Şmil ca un sihastru. scoate-mã din ladã. nici în prozã. dar nici subţire. Ci bãrbat-su. Nu-i nici unchi. Nici se sparge. Nici în curte. Nici pe burtã. nici cu mustaţã. fãrã sã-mi dau seama: . nici şerutul… …Şi au curs bastoane în mine. Inimioara mea pustie. Doamne. (Ion Pribeagu) . Nici prea multe. Şmil din piaţã. Şi cînd mã rugam – Prea Sfinte. Vãd nici verde. nici se crapã. nu-i nici vie Simt un fior care mã trece.Nici pe tata. Nici prea gros. Nici maşina. I-am spus.Bate cineva la uşe. nici în stradã. . nici pe spate. Ştiu c-am stat trei luni jumate. Şi aştept o aventurã. nici pe mama! Ci aştept. Nici spital. nici puţine! Restul n-are importanţã. Nici în pripã. N-am fost prost. dar nici prea rece. dar nici mãtuşe. Nici cu cioc. dar nici cuminte. nici albastru. Deodatã uşa scapã. în tot minutul. Nici în versuri. De atunci mi-e viaţa rozã. Dar cu un baston de mire.

deh. blondã. fac cunoştinţă – După cum cere uzanţa – C-o artistă în devenire. o păpuşe.S-a făcut ! Mi-l aduci la “Grand” Joi seara.Maestre. Stoicovici. Câte-un sketch sau monolog.Cât îmi ceri? – Păi. Domnu’…amicul meu Socrate. . Care îşi făcea debutul. Eu la “Teatrul Nou” cu plebea. Un cuplet ! Si ţi-l plătesc ! . Zic – cum eşti la început. Că la zece o să vie. Durma. De pe Calea Văcăreşti. Cu glăscioru-i îngeresc : . Mă ştiau mai toţi artiştii. De Herz şi eu. Fiindcă le scriam adese. Mică. Erau Kiriţescu. Preţioasă cum e ambra. Eu jucam un an de-a rândul. Într-un varieteu : Alhambra.Printre revuiştii noştri. Ei montau cu lux “di-granda” Fastului să se consacre. “Treanca fleanca mere acre”. Care cântăreau mai greu. Ei la “Cărăbuş” cu-ntregul Demimond din Bucureşti. Ai sã-mi dai numai o mie ! S-a zis Tanţa: . Şi alţi actoraşi mai mici. “Marafet bucluc” şi “Plici”. frumoaso. Într-o zi. dulce. Ei scriau pentru Tănase. Ca pe un autor en-vogue. Care m-a rugat fierbinte. fă-mi şi mie-un şlagăr. Pe la opt şi jumătate. Eu pentru Tomescu Iorgu. Tanţa ! O fetiţã.

Maestrul Ion Filifistic ! . Vreau să-mi dai şi indicaţii. Dornic m-am sacrificat !… M-am lăsat sedus de chipul Şi de farmecele ei.Domn Socrate Spirilidis. Cum să-l spun să am succes ! ˜ I-am adus chiar Joi cupletul. Dezvelea o rotunjime. Cum s-a dus mia de lei. Când îşi întorcea faţada. Cum făcea un gest cu braţul. Cu o patimă spontană. Şi-ntr-un mod inteligent. Te aştept. Cu trupşor imaculat? Şi când dracul te momeşte. c-o discuţie clară. N-o prea ajuta talentul. Ca să repetãm în voie.E un bătrânel simpatic. şi mai ales. Dulce. Cu refrenul: “Hai zdrâng-zdrâng”. Cine bate-n hol şi intră? Domn Socrate în persoană! A urmat recomandaţii : . “Vino dor la badea-n crâng”. Să-mi arate că pronunţă Poanta. Colcăind de frăgezime. Pe sofa şi decoltatã. Puţintel cam indecent. Ce puteam să fac ispitei. Cu artiştii bun amic! . Dar se completa cu trupul. După ce sfârşisem jertfa. M-a tratat cu chartreuză. Pe o melodie veche. Şi simţeam printre suspine. Ea şi-a pus un robe de chambre. cum e cantalupul. Dezvelea altă comoarã.

Mai improvizez o strofã. Şi încep să-i cânt refrenul : Hai zdrâng-zdrâng şi iar zdrâng-zdrâng. Când o să mai vrea cuplete. scot iar cupletul. Şi-n acelaşi condiţiuni ! I-am strâns mâna cu tărie.Eu timid. Ş-am plecat cântându-mi mie : Hai zdrâng-zdrâng şi iar zdrâng-zdrâng! .Minunat! – a spus Socrate Şi privind în ochii ei. Şi-mi venea de râs. Îşi deschide portmoneul. să plâng. nătâng. Tot mata să i-le faci ! Şi să stabiliţi de-acum. C-a avut dar nu mai are. Cu cenzura lui Brătianu. Domn Pavlică Brătăşanu… . Ca-ntre doi prieteni buni : Preţul să rămână acelaşi. Emoţionat.Uite ce te rog – adaugă Fiindcă Tanţei mele-i placi. Şi îmi dă mia de lei. .

Gras şi gros şi lat în spate. Dă-i cu fleici. Că din ditai mai bărbatul. ‘Nalt şi zdravăn cât un munte. Printre vile ogivale Unde.Nu ştiu dacă-această manşă E sau nu adevărată. de atâta băutură Şi mâncare. Aşa dar. Respectat de toată urbea. negreşit. muşchiuri. Şi avea domnu’ Năstase. Curge Bistriţa în vale – Locuia domnul Năstase. Să descrii entuziasmul Chefurilor din Moldova. momiţe. Nu simţea dureri. nici cu slova. Singurul remediu. şi’n cireadă Miei şi oi şi boi şi vaci. Dar se subţia la faţă. Omul s-a îmbolnăvit. Şi se petrecea. la Piatra Neamţu. Este să găsească-un tânăr Care-ar vrea să-i deie sânge. că nu poţi Nici cu vorba. Curte. nici greaţă Când mânca şi nici când bea. vie pe araci. Din ce-a fost odinioară Rămăsese jumătate. probabil. Şi necontenit slăbea. Şi-unde se trăia întocmai Ca în sânul lui Avram. care Boala i-ar putea înfrânge. . După ce-au dat sfoară’n ţară. Într-o ţară îndepărtată. C’un potop de oameni paşnici. Drept un gospodar de frunte. Că. jos cum treci de Cozla. Dar s-a întâmplat. Şi livadă. Rege şi boieri de neam.

Dup’un timp. A luat sânge de la Hunã. Cinci sute de lei. Purătul i-a dat lui Hunã. Sânge evreiesc în mine! (Ioan Pribeagu) . domnul Năstase Zdrăvenindu-se niţel. Pentru această faptă bună. A luat altă ţinută: Nu i-a mai plătit cinci sute. pe nume Hună. peşin. Îndrăzneşte şi întreabă : .Nu cumva. L-a poftit din nou pe Hună. Mi-a dat. Şi voinic. Doctorul – pe vremea ceea. Că ceva nu este cuşer. din greşeală.A venit dintr-o comună. poate.N-am greşit deloc! – răspunse. Mai puţin cu patru sute ? . Mai din vorbă’n vorbă. Transfuzându-l lui Năstase. Totuşi. Dar am socotit mai bine. observând în grabă. Sã ia sânge de la el. priveşte banii. Un ovrei cu chipul roşu. Dovedită pe deplin. Cu siringi voluminoase. iute. Hună stă. Ci i-a dat numai o sută. Terminând operaţiunea. domnul Năstase. Fiindcă am deja de-o lună.

Nu. vai de mine… Greu păcat ai săvârşit… Însă dac’mi spui cu cine. Când te-a strâns în braţe odată. ‘mbujorată. Uite – am păcătuit ! .Fie-ţi milă De un suflet păcătos. că Domnul Mă trăsneşte chiar acum! …Ş’avea flori la cingătoare. . Trup de crin îmbobocit. Că mă bate Dumnezeu! …Era’naltă şi frumoasă. Cea uşoară ca un fulg? Din Buzeşti? – Cere-mi şi viaţa Însă nu pot s-o divulg!… …Durdulie. Părinte. prea sfinte! Fără vrere M-am dat diavolului.Nu cumva ai fost cu Tanţi Din Smârdan. Să-mi fac chinul şi mai greu. Poate fi-vei mântuit. voluptoasă. Mijlocel de fată mare. Dinţii de mărgăritar… .Poate-ai fost cu Miţa Creaţa.Ai furat? întreabă popa . Numai bună de iubit… . Părul blond şi ochi de jar.Nu pot! A răspuns Arvinte. Chiar în săptămâna mare Când tot omul e smerit – Şi posteşte cu’ndurare.Vai de mine. . numai joc. Nu pot s-o divulg. hopa C’o grădină de muiere! . PĂRINTE ! La părintele Vintilă Vine-Arvinte.Nu pot s-o divulg. cam sfios Şi îi spune: . Gura dulce.SINT PĂCĂTOS. de peste drum? . Numai cântec.

Ajungând în colţ. meditează Si vii mâine. ca vântul S-a-ntâlnit cu Calistrat Care l-a’ntrebat: . Arvinte-ai fost cu Leana Care şade pe Neptun? .Prea Sfântul De păcat te-a dezlegat? .Măi.Ai simţit în vine foc! . Toată plină de păcat… . Fiindcă tot nu pot să spun… …O comoară tăinuită. Dar aflai de la Părinte Încă trei adrese noi! (Ion Pribeagu) .Bine. mai dispus. geaba’mi zgândări rana.Sfinte. -Sărut dreapta! Şi s-a dus. Toată plină de ispită. du-te. Fruct în dragoste scăldat.Încă nu! Răspunse Arvinte Foarte vesel şi vioi. Domnul să te aibe’n pază.

Ducipal cu hăţuri albe. Toate fabricate în zahăr În laboratorul lui. Dar mai am o rugăminte: Vreau să-mi scriţi cu slove roşii Numai două-trei cuvinte. L-a adus mult mai focos. .P’ăsta roibu-l iau. Iar pe jos pajişte verde Şi cu nişte floricele! .Bună ziua! Zise dânsul Vreau un cal de şocolată! . Îngeri şi purcei de lapte.Imediat! Şi’n trei minute.Da! Avem! – Şi vânzătoarea Îi arată vreo câţiva. Ş’a intrat domnul Costică Un geambaş cu ceafă lată. Şi cu stânjenei pe jos.Capşa” [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] În vitrinele lui Capşa. .S-a făcut! Şi’n trei minute. Dar am să vă rog ceva! Hamurile-aş vrea să fie Albe şi cu zdrăngănele. Iute ca o rândunică. cerbi şi pui. Ouă roşii. I-a adus calul şi scrisul. că-mi place. Scrieţi: “Să trăieşti Costică!” “Souvenir!” şi “La mulţi ani!” . Cum a vrut nenea Costică. Sunt expuse prăjituri. Mâine-i ziua mea şi fiindcă.Nu te superi domnişoară. Plec acuma la Focşani. . Lei şi urşi de şocolată Şi tot felul de figuri. .

Păi. A scos banii şi-a plătit. Fiindcă îl mănânc aici! . cu hamurile albe..Nu! Nu! Nu! – a spus Costică. . Vânzătoarea cu lipici – .Mulţumesc! – A spus geambaşul Cu un gest cavaleresc – Şi-acum spune-mi turturico. Pajiştea cu stânjenei. Radios şi fericit. Ş’admirându-l încă-odată. În total: şaizeci de lei! .Minunat! Ş’a spus în gându-i. ca să plătesc! .Vi-l împachetez? – întreabă. Suvenirul şi urarea. Cât costã.

scaune. Şi ochii negri. O nimfă mi-a trimis în cale. Şi-n sân ascunşi doi trandafiri. Pe Cincinat. Ş-a apărut de Minulescu. Nu mai eram un oarecare. . Plimbându-mi visul pe Lipscani. Şi într-o Sâmbătă. Cu redingotă şi cu cloc – Venea în timpul săptămânii. C-avea cosiţă în inele. M-am cunoscut cu o fetiţă. tânăr. Redacţia era în centru.Prin anul nouă sute nouă. Biroul. Plutind în sferele senine. pe Efitimiu. Cam de vreo douăzeci de ani. Şi până Lunea care vine. Şi mi-a şoptit: . Directorul – un om politic. Mi-închipuiam că-n toată ţara. Aşa că. Redacţia era închisă. Îl cunoscusem pe Gîrleanu. cu speranţe. pe seară. De-acest potop de fericiri. Şi alte cercuri literare. când apărea revista. Văzând – directorul revistei – Că am talent de pamfletar. “Romanţe pentru mai târziu”. Şi cheile erau la mine. Veneam la clubul “Lumea Nouă”. Guriţa roşie şi mică. plini de foc. De joi. Însă Duminica. deloc. De parcă Dumnezeu din ceruri. Maculaturi ş-o canapea. dulapul.Ionică na ! Nici nu-mi mai încăpeam în piele. Vrând dorurile a-mi înfrâna. O cameră – unde-încăpea. Nu-i altul mai grozav ca mine. M-a angajat ca secretar. Fără să steie mult pe gânduri.

Şi când fu gata de plecare. Şi ea cu nudul la vedere. Tu nu ştii singur ce să faci. la “Clasic” – Un film cu Eva şi Adam – O vorbă n-am scos pe-ntuneric.Mi-e verişoară Venită-aseară din Galaţi… A scotocit printre saltare. Am invitat-o ca să vadă. turbulente. Directorul. A fost şi verişoara mea ! Ion Pribeagu . Privind-o a şoptit: . Ionică.Scuzaţi ! Iar eu am spus : .Să nu fii supărat. Ci doar prin mâini ne-nţelegeam. pe la zece. Şi dimineaţa. Înghirlandate în rondele. Prinţesa visurilor mele. Târziu. În cameră. într-o poemă. Deodată a bătut în uşă Directorul ! O catastrofă ! În clipe de-astea. Redacţia unde lucrez. Insă aş vrea să-ţi spun ceva: Acum trei luni fetiţa asta. Sau cât mai grabnic să te-mbraci? Şi s-a-ntâmplat cum se întâmplă Când n-ai un pic de prevedere: Eu numa-n pantalon şi guler. S-ascunzi după birou fetiţa. printre săruturi. M-a tras de-o parte şi mi-a zis : .Că tot privindu-i mi-era frică Să nu pleznesc de atât noroc ! Ne-am dus la cinema. Când vream să-i mai dedic o strofă. Am proclamat-o. ca după miezul nopţii. A scos grăbit un manuscris. Ca un autentic amorez. galant din fire.