P. 1
Ion Pribeagul

Ion Pribeagul

|Views: 400|Likes:
Published by Horga Dorel

More info:

Published by: Horga Dorel on Nov 05, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as XLS, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/18/2013

pdf

text

original

Sami, funcţionar de bancã Şi cu creştere aleasã A fost invitat la Natan Şi nevastã-sa, la masã

Tânăr, c-o înfăţişare Ce te bagã în răcori, N-a venit cu mâna goală, Ci cu un buchet de flori.

Doamna, foarte încântată, Dup’un an de măritiş, A servit coniac, salatã Şi apoi ghefilte fiş.

Sami a mâncat cu poftă, Şi c-un sentiment firesc, A-ntrebat-o pe Şoşana: - Doamnã, pot sã îndrăznesc? - Vai de mine, Domnu’ Sami – Zise ea, înviorată – Ca la dumneata acasă. …Şi i-a dat înc-o bucată. A urmat fripturi, kighel, Vin de la Ierusalaim, Şi-ntr-o caldă atmosferă, Au ciocnit cu toţi “lehaim!”.

Cum petrecerea se-ntinse, Natan l-a rugat, apoi: - Ce să te mai duci acasă, E departe, dormi la noi! Tocmai când erau mai veseli, A venit un amploiat, Şi pe Natan, de urgenţă, La direcţie, l-a chemat.

- Nu-i nimic, mă-ntorc îndată

Maximum o oră-două. Voi, mai staţi, fiindcă în casă Nici nu ninge, nici nu plouă. Şi-a plecat, şi vremea trece, Când nici n-ai băgat de seamă, Îmbrăcând întreg oraşul Într-o magică năframă. După ce-au vorbit de toate, Într-o ambianţă dulce, I s-a năzărit Şoşanei C-ar fi timpul să se culce. I-a făcut, în grabă, patul Pe sapaua de atlas, A făcut “lampa mai mică” Şi sub glass-wand s-a retras. Prin lumina roz, discretă, Care dincolo apare, Sami vede-o siluetă Scumpã şi turburătoare. A-nceput sã se dezbrace, A pus rochia de-o parte, Ce frumoasă-i în desso-uri, Numai glass-wandu-i desparte. Când alături c-o femeie Şi bărbat-su e plecat, Fără vrere-ţi trec prin minte, Numai gânduri de păcat. Ş-a mai scos şi cămăşuţa, Rămânând ca o statuie Capodoperã celebrã, Cum în lume alta nu e. Pãrul, despletit pe umeri, Sânii ca ai Sulamitei, Chiar de-ai fi mai sfânt ca Papa, Nu poţi rezista ispitei. Sami, năucit de farmec, Şi c-un sentiment firesc,

A-ntrebat, discret, prin glass-wand: - Doamnã, pot sã îndrăznesc?

- Vai de mine, Domnu’ Sami – A răspuns ea, ştrengăreşte – Ca la dumneata acasă! Îndrăzneşte! Şi, deodată, Domnul Sami, Din sapa s-a smuls, furiş Şi şi-a luat înc-o bucată Din bufet, ghefilte fiş.

obrajii mei Şmilică se uita zîmbind la mine. un twist. Cînd vîntul se juca în părul ei. Şi o iubeau pe Mimy doi şcolari. Iar eu rămas-am tot boem nebun. Ce sufletul atîta vreme strîns-a. nimic. stofe şi umbrele. Cum n-aveam de ascuns nimic. Smilică se uita zîmbind la mine. Şi-a comandat la pictor un portret. Să vezi cum eu mă uit zîmbind la tine. Şi-au luat şi o maşină.Şmilică [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Mimy. o splendoare. Dar într-o zi. răpit de chipul ei frumos. Şmilică se uita zîmbind la mine. Să nu scape prilejul fericit. Cu cele mai moderne automate. Ea la volan. Ca om de-afaceri mari şi cu bănet. . Îndrăgostit de Mimy şi de stele. şi eu cu el. Şi-mi mîngîiau cu drag. Smilică-mbogăţit. Ş-adesea. în spate. Un stih ţesut din lacrimi şi suspine Şi-împleteam iubirea-ntr-un sonet. Adică eu. Şmilică se uita zîmbind la mine. ş-amicul meu Smilică. Sau cînd îi recitam un vers duios. apucînd un drum mai bun. Ş-ades’mă invitau la o plimbare. O cere pe Mimy-n căsătorie. Pe care şi l-a pus în dormitor. Şi-i spuse: “Draga mea cu flori în plete Cînd eu voi fi plecat în ţări străine Tu vei privi tabloul din perete. C-un norocos bilet de loterie. De-i fîlfîiau şuviţele blondine. Îi sărutam mînuţele feline. În artă devenind cunoscător. cînd îi închinam discret. mătăsuri. Bazar. nevinovat. Şi îmbătat de formele-i virgine Dansam cu ea. Şmilică. avea păr blond şi ochi ştrengari Ş-avea guriţa roşie şi mică. Şi cînd.

Ţineam la el ca la un bun amic. Şmilică se uita zîmbind la mine. Convinsă de iubirea mea nebună. Mergeam la Cazino de obicei. Pe cînd Smilică-al ei. Eu mă uitam zîmbind la gura ei. Şi-ntr-un amurg cu aur poleit. La baruri cu orchestre argentine. Iar din tablou. Mi-a dăruit comorile-i divine. M-au invitat la ei de Revelion. într-un cadru parfumat. De-a pururi urmărit de ghinion. Şi soarta ne-a fixat din nou alături Picioru-mi se-nfrăţise cu al ei. Ş-acolo. Şmilică se uita zîmbind la mine. Dar cred că mult mai mult. Şmilică se uita zîmbind la mine. (Ion Pribeagu) . lipsea de-o lună. Un ghinion ce nu poţi să-l înlături. ţineam la dînsa. Şi cum vorbeam de dragoste tustrei. deasupra atîrnat. Mimy-n budoaru-i m-a primit. Încît simţeam că-mi curge foc prin vine.

Vai Georgică.Apeciere George-i negustor de firmă Şi are o prăvălie „chic” Cumpără şi vinde mărfuri Blănuri. stofe. unde nu se poate spune. Cum e-ndrăgostit de Lily O fetiţă foarte fină Iară nunta-i hotărâtă Numai peste-o săptămână George a devenit vulcanic Şi e plin de nerăbdare Fiindcă Lily e o păpuşă Blondă şi fermecătoare... Porţelanuri şi covoare. mozaic. picorul mic Cum să nu te-apuce dracii Lângă ea când stai un pic? De aia poate astăzi. mă tulburi Prea mă strângi şi prea mă pipăi Fii cuminte. Şi gândindu-se la glasu-i Ca un zvon divin de harfă Îşi şopteşte încins de doruri: . după miros. ai răbdare .Faină marfă.spuse Lily Ştiu ce lungă orice clipă-i Stăpâneşte-te. . bună marfă! Sâni frumoşi şi braţe durde Pulpe dulci. George Când a prins-o-n odăiţă A pupat-o plin de pofte Şi pe ochi şi pe guriţă Şi strângându-i trupu-n braţe Plin de voluptăţi nebune A alunecat cu mâna. Chihlimbar şi abanos Şi orice marfă preţuieşte După ochi.

toată e a ta.Mai ales şi nu uita Că peste o săptămână. Toată.Asta-i marfă care poate Să mai stea o săptămână? . George îşi miroase palma Şi apoi discret îngână .

Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Sunt mare cât un năpârstoc Şi poţi să mă măsori cu cotul. De sunt urât şi nătăfleţ Şi n-am nici muşchi. Din loje nu mai văd de loc Şi în tramvai mă pierd cu totul Şi aşa cum sunt un fleculeţ Încât mă poţi în palmă ţine Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! . Toate femeile m-adoră. Am păr în nas şi în urechi Şi aduc puţin cu Brahmaputra Mi-e capul bleg şi lătăreţ. Picioarele: două prăjine.Poezii impertinente Ion Pribeagu Autoprotret Ca un savant din vremuri vechi Îmi plimb prin cafenele mutra. nici intestine. Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Deşi sunt tont şi fonf şi slut Şi am o mască incoloră De cimpazeu sau de mamut.

Mă oglindesc şi-n mod glumeţ Mă felicit şi-mi zic în minte Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! În fine sunt un specimen Cum nu-i al doilea sub soare Port pijama şi port joben Şi bătături port la picioare De n-am la Academie jilţ Şi n-am smaralde sau rubine Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! . Urmat de membrele-mi confuze.Sunt ştirb şi tâmp şi am pistrui Şi o aluniţă imbecilă În loc de nas am un cucui Şi-s cocârjat ca o gorilă N-am simpatii şi n-am dispreţ Şi n-am nici maniere fine Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Am trupul plin de vânătăi Şi pe chelie fire creţe Şi am luat chiar premiul întâi La un concurs de fumuseţe. Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Când intru în baie voluptos. nici şolduri pline. Mă simt atâta de frumos De parcă aş fi ales de muze. Şi dacă n-am profil semeţ Nici umeri laţi.

Cum stătea el într-o seară Printre raţe şi gânsaci Intră Avram în prăvălie Şi-l întreabă: . Pleacă apoi. că-i pare scumpă Şi eu stau ca un tembel . . o miroase Şi mi-o pipăie un ceas.La??? Sus.Dragă. Găinuşe şi răţuşte Câte-un puişor de-un kil De voiai o gâscă grasă N-o găseai decât la Smil. tocmai ca la tine Şi la mine e la fel.Nu. după Vreo găină. O ia în mână. eu n-am păsări tăiate Spuse Avram cu îngândurat Însă. vezi.. un boboc.. eu am acasă Trei fete de măritat. pe Văcăreşti.Ce mai faci? Ce să fac? E criză mare Şi vânzare nu-i deloc Chiar de-mi vine. pe dreapta Lîngă cârciuma lui State Avea Smil o prăvălie Şi vindea păsări tăiate. o întoarce O apropie de nas O suceşte. unul.Cum la fel e şi la tine? Zice Smil cu răutate Ai şi tu o prăvălie Unde vinzi păsări tăiate? . .

De departe Cu un sfânt poţi să-l asemeni Când cu dragoste împarte Pilde bune între oameni. Nalt e popa.Patriarhal Fâlfâiri de boare roze Se strecoară în infinit Când pe drumuri sure trece Popa Neacşu obosit. Urcă popa spre colină Răsfirându-şi barba-n vânt Vesel c-a-mpărţit lumină Şi iubire pe pământ. Când să intre în curticică Preoteasa în trei cuvinte Îl întâmpină smerită Bine ai venit părinte! Să trăieşti! Îi spune dânsul Luminat de-a lunii rază Şi trudit de-atâtea slujbe Popa-n jilţul lui se-aşează .Ce pot eu să spun părinte? S răspuns în grabă ea Facem cum vrei tu prea sfinte Şi pe urmă vom mânca! .Ce zici coană preoteasă Hai părerea să ne-o dăm: Vrei să stăm întâi la masă Şi apoi să ne culcăm? .

De unde aţi cumpărat? Din înaltul plin de boare rece, Curg serpentine de carmin Şi un domn – că-i zicem Toma – trece Pe bulevardul Bolintin. În urma lui, cu doi-trei motri Cu pasul rar şi săltăreţ Venea Manole zis al Petrei Cu nasu-n vânt, cu părul creţ Şi cum trecea prin filieră Şi parc şi oameni şi decor Lui Toma-i scapă-n atmosferă Un pârţ urât mirositor. Un aer greu, de neft, de varză, Ce-i intră în nori, în gât, în oase Şi împrăştie, până să se piarză Suspecte gaze puturoase. Manole adulmecând aroma Ce întreaga-i fiinţă îi ispiteşte Aleasrgă iute după Toma Şi-l opreşte: - Scuza-ţi, vă rog - a spus Manole Vibrând cu vocea-i ca o strună Dar, unde aţi cumpărat fasole De-o calitate aşa de bună?

Boul şi Măgarul Pe pajiştea scăldată în bronz şi soare Pe drumul dintre Zlata şi Cahul, Venea un bou voinic şi mare Şi era ferice şi sătul Dinspre hârtoape pe hăul de lumină, Umbrind cu trupu-i schilav tot platoul, Un biet măgar, venind înspre colină Se întâlneşte nas în nas cu boul. - Ce-i cu tine mutră pirpirie, Întreabă boul. Ce mai este nou? Şi i-a răspuns măgarul: - Ce să fie? Deocamdată-i rău stimate bou. De când mă ştiu, mă lupt cu disperarea Într-una stors de vlagă, fără rost, Stăpânii mă tot bat de-mi rup spinarea Şi în urmă, mai descoperă că-s prost. Şi uite aşa îmi târâi biata humă, Şi-mi deapăn visul, trudnic şi plăpând De jalea mea toţi oamenii îşi fac glumă Şi rabd şi tac şi-a pururea flămând. - Sărmane măgar, ce soartă imbecilă... Hai vino-ncoa, căci am porumb şi mei Şi grâu... îngână boul plin de milă Hai vin-o şi mănâncă tot ce vrei! Te va servi, pe întinsul de verdeaţă Cu fân mirositor crescut pe dreapta Cu apa de izvor, cu iarba creaţă, Chiar vaca, drăgălaşa mea nevastă. Într-adevăr, în liniştea opacă Măgarul s-a-ndopat cu frenezie, Apoi privind cu ochi tâmpiţi la vacă Îşi spuse în gând: - Ce vacă durdulie! Ce languroşi sunt ochii ei ... cum zburdă

Cu coapsele şi sufletu-mi adapă Ce fină e, ce nostimă şi durdă Încât parol că-mi lasă gura apă! Şi întocmai ca un frate din Granada I-a sărutat copita să-i complacă, Ea îi zâmbi, făcând-şi vânt cu coada Şi el ca un măgar s-a dat la vacă. Când se întoarce boul pe coline, Văzând şi el ce coarne mari purta. MORALA: Când eşti bou, ia seama bine Să nu chemi măgari la masa ta.

Are braţe de zăpadă Trup felin. . plini de păcate De te bagă-n draci. Ocupat peste măsură Cu afaceri o grămadă Vine în fiecare miercuri Pe la draga lui s-o vadă. Dar să fie în nota vremii Într-o lume capricioasă Şi-a luat – că aşa e moda Şi-o amantă delicioasă. nu alta! I-a luat garsonieră La ciclop. să se impună Şi-imai dă de cheltuială Două mii de lei pe lună. sculptat cu dalta Şi doi ochi. Nu ştiu dacă-i din Calcutta Uruguay sau Britreia Ştiu atât că e frumoasă Şi o cheamă Salomeia.Bossa Nova Gică-i director de bancă Om cu faimă în lumea mare Are vilă şi maşină Şi-o soţie încântătoare.

îi spune Rabinul cu ochii dulci Noaptea când soseşti acasă Şi ai vrea ca să te culci Să te ţii întodeauna De povaţa mea înţeleaptă Să te urci pe partea stângă Şi cobori pe partea dreaptă. . Dacă faci aşa şi totul Cu stricteţe şi păzit Poţi fără grijă. Sunt un om nenorocit” Rifca mea-i atât de dulce Şi are atâta sexapeal Că nu trece un an şireata Îmi trânteşte un copil Am vreo zece să-mi trăiască Toţi sunt sănătoşi ca tunul Şi-mi sunt dragi dar ce nevoie-i Să-mi mai nască unul? Şi-am venit la tine Rabi Dă-mi un leac să-mi folosească Poate Dumnezeu pe Rifca De copii s-o izbăvească. Au trecut trei luni sau şapte Sau chiar opt să fi trecut Şi la Rabin într-o vineri Intră Aizic abătut.Popasul lui Aizic Tirr La înţeleptul Rabi Mendel Vine Aizic Tirr smerit Şi îi spune:”Raşi dragă. Şi mâhnit şi neferice . Rifca De copii s-a lecuit.Uite ce-ai să faci.

Dacă ai poposit l amijloc Ca un pusnic în câmpii Aizic Tirr Du-te la dracu Cum vrei să nu faci copii? . zice: . întreabă Rabi Scărpinându-se în nas – Nu cumva trecând pe acolo Ai făcut un mic popas? .nu cumva întreabă Rabi Cu un surâs ce-i schimbă faţa Ai uita ce-am spus sau poate Mi-ai nesocotit povaţa? . iar mie Mi-a fost chinul inutil Fiindcă uite azi noaptea Rifca Mi-a născut iar un copil. .Un popas? Făcui desigur Deh.Rabi.Dar ia spune. . n-a fost leacul bun. ca omul! Ce să fac? Parcă poţi să treci pe acolo Să nu poposeşti un pic? .Ochi-i galeşi multe spun Şi plângând aproape.Vai de mine! Exclamă Aizic După vorba ta înţeleaptă M-am urcat pe partea stângă Şi-am coborât pe cea dreaptă.Văd că na-i pătruns povaţa-mi Zice Rabi plin de fiori Nu ţi-am spus să urci pe stânga Şipe dreapta să cabori. N-a fost leacul bun.

noi putem să vă-nsoţim . Harul domnului de-a pururi Scaldă în sfânta psalmodie Chipurile lor suave Pline de cucernicie Într-atât de cufundate Maicile prea cuvioase Că nici n-au băgat de seamă Că a trecut de ora opt. la mănăstire.Cu plăcere şi evlavie Celui Veşnic mulţumim! . Vorbele pieriră risipindu-se ca fumul Dar de-odat se opriră Nu cumva greşt-au drumul Parcă alta e şoseaua spre lăcaşul mântuirii Nici o casă nu se vede şi nici turla mănăstirii Nu mai ştiu ce să mai facă Să se oprească în zăvoi? Să mai meargă înainte? Sau să meargă înapoi? N-o să lase la anaghie două maici fără ajutor Însă Dumnezeu e mare şi a toate îndurător Şi în timp ce implorează milostenia Sfintei Vineri Ca prin farmec apărură chiar în urm alor doi tineri.De ne daţi îngăduire.Da pe-acolo trecem Însă noi ne ducem mai departe . .Şi luna a închis un ochi Soarele îmbracă în aur Şi în păienjeniş de fire Tot întinsl care duce La Costeşti.Mergeţi înspre mănăstire? A întrebat o maică aparte . Două tinere măicuţe În sutane lungi şi grele Trec pe drumul plin de soare De nisip şipietricele.

! .Ba al meu dragă Varvară Ştie încă foarte bine. Restul nu interesează Doar o voce sub copac Îngânat-a:Iartă-i Doamne Iartă-i că nu ştiu ce fac. Tot mergând de ele aproape Sângele a început să fiarbă Şi alăturea ici. Iar Eulampia de alături A răspuns printre suspine . Iarbă verde mătăsoasă Ce te-ndeamnă şi te cheamă Şi-un crâmpei de sare albastră S-a întins ca o năframă.. colo. Până le-au convins în fine Plâns-au ele mai mult de-un ceas Pentru odihnă ar fi mai bine Ca să facă un mic popas. de Raiul sfânt Şi despre iertarea celor Păcătoşi de pe pământ.Şi-au pornit în grupă tuspatru Pe şosea încetinel Panait la braţ c-o maică Şi cealaltă cu Ionel. Le-a vorbit de Magdalena De Infern. câte-un păătuf de iarbă. Şi s-au aşezat pe iarbă Pe când luna ce-i privea Prevăzând ce-o să urmeze A închis un ochi şi ea.

suferindă Că nu e nimeni s-. Când somnul încerca s-o prindă Mimi cu corpu-nvăpăiat Privindu-şi formele în oglindă Ofta cu jale. În negre nopţi de insomnie Mimi cu suflet tulburat Să uite dorul ce-o sfăşie Şi dragostea –i atât de vie În camera trandafirie Privea protretul lui pictat Şi căţeluşul stă în pat. A vrut un moş cam reumatic S-o ia cu el într-un palat Şi s-o iubească singuratic Dar ea cu ochii de jăratic Gândind la tipul ei simpatic Dintr-un cuvânt l-a refuzat Şi căţeluşul stă în pat.Şi căţeluşa stă în pat Mimi are o fată blondă Vea ochi mari şi păr buclat Un sân superb. o pulpă rotundă Şi avea şi-o fire vagabondă Şi ca oricare demimondă Avea un căţeliş buclat. Sprinţară ca o căprioară Mimi iubise un băiat Şi într-un amurg de primăvară Simţind că focul o înfioară I-a dat tot visul de fecioară Dar el se vede că a uitat Şi căţeluşul stă în pat. Şi-n cuibul ei de curtezană Veneau priteni pe-noptat .o surprindă Şi căşeluşul stă în pat.

Veneau fecioare şi cucoane În buduaru-i parfumat Şi ca să uite de canoane Fumau haşiş. Din mirt să-ţi cânt: romanţa vieţii Şi ochii tăi senini şi mari Să sorb nectarul tinereţii Sub streşini de mărgăritar.. Din flori să-ţi împetesc cunună Aş vrea din flori să-ţi împletesc cunună Pe strat de crini să mă inspir Să-ţi cânt în nopţşile cu lună Pe o pajişte cu trandafiri. Pe braţele de nuferi albi Înfăşura-voi cu alint Bujori şi stânjenei şi nalbe ..Şi beau ermuth. coniac. fumau havane Şi apoi ??? băietane Cădeau lascive în păcat Şi căţeluşul stă în pat. Ţi-oi pune dali în cosiţe Şi orhidee înnourate Pe frunte flori de lămâiţă Pe umeri şipe sân muşcate. cinzeacă Şezând pe sofaua egipteană Sau pe divanul fermecat Şi căţeluşul stă în pat. Amurgul depăna-n tăcere Al vremei cer. argintat Şi trandafiri mureau în sere Iar Azorel visa-n tăcere Şi îi plăcea să lingă miere În salonaşul crenelat Şi zi şi noapte sta în pat.

Ţi-oi atârna pe şold lalelel ??? şi „Nu mă uita” Ca toate gândurile mele Să guste din gura ta.Şi chiparoase de argint. Uitând de doruri şi regrete Şi prinşi de-ai dragostei fiori Avea-vom crioni şi violete Şi poate şi un copil Din flori... În prag voi presăra din verme În ritmul versului sărac Imaculate crizanteme Şi sângerânde flori de mac.. Din siclamene şi cicoare Ţi-oi împleti un cuib boem S-adormi pe cuib de lăcrămioare Cu gândul la acest poem. .

Că a iubit în tinereţe Un nepot a lui Ştirbei Şi cum neamul lui fu contra S-a-mpuşşcat din cauza ei. o închipuire Că veneau sin alte oraşe Grup de tineri să o vadă. Nu avea vecini. niciodată. nici neamuri Şi cu taina ei în gând La biserică în duminici Seducea din când în gând.Nu ştiu în parte a ţării Mi se pare că-n Gheorgheni Locuia o bătrânică De vreo şaptezeci de ani. o minune Un tablou. Se spunea că ar fi odrasla Unui mare bogătaş Care avusese întinderi Şi în Vlaşca şi în Iaş Şi frumoasă. O ştia tot târgul. Ea atunci – chiar la mormântu-i A jurat că-n viaţa toată n-o să se mărite pururi cât trăi-va. Iară anii trec ca vântul Goana vremii n-are leac . I-a rămas ceva avere Acareturi de moşeancă Şi din moşioară banii Care îi ţinea la bancă. deşi Foarte rar ieşea din casă Şi trăia în oraş departe Singurică şi retrasă.

Să mă strângă lung în braţe Tot aşa ca pe-o ţărancă Şi am să-i dau o recompensă Că am bani destui la bancă. Cărui i-a vorbit cu milă Şi îndurarea celui sfânt Despre buna învoire Între oameni şi pământ. Într-o zi pe poapa Neacşa l-a poftit la ea acasă Să-i destăinuiască chinul Care sufletu-i apasă.Prea sfinţia ta. încet. Popa milostiv să scape Bietu-i suflet păcătos I-a trimis un om din piaţă Un hamal foarte vânjos. . mă iartă Că grăi-voi cu păcat Dar în viaţa mea pustie N-am ştiu ce e bărbat.Şi încet. . Nu vreau să ajung în slava Din cereasca Lui grădină Fără nici o îmbrăţişare Şi în vârstă şi virgină. trecuta Peste jumătate de veac. Ca o umbră selenară Îşi târăşte paşii grei N-a rămas nimic din nuriii Şi din frumuseţea ei. Caută-mi un om din gloată Şi trimite-mi-l încoace Cu fiinţa mea să facă Tot ce vrea şi tot ce-i place.

Mai cu seamă despre pilda Cuvioasei Paraschieva „Cine pe semeni ajută răsplătit pe dată fi-va”! S-a rugat de acela care Stă cu îngerul la masă Să gonească necuratul Dintr-o fiinţă păcătoasă. . A intrat popa în sală S-a uita prin încăperi Bărbatul era acolo Dar femeia nicăieri. . Chiar a doua zi dimineaţă Popa Neacşa s-a îndreptat Înspre casa bătrânească s-o dezlege de păcat.nu ştii unde-i baba care Care stă de-atâţia anii ? . Şi s-a dus să izbăvească A ispitelor furtună Foarte mulţumit că astăzi A făcut o faptă bună.Păi s-a dus din nou la bancă Să mai scoată nişte bani.

dar tata – zise domnul Care-i mai bătrân ca mine E asigurat aicea De un deceniu şi mai bine.Aş dori – se adresează Funcţionarului din faţă Ca să fac asigurare Cum m-am hotărât pe viaţă? Funcţionarul. . . cu ochelari de soare. .Dan Beşleagă. măsurându-l Cu minuţiozitate Slab.Nu se poate! Eşti slăbuţ. . Iei un formular cu timbru Şi îl completaţi acasă Şi veniţi cu tata aicea Marţi sau miercuri dimineaţă.Cum îl cheamă? . cu ochelari şi vârstnic În răspunse: . Dan Beşleagă? Da! Se află Însă în comformitate Trebuie îndeplinită Încă o formalitate.Vesela Familie Într-o zi la societatea „Pheonix” de asigurare a intrat un domn în vârstă slab. .Da.Dan Beşleagă? Un moment Ca să văd în fişe dacă Nu-i vreun inconvenient. vedere scurtă Ai şi semne de vărsat Nu întruneşti anume puncte Ca săă fii asigurat.

Cum.??? ??? Cu nepoţi şi cu nepoate Toţi la nunta lui bunicu . bunicul se însoară? Asta-i culmea! Pe toţi sfinţii .Se însoară! Da! Cu toate Că sunt contra lui părinţii! .

Cred că nu importă urbea Dacă-i Râmnic sau Focşani Totul e că eu pe-atuncea Avea optusprezece ani.Asta zic şi eu noroc Într-atât ne-mbată viaţa Cu iluzii şi strădanii Că nici nu băgăm de seamă Cât de repede trec anii. Singurul loc mai vesel Al oraşului stindard Era varietul Filip Un şantan de bulevard. oborul. Şi-n oraşul plin de crâşme Şi cu centrul plin de praf Nu era nici un teatru Şi nici cinematograf. După ărogramul artistic Chefuiau cu curtezana La conac sau la moşia Monteoru sau Grăjdana. Cum sosea vreo vampă „bine” Năvălea protipendada Conu Bubi. Fiindcă atunci patronul Numere de-atracţie noi Balerine apetisante Chiar şi cântăreţi de soi. conu Nicu Şi luat cu asalt naiada. ??? ??? Pompieri. Pe când noi făuritorii . gata Şi vreo două cafnele.

Însă cine dintr-ai noştri Din pleiada cunoscută Îşi putea permite luxul Ca să-i dea divei o sută? Şi atunci Aurel propuse O ideeie salvatoare: Să putem strânge o sută Punem 5 lei fiecare. Şi jucăm la loterie Înodăm frumos batista . Într-o seară. tot la Filip Debutase o actoriţă Cu trup zvelt şi ochi şăgalnici Şi cu fragă de guriţă. sorbind-o C-o cafea sau cu o bere. Şi cum se zvonise o şoaptă Pe la Kraus La cafenea Că deţi dai o stă în mână Poţi ca să petreci cu ea. Noi. în grupe Şi ne ameţea cu-n cântec: „Vin la Tanţa să te pupe” Avea părul spic de aur Braţe. Fermeca în potop de aplauze Pe bărbaţii toţi. albe subţirele Picioruşe crizanteme Care te chemau spre ele.De poeme şi himere O priveam cu jind. ştregari voioşi şi timeri Nici o taină nu ne scapă O doream şi tuturora Ne lăsase gura apă.

dragul meu. Ştiu. c-un buchet de violete Şi-n ţinută elegantă i-am palmat în mână suta Şi ea.Spune-mi. că înălţat-am Mulţumiri lui Dumnezeu Pentru marea fericire Ce-a căzut pe capul meu. prieten Cum pentru o desfătare Ce ai petrecut cu mine D-ai o sută aşa de mare? Eşti agricultor? Ai rente? Sau bancher cu acursale? Fiindcă ştiu din auzite Că poeţii n-au parale. a depus-o în geantă. . Nicx astăzi nu ţtiu Nici când a trecut minuta Nici cum m-a bătut norocul Ca să-mi iasă mie suta. Într-atât a înduioşat-o Versul meu înaripat Că frumoasa Mesalină Cu glas dulce m-a întrebat: . atâta. Zis-făcut. Restul: cuib de poezie Vis şi voluptăţi divine Care le-au descris şi alţii Maul mai bine decât mine.Şi cine câştigă suta Ăla merge cu artista. Pot s-adaug amănuntul Că înrâuirt de stele I-am compus în versuri tandre Un sonet şi trei rondele.

. că eşti cel mai simpatic Dintre ceilalţi curtezani Mai ales că scrii şi versuri De la tine nu i-au bani.. .Vai.Îmbăta de-accentu-i sincer Ca să nu stric feeria I-am destăinuit de-a capo Cum a fost cu loteria. nu se poate! Şi strângându-mă în braţe Mi-a şoptit cu voluptate: Tu. a psus ea drăgăstoasă Nnu se poate. Când văzui că umblă în geantă Am simţit în vine foc Şi mi-am zis: Slăvit fi Doamne Asta zic şi eu noroc! Şi cu graţie felină Şi-un surâs descris de zei Iar m-a îmbrăţişat cu patos Şi mi-a înapoiat: 5 lei..

. sunt neferictă Iarăşi am rămas gravidă. dar am copii vreo şapte Fete mici şi băieţei Numai cel de sus mă ştie Cât de greu o duc cu ei.Uite ce-ai să faci femeie: Mâine dis-de-dimineaţă Mergi şi-ţi târguieşti o oală Cât mai mare de la piaţă Iar târziu când vraja firei Te învăluie domoală Toată noapte. De se-apropie sortitul Pentru clipa de noroc Tu picioarele din oală Nu le scoţi deloc. deloc! Dacă asculţi povaţa asta .Greu femei. să mă scape. nu se poate Firii să vă împotriviţi Chiar şi în Scriptură zice: „Creşteţi şi vă înmulţiţi” .Rabi. toată noaptea Ţi picioarele în oală.Tot una e Rifca a venit la Rabi Şi e plină de obidă: . Dă-mi un sfat că tu eşti ţadic Eşti un Dumnezeu aproape Sau citeşte-mi un psalm şi roagă-l Să mă scape. Rabinul deschide o carte Murmură o rugăciune Şi cu ochii către ceruri Se înclină şi-apoi spune: .Da.

.cum se poate! Îţi spusesem.. picioarele amândouă Să le ţii într-o oală mare! . Opt luni au trecut degrabă Sau chiar nouă mi se pare Şi într-o zi venind la Rabi Rifca. Când te-oi duce la culcare Tu. nu se poate Să rămâi însărcinată.Păi. dar cu burtă mare. uită-te la mine Iarăşi am rămas gravidă. . .. cinstite Rabi Zice ea cu mult lipici n-am găsit o oală mare Şi am luat două mai mici.Care-i binecuvântată Nu se poate.Nu mi-a folosit povaţa Zise ea foarte timidă Fiincă. să vezi.

Nu e nimeni cuconiţă Să te vadă. doar o clipă Pe pulpiţa dumitale Zâna roşie ca focul Şi cu buze însângerate A răspuns: . puţin mai sus! Se ruga mieros şi lacom . nu se poate! . că primeşte Grecu e robit de farmec Iară zâna foarte fin A săltat în sus rochiţa Puţintel.Nu ţi-e ruşine? Vai de mine.. dulci şi dolofane.Ce frumoasă eşti coniţă! Lei. Iane Mai acum o săptămână Voiaja c-o cuconiţă Mai frumoasă ca o zână. Pulpe roze..Omnicist În expres un tânăr. Ah puţin. câte puţin. vede Iane Cum în lume. să te ştie Cum ai ridica rochiţa Şi-am pus mâna iei o mie! Zâna strânsă-n faldul rochii Se mlădie ştregăreşte Şi îi face semn cu ochii Că primeşte. multe nu-s Durde. o mie aş da acuma Dacă m-ai lăsa agale Să pui mâna. Grecul adirându-i chipul Feciorelnic şi cosiţa N-a răbdat ca să nu-i spuie .

nu.Nu. nu pune mâna .Gata-i îi vorbeşte zâna Rochia-i peste sânii mei Hai degrabă pune mâna Pune mâna unde vrei! . nu! Răspunse Iane C-a rămas perplexă zâna Grecul. . mai sus. om cinstit rămâne N-are bani.Şi o sorbea cu ochii duşi Încă puţintel coniţă Puţintel mai sus.

Mare Paznic Pestea-a Raiului fântână Plictisit de-atâtea veacuri Să tot stea cu cheia în mână Într-o zi s-a dus la Domnul Prea supus şi prea smerit Şi îngenunchind în faţă-i Petru astfel i-a grăit: . Ajungând în capitală Fercheş. Şi la „Compescaria” într-una Bea „Segarcea” şi „Crăcană” Toată lumea a ţinut-o Numai în chefuri şi-n antren Vizitând seară de seară „Pescăruş” şi „Monn Jarden” Că îmbătat de-atâta farmec Şi de patimi juvenile Şi-a întârziat concediul Cu vreo trei ori patru zile .. ia-ţi cartelă Şi te du! Te du cu bine. din străfund de vremuri Te slujesc fără prihană Am şi eu o rugăminte Fie-ţi milă şi pomană Dă-mi concediu de odihnă Doamne pururi lăudat Doar o lună Nalt Prea Sfinte Căci sunt om şi sunt bărbat! ..Doamne.Căpriţa sfetnicului Petru Sfântul Petru.Bine Petre! Se aprobă Ce nu fac eu pentru tine Treci la cadre. tânăr şi cu bani Că puteai să-i dai ca vârstă Douăzeci şi opt de ani S-a încurcat c-o femeiuşcă Nostimă şi dolofană.

-Bine Petre, nu ştii oare Că după regulament Orice întârziere înseamnă Cum că n-ai fost vigilent? - Ba am fost Nalt Prea Sfinte, Zice Petre fericit, Însă în timpul nopţii Părinte Uite, m-am îmbolnăvit. Două nopţi şi patru zile Am zăcut în odăiţă Şi mă tot hrăneam cu lapte Doar cu lapte de căpriţă Dacă n-ar fi fost căpriţa Să mă vindece de toate Zău, muream, muream de tuse Doamne Sfinte şi Îndurate A trecut o vreme lungă Petre Sfântul cum vă spun Se topea de dor săracul După dulcineea lui. O vedea frumoasă, durdă Gura roşie, ochi adânci Trupul de nimfă care zburdă S-o tot sorbi, s-o tot mănânci... Drept la Dumenezeu se duse Şi îi zise rugător - Doamne, nu mai pot de tuse, Dă-mi concediu c-am să mor! Şi dacă mă sting, cu mine Piere ultima mlădiţă... Să mă vindec leacul este Numai lapte de căpriţă! - Bine, îţi dau o lună – zise Domnul zărilor senine Dar când vii, aduci şi capra

O aduci aici cu tine. - O aduc, Înalt Prea Sfinte O aduc numaidecât Cum o ştii, în patru labe Şi c-o funie de gât. Şi mâhnit, gata să-i spargă Inimioara pătimaşa Se întreba – Şi acum Petrache Spune, pe unde scoţi acum cămaşa A pornit cu ascensorul Din eter, azur şi nea Într-o clipă nea Petrică Sprinten, fercheş, fu la ea. Nopţi şi mile delirante De iubire nesfârşită Petrecut-a Sfântul Petre Cu căpriţa lui iubită. Când să se termine luna Petre îşi aduse aminte De făgăduiala dată Prea Eternului Părinte. Şi îi spuse: „fată dragă Eu socot că-i foarte bine Ca să nu-mi pierd slujba în ceruri Trebuie să mergi cu mine. Dumnezeu nici nu prea vede Te strecori încet şi atât Goală şi în patru labe Şi cu o funie de gât. Ascensorul te aşteaptă Te îmbarcă în el frumos Şi în două- trei minute Scumpo, vei ajunge sus.” Ce să facă biata fată

A primit cu mult curaj Şi de ce să nu profite De asemenea voiaj? Dezbrăcată, e o minune Trup de nimfă, ca-n poveşti Nea Petrică, Nea Petrică Ce pramatie îmi eşti...! S-a urcat în cer cu dânsa Şi o îndeamnă mereu - Hai căpriţă, hai cu nenea Să te vadă Dumnezeu! Cum ajunse în zenituri Şi-au deschis spre tron portiţa Dumnezeu luă ocheanul Şi-ndelung privi căpriţa. A privit-o încă o dată Dinapoi şi dinainte Şi a izbucnit năvalnic: - Eu când zămislit-am capra Printre vite consacrate Avea în faţă ţăcălia Şi avea ţâţele la spate. Dar cu capra ta Petrache O brodişi ca Eremia Că are ţâţele în faţă Şi are în spate ţăcălia!

Mutterlein.Deosebire Moritz. nu mă enerva Cum se poate main leibchen Să mă-trebi aşa ceva Un băiat ca tine învaţă Şi nu întreabă aşa hai-hui Chestiuni neruşinate Care nu-s de vârsta lui. însă nu se lasă Şi aşa cum şi-a propus Plin de nevinovăţie La mămica lui s-a dus. . _-Vai de mine şi de mine Moritz. i-a spune-mi Dar să nu fi supărat Ce deosebire-i între O femeie ş-un bărbat. Moritz.Asta da obrăznicie . să nu te superi Dar aşa vrea să am o lămurire Ce deosebire-i între Un bărbat şi o femeie? .Vai de mine şi de mine Stau şi mă întreb într-una Cum de nu-ţi este ruşine? Tu. un elev cuminte La liceul din Bacău Într-o zi pe negândite L-a întrebat pe tatăl său Papalâcule. model în toată clasa Şi în tot liceul chiar Să vorbeşti aşa cu mama? Piai din ochii mei! Măgar! Moritz – dezolat de atâtea Observaţiuni amare Profesorului îîi spune Tot aceiaşi întrebare.

Tata? 41 cert! . . te rog.Ia să-mi spui.Dascălul – Albert – pe Moritz Îl întreabă rugător .Deci mămica 37 Tata 41 are.Dar tăticul? . Precum vezi deosebirea Este numai între picioare. Albert Mai întreabă: .Mama? 37 poartă Iar dascălul. ce număr Poartă mama la picior? .

Ah. pe gură mă săruţi! .Şi-acum ce mai fac păpuş-o? Iar frumoasa în letargie A şoptit: .Ah.Fakirul Un fakir. . ce fac scumpo? A întrebat-o el sedus .adoarme.Eşti sub magica-mi putere Zise el cu glas drăcesc Şi ai să execuţi cu vrere Tot ce-am să-ţi poruncesc! .. Profitând că în ora aceea Nimeni n-o să-l deranjeze Hipnotizatorul încearcă Doamna s-o hipnotizeze O fixează adânc în ochi Gata gândul să i-l sfarme Că frumoasa închide ochii Făr voie şi.acum te umpli Ştraşnic de blenoragie! . un fel de Bocso Hipnotizator de rasă Voiaja-n expres cu o doamnă Tare dulce şi frumoasă..Şi acum. cu gesturi iuţi A întrebat: ce fac acuma? .Da! Răspunse adormita Iară el. . respunse ea în deliru-i îmi ridici rochiţa în sus.

Scos din fire...Secretul lui Hector O zi de mai nici cald. Pe pajiştea cu roşii muşcate Venea o blondă încântătoare Cu picioruşe minunate Şi într-o rochiţă scurtă tare. privind în sus. O ce plăcere... moş Niţă trece Cu Azor şi Hector. cum la alţii nu-s Câinii îi trec printre picioare Privind în jos. un tezaur . nici rece Ca atmosfera s-o mai schimbe Prin Cişmigiu.Merci beaucoup! Dar mătăluţă? . privind în sus. Moş Niţă Găsi prilej de compliment: Ce păr frumos ai. . Spunea: Ţi-ai dracului să fiţi! Au mai vorbit de-a ei rochiţă De-al câinilor temperament Şi pururea galant. Şi mârâiau cu nesimţire Şi se trânteau în prund smintiţi Că adesea moş Niţă..! a zis moş Niţă Privind cu ochii plini de rouă. Ce faci frumoasă coniţă? Şi pupă mâinile amândouă.Comsi-comsa! Văzând că-i soare. Ieşii la aer o lecuţă Cu pechinezii la plimbare Şi-n timp ce firea stă să fiarbă Căţeii se jucau nespus Tot tăvălindu-se pe iarbă Privind în jos.. să se plimbe Cu cureluşe lucitoare Şi funde.

Moş Niţă crede că e blondă Dar numai noi ştim că-i brună! . privind în sus Dar Hector. javră rubicondă Lui Azorel a prins să-i spună: .De parcă soarele subit Te-a nins în păr cu stropi de aur Şi-n bucle raze ţi-a-mpletit! Prin prund cu salturi jucăuşe Azor şi Hector cum v-am spus Se încurcau printre picioare Privind în jos.

studente. . Perla.Zice? – Întreabă domnul doctor Şi un gând îl străbătu Dacă zici că Leibu zice N-ai decât să-i zici şi tu! .Şaptezeci şi unu! .Dar.Câţi ani ai? . chestiunea aceea Nu mai merge cum mergea Am luat şi cantaridă Şi pilule de muştar Icre negre. Titus Însă totul e-n zadar! .Letru zice La un doctor vine Natan Cu o mină foarte rea . Cuconiţe apetisante Văduve încântătoare Dame de chantan. dar eu am un prieten Leibu. Picoliţe servitoare Şi-n hambare şi pe iarbă Şi la Cluj şi la Sovata Şi-n cabine la Mamaia Ce mai vrei? De-acuma e gata! .Doctore. Leibu din Lipscani Care a împlinit acuma Şaptezeci şi opt de ani Şi el zice că mai face (şi adaugă surâzând) Chiar de două ori la rând.Apoi gata: Ce mai vrei? Gata ai iubit atâta Zeci şi sute de femei.

. iarăşi Tanţa Tot aşa. Multe fete de familie Ce-şi pierdură chambra floarea Au venit la el şi gata El le-a reefăcut „onoarea” Şi-a revenit la el şi Tanţa Blondă. sunt disperată Ticăloşi mai sunt bărbaţii Dar acuma chestiunea Este foarte serioasă Mă cunun cu-n om de lume Şi vreau iar să fiu mireasă. nimeni Vii aicea pe la trei Eu te „fac” la loc cu grijă Şi dai zece mii de lei Şi-a plătit frumoasa Tanţa A plătit cu înfiorare Ce nu face o fată bună Să mai fie „fată mare”? După trei luni.Ce mă fac? De află mama E dezastru. iau otravă! N-o să afle nimeni.Da. dar locu-i mai sensibil.Doctore.Iar virgina Tot high-life-ul Capitalei Şi Grand-mond-ul din palate Toţi ştiam că doctor Bimbo Are o specialitate ??? ce a greşit în pas de seară Doctor Bimbo o „tratează” Şi o face iar fericită. . dulce şi suavă . plină de graţii: .

răspunse BimboDrept – privind în ochii ei Foarte dificil şi costă Patruzeci de mii de lei. .Zice doctorul. . iar şi plânge Şi la doctor iar apare.Patruzeci? Dar ce-i faci oare? . S-a plătit de două ori.Foarte greu. să ştii Ca să fi din nou virgină Costă douăzeci de mii.Cred că-i cea din urmă oară Zice foarte fermă Tanţa Fiindcă-ndată după nuntă Plec cu soţul meu în Franţa . câte zece Mii de leuşcani Fiindcă viaţa-i tare dulce Când ai douăzeci de ani. După patru luni sau şase Tanţa cea fermecătoare Iar greşeşte. .O! Îţi fac un lucru rar Fiindcă acuma duduiţă Îţi fixez un fermoar.

Şi spre vale în iarba averde Având martoră o ieduţă Ţapul îşi vedea de treabă Cu o gingaşă căpriţă. un taur tânăr Şi-a găsit şi el de joacă Şi se înfigea prozaic Într-o dolofană vacă. Mai spre deal. vitele moşia. cum vă spun Moara. Până şi câinii de la curte Zambilica şi Grivei Cam întorşi unul spre altul Făceau dragoste şi ei. Tot ce are în curtea lui Cum ajunseră la grajduri Unde caii se adapă Tocma-atuncea armăsarul Făcea dragoste c-o iapă.Cocoşelul S-a însurat boierul Fică Moşier din Drăgăşani Cu o fată tinerică De vreo douăzeci de ani. Şi îngrozită de ce vede Ea îi spune ruşinoasă: E dezgustător aicea Tot mai bine e acasă! Când să urce pe verandă . După ce au trecut prin vraja Dulce a lunilor de miere Petrecute în seri de doruri Voluptate şi plăcere Fică şi-a luat soţia Să-i arate.

Uite. Nu vreau. scumpa-mi nevestică Cum e inocentă ea Şi timidă şi subtilă Să mai vadă aşa ceva! Nimeni nu mai are voie Ca să-şi mai facă aicea felul Fiincă aicea-n curte iubeşte Numai eu şi cocoşelul! Ordinul e sfânt. . ??? Opreşti orice fel de mamifere Ca să nu aibă cu masculii Nici un fel de apropiere.Au văzut ca într-un pastel Cum o găinuşe tandră Zbenguia cu-n cocoşel. ce frumos se joacă Şi ce splendid se iubesc! . Şi nimeni Nu crâncneşte un cuvânt Dac-a poruncit boierul .Da. vătaful lui. mă supui! Şi-a chemat la el degrabă Pe Bogdan. spuse. dragă vătăşele De azi încolo ce să faci: Priponeşti toţi armăsarii Pui oprelişte la vaci. Ciripeau voioşi şi sprinteni Săltăreţi pe tot meleagul Şi se tot pupau în ciocuri Că-ţi era mai mare dragul. Ea cu glasul îngeresc Uite. ăştia-mi plac. îţi place? Întrebă Fică Bine puico.Uite. .

Dar într-o noapte violentă Când nici nu s-a aşteptat A intrat Bogdan vătaful Foarte emoţionat. Ce ne facem? Mai întreabă Plin de spaimă vătăşelul Cine potoleşte scroafa Dumneata sau cocoşelul? . E cam galben şi ciudate-s Ale lui căutături: Coanne Fică. coane Fică A intrat scroafa-n călduri.Gata! Ordinul e sfânt.

Şi cu maniere fine.Totuşi doctore. nu-i nimic! . om în vârstă. ce-ţi lipseşte? Domnul Avrami se dezbracă. Foarte ades îl vezi cu o brună Sau cu o blondă ce-i zâmbeşte „Crai bătrân” îi spun amicii Dar el nu se sinchişeşte.Bravo! Spuse domnul doctor Ai succese la nubab Se cunoaşte cât de colo Că te place sexul slab. Însă nu-i dau importanţă Şi din minte mi-o suprim Fiindcă am o întâlnire Cu o vedetă la „MAXIM” . într-o clipă Ce te doare. Doctoru-l consultă un pic. ??? Iartă-mă că îndrăznesc a-ţi spune Simt aşa ca o sfârşeală Nu ştiu. îi spune Doctorul prieteneşte Şi am să-ţi spun eu.Cine e de vină oare? Doctorul Avrami. Dar se ţine bine. Deşi e cărunt la tâmple. Şi îi spune – cumpătare. Într-o zi vine la doctor Cam ţinându-se de şale: . O tratez cu băutură . Cred şi eu! – zâmbi Avrami. Fi pe pace. cum o slăbiciune. Am slăbit în balamale! _ Ia dezbracă-te. se-ngoaşă gluma.Doctore.

Îi duci flori. Şi de articolul „iubire” Nu duc lipsă nicodată. Şi când cu lumină mică Primul merge suportabil. La al doilea însă gâfâi La al treilea sunt leoarcă. Dar la vârsta dumitale De ce nu te opreşti la primul? . Doctorul îl întrerupse: . Sohnutul. dar parcă-parcă. Un drăcuşor cu păr bălai.Văd că nu respecţi regimul. Mai un calambur. însă parcă poţi Să ştii cât stai? Vorocle-s de farmec pline.M-aş opri. Mai o snoavă decoltată. Nici prea-prea. cu drag la primul Zice Avrami cu curaj Dar i-a dat şi mie. N-am pretenţia naivă Că sunt om cu chibzuială Parcă e vreun om în lume Să nu facă vreo greşeală? Vii de ziua ei la Lola. La al patrulea etaj! .Mai vorbim şi despre artă Sau despre literatură. o poantă. cadouri.

.Dacă atât de mult vă place Permiteţi-mi. tânără şi tandră Voind să-şi compeseze gestul L-a invitat la ea acasă Şi-acasă.??? Trecând prin centru nenea Nae Bătrânul curtezan de viţă Văzu.Hai vino. îl imploră dânsa Nerăbdătoare şi lascivă Hai vino. v-o fac cadou.. superbă! .. Şi au intrat în prăvălie I-a împachetat-o.Frumoasă rochie. Coniţa. nenea Nae Politicos i-a oferit-o. Bătrânul crai şopti ca prostul . Frecându-şi palmele amândouă De doru-i Nae se sfârşea Şi-i savura din ochi şoptindu-şi Aşa. domoală Şi dezbrăcându-se frumoasa Rămase goală.Superbă. spuse ea din nou . privind într-o vitrină O foarte nostimă coniţă. aşa.Vă place mult? Întreabă Nae . Un studio de pluş cu perne Lumină roşie. a plătit-o Şi foarte amabil. toată goală. aşa! . Apropiindu-se de dânsa Cu chibzuinţa sa acerbă O auzi cum îşi şopteşte . vino mai degrabă Că nu-ţi stă nimeni împotrivă.. aşa. înţelegeţi restul.

.De broască mi-am făcut eu rostul De unde-mi fac rost şi de cheie? .Plimbându-şi ochii pe femeie.

. cu mult nesaţ S-au sărutat încă odată Şi au pornit voioşi la braţ. . într-un tufiş sălbatic De orişice priviri ferit În iarbă s-au întis cu sete Şi s-au iubit şi s-au iubit Sfârşind împreunarea dragă. un farmec Săreai în sus nu altceva.Cum să nu sar în sus iubite Răspunde ea cu mult lipici Dacă un ceas şi jumătate Am stat cu fundul pe arici . într-una Ne îndrăgim iubita mea Dar astăzi şi a fost un vis. Cum nu aveau unde să meargă Să-şi stingă focul ce-i ardea Şi dornici unul de altul.Motiv serios Nu s-au văzut de aproape o lună. o comoară Şi sâni frumoşi şi braţe mari. ambii S-au îndreptat înspre şosea. Ea în concediu în Făurei Iar el rămas în capitală Setos de farmecul ei. mărgăritari Guriţa dulce. Mici. Sorbită lung.Tu ştii că de trei ani. Că avea Mimi ochi mari şi negri Şi dinţi albi.

vine de-o lună O elevă frumuşică Şi fac muzică împreună. Mi-am luat cu mine umbrela Că probabil o să plouă. Deşi luna este mai Mi-am pus puloverul – probabil Să nu capăt guturai. A răspuns imediat: . Nicu. Tu. emoţionat. Curios cum sunt din fire Ieri discret ca un strigoi Am privit prin broasca uşei Şi-am văzut cum amândoi. se pătrunde Şi apoi voios răspunde: . şi asta merge zise Domn profesor agale Şi acum să spuie una. Abramovic Ghidale. Care să cuprindă musai Şi acest cuvânt: probabil.Spuneţi o proposiţiune – Zice profesorul amabil.Ieri văzând noroasă vremea. El îşi lasă pantalonii Fata fusta în sus ridică cam spontan Şi mi-a spus că vor probabil Să se „uşureze” în pian.Hm.Transpirat de-alergătură. Foarte bine! Tu Marin . Şi fiind cu haină nouă. .Probabil La o şcoală Specială: . Stă Ghidale. .La vecinul nostru care-i Pianist.

înspre Kansas Într-o zi de mai frumoasă Tommy Bill. Ferict câteva clipe Cu o o fată şi s-o strângă În grădina cu tulipe Dar cum vine din vecinătate Fetele l-au ocolit. cowboy texan Vesel călărea spre casă Urâţel era băiatul Şi-nalt n-a fost deloc De aceea el la fete n-a avut nicând noroc I-ar fi drag şi lui să fie. Ce să facă bietul Tommy? Deşi i-a venit cam greu L-a lăsat în voia soartei Că aşa a vrut Dumnezeu. Şi cum o ţinea în palmă . Şi-aştepând să zboare aproape Într-o clipă a şi prins-o. atuncea Tommy mâna a întins-o. Fiindcă-i ciupit pe faţă Sleampăt şi piperncit. Şi cum stăbătea şoseaua Plină de nisip şi veche Simte că ceva îl pişcă Dinspre ceafă spre ureche.Trei dorinţe De la Houston. Duce o mână peste umăr Şi prin boarea de lumină Vede în juru-i cum se-nvârte Şi cum bâzâie o albină L-a pişcat din nou.

. .Însă fără a o închide El aude o voce: . .Bine! – spune Tommy – bine! Vreau să fiu. Să dărâm c-un pumn o casă Şi de-o fi să lupt cu hoţi Dintr-o singură scatoalcă La pământ să-i culc pe toţi! . dacă-i pe alese. să mă dorească Şi să fie fericite ??? . Ci o zână fermecată De-o ursită vrăjitoare. fără suferinţe Îţi voi împlini prin vraje Într-o oră.Tommy Fi uman. Vreau să fiu. viril întocmai Ca şi calul de sub mine..Cum sunt mic şi n-am fason Să fiu zdravăn şi puternic Ca şi biblicul Samson.Se va face! – a zis albina – Dacă aşa ţi-a fost ideea Dar să nu mai pierdem vremea Spune-mi şi dorinţa a treia.S-a făcut. trei dorinţe.Mi-e cam greu – răspunse Tom Stai să mă gândesc mai bine. nu mă ucide. Să mă vrea.. Mai frumos ca Richard Burton Şi la fete să am succese. Că eu nu-s albină care Zboară din floare în floare. Şi dacă mă laşi în pace Vie. A doua care-i? .

Şi acum te du cu Domnul Să te aibă el în pază. Vasă-zică din dorinţe Două. . Şi uitându-se-n oglindă De necaz obrazu-i crapă Fiindă calul de sub Tommy N-a fost armăsar.. Ajungând la han se iută În vitrină şi se vede Nalt. că nu-i vine a crede..Şi asta ţi-oi îndeplini-o!. frumos ca un Adonis Chipeş. Zice albina în emfază.. ci iapă. i s-au împlinit Repede aleargă acasă Se dezbracă gol. grăbit.

CASA CU DOUA BALCOANE - Ion Pribeagu

Pe strada Toamnei, unde pomii-si scuturau povara, Locuia o cuconita, blonda si frumoasa - Clara!** >* >Avea trup de crin si gura, rosie ca o muscata, Sanii, doua crizanteme si era si maritata. >* >Sotul ei, Avram Barbulea, voiajor prin toata tara , Pleca luni de dimineata si venea sambata seara. > >Astfel ca, in alte zile, Clara dulce , dragastoasa, Marti si joi, sa se distreze, ma primea pe mine-n casa. > Ii citeam poeme, versuri, ma-mbatam de glasul ei, Ne spuneam povesti, si-n urma, petreceam, ca de-obicei. > Casa-n care dragei mele ii fusese scris sa sada, Avea doua-apartamente cu balcoanele spre strada. > Jos, in gang, urcai o scara, care-asa, din construire, Nu avea alta intrare, nu avea alta iesire. > Iar alaturi, statea Sprinta cu barbatul Haim Malne, Care-avea tot astfel casa si tot astfel de balcoane. > Nimeni, nimeni, numai scara luminata de un bec, Ma stia cand vin la Clara,mai ales, stia cand plec. > Vremea-si impletea cununa si destinul priveghea, Sa gustam din fericirea, dragostei, si eu si ea. > Da-ntr-o noapte violenta, cand cu draga ma distram, Se-auzira pasi pe scara si ea-mi spune: - Vine-Avram! > Ma imbrac in fuga, fulger, vinovat ca un borfas Si deschid in graba usa si-mi dau drumu-n balconas. > Doamne, Tu, care scapat-ai de la jertfa pe Isac, Fa si-acuma o minune si ma-nvata ce sa fac? > Precaut, si fara voie, Instinctiv, eu fac un salt Si-ntr-o clipa sunt alaturi, In balconul celalalt. > Situatia e grava, simt in creier un ciclon, Ce ma fac daca vecinul ma gaseste in balcon?! > Sa sar jos, cu neputinta! Trotuarul e departe, Simt in cerebel o lupta si pe viata, si pe moarte!

> Si de-odata se deschide usa-ntr-un moment fatal, Si-n chenarul ei apare sotul Clarei, personal! > Eu inghet si gura-mi muta, nici o soapta nu indruga! Si ridic in semn de spaima bratele, in semn de ruga... > Pe cand el, vazandu-mi halul, ca sa-mi crute umilinta, A dedus fara-ndoiala, ca am fost surprins la Sprinta. > Si intelegand din semne, ca-i cer mila ca un prost, Mi-a dat mana sa sar iarasi,in balconu-n care-am fost! > A deschis cu grija usa, nici un zvon sa n-o alarme Si, cu patos i-a spus Clarei, care se facea ca doarme: > - Nu ti-am spus eu, Clara draga, cum ca Sprinta-i o stricata? Uite de-unde are blana, Skong, cu care-i imbracata! > Vino-ncoa, poete draga, si iti jur pe Dumnezeu, Ca n-o sa ne stie nimeni, nici sotia, nici chiar eu! > M-a condus de mana vesel, iara eu priveam cuminte, Trupul Clarei, strans in brate, cu o ora inainte. > Si cand m-am vazut in strada, m-am rugat, c-asa mi-e firea, Sa traiasca inginerul, care-a construit cladirea! > Fiindca ce faceam eu daca, ma pastea un ghinion, Si aceasta casa-a Clarei, avea doar un balcon?!

Are femeia... Zvon si ciripiri de glasuri, Joc de mingi si de săgeti; Toate astea se intamplă La o scoală de băieti. Intr-o pauză, profesoara Pune cate-o intrebare: - Ce-ai vrea tu să ai, Năftule, Cand ai să te faci mai mare? - Eu, răspunde ăla micul Cu privirile hai-hui, Mă iertati, ghevrot, dar mie Mi-e rusine să vă spui... - Ce inseamnă "mi-e rusine“? Spune-mi, dragă, că te pup! - Eu, cand o să fiu mai mare, Vreau să-mi crească păr pe trup! - Păr pe trup? Cum vine asta? Mie spune-mi momentan! Vrei să vietuiesti in pesteri Sau in junglă, ca Tarzan? - Nu vreau să trăiesc in pesteri Sau in codru in Guyana, Ci la fel precum trăieste Verisoara mea Sosana. Da! Frumoasă si isteată, Ce mai, strasnică muiere! Are-un smoc de păr in fată Si castigă o avere!

Nici acum nu poate doamna Să-şi ridice sus piciorul. Ce să facă.TREI NASTURI (ION PRIBEAGUL) S-a oprit tramvaiu-n piaţă Lume multă şi pestriţă Şi prin iureş se-mpinge O frumoasă cuconiţă. Doamna roşie la faţă Fulgerând priviri haine. Dar un domn ce e în urmă-i Fără niciun fel de formă O apucă de contururi Şi o saltă pe platformă. ce să facă? Vezi. Se întoarce şi îi spune Bombănind:-Nu ţi-e ruşine? -N-ai dreptate. Cum avea rochiţa strâmtă Şi cu nasturi mulţi pe spate Vrea să urce. cuconiţă Zice el cu nepăsare Dumneata te superi fiindcă Fără vrere am pus mâna Pe când eu tăcui din gură Când nici nu mi-ai spus "pardon" Şi mi-ai descheiat din grabă Trei nasturi la pantaloni! . Dar cum treapta e-năltuţă Şi e-aproape imposibil. nu poate. Imposibil să se urce Dar ca şi orice femeie Îşi mai trece mânuşiţa Şi înc-un nasture descheie. Trece mâna-i mititică Lată ca un plăsturel Înspre spate şi gingaşe Ea deschide-un năsturel. dar din cauza Rochii strânsă-n trup. momentul e penibil! Mai deschise încă unul Dar zadarnic îi e dorul.

Nici de Tzonc. putzica.si-i spuse. Intr-o zi.BUNICUTA .fiind la plimbare Pe soseaua 'nrourata A vazut. bunicuta. Si i-a spus: Pandele draga.ION PRIBEAGU Bunicuta lui Pandele De pe strada Ghica Tei A bagat discret de seama Cum ca nepotelul ei Cind nu-i observat de nimeni. Se cam joaca cu. Daca te-ai jucat cu putza ? .nici de Rodica. De atuncea.. Vai de mine. I-a spus .. C-a rosit si bunicuta: -Vezi ce ai patit cucoana. nu-i frumos Vezi pe domnul cel de colo Ala grasu si burtos ? Tot asa o burta mare.tainic. sezind pe-o banca O femeie 'nsarcinata Drept la ea s-s dus. de vreodata Ai sa te mai joci cu putza ! S-a speriat grozav Pandele Si ofta cu'nfrigurare Cind gindea ca o sa-i creasca Tot asa o burta mare Dar primind cadou o toba Si un cerc si-o muzicuta. O sa-ti creasca. niciodata N-a mai pus mina pe putza.

Această căcărează. Ca aceasta rămăşiţă uscată. Care-ajuns o biată ciosvârtă inutilă Această stârpitură căreia-i plângi de milă. Pe vremuri de vedea o fusta. atunci când trec alai Pe strada mii de pizde. Că azi în loc de burtă se trage-nspre craci Că ai ajuns acuma pe dânsa să te caci Cănd inima şi ochii-ţi poftesc şi-ai vrea să fuţi Ea doarme şi n-o atâţă nici sânii desfăcuţi Nici bucile ce saltă sub foşnetul mătăsii Pai să nu-i fuţi Cristosu şi Adormirea mă-sii? Gândindune acuma la fostele victorii Şi preacinstind trecutul încununat de glorii Găsesc că-i o insultă zadarnică.Pai să nu-i fuţi Cristosu şi Adormirea m Când vezi trecând fetiţe care te bagă în boale Când vezi atâtea tâţe şi atâtea pulpe goale Şi când constaţi că pula rămâne veşnic moale Că doarme în izmene şi nu vrea să se scoale Când o ştiam pe vremuri atâta de fudulă Şi chiar neobrăzată şi veşnic nesătulă Mă-ntreb cu amărăciune de ce-i mai zice pulă? Când astăzi nu serveşte decât pentru pişare? Şi chiar şi-atunci când pişă. smochinită. te pişă pe picioare? Dar pentru vechea-i faimă şi marelui renume Să nu-i mai zică pulă pentru nimic în lume Că numele de pulă legat e de futai De ce s-o cheme pulă. se ridica pe burtă Şi se scula de-un metru.. cumplită.. si ea zace niznai. e faima noastră-n joc . pe cât era de scurtă. acest ciot de canulă Să poarte încă titlul imperial de pulă! Credeţi-mă prieteni.

Să-i punem cruce pulii. să ne-apucăm de cioc. .

ă-sii? .

.

printi. Toata lumea bese. asta-i axioma Nu intereseaza sunet sau aroma. biologic. s-auzi pe cutare . poti sa faci si spume! Si chiar daca nimeni nu-ti sta imprejur. pana pici in fund. printese. bunaoara. preoti. Vor sa stie totul: abundenta. Dar sa nu va mire daca medicina Studiaza astazi foarte mult "basina". insa. tare sau incet. nepublicata) Ati vazut prea bine ca la consultatii Doctorii te-ntreaba despre emanatii. Papa de la Roma bese si iar bese. Ins-o chestiune trebuie-nteleasa Fiecare bese dar la el acasa! Fara martori merge. altii le zic "gaze". Nimeni nu-ti dicteaza sa te besi discret Vrei rafale scurte sau prelungi sa sune Treaba ta. Eticheta cere. esti liber.Dilema (de George Toparceanu. In privinta asta toti suntem la fel Floarea nobilimii. Fiindca. sa fii pudic Bunul simt pretinde sa nu besi in public. pentru toti e clar. Poti sa besi in lege. Unii le zic "vanturi". faze. Ce-ar fi. A basi e un lucru foarte necesar.

Poti sa fii acelasi om cu demnitate De le dai tacut drumu-n libertate Asta-I o parere. Dar ma-ntorc acuma iar la medicina Sa-ti risti sanatatea pentru o basina? Sa n-o lasi sa iasa daca esti in public. dupa unii poti sa besi oricat Dar sa stii la vreme sa le strangi de gat.C-a basit in public doamna nu-stiu-care Sau ca domnisoara. Fiindca eticheta cere sa fii pudic? In privinta asta sunt pareri mai multe. autoritate? Cine le-ar mai crede fiinte gratioase? Ar fi socotite niste. una dintr-o mie Dar morala spune ca-i ipocrizie Ce deosebire intre om si cal Ar mai fi atuncea sub aspect moral? Cand te-arati in lume demn. gras si frumos Si-n realitate esti un basinos? Cati nu sunt din astia care bas de zor. profesoara X. basinoase. Parca stii vreodata ce-i la curul lor? . S-a basit in clasa. Aer mai fi prestigiu. sau calificate. Cine-ar sta pe toate a le mai asculte? Astfel. ieri la 9 fix? Cum ar fi privite.

cu morala nu te poti certa Dar mai vine gazul fara voia ta.Dar ramane lege ca e indecent Sa slobozi la gaze pe esapament. spune. In astfel de cazuri. Fie. scapa cate una Dar cu-o tuse seaca. am facut ceva. ce te faci? Sa recurgi la scuze sau sa te prefaci? Din experienta eu ca spun cinstit Ca nicicand in viata nu am indraznit Sa recurg la scuze. cu prelung ecou Iar tu ai nesansa sa fii la birou. Dar astfel de cazuri cand ipocrizia E asociata chiar cu poezia. scurta galagie Ce-a trecut prin mate si s-a dus in vant Si care ne-ncurca viata pe pamant. Chiar si-ndragostitii cand admira luna. . a poezie. Si oricat s-ar spune ca sunt ipocrit S-au facut si altii ca n-au auzit. Suiera si geme. Am tarsit un scaun. Ca sa nu se creada c-am basit cumva. Chiar si nedorita. ar fi fost mai rau Sa roseasca lumea toata-n jurul meu. bine regizata Sau cu-o melodie mai pe nas cantata Fac sa se ascunda tot. Cu sau fara voie.

In final.Crime moralistii nostri le socot. Caci morala-si baga nasul peste tot. tot omul se intreaba trist: Sa asculti de medic sau de moralist? .

Insa fetele-ntre ele Rusinoase.Cel cu doua . . Cum ca Huma Haskelovici Zice-se ca are doua. Se zvonise-n oraselul De pe deal. Poate are doua case ? Doua vaci. . in noaptea nuntii Dupa ce-a trecut furtuna Hana-a observat ca Huma A lucrat numai cu una. doua mâte ? Doua gainusi motate ? Poate doua porumbite ? Nu. Chilia noua. Nimeni nu stia ce-s alea Daca-s albe sau galbui Doar atat. prinsa De-al amorului jaratec Si la gandul c-are doua Si e si baiat simpatic. S-a indragostit de dansul De la prima scaparare Si mai mult. Insa vai. sa se convinga Daca-ntr-adevar le are. la urma urmei Ea s-a maritat cu el. santem niste vacute Cum ne intra-n creier noua Toata lumea s-aiba una Numai Huma s-aibe doua ? Numai Hana Iosub. . Il pandea la strand sa-l vada Dezbracandu-se pe chei Ce nu face-o fata culta Pentru viitorul ei ? Azi asa si maine iarasi A jucat in asa fel Pana cand. niciuna dintr-acestea Dar fiind sigur ca le stiti Va comunic ca sunt alea Chiar la care va ganditi. ca el le are Si-amandoua-s ale lui. . cum sunt toate Isi spuneu cu preciziune : .Nu se poate ! Nu se poate ! Zau.

fara luna In alcovu-ndragostitei Giugiulindu-se-npreuna Ea i-a spus : Asculta Huma Ce-i in mana.Foarte indignata fata De metodele aceste L-a-ntrebat : -Asculta Huma Dar cealalta unde este ? . A trecut o luna .doua Si-ntr-o seara.Unde vrei sa fie scumpo ? E la rabin. draga fata ! La noi nimeni nu lucreaza Cu-amandoua deodata ! Doar cand una oboseste Si tu esti inca in verva. .Poate asa e ritualul ? S-a gandit Hana Iosub Si-n familia lui Huma Cele sfinte-s cu surub ? Si plangea sarmana Hana Varsand lacrimi mari cat cana Fiinca Huma niciodata N-a intrebuintat pe-a doua. cu mult mai buna ! . Este bine-ntodeauna Sa ai piesa de rezerva. nu-i minciuna ! Aia de la rabin draga E cu mult.

Ce sa fac ? Alah ajuta Unui beduin pribeag Si invata-ma prea sfinte Sa ling doamna sau sa trag ! . Cade in genunghi. sa-l ling. un bedunin. se roaga : . Trup superb. contur de spuma Blonda si cu pieptul gol Cu un sloi de ghiata-n mana Si-n cealalta c-un pistol. fara preget Cum Alah porunci-i date Arsita-l dogoarea-l arde Dar mai mult e ars de sete. Un pistol sa-mi dai parinte. setea sa mi-o sting. a toate-ndurator. Umbla. umbla. alba ca un crin. Sta Iosuf si o contempla Mistuit de dor nespus Si-apoi in genunchi se roaga Lui Alah din ceruri. sus : . Ca sa trag. Sau de nu poti da un bulgar Doamne. Da-mi un bulgare de ghiata Ca sa-l ling doamne. sa ma omor ! Nici nu-si terminase ruga Si-i apare din senin O fecioara ca din basme Alba.Doamne.Alternativa In desertul din Sahara De nisip si soare plin Umbla-abia tarandu-si pasii Ars de soare.

ceasul. Bună e zicala: „Cui pe cui se scoate. El văzând-o jună A vrut să se-nfigă: „Când se ceartă doi Al treilea câştigă. El. Ea e tinerică. Şi s-a dus degrabă Drept la avocat. Ce aduce ceasul!” * Când a părăsit-o Pe micuţa lui.Proverbe cu tâlc Soacra mea.” * S-a certat Raşela Cu al ei bărbat.” . aseară. În zadar el cată Dorul să-şi descarce: „Mortul de la groapă Nu se mai întoarce. Dar s-a dus cu altul Care-i dă de toate. Cum şedea proţap.” * S-a luat Lenuţa Cu domnu’ Rapaport. Ea simţi că-i intră-n Inimă un cui. Din perete. I-a căzut în cap. Eu privind pendula Ce-i strivise nasul: „Nu aduce anul. aproape mort.

p-un rest de barca Ce-a ramas numai crimpeie Peste malu-abrupt deodata Fu zvirlita o femeie Una singura si goala Si frumoasa. o ispita. ierburi. toti vazind-o Navalira-n goana mare Care de care mai degraba S-o apuce la strimtoare Ea vazindu-se-n pericol Ridica un brat in sus Si c-un gest de cutezanta Marinarilor le-a spus: . Care se-ndrepta in soare Spre coliba.Naufragiu Dupa un naufragiu groaznic Ce i-a scufundat in ceata Sase marinari nevolnici Care au mai scapat cu viata Inotind si zi si noapte Peste apa plumburie Fura azvirliti de valuri Pe o insula pustie Trei luni s-au hranit cu ierburi Si cu pesti gasiti la mal Isi facura si-o coliba Si traiau original Nu le mai lipsea nimica Ba ades le prisosea Aveau hrana.Ion Pribeagu . apa Doar femeie le lipsea Rabda omu-o luna. fericita Marinarii. patru Mai te-agiti. te consolezi Insa cind te-ajunge jalea Mai ca-ti vine sa turbezi Da-ntr-o zi.

nebunilor.Ho. salbateci Nu va repeziti pe-aleie Tineti seama de un lucru: Nu sint schweiter sint femeie! .

Trup felin. se urc-un tinar Tip de donjuan sadea Care nu stiu din ce pricini Se cam indesa in ea Doamna foarte indignata L-a privit cu mult temei Insa tot mai mult magarul Se-ndesa in. viata ei Ca deodata cuconita Nu s-a mai putut abtine Si i-a spus: .Mac .Ion Pribeagu . S-a urcat o cuconita Cu superbe rotunjimi. in bucatele Imediat si-o dau la rate! Iar femeile vreo zece Din tramvaiul cel sarac. plin de ispite Dar.. Incepura toate odata: .mac In tramvaiul care duce Din Lipscani in Ghica Tei Plin cu lume anonima De barbati si de femei. Nu te simti sau nu ti-e bine? Ce te-ndesi ca la pomana Cind nici nu stiu cine esti Cu metode de-astea brute Crezi c-ai sa ma cuceresti? Afla ca sint doctorita Chiar de nu m-arata fata Si-ti fac una s-o tii minte Toata viata. La o statie din centru Sau de prin imprejurimi. toata viata! Ca de mai m-atingi odata Peste trup sau peste brate Ti-o tai jos.Asculta june. Dupa ea.. rotund si voinicel Parca-ar fi sculptat de dalta Lui Rodin sau Praxitel.

Mac. mac. mac! . mac.

Desi sunt rusinoasa rau.iu minte.. De toti baietii sunt curtata Si-alearga-n urma mea mereu Aproape Capitala toata.Ion Pribeagu . Mi-a fost rusine si am plâns. M-am rusinat si-am spus "merci" Si ca sa nu m-apuce ploaia. Aseara s-a-mpuscat Bebe. De la pension mergeam spre casa Si-un ofiter m-a urmarit. Spunându-mi dulce ca-s frumoasa. M-am dus la gârla sa ma scald. cu pas grabit. Într-o duminica.. Si-n timpul verii. Dar eram tare rusinoasa. muritor sarman.. Vrei sa gasesti a vietii cheie! Popescu scrie un roman Fiindca iubeste o femeie. Mi-ardeau obrajii ca vapaia. Si când cu Nicusor vorbeam. T. Petrec din noapte pâna-n zori Ca mult îmi place vorba aia.. Fiindca-mi vazuse vorba aia. Zadarnic. S-a întâmplat si vorba aia. M-am dus la el acasa si. deseori Sunt la Constanta sau Mamaia. Aveam o crestere aleasa. Si mi-am pus hainele pe iarba. Când îmi spunea de vorba aia. Aflând ca l-a-nselat Aglaia Si toate astea pentru ce? .Vorba aia La numai 15 anisori. În pension faceam furori. fiind cald Si cum vazduhul sta sa fiarba. Prin Cismigiu. Dar Nicusor sta-n iarba strâns Si ma privea cum faceam baia. cât de mult roseam.

. ..Ah. numai pentru vorba aia!.

scumpo Tot langa calorifer ? .Chitanta Tanta. Zvelta.Ma. Nici nu ma intereseaza Chiar daca o presupun. Tot asa-ntr-o seara intru Era iarna grea si ger.Intra. Dar cum Tanta-i delicioasa Si-are maniere fine. Picioruse dulci si durde Si cand trece prin Tei Toti birjarii o admira : . se-ntampla Ca sa-i cer un ac sau ata. domnisoara Tanta E-o duduie foarte sic. Nici nu vreau sa stiu ce face Nici cu ce si nici cu cine.Pentru ce stai goala. Si-o gasesc in pielea goala Stand langa calorifer. n-as putea sa spun . Sau imi cere ea o carte Pana maine dimineata. cu chi mari si negri Cap superb. Iar acum. nu-i nimic ! Am intrat si beat de farmec O-ntreba-i plin de mister : . Naucit de frumusetea-i Dau sa ma retrag un pic Insa Tanta-mi spune : . usuc chitanta . halal de mama ei ! Ce profesie are Tanta ? Uite.Fiinca-a fost proprietarul. Intra draga. O vecinatate draga Ne-a prins zilele-n catuse Ca ades intru la Tanta Fara sa mai bat la use. Ca vecini de bloc. nasucul mic. Mi-a raspuns sagalnic Tanta Si-uite mi-am platit chiria.

.. Pacientul se imbraca Si achita taxa-n graba… Cand. Vine amicul Ion din nou -Uite. . .Amicul Ion Adaugata de: mihella Ion Pribeagu La vestitul doctor Costea Vine Ion de la Copou: -Buna ziua...... iarasi Mi-a intrat o teapa-n ou! . Pacientu-achita taxa Si apoi satisfacut Ii da doctorului mana: .. . ou! Pacientul se dezbraca Doctorul il urca-n pat Si cu mare atentiune Cerceteaza-n lung si lat. intreaba: -Ia sa-mi spui domnule draga (Care vii de la Copou) Cum se-ntampla ca intruna Iti tot intra teapa-n…ou? -Ma iertati.. “solemn”. domnu’ doctor. domnul doctor Foarte curios. .. Ia luneta O fixeaza Ia penseta O flambeaza Scoate teapa Pensuleaza Pune vata Bandajeaza Pune fese Si panseaza Scoala omul Si-l aseaza. A raspuns omul. deodata. domnule doctor... aproape-o luna..Buna ziua! -Va salut! Peste-un timp..... domnu’ doctor. Mi-a intrat o teapa-n ..

Dar nevasta-mea e schioapa Si-are un picior de lemn ! .

Tot ce face-i de prisos. Dar. L-au surprins pe malul mării. . Pîn’la urmă a dat. dar după o vreme. Nici nu vrea să mai gîndească. Nu e nici prea sănătos. Că Soşana lui frumoasă. faliment. Într-o bună dimineaţă. la toate. la toate. deodată. Any. să se omoare. După noi. Umblă teleleu şi nu e Nimănui de vreun folos Şi pe tot ce pune mîna. Pentru ce să mai trăiască ? Unde intră. I-a intrat în cap.Pentru ce să te omori? [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Bietu’ Avram! Sã-i plîngi de milã ! E schimbat la-nfăţişare Şi de două luni de zile Vrea. Dar. C’a rămas numa-n cămaşe ! A avut fabrici de schiuri. Este un tîmpit sinistru Care omoară un dobitoc. De şoşoni. de Piperment. în orice loc. Nu ştiu cum s-a întîmplat. Tam-nesam. O vădană drăgălaşe. S-a-ncurcat cu una. morţiş. Care i-a furat toţi banii. n-are priză. sinucigaşul. l-a înşelat. Că e inutil pe lume Şi s-a săturat de viaţă. Dacă tot îi e-mpotrivă. Toate i-au ieşit pe dos. S-a-nsurat. dar cum se vede. Unde-ar fi. Avram nu vrea să ştie. Nu-i bolnav.

parol. într-un gang. P’o frînghie. să mori de foame ! Iona Pribeagu . din Tira. El un singur gînd nutreşte: Cît mai grabnic vrea să moară ! Ş’a plecat. Un amic. Dacă-i stă bine în ştreang. Naftule Schor: -Eşti nebun. Dup’o gară ‘nvecinată. decis. Geaba îl sfătuiesc amicii Şi cu drag îl înconjoară. Ba. să se aplece. S-a-nodat cu ea. S-a întins de-a curmezişul Peste linia ferată. Chipurile. Sau dup’un balcon. Avrame ? Ce faci ? -Mersi. văzînd odată rufe.Cînd a vrut să se înece. să vadă. bine! Mă omor ! -Si de ce ai luat valiza ? S-a-nceput el să reclame: -Pînă trece un tren p’aicea Poţi. Şi s=a întîmplat să treacă. cînd vruse.

El. Sau chiar cinci. o floare. Mai de Schviss. Au trecut trei luni. un tînăr prezentabil. Şi venea în orice seară S-o aştepte. A-nceput să-i facă curte. Nici un fir de gînd măcar. Îi vorbea de Sulamita. Dacă ai vreun venit. . la o serbare. moşavnic. . S-a înfiripat idila. La kibut.Eu funcţionar? Mă iartă. El. şi mie Mi-eşti simpatic.Stiu iubitule. la birou. Cînd o fi să mă mărit ! Vreau să nu-mi ascunzi nimica. Inginer sau funcţionar ? . un mic cadou. La un unchi al ei. precum vezi. de nu greşesc. Mai un compliment. de Purim. De Samson şi de Dalila. Cînd s-au revăzut. plăcîndu-i mult duduia.Te iubesc. El îi spuse : . Ce eşti? Arhitect. iar fata-i Răspundea pe unde scurte. pe unde lungi. văzînd-o Cît e de fermecătoare. o fată minunată. Ea. Ca să ştiu ce-aduci acasă. Dar a-şi vrea să ştiu un lucru: În ce ramură lucrezi ? Care-ţi este profesiunea. sau patru. El a stat uimit.Supremul adevăr! [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] S-au văzut întîia dată. Şi într-o seară fără Lună. contabil. Şi. Şi mergînd prin expoziţii.

Şi nu beau alcool deloc. spune-l ? Si. . nu-mi place sportul Şi nici chemin-de-fer nu joc. . Pentru care am respect. n-ai nici un defect ? . Dacă Dumnezeu mi-ajută. iubitul meu Naftule. el spuse : .Bun băiat – îşi spuse fata. candid. Cu trupşorul de silfidă. Nu fumez. Poţi să umbli mult şi bine.Unul singur am. Am o vilă la Santiago.Mint ! Ion Pribeagu . şi cu parale ! -Văd c-ai însuşiri destule. Şi-n America. Eu am zece secretare Şi-un birou cu cinci etaje. E-un păcat să nu pun mîna Pe-o asemenea partidă. Sînt şi profesor de scrimă. Şi frumos. asta e o nădejde Ne-nsemnată şi infimă. Si cu asta mă prezint. întîmplător. Pînă o să-ţi iasă în cale Un băiat şi cult şi tînăr.Scumpa mea cu ochi de vraje. o vilă : un palat. Eu rămîn pe toată averea Singurul moştenitor ! Însă. Dar. păpuşo. Sînt constructor de vapoare. Am un unchi foarte bogat.Care e defectul. Cînt la vioară şi la harfă. Ce. Spune-mi. Şi el moare. în Chicago.

Eu o masă.Noi doi [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Smil Papuc şi cu Menaşe. e-o zicătoare. o plimbare. Dar cum amîndoi curtează Chiar de-aici. Tu îi iei pantofi. Raşelica. Şmil. Că deodată. Şi asa trecut-a anul. Eu îi iau o pălărie. Iar Raşela drăgălaşe. băgînd de seamă Cum că gluma se îngroaşe. Dar ca să putem să facem Şi puţină-economie: Tu îi cumperi o poşetă. Nu-i un lucru atît de mare ! Şi-apoi. “Unde-s doi puterea creşte!”. . chestiunea asta. Raşelica lui Avrum. Pentru noi. Raşela-i tare dulce. de peste drum. Petrecea cu Smil o lună. Care se adevereşte: Cînd e vorba de-o iubită. Să ne dea la amîndoi. Şi-ntr-o noapte.mai filozof probabil – Îi propuse lui Menaşe: -Măi. Pe drăcoasa văduvioară. Într-o zi. Ambii-s voiajori de seamă. Se iubesc de parcă-s fraţi. rochiţă. A rămas însărcinată. cum ades’ se-ntîmplă. Şi o lună cu Menaşe. Însă. Cînd o vezi cu umeri goi. Şi tot ambii-s însuraţi. -tocma’n luna . Are atîta şarm că poate. Soarta e neîndurată.

Plină de amar şi foc: …Totd’auna. Iar al meu. Iară eu. Ca să ştii:Raşela noastră. Care a plecat la Huşi? Şi îi scrie o scrisoare. a murit!” Ion Pribeagu . I-a venit să nască.Cînd ea petrecea cu Smil. Menaşe. sărmanul. Menaşe. Căci copilul tău trăieşte. Gata ! Ş’a născut chiar un copil. de la Iaşi. tu. Ce să facă Smil. nefericit. Cum să se descurce acuşi? Cum s-anunţe pe Menaşe. bietu’. De-aicea. A născut doi copilaşi! Tu eşti norocos. Ai avut mai mult noroc! Îţi trimit această veste.

. nici poartă Numai pomi vreo zece leghe Ş-adormit. Eu cunosc nişte potece Printre pomi. Cîte 500 de zloţi. Chiar cu cel mai greu efort. Cu hîrtii e mult mai greu. nu-i nevoie. după mine. Că sîntem compatrioţi.Eu vă trec. Eu vă trec fără bahtoitrăs. Au găsit la cafenea.Aerofagia lui Iankel [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Parcã e vreo anecdotă. Să nu fie doi ovrei? Într-o zi. să n-aveţi grije. Nu e nici zaplaz. .Bun! Iţi dăm acuma banii Că-i avem la îndemînă. Ca să treacă frontiera. Ajungînd tustrei acolo. ascunse bine Unde nici un om nu trece.Nu vă trebuie nimica. Avram şi Leibu. Fiindcă am sistemul meu. Amîndoi mergeţi cu mine. Gardianul stă de veghe. Unul. Dar vă costă treaba asta. Ambii. într-o gheretă. cum să dreagă. Sfătuindu-se-ntre ei Cum să facă. Şi umblînd pe ici. Procedăm cum se cuvine: Eu o rup la fugă iute. Să avem hîrtii la mînă? . fără paşaport. care se ocupă Numai cu aşa ceva. pe colo. . Nemaifiind de pază nimeni. Dar să trecem. Gardianul.

întreabă Gardianul înrăit – Că te fugăresc cu arma. Pentru ce nu te-ai oprit? .Stiu si eu? – răspunde Ianki Plin de nevinovăţie – Am crezut că şi matale. eşti mort! Ai ceva hîrtii la tine? .Dă-l încoace! – Si îl dete.Am un singur paşaport! . Treceţi glonţ peste gheretă Şi vă pierdeţi printre pomi. Pentru ce-ai fugit de mine? .Stai că trag! – Urlă acesta – Dacă te mai mişti. Suferi de-aerofagie!. . nebun. Şi gardianul. . căpcăun. A decurs foarte fidel: Ianki Rapaport aleargă.Paşaportu-i foarte bun! Însă nu-nţeleg un lucru: Dacă ai aşa hîrtie. (Ioan Pribeagu) . Să alerg un ceas pe zi. ş-apoi zice: . . Doctorul mi-a dat reţeptul. ca nişte gentilomi. povestea. Eu alerg de rup pămîntul.Voi.Sufăr de-aerofagie! Ca să nu-mi mai spargă pieptul Ş’inima a mi-o păzi. Însă pînă cînd m-o prinde… …Restul nu vă mai priveşte! Şi înt-adevăr. mă fugăreşte. Gardianul. după el. El. Îl întoarce..Dar cînd ai văzut.

Lua masa la popotă Seara. Mi-am făcut un rost în viaţă El tot regiment şi soldă Şi tot căpitan de aţă. Ziua. Eu m-am însurat. Toate îi veneau pe cinste . “Bun în grad” mai însemnează In limbaj cazon-amabil Ca să nu jigneşti persoana Cum ar fi “neavansabil”. cabaret sau cluburi La un poker sau belotă.O cravată come il faut [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Pe amicul Bărbuleanu Cam chefliu şi pehlivan Din toţi anii mei. Din promoţia lui. Deşi cu calificarea “Bun ostaş. am casă. Ş-a făcut haine civile Elegante “Prince de Gales” Şi cămaşe şi cravată După ultimul jurnal. Anii trec şi Bărbuleanu Fiindcă n-a mai avansat S-a trezit aşa deodată Din armată deblocat. Pe cînd el burlac şi mîndru Cu odaie mobilată Nici nu se gîndea s-ajungă Cel puţin maior vreodată. de visuri Îl ţiu minte căpitan. bun camarad” La examen comisiunea Il găsea că-i “bun în grad”. scoală cu răcanii. din anul Nouă sute treizeci-trei Mulţi l-au întrecut ş-ajuns-au Şi maiori şi colonei.

o fac şi p-asta! – A zis el bine dispus – Şi s-a întins cît e sofaua Dolofan cu faţa în sus. .Cum adică.Spălător de morţi? Răcneşte – . meseria? Spune fără să eziţi Ce eşti tu în civilitate? . cînd mortu-i gata Numai stînd lungit pe masă Izbutesc să-i fac cravata ! (Ioan Pribeagu) . să-mi legi cravata Mi-ai cerut să stau culcat? .Spălător de morţi.Să vedeţi – a spus răcanul. să bei o ţuicăZise foarte încîntatDar de ce.Reuşind să-l satisfacă Doar cravata de mătase Nu se pricepea s-o facă.Bravo! Na. Chiar după vreo trei minute Bărbuleanu s-a pripit Şi uitîndu-se în oglindă A fost foarte mulţumit. tu ştii să-mi faci cravata? . a învîrtit-o Şi a spus unui răcan: . trăiţi! .Bine mă. trăiţi. Stăpînindu-şi bucuria – Păi. trăiţi dom căpitan! Însă ca să iasă bine Trebuie neapărat Numai două trei minute Pe sofa să staţi culcat. A sucit-o. .Da.Ştiu.Mă. într-asta îmi stă talentul Şi-mi cunosc eu meseria! .

Şi la mese. brună. Din instinct am presimţit.Mici confidenţe… [Poezie satirică] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Dizengoffu’-i plin de farmec. Cînd să intru-n Ben Yehuda. Lola. Că un domn străin se ţine După mine-n pas grăbit. platinată. Una. Zîmbete şi ochi frumoşi. Mă-ndreptam. plină Cu Cointreau-uri şi cafele. . Cum mă ştii că sînt cuminte Şi persoană cu prestanţă. alaltăseară. Cînd plecam de la Elis. cînd am ajuns la uşă Ş-am deschis-o puţintel.Ba. consumaţii. bijuterii. Baruri. Trotuarele sînt pline. Zice: . Nici acuma nu-mi dau seama . are Un surîs ispititor.Pari cam indispusă. Lîngă masa noastră. Iar cealaltă. şade Cu picior peste picior. mătăsuri Se răsfaţă în vitrine.A! Nimic! Se-ntîmplă! Poate fiindcă n-am dormit! Precum ştii. se poate! Lola scoate oglinjoara Şi c-un aer mulţumit. Tinere şi frumuşele. fără Ca să-i dau vreo importanţă. încet spre casă. Fără vreun program precis. Dar. chelneri Şi clienţi pretenţioşi. Si sub ochi ai pronunţate Două cearcăne închise… . cuconiţe. Stau de vorbă două doamne. L-am privit în treacăt.Nu se poate! . Flori.

e dus la Viena Si socot că e mai drept Să veniţi poimîine. cum îţi spui.Nu-i nimica! Il aştept! .Cum de a intrat şi el. -Domnule! Ce-nseamnă asta? E un gest neruşinat. Pîn’la urmă. Că-mi venea să mă omor. scol vecinii.Nu-i aici. ceea ce mă miră Şi mă chinue mereu. Însă. Faci cum crezi că e mai bine! Îmi venea să ţip. Îmi faci casa de ruşine! .Doamna mea. Si ai să mă ierţi matale. . şi de teamă Să nu iasă vreun scandal. Am călcat fără de voie Pe contractul conjugal… Nimeni nu-mi ştie amarul. Te poftesc să ieşi afară Imediat! . regret din suflet. am urgent nevoie De bărbatul dumitale! .Nici prin gînd nu-mi trece. ziua. doamnă.Înţelege. Turburată. Cînd am trebuit. eu. Să sting lampa-n dormitor… Însă. E că n-a spus toată noaptea Ce-a vrut de la soţul meu! (Ion Pribeagu) . Lola. să urlu. Am văzut că e zadarnic Şi nici o speranţă nu-i.

Cu Claruta-o duce bine – . laolaltă Cam vreo sută de familii Chelneri. Ca să guşti la “Madam Betty” Knises cu ficat tocat. vandeuze. Care-i lîngã farmacie. Care-n Cantemir începe Şi termină-n Campoduci. Sami-i gospodar de treabă.Când Clăruţa-i indispusă [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Cînd – de la spitalul “Colţea” Cu tramvaiul de porneştiMaximul în cinci minute Eşti la pompa din Dudeşti Traversezi “Crucea de piatrã”. Claruta. Covrigari. boccegii. Dacă treci spre fundătură. văcsuitori. vădane. N-are nici o meserie Dar o duce binişor. Hanu-i plin cu case joase Şi cu rufe pe uluci. Intri în hanul lui Oişie. Iar de-apuci spre Zanvi Bibke Pe la “Porţile de fier” Nu se poate ca să nu iei Cîte-un pletzi cu piper Şi-n această ambiantă – Cum au hotărît edilii – Stau cu anii. Nu-i samsar. Trebuie neapărat. Ceainăria Griin şi gata. nici peţitor. Madam Braun cu panorama Ce se plimbă cu maimuţa Şi mai stă şi Sami Pişke Cu nevastă-sa. Ambulanţi şi cerşetori. Foşti atleţi la circ.

dragă Sami. . A venit frumos acasă. că nu mă supăr Şi petrece cît îţi place Cu oricine. Fiindc-ai petrecut cu ea – .Ei. cum să scape De încurcătura asta? A făcut tot ce-i posibil. Care nu au nici un rost. M-a tratat c-o cafeluţă.ce să mai discut? Du-te-n centru şi găseşte-ţi Vreo iubită din trecut… Ba. ş-acum cu stămburi E la bîlciul din Mizil.Bine. înţeleaptă. După ce-au vorbit de fleacuri.exclamă Sami Pişke şugubăţ– Cînd să ies din han. şi spune-mi. unde-ai fost? . Să nu-şi supere nevasta. Ca un mieluşel supus. Scumpa lui Claruta-ntreabă: . main vort. I-a spus: . dragă. Să mă laşi pe mine-n pace! Bietul Sami. nu prea-prea – Dintr-o singură pricină: Cînd vrea Sami. m-opreşte Aia blondă: Liza Băţ! M-a poftit la ea în casă. însă.Nu te superi. Dicutînd apoi de criză. A pus ivărul la uşe Şi a fost foarte drăguţă.Unde vrei să fiu? . nu vrea ea! Chestia asta se întîmplă Şi în clasa mai sus-pusă. A lipsit vreo patru ore Şi apoi bine dispus. El să vrea şi ea să nu vrea Pe motiv că-i indispusă… Dar Claruta. Că-i incult. numai. Mi-a vorbit de soţu-i Smil.

i-ai dat ceva? .A-ntrebat Claruta dulce – Spune-mi drept.Sigur că i-am dat! Stii bine Că-s galant. ca de-obicei! .Dar-ar dracii-n ea de hoanţă! A ţipat Claruta-n van – Dar cînd Smil mă vizitează Parcă eu îi iau vreaun ban? .Si cam cît? – Nimica toată! Două piese de cinci lei! .

Şi întruna zi şi noapte. hemoglobină.Straşnic medicament [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Sandu. Iod la piept şi pe spinare. D’aia. S-a frecat cu unguente. un amic simpatic Cum sunt mulţi în Capitală Era predispus săracul Totdeauna la răceală. Că la faţă se înroşea. I-a spus verde. Însă totul fu în zadar. Mulţi tămăduiţi de dînsa. Are-un copilaş şi vrea. Ş-a fost sfătuit să meargă Şi la Baba Safta Musea. Cu eter. Baba Safta – c’o privire. Tot tuşea şi iar tuşea. Cu convulsii ne’ntrerupte. Ş’a pus prişniţ la picioare. Într-o zi s-a dus şi el. . Poate că-i prepară dânsa. Şi s-a întâmplat deodată. O slăveau în chip şi fel. droguri şi chinină. Ci de tuse măgărească. Şi ventuze şi muştar. Şi plăteşte-i să te lase.Tusea o să-ţi treacă numai Dacă bei lapte de mamă! Caută-o femeie care. Sandu să se îmbolnăvească. Nu de tuse-obişnuită. cu nădejdi la babă. Vre-un leac să-i treacă tusea. fără teamă: . A luat medicamente Prafuri.

S-a înţeles cu ea.Altceva nu mai doreşti? . Îţi dispare toată tusea Şi te faci iar sănătos! Ş’a găsit în Copşa Mică. i-a spus timidă: .Să sugi lapte de la ea! Şi’n cel mult o lună-două. Şi venea sărmanul Sandu După sfatul bătrânică-i Să se vindece cu leacul De la pieptul Frusinicăi. să vie. Zilnic între cinci şi şapte Fără nici o silnicie. Să nu-ţi pară curios. ba da! – răspunse Sandu Cu un aer mulţumit – Dacă-aş şti că nu te superi Aş dori ş’un biscuit! (Ion Pribeagu) . El venea să-şi bea tainul Şi de două ori pe zi. Şi c’un copilaş de ţîţă. Drăgăstoasă şi avidă După-avînturi tinereşti Într-o zi.A. Pe Frusina lui Tărîţă. Să-şi bea porţia de lapte. Să desăvîrşească-efectul Şi gîtleju’a-şi limpezi. Pepenoasă şi voinică.

Se spunea că-n tinereţe A fost mare pui de lele! A făcut el multe pozne Cînd era mai tinerel. Despre tatăl său – de Natan – Fabricant de jaluzele. Aron. Şi încet. El era mîndria casei.Nu se poate! E o taină Si mi-e greu a-ţi relata Că…de mult…adică Ester. Într-o după amiază vagă.Care Ester? – sare Natan. Domnul Natan Smilovici. de-atuncea S-a mai scurs aproape-un an. . da’n suflet Clocotea ca un vulcan. Una blondă şi subţire. încet. Elegant şi studiat. cu purtări alese. Natan mai avea soţie Şi un singur fiu. Ester este sora ta! A plecat Aron. Şi îi spune : . Şi.Fata Blimei de pe Carmel. S-a cam potolit şi el. Dar cum vîrsta potoleşte.Tată dragă. Vine Aron. . Parcă prins de-o amintire – . pe lîngă prăvălie Şi o casă cu balcon. Tînăr. Vreau cu Ester să mă-nsor! . O podoabă de băiat. îmbietor.Scandal în familie [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] În oraşul – nu spun care – Nu departe de aici. Locuia un om cu stare.

Aba.Şi-ntr-o seară. Stea scăldată de auroră – Tata iarăşi se opune. Mama a rămas furată Parcă de un gînd ascuns. o veste proastă: . Foarte veselă-a răspuns: . mama Leiei – Crede şi nu cerceta – M-a convins. mămico. Şi i-a spus: . şi de data asta.Ia pe care vrei din ele! Si nici n-o să-ţi pară rău. Dă-mi.Vai de mine! – exlamă Natan. Azi. Iartă-mă de-ţi stau în cale – Însă. Şi-apoi. cînd o-ndrăgesc pe Leia. Fiindcă am să-ţi spun o taină: Natan nu e tatăl tău! . o povaţă Şi mă-nvaţă ce să fac? Cînd am vrut s-o iau pe Ester – Floare. pînă la urmă. fir de micşunea. Că… şi Leiai-i sora ta ! Turburat de cele-aflate. îmi vine să-mi iau viaţa Toată lumea s-o împac. o iubesc pe Leia Şi-am s-o iau chiar de nevastă! . Aron aduse Tatălui. după o clipă. Bietu’ Aron s-a dus distrus La mămica lui iubită. Fi-voi contra vrerei tale! Fiindc’odată. Că şi Leia-mi este soră. spunîndu-mi C-ar fi Ester sora mea.Mamă. Tata m-a oprit.

Examen de acar [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Sala de mişcare-i plină Că nici n-ai loc să te mişti. monoton – Însă. pînă să înceapă. Şi expresul Ş-un marfar? Ce faci. Dacă acul se smuceşte Şi m-anunţă că soseşte. la tribună. Pe aceiaşi linie vine. . Din Sătmar. fără-a-ţi pierde firea. sobru. Bea dintr-un pahar cu apă. Marine. Revizori de la uzină.Ia să-mi spui ce faci. Fac semnal cu fanionul Şi mecanicu-l zăreşte Şi. Pufăind grozav pe sine. Ce-au venit ca să asiste La examenul de-acar. . din Curtbunar. brusc. Ce mai vorbă.Pîn-aici e foarte bine ! Zice şefu. Trece. deodată. opreşte Garnitura. tura-vura.Apăi. Apoi. Că se-ntîmplă un ghinion. Săr ca un turbat peronul. Cînd la halta din Sabar. ce te faci. Marine. Să zădărniceşti ciocnirea? . cu voie bună. domnule inspector. Şefi de tren şi maşinişti Şi mecanici şi fochişti Şi casieri vreo duzină În comisie-i un inspector Ş-un înalt funcţionar Ş-alte grade ceferiste. Mai tuşeşte Şi degrabă Pe Marin Păun l-întreabă Părinteşte: . Domnu’ Sef.

Şi nevesti-i strig prin geam: Fă. sun. . grăbit. în cătun. Nici chibrit. Scot ţignalu’.Ce să fac. unde eşti. nici lumînare. unul. Nu mai ai timp să gîndeşti Ce unelte să-ţi ajute. Tu atunci. Nici gazolniţă cu foc Şi nici fluier n-ai deloc.Domn’ inspector. ce faci? . Ii dau foc cu un chibrit Sau aprind c-o lumînare Nişte paie. Trag de clopot. Dacă nu am fanion? Pentru asta iau simbrie? …Mama ei de meserie! . că-mi ies din fire. iute. Fiinde’aicea. netam-nesam. colaci. nişte ziare. ne spune nouă. Cu maşinile-amîndouă? . . n-ai nimic. Fără nici un fel de vină.Măi. Dar în direcţii opuse.Şi în timp ce trenul vine. Varsă foc şi fum. Unul e Marin Păun. Că vin două trenuri.Iau gazolniţa. domnu’inspector? Mă reped. Sînt ca mortu-n păpuşoi. fă. Nici ziare. Ca un fulger pe coline. Dar expresu-i ca nebunul. N-ai nici clopot. Vine-ncet marfarul. Ş-ai să vezi. Păi. ca nebun. Marin. Ce te faci.Măi Marine. mai stau eu la canton. tu nu-nţelegi ce-ţi zic.apoi. N-ai la tine fanion? . Scoală fă. Dar aiasta nu se poate! Fără fanion . Gherghină! Dulce floare de sulfină. fluier. o ciocnire. bune toate. Pe aceiaşi linie puse.

E-le-lei. cum n-ai văzut De cînd mă-ta te-a făcut! (Ioan Pribeagu) .

de beatles.Nici nu ştii ce bine-mi pare Scumpo. Dar tu. . Şi apoi despre bărbaţi. scumpa mea Ortansa. . .Spune-mi-o cu de-amănuntul Pentru că. Ce te-ai măritat devreme. Despre modă. Dar îşi face datoria După cum scrie la carte. Mă desmiardă ca pe-un miel Şi în ce priveşte amorul. Cum te-mpaci cu-al tău în visul Îndrăgirilor supreme ? . Cum petreceţi.Amintiri … [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Nu s-au mai văzut aproape De vreo cincisprezece ani De pe cînd umblau la şcoală. Ambele la Botoşani. De artiştii consacraţi. iubită Cleo Insă cu sinceritate. despre blănuri. Anii trec pe nesimţite Şi trec şi visele şi ele Şi s-au întîlnit pe stradă Amîndouă tinerele.Draga mea. Au vorbit de film. Nu pot să mă plîng de el ! Mă sărută cu pasiune Şi să nu spun mai departe. că ne-am revăzut Să ne povestim crîmpeie Ş-amintiri despre trecut. tu cu soţul Clipele de voluptate? . prin jocul firei Ştim deja ce înseamnă aia Care-i baza omenirii.I-a să-mi spui. Ionel m-adoră.

A smuls toată îmbrăcămintea. funcţionarii. Eu m-am dus la doctor Staicu Şi mi-a dat nişte pastile. Şi de-atuncea merge treaba Admirabil. Nudă. ca pe Sofia Loren De la cinematograf. şi ce vezi rău într-asta? . Şi Vasile-al meu e tandru Însă are-o apatie Parcă e şi parcă nu e Cum ar trebui să fie. cînd stam la masă Nu ştiu cum. Însă noi. m-a făcut praf. Dar cum nu-s din mămăligă Ca să rabd şi nopţi şi zile.Nu e rău! Din contră! Îmi place! A răspuns Ortans senină..Ei. Însă n-o duc nici prea bine. Mă strîngea la piept cu sete De credeam că-mi sparge coasta Şi mă îmbrăţisa năprasnic… .Drept vorbind – a spus Ortansa N-am ce spune despre mine : Nu o duc rău cu iubirea. Luăm masa la cantină! (Ion Pribeagu) . A mîncat şi deodată Fără urmă de ruşine. Ce să-ţi spun. dar lui Vasile Ca să-i stimulez dorinţa I-am pus două-trei pastile. Îi pun una în mîncare Fără nici o emoţiune. o minune ! Da-într-o zi. A sărit în sus sălbatic Şi s-a năpustit spre mine.

fetiţa tatei. Junele Avram Flaimuc. Fata lui Ifrim Bursuc. I-a spus: . zece mii buluc.aşa se duc”. Căruia i-a promis ca zestre. şi toată S-o mănînci ca p’un coltuc.Păi să vezi. Cunoscînd bine proverbul “Cum vin banii. Ochi albaştri ş’un năsuc Cam impertinent. N-aş vrea nici o supărare. Lire. Rabi Meiri Goldensmuk. Tatăl ei. nostimă. Banii-a doua zi de nuntă. C-o-ntrebare. foarte fericită. .Insă cu o condiţiune. Tata socru’. I-a găsit un ginerică. În persoană ţi-i aduc. să-ţi produc: Cum ai reuşit matale – Eu te ştiu sărac din fire – Chiar a doua zi de nuntă. C’a rămas Avram năuc. I-a adus în dinţi toţi banii. zglobie. Fata. ‘Naltă. Cu şampanie şi frustuk. tăvăluc. S-a făcut o nuntă mare.Inocenţă personificată [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] În oraşul – nu importă Dacă-n Haifa sau în Ciuc – Trebuia să se mărite. Chiar a doua zi la zece. Să-i dai zece mii de lire? . Caracter de cauciuc. . . Ca să n-avem balamuc. Şi pe miri i-a dus sub hipă. sărac cu duhul.Scumpul meu tătuc.

. Fiecare dintre dînşii. Ş-am chemat ca un oracol. cum te-ai pretat tăticu’ La asemenea desfrîuri? Dar de ce – adaugă fata – N-ai făcut mai multe găuri ? (Ion Pribeagu) . Să se uite înăuntru.Cum sînt om cu socoteală. Un asemenea spectacol. Tocmai ca la panoramă. Au plătit o mie vamă.Vai. Zece găuri potrivite. Am făcut la uşa voastră. Din odaia nupţială. Zece-amici dornici să vadă.

S-a gândit c-ar fi cu cale Şi c’un Rav să se consulte.De socoţi că gându’-acesta Viaţa-îţi va turbura – Zise prea-înţeleptul Sloimke – Atunci. dar spune-mi.Să mă-nsor? Să nu mă-nsor ? [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Moşke Fafer. viu la tine Ca la un învăţător. rabi. Cum făcu Adam şi Eva. care-ar vrea. . Fiindcă-n Thora-i toată seva Şi să te uneşti cu Seina. Ca să-mi spui. spune-mi. nici apicoirăş. Tadicul din Sărărie. Nici puţine şi nici multe.Da. Seină-Beilă. la vârsta asta Mai se cade să mă-nsor? Mi-am găsit o văduvioară. numai Pentru a-mi moşteni averea? . Şi s-a dus la rabi Sloimke.Rabi dragă. Venerat de toţi evreii Din întreaga Românie.Mulţumesc. cam în vârstă Şi c’o faimă oarecare. Nici bigot. De aceea. nu te însura ! . Pot să mă însor cu ea? Rabinu’-a deschis o carte Ş-a citit plini de fiori: “Dacă Cel Inalt ţi-arată Drumul presărat cu flori. dar nici un trai de pustnic- . Ce mă fac dacă muierea Vrea să se mărite. Şi fiind om cu angarale. Trebuie să-i faci pe voie. Ş-a pus gând să se însoare. rabi.” .

a spus rabinul Neştiind ce să mai creadă – Nu poţi da o condamnare Până nu ai o dovadă! Dacă presupui de-acuma C’o să-ţi facă viaţa grea. Dacă nu ai altă breiră.Ai dreptate! – aprobă rabi Atunci.Dacă vrei să ai scăpare Si în mine te încrezi. . dragă. cum să ies? . dar vezi c’aici e buba: Nu pot vrerea să-mi împac. Până vine. Eşti bolnav şi n-ai un doctor. Calea cea mai bună este Ca să nu te-nsori cu ea! . dar dacă femeiuşca Mult mai tânără ca mine – Are-un văr cu care nu ştiu Nici când pleacă. rabi. Iar în faptul dimineţii Te trezeşti vorbind cu perna. Care sufletu-ţi doboară. Spune-mi. Atunci du-te şi te-nsoară! . .Fiule.Ti-e uşor matale. ca să-nvingi pustiul. Când visezi femei şi chefuri.Zice Moske – nu-i kidai. Că te râd pân’şi pereţii… .Bine. Nimeni nu-ţi dă bună ziua. poţi să mori… . Să mă-nsor? Poate mă-nşeală… Să rămân din nou burlac? Va putea ea să mă-mbie? Voi avea eu vr’un succes? Din dilema asta.Da. musai să te-nsori! . rabi. Fiindcă nu ştii ce văpaie Te cuprinde când eşti singur Cu pereţii din odaie.Da. . nici când vine. Nimeni nu-ţi prepară un ceai.

Cât mai grabnic – zice rabi – Trebuie să te botezi ! . dragă Moşke. În acest fel. prea sfinte. Nu-mi vei cere mie sfaturi. Ai să mă scuteşti pe mine Ş-ai să-l plictiseşti pe el! (Ion Pribeagu) . Devenind creştin fidel. chiar mâine. Si cum scrie-n Pericopă. reb Soimke Nici nu pot să cred. Că din gura dumitale Ies asemenea cuvinte! .Eu. Ci ai să te duci la popă.Da! Botează-te. să mă botez.

scos din fire.Las lui Sandu. le lăsăm lui Mitzy! . să aibe zestre. Nepoţicăi noastre. mai bine.Toanta aia? – sare soaţa Nu admit şi nu dau voie. marfa noastră? Asta nu admit deloc Decât el s-o irosească. O va moşteni Oişie ! . ceasul şi-un inel.Lui Oişie. bietul Lazăr. Însă. Juvaerurile astea. marfa din dughiană. Partea asta de avere.Bine! – zice muribundul Insă. Muribundul. Fanny! . casa noastră… Dar femeia îi replică: . O prescriem pentru Zoie! . Din moment în alt moment Şi nevestei îi dictează. un testament: . îi dau foc! .Testament [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Stã sã moarã.Pentru ea! – suspină Lazăr Cum zici tu.Aurel? E prea obraznic.Fie! – spune bietul Lazăr Dar covoarele şi banii Le lăsăm. aşa să fie. Toate. Cel cu monogram cu aur. Plin de ifos şi ambţiii. Eu.Vechea noastră prăvălie…? Imposibil! Soaţa plînge – Asta i-o lăsăm lui Victor.Pentru ce tocmai lui Sandu? Casa i-o lăsăm lui Lică! . Îi las lui Aurel! . Care mi-e nepot de sânge. . Punct cu punct.

în casa asta.Nu ! Vreau să ştiu. Cine moare: Eu sau tu?? (Ioan Pribeagu) .Ţipă la nevastă: .

Ş-ascunse-n nori ca să nu vadă Ce se-ntâmplă-n diligenţă… Ajunsă-a doua zi în cetate. Să plece trebuia’ntr-o seară. cu diligenţa. Făcură’n silă. Frumoasă. Că poţi.‘Mânem aici. după ceas. Şi după ce-şi luă de toate. Fir-ar al naibei el să fie! Iar Luna-n mantă de paradă Şi plină de indiferenţă.Mare păcat … [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] De la Adjud. Bade Avrame? Întreabă Henţa cu sfială – . în tihnă. Şi-apoi. şi pe nume Henţa. un popas. ci doar femeia Cu diligenţa spre Focşani. . Vreo zece poştii. să nu ai nici o teamă. Că n-au plecat nici marchidani. Din noapte vin miresme dulci. Şi s-a-ntâmplat ca-n seara-aceia. Porniră căişorii-n goană. Şi tocma’n valea lui Sondroană. o văduvioară. Ce te-nvelesc ca o năframă. ca să se pocăiască. să te culci. Prea Sfinte. Însă. Ea n-ar fi vrut. . dar de departe Ţâşneau văpăi şi reverie. S-a dus la Rabin şi s-a plâns: Păcătuit-am greu. Avu mustrări de conştiinţă… Nici nu mai vru să-şi amintească De faptu’n taina nopţii strâns. S-a dus la târg cu trebuinţă.Aici – răspunse vizitiul Că-s caii rupţi de oboseală. Şi vizitiul zdravăn foarte. Înspre Focşani. Nici boccegii.

Ti-am dat o mie. Şi-i zice plin de duioşie: . Şi.Mare păcat! – a spus Rabinul Cu Dumnezeu să te împaci. tânără şi fără minte. ca să se-ndure Cerul. Si cu emoţii neştiute. Oiţa păcătoasă de-te Două bancnote a 500.Primesc! – răspunse ea cu sete. Eu. vezi că…eu mă-ntorc acasă Tot cu acelaşi vizitiu! (Ioan Pribeagu) . Voi implora tot Sanhedrinul. Din tfilimi ţi-oi citi misterul. Şi văd că tu ai dat 1000! . Vei da şi cinci sute de lei! . Şi el. Se uită rabinul la sumă. simpatic şi vioi… . Voi da ofrandă la săraci.Fiindu-mi frică de strigoi. Stiu! Dar.Eu ţi-am pretins să dai 500. Rabi! Lasă… Că nu-i nici o greşeală. Ce iartă oamenii’ntre ei.

Şi am plecat cu ea la’nvălmăşeală. braţ la braţ. de Messalină Ş-un picioruş sculptat parcă de zei. că dulcea mea comoară Ar fi dorit să mergem să mănînce. Setos de noutăţi ca orice om. şerveţele-mpăturite Şi ea. Pe masă. pe loc m-am lămurit: Ea nu ştia o boabă româneşte. mai de colo. Eu nu ştiam nici un cuvînt ivrit. pălăria Şi i-am şoptit surâzător: Salem! M-a măsurat din cap pînă-n picioare C’o nonşalanţă ce mă-ncătuşa Şi parcă a zîmbit sau mi se pare Că mi-a şoptit candid: Bevakasa! Cum flerul niciodată nu mă-nşală Ştiam precis că o să-mi cadă în laţ. ca eu să nu stau ca un bleg Îşi însoţea cuvintele rostite Cu cîte-un mic desen. . Simţind că din priviri am înţeles-o. Să-mi depărtez din gînd melancolia.Nici acum nu ştiu misterul! [Necategorisit] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Privea pe Ben Iehuda-ntr-o vitrină Şi eu eram c’un pas în urma ei… Avea un trup superb. una: Lo! Şi cum sălta din umeri. La tot ce-i îndrugam:-Mamzel. o prăjitură. Şi fericit de-această aventură Ne-am aşezat la masă-ntr-un Espresso Eu. farfurioară Şi cum m-ardeau privirile-i adînce. o cafea şi ea. s-o înteleg… Mi-a desenat cuţit. ştrengăreşte Şi îmi zîmbea. Ca Julieta şi Romeo. cu politeţă. Am înţeles. Mi-am scos.duduie! C’o frază mai de ici. Guriţa-i dulce nu ştia să spuie Decît o vorbuliţă.

După aceea. ca din senin. Mi-a acordat o porţie de twist. Mi-a desenat frumos. De-atunci îmi chinui mintea să-mi pleznească Şi nu pot dezlega acest mister: De unde a putut ea să ghicească Că sînt de meserie tapiţer? Ion Pribeagu . femei. foarte’nfierbîntată De dans. saxofon şi-un clarinet Ş-am înţeles că vrea să se distreze Şi am intrat cu ea la cabaret. Iubita mea cuminte ş’adorată. de coca-cola şi cafea. velour şi ametist Şi drăgălaşa mea. Parfum de mosc. Program. Un forspaiz. orchestră mexicană. A mai cerut ficat şi o costiţă. o friptură şi-o salată Şi am ciocnit şi un pahar de vin. o canapea. Ş-am mai ciocnit cu ea înc’un pahar! Apoi a început să deseneze O tobă.În restaurant intrarăm şi îndată Un chelner ne-a servit. Mînca cu mlădieri de porumbiţă Cu dinţişori de-un alb mărgăritar. pe nume Brană.

Nişte-îmbrãţişãri divine. voluptoase. Nici subţiri. nici prea albã. Nici prea mare. nici prea moale. Nici prea’naltã. Nici prea micã. Nici încet. Pielea-i cu miros de nalbã. Nici cãprui. Discutînd ca la Geneva. N-a fost cald. dar nici prea iute. Braţe albe. . Nici prea mari. Nici pe nas şi nici pe gleznã. dar nici prea groase. Şi-am ajuns la ea acasã. Nici murdarã. nici curatã. Şi vorbind cu ea în şoaptã Nici prostuţã. nici mititele. Avea talia subţiricã. Avea ochii ca doi aştri. Şi-am intrat cu ea în vorbã. Nici urîtã. nici prea mare. zîmbitoare. Nici prea tare. dar nici prea rece. Nici de Cosmos. nici de ciorbã. Ş-a început sã se dezbrace. nici frumoasã. Am avut o aventurã. douã rîndunele. Nici prea multe. Mi-a dat o cafea uşoarã. nici încoace. nici deşteaptã. nici amarã. Sînii. Nici din faţã. pe la zece. O coniţã delicioasã.Într-o searã. Ne-am plimbat vreo cinci minute. Nici prea dulce. nici prea joasã. Nici încolo. nici puţine. Nici cu Haike nici cu Surã. Nici prea neagrã. nici prea micã. Ş-o sofa cu dungi banale. Nici de-Adam şi nici de Eva. nici din spate. Cum o sãrutam prin beznã. I-am sorbit formele toate. Gura dulce. Locuinţã minunatã. dar nici albaştri.

Nici prea multe. dar nici prea rece. Nici prea gros. Nici cu cioc. I-am spus. nici în stradã.Ce cauţi aici? – Mã întreabã. Nici în versuri. N-am fost prost. în tot minutul. nici pe spate. Şi cînd mã rugam – Prea Sfinte. Dar cu un baston de mire. Ştiu c-am stat trei luni jumate. Nici prea cald. Deodatã uşa scapã. nici albastru. nici pe mama! Ci aştept. nici puţine! Restul n-are importanţã. Nici în curte. Şmil din piaţã. Şi aştept o aventurã. nici şerutul… …Şi au curs bastoane în mine. nu-i nici vie Simt un fior care mã trece. nici în grabã. Şi stã Şmil ca un sihastru. Nici pe burtã. nici cu mustaţã. Ci bãrbat-su.Nici pe tata. Ori cu Haike ori cu Surã. Nu-i nici unchi. Nici spital. fãrã sã-mi dau seama: . nici ambulanţã. dar nici subţire. dar nici mãtuşe. De atunci mi-e viaţa rozã. Nici se sparge. scoate-mã din ladã. Nu-i nici moartã. nici în prozã. Doamne. dar nici cuminte. . nici se crapã. Nici în pripã. Vãd nici verde. Inimioara mea pustie. (Ion Pribeagu) . Nici maşina.Bate cineva la uşe.

Ei scriau pentru Tănase. . Eu pentru Tomescu Iorgu.Cât îmi ceri? – Păi. Eu la “Teatrul Nou” cu plebea. Erau Kiriţescu. fă-mi şi mie-un şlagăr. Preţioasă cum e ambra. Şi alţi actoraşi mai mici. Mică. dulce. Ca pe un autor en-vogue. Câte-un sketch sau monolog. Într-un varieteu : Alhambra. frumoaso. blondã. Ei montau cu lux “di-granda” Fastului să se consacre. “Marafet bucluc” şi “Plici”. Pe la opt şi jumătate. Care îşi făcea debutul. Ai sã-mi dai numai o mie ! S-a zis Tanţa: . o păpuşe.Printre revuiştii noştri. Tanţa ! O fetiţã. De pe Calea Văcăreşti. Mă ştiau mai toţi artiştii. Un cuplet ! Si ţi-l plătesc ! . Cu glăscioru-i îngeresc : . fac cunoştinţă – După cum cere uzanţa – C-o artistă în devenire.Maestre. Fiindcă le scriam adese. Într-o zi. Eu jucam un an de-a rândul. Ei la “Cărăbuş” cu-ntregul Demimond din Bucureşti. Stoicovici. Domnu’…amicul meu Socrate. Zic – cum eşti la început. De Herz şi eu.S-a făcut ! Mi-l aduci la “Grand” Joi seara. deh. Care cântăreau mai greu. Care m-a rugat fierbinte. Durma. “Treanca fleanca mere acre”. Că la zece o să vie.

Şi-ntr-un mod inteligent. Ce puteam să fac ispitei. Vreau să-mi dai şi indicaţii. Cum s-a dus mia de lei. c-o discuţie clară. “Vino dor la badea-n crâng”. Şi simţeam printre suspine.Domn Socrate Spirilidis. M-a tratat cu chartreuză. Pe o melodie veche. Dulce. Te aştept. Să-mi arate că pronunţă Poanta. Dornic m-am sacrificat !… M-am lăsat sedus de chipul Şi de farmecele ei. Ea şi-a pus un robe de chambre. şi mai ales.Maestrul Ion Filifistic ! . N-o prea ajuta talentul. Dezvelea altă comoarã. Pe sofa şi decoltatã. Ca să repetãm în voie.E un bătrânel simpatic. Cine bate-n hol şi intră? Domn Socrate în persoană! A urmat recomandaţii : . Cum făcea un gest cu braţul. Cu o patimă spontană. Dar se completa cu trupul. După ce sfârşisem jertfa. Cu trupşor imaculat? Şi când dracul te momeşte. Cu refrenul: “Hai zdrâng-zdrâng”. cum e cantalupul. Colcăind de frăgezime. Când îşi întorcea faţada. Puţintel cam indecent. Cu artiştii bun amic! . Dezvelea o rotunjime. Cum să-l spun să am succes ! ˜ I-am adus chiar Joi cupletul.

. Şi-mi venea de râs.Minunat! – a spus Socrate Şi privind în ochii ei. Emoţionat. C-a avut dar nu mai are. Ş-am plecat cântându-mi mie : Hai zdrâng-zdrâng şi iar zdrâng-zdrâng! . Şi-n acelaşi condiţiuni ! I-am strâns mâna cu tărie. Şi îmi dă mia de lei. Când o să mai vrea cuplete. Cu cenzura lui Brătianu. Ca-ntre doi prieteni buni : Preţul să rămână acelaşi. Îşi deschide portmoneul. nătâng.Eu timid. scot iar cupletul. Şi încep să-i cânt refrenul : Hai zdrâng-zdrâng şi iar zdrâng-zdrâng. Tot mata să i-le faci ! Şi să stabiliţi de-acum.Uite ce te rog – adaugă Fiindcă Tanţei mele-i placi. Mai improvizez o strofã. Domn Pavlică Brătăşanu… . să plâng.

de atâta băutură Şi mâncare. momiţe. Şi livadă. Curte. Rege şi boieri de neam. Respectat de toată urbea. probabil. la Piatra Neamţu. jos cum treci de Cozla. Şi necontenit slăbea. Omul s-a îmbolnăvit. Este să găsească-un tânăr Care-ar vrea să-i deie sânge. Dar s-a întâmplat. Şi-unde se trăia întocmai Ca în sânul lui Avram. Dă-i cu fleici. Singurul remediu. nici greaţă Când mânca şi nici când bea. că nu poţi Nici cu vorba. negreşit. Gras şi gros şi lat în spate.Nu ştiu dacă-această manşă E sau nu adevărată. Aşa dar. Să descrii entuziasmul Chefurilor din Moldova. şi’n cireadă Miei şi oi şi boi şi vaci. Nu simţea dureri. . După ce-au dat sfoară’n ţară. C’un potop de oameni paşnici. nici cu slova. Şi se petrecea. Dar se subţia la faţă. Din ce-a fost odinioară Rămăsese jumătate. Într-o ţară îndepărtată. Drept un gospodar de frunte. Şi avea domnu’ Năstase. Că din ditai mai bărbatul. care Boala i-ar putea înfrânge. Curge Bistriţa în vale – Locuia domnul Năstase. Că. vie pe araci. Printre vile ogivale Unde. muşchiuri. ‘Nalt şi zdravăn cât un munte.

Un ovrei cu chipul roşu. Ci i-a dat numai o sută. observând în grabă. A luat sânge de la Hunã. Mi-a dat. Îndrăzneşte şi întreabă : . Şi voinic. Sânge evreiesc în mine! (Ioan Pribeagu) .A venit dintr-o comună. poate. din greşeală. Transfuzându-l lui Năstase. Mai din vorbă’n vorbă. Cu siringi voluminoase. priveşte banii. Hună stă. Dovedită pe deplin. Mai puţin cu patru sute ? . Fiindcă am deja de-o lună.N-am greşit deloc! – răspunse. domnul Năstase. Totuşi. L-a poftit din nou pe Hună. Că ceva nu este cuşer. Purătul i-a dat lui Hunã. pe nume Hună. Terminând operaţiunea. Dup’un timp. Sã ia sânge de la el. Doctorul – pe vremea ceea. Dar am socotit mai bine. domnul Năstase Zdrăvenindu-se niţel.Nu cumva. Pentru această faptă bună. Cinci sute de lei. peşin. A luat altă ţinută: Nu i-a mai plătit cinci sute. iute.

Să-mi fac chinul şi mai greu. voluptoasă.Nu cumva ai fost cu Tanţi Din Smârdan. vai de mine… Greu păcat ai săvârşit… Însă dac’mi spui cu cine. . Gura dulce. Cea uşoară ca un fulg? Din Buzeşti? – Cere-mi şi viaţa Însă nu pot s-o divulg!… …Durdulie. Numai bună de iubit… . ‘mbujorată. Poate fi-vei mântuit.Fie-ţi milă De un suflet păcătos. Când te-a strâns în braţe odată. hopa C’o grădină de muiere! .Vai de mine. PĂRINTE ! La părintele Vintilă Vine-Arvinte. de peste drum? .Ai furat? întreabă popa . Trup de crin îmbobocit.Nu pot! A răspuns Arvinte. Numai cântec.Poate-ai fost cu Miţa Creaţa. Că mă bate Dumnezeu! …Era’naltă şi frumoasă. cam sfios Şi îi spune: .Nu pot s-o divulg. Nu pot s-o divulg. că Domnul Mă trăsneşte chiar acum! …Ş’avea flori la cingătoare. Dinţii de mărgăritar… . Mijlocel de fată mare. Părinte. Chiar în săptămâna mare Când tot omul e smerit – Şi posteşte cu’ndurare. numai joc.Nu. prea sfinte! Fără vrere M-am dat diavolului. . Părul blond şi ochi de jar.SINT PĂCĂTOS. Uite – am păcătuit ! .

Toată plină de păcat… . Fiindcă tot nu pot să spun… …O comoară tăinuită. du-te. Domnul să te aibe’n pază.Măi. meditează Si vii mâine. mai dispus. Toată plină de ispită. Fruct în dragoste scăldat. ca vântul S-a-ntâlnit cu Calistrat Care l-a’ntrebat: .Sfinte. Ajungând în colţ. -Sărut dreapta! Şi s-a dus.Prea Sfântul De păcat te-a dezlegat? . Dar aflai de la Părinte Încă trei adrese noi! (Ion Pribeagu) . Arvinte-ai fost cu Leana Care şade pe Neptun? .Încă nu! Răspunse Arvinte Foarte vesel şi vioi.Ai simţit în vine foc! . geaba’mi zgândări rana.Bine.

S-a făcut! Şi’n trei minute.Nu te superi domnişoară. Lei şi urşi de şocolată Şi tot felul de figuri. Plec acuma la Focşani. Iar pe jos pajişte verde Şi cu nişte floricele! .Da! Avem! – Şi vânzătoarea Îi arată vreo câţiva.Capşa” [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] În vitrinele lui Capşa. Sunt expuse prăjituri. Cum a vrut nenea Costică. Dar mai am o rugăminte: Vreau să-mi scriţi cu slove roşii Numai două-trei cuvinte. . Ş’a intrat domnul Costică Un geambaş cu ceafă lată. I-a adus calul şi scrisul. Iute ca o rândunică.P’ăsta roibu-l iau. .Bună ziua! Zise dânsul Vreau un cal de şocolată! . cerbi şi pui. . Şi cu stânjenei pe jos. L-a adus mult mai focos. Scrieţi: “Să trăieşti Costică!” “Souvenir!” şi “La mulţi ani!” . că-mi place. Ouă roşii. Toate fabricate în zahăr În laboratorul lui. Mâine-i ziua mea şi fiindcă.Imediat! Şi’n trei minute. Îngeri şi purcei de lapte. . Dar am să vă rog ceva! Hamurile-aş vrea să fie Albe şi cu zdrăngănele. Ducipal cu hăţuri albe.

Fiindcă îl mănânc aici! . Cât costã. ca să plătesc! .Păi. Pajiştea cu stânjenei. .Vi-l împachetez? – întreabă.. cu hamurile albe. Vânzătoarea cu lipici – . Ş’admirându-l încă-odată.Mulţumesc! – A spus geambaşul Cu un gest cavaleresc – Şi-acum spune-mi turturico. A scos banii şi-a plătit. Radios şi fericit. În total: şaizeci de lei! .Nu! Nu! Nu! – a spus Costică.Minunat! Ş’a spus în gându-i. Suvenirul şi urarea.

Şi până Lunea care vine. Văzând – directorul revistei – Că am talent de pamfletar. Şi-n sân ascunşi doi trandafiri. dulapul. De-acest potop de fericiri. Plutind în sferele senine. Îl cunoscusem pe Gîrleanu. “Romanţe pentru mai târziu”. M-a angajat ca secretar. Ş-a apărut de Minulescu. Şi cheile erau la mine.Prin anul nouă sute nouă. Plimbându-mi visul pe Lipscani. Vrând dorurile a-mi înfrâna. M-am cunoscut cu o fetiţă. Pe Cincinat. tânăr. deloc. Şi într-o Sâmbătă. pe Efitimiu. Guriţa roşie şi mică. Însă Duminica. Biroul. Redacţia era în centru. pe seară. Aşa că. C-avea cosiţă în inele. cu speranţe. De parcă Dumnezeu din ceruri. Veneam la clubul “Lumea Nouă”. Şi mi-a şoptit: . Cam de vreo douăzeci de ani. scaune. . plini de foc. Mi-închipuiam că-n toată ţara. Nu mai eram un oarecare. O cameră – unde-încăpea. Cu redingotă şi cu cloc – Venea în timpul săptămânii. Maculaturi ş-o canapea. Redacţia era închisă. Şi alte cercuri literare. când apărea revista. Şi ochii negri. De joi.Ionică na ! Nici nu-mi mai încăpeam în piele. Directorul – un om politic. O nimfă mi-a trimis în cale. Fără să steie mult pe gânduri. Nu-i altul mai grozav ca mine.

Ci doar prin mâini ne-nţelegeam. Când vream să-i mai dedic o strofă.Că tot privindu-i mi-era frică Să nu pleznesc de atât noroc ! Ne-am dus la cinema. Sau cât mai grabnic să te-mbraci? Şi s-a-ntâmplat cum se întâmplă Când n-ai un pic de prevedere: Eu numa-n pantalon şi guler. Ionică. În cameră. Privind-o a şoptit: . Înghirlandate în rondele. Tu nu ştii singur ce să faci.Mi-e verişoară Venită-aseară din Galaţi… A scotocit printre saltare. A fost şi verişoara mea ! Ion Pribeagu . printre săruturi. Insă aş vrea să-ţi spun ceva: Acum trei luni fetiţa asta. S-ascunzi după birou fetiţa. Deodată a bătut în uşă Directorul ! O catastrofă ! În clipe de-astea. A scos grăbit un manuscris. Târziu. Redacţia unde lucrez. Am invitat-o ca să vadă. ca după miezul nopţii. Directorul. galant din fire.Scuzaţi ! Iar eu am spus : . într-o poemă. Prinţesa visurilor mele. Şi ea cu nudul la vedere. pe la zece.Să nu fii supărat. la “Clasic” – Un film cu Eva şi Adam – O vorbă n-am scos pe-ntuneric. Am proclamat-o. M-a tras de-o parte şi mi-a zis : . Ca un autentic amorez. Şi dimineaţa. turbulente. Şi când fu gata de plecare.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->