Sami, funcţionar de bancã Şi cu creştere aleasã A fost invitat la Natan Şi nevastã-sa, la masã

Tânăr, c-o înfăţişare Ce te bagã în răcori, N-a venit cu mâna goală, Ci cu un buchet de flori.

Doamna, foarte încântată, Dup’un an de măritiş, A servit coniac, salatã Şi apoi ghefilte fiş.

Sami a mâncat cu poftă, Şi c-un sentiment firesc, A-ntrebat-o pe Şoşana: - Doamnã, pot sã îndrăznesc? - Vai de mine, Domnu’ Sami – Zise ea, înviorată – Ca la dumneata acasă. …Şi i-a dat înc-o bucată. A urmat fripturi, kighel, Vin de la Ierusalaim, Şi-ntr-o caldă atmosferă, Au ciocnit cu toţi “lehaim!”.

Cum petrecerea se-ntinse, Natan l-a rugat, apoi: - Ce să te mai duci acasă, E departe, dormi la noi! Tocmai când erau mai veseli, A venit un amploiat, Şi pe Natan, de urgenţă, La direcţie, l-a chemat.

- Nu-i nimic, mă-ntorc îndată

Maximum o oră-două. Voi, mai staţi, fiindcă în casă Nici nu ninge, nici nu plouă. Şi-a plecat, şi vremea trece, Când nici n-ai băgat de seamă, Îmbrăcând întreg oraşul Într-o magică năframă. După ce-au vorbit de toate, Într-o ambianţă dulce, I s-a năzărit Şoşanei C-ar fi timpul să se culce. I-a făcut, în grabă, patul Pe sapaua de atlas, A făcut “lampa mai mică” Şi sub glass-wand s-a retras. Prin lumina roz, discretă, Care dincolo apare, Sami vede-o siluetă Scumpã şi turburătoare. A-nceput sã se dezbrace, A pus rochia de-o parte, Ce frumoasă-i în desso-uri, Numai glass-wandu-i desparte. Când alături c-o femeie Şi bărbat-su e plecat, Fără vrere-ţi trec prin minte, Numai gânduri de păcat. Ş-a mai scos şi cămăşuţa, Rămânând ca o statuie Capodoperã celebrã, Cum în lume alta nu e. Pãrul, despletit pe umeri, Sânii ca ai Sulamitei, Chiar de-ai fi mai sfânt ca Papa, Nu poţi rezista ispitei. Sami, năucit de farmec, Şi c-un sentiment firesc,

A-ntrebat, discret, prin glass-wand: - Doamnã, pot sã îndrăznesc?

- Vai de mine, Domnu’ Sami – A răspuns ea, ştrengăreşte – Ca la dumneata acasă! Îndrăzneşte! Şi, deodată, Domnul Sami, Din sapa s-a smuls, furiş Şi şi-a luat înc-o bucată Din bufet, ghefilte fiş.

Iar eu rămas-am tot boem nebun. Pe care şi l-a pus în dormitor. Şi-au luat şi o maşină. Şmilică se uita zîmbind la mine. În artă devenind cunoscător. stofe şi umbrele. Sau cînd îi recitam un vers duios. Ş-adesea. Cînd vîntul se juca în părul ei. Şi îmbătat de formele-i virgine Dansam cu ea. Să nu scape prilejul fericit. O cere pe Mimy-n căsătorie. Bazar. şi eu cu el. un twist. De-i fîlfîiau şuviţele blondine. Ca om de-afaceri mari şi cu bănet. Şmilică. Ce sufletul atîta vreme strîns-a. Şi-i spuse: “Draga mea cu flori în plete Cînd eu voi fi plecat în ţări străine Tu vei privi tabloul din perete. în spate. apucînd un drum mai bun.Şmilică [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Mimy. Cum n-aveam de ascuns nimic. Şmilică se uita zîmbind la mine. Ş-ades’mă invitau la o plimbare. Şi-mi mîngîiau cu drag. obrajii mei Şmilică se uita zîmbind la mine. Şi-a comandat la pictor un portret. Şi cînd. Ea la volan. Cu cele mai moderne automate. . mătăsuri. nevinovat. ş-amicul meu Smilică. Şi o iubeau pe Mimy doi şcolari. Îndrăgostit de Mimy şi de stele. Dar într-o zi. Un stih ţesut din lacrimi şi suspine Şi-împleteam iubirea-ntr-un sonet. Smilică se uita zîmbind la mine. răpit de chipul ei frumos. avea păr blond şi ochi ştrengari Ş-avea guriţa roşie şi mică. C-un norocos bilet de loterie. Să vezi cum eu mă uit zîmbind la tine. Smilică-mbogăţit. o splendoare. nimic. Adică eu. Îi sărutam mînuţele feline. cînd îi închinam discret.

Încît simţeam că-mi curge foc prin vine. Şi cum vorbeam de dragoste tustrei. într-un cadru parfumat. ţineam la dînsa. Un ghinion ce nu poţi să-l înlături. Şmilică se uita zîmbind la mine. M-au invitat la ei de Revelion. Dar cred că mult mai mult. deasupra atîrnat. Şi soarta ne-a fixat din nou alături Picioru-mi se-nfrăţise cu al ei.Ţineam la el ca la un bun amic. La baruri cu orchestre argentine. De-a pururi urmărit de ghinion. Şmilică se uita zîmbind la mine. Ş-acolo. Convinsă de iubirea mea nebună. Mi-a dăruit comorile-i divine. Iar din tablou. Şmilică se uita zîmbind la mine. (Ion Pribeagu) . Şi-ntr-un amurg cu aur poleit. lipsea de-o lună. Mimy-n budoaru-i m-a primit. Pe cînd Smilică-al ei. Mergeam la Cazino de obicei. Eu mă uitam zîmbind la gura ei.

ai răbdare . Porţelanuri şi covoare.Apeciere George-i negustor de firmă Şi are o prăvălie „chic” Cumpără şi vinde mărfuri Blănuri. stofe. . George Când a prins-o-n odăiţă A pupat-o plin de pofte Şi pe ochi şi pe guriţă Şi strângându-i trupu-n braţe Plin de voluptăţi nebune A alunecat cu mâna. mozaic.. picorul mic Cum să nu te-apuce dracii Lângă ea când stai un pic? De aia poate astăzi. bună marfă! Sâni frumoşi şi braţe durde Pulpe dulci. Şi gândindu-se la glasu-i Ca un zvon divin de harfă Îşi şopteşte încins de doruri: .. Cum e-ndrăgostit de Lily O fetiţă foarte fină Iară nunta-i hotărâtă Numai peste-o săptămână George a devenit vulcanic Şi e plin de nerăbdare Fiindcă Lily e o păpuşă Blondă şi fermecătoare.Faină marfă. unde nu se poate spune.spuse Lily Ştiu ce lungă orice clipă-i Stăpâneşte-te. mă tulburi Prea mă strângi şi prea mă pipăi Fii cuminte. după miros. Vai Georgică. Chihlimbar şi abanos Şi orice marfă preţuieşte După ochi.

Asta-i marfă care poate Să mai stea o săptămână? . Toată. toată e a ta. George îşi miroase palma Şi apoi discret îngână .Mai ales şi nu uita Că peste o săptămână.

De sunt urât şi nătăfleţ Şi n-am nici muşchi.Poezii impertinente Ion Pribeagu Autoprotret Ca un savant din vremuri vechi Îmi plimb prin cafenele mutra. Din loje nu mai văd de loc Şi în tramvai mă pierd cu totul Şi aşa cum sunt un fleculeţ Încât mă poţi în palmă ţine Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! . Toate femeile m-adoră. Am păr în nas şi în urechi Şi aduc puţin cu Brahmaputra Mi-e capul bleg şi lătăreţ. Picioarele: două prăjine. nici intestine. Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Sunt mare cât un năpârstoc Şi poţi să mă măsori cu cotul. Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Deşi sunt tont şi fonf şi slut Şi am o mască incoloră De cimpazeu sau de mamut.

Urmat de membrele-mi confuze. Mă simt atâta de frumos De parcă aş fi ales de muze. Şi dacă n-am profil semeţ Nici umeri laţi. Mă oglindesc şi-n mod glumeţ Mă felicit şi-mi zic în minte Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! În fine sunt un specimen Cum nu-i al doilea sub soare Port pijama şi port joben Şi bătături port la picioare De n-am la Academie jilţ Şi n-am smaralde sau rubine Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! . nici şolduri pline.Sunt ştirb şi tâmp şi am pistrui Şi o aluniţă imbecilă În loc de nas am un cucui Şi-s cocârjat ca o gorilă N-am simpatii şi n-am dispreţ Şi n-am nici maniere fine Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Am trupul plin de vânătăi Şi pe chelie fire creţe Şi am luat chiar premiul întâi La un concurs de fumuseţe. Şi-un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine! Când intru în baie voluptos.

. pe dreapta Lîngă cârciuma lui State Avea Smil o prăvălie Şi vindea păsări tăiate..Cum la fel e şi la tine? Zice Smil cu răutate Ai şi tu o prăvălie Unde vinzi păsări tăiate? . . Pleacă apoi.La??? Sus. . eu am acasă Trei fete de măritat.Dragă. o întoarce O apropie de nas O suceşte. Cum stătea el într-o seară Printre raţe şi gânsaci Intră Avram în prăvălie Şi-l întreabă: . un boboc. unul. că-i pare scumpă Şi eu stau ca un tembel . o miroase Şi mi-o pipăie un ceas. Găinuşe şi răţuşte Câte-un puişor de-un kil De voiai o gâscă grasă N-o găseai decât la Smil. după Vreo găină. vezi.Nu. O ia în mână. pe Văcăreşti. tocmai ca la tine Şi la mine e la fel. eu n-am păsări tăiate Spuse Avram cu îngândurat Însă.Ce mai faci? Ce să fac? E criză mare Şi vânzare nu-i deloc Chiar de-mi vine.

Când să intre în curticică Preoteasa în trei cuvinte Îl întâmpină smerită Bine ai venit părinte! Să trăieşti! Îi spune dânsul Luminat de-a lunii rază Şi trudit de-atâtea slujbe Popa-n jilţul lui se-aşează .Ce zici coană preoteasă Hai părerea să ne-o dăm: Vrei să stăm întâi la masă Şi apoi să ne culcăm? .Ce pot eu să spun părinte? S răspuns în grabă ea Facem cum vrei tu prea sfinte Şi pe urmă vom mânca! .Patriarhal Fâlfâiri de boare roze Se strecoară în infinit Când pe drumuri sure trece Popa Neacşu obosit. Urcă popa spre colină Răsfirându-şi barba-n vânt Vesel c-a-mpărţit lumină Şi iubire pe pământ. Nalt e popa. De departe Cu un sfânt poţi să-l asemeni Când cu dragoste împarte Pilde bune între oameni.

De unde aţi cumpărat? Din înaltul plin de boare rece, Curg serpentine de carmin Şi un domn – că-i zicem Toma – trece Pe bulevardul Bolintin. În urma lui, cu doi-trei motri Cu pasul rar şi săltăreţ Venea Manole zis al Petrei Cu nasu-n vânt, cu părul creţ Şi cum trecea prin filieră Şi parc şi oameni şi decor Lui Toma-i scapă-n atmosferă Un pârţ urât mirositor. Un aer greu, de neft, de varză, Ce-i intră în nori, în gât, în oase Şi împrăştie, până să se piarză Suspecte gaze puturoase. Manole adulmecând aroma Ce întreaga-i fiinţă îi ispiteşte Aleasrgă iute după Toma Şi-l opreşte: - Scuza-ţi, vă rog - a spus Manole Vibrând cu vocea-i ca o strună Dar, unde aţi cumpărat fasole De-o calitate aşa de bună?

Boul şi Măgarul Pe pajiştea scăldată în bronz şi soare Pe drumul dintre Zlata şi Cahul, Venea un bou voinic şi mare Şi era ferice şi sătul Dinspre hârtoape pe hăul de lumină, Umbrind cu trupu-i schilav tot platoul, Un biet măgar, venind înspre colină Se întâlneşte nas în nas cu boul. - Ce-i cu tine mutră pirpirie, Întreabă boul. Ce mai este nou? Şi i-a răspuns măgarul: - Ce să fie? Deocamdată-i rău stimate bou. De când mă ştiu, mă lupt cu disperarea Într-una stors de vlagă, fără rost, Stăpânii mă tot bat de-mi rup spinarea Şi în urmă, mai descoperă că-s prost. Şi uite aşa îmi târâi biata humă, Şi-mi deapăn visul, trudnic şi plăpând De jalea mea toţi oamenii îşi fac glumă Şi rabd şi tac şi-a pururea flămând. - Sărmane măgar, ce soartă imbecilă... Hai vino-ncoa, căci am porumb şi mei Şi grâu... îngână boul plin de milă Hai vin-o şi mănâncă tot ce vrei! Te va servi, pe întinsul de verdeaţă Cu fân mirositor crescut pe dreapta Cu apa de izvor, cu iarba creaţă, Chiar vaca, drăgălaşa mea nevastă. Într-adevăr, în liniştea opacă Măgarul s-a-ndopat cu frenezie, Apoi privind cu ochi tâmpiţi la vacă Îşi spuse în gând: - Ce vacă durdulie! Ce languroşi sunt ochii ei ... cum zburdă

Cu coapsele şi sufletu-mi adapă Ce fină e, ce nostimă şi durdă Încât parol că-mi lasă gura apă! Şi întocmai ca un frate din Granada I-a sărutat copita să-i complacă, Ea îi zâmbi, făcând-şi vânt cu coada Şi el ca un măgar s-a dat la vacă. Când se întoarce boul pe coline, Văzând şi el ce coarne mari purta. MORALA: Când eşti bou, ia seama bine Să nu chemi măgari la masa ta.

Nu ştiu dacă-i din Calcutta Uruguay sau Britreia Ştiu atât că e frumoasă Şi o cheamă Salomeia. nu alta! I-a luat garsonieră La ciclop. să se impună Şi-imai dă de cheltuială Două mii de lei pe lună. sculptat cu dalta Şi doi ochi. Are braţe de zăpadă Trup felin.Bossa Nova Gică-i director de bancă Om cu faimă în lumea mare Are vilă şi maşină Şi-o soţie încântătoare. . Dar să fie în nota vremii Într-o lume capricioasă Şi-a luat – că aşa e moda Şi-o amantă delicioasă. plini de păcate De te bagă-n draci. Ocupat peste măsură Cu afaceri o grămadă Vine în fiecare miercuri Pe la draga lui s-o vadă.

Au trecut trei luni sau şapte Sau chiar opt să fi trecut Şi la Rabin într-o vineri Intră Aizic abătut. îi spune Rabinul cu ochii dulci Noaptea când soseşti acasă Şi ai vrea ca să te culci Să te ţii întodeauna De povaţa mea înţeleaptă Să te urci pe partea stângă Şi cobori pe partea dreaptă.Uite ce-ai să faci. Sunt un om nenorocit” Rifca mea-i atât de dulce Şi are atâta sexapeal Că nu trece un an şireata Îmi trânteşte un copil Am vreo zece să-mi trăiască Toţi sunt sănătoşi ca tunul Şi-mi sunt dragi dar ce nevoie-i Să-mi mai nască unul? Şi-am venit la tine Rabi Dă-mi un leac să-mi folosească Poate Dumnezeu pe Rifca De copii s-o izbăvească. Rifca De copii s-a lecuit. Şi mâhnit şi neferice . Dacă faci aşa şi totul Cu stricteţe şi păzit Poţi fără grijă. .Popasul lui Aizic Tirr La înţeleptul Rabi Mendel Vine Aizic Tirr smerit Şi îi spune:”Raşi dragă.

Văd că na-i pătruns povaţa-mi Zice Rabi plin de fiori Nu ţi-am spus să urci pe stânga Şipe dreapta să cabori. ca omul! Ce să fac? Parcă poţi să treci pe acolo Să nu poposeşti un pic? . . întreabă Rabi Scărpinându-se în nas – Nu cumva trecând pe acolo Ai făcut un mic popas? . n-a fost leacul bun. N-a fost leacul bun. iar mie Mi-a fost chinul inutil Fiindcă uite azi noaptea Rifca Mi-a născut iar un copil. Dacă ai poposit l amijloc Ca un pusnic în câmpii Aizic Tirr Du-te la dracu Cum vrei să nu faci copii? . zice: .Ochi-i galeşi multe spun Şi plângând aproape.Un popas? Făcui desigur Deh.Dar ia spune.Rabi. .Vai de mine! Exclamă Aizic După vorba ta înţeleaptă M-am urcat pe partea stângă Şi-am coborât pe cea dreaptă.nu cumva întreabă Rabi Cu un surâs ce-i schimbă faţa Ai uita ce-am spus sau poate Mi-ai nesocotit povaţa? .

Da pe-acolo trecem Însă noi ne ducem mai departe .De ne daţi îngăduire. la mănăstire.Şi luna a închis un ochi Soarele îmbracă în aur Şi în păienjeniş de fire Tot întinsl care duce La Costeşti. noi putem să vă-nsoţim . Vorbele pieriră risipindu-se ca fumul Dar de-odat se opriră Nu cumva greşt-au drumul Parcă alta e şoseaua spre lăcaşul mântuirii Nici o casă nu se vede şi nici turla mănăstirii Nu mai ştiu ce să mai facă Să se oprească în zăvoi? Să mai meargă înainte? Sau să meargă înapoi? N-o să lase la anaghie două maici fără ajutor Însă Dumnezeu e mare şi a toate îndurător Şi în timp ce implorează milostenia Sfintei Vineri Ca prin farmec apărură chiar în urm alor doi tineri. . Două tinere măicuţe În sutane lungi şi grele Trec pe drumul plin de soare De nisip şipietricele.Cu plăcere şi evlavie Celui Veşnic mulţumim! .Mergeţi înspre mănăstire? A întrebat o maică aparte . Harul domnului de-a pururi Scaldă în sfânta psalmodie Chipurile lor suave Pline de cucernicie Într-atât de cufundate Maicile prea cuvioase Că nici n-au băgat de seamă Că a trecut de ora opt.

Iar Eulampia de alături A răspuns printre suspine ..Ba al meu dragă Varvară Ştie încă foarte bine.! . Până le-au convins în fine Plâns-au ele mai mult de-un ceas Pentru odihnă ar fi mai bine Ca să facă un mic popas. colo. Şi s-au aşezat pe iarbă Pe când luna ce-i privea Prevăzând ce-o să urmeze A închis un ochi şi ea. de Raiul sfânt Şi despre iertarea celor Păcătoşi de pe pământ. câte-un păătuf de iarbă. Le-a vorbit de Magdalena De Infern. Restul nu interesează Doar o voce sub copac Îngânat-a:Iartă-i Doamne Iartă-i că nu ştiu ce fac. Iarbă verde mătăsoasă Ce te-ndeamnă şi te cheamă Şi-un crâmpei de sare albastră S-a întins ca o năframă. Tot mergând de ele aproape Sângele a început să fiarbă Şi alăturea ici.Şi-au pornit în grupă tuspatru Pe şosea încetinel Panait la braţ c-o maică Şi cealaltă cu Ionel.

o pulpă rotundă Şi avea şi-o fire vagabondă Şi ca oricare demimondă Avea un căţeliş buclat.Şi căţeluşa stă în pat Mimi are o fată blondă Vea ochi mari şi păr buclat Un sân superb. A vrut un moş cam reumatic S-o ia cu el într-un palat Şi s-o iubească singuratic Dar ea cu ochii de jăratic Gândind la tipul ei simpatic Dintr-un cuvânt l-a refuzat Şi căţeluşul stă în pat. Şi-n cuibul ei de curtezană Veneau priteni pe-noptat . suferindă Că nu e nimeni s-. În negre nopţi de insomnie Mimi cu suflet tulburat Să uite dorul ce-o sfăşie Şi dragostea –i atât de vie În camera trandafirie Privea protretul lui pictat Şi căţeluşul stă în pat.o surprindă Şi căşeluşul stă în pat. Sprinţară ca o căprioară Mimi iubise un băiat Şi într-un amurg de primăvară Simţind că focul o înfioară I-a dat tot visul de fecioară Dar el se vede că a uitat Şi căţeluşul stă în pat. Când somnul încerca s-o prindă Mimi cu corpu-nvăpăiat Privindu-şi formele în oglindă Ofta cu jale.

cinzeacă Şezând pe sofaua egipteană Sau pe divanul fermecat Şi căţeluşul stă în pat. Ţi-oi pune dali în cosiţe Şi orhidee înnourate Pe frunte flori de lămâiţă Pe umeri şipe sân muşcate. argintat Şi trandafiri mureau în sere Iar Azorel visa-n tăcere Şi îi plăcea să lingă miere În salonaşul crenelat Şi zi şi noapte sta în pat. Din mirt să-ţi cânt: romanţa vieţii Şi ochii tăi senini şi mari Să sorb nectarul tinereţii Sub streşini de mărgăritar. fumau havane Şi apoi ??? băietane Cădeau lascive în păcat Şi căţeluşul stă în pat.. Veneau fecioare şi cucoane În buduaru-i parfumat Şi ca să uite de canoane Fumau haşiş. Din flori să-ţi împetesc cunună Aş vrea din flori să-ţi împletesc cunună Pe strat de crini să mă inspir Să-ţi cânt în nopţşile cu lună Pe o pajişte cu trandafiri. coniac. Pe braţele de nuferi albi Înfăşura-voi cu alint Bujori şi stânjenei şi nalbe ..Şi beau ermuth. Amurgul depăna-n tăcere Al vremei cer.

. Din siclamene şi cicoare Ţi-oi împleti un cuib boem S-adormi pe cuib de lăcrămioare Cu gândul la acest poem.. . În prag voi presăra din verme În ritmul versului sărac Imaculate crizanteme Şi sângerânde flori de mac.. Ţi-oi atârna pe şold lalelel ??? şi „Nu mă uita” Ca toate gândurile mele Să guste din gura ta.Şi chiparoase de argint. Uitând de doruri şi regrete Şi prinşi de-ai dragostei fiori Avea-vom crioni şi violete Şi poate şi un copil Din flori.

deşi Foarte rar ieşea din casă Şi trăia în oraş departe Singurică şi retrasă. Ea atunci – chiar la mormântu-i A jurat că-n viaţa toată n-o să se mărite pururi cât trăi-va.Nu ştiu în parte a ţării Mi se pare că-n Gheorgheni Locuia o bătrânică De vreo şaptezeci de ani. Că a iubit în tinereţe Un nepot a lui Ştirbei Şi cum neamul lui fu contra S-a-mpuşşcat din cauza ei. Nu avea vecini. Iară anii trec ca vântul Goana vremii n-are leac . I-a rămas ceva avere Acareturi de moşeancă Şi din moşioară banii Care îi ţinea la bancă. niciodată. nici neamuri Şi cu taina ei în gând La biserică în duminici Seducea din când în gând. O ştia tot târgul. o închipuire Că veneau sin alte oraşe Grup de tineri să o vadă. Se spunea că ar fi odrasla Unui mare bogătaş Care avusese întinderi Şi în Vlaşca şi în Iaş Şi frumoasă. o minune Un tablou.

mă iartă Că grăi-voi cu păcat Dar în viaţa mea pustie N-am ştiu ce e bărbat. Popa milostiv să scape Bietu-i suflet păcătos I-a trimis un om din piaţă Un hamal foarte vânjos. Nu vreau să ajung în slava Din cereasca Lui grădină Fără nici o îmbrăţişare Şi în vârstă şi virgină. Caută-mi un om din gloată Şi trimite-mi-l încoace Cu fiinţa mea să facă Tot ce vrea şi tot ce-i place. .Şi încet. Cărui i-a vorbit cu milă Şi îndurarea celui sfânt Despre buna învoire Între oameni şi pământ.Prea sfinţia ta. Într-o zi pe poapa Neacşa l-a poftit la ea acasă Să-i destăinuiască chinul Care sufletu-i apasă. . trecuta Peste jumătate de veac. încet. Să mă strângă lung în braţe Tot aşa ca pe-o ţărancă Şi am să-i dau o recompensă Că am bani destui la bancă. Ca o umbră selenară Îşi târăşte paşii grei N-a rămas nimic din nuriii Şi din frumuseţea ei.

. Şi s-a dus să izbăvească A ispitelor furtună Foarte mulţumit că astăzi A făcut o faptă bună. Chiar a doua zi dimineaţă Popa Neacşa s-a îndreptat Înspre casa bătrânească s-o dezlege de păcat.Mai cu seamă despre pilda Cuvioasei Paraschieva „Cine pe semeni ajută răsplătit pe dată fi-va”! S-a rugat de acela care Stă cu îngerul la masă Să gonească necuratul Dintr-o fiinţă păcătoasă.nu ştii unde-i baba care Care stă de-atâţia anii ? . .Păi s-a dus din nou la bancă Să mai scoată nişte bani. A intrat popa în sală S-a uita prin încăperi Bărbatul era acolo Dar femeia nicăieri.

. . .Dan Beşleagă? Un moment Ca să văd în fişe dacă Nu-i vreun inconvenient. . Iei un formular cu timbru Şi îl completaţi acasă Şi veniţi cu tata aicea Marţi sau miercuri dimineaţă.Da. măsurându-l Cu minuţiozitate Slab. . vedere scurtă Ai şi semne de vărsat Nu întruneşti anume puncte Ca săă fii asigurat. Dan Beşleagă? Da! Se află Însă în comformitate Trebuie îndeplinită Încă o formalitate.Aş dori – se adresează Funcţionarului din faţă Ca să fac asigurare Cum m-am hotărât pe viaţă? Funcţionarul. cu ochelari de soare. cu ochelari şi vârstnic În răspunse: . dar tata – zise domnul Care-i mai bătrân ca mine E asigurat aicea De un deceniu şi mai bine.Dan Beşleagă.Nu se poate! Eşti slăbuţ.Vesela Familie Într-o zi la societatea „Pheonix” de asigurare a intrat un domn în vârstă slab.Cum îl cheamă? .

bunicul se însoară? Asta-i culmea! Pe toţi sfinţii .??? ??? Cu nepoţi şi cu nepoate Toţi la nunta lui bunicu .Se însoară! Da! Cu toate Că sunt contra lui părinţii! .Cum.

Cum sosea vreo vampă „bine” Năvălea protipendada Conu Bubi. gata Şi vreo două cafnele. Fiindcă atunci patronul Numere de-atracţie noi Balerine apetisante Chiar şi cântăreţi de soi. Singurul loc mai vesel Al oraşului stindard Era varietul Filip Un şantan de bulevard. Pe când noi făuritorii . oborul. Cred că nu importă urbea Dacă-i Râmnic sau Focşani Totul e că eu pe-atuncea Avea optusprezece ani. ??? ??? Pompieri. Şi-n oraşul plin de crâşme Şi cu centrul plin de praf Nu era nici un teatru Şi nici cinematograf. După ărogramul artistic Chefuiau cu curtezana La conac sau la moşia Monteoru sau Grăjdana.Asta zic şi eu noroc Într-atât ne-mbată viaţa Cu iluzii şi strădanii Că nici nu băgăm de seamă Cât de repede trec anii. conu Nicu Şi luat cu asalt naiada.

ştregari voioşi şi timeri Nici o taină nu ne scapă O doream şi tuturora Ne lăsase gura apă.De poeme şi himere O priveam cu jind. Într-o seară. tot la Filip Debutase o actoriţă Cu trup zvelt şi ochi şăgalnici Şi cu fragă de guriţă. Noi. sorbind-o C-o cafea sau cu o bere. albe subţirele Picioruşe crizanteme Care te chemau spre ele. Fermeca în potop de aplauze Pe bărbaţii toţi. Şi cum se zvonise o şoaptă Pe la Kraus La cafenea Că deţi dai o stă în mână Poţi ca să petreci cu ea. Şi jucăm la loterie Înodăm frumos batista . Însă cine dintr-ai noştri Din pleiada cunoscută Îşi putea permite luxul Ca să-i dea divei o sută? Şi atunci Aurel propuse O ideeie salvatoare: Să putem strânge o sută Punem 5 lei fiecare. în grupe Şi ne ameţea cu-n cântec: „Vin la Tanţa să te pupe” Avea părul spic de aur Braţe.

. dragul meu. atâta. a depus-o în geantă. Restul: cuib de poezie Vis şi voluptăţi divine Care le-au descris şi alţii Maul mai bine decât mine. Ştiu.Spune-mi. că înălţat-am Mulţumiri lui Dumnezeu Pentru marea fericire Ce-a căzut pe capul meu. Nicx astăzi nu ţtiu Nici când a trecut minuta Nici cum m-a bătut norocul Ca să-mi iasă mie suta. Pot s-adaug amănuntul Că înrâuirt de stele I-am compus în versuri tandre Un sonet şi trei rondele. prieten Cum pentru o desfătare Ce ai petrecut cu mine D-ai o sută aşa de mare? Eşti agricultor? Ai rente? Sau bancher cu acursale? Fiindcă ştiu din auzite Că poeţii n-au parale. Într-atât a înduioşat-o Versul meu înaripat Că frumoasa Mesalină Cu glas dulce m-a întrebat: . Zis-făcut. c-un buchet de violete Şi-n ţinută elegantă i-am palmat în mână suta Şi ea.Şi cine câştigă suta Ăla merge cu artista.

nu se poate! Şi strângându-mă în braţe Mi-a şoptit cu voluptate: Tu. că eşti cel mai simpatic Dintre ceilalţi curtezani Mai ales că scrii şi versuri De la tine nu i-au bani.Îmbăta de-accentu-i sincer Ca să nu stric feeria I-am destăinuit de-a capo Cum a fost cu loteria. a psus ea drăgăstoasă Nnu se poate. .Vai. ... Când văzui că umblă în geantă Am simţit în vine foc Şi mi-am zis: Slăvit fi Doamne Asta zic şi eu noroc! Şi cu graţie felină Şi-un surâs descris de zei Iar m-a îmbrăţişat cu patos Şi mi-a înapoiat: 5 lei.

Da. De se-apropie sortitul Pentru clipa de noroc Tu picioarele din oală Nu le scoţi deloc.Rabi. dar am copii vreo şapte Fete mici şi băieţei Numai cel de sus mă ştie Cât de greu o duc cu ei. Rabinul deschide o carte Murmură o rugăciune Şi cu ochii către ceruri Se înclină şi-apoi spune: .Greu femei. Dă-mi un sfat că tu eşti ţadic Eşti un Dumnezeu aproape Sau citeşte-mi un psalm şi roagă-l Să mă scape. toată noaptea Ţi picioarele în oală.Tot una e Rifca a venit la Rabi Şi e plină de obidă: . deloc! Dacă asculţi povaţa asta . sunt neferictă Iarăşi am rămas gravidă.Uite ce-ai să faci femeie: Mâine dis-de-dimineaţă Mergi şi-ţi târguieşti o oală Cât mai mare de la piaţă Iar târziu când vraja firei Te învăluie domoală Toată noapte. nu se poate Firii să vă împotriviţi Chiar şi în Scriptură zice: „Creşteţi şi vă înmulţiţi” . să mă scape. .

Opt luni au trecut degrabă Sau chiar nouă mi se pare Şi într-o zi venind la Rabi Rifca. să vezi. uită-te la mine Iarăşi am rămas gravidă. dar cu burtă mare. cinstite Rabi Zice ea cu mult lipici n-am găsit o oală mare Şi am luat două mai mici.. Când te-oi duce la culcare Tu. . . picioarele amândouă Să le ţii într-o oală mare! .Păi.cum se poate! Îţi spusesem. . nu se poate Să rămâi însărcinată.Nu mi-a folosit povaţa Zise ea foarte timidă Fiincă..Care-i binecuvântată Nu se poate.

să te ştie Cum ai ridica rochiţa Şi-am pus mâna iei o mie! Zâna strânsă-n faldul rochii Se mlădie ştregăreşte Şi îi face semn cu ochii Că primeşte. Grecul adirându-i chipul Feciorelnic şi cosiţa N-a răbdat ca să nu-i spuie . Iane Mai acum o săptămână Voiaja c-o cuconiţă Mai frumoasă ca o zână. multe nu-s Durde.Ce frumoasă eşti coniţă! Lei. vede Iane Cum în lume.Nu ţi-e ruşine? Vai de mine. puţin mai sus! Se ruga mieros şi lacom .Nu e nimeni cuconiţă Să te vadă. Pulpe roze. câte puţin. nu se poate! . o mie aş da acuma Dacă m-ai lăsa agale Să pui mâna. doar o clipă Pe pulpiţa dumitale Zâna roşie ca focul Şi cu buze însângerate A răspuns: . dulci şi dolofane. că primeşte Grecu e robit de farmec Iară zâna foarte fin A săltat în sus rochiţa Puţintel.Omnicist În expres un tânăr.. Ah puţin..

mai sus.Gata-i îi vorbeşte zâna Rochia-i peste sânii mei Hai degrabă pune mâna Pune mâna unde vrei! . nu! Răspunse Iane C-a rămas perplexă zâna Grecul.Şi o sorbea cu ochii duşi Încă puţintel coniţă Puţintel mai sus. om cinstit rămâne N-are bani. nu. nu pune mâna . .Nu.

Bine Petre! Se aprobă Ce nu fac eu pentru tine Treci la cadre. ia-ţi cartelă Şi te du! Te du cu bine. Mare Paznic Pestea-a Raiului fântână Plictisit de-atâtea veacuri Să tot stea cu cheia în mână Într-o zi s-a dus la Domnul Prea supus şi prea smerit Şi îngenunchind în faţă-i Petru astfel i-a grăit: . tânăr şi cu bani Că puteai să-i dai ca vârstă Douăzeci şi opt de ani S-a încurcat c-o femeiuşcă Nostimă şi dolofană.Doamne. Ajungând în capitală Fercheş. Şi la „Compescaria” într-una Bea „Segarcea” şi „Crăcană” Toată lumea a ţinut-o Numai în chefuri şi-n antren Vizitând seară de seară „Pescăruş” şi „Monn Jarden” Că îmbătat de-atâta farmec Şi de patimi juvenile Şi-a întârziat concediul Cu vreo trei ori patru zile .Căpriţa sfetnicului Petru Sfântul Petru. din străfund de vremuri Te slujesc fără prihană Am şi eu o rugăminte Fie-ţi milă şi pomană Dă-mi concediu de odihnă Doamne pururi lăudat Doar o lună Nalt Prea Sfinte Căci sunt om şi sunt bărbat! ...

-Bine Petre, nu ştii oare Că după regulament Orice întârziere înseamnă Cum că n-ai fost vigilent? - Ba am fost Nalt Prea Sfinte, Zice Petre fericit, Însă în timpul nopţii Părinte Uite, m-am îmbolnăvit. Două nopţi şi patru zile Am zăcut în odăiţă Şi mă tot hrăneam cu lapte Doar cu lapte de căpriţă Dacă n-ar fi fost căpriţa Să mă vindece de toate Zău, muream, muream de tuse Doamne Sfinte şi Îndurate A trecut o vreme lungă Petre Sfântul cum vă spun Se topea de dor săracul După dulcineea lui. O vedea frumoasă, durdă Gura roşie, ochi adânci Trupul de nimfă care zburdă S-o tot sorbi, s-o tot mănânci... Drept la Dumenezeu se duse Şi îi zise rugător - Doamne, nu mai pot de tuse, Dă-mi concediu c-am să mor! Şi dacă mă sting, cu mine Piere ultima mlădiţă... Să mă vindec leacul este Numai lapte de căpriţă! - Bine, îţi dau o lună – zise Domnul zărilor senine Dar când vii, aduci şi capra

O aduci aici cu tine. - O aduc, Înalt Prea Sfinte O aduc numaidecât Cum o ştii, în patru labe Şi c-o funie de gât. Şi mâhnit, gata să-i spargă Inimioara pătimaşa Se întreba – Şi acum Petrache Spune, pe unde scoţi acum cămaşa A pornit cu ascensorul Din eter, azur şi nea Într-o clipă nea Petrică Sprinten, fercheş, fu la ea. Nopţi şi mile delirante De iubire nesfârşită Petrecut-a Sfântul Petre Cu căpriţa lui iubită. Când să se termine luna Petre îşi aduse aminte De făgăduiala dată Prea Eternului Părinte. Şi îi spuse: „fată dragă Eu socot că-i foarte bine Ca să nu-mi pierd slujba în ceruri Trebuie să mergi cu mine. Dumnezeu nici nu prea vede Te strecori încet şi atât Goală şi în patru labe Şi cu o funie de gât. Ascensorul te aşteaptă Te îmbarcă în el frumos Şi în două- trei minute Scumpo, vei ajunge sus.” Ce să facă biata fată

A primit cu mult curaj Şi de ce să nu profite De asemenea voiaj? Dezbrăcată, e o minune Trup de nimfă, ca-n poveşti Nea Petrică, Nea Petrică Ce pramatie îmi eşti...! S-a urcat în cer cu dânsa Şi o îndeamnă mereu - Hai căpriţă, hai cu nenea Să te vadă Dumnezeu! Cum ajunse în zenituri Şi-au deschis spre tron portiţa Dumnezeu luă ocheanul Şi-ndelung privi căpriţa. A privit-o încă o dată Dinapoi şi dinainte Şi a izbucnit năvalnic: - Eu când zămislit-am capra Printre vite consacrate Avea în faţă ţăcălia Şi avea ţâţele la spate. Dar cu capra ta Petrache O brodişi ca Eremia Că are ţâţele în faţă Şi are în spate ţăcălia!

Vai de mine şi de mine Stau şi mă întreb într-una Cum de nu-ţi este ruşine? Tu.Asta da obrăznicie . _-Vai de mine şi de mine Moritz. Moritz. însă nu se lasă Şi aşa cum şi-a propus Plin de nevinovăţie La mămica lui s-a dus. model în toată clasa Şi în tot liceul chiar Să vorbeşti aşa cu mama? Piai din ochii mei! Măgar! Moritz – dezolat de atâtea Observaţiuni amare Profesorului îîi spune Tot aceiaşi întrebare. nu mă enerva Cum se poate main leibchen Să mă-trebi aşa ceva Un băiat ca tine învaţă Şi nu întreabă aşa hai-hui Chestiuni neruşinate Care nu-s de vârsta lui. să nu te superi Dar aşa vrea să am o lămurire Ce deosebire-i între Un bărbat şi o femeie? . i-a spune-mi Dar să nu fi supărat Ce deosebire-i între O femeie ş-un bărbat. Mutterlein. un elev cuminte La liceul din Bacău Într-o zi pe negândite L-a întrebat pe tatăl său Papalâcule.Deosebire Moritz. .

Dar tăticul? .Ia să-mi spui. te rog.Mama? 37 poartă Iar dascălul.Dascălul – Albert – pe Moritz Îl întreabă rugător . .Deci mămica 37 Tata 41 are. Precum vezi deosebirea Este numai între picioare.Tata? 41 cert! . ce număr Poartă mama la picior? . Albert Mai întreabă: .

. ce fac scumpo? A întrebat-o el sedus .Ah. pe gură mă săruţi! . Profitând că în ora aceea Nimeni n-o să-l deranjeze Hipnotizatorul încearcă Doamna s-o hipnotizeze O fixează adânc în ochi Gata gândul să i-l sfarme Că frumoasa închide ochii Făr voie şi.Şi-acum ce mai fac păpuş-o? Iar frumoasa în letargie A şoptit: . un fel de Bocso Hipnotizator de rasă Voiaja-n expres cu o doamnă Tare dulce şi frumoasă.Eşti sub magica-mi putere Zise el cu glas drăcesc Şi ai să execuţi cu vrere Tot ce-am să-ţi poruncesc! .adoarme.. . .Ah.Fakirul Un fakir.acum te umpli Ştraşnic de blenoragie! .Da! Răspunse adormita Iară el. cu gesturi iuţi A întrebat: ce fac acuma? .Şi acum. respunse ea în deliru-i îmi ridici rochiţa în sus.

. Scos din fire.. să se plimbe Cu cureluşe lucitoare Şi funde.! a zis moş Niţă Privind cu ochii plini de rouă. Şi mârâiau cu nesimţire Şi se trânteau în prund smintiţi Că adesea moş Niţă.. Moş Niţă Găsi prilej de compliment: Ce păr frumos ai. Spunea: Ţi-ai dracului să fiţi! Au mai vorbit de-a ei rochiţă De-al câinilor temperament Şi pururea galant. Ce faci frumoasă coniţă? Şi pupă mâinile amândouă.Secretul lui Hector O zi de mai nici cald.. un tezaur . privind în sus.. Ieşii la aer o lecuţă Cu pechinezii la plimbare Şi-n timp ce firea stă să fiarbă Căţeii se jucau nespus Tot tăvălindu-se pe iarbă Privind în jos. Pe pajiştea cu roşii muşcate Venea o blondă încântătoare Cu picioruşe minunate Şi într-o rochiţă scurtă tare.Merci beaucoup! Dar mătăluţă? . nici rece Ca atmosfera s-o mai schimbe Prin Cişmigiu. cum la alţii nu-s Câinii îi trec printre picioare Privind în jos. moş Niţă trece Cu Azor şi Hector..Comsi-comsa! Văzând că-i soare. privind în sus. O ce plăcere. .

Moş Niţă crede că e blondă Dar numai noi ştim că-i brună! . javră rubicondă Lui Azorel a prins să-i spună: .De parcă soarele subit Te-a nins în păr cu stropi de aur Şi-n bucle raze ţi-a-mpletit! Prin prund cu salturi jucăuşe Azor şi Hector cum v-am spus Se încurcau printre picioare Privind în jos. privind în sus Dar Hector.

Titus Însă totul e-n zadar! .Dar.Letru zice La un doctor vine Natan Cu o mină foarte rea .Doctore.Şaptezeci şi unu! . Cuconiţe apetisante Văduve încântătoare Dame de chantan.Câţi ani ai? . Perla. studente.Apoi gata: Ce mai vrei? Gata ai iubit atâta Zeci şi sute de femei. . chestiunea aceea Nu mai merge cum mergea Am luat şi cantaridă Şi pilule de muştar Icre negre.Zice? – Întreabă domnul doctor Şi un gând îl străbătu Dacă zici că Leibu zice N-ai decât să-i zici şi tu! . Picoliţe servitoare Şi-n hambare şi pe iarbă Şi la Cluj şi la Sovata Şi-n cabine la Mamaia Ce mai vrei? De-acuma e gata! . dar eu am un prieten Leibu. Leibu din Lipscani Care a împlinit acuma Şaptezeci şi opt de ani Şi el zice că mai face (şi adaugă surâzând) Chiar de două ori la rând.

Iar virgina Tot high-life-ul Capitalei Şi Grand-mond-ul din palate Toţi ştiam că doctor Bimbo Are o specialitate ??? ce a greşit în pas de seară Doctor Bimbo o „tratează” Şi o face iar fericită. dar locu-i mai sensibil. Multe fete de familie Ce-şi pierdură chambra floarea Au venit la el şi gata El le-a reefăcut „onoarea” Şi-a revenit la el şi Tanţa Blondă. plină de graţii: .Da. dulce şi suavă .Ce mă fac? De află mama E dezastru. . nimeni Vii aicea pe la trei Eu te „fac” la loc cu grijă Şi dai zece mii de lei Şi-a plătit frumoasa Tanţa A plătit cu înfiorare Ce nu face o fată bună Să mai fie „fată mare”? După trei luni. sunt disperată Ticăloşi mai sunt bărbaţii Dar acuma chestiunea Este foarte serioasă Mă cunun cu-n om de lume Şi vreau iar să fiu mireasă. iarăşi Tanţa Tot aşa.Doctore. iau otravă! N-o să afle nimeni. .

Foarte greu. câte zece Mii de leuşcani Fiindcă viaţa-i tare dulce Când ai douăzeci de ani.Cred că-i cea din urmă oară Zice foarte fermă Tanţa Fiindcă-ndată după nuntă Plec cu soţul meu în Franţa .Patruzeci? Dar ce-i faci oare? . S-a plătit de două ori. . iar şi plânge Şi la doctor iar apare. răspunse BimboDrept – privind în ochii ei Foarte dificil şi costă Patruzeci de mii de lei. După patru luni sau şase Tanţa cea fermecătoare Iar greşeşte. să ştii Ca să fi din nou virgină Costă douăzeci de mii. . .Zice doctorul.O! Îţi fac un lucru rar Fiindcă acuma duduiţă Îţi fixez un fermoar.

Cocoşelul S-a însurat boierul Fică Moşier din Drăgăşani Cu o fată tinerică De vreo douăzeci de ani. cum vă spun Moara. Mai spre deal. un taur tânăr Şi-a găsit şi el de joacă Şi se înfigea prozaic Într-o dolofană vacă. vitele moşia. Tot ce are în curtea lui Cum ajunseră la grajduri Unde caii se adapă Tocma-atuncea armăsarul Făcea dragoste c-o iapă. După ce au trecut prin vraja Dulce a lunilor de miere Petrecute în seri de doruri Voluptate şi plăcere Fică şi-a luat soţia Să-i arate. Şi îngrozită de ce vede Ea îi spune ruşinoasă: E dezgustător aicea Tot mai bine e acasă! Când să urce pe verandă . Şi spre vale în iarba averde Având martoră o ieduţă Ţapul îşi vedea de treabă Cu o gingaşă căpriţă. Până şi câinii de la curte Zambilica şi Grivei Cam întorşi unul spre altul Făceau dragoste şi ei.

îţi place? Întrebă Fică Bine puico. mă supui! Şi-a chemat la el degrabă Pe Bogdan. scumpa-mi nevestică Cum e inocentă ea Şi timidă şi subtilă Să mai vadă aşa ceva! Nimeni nu mai are voie Ca să-şi mai facă aicea felul Fiincă aicea-n curte iubeşte Numai eu şi cocoşelul! Ordinul e sfânt. ăştia-mi plac. . ??? Opreşti orice fel de mamifere Ca să nu aibă cu masculii Nici un fel de apropiere. Şi nimeni Nu crâncneşte un cuvânt Dac-a poruncit boierul . spuse. vătaful lui.Au văzut ca într-un pastel Cum o găinuşe tandră Zbenguia cu-n cocoşel. . ce frumos se joacă Şi ce splendid se iubesc! . dragă vătăşele De azi încolo ce să faci: Priponeşti toţi armăsarii Pui oprelişte la vaci. Ea cu glasul îngeresc Uite. Ciripeau voioşi şi sprinteni Săltăreţi pe tot meleagul Şi se tot pupau în ciocuri Că-ţi era mai mare dragul.Uite. Nu vreau.Uite.Da.

E cam galben şi ciudate-s Ale lui căutături: Coanne Fică. Dar într-o noapte violentă Când nici nu s-a aşteptat A intrat Bogdan vătaful Foarte emoţionat. Ce ne facem? Mai întreabă Plin de spaimă vătăşelul Cine potoleşte scroafa Dumneata sau cocoşelul? . coane Fică A intrat scroafa-n călduri.Gata! Ordinul e sfânt.

Şi cu maniere fine. Dar se ţine bine. Foarte ades îl vezi cu o brună Sau cu o blondă ce-i zâmbeşte „Crai bătrân” îi spun amicii Dar el nu se sinchişeşte.Cine e de vină oare? Doctorul Avrami.Totuşi doctore. Cred şi eu! – zâmbi Avrami. Fi pe pace. ce-ţi lipseşte? Domnul Avrami se dezbracă. ??? Iartă-mă că îndrăznesc a-ţi spune Simt aşa ca o sfârşeală Nu ştiu. nu-i nimic! . îi spune Doctorul prieteneşte Şi am să-ţi spun eu.Bravo! Spuse domnul doctor Ai succese la nubab Se cunoaşte cât de colo Că te place sexul slab. se-ngoaşă gluma. într-o clipă Ce te doare. Însă nu-i dau importanţă Şi din minte mi-o suprim Fiindcă am o întâlnire Cu o vedetă la „MAXIM” . Doctoru-l consultă un pic.Doctore. om în vârstă. Am slăbit în balamale! _ Ia dezbracă-te. cum o slăbiciune. Deşi e cărunt la tâmple. Şi îi spune – cumpătare. Într-o zi vine la doctor Cam ţinându-se de şale: . O tratez cu băutură .

Îi duci flori. însă parcă poţi Să ştii cât stai? Vorocle-s de farmec pline.M-aş opri. La al doilea însă gâfâi La al treilea sunt leoarcă. Mai o snoavă decoltată. cu drag la primul Zice Avrami cu curaj Dar i-a dat şi mie. Sohnutul. Dar la vârsta dumitale De ce nu te opreşti la primul? . Doctorul îl întrerupse: . o poantă. Şi de articolul „iubire” Nu duc lipsă nicodată. Un drăcuşor cu păr bălai.Văd că nu respecţi regimul. Mai un calambur. dar parcă-parcă. N-am pretenţia naivă Că sunt om cu chibzuială Parcă e vreun om în lume Să nu facă vreo greşeală? Vii de ziua ei la Lola. cadouri. La al patrulea etaj! . Nici prea-prea.Mai vorbim şi despre artă Sau despre literatură. Şi când cu lumină mică Primul merge suportabil.

Apropiindu-se de dânsa Cu chibzuinţa sa acerbă O auzi cum îşi şopteşte . înţelegeţi restul.Frumoasă rochie. nenea Nae Politicos i-a oferit-o.Superbă. Coniţa.Vă place mult? Întreabă Nae .. aşa! . Frecându-şi palmele amândouă De doru-i Nae se sfârşea Şi-i savura din ochi şoptindu-şi Aşa. domoală Şi dezbrăcându-se frumoasa Rămase goală.. tânără şi tandră Voind să-şi compeseze gestul L-a invitat la ea acasă Şi-acasă. toată goală. aşa. îl imploră dânsa Nerăbdătoare şi lascivă Hai vino. privind într-o vitrină O foarte nostimă coniţă. Bătrânul crai şopti ca prostul .Dacă atât de mult vă place Permiteţi-mi. spuse ea din nou . Un studio de pluş cu perne Lumină roşie. Şi au intrat în prăvălie I-a împachetat-o. aşa.??? Trecând prin centru nenea Nae Bătrânul curtezan de viţă Văzu. v-o fac cadou. a plătit-o Şi foarte amabil. vino mai degrabă Că nu-ţi stă nimeni împotrivă. superbă! ...Hai vino.

.De broască mi-am făcut eu rostul De unde-mi fac rost şi de cheie? .Plimbându-şi ochii pe femeie.

ambii S-au îndreptat înspre şosea. o comoară Şi sâni frumoşi şi braţe mari. .Tu ştii că de trei ani. cu mult nesaţ S-au sărutat încă odată Şi au pornit voioşi la braţ.Cum să nu sar în sus iubite Răspunde ea cu mult lipici Dacă un ceas şi jumătate Am stat cu fundul pe arici . într-una Ne îndrăgim iubita mea Dar astăzi şi a fost un vis. într-un tufiş sălbatic De orişice priviri ferit În iarbă s-au întis cu sete Şi s-au iubit şi s-au iubit Sfârşind împreunarea dragă. Sorbită lung. Cum nu aveau unde să meargă Să-şi stingă focul ce-i ardea Şi dornici unul de altul.Motiv serios Nu s-au văzut de aproape o lună. . un farmec Săreai în sus nu altceva. Că avea Mimi ochi mari şi negri Şi dinţi albi. Ea în concediu în Făurei Iar el rămas în capitală Setos de farmecul ei. Mici. mărgăritari Guriţa dulce.

Stă Ghidale. . Tu. emoţionat.La vecinul nostru care-i Pianist.Spuneţi o proposiţiune – Zice profesorul amabil. Care să cuprindă musai Şi acest cuvânt: probabil. A răspuns imediat: . Foarte bine! Tu Marin . El îşi lasă pantalonii Fata fusta în sus ridică cam spontan Şi mi-a spus că vor probabil Să se „uşureze” în pian. se pătrunde Şi apoi voios răspunde: . şi asta merge zise Domn profesor agale Şi acum să spuie una. Abramovic Ghidale.Hm. Deşi luna este mai Mi-am pus puloverul – probabil Să nu capăt guturai.Transpirat de-alergătură. Mi-am luat cu mine umbrela Că probabil o să plouă.Ieri văzând noroasă vremea. Şi fiind cu haină nouă. . vine de-o lună O elevă frumuşică Şi fac muzică împreună. Nicu. Curios cum sunt din fire Ieri discret ca un strigoi Am privit prin broasca uşei Şi-am văzut cum amândoi.Probabil La o şcoală Specială: .

Trei dorinţe De la Houston. cowboy texan Vesel călărea spre casă Urâţel era băiatul Şi-nalt n-a fost deloc De aceea el la fete n-a avut nicând noroc I-ar fi drag şi lui să fie. Fiindcă-i ciupit pe faţă Sleampăt şi piperncit. Şi-aştepând să zboare aproape Într-o clipă a şi prins-o. Şi cum o ţinea în palmă . Ce să facă bietul Tommy? Deşi i-a venit cam greu L-a lăsat în voia soartei Că aşa a vrut Dumnezeu. Şi cum stăbătea şoseaua Plină de nisip şi veche Simte că ceva îl pişcă Dinspre ceafă spre ureche. atuncea Tommy mâna a întins-o. înspre Kansas Într-o zi de mai frumoasă Tommy Bill. Ferict câteva clipe Cu o o fată şi s-o strângă În grădina cu tulipe Dar cum vine din vecinătate Fetele l-au ocolit. Duce o mână peste umăr Şi prin boarea de lumină Vede în juru-i cum se-nvârte Şi cum bâzâie o albină L-a pişcat din nou.

Să dărâm c-un pumn o casă Şi de-o fi să lupt cu hoţi Dintr-o singură scatoalcă La pământ să-i culc pe toţi! . Mai frumos ca Richard Burton Şi la fete să am succese.Tommy Fi uman. trei dorinţe.Mi-e cam greu – răspunse Tom Stai să mă gândesc mai bine.. A doua care-i? .Cum sunt mic şi n-am fason Să fiu zdravăn şi puternic Ca şi biblicul Samson. Să mă vrea..S-a făcut. . fără suferinţe Îţi voi împlini prin vraje Într-o oră. . Ci o zână fermecată De-o ursită vrăjitoare. să mă dorească Şi să fie fericite ??? . dacă-i pe alese. Vreau să fiu. Şi dacă mă laşi în pace Vie.Se va face! – a zis albina – Dacă aşa ţi-a fost ideea Dar să nu mai pierdem vremea Spune-mi şi dorinţa a treia. nu mă ucide.Bine! – spune Tommy – bine! Vreau să fiu. . Că eu nu-s albină care Zboară din floare în floare. viril întocmai Ca şi calul de sub mine.Însă fără a o închide El aude o voce: .

Zice albina în emfază.. Vasă-zică din dorinţe Două. Şi acum te du cu Domnul Să te aibă el în pază. . Şi uitându-se-n oglindă De necaz obrazu-i crapă Fiindă calul de sub Tommy N-a fost armăsar. grăbit. i s-au împlinit Repede aleargă acasă Se dezbracă gol. frumos ca un Adonis Chipeş.Şi asta ţi-oi îndeplini-o!. că nu-i vine a crede.. Ajungând la han se iută În vitrină şi se vede Nalt.. ci iapă.

CASA CU DOUA BALCOANE - Ion Pribeagu

Pe strada Toamnei, unde pomii-si scuturau povara, Locuia o cuconita, blonda si frumoasa - Clara!** >* >Avea trup de crin si gura, rosie ca o muscata, Sanii, doua crizanteme si era si maritata. >* >Sotul ei, Avram Barbulea, voiajor prin toata tara , Pleca luni de dimineata si venea sambata seara. > >Astfel ca, in alte zile, Clara dulce , dragastoasa, Marti si joi, sa se distreze, ma primea pe mine-n casa. > Ii citeam poeme, versuri, ma-mbatam de glasul ei, Ne spuneam povesti, si-n urma, petreceam, ca de-obicei. > Casa-n care dragei mele ii fusese scris sa sada, Avea doua-apartamente cu balcoanele spre strada. > Jos, in gang, urcai o scara, care-asa, din construire, Nu avea alta intrare, nu avea alta iesire. > Iar alaturi, statea Sprinta cu barbatul Haim Malne, Care-avea tot astfel casa si tot astfel de balcoane. > Nimeni, nimeni, numai scara luminata de un bec, Ma stia cand vin la Clara,mai ales, stia cand plec. > Vremea-si impletea cununa si destinul priveghea, Sa gustam din fericirea, dragostei, si eu si ea. > Da-ntr-o noapte violenta, cand cu draga ma distram, Se-auzira pasi pe scara si ea-mi spune: - Vine-Avram! > Ma imbrac in fuga, fulger, vinovat ca un borfas Si deschid in graba usa si-mi dau drumu-n balconas. > Doamne, Tu, care scapat-ai de la jertfa pe Isac, Fa si-acuma o minune si ma-nvata ce sa fac? > Precaut, si fara voie, Instinctiv, eu fac un salt Si-ntr-o clipa sunt alaturi, In balconul celalalt. > Situatia e grava, simt in creier un ciclon, Ce ma fac daca vecinul ma gaseste in balcon?! > Sa sar jos, cu neputinta! Trotuarul e departe, Simt in cerebel o lupta si pe viata, si pe moarte!

> Si de-odata se deschide usa-ntr-un moment fatal, Si-n chenarul ei apare sotul Clarei, personal! > Eu inghet si gura-mi muta, nici o soapta nu indruga! Si ridic in semn de spaima bratele, in semn de ruga... > Pe cand el, vazandu-mi halul, ca sa-mi crute umilinta, A dedus fara-ndoiala, ca am fost surprins la Sprinta. > Si intelegand din semne, ca-i cer mila ca un prost, Mi-a dat mana sa sar iarasi,in balconu-n care-am fost! > A deschis cu grija usa, nici un zvon sa n-o alarme Si, cu patos i-a spus Clarei, care se facea ca doarme: > - Nu ti-am spus eu, Clara draga, cum ca Sprinta-i o stricata? Uite de-unde are blana, Skong, cu care-i imbracata! > Vino-ncoa, poete draga, si iti jur pe Dumnezeu, Ca n-o sa ne stie nimeni, nici sotia, nici chiar eu! > M-a condus de mana vesel, iara eu priveam cuminte, Trupul Clarei, strans in brate, cu o ora inainte. > Si cand m-am vazut in strada, m-am rugat, c-asa mi-e firea, Sa traiasca inginerul, care-a construit cladirea! > Fiindca ce faceam eu daca, ma pastea un ghinion, Si aceasta casa-a Clarei, avea doar un balcon?!

Are femeia... Zvon si ciripiri de glasuri, Joc de mingi si de săgeti; Toate astea se intamplă La o scoală de băieti. Intr-o pauză, profesoara Pune cate-o intrebare: - Ce-ai vrea tu să ai, Năftule, Cand ai să te faci mai mare? - Eu, răspunde ăla micul Cu privirile hai-hui, Mă iertati, ghevrot, dar mie Mi-e rusine să vă spui... - Ce inseamnă "mi-e rusine“? Spune-mi, dragă, că te pup! - Eu, cand o să fiu mai mare, Vreau să-mi crească păr pe trup! - Păr pe trup? Cum vine asta? Mie spune-mi momentan! Vrei să vietuiesti in pesteri Sau in junglă, ca Tarzan? - Nu vreau să trăiesc in pesteri Sau in codru in Guyana, Ci la fel precum trăieste Verisoara mea Sosana. Da! Frumoasă si isteată, Ce mai, strasnică muiere! Are-un smoc de păr in fată Si castigă o avere!

nu poate. Dar cum treapta e-năltuţă Şi e-aproape imposibil.TREI NASTURI (ION PRIBEAGUL) S-a oprit tramvaiu-n piaţă Lume multă şi pestriţă Şi prin iureş se-mpinge O frumoasă cuconiţă. momentul e penibil! Mai deschise încă unul Dar zadarnic îi e dorul. Trece mâna-i mititică Lată ca un plăsturel Înspre spate şi gingaşe Ea deschide-un năsturel. Cum avea rochiţa strâmtă Şi cu nasturi mulţi pe spate Vrea să urce. Imposibil să se urce Dar ca şi orice femeie Îşi mai trece mânuşiţa Şi înc-un nasture descheie. Nici acum nu poate doamna Să-şi ridice sus piciorul. Doamna roşie la faţă Fulgerând priviri haine. dar din cauza Rochii strânsă-n trup. ce să facă? Vezi. Se întoarce şi îi spune Bombănind:-Nu ţi-e ruşine? -N-ai dreptate. Dar un domn ce e în urmă-i Fără niciun fel de formă O apucă de contururi Şi o saltă pe platformă. Ce să facă. cuconiţă Zice el cu nepăsare Dumneata te superi fiindcă Fără vrere am pus mâna Pe când eu tăcui din gură Când nici nu mi-ai spus "pardon" Şi mi-ai descheiat din grabă Trei nasturi la pantaloni! .

de vreodata Ai sa te mai joci cu putza ! S-a speriat grozav Pandele Si ofta cu'nfrigurare Cind gindea ca o sa-i creasca Tot asa o burta mare Dar primind cadou o toba Si un cerc si-o muzicuta. putzica.. De atuncea.BUNICUTA . I-a spus .si-i spuse. niciodata N-a mai pus mina pe putza. Vai de mine. sezind pe-o banca O femeie 'nsarcinata Drept la ea s-s dus.. bunicuta. nu-i frumos Vezi pe domnul cel de colo Ala grasu si burtos ? Tot asa o burta mare. Se cam joaca cu. C-a rosit si bunicuta: -Vezi ce ai patit cucoana.ION PRIBEAGU Bunicuta lui Pandele De pe strada Ghica Tei A bagat discret de seama Cum ca nepotelul ei Cind nu-i observat de nimeni.nici de Rodica.fiind la plimbare Pe soseaua 'nrourata A vazut. Si i-a spus: Pandele draga.tainic. Nici de Tzonc. O sa-ti creasca. Intr-o zi. Daca te-ai jucat cu putza ? .

. acest ciot de canulă Să poarte încă titlul imperial de pulă! Credeţi-mă prieteni. si ea zace niznai. Ca aceasta rămăşiţă uscată. Pe vremuri de vedea o fusta. pe cât era de scurtă. Care-ajuns o biată ciosvârtă inutilă Această stârpitură căreia-i plângi de milă.Pai să nu-i fuţi Cristosu şi Adormirea m Când vezi trecând fetiţe care te bagă în boale Când vezi atâtea tâţe şi atâtea pulpe goale Şi când constaţi că pula rămâne veşnic moale Că doarme în izmene şi nu vrea să se scoale Când o ştiam pe vremuri atâta de fudulă Şi chiar neobrăzată şi veşnic nesătulă Mă-ntreb cu amărăciune de ce-i mai zice pulă? Când astăzi nu serveşte decât pentru pişare? Şi chiar şi-atunci când pişă. e faima noastră-n joc . te pişă pe picioare? Dar pentru vechea-i faimă şi marelui renume Să nu-i mai zică pulă pentru nimic în lume Că numele de pulă legat e de futai De ce s-o cheme pulă. Această căcărează. atunci când trec alai Pe strada mii de pizde. se ridica pe burtă Şi se scula de-un metru. Că azi în loc de burtă se trage-nspre craci Că ai ajuns acuma pe dânsa să te caci Cănd inima şi ochii-ţi poftesc şi-ai vrea să fuţi Ea doarme şi n-o atâţă nici sânii desfăcuţi Nici bucile ce saltă sub foşnetul mătăsii Pai să nu-i fuţi Cristosu şi Adormirea mă-sii? Gândindune acuma la fostele victorii Şi preacinstind trecutul încununat de glorii Găsesc că-i o insultă zadarnică.. smochinită. cumplită.

. să ne-apucăm de cioc.Să-i punem cruce pulii.

ă-sii? .

.

Ins-o chestiune trebuie-nteleasa Fiecare bese dar la el acasa! Fara martori merge. biologic. tare sau incet. asta-i axioma Nu intereseaza sunet sau aroma. altii le zic "gaze". Eticheta cere. Toata lumea bese. Ce-ar fi. printi. s-auzi pe cutare . nepublicata) Ati vazut prea bine ca la consultatii Doctorii te-ntreaba despre emanatii. pentru toti e clar. preoti. A basi e un lucru foarte necesar. In privinta asta toti suntem la fel Floarea nobilimii. faze. Unii le zic "vanturi". Dar sa nu va mire daca medicina Studiaza astazi foarte mult "basina". Vor sa stie totul: abundenta. insa. Nimeni nu-ti dicteaza sa te besi discret Vrei rafale scurte sau prelungi sa sune Treaba ta. poti sa faci si spume! Si chiar daca nimeni nu-ti sta imprejur.Dilema (de George Toparceanu. Papa de la Roma bese si iar bese. printese. sa fii pudic Bunul simt pretinde sa nu besi in public. bunaoara. Poti sa besi in lege. pana pici in fund. esti liber. Fiindca.

Poti sa fii acelasi om cu demnitate De le dai tacut drumu-n libertate Asta-I o parere. Aer mai fi prestigiu. gras si frumos Si-n realitate esti un basinos? Cati nu sunt din astia care bas de zor. S-a basit in clasa. basinoase. profesoara X. Fiindca eticheta cere sa fii pudic? In privinta asta sunt pareri mai multe. dupa unii poti sa besi oricat Dar sa stii la vreme sa le strangi de gat. Cine-ar sta pe toate a le mai asculte? Astfel. una dintr-o mie Dar morala spune ca-i ipocrizie Ce deosebire intre om si cal Ar mai fi atuncea sub aspect moral? Cand te-arati in lume demn. sau calificate. autoritate? Cine le-ar mai crede fiinte gratioase? Ar fi socotite niste.C-a basit in public doamna nu-stiu-care Sau ca domnisoara. Dar ma-ntorc acuma iar la medicina Sa-ti risti sanatatea pentru o basina? Sa n-o lasi sa iasa daca esti in public. Parca stii vreodata ce-i la curul lor? . ieri la 9 fix? Cum ar fi privite.

In astfel de cazuri. ce te faci? Sa recurgi la scuze sau sa te prefaci? Din experienta eu ca spun cinstit Ca nicicand in viata nu am indraznit Sa recurg la scuze. . Cu sau fara voie. scurta galagie Ce-a trecut prin mate si s-a dus in vant Si care ne-ncurca viata pe pamant. ar fi fost mai rau Sa roseasca lumea toata-n jurul meu. spune. Chiar si nedorita. bine regizata Sau cu-o melodie mai pe nas cantata Fac sa se ascunda tot. Fie. Am tarsit un scaun. a poezie. Ca sa nu se creada c-am basit cumva. scapa cate una Dar cu-o tuse seaca. cu morala nu te poti certa Dar mai vine gazul fara voia ta. Suiera si geme. am facut ceva. cu prelung ecou Iar tu ai nesansa sa fii la birou. Chiar si-ndragostitii cand admira luna. Dar astfel de cazuri cand ipocrizia E asociata chiar cu poezia. Si oricat s-ar spune ca sunt ipocrit S-au facut si altii ca n-au auzit.Dar ramane lege ca e indecent Sa slobozi la gaze pe esapament.

tot omul se intreaba trist: Sa asculti de medic sau de moralist? . Caci morala-si baga nasul peste tot. In final.Crime moralistii nostri le socot.

in noaptea nuntii Dupa ce-a trecut furtuna Hana-a observat ca Huma A lucrat numai cu una. santem niste vacute Cum ne intra-n creier noua Toata lumea s-aiba una Numai Huma s-aibe doua ? Numai Hana Iosub. la urma urmei Ea s-a maritat cu el. . Se zvonise-n oraselul De pe deal. cum sunt toate Isi spuneu cu preciziune : . Cum ca Huma Haskelovici Zice-se ca are doua. S-a indragostit de dansul De la prima scaparare Si mai mult. Il pandea la strand sa-l vada Dezbracandu-se pe chei Ce nu face-o fata culta Pentru viitorul ei ? Azi asa si maine iarasi A jucat in asa fel Pana cand. . Poate are doua case ? Doua vaci.Cel cu doua . sa se convinga Daca-ntr-adevar le are. Nimeni nu stia ce-s alea Daca-s albe sau galbui Doar atat.Nu se poate ! Nu se poate ! Zau. Chilia noua. niciuna dintr-acestea Dar fiind sigur ca le stiti Va comunic ca sunt alea Chiar la care va ganditi. Insa fetele-ntre ele Rusinoase. Insa vai. . prinsa De-al amorului jaratec Si la gandul c-are doua Si e si baiat simpatic. . doua mâte ? Doua gainusi motate ? Poate doua porumbite ? Nu. ca el le are Si-amandoua-s ale lui.

Poate asa e ritualul ? S-a gandit Hana Iosub Si-n familia lui Huma Cele sfinte-s cu surub ? Si plangea sarmana Hana Varsand lacrimi mari cat cana Fiinca Huma niciodata N-a intrebuintat pe-a doua. fara luna In alcovu-ndragostitei Giugiulindu-se-npreuna Ea i-a spus : Asculta Huma Ce-i in mana.doua Si-ntr-o seara. A trecut o luna . nu-i minciuna ! Aia de la rabin draga E cu mult.Unde vrei sa fie scumpo ? E la rabin. Este bine-ntodeauna Sa ai piesa de rezerva. .Foarte indignata fata De metodele aceste L-a-ntrebat : -Asculta Huma Dar cealalta unde este ? . cu mult mai buna ! . draga fata ! La noi nimeni nu lucreaza Cu-amandoua deodata ! Doar cand una oboseste Si tu esti inca in verva.

alba ca un crin. sa-l ling. Trup superb. Un pistol sa-mi dai parinte. umbla. se roaga : .Alternativa In desertul din Sahara De nisip si soare plin Umbla-abia tarandu-si pasii Ars de soare. sa ma omor ! Nici nu-si terminase ruga Si-i apare din senin O fecioara ca din basme Alba. setea sa mi-o sting. Umbla. Cade in genunghi. Ca sa trag. a toate-ndurator. fara preget Cum Alah porunci-i date Arsita-l dogoarea-l arde Dar mai mult e ars de sete. sus : . Sta Iosuf si o contempla Mistuit de dor nespus Si-apoi in genunchi se roaga Lui Alah din ceruri. Da-mi un bulgare de ghiata Ca sa-l ling doamne. un bedunin.Ce sa fac ? Alah ajuta Unui beduin pribeag Si invata-ma prea sfinte Sa ling doamna sau sa trag ! . contur de spuma Blonda si cu pieptul gol Cu un sloi de ghiata-n mana Si-n cealalta c-un pistol. Sau de nu poti da un bulgar Doamne.Doamne.

” . Bună e zicala: „Cui pe cui se scoate. Ce aduce ceasul!” * Când a părăsit-o Pe micuţa lui. Cum şedea proţap. Dar s-a dus cu altul Care-i dă de toate. În zadar el cată Dorul să-şi descarce: „Mortul de la groapă Nu se mai întoarce.Proverbe cu tâlc Soacra mea. El. Ea simţi că-i intră-n Inimă un cui. aproape mort. El văzând-o jună A vrut să se-nfigă: „Când se ceartă doi Al treilea câştigă.” * S-a luat Lenuţa Cu domnu’ Rapaport. aseară.” * S-a certat Raşela Cu al ei bărbat. I-a căzut în cap. Din perete. Şi s-a dus degrabă Drept la avocat. ceasul. Ea e tinerică. Eu privind pendula Ce-i strivise nasul: „Nu aduce anul.

Naufragiu Dupa un naufragiu groaznic Ce i-a scufundat in ceata Sase marinari nevolnici Care au mai scapat cu viata Inotind si zi si noapte Peste apa plumburie Fura azvirliti de valuri Pe o insula pustie Trei luni s-au hranit cu ierburi Si cu pesti gasiti la mal Isi facura si-o coliba Si traiau original Nu le mai lipsea nimica Ba ades le prisosea Aveau hrana. toti vazind-o Navalira-n goana mare Care de care mai degraba S-o apuce la strimtoare Ea vazindu-se-n pericol Ridica un brat in sus Si c-un gest de cutezanta Marinarilor le-a spus: . apa Doar femeie le lipsea Rabda omu-o luna.Ion Pribeagu . patru Mai te-agiti. p-un rest de barca Ce-a ramas numai crimpeie Peste malu-abrupt deodata Fu zvirlita o femeie Una singura si goala Si frumoasa. te consolezi Insa cind te-ajunge jalea Mai ca-ti vine sa turbezi Da-ntr-o zi. ierburi. Care se-ndrepta in soare Spre coliba. o ispita. fericita Marinarii.

Ho. salbateci Nu va repeziti pe-aleie Tineti seama de un lucru: Nu sint schweiter sint femeie! . nebunilor.

Asculta june.Ion Pribeagu . Dupa ea. viata ei Ca deodata cuconita Nu s-a mai putut abtine Si i-a spus: . La o statie din centru Sau de prin imprejurimi. S-a urcat o cuconita Cu superbe rotunjimi. Incepura toate odata: . plin de ispite Dar. se urc-un tinar Tip de donjuan sadea Care nu stiu din ce pricini Se cam indesa in ea Doamna foarte indignata L-a privit cu mult temei Insa tot mai mult magarul Se-ndesa in. Nu te simti sau nu ti-e bine? Ce te-ndesi ca la pomana Cind nici nu stiu cine esti Cu metode de-astea brute Crezi c-ai sa ma cuceresti? Afla ca sint doctorita Chiar de nu m-arata fata Si-ti fac una s-o tii minte Toata viata. Trup felin.Mac . in bucatele Imediat si-o dau la rate! Iar femeile vreo zece Din tramvaiul cel sarac.mac In tramvaiul care duce Din Lipscani in Ghica Tei Plin cu lume anonima De barbati si de femei. rotund si voinicel Parca-ar fi sculptat de dalta Lui Rodin sau Praxitel. toata viata! Ca de mai m-atingi odata Peste trup sau peste brate Ti-o tai jos...

Mac. mac. mac. mac! .

Vorba aia La numai 15 anisori. Mi-ardeau obrajii ca vapaia. cu pas grabit. Desi sunt rusinoasa rau. Si mi-am pus hainele pe iarba. Zadarnic. T. Petrec din noapte pâna-n zori Ca mult îmi place vorba aia. Prin Cismigiu. Aseara s-a-mpuscat Bebe. Si-n timpul verii. Când îmi spunea de vorba aia. Într-o duminica.. muritor sarman. Aflând ca l-a-nselat Aglaia Si toate astea pentru ce? . deseori Sunt la Constanta sau Mamaia. Mi-a fost rusine si am plâns. fiind cald Si cum vazduhul sta sa fiarba. De la pension mergeam spre casa Si-un ofiter m-a urmarit. M-am rusinat si-am spus "merci" Si ca sa nu m-apuce ploaia. Si când cu Nicusor vorbeam. Vrei sa gasesti a vietii cheie! Popescu scrie un roman Fiindca iubeste o femeie.Ion Pribeagu .. S-a întâmplat si vorba aia..iu minte. În pension faceam furori. Fiindca-mi vazuse vorba aia. M-am dus la el acasa si. Spunându-mi dulce ca-s frumoasa.. cât de mult roseam. Dar Nicusor sta-n iarba strâns Si ma privea cum faceam baia. Dar eram tare rusinoasa. M-am dus la gârla sa ma scald. De toti baietii sunt curtata Si-alearga-n urma mea mereu Aproape Capitala toata. Aveam o crestere aleasa.

Ah. numai pentru vorba aia!. ...

se-ntampla Ca sa-i cer un ac sau ata. Iar acum. Ca vecini de bloc. Nici nu ma intereseaza Chiar daca o presupun. n-as putea sa spun . scumpo Tot langa calorifer ? . Tot asa-ntr-o seara intru Era iarna grea si ger. nasucul mic. nu-i nimic ! Am intrat si beat de farmec O-ntreba-i plin de mister : . Nici nu vreau sa stiu ce face Nici cu ce si nici cu cine. Sau imi cere ea o carte Pana maine dimineata. Intra draga. Naucit de frumusetea-i Dau sa ma retrag un pic Insa Tanta-mi spune : . Picioruse dulci si durde Si cand trece prin Tei Toti birjarii o admira : . Si-o gasesc in pielea goala Stand langa calorifer. Zvelta. usuc chitanta . halal de mama ei ! Ce profesie are Tanta ? Uite. Mi-a raspuns sagalnic Tanta Si-uite mi-am platit chiria.Chitanta Tanta. cu chi mari si negri Cap superb. O vecinatate draga Ne-a prins zilele-n catuse Ca ades intru la Tanta Fara sa mai bat la use. domnisoara Tanta E-o duduie foarte sic.Pentru ce stai goala.Ma. Dar cum Tanta-i delicioasa Si-are maniere fine.Fiinca-a fost proprietarul.Intra.

domnu’ doctor.. deodata. domnul doctor Foarte curios... domnu’ doctor. iarasi Mi-a intrat o teapa-n ou! . .. intreaba: -Ia sa-mi spui domnule draga (Care vii de la Copou) Cum se-ntampla ca intruna Iti tot intra teapa-n…ou? -Ma iertati... . ou! Pacientul se dezbraca Doctorul il urca-n pat Si cu mare atentiune Cerceteaza-n lung si lat. Mi-a intrat o teapa-n ..Amicul Ion Adaugata de: mihella Ion Pribeagu La vestitul doctor Costea Vine Ion de la Copou: -Buna ziua.. ..... A raspuns omul. Pacientul se imbraca Si achita taxa-n graba… Cand. Vine amicul Ion din nou -Uite... aproape-o luna.. . domnule doctor. Pacientu-achita taxa Si apoi satisfacut Ii da doctorului mana: . Ia luneta O fixeaza Ia penseta O flambeaza Scoate teapa Pensuleaza Pune vata Bandajeaza Pune fese Si panseaza Scoala omul Si-l aseaza.Buna ziua! -Va salut! Peste-un timp... “solemn”..

Dar nevasta-mea e schioapa Si-are un picior de lemn ! .

C’a rămas numa-n cămaşe ! A avut fabrici de schiuri. Nu e nici prea sănătos. deodată. S-a-ncurcat cu una. Nu-i bolnav. în orice loc. Este un tîmpit sinistru Care omoară un dobitoc. Că e inutil pe lume Şi s-a săturat de viaţă. Pentru ce să mai trăiască ? Unde intră. Dacă tot îi e-mpotrivă. De şoşoni. la toate. la toate. Avram nu vrea să ştie. faliment. dar după o vreme. dar cum se vede. După noi. Tam-nesam. să se omoare. I-a intrat în cap. Pîn’la urmă a dat. l-a înşelat. Nu ştiu cum s-a întîmplat. L-au surprins pe malul mării. Unde-ar fi. S-a-nsurat. sinucigaşul. Într-o bună dimineaţă. Umblă teleleu şi nu e Nimănui de vreun folos Şi pe tot ce pune mîna. . Dar. de Piperment. Că Soşana lui frumoasă. Care i-a furat toţi banii. O vădană drăgălaşe. Any. Nici nu vrea să mai gîndească. Toate i-au ieşit pe dos. Tot ce face-i de prisos. morţiş. n-are priză.Pentru ce să te omori? [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Bietu’ Avram! Sã-i plîngi de milã ! E schimbat la-nfăţişare Şi de două luni de zile Vrea. Dar.

P’o frînghie. Chipurile. să vadă. Ba. văzînd odată rufe. într-un gang. Naftule Schor: -Eşti nebun. Dacă-i stă bine în ştreang. S-a-nodat cu ea. să mori de foame ! Iona Pribeagu . Un amic. Geaba îl sfătuiesc amicii Şi cu drag îl înconjoară. bine! Mă omor ! -Si de ce ai luat valiza ? S-a-nceput el să reclame: -Pînă trece un tren p’aicea Poţi. parol. din Tira. Sau dup’un balcon. cînd vruse. să se aplece. Dup’o gară ‘nvecinată. decis. S-a întins de-a curmezişul Peste linia ferată. El un singur gînd nutreşte: Cît mai grabnic vrea să moară ! Ş’a plecat. Avrame ? Ce faci ? -Mersi.Cînd a vrut să se înece. Şi s=a întîmplat să treacă.

S-a înfiripat idila. Şi într-o seară fără Lună. văzînd-o Cît e de fermecătoare. El. Mai de Schviss. Şi.Supremul adevăr! [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] S-au văzut întîia dată. El. Ce eşti? Arhitect. de Purim. o floare. La kibut. Dacă ai vreun venit. Cînd s-au revăzut. Au trecut trei luni. o fată minunată. plăcîndu-i mult duduia. un mic cadou.Eu funcţionar? Mă iartă. Sau chiar cinci. . la o serbare. A-nceput să-i facă curte. Şi mergînd prin expoziţii. sau patru. Îi vorbea de Sulamita. Inginer sau funcţionar ? . Dar a-şi vrea să ştiu un lucru: În ce ramură lucrezi ? Care-ţi este profesiunea. Şi venea în orice seară S-o aştepte. precum vezi. la birou. El îi spuse : . Mai un compliment. . şi mie Mi-eşti simpatic. de nu greşesc. un tînăr prezentabil. De Samson şi de Dalila. El a stat uimit. moşavnic. pe unde lungi.Stiu iubitule. Cînd o fi să mă mărit ! Vreau să nu-mi ascunzi nimica. iar fata-i Răspundea pe unde scurte. La un unchi al ei.Te iubesc. Nici un fir de gînd măcar. Ea. Ca să ştiu ce-aduci acasă. contabil.

Mint ! Ion Pribeagu . Dar. . el spuse : . nu-mi place sportul Şi nici chemin-de-fer nu joc.Scumpa mea cu ochi de vraje. Dacă Dumnezeu mi-ajută. Spune-mi. Cînt la vioară şi la harfă. Pentru care am respect. Ce. candid. Şi-n America. Am un unchi foarte bogat. în Chicago.Unul singur am. Poţi să umbli mult şi bine. întîmplător. Eu rămîn pe toată averea Singurul moştenitor ! Însă. Şi frumos. Sînt şi profesor de scrimă. o vilă : un palat. . Şi nu beau alcool deloc. n-ai nici un defect ? . Şi el moare. păpuşo. Si cu asta mă prezint.Care e defectul.Bun băiat – îşi spuse fata. spune-l ? Si. Pînă o să-ţi iasă în cale Un băiat şi cult şi tînăr. asta e o nădejde Ne-nsemnată şi infimă. Cu trupşorul de silfidă. Sînt constructor de vapoare. Am o vilă la Santiago. Nu fumez. iubitul meu Naftule. şi cu parale ! -Văd c-ai însuşiri destule. Eu am zece secretare Şi-un birou cu cinci etaje. E-un păcat să nu pun mîna Pe-o asemenea partidă.

Că deodată. Şi asa trecut-a anul. Eu îi iau o pălărie. Însă. Cînd o vezi cu umeri goi. Pentru noi. rochiţă. Într-o zi. Eu o masă. . Nu-i un lucru atît de mare ! Şi-apoi. A rămas însărcinată. Care se adevereşte: Cînd e vorba de-o iubită. de peste drum. Soarta e neîndurată. “Unde-s doi puterea creşte!”.mai filozof probabil – Îi propuse lui Menaşe: -Măi. -tocma’n luna . e-o zicătoare. Se iubesc de parcă-s fraţi. Ambii-s voiajori de seamă. Şmil. băgînd de seamă Cum că gluma se îngroaşe. Tu îi iei pantofi. chestiunea asta. Raşelica lui Avrum. Pe drăcoasa văduvioară. Iar Raşela drăgălaşe. Dar cum amîndoi curtează Chiar de-aici. Şi o lună cu Menaşe. Să ne dea la amîndoi. Raşelica. Raşela-i tare dulce. o plimbare. cum ades’ se-ntîmplă.Noi doi [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Smil Papuc şi cu Menaşe. Petrecea cu Smil o lună. Şi-ntr-o noapte. Are atîta şarm că poate. Şi tot ambii-s însuraţi. Dar ca să putem să facem Şi puţină-economie: Tu îi cumperi o poşetă.

Căci copilul tău trăieşte. Iar al meu. sărmanul. bietu’. Plină de amar şi foc: …Totd’auna. Menaşe. Gata ! Ş’a născut chiar un copil. De-aicea. a murit!” Ion Pribeagu .Cînd ea petrecea cu Smil. A născut doi copilaşi! Tu eşti norocos. tu. Care a plecat la Huşi? Şi îi scrie o scrisoare. Ce să facă Smil. Iară eu. nefericit. Ai avut mai mult noroc! Îţi trimit această veste. I-a venit să nască. Menaşe. Ca să ştii:Raşela noastră. Cum să se descurce acuşi? Cum s-anunţe pe Menaşe. de la Iaşi.

Ambii. Fiindcă am sistemul meu. să n-aveţi grije. nu-i nevoie. Eu cunosc nişte potece Printre pomi. Gardianul stă de veghe. Dar vă costă treaba asta. Eu vă trec fără bahtoitrăs.Nu vă trebuie nimica. . Gardianul. pe colo.Aerofagia lui Iankel [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Parcã e vreo anecdotă. Sfătuindu-se-ntre ei Cum să facă. nici poartă Numai pomi vreo zece leghe Ş-adormit. Să nu fie doi ovrei? Într-o zi. ascunse bine Unde nici un om nu trece. Cu hîrtii e mult mai greu. Chiar cu cel mai greu efort.Eu vă trec. Ca să treacă frontiera. Dar să trecem. . Ajungînd tustrei acolo. . care se ocupă Numai cu aşa ceva. Amîndoi mergeţi cu mine. Nemaifiind de pază nimeni. după mine. Şi umblînd pe ici.Bun! Iţi dăm acuma banii Că-i avem la îndemînă. Să avem hîrtii la mînă? . Au găsit la cafenea. Procedăm cum se cuvine: Eu o rup la fugă iute. Cîte 500 de zloţi. Avram şi Leibu. Nu e nici zaplaz. Unul. fără paşaport. Că sîntem compatrioţi. într-o gheretă. cum să dreagă.

(Ioan Pribeagu) .Am un singur paşaport! . Gardianul.Paşaportu-i foarte bun! Însă nu-nţeleg un lucru: Dacă ai aşa hîrtie. căpcăun. .Stiu si eu? – răspunde Ianki Plin de nevinovăţie – Am crezut că şi matale.Dă-l încoace! – Si îl dete. Pentru ce nu te-ai oprit? . povestea. . Treceţi glonţ peste gheretă Şi vă pierdeţi printre pomi.Stai că trag! – Urlă acesta – Dacă te mai mişti. El. după el. Pentru ce-ai fugit de mine? . nebun. Doctorul mi-a dat reţeptul.Dar cînd ai văzut. Însă pînă cînd m-o prinde… …Restul nu vă mai priveşte! Şi înt-adevăr.Voi. Eu alerg de rup pămîntul. eşti mort! Ai ceva hîrtii la tine? . mă fugăreşte. .Sufăr de-aerofagie! Ca să nu-mi mai spargă pieptul Ş’inima a mi-o păzi. Să alerg un ceas pe zi.întreabă Gardianul înrăit – Că te fugăresc cu arma. Suferi de-aerofagie!. ş-apoi zice: . Îl întoarce. Şi gardianul.. ca nişte gentilomi. A decurs foarte fidel: Ianki Rapaport aleargă.

Eu m-am însurat. Ş-a făcut haine civile Elegante “Prince de Gales” Şi cămaşe şi cravată După ultimul jurnal. Mi-am făcut un rost în viaţă El tot regiment şi soldă Şi tot căpitan de aţă. “Bun în grad” mai însemnează In limbaj cazon-amabil Ca să nu jigneşti persoana Cum ar fi “neavansabil”. am casă. Pe cînd el burlac şi mîndru Cu odaie mobilată Nici nu se gîndea s-ajungă Cel puţin maior vreodată. Din promoţia lui. Anii trec şi Bărbuleanu Fiindcă n-a mai avansat S-a trezit aşa deodată Din armată deblocat. de visuri Îl ţiu minte căpitan. din anul Nouă sute treizeci-trei Mulţi l-au întrecut ş-ajuns-au Şi maiori şi colonei. Deşi cu calificarea “Bun ostaş. Ziua.O cravată come il faut [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Pe amicul Bărbuleanu Cam chefliu şi pehlivan Din toţi anii mei. bun camarad” La examen comisiunea Il găsea că-i “bun în grad”. Toate îi veneau pe cinste . scoală cu răcanii. cabaret sau cluburi La un poker sau belotă. Lua masa la popotă Seara.

Cum adică. tu ştii să-mi faci cravata? .Spălător de morţi.Ştiu. trăiţi.Reuşind să-l satisfacă Doar cravata de mătase Nu se pricepea s-o facă.Mă. . într-asta îmi stă talentul Şi-mi cunosc eu meseria! . să bei o ţuicăZise foarte încîntatDar de ce. Chiar după vreo trei minute Bărbuleanu s-a pripit Şi uitîndu-se în oglindă A fost foarte mulţumit. să-mi legi cravata Mi-ai cerut să stau culcat? . a învîrtit-o Şi a spus unui răcan: . .Spălător de morţi? Răcneşte – .Bravo! Na. cînd mortu-i gata Numai stînd lungit pe masă Izbutesc să-i fac cravata ! (Ioan Pribeagu) . trăiţi dom căpitan! Însă ca să iasă bine Trebuie neapărat Numai două trei minute Pe sofa să staţi culcat. o fac şi p-asta! – A zis el bine dispus – Şi s-a întins cît e sofaua Dolofan cu faţa în sus.Să vedeţi – a spus răcanul. trăiţi! . Stăpînindu-şi bucuria – Păi.Da. A sucit-o. meseria? Spune fără să eziţi Ce eşti tu în civilitate? .Bine mă.

şade Cu picior peste picior. Stau de vorbă două doamne. L-am privit în treacăt.A! Nimic! Se-ntîmplă! Poate fiindcă n-am dormit! Precum ştii. Una. mătăsuri Se răsfaţă în vitrine. Cînd să intru-n Ben Yehuda. alaltăseară. Iar cealaltă.Mici confidenţe… [Poezie satirică] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Dizengoffu’-i plin de farmec.Pari cam indispusă. are Un surîs ispititor. plină Cu Cointreau-uri şi cafele. Zîmbete şi ochi frumoşi. Nici acuma nu-mi dau seama . platinată.Ba. cuconiţe. brună. Tinere şi frumuşele. Si sub ochi ai pronunţate Două cearcăne închise… .Nu se poate! . Dar. bijuterii. Cum mă ştii că sînt cuminte Şi persoană cu prestanţă. Zice: . chelneri Şi clienţi pretenţioşi. cînd am ajuns la uşă Ş-am deschis-o puţintel. Şi la mese. Baruri. Cînd plecam de la Elis. încet spre casă. Că un domn străin se ţine După mine-n pas grăbit. Trotuarele sînt pline. Flori. Din instinct am presimţit. fără Ca să-i dau vreo importanţă. Lola. . Fără vreun program precis. Lîngă masa noastră. se poate! Lola scoate oglinjoara Şi c-un aer mulţumit. Mă-ndreptam. consumaţii.

Pîn’la urmă. Îmi faci casa de ruşine! . să urlu. regret din suflet. ziua. -Domnule! Ce-nseamnă asta? E un gest neruşinat.Nici prin gînd nu-mi trece. Însă. Si ai să mă ierţi matale. Am văzut că e zadarnic Şi nici o speranţă nu-i. scol vecinii. Am călcat fără de voie Pe contractul conjugal… Nimeni nu-mi ştie amarul. Să sting lampa-n dormitor… Însă. Turburată.Nu-i aici.Înţelege. Te poftesc să ieşi afară Imediat! . şi de teamă Să nu iasă vreun scandal. . eu.Cum de a intrat şi el. Faci cum crezi că e mai bine! Îmi venea să ţip. Lola.Doamna mea. cum îţi spui. E că n-a spus toată noaptea Ce-a vrut de la soţul meu! (Ion Pribeagu) . ceea ce mă miră Şi mă chinue mereu. Că-mi venea să mă omor. e dus la Viena Si socot că e mai drept Să veniţi poimîine.Nu-i nimica! Il aştept! . Cînd am trebuit. am urgent nevoie De bărbatul dumitale! . doamnă.

Claruta. boccegii. Care-i lîngã farmacie. Trebuie neapărat. vădane. nici peţitor. Covrigari. Care-n Cantemir începe Şi termină-n Campoduci. Hanu-i plin cu case joase Şi cu rufe pe uluci. Dacă treci spre fundătură. văcsuitori. Foşti atleţi la circ. N-are nici o meserie Dar o duce binişor. Ambulanţi şi cerşetori. Iar de-apuci spre Zanvi Bibke Pe la “Porţile de fier” Nu se poate ca să nu iei Cîte-un pletzi cu piper Şi-n această ambiantă – Cum au hotărît edilii – Stau cu anii. Ceainăria Griin şi gata. Sami-i gospodar de treabă. Cu Claruta-o duce bine – . Ca să guşti la “Madam Betty” Knises cu ficat tocat. laolaltă Cam vreo sută de familii Chelneri. Madam Braun cu panorama Ce se plimbă cu maimuţa Şi mai stă şi Sami Pişke Cu nevastă-sa. Nu-i samsar. vandeuze.Când Clăruţa-i indispusă [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Cînd – de la spitalul “Colţea” Cu tramvaiul de porneştiMaximul în cinci minute Eşti la pompa din Dudeşti Traversezi “Crucea de piatrã”. Intri în hanul lui Oişie.

înţeleaptă. A pus ivărul la uşe Şi a fost foarte drăguţă. însă. A venit frumos acasă. nu vrea ea! Chestia asta se întîmplă Şi în clasa mai sus-pusă. Scumpa lui Claruta-ntreabă: . dragă Sami. M-a tratat c-o cafeluţă. şi spune-mi. Că-i incult. I-a spus: . dragă. Dicutînd apoi de criză. Să nu-şi supere nevasta. El să vrea şi ea să nu vrea Pe motiv că-i indispusă… Dar Claruta. m-opreşte Aia blondă: Liza Băţ! M-a poftit la ea în casă.Unde vrei să fiu? .Bine. main vort. că nu mă supăr Şi petrece cît îţi place Cu oricine. După ce-au vorbit de fleacuri. nu prea-prea – Dintr-o singură pricină: Cînd vrea Sami.Ei. unde-ai fost? . Fiindc-ai petrecut cu ea – . . A lipsit vreo patru ore Şi apoi bine dispus. Care nu au nici un rost.ce să mai discut? Du-te-n centru şi găseşte-ţi Vreo iubită din trecut… Ba. Mi-a vorbit de soţu-i Smil. Ca un mieluşel supus. ş-acum cu stămburi E la bîlciul din Mizil.Nu te superi.exclamă Sami Pişke şugubăţ– Cînd să ies din han. Să mă laşi pe mine-n pace! Bietul Sami. cum să scape De încurcătura asta? A făcut tot ce-i posibil. numai.

Sigur că i-am dat! Stii bine Că-s galant. i-ai dat ceva? .Si cam cît? – Nimica toată! Două piese de cinci lei! .Dar-ar dracii-n ea de hoanţă! A ţipat Claruta-n van – Dar cînd Smil mă vizitează Parcă eu îi iau vreaun ban? . ca de-obicei! .A-ntrebat Claruta dulce – Spune-mi drept.

D’aia. I-a spus verde. Ci de tuse măgărească. Iod la piept şi pe spinare. . S-a frecat cu unguente. Cu eter. fără teamă: . Poate că-i prepară dânsa. Şi întruna zi şi noapte. cu nădejdi la babă. Cu convulsii ne’ntrerupte. Tot tuşea şi iar tuşea. un amic simpatic Cum sunt mulţi în Capitală Era predispus săracul Totdeauna la răceală. Vre-un leac să-i treacă tusea. Că la faţă se înroşea. Are-un copilaş şi vrea.Tusea o să-ţi treacă numai Dacă bei lapte de mamă! Caută-o femeie care. Ş-a fost sfătuit să meargă Şi la Baba Safta Musea. A luat medicamente Prafuri.Straşnic medicament [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Sandu. O slăveau în chip şi fel. droguri şi chinină. Într-o zi s-a dus şi el. Şi plăteşte-i să te lase. Ş’a pus prişniţ la picioare. Sandu să se îmbolnăvească. Şi s-a întâmplat deodată. Însă totul fu în zadar. Şi ventuze şi muştar. Nu de tuse-obişnuită. hemoglobină. Mulţi tămăduiţi de dînsa. Baba Safta – c’o privire.

Îţi dispare toată tusea Şi te faci iar sănătos! Ş’a găsit în Copşa Mică. Să nu-ţi pară curios. i-a spus timidă: . Să-şi bea porţia de lapte.A. Pepenoasă şi voinică. Şi c’un copilaş de ţîţă.Altceva nu mai doreşti? . El venea să-şi bea tainul Şi de două ori pe zi.Să sugi lapte de la ea! Şi’n cel mult o lună-două. Să desăvîrşească-efectul Şi gîtleju’a-şi limpezi. ba da! – răspunse Sandu Cu un aer mulţumit – Dacă-aş şti că nu te superi Aş dori ş’un biscuit! (Ion Pribeagu) . S-a înţeles cu ea. să vie. Pe Frusina lui Tărîţă. Şi venea sărmanul Sandu După sfatul bătrânică-i Să se vindece cu leacul De la pieptul Frusinicăi. Zilnic între cinci şi şapte Fără nici o silnicie. Drăgăstoasă şi avidă După-avînturi tinereşti Într-o zi.

Într-o după amiază vagă. Parcă prins de-o amintire – . Şi îi spune : .Tată dragă. Natan mai avea soţie Şi un singur fiu. cu purtări alese. S-a cam potolit şi el. Se spunea că-n tinereţe A fost mare pui de lele! A făcut el multe pozne Cînd era mai tinerel. încet. . Locuia un om cu stare.Fata Blimei de pe Carmel.Nu se poate! E o taină Si mi-e greu a-ţi relata Că…de mult…adică Ester. da’n suflet Clocotea ca un vulcan. Aron. Vreau cu Ester să mă-nsor! . îmbietor. Şi. Ester este sora ta! A plecat Aron. . pe lîngă prăvălie Şi o casă cu balcon. Dar cum vîrsta potoleşte. Şi încet. Domnul Natan Smilovici. Tînăr.Care Ester? – sare Natan. O podoabă de băiat. Elegant şi studiat. Vine Aron. Despre tatăl său – de Natan – Fabricant de jaluzele. de-atuncea S-a mai scurs aproape-un an.Scandal în familie [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] În oraşul – nu spun care – Nu departe de aici. Una blondă şi subţire. El era mîndria casei.

Fiindcă am să-ţi spun o taină: Natan nu e tatăl tău! . Azi. cînd o-ndrăgesc pe Leia. Aron aduse Tatălui. o veste proastă: . pînă la urmă. Şi i-a spus: . Fi-voi contra vrerei tale! Fiindc’odată. Dă-mi. mama Leiei – Crede şi nu cerceta – M-a convins. Tata m-a oprit. Stea scăldată de auroră – Tata iarăşi se opune. mămico. o iubesc pe Leia Şi-am s-o iau chiar de nevastă! . după o clipă. şi de data asta. Că… şi Leiai-i sora ta ! Turburat de cele-aflate. Că şi Leia-mi este soră.Ia pe care vrei din ele! Si nici n-o să-ţi pară rău. Foarte veselă-a răspuns: .Vai de mine! – exlamă Natan. Şi-apoi. fir de micşunea. Bietu’ Aron s-a dus distrus La mămica lui iubită. spunîndu-mi C-ar fi Ester sora mea. îmi vine să-mi iau viaţa Toată lumea s-o împac. Iartă-mă de-ţi stau în cale – Însă.Aba. Mama a rămas furată Parcă de un gînd ascuns. o povaţă Şi mă-nvaţă ce să fac? Cînd am vrut s-o iau pe Ester – Floare.Şi-ntr-o seară.Mamă.

Din Sătmar. Apoi. Săr ca un turbat peronul. Să zădărniceşti ciocnirea? . din Curtbunar. Pufăind grozav pe sine. Mai tuşeşte Şi degrabă Pe Marin Păun l-întreabă Părinteşte: .Pîn-aici e foarte bine ! Zice şefu. Revizori de la uzină. deodată. la tribună. Fac semnal cu fanionul Şi mecanicu-l zăreşte Şi. Trece. Pe aceiaşi linie vine. Dacă acul se smuceşte Şi m-anunţă că soseşte.Examen de acar [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Sala de mişcare-i plină Că nici n-ai loc să te mişti. Şefi de tren şi maşinişti Şi mecanici şi fochişti Şi casieri vreo duzină În comisie-i un inspector Ş-un înalt funcţionar Ş-alte grade ceferiste. Domnu’ Sef. Că se-ntîmplă un ghinion. ce te faci. Şi expresul Ş-un marfar? Ce faci. brusc.Apăi. tura-vura. pînă să înceapă. Marine. . Ce mai vorbă. sobru.Ia să-mi spui ce faci. Marine. fără-a-ţi pierde firea. Bea dintr-un pahar cu apă. cu voie bună. . opreşte Garnitura. Ce-au venit ca să asiste La examenul de-acar. domnule inspector. monoton – Însă. Cînd la halta din Sabar.

Şi în timp ce trenul vine. Că vin două trenuri. Ca un fulger pe coline.Măi. Păi. Ce te faci. ne spune nouă. netam-nesam. Vine-ncet marfarul. Cu maşinile-amîndouă? . Nici gazolniţă cu foc Şi nici fluier n-ai deloc. Scot ţignalu’. ce faci? . Pe aceiaşi linie puse. Dacă nu am fanion? Pentru asta iau simbrie? …Mama ei de meserie! . Fără nici un fel de vină. . tu nu-nţelegi ce-ţi zic. Marin. Nu mai ai timp să gîndeşti Ce unelte să-ţi ajute. unde eşti. Varsă foc şi fum. Ş-ai să vezi. Trag de clopot.apoi. fluier. sun. Şi nevesti-i strig prin geam: Fă. Dar aiasta nu se poate! Fără fanion . nici lumînare.Iau gazolniţa. N-ai la tine fanion? . ca nebun. Ii dau foc cu un chibrit Sau aprind c-o lumînare Nişte paie. N-ai nici clopot. în cătun. Sînt ca mortu-n păpuşoi. fă. colaci. domnu’inspector? Mă reped.Măi Marine. Fiinde’aicea. Dar expresu-i ca nebunul. . iute. o ciocnire. că-mi ies din fire. mai stau eu la canton. Tu atunci. unul.Domn’ inspector. Scoală fă. Unul e Marin Păun. Nici ziare. Dar în direcţii opuse. grăbit.Ce să fac. bune toate. n-ai nimic. Gherghină! Dulce floare de sulfină. Nici chibrit. nişte ziare.

cum n-ai văzut De cînd mă-ta te-a făcut! (Ioan Pribeagu) .E-le-lei.

Au vorbit de film. Mă desmiardă ca pe-un miel Şi în ce priveşte amorul. Dar îşi face datoria După cum scrie la carte. prin jocul firei Ştim deja ce înseamnă aia Care-i baza omenirii. . tu cu soţul Clipele de voluptate? . De artiştii consacraţi. că ne-am revăzut Să ne povestim crîmpeie Ş-amintiri despre trecut. iubită Cleo Insă cu sinceritate.Amintiri … [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Nu s-au mai văzut aproape De vreo cincisprezece ani De pe cînd umblau la şcoală. . Dar tu.Spune-mi-o cu de-amănuntul Pentru că. Anii trec pe nesimţite Şi trec şi visele şi ele Şi s-au întîlnit pe stradă Amîndouă tinerele. de beatles. Cum te-mpaci cu-al tău în visul Îndrăgirilor supreme ? .Nici nu ştii ce bine-mi pare Scumpo. Ionel m-adoră. Cum petreceţi.I-a să-mi spui. Ambele la Botoşani. Şi apoi despre bărbaţi. despre blănuri. scumpa mea Ortansa. Despre modă. Nu pot să mă plîng de el ! Mă sărută cu pasiune Şi să nu spun mai departe. . Ce te-ai măritat devreme.Draga mea.

Şi Vasile-al meu e tandru Însă are-o apatie Parcă e şi parcă nu e Cum ar trebui să fie. funcţionarii. dar lui Vasile Ca să-i stimulez dorinţa I-am pus două-trei pastile.Ei. cînd stam la masă Nu ştiu cum. Şi de-atuncea merge treaba Admirabil. şi ce vezi rău într-asta? . Ce să-ţi spun. m-a făcut praf. ca pe Sofia Loren De la cinematograf. Dar cum nu-s din mămăligă Ca să rabd şi nopţi şi zile. Însă noi. Însă n-o duc nici prea bine. A mîncat şi deodată Fără urmă de ruşine. o minune ! Da-într-o zi. Eu m-am dus la doctor Staicu Şi mi-a dat nişte pastile.Drept vorbind – a spus Ortansa N-am ce spune despre mine : Nu o duc rău cu iubirea. Luăm masa la cantină! (Ion Pribeagu) . A smuls toată îmbrăcămintea. Nudă. A sărit în sus sălbatic Şi s-a năpustit spre mine. Mă strîngea la piept cu sete De credeam că-mi sparge coasta Şi mă îmbrăţisa năprasnic… .. Îi pun una în mîncare Fără nici o emoţiune.Nu e rău! Din contră! Îmi place! A răspuns Ortans senină.

I-a adus în dinţi toţi banii. Caracter de cauciuc. În persoană ţi-i aduc. C’a rămas Avram năuc.Scumpul meu tătuc.Insă cu o condiţiune. sărac cu duhul. Căruia i-a promis ca zestre. Şi pe miri i-a dus sub hipă. Tata socru’. Ca să n-avem balamuc.Inocenţă personificată [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] În oraşul – nu importă Dacă-n Haifa sau în Ciuc – Trebuia să se mărite. şi toată S-o mănînci ca p’un coltuc.Păi să vezi. nostimă. Junele Avram Flaimuc. Ochi albaştri ş’un năsuc Cam impertinent. Cunoscînd bine proverbul “Cum vin banii. . Fata lui Ifrim Bursuc. Tatăl ei. zglobie. N-aş vrea nici o supărare.aşa se duc”. să-ţi produc: Cum ai reuşit matale – Eu te ştiu sărac din fire – Chiar a doua zi de nuntă. zece mii buluc. ‘Naltă. S-a făcut o nuntă mare. . I-a găsit un ginerică. C-o-ntrebare. Să-i dai zece mii de lire? . foarte fericită. Fata. I-a spus: . fetiţa tatei. tăvăluc. Rabi Meiri Goldensmuk. Cu şampanie şi frustuk. Lire. Banii-a doua zi de nuntă. . Chiar a doua zi la zece.

Au plătit o mie vamă. Fiecare dintre dînşii. Un asemenea spectacol. Să se uite înăuntru. . Tocmai ca la panoramă.Vai. Zece-amici dornici să vadă. Zece găuri potrivite.Cum sînt om cu socoteală. Ş-am chemat ca un oracol. Am făcut la uşa voastră. Din odaia nupţială. cum te-ai pretat tăticu’ La asemenea desfrîuri? Dar de ce – adaugă fata – N-ai făcut mai multe găuri ? (Ion Pribeagu) .

Nici puţine şi nici multe.” . cam în vârstă Şi c’o faimă oarecare. dar spune-mi. Cum făcu Adam şi Eva. Ce mă fac dacă muierea Vrea să se mărite. Tadicul din Sărărie. Şi fiind om cu angarale. rabi.Să mă-nsor? Să nu mă-nsor ? [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Moşke Fafer. viu la tine Ca la un învăţător. De aceea. dar nici un trai de pustnic- . Venerat de toţi evreii Din întreaga Românie. nici apicoirăş. spune-mi. . rabi. Seină-Beilă. numai Pentru a-mi moşteni averea? . Ş-a pus gând să se însoare. nu te însura ! . care-ar vrea.De socoţi că gându’-acesta Viaţa-îţi va turbura – Zise prea-înţeleptul Sloimke – Atunci.Mulţumesc. Trebuie să-i faci pe voie. Pot să mă însor cu ea? Rabinu’-a deschis o carte Ş-a citit plini de fiori: “Dacă Cel Inalt ţi-arată Drumul presărat cu flori. Fiindcă-n Thora-i toată seva Şi să te uneşti cu Seina.Rabi dragă. Ca să-mi spui. Nici bigot. Şi s-a dus la rabi Sloimke. S-a gândit c-ar fi cu cale Şi c’un Rav să se consulte. la vârsta asta Mai se cade să mă-nsor? Mi-am găsit o văduvioară.Da.

rabi. Până vine. .Ti-e uşor matale.Dacă vrei să ai scăpare Si în mine te încrezi. poţi să mori… . dragă. Atunci du-te şi te-nsoară! . rabi.Da.a spus rabinul Neştiind ce să mai creadă – Nu poţi da o condamnare Până nu ai o dovadă! Dacă presupui de-acuma C’o să-ţi facă viaţa grea. Nimeni nu-ţi prepară un ceai. . Nimeni nu-ţi dă bună ziua. Care sufletu-ţi doboară.Da. Spune-mi. Dacă nu ai altă breiră. dar dacă femeiuşca Mult mai tânără ca mine – Are-un văr cu care nu ştiu Nici când pleacă. ca să-nvingi pustiul. musai să te-nsori! . Să mă-nsor? Poate mă-nşeală… Să rămân din nou burlac? Va putea ea să mă-mbie? Voi avea eu vr’un succes? Din dilema asta. Că te râd pân’şi pereţii… .Bine. Eşti bolnav şi n-ai un doctor.Fiule.Zice Moske – nu-i kidai. Calea cea mai bună este Ca să nu te-nsori cu ea! . dar vezi c’aici e buba: Nu pot vrerea să-mi împac. cum să ies? . . Fiindcă nu ştii ce văpaie Te cuprinde când eşti singur Cu pereţii din odaie.Ai dreptate! – aprobă rabi Atunci. Iar în faptul dimineţii Te trezeşti vorbind cu perna. nici când vine. Când visezi femei şi chefuri.

Cât mai grabnic – zice rabi – Trebuie să te botezi ! . Devenind creştin fidel. prea sfinte. Ci ai să te duci la popă. să mă botez. dragă Moşke. Ai să mă scuteşti pe mine Ş-ai să-l plictiseşti pe el! (Ion Pribeagu) . Că din gura dumitale Ies asemenea cuvinte! . reb Soimke Nici nu pot să cred. În acest fel. Nu-mi vei cere mie sfaturi. chiar mâine. Si cum scrie-n Pericopă.Eu.Da! Botează-te.

Din moment în alt moment Şi nevestei îi dictează. Muribundul.Las lui Sandu.Fie! – spune bietul Lazăr Dar covoarele şi banii Le lăsăm.Lui Oişie. Însă.Testament [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Stã sã moarã. ceasul şi-un inel. le lăsăm lui Mitzy! . Îi las lui Aurel! . marfa din dughiană. O va moşteni Oişie ! .Pentru ce tocmai lui Sandu? Casa i-o lăsăm lui Lică! . un testament: .Toanta aia? – sare soaţa Nu admit şi nu dau voie. bietul Lazăr. îi dau foc! . Fanny! . Punct cu punct.Aurel? E prea obraznic. Cel cu monogram cu aur. casa noastră… Dar femeia îi replică: .Vechea noastră prăvălie…? Imposibil! Soaţa plînge – Asta i-o lăsăm lui Victor. aşa să fie. mai bine. Plin de ifos şi ambţiii. marfa noastră? Asta nu admit deloc Decât el s-o irosească. Toate. Care mi-e nepot de sânge. scos din fire.Bine! – zice muribundul Insă. Partea asta de avere. Nepoţicăi noastre. să aibe zestre. O prescriem pentru Zoie! . . Juvaerurile astea. Eu.Pentru ea! – suspină Lazăr Cum zici tu.

în casa asta.Nu ! Vreau să ştiu. Cine moare: Eu sau tu?? (Ioan Pribeagu) .Ţipă la nevastă: .

să nu ai nici o teamă. Ş-ascunse-n nori ca să nu vadă Ce se-ntâmplă-n diligenţă… Ajunsă-a doua zi în cetate. Frumoasă. după ceas. Şi vizitiul zdravăn foarte. Şi după ce-şi luă de toate. să te culci. Însă. . Fir-ar al naibei el să fie! Iar Luna-n mantă de paradă Şi plină de indiferenţă. Bade Avrame? Întreabă Henţa cu sfială – . dar de departe Ţâşneau văpăi şi reverie. Porniră căişorii-n goană. Ce te-nvelesc ca o năframă. o văduvioară. .‘Mânem aici. Şi tocma’n valea lui Sondroană. Făcură’n silă. Că n-au plecat nici marchidani.Aici – răspunse vizitiul Că-s caii rupţi de oboseală. S-a dus la târg cu trebuinţă. Să plece trebuia’ntr-o seară. Ea n-ar fi vrut. S-a dus la Rabin şi s-a plâns: Păcătuit-am greu. Că poţi.Mare păcat … [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] De la Adjud. un popas. Înspre Focşani. în tihnă. Şi s-a-ntâmplat ca-n seara-aceia. şi pe nume Henţa. ca să se pocăiască. cu diligenţa. Şi-apoi. Avu mustrări de conştiinţă… Nici nu mai vru să-şi amintească De faptu’n taina nopţii strâns. Prea Sfinte. Din noapte vin miresme dulci. Vreo zece poştii. ci doar femeia Cu diligenţa spre Focşani. Nici boccegii.

Şi el. tânără şi fără minte. Se uită rabinul la sumă. ca să se-ndure Cerul. Rabi! Lasă… Că nu-i nici o greşeală. Eu.Primesc! – răspunse ea cu sete. Voi implora tot Sanhedrinul. Oiţa păcătoasă de-te Două bancnote a 500. Şi.Fiindu-mi frică de strigoi. Din tfilimi ţi-oi citi misterul.Ti-am dat o mie. vezi că…eu mă-ntorc acasă Tot cu acelaşi vizitiu! (Ioan Pribeagu) . Şi văd că tu ai dat 1000! . simpatic şi vioi… . Vei da şi cinci sute de lei! .Eu ţi-am pretins să dai 500. Voi da ofrandă la săraci. Ce iartă oamenii’ntre ei. Stiu! Dar.Mare păcat! – a spus Rabinul Cu Dumnezeu să te împaci. Si cu emoţii neştiute. Şi-i zice plin de duioşie: .

Şi fericit de-această aventură Ne-am aşezat la masă-ntr-un Espresso Eu. pălăria Şi i-am şoptit surâzător: Salem! M-a măsurat din cap pînă-n picioare C’o nonşalanţă ce mă-ncătuşa Şi parcă a zîmbit sau mi se pare Că mi-a şoptit candid: Bevakasa! Cum flerul niciodată nu mă-nşală Ştiam precis că o să-mi cadă în laţ. şerveţele-mpăturite Şi ea. Mi-am scos.Nici acum nu ştiu misterul! [Necategorisit] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] Privea pe Ben Iehuda-ntr-o vitrină Şi eu eram c’un pas în urma ei… Avea un trup superb. o prăjitură. Ca Julieta şi Romeo. cu politeţă. braţ la braţ. ca eu să nu stau ca un bleg Îşi însoţea cuvintele rostite Cu cîte-un mic desen. de Messalină Ş-un picioruş sculptat parcă de zei. una: Lo! Şi cum sălta din umeri. Să-mi depărtez din gînd melancolia. farfurioară Şi cum m-ardeau privirile-i adînce. La tot ce-i îndrugam:-Mamzel. o cafea şi ea. Pe masă. pe loc m-am lămurit: Ea nu ştia o boabă româneşte. Am înţeles. . Eu nu ştiam nici un cuvînt ivrit. s-o înteleg… Mi-a desenat cuţit. Şi am plecat cu ea la’nvălmăşeală. Guriţa-i dulce nu ştia să spuie Decît o vorbuliţă. Setos de noutăţi ca orice om. că dulcea mea comoară Ar fi dorit să mergem să mănînce. Simţind că din priviri am înţeles-o.duduie! C’o frază mai de ici. ştrengăreşte Şi îmi zîmbea. mai de colo.

o friptură şi-o salată Şi am ciocnit şi un pahar de vin. de coca-cola şi cafea. orchestră mexicană. Iubita mea cuminte ş’adorată. Ş-am mai ciocnit cu ea înc’un pahar! Apoi a început să deseneze O tobă. foarte’nfierbîntată De dans. saxofon şi-un clarinet Ş-am înţeles că vrea să se distreze Şi am intrat cu ea la cabaret. Mi-a desenat frumos. femei. Mi-a acordat o porţie de twist. ca din senin. o canapea.În restaurant intrarăm şi îndată Un chelner ne-a servit. A mai cerut ficat şi o costiţă. velour şi ametist Şi drăgălaşa mea. De-atunci îmi chinui mintea să-mi pleznească Şi nu pot dezlega acest mister: De unde a putut ea să ghicească Că sînt de meserie tapiţer? Ion Pribeagu . Program. După aceea. Un forspaiz. Mînca cu mlădieri de porumbiţă Cu dinţişori de-un alb mărgăritar. Parfum de mosc. pe nume Brană.

Nici prea mare. Am avut o aventurã. Nici prea dulce. Nici de Cosmos. zîmbitoare. Nici din faţã. Mi-a dat o cafea uşoarã. Nici încet. Gura dulce. Nici pe nas şi nici pe gleznã. Ş-o sofa cu dungi banale. nici mititele. dar nici prea groase. Nici prea tare. Nici cãprui. dar nici prea rece. dar nici albaştri. Locuinţã minunatã. O coniţã delicioasã. nici prea micã. Nici prea’naltã. Nici urîtã. nici încoace. Nişte-îmbrãţişãri divine. Avea ochii ca doi aştri. Şi vorbind cu ea în şoaptã Nici prostuţã. dar nici prea iute. nici prea joasã. nici prea albã. Nici prea mari. Nici prea multe. Nici de-Adam şi nici de Eva. nici deşteaptã. nici prea moale. Nici murdarã. Cum o sãrutam prin beznã. nici curatã. nici frumoasã. . Ne-am plimbat vreo cinci minute. Pielea-i cu miros de nalbã. I-am sorbit formele toate. Braţe albe. nici prea mare. douã rîndunele. nici din spate. N-a fost cald. nici amarã.Într-o searã. Nici încolo. voluptoase. Şi-am ajuns la ea acasã. Avea talia subţiricã. Nici prea neagrã. Nici subţiri. Şi-am intrat cu ea în vorbã. nici puţine. Ş-a început sã se dezbrace. Sînii. pe la zece. Nici cu Haike nici cu Surã. nici de ciorbã. Discutînd ca la Geneva. Nici prea micã.

dar nici prea rece. Vãd nici verde. Nu-i nici unchi. în tot minutul. Şi aştept o aventurã. Ci bãrbat-su. Dar cu un baston de mire. dar nici cuminte. Nici prea cald. scoate-mã din ladã. nici în grabã.Bate cineva la uşe. nici în prozã. De atunci mi-e viaţa rozã. fãrã sã-mi dau seama: . nici şerutul… …Şi au curs bastoane în mine. Nici se sparge. Şi cînd mã rugam – Prea Sfinte. nici în stradã. Ori cu Haike ori cu Surã. nici puţine! Restul n-are importanţã.Ce cauţi aici? – Mã întreabã. Nu-i nici moartã. Şmil din piaţã. Deodatã uşa scapã. Doamne. Ştiu c-am stat trei luni jumate. Inimioara mea pustie. Nici maşina. nu-i nici vie Simt un fior care mã trece. Şi stã Şmil ca un sihastru. Nici prea gros. Nici prea multe. nici cu mustaţã. . Nici în pripã. Nici în curte. dar nici subţire. nici pe spate. nici pe mama! Ci aştept. Nici pe burtã. Nici cu cioc. Nici spital. I-am spus.Nici pe tata. nici ambulanţã. (Ion Pribeagu) . nici se crapã. Nici în versuri. dar nici mãtuşe. N-am fost prost. nici albastru.

Durma.S-a făcut ! Mi-l aduci la “Grand” Joi seara. blondã. Zic – cum eşti la început. Eu pentru Tomescu Iorgu. Eu jucam un an de-a rândul. Pe la opt şi jumătate. Într-un varieteu : Alhambra. Eu la “Teatrul Nou” cu plebea. Ca pe un autor en-vogue.Maestre. fă-mi şi mie-un şlagăr. Domnu’…amicul meu Socrate. frumoaso. . Un cuplet ! Si ţi-l plătesc ! . deh. Stoicovici. Cu glăscioru-i îngeresc : . Că la zece o să vie. Care m-a rugat fierbinte. Care cântăreau mai greu.Printre revuiştii noştri. Fiindcă le scriam adese. Într-o zi. Mă ştiau mai toţi artiştii. dulce. De Herz şi eu. Şi alţi actoraşi mai mici. Tanţa ! O fetiţã. o păpuşe. Erau Kiriţescu. fac cunoştinţă – După cum cere uzanţa – C-o artistă în devenire. Ei la “Cărăbuş” cu-ntregul Demimond din Bucureşti. Ei montau cu lux “di-granda” Fastului să se consacre. Ei scriau pentru Tănase. “Marafet bucluc” şi “Plici”. Preţioasă cum e ambra. Ai sã-mi dai numai o mie ! S-a zis Tanţa: .Cât îmi ceri? – Păi. Mică. Câte-un sketch sau monolog. Care îşi făcea debutul. “Treanca fleanca mere acre”. De pe Calea Văcăreşti.

Ca să repetãm în voie. Cum făcea un gest cu braţul.E un bătrânel simpatic. M-a tratat cu chartreuză. Dar se completa cu trupul. Te aştept. Dulce. cum e cantalupul. N-o prea ajuta talentul. Vreau să-mi dai şi indicaţii. Dezvelea altă comoarã. Pe o melodie veche. Ea şi-a pus un robe de chambre. “Vino dor la badea-n crâng”. Ce puteam să fac ispitei. Dornic m-am sacrificat !… M-am lăsat sedus de chipul Şi de farmecele ei. şi mai ales. Cu refrenul: “Hai zdrâng-zdrâng”. Şi simţeam printre suspine.Domn Socrate Spirilidis. Colcăind de frăgezime. Cum s-a dus mia de lei. Pe sofa şi decoltatã.Maestrul Ion Filifistic ! . Cu artiştii bun amic! . Cum să-l spun să am succes ! ˜ I-am adus chiar Joi cupletul. Cine bate-n hol şi intră? Domn Socrate în persoană! A urmat recomandaţii : . Cu o patimă spontană. Dezvelea o rotunjime. c-o discuţie clară. Puţintel cam indecent. Când îşi întorcea faţada. Şi-ntr-un mod inteligent. După ce sfârşisem jertfa. Cu trupşor imaculat? Şi când dracul te momeşte. Să-mi arate că pronunţă Poanta.

Şi încep să-i cânt refrenul : Hai zdrâng-zdrâng şi iar zdrâng-zdrâng. Ca-ntre doi prieteni buni : Preţul să rămână acelaşi. Şi-mi venea de râs. nătâng. . Cu cenzura lui Brătianu.Eu timid. Şi-n acelaşi condiţiuni ! I-am strâns mâna cu tărie. Îşi deschide portmoneul. Emoţionat.Uite ce te rog – adaugă Fiindcă Tanţei mele-i placi. scot iar cupletul. C-a avut dar nu mai are. Domn Pavlică Brătăşanu… . Mai improvizez o strofã. să plâng. Când o să mai vrea cuplete.Minunat! – a spus Socrate Şi privind în ochii ei. Ş-am plecat cântându-mi mie : Hai zdrâng-zdrâng şi iar zdrâng-zdrâng! . Tot mata să i-le faci ! Şi să stabiliţi de-acum. Şi îmi dă mia de lei.

Omul s-a îmbolnăvit. Aşa dar. Singurul remediu. nici cu slova. Că. Curte. Şi-unde se trăia întocmai Ca în sânul lui Avram. Nu simţea dureri. Respectat de toată urbea. care Boala i-ar putea înfrânge. ‘Nalt şi zdravăn cât un munte. Rege şi boieri de neam. negreşit. C’un potop de oameni paşnici. de atâta băutură Şi mâncare. După ce-au dat sfoară’n ţară. Curge Bistriţa în vale – Locuia domnul Năstase. şi’n cireadă Miei şi oi şi boi şi vaci. jos cum treci de Cozla. Drept un gospodar de frunte. momiţe. la Piatra Neamţu. că nu poţi Nici cu vorba. Este să găsească-un tânăr Care-ar vrea să-i deie sânge. Şi avea domnu’ Năstase. Dar se subţia la faţă. Că din ditai mai bărbatul. vie pe araci. . Să descrii entuziasmul Chefurilor din Moldova. Şi necontenit slăbea. Dar s-a întâmplat. Şi livadă. probabil. Printre vile ogivale Unde. Şi se petrecea. Dă-i cu fleici.Nu ştiu dacă-această manşă E sau nu adevărată. muşchiuri. Gras şi gros şi lat în spate. nici greaţă Când mânca şi nici când bea. Din ce-a fost odinioară Rămăsese jumătate. Într-o ţară îndepărtată.

N-am greşit deloc! – răspunse. Mi-a dat. Dup’un timp. Şi voinic. domnul Năstase Zdrăvenindu-se niţel. iute. Doctorul – pe vremea ceea. Cinci sute de lei. peşin. Purătul i-a dat lui Hunã. L-a poftit din nou pe Hună. A luat altă ţinută: Nu i-a mai plătit cinci sute. poate. Totuşi. Îndrăzneşte şi întreabă : . Cu siringi voluminoase. din greşeală. Fiindcă am deja de-o lună. Dar am socotit mai bine. domnul Năstase. Terminând operaţiunea. Pentru această faptă bună. Ci i-a dat numai o sută. Hună stă. Mai din vorbă’n vorbă. Dovedită pe deplin. observând în grabă. Mai puţin cu patru sute ? . Transfuzându-l lui Năstase. Că ceva nu este cuşer.A venit dintr-o comună. Sã ia sânge de la el. priveşte banii. A luat sânge de la Hunã. Sânge evreiesc în mine! (Ioan Pribeagu) . pe nume Hună.Nu cumva. Un ovrei cu chipul roşu.

Mijlocel de fată mare. voluptoasă. . Poate fi-vei mântuit.Poate-ai fost cu Miţa Creaţa.Ai furat? întreabă popa . Că mă bate Dumnezeu! …Era’naltă şi frumoasă. hopa C’o grădină de muiere! . vai de mine… Greu păcat ai săvârşit… Însă dac’mi spui cu cine. Părul blond şi ochi de jar. Dinţii de mărgăritar… . cam sfios Şi îi spune: .Nu cumva ai fost cu Tanţi Din Smârdan. Să-mi fac chinul şi mai greu.Nu pot s-o divulg. Numai cântec.Vai de mine. Trup de crin îmbobocit. Numai bună de iubit… . Când te-a strâns în braţe odată. de peste drum? . Cea uşoară ca un fulg? Din Buzeşti? – Cere-mi şi viaţa Însă nu pot s-o divulg!… …Durdulie. Gura dulce.Fie-ţi milă De un suflet păcătos. Uite – am păcătuit ! . PĂRINTE ! La părintele Vintilă Vine-Arvinte. Nu pot s-o divulg. Părinte. numai joc. că Domnul Mă trăsneşte chiar acum! …Ş’avea flori la cingătoare. Chiar în săptămâna mare Când tot omul e smerit – Şi posteşte cu’ndurare.Nu pot! A răspuns Arvinte. ‘mbujorată. .Nu.SINT PĂCĂTOS. prea sfinte! Fără vrere M-am dat diavolului.

Prea Sfântul De păcat te-a dezlegat? . du-te. Ajungând în colţ. ca vântul S-a-ntâlnit cu Calistrat Care l-a’ntrebat: . Dar aflai de la Părinte Încă trei adrese noi! (Ion Pribeagu) . Arvinte-ai fost cu Leana Care şade pe Neptun? . Toată plină de ispită. -Sărut dreapta! Şi s-a dus. Toată plină de păcat… .Bine. mai dispus. meditează Si vii mâine.Măi.Sfinte. Fruct în dragoste scăldat.Ai simţit în vine foc! . Fiindcă tot nu pot să spun… …O comoară tăinuită. Domnul să te aibe’n pază. geaba’mi zgândări rana.Încă nu! Răspunse Arvinte Foarte vesel şi vioi.

Ducipal cu hăţuri albe. Lei şi urşi de şocolată Şi tot felul de figuri. Ouă roşii. Plec acuma la Focşani. Ş’a intrat domnul Costică Un geambaş cu ceafă lată.Imediat! Şi’n trei minute.S-a făcut! Şi’n trei minute.Bună ziua! Zise dânsul Vreau un cal de şocolată! . cerbi şi pui.Nu te superi domnişoară. Îngeri şi purcei de lapte. Sunt expuse prăjituri. .P’ăsta roibu-l iau. . Scrieţi: “Să trăieşti Costică!” “Souvenir!” şi “La mulţi ani!” . Cum a vrut nenea Costică.Da! Avem! – Şi vânzătoarea Îi arată vreo câţiva. Mâine-i ziua mea şi fiindcă. . că-mi place. Dar mai am o rugăminte: Vreau să-mi scriţi cu slove roşii Numai două-trei cuvinte. Dar am să vă rog ceva! Hamurile-aş vrea să fie Albe şi cu zdrăngănele.Capşa” [Poezii şugubeţe] de Ion Pribeagu [alte lucrari ale acestui autor] În vitrinele lui Capşa. . Şi cu stânjenei pe jos. I-a adus calul şi scrisul. Iar pe jos pajişte verde Şi cu nişte floricele! . Toate fabricate în zahăr În laboratorul lui. L-a adus mult mai focos. Iute ca o rândunică.

A scos banii şi-a plătit. Pajiştea cu stânjenei. Vânzătoarea cu lipici – . . cu hamurile albe. Ş’admirându-l încă-odată.Păi.Nu! Nu! Nu! – a spus Costică. Suvenirul şi urarea. Fiindcă îl mănânc aici! .. Radios şi fericit. Cât costã.Vi-l împachetez? – întreabă. În total: şaizeci de lei! .Minunat! Ş’a spus în gându-i. ca să plătesc! .Mulţumesc! – A spus geambaşul Cu un gest cavaleresc – Şi-acum spune-mi turturico.

Pe Cincinat. Nu mai eram un oarecare. Aşa că. Şi cheile erau la mine. M-am cunoscut cu o fetiţă. Nu-i altul mai grozav ca mine. Şi până Lunea care vine. Vrând dorurile a-mi înfrâna. Veneam la clubul “Lumea Nouă”. O nimfă mi-a trimis în cale. Biroul. Guriţa roşie şi mică. pe seară. tânăr. Cu redingotă şi cu cloc – Venea în timpul săptămânii. Redacţia era în centru. Directorul – un om politic. Şi într-o Sâmbătă. C-avea cosiţă în inele. “Romanţe pentru mai târziu”. când apărea revista. deloc. Cam de vreo douăzeci de ani.Prin anul nouă sute nouă. Maculaturi ş-o canapea. Şi mi-a şoptit: . Ş-a apărut de Minulescu. De joi. scaune. Fără să steie mult pe gânduri.Ionică na ! Nici nu-mi mai încăpeam în piele. Şi-n sân ascunşi doi trandafiri. M-a angajat ca secretar. De parcă Dumnezeu din ceruri. Văzând – directorul revistei – Că am talent de pamfletar. Însă Duminica. Îl cunoscusem pe Gîrleanu. Redacţia era închisă. Şi ochii negri. De-acest potop de fericiri. plini de foc. pe Efitimiu. Şi alte cercuri literare. . Plutind în sferele senine. Plimbându-mi visul pe Lipscani. dulapul. Mi-închipuiam că-n toată ţara. cu speranţe. O cameră – unde-încăpea.

la “Clasic” – Un film cu Eva şi Adam – O vorbă n-am scos pe-ntuneric. Privind-o a şoptit: . Ionică. Şi ea cu nudul la vedere. pe la zece. Ci doar prin mâini ne-nţelegeam. Directorul. într-o poemă. galant din fire. Când vream să-i mai dedic o strofă. Insă aş vrea să-ţi spun ceva: Acum trei luni fetiţa asta. printre săruturi. Înghirlandate în rondele. Tu nu ştii singur ce să faci. Am proclamat-o.Să nu fii supărat. Şi dimineaţa. S-ascunzi după birou fetiţa. Sau cât mai grabnic să te-mbraci? Şi s-a-ntâmplat cum se întâmplă Când n-ai un pic de prevedere: Eu numa-n pantalon şi guler. A scos grăbit un manuscris. Şi când fu gata de plecare. turbulente. Am invitat-o ca să vadă.Mi-e verişoară Venită-aseară din Galaţi… A scotocit printre saltare. A fost şi verişoara mea ! Ion Pribeagu .Că tot privindu-i mi-era frică Să nu pleznesc de atât noroc ! Ne-am dus la cinema. M-a tras de-o parte şi mi-a zis : . În cameră. Redacţia unde lucrez.Scuzaţi ! Iar eu am spus : . Prinţesa visurilor mele. Ca un autentic amorez. Deodată a bătut în uşă Directorul ! O catastrofă ! În clipe de-astea. Târziu. ca după miezul nopţii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful