n la s p e r a n t a

Un in de m

lexandra
P etcu Flor in si Stan A
De
Inca o zi se arata pt o civilizatie pierduta.

Pierduta in griji si disperare.

Pe ruinele a ceea ce a fost odata se pot vedea
semnele ignorantei, astazi adusa parca ,la
gradul divinitatii.
Un tablou tragic sub care scrie o lege bine
respectata de societatea actuala:

Fiecare pe cont propriu

In zare se impun printr-o statura impresionanta,
vulcanii junglei de beton, din care isi fac aparitia
dragoni cenusii, gata de o noua lupta in vazduh.
Nimeni nu observa cum, din infinitul desert azuriu se
rupe o fasie, o poarta intr-o alta lume in care batalia
dragonilor incepe.
Slabit ,ozonul ,se lupta cu greu, asemeni unui batran patriot
ce-si apara tara de prorpile-i mizeri. Catargul unei lumi se
darama incet, datorita ignorantei altora.
Soarele, singurul spectator parca al acestui tablou
tragic, rasare palid peste o cultura de mult apusa.
Cerul plange la vederea cruzimii oamenilor.
. Pamantul insetat absoarbe cu lacomie apa tristeti, cu gandul
ca intr-o zi va avea parte si de o ploaie de binecuvantari in loc
de gunoiele acestei lumi, sau ca in loc de groapa de gunoi va fi
considerat de-o obarsie cu lutul caruia i-a fost daruita
“suflarea de viata”.
 Ceice altadata au fost prietenii melancolicilor sau a
haiducilor, astazi sunt daramati, pusi la pamant si macelariti,
iar printre oameni nu se mai gasesc prieteni de-ai lor. Padurea
nu poate decat sa priveasca neputincioasa acest peisaj
macabru, uitandu-se la cei ai caror parinti ii adapostea odata,
cum o executa fara mila.
Apele se gandesc deprimate la hotarele ce, nu se stie
cand, un Dumnezeu intelept le-a pus din dragoste
pentru oameni.
 Si tot odata se gandesc si la strajerii ce le
imprajmuiesc, dar nu stiu ca ei dispar, incet.
Totusi au prea multe probleme sa se mai gandeasca si
la asta acum, si indoliate sunt martore scaderii sau
chiar disparitiei populatiei lor.
O lacrima cade peste marea agitata.
Deajuns cat sa ii declanseze mania. Si din dragoste de
razbunare, nu mai tine cont de limite, lovindu-si
malurile in disperare pentru a le plati cu aceeasi
moneda celor care si-au batut joc de ea.
 Soarele apune si un ochi intredeschis se zareste pe
cer, refuzand parca si el sa mai uite la mizeria umana,
dar nu poate.
Natura printre sughituri si lacrimi, a inceput sa
scoata strigate strasnice de furie.
Luminile, nepasatoare, ignorand tot ce in jur se
petrece, se sting peste orasul pierdut.
Iar ziua urmatoare va fi la fel, natura ce mai slabita pe
fiecare zi lupta si oamenii cu inca o incercare de a
supune ce nu este supus. Inca o incercare esuata
datorita bunatatii unui Dumnezeu ce se numeste
Dragoste.
 Iata doar cateva plangeri ale naturii impotriva
noastra. Priviti si plangeti:
Aer
Ape
-In Romania se depun
-Peste 12.000 de Sol
lunar peste 23.700 de
vietuitoare acvatice -In ultimii 4 ani 60%
tone de praf, care duc
mor anual datorita din spatiile verzi de pe
la micsorarea cu
cantitatii de petrol ce planeta au fost
pana la 4 % a
domina marile si inlocuite cu centre
stratului de ozon.
oceanele. comerciale sau
-Poluarea cu plumb si
-In urma consumului institutii.
aerul poluat din
exagerat de apa, -Deseurile din spatiile
atmosfera a facut ca
pentru 2010 este verzi si de pe strada
in ultimii 10 ani
estimata circa 20 de ajung la 2.000 de tone
numarul deceselor sa
miliarde de tone de pe zi , dintre care 20 %
creasca de la 3,9 la
apa raportata la o raman necolectate.
48,4 cazuri la 100.000
popolatie a globului de
de locuitori.
6,7 miliarde de oameni
STOP
Pana cand vom continua asa?
Oare nu cumva ar trebui sa facem ceva, in loc sa
mergem dupa multimea de ignoranti.
Probabil imi vei spune: “Da suntem niste,
IGNORANTI”
Dar oare nu cumva odata cu recunoasterea
noastra trebuie ca si schimbarea sa apara?
Sunt sigur ca si tu doresti la fel
ca si mine sa scapi de galagia
orasului Si, sa colinzi prin gradinile de
altadata, neatinse de mana
omului.
Da natura poate renaste, daca tu, eu si noi toti
vom face ceva.
Daca vom indrazni sa inotam impotriva curentului, si
vom incepe ca pe ruinele a ceea ce a fost odata sa
reconstruim prezentul.
Dar pana nu ne vom opune numitorului comun in
societatea de azi, adica ignorantei, nu vom castiga
nimic.
Curatenia incepe din inima.
Haideti avem o lume de schimbat.