Organizare statala

Triburi geto-dace
Numele de geți și daci,la origine nume de triburi mai mari si mai puternice,s-au impus treptat
ca denumiri colective,generice,pentru întregul neam al tracilor nordici.Ele n-au înlaturat însă cu
totul vechile denumiri tribale,regionale,care apar destul de des în izvoarele antice,tot așa și numele
de român n-a inlăturat pe cele de bănațean,ardelean,moldovean,oltean.Chiar și dupa unirea
tuturor,sau măcar a majorității geto-dacilor într-un stat.
Se cunosc,de exemplu,pe lânga vechii crobyzi și trizi amintiți de Hecateu: tribul appulilor(”cei
puternici,cei voinici”),locuind în ținutul așezarii Apulum,sucii de la gura Oltului,burii de prin zona
deluroasă a Munteniei si Olteniei,ordessenses de pe malurile Argeșului,biephii din vestul
Daciei,dacii mari de prin Maramureș și nordul Crișanei,costobocii în Carpații nord-estici,pe ambii
versanți,carpii în reguinile pontice și mai târziu în Moldova.
Aceste triburi stapaneau un anumit teritoriu,avand drept centru o asezare mai mare,intarita,al
carei nume continea adesea terminatia –dava(in limba dacica insemna asezare).Izvoarele antice
ne-au pastrat astfel de denumiri:Argedava(in Dobrogea de nord), Buridava(Ocn ita,jud.Valcea),
Sucidava(Celei,jud.Olt).Nu toate asezarile daco-getilor purtau nume in aceasta terminatie,de
exemplu: Sarmisegetusa,Drobeta,Napoca.
Asezari si necropole geto-dace
Cecetarile arheologice au dus la descoperirea a numeroase asezari si a catorva cimitire daco-
getice din perioada La Tene,multe dintre ele avandu-si inceputurile inca in prima varsta a fierului.La
Piroboridava(in sudul Moldovei),Piscul Crasani(pe Ialomita),Sf. Gheorghe,Moresti(in Transilvania) s-
au descoperit asezari mai mari sau mai mici,formate din bordee sau locuinte de suprafata.Unele
asezari sunt fortificate cu valuri de pamant,palisade si santuri.Inventarul asezarilor e bogat: el consta
din unelte din fier,obiecte din bronz,podoabe din argint si o mare cantitate de ceramica:vase de
diferite forme si marimi,lucrate cu mana sau la roata olarului,greutati pentru razboiul de tesut,prasnele
de fus si altele.In unele parti,ca Zimnicea(pe Dumare) si Murighiol(in Dobrogea),s-au gasit si
cimitire:mortii erau arsi,iar cenusa ingropata in pamant,fiind de multe ori depusa intr-un vas numit
urna:impreuna cu cenusa se asezau,in urna sau de-a dreptul in groapa,vase si anumite obiecte ce
apartinusera celui decedat.
Asezarile geto-dacice din aceasta perioada demonstreaza o rapida dezvoltare
economica.Despre acelasi lucru vorbeste si emiterea monedei geto-dace din argint,care incepe pe la
mijlocul sec. al III-lea i.Hr.Imitata sau doar inspirata dupa monedele macedonene si grecesti,moneda
geto-daca servea nevoilor mereu crescande ale schimbului de marfuri intre triburile locale.
Organizarea socială a geto-dacilor în epoca prestatală (gentilică)
Izvoarele latine si grecesti ne-au transmis informatii cu privire modul de viată a geto-dacilor,la
sistemul de conducere socială, precum si cu privire la nivelul de dezvoltare economică. Spre exemplu,
Herodot, în Istoriile sale ne descrie amănuntit expeditia întreprinsă de către regele Darius I al persilor,
în încercarea de a-i supune pe sciti. Armata persană înainta prin partea vestică a Pontului Euxin
(Dobrogea de astăzi) pentru a trece Dunărea. În calea lor toate triburile trace sau supus, cu exceptia
getilor, care, desi au opus o rezistentă îndăratnică, fură supusi de îndată, cu toate că sunt “cei mai
viteji si drepti dintre traci”.
În epoca prestatală – înainte de secolul I î.e.n. – geto-dacii erau un popor statornic,care promova
pe scară largă culturile agricole (ex – lanurile nesfârsite de grâu), înăltau constructii civile si publice de
mari proportii, dispuneau de armate puternice bine echipate; de asemenea, productia de mărfuri si
economia de schimb au cunoscut o dezvoltare nemaiîntâlnită la alte popoare trace de atunci.
Conducerea politică era exercitată prin forme fără caracter statal, în sistemul democratiei militare,
sistem caracterizat prin faptul că toate hotărârile cu privire la destinul comunitătii erau adoptate de
poporul înarmat. Totusi, sunt unele indicii din care rezultă că atunci, în special după secolul al IV-lea
î.e.n., apar primii germeni ai organizării statelor, căci se observă autoritatea pe care o exercitau regii
geti asupra poporului, cum ar fi cazul lui Dromihete.
Pe plan economic, în secolul I î.e.n., geto-dacii practicau pe scară largă prelucrarea metalelor
fieroase, precum si alte mestesuguri. Pe acest fond de dezvoltare a productiei s-a dezvoltat comertul
intern si extern, în special cu grecii si cu romanii, dovadă numărul mare de monede romane si grecesti
din acea perioadă.
 Odată cu dezvoltarea economiei de schimb s-a produs procesul de stratificare socială,
atestată de bogatul inventar al unor morminte, de numărul mare de tezaure, de constructiile
civile de mari proportii. Stratificarea s-a realizat fie prin acapararea pământurilor obstilor sătesti
de către aristocratie, fie prin însusirea prăzii de război sau prin extinderea domeniilor private.
Pe de altă parte, formarea statului a fost influentată si de conjunctura externă, având în
vedere că după ce scitii, grecii si macedonenii au decăzutîn urma luptelor cu romanii, la sudul
Dunării se profila pericolul roman. Romanii au supus pe rând Grecia si Macedonia. Fată de
iminenta acestui pericol, triburile geto-dace s-au unit. De altfel, Strabo afirmă că Burebista i-a
adunat pe toti geto-dacii sub autoritatea sa, i-a disciplinat si i-a deprins cu ascultarea poruncilor
întemeind o mare stăpânire de care se temeau toti vecinii, inclusiv romanii, aflati în plină
expansiune.
Esenta statului geto-dac decurgea din existenta proprietătii private si din exploatarea
muncii sclavilor, desi la geto-daci sclavia nu a atins niciodată nivelul clasic, în sensul că
productia nu s-a întemeiat, în principal, pe munca robită, ci pe cea liberă. Sclavia s-a practicat
în special pe proprietătile private si în exploatările miniere. În paralel, obstea sătească integrată
în statul geto-dac a supravietuit în lupta cu statul, si-a păstrat si cristalizat caracterele, pe care
le-a păstrat vreme de milenii. În unele regiuni ale tării (Vrancea) aceste caracteristici s-au
observat până la începutul secolului XX.
 Cu privire la organizarea statului, la nivel central, puterea în stat era exercitată de către rege,
aflat în vârful ierarhiei nobiliare. Regele exercita atributii legislative, administrative, militare si
judecătoresti. Vechii autori ne arată că la geto-daci aveau vocatie la succesiunea tronului fiii
regelui, fratii regelui, marii preoti. Astfel, Burebista si Decebal au fost fii de regi, Diurpaneus a venit
la succesiunea lui Scorrilo în calitate de frate al regelui, Decebal, fiul lui Scorrilo, l-a mostenit pe
unchiul său, Diurpaneus, iar Deceneu a venit la succesiunea lui Burebista în calitate de mare
preot. Retinem că la geto-daci atributiile laice si religioase, la nivel central, erau exercitate fie de
aceeasi persoană fie de către persoane diferite. Astfel, Deceneu si Comosicus, erau în acelasi
timp si regi si mari preoti, pe când în timpul lui Burebista mare preot era Deceneu, iar în vremea lui
Decebal mare preot era Vesinas.

Bibliografie:
Dacii-Hadrian Daicoviciu
Manual clasa a7a-Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri pana la revolutia din 1821
Istoria statului si dreptul roman-Scribd
Citate:
-“De la râmieni, ce le zicem latini, pâine, ei zic panis; carne, ei zic caro; găină, ei zic galena;
muiarea, mulier; fameia, femina; părinte, pater; al nostru, noster si altele multe den limba
latineasca, ca de ne-am socoti pre amănuntul, toate cuvintele le-am înţelege.”( Grigore Ureche –
Letopisţul Ţării Moldovei )
-„Unde trebuia să fie Deus, avem Dumnezeu sau Dumnedzeu, al mieu în loc de meus, aşa s-a
stricat limba; unde era coelum, avem cierul; homo – omul; frons – frunte; angelus – indzierul.
Unele cuvinte au rămas chiar întregi : barba – barba, aşa şi luna, iar altele foarte mici deosebiri.
În plus s-au mai adăugat mai târziu şi puţine cuvinte ungureşti. În sfârşit, luându-se cele sfinte de
la sârbi, s-au adăugat şi puţine cuvinte slavoneşti.”
Miron Costin(„ Istorie în versuri polone despre Moldova şi Ţara Românească”)
-„Iară noi înt-alt chip de ai noştri şi de toţi câţi sunt rumâni, ţinem şi credem, adeverindu-ne den
mai aleşii şi mai adeveriţii bătrâni istorici şi de alţii mai încoace, că valahii, cum le zic ei, iară noi,
rumânii, sîntem adevăraţi romani în credinţă şi în bărbăţie, den carii Ulpie Traian i-au aşezat aici
în urma lui Decheval, dupre ce tot l-au supus şi l-au pierdut ; şi apoi alt şi alalt tot şireagul
împăraţilor aşa i-au ţinut şi i-au lăsat aşezaţi aici şi dintr-acelora rămăşiţă să trag pănă astăzi
rumânii aceştea. Însă rumânii înţeleg nu numai ceştea de aici, ce şi den Ardeal, carii încă şi mai
neaoşi sînt, şi moldovenii, şi toţi cîţi şi într-altă parte să află şi au această limbă, măcară fie şi
cevaşi mai osebită în nişte cuvinte den amestecarea altor limbi, cum s-au zis mai sus, iară tot
unii sînt. Ce dară pe aceştea, cum zic, tot romani îi ţinem, că toţi aceştea dintr-o fântână au izvoît
şi cură.”(Constantin Cantacuzino, „Istoria ţării româneşti”)