Mai înainte am alcătuit o broşură în care am expus
voia lui Dumnezeu cu privire la poliţişti. Odată, pe când
treceam frontiera, am dat la poliţiştii de acolo să citească nişte
broşuri. Ei s-au bucurat mult, mi-au cerut să le dau mai multe
pentru colegii lor şi au întrebat dacă nu am şi pentru vameşi,
care, după părerea lor, sunt mai păcătoşi decât poliţiştii. Altă
dată, când am dat aceeaşi broşură la un vameş, s-a simţit
ofensat, a zis că el nu este poliţist şi a refuzat să citească,
considerând că este un lucru josnic să fii poliţist. Deci,
poliţiştii îi consideră pe vameşi cei mai păcătoşi şi vameşii îi
consideră pe poliţisti mai păcătoşi decât ei. Dar Cuvântul lui
Dumnezeu spune că ei sunt colegi, fac slujbe asemănătoare şi
sunt în slujba lui Dumnezeu şi a statului care este instituit de
Dumnezeu. În această broşură vreau să vă expun adevărul lui
Dumnezeu despre vameşi şi pentru vameşi. Aşa dar, să vedem
lucrurile fundamentale pe care le prezintă Dumnezeu în
Scripturi despre vame şi vameşi.
Dumnezeu a instituit vamele
şi serviciul vamal.
Apostolul Pavel scrie în Epistola către Romani următoarele
lucruri. “Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte;
căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi
stăpânirile cari sunt, au fost rânduite de Dumnezeu. De
aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte
rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc, îşi
vor lua osânda. Dregătorii nu sunt de temut pentru o
faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de
stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea. El este
slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci
răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în
slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească
pe cel ce face rău. De aceea trebuie să fiţi supuşi nu
numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.
Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile (impozitele...
inclusiv cel vamal). Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui
Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta.
Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul,
daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi
frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea
(Romani 13:1-7).
Deci, serviciul vamal a fost instituit de Dumnezeu. De ce
atunci au oamenii aşa atitudine faţă de vameşi şi chiar ei singuri
se consideră păcătoşi şi serviciul lor tot păcătos? Oricine a citit
Biblia sau cel puţin Noul Testament a observat că de cele mai
multe ori vameşii erau puşi în rând cu păcătoşii şi femeile
desfrânate. În poporul Israel, care era sub ocupaţia Romană,
orice vameş era privit ca şi un trădător, care s-a vândut
Romanilor pentru a avea poziţie şi bani pe seama nedreptăţirii
fraţilor lui. Vameşii erau acei care strângeau birurile pentru
ocupanţii Romani de la populaţia ţării, de la fraţii lor. Totuşi, în
Noul Testament întâlnim câţiva vameşi care au fost înalt
apreciaţi de Domnul Isus şi de Dumnezeu şi chiar Matei, autorul
primei Evanghelii din Noul Testament a fost vameş şi a lăsat
slujba sa pentru a deveni ucenic şi apostol al Domnului Isus. În
această broşură vă propun să privim la vieţile şi alegerile a doi
vameşi pomeniţi în Sfintele Scripturi şi la felul cum au primit ei
pe Domnul Isus în casa şi în inima lor.
Exemplul vameşului Zacheu
Iată ce ne relatează Biblia despre vameşul Zacheu:
“Isus a intrat în Ierihon, şi trecea prin cetate. Şi un om
bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor, căuta să vadă
care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era
mic de statură. A alergat înainte, şi s-a suit într-un dud ca
să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă. Isus,
cînd a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus, şi i-a
zis:,, Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să
rămân în casa ta.`` Zacheu s-a dat jos în grabă, şi L-a primit
cu bucurie. Cînd au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi
ziceau:,, A intrat să găzduiască la un om păcătos!`` Dar
Zacheu a stătut înaintea Domnului, şi I-a zis: ,,Iată,
Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă
am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.``
Isus i-a zis: ,,Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci
şi el este fiul lui Avraam. Pentru că Fiul omului a venit să
caute şi să mântuiască ce era pierdut.``(Evanghelia după Luca
19:1-10).
1. Vameşul Zacheu a căutat pe Isus şi viaţa veşnică mai
mult decât banii şi prosperitatea materială. Viitorul
sufletului lui îl interesa mai mult decât prosperitatea
materială. Tocmai de aceea a venit să-l vadă pe Isus, chiar
dacă avea să fie arătat cu degetul de oamenii din jur. Zacheu
era flămând după iertarea lui Dumnezeu. El nu era în pace
cu sine însuşi şi nu avea pace cu Dumnezeu. El a început să
pună priorităţile vieţii în ordine, pentru că tot Domnul Isus
a spus odată: “Şi ce ar folosi unui om să câştige toată
lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om
în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16:26). Dar, tu,
dragă cititorule, ce ai intreprins pentru a-ţi salva sufletul de
la pierzarea veşnică?
2. Vameşul Zacheu şi-a deschis inima înaintea lui Isus şi
s-a pocăit. El “a stătut înaintea Domnului, şi I-a zis:
,,Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau
săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi
dau înapoi împătrit.`` Orice om care pune preţ pe sufletul
lui, îşi va deschide inima când vine la Domnul Isus, pentru
că de altfel, Domnul Isus cunoaşte tot ce este în inimile
noastre, tot ce am zis, gândit sau făcut noi. Trebuie să o
recunoască însă aceasta şi păcătosul, atunci când vine
înaintea Domnului. Apostolul Ioan a scris: “Dacă zicem
că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu
este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este
credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne
curăţească de orice nelegiuire.” (Epistola I a lui Ioan 1:8-
9). Dar tu, dragă cititor, ţi-ai deschis inima înaintea lui Isus,
ca să-ţi ceri iertare de păcatele tale?
Vameşul Zacheu nu a nedreptăţit pe oameni. El a zis:
3.
“dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi
împătrit”. Deci, conştiinţa lui era curată, pentru că chiar în
momentul când vine la Isus spune “dacă”... adică el nu-şi
aminteşte cu siguranţă să fi năpăstuit pe cineva. Cum am
scris mai sus, pe atunci laşii şi mişeii căutau să intre în
serviciul vamal, ca să se ascundă sub autoritatea statului
roman şi să poată nedreptăţi şi jefui pe cei din propriul
popor. De fapt, aceasta se mai întîmplă şi astăzi. Nu o
singură dată am fost în situaţii când vameşii în mod vulgar şi
obraznic îmi cereau să le plătesc mită doar pentru singurul
fapt că trec pe la ei prin vamă. Dar tu, nu ai încercat cumva
să te îmbogăţeşti prin mişelie şi prin nedreptăţirea altora?
Vameşul Zacheu era gata să restituie celor pe care i-a
4.
nedreptăţit. El a zis: “dacă am năpăstuit pe cineva cu
ceva, îi dau înapoi împătrit”. El era gata nu doar să-şi
ceară iertare, ci să restituie pagubele şi să restituie de patru
ori mai mult decât a pricinuit. Dar tu, dacă ai năpăstuit pe
cineva, ţi-ai cerut iertare de la oameni? Eşti gata să le restitui
pagubele pe care le-ai pricinuit? Această decizie însoţeşte
pocăinţa din inimă.
5. Vameşul Zacheu a fost mântuit! Isus i-a zis: ,,Astăzi a
intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui
Avraam. Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să
mântuiască ce era pierdut.``(Evanghelia după Luca 19:1-
10). Isus se referea la Zacheu în mod direct. Zacheu era un
fiu a lui Avraam care era pierdut şi rătăcea departe de faţa lui
Dumnezeu, chiar dacă îşi făcea slujba cinstit şi fără să fi
năpăstuit pe cineva. Pe de altă parte, apostolul Pavel scrie în
Epistola către Romani că “toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi
de slava lui Dumnezeu.”(Romani 3:23) Vino şi tu, azi ,cu
pocăinţă la Isus, ca să intre mântuirea în inima şi casa ta!

Exemplul vameşului care s-a rugat
în templu
Isus a mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau
în ei înşişi că sunt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi. ,,Doi
oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu,
şi altul vameş. Fariseul sta în picioare, şi a început să se
roage în sine astfel:”Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu
sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari
sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe
săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele”.
Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i
ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea:
“Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”. Eu vă spun
că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit
neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă, va fi
smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.”(Evanghelia după
Luca 18:9-14).
1. Vameşul din Templu a căutat iertarea lui Dumnezeu
cu insistenţă. El s-a luat cu laşii, a devenit unul din ei şi
nu poate spune despre sine ca Zacheu “dacă am năpăstuit pe
cineva”, pentru că ştie bine pe cine şi cum a năpăstuit. De
aceea el “sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i
ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea:
,Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” Vezi,
averile care le-a agonisit prin năpăstuirea altora şi prin
nedreptate nu i-au adus împlinire şi bucurie. Uite în ce
stare şi cu câtă mâhnire de inimă a venit la templu.
Aceasta din pricină că nimic nu ne poate da împlinire
atâta timp cât nu suntem în pace cu Dumnezeu.
Vameşul din Templu nu s-a lăsat intimidat de
2.
dispreţul oamenilor. Oriunde se întorcea avea dispreţ.
Acesta era rodul faptelor şi alegerilor lui. Până şi aici în
templu este privit cu dispreţ de un om religios care nu ştia
şi nu înţelegea inima lui Dumnezeu. Vameşului nu i-a
păsat de părerea oamenilor când a luat-o pe căi rele şi
mişele. Dar, bine este că nu s-a lăsat acum intimidat de
părerile oamenilor, ca să vină la Dumnezeu după iertare.
Am auzit de multe ori pe oameni spunând: “Nu pot veni
la Dumnezeu şi la biserică. Îmi este ruşine de oamenii
care cunosc ce am făcut şi cum am trăit înainte. Ce vor
zice ei acuma? Că o fac pe credinciosul?” Dar, îi întreb şi
eu pe cei ce gândesc astfel: De ce nu ai gândit aşa când ai
luat-o pe căi greşite, de ce atunci nu te-a oprit ruşinea de
oameni? Atunci era bine să ai ruşine de oameni şi să te
opreşti de la căile rele pe care doreai să o apuci. Acum
însă, când vrei să vii la Dumnezeu după iertare, nu te lasă
intimidat de oameni. Să vii la Dumnezeu după iertare este
DREPT şi toţi oamenii trebuie să facă aceasta, şi cei ce fac
caz din alegerea ta, pentru ca ei TOŢI SUNT PĂCĂTOŞI
ŞI AU NEVOIE DE IERTARE!
ADEVĂRATUL
3. Vameşul din Templu s-a pocăit de păcatele lui. El nu a
învăţat rugăciuni frumoase din cărţi de rugăciune, ca astfel
să-L impresioneze pe Dumnezeu. Cu o inimă străpunsă de
durere el “sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice
spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: “Dumnezeule, ai milă
de mine, păcătosul!” Această rugăciune trebuie s-o înveţe
toţi oamenii, dar şi mai mult să înveţe atitudinea cu care a
spus vameşul rugăciunea.
4. Vameşul din Templu a plecat acasă iertat şi mântuit.
PRIETEN
Aceasta a vrut să ne comunice Isus când a spus: “Eu vă
spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit
neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit;
şi oricine se smereşte, va fi înălţat.” Pocăinţa vameşului a
fost smerirea lui şi iertarea care a primit-o de la Dumnezeu a
fost înălţarea lui. Versetul spune că ORICINE se smereşte
va fi înălţat, dar mai spune că şi ORICINE se înalţă până
într-acolo că să nu apeleze la iertarea lui Dumnezeu, va fi
smerit aşa cum spune Isus: “cine nu crede în Fiul, nu va
vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el”
(Evanghelia după Ioan 3:36). Alege azi să te smereşti ca
vameşul, să te pocăieşti, ca să fii înălţat de Dumnezeu.
AL
Vă invităm:
1. Sã studiaţi Biblia la Cursurile prin Corespondenţã organizate de
Institutul Biblic „Învãţãturã din Cuvânt” C.P. 773, or. Chişinãu 2019, tel.
VAMEŞILOR
282012, e-mail: isbic@pochtamt.ru
2. Sã studiem Biblia şi sã practicãm împreunã Taekwon-Do în cadrul
clubului „Stolas Leukas”, tel: 494103.
3. Sã studiem limba englezã în baza textului Bibliei, tel: 480841
4. Dacă eşti interesat să cunoşti mai mult din Cuvântul lui Dumnezeu sau te
confrunţi cu anumite greutăţi şi vrei să le soluţionezi potrivit cu
Biblia, scrie-mi la adresa de e-mail: sfatu_pastorului@mail.ru.
Designe: Ţoncu Nicolae
©2004 Vasile Filat