Q011lWDui proprlu lita . . .
Producer,a de bunurt din productie proprie pentru IUtooouum. numitA ~i
"productie directll", cste fonna primitiva de organizare a economJel. Ea apare ca
economic casnica, numita economie natura/a. Aceasta se definefte ca fiind acea
lonnl! de organizare ~i des~urare a activitapi economice m care nevoile de
consum sunt satisflcute din rezultatele propriei activitap. Be caracterizeaza
prin:
este economie casnic~ fiindca se desI~oara in familie, m gospodruie;
este economie inchi~ deoarece nu are relap.i de natura economica cu
activitatea altor gospodarii. Producatorul este izolat de ceilalp.. Din acest motiv,
unii autori 0 ~i numesc "economie casnica inchisa";
este economie autarhica, m sensu! ca mtregul necesar de consum se
satisface din interiorul gospodiiriei. Baza sa de productie 0 constituie piim§.ntul,
iar activitiijile obi~nuit~ constau in cultivarea piimarrtului, cules, v§.natoare,
confectionarea de 1mbriiciiminte. In cadrul ei, fiecare producator producea
tntreaga garna de bunuri de care avea nevoie. Dupa modul cum sunt satisfiicute
trebuintele producatorului, este economie directa.
Economia naturala a dainuit vreme mdelunga~ fiind predominanta parra
rn secolul al XIV-lea. Exista ~i in zilele noastre, mai ales in tiirile slab
dczvoltate economic. In ansamblu este in restr§.ngere, preponderentii devenind
economia de schimb.
2.3. Economia de schimb. Aparipe ,i caracteristici
2.3.1. Natura economiei de schimb
C§nd omul a ajuns sa produca bunuri pentru consumul altora, de la care
obtine aIte bunuri pentru consumul sau (schimba mtre ei produse), a aparut
cconomia de schimb. Schimbul poate sa aiba loc bun contra bun ~i se nume~te
lroc (prima forma a schimbului), sau bun contra bani ~i se nume~te circulap.e a
mArfurilor (economia este monetarii). Bunul care face obiect aI schimbului este
nurnit marfli (economia este marfarll). Ori spunem economie de schimb, ori
economie marfarll sau economie monetarii, sensul lor este acel~i, uzuala este
Hintagma economie de piata m prezent, care reprezintii 0 varietate a celei de
Hchimb.
Schimbul semnifica mstrainarea rezultatelor propriilor activitiip, primind
in contrapartidii aIte bunuri necesare, inc1usiv bani. Aparitia sa este consecinta
multipliciirii nevoilor care nu mai pot fi satislacute din producp.eproprie dar ~i a
posibilitiiplor de acoperire a lor. Aceste posibilitiip. se afirma larg odatii cu
nparitia me~te~ugurilor ~i pe scarli. mare, dupa instaurarea productiei de fabrica
(rcvolup.a industriala). Dar germenii economiei de schimb ii intalnim mca din
crioada descompunerii comunitiip.i gentilice.
30
BcolIQl,do d, ,e"'"........... tbrml do orlaniZll'O ,I ftJnctlonare a
IWtlv ItltJI economlae In .... ...,~I ooonomiol produc bunuri In vedcrea
YAnzirU. obtlnAnd In .oblnsbW lor litel., noOOlfttC 5atlsfacerii trebuinte1or. in
(\motto de modul cum .unt .tt••ute novoilo producatorului este economie
'ndlrecllJ (producltorul nu oneuI pentru Ilutoconsum).
Forma evoluatl a economlol de 8chimb este economia monetarii. in cadrul
.t bunurile nu se schimbllntre cle, ci contra bani. Triisaturile ei sunt14;
a) specializarea agentilor economici, constand m aIegerea unor
ocupatii concrete care ii atrag sau pentru care au talent sau interes, sper§.nd sa
obtinll un avantaj fat! de alpi m acel domeniu specific de activitate. Ea este
rezultatul diviziunii muncii (separiirii activitiiplor pe speciaIizari) ~i lmpreuna cu
cooperarea dintre agentii economici reprezintii baza progresului economic ~i
.ocial. (A.Smith este primul economist care a teoretizat fenomenul).
Specializarea poate fi in interesul familiei (sau trib), pe meserii, pe sub-meserii
,I pc procese, c§.nd s-a ajuns la producfia de masa.
In zilele noastre, specializarea este insotita de simplificare (produsul se
ubtine simplu, imediat folosibil - bunurile din mase plastice, de pildii) ~i de
I'ltandardizare (obiectele se obtin din componente standard ce pot fi folosite in
multe articole similare). Aceste trei metode sunt numite, obi~nuit, cei trei S;
b) autonomia ~i independenfa intreprinziitorilor intemeiate pe
proprietatea particularii, care confera acestora drept de decizieasupra afacerilor;
c) activitatea economicii graviteazii m jurul piefei, unde are loc
IIchimbul de bunuri (se intalnesc producatorii cu consumatorii) ~i care regleaza
Intreaga viata economica prin mecanismele sale;
d) monetarimrea economiei constand m aceea ca tranzacpile pe piata
Nunt mediate de bani, mtreaga economie se deruleazii prin intermediul banilor;
Banii sunt 0 consecinta a schimbului ~i, m acel~i timp, un mijloc de
accelerare a acestuia. Sunt prezenp mtoate afacerile reprezentartd sarrgele care
iriga sistemul economic 15 • Indeplinesc funcpi specifice (vor fi prezentate in altii
parte). Aceste funcpi sunt mdeplinite de bani fiindca ei i~i~i sunt 0 marta, una
8pt..'CiaIii, desprinsa spontan din lumea marfurilor pentru a mdeplini rolul de
mijlocitor a1 schimbului, de plata ~i rezervii, pentru ca este de top acceptatii;
e) tranzacpile mtre agentii economici sunt bilaterale de piatii, care
!lunt mi~ciiri reciproce, biunivoce de bunuri mtre cumparator (urmare~te sa-~i
moximizeze utilitatea) ~i vanzator (urmiire~te sa-~i maximizeze profitul) ~i
decorg din ms~i natura economiei de schimb;
f) bunurile 1mbraca forma de marta, adica sunt bunuri comerciaIe.
Numai in econornia·dc schimb bunurile devin marta, ciici se procurii pe caIea
v/lnzlrii - cumpllrArii pc piatil. Bste marfli ace1 bun economic care serve~te la
14 Bconomia polltlcl, Aoldemia. IUudll Bconomlce, Bucure~ti, Op. cit., p.42-52 .
U P.A. Samuel.on, L'IIoonomillUlI 10m 1, 8t Edition. Libr. Armand Colin, Paris. 1953, p.88
31

ohtineroa aItui bun (pontru productie) san satisfacerii nevoilor oBnlenilor,
dcstinat vfulzlrii - cumpl\rMii prin tranzactiile bilaterale de piata.
Economia de schimb, dupa modul cum sunt alocate resursele este:
economie de piata ~i economie de comanda.
2.3.2. Sistemul economiei de piatli
Societap.le, cum s-a aratat in alt loc, trebuie sa decida cumva ce bunuri ;;i
servicii trebuie sa produca, cum ~i pentru cine (problema fundamentalii a
eeonomiei). In economia de piata, resursele sunt alocate pentru satisfacerea
trebuintelor concurente ~i nelimitate prin intermediul mecanismelor pietei, iar
proprietatea ~i controlul asupra resurselor sunt in posesia unor persoane ori
fume private.
Se poate aruma ca sistemul economiei de pia{ii reprezinta acel tip de
organizare a economiei in care resursele sunt alocate prin mecanismele pietei ;;i
se bazeaza pe proprietatea privata, intr-un cadru reglementat legislativ. Faptul
ea acest tip de economie functioneaza intr-un cadrul normativ semnifica, pe de
o parte, implicarea politicului, iar pe de alta parte, imperativullimitarii efectelor
perturbatorii datorate interventialismului administrativ al statului.
Protagoni~i economiei de piata sunt lntreprinzOtorii investitori ~i
salarialii (angajatii).1n conditiile proprietap.i private ;;i a liberelor initiative, ei
apar ca parteneri liberi cu ~anse de reu;;ita in activitatea economica. Cei dintai
urmaresc profitul ~i imbogatirea, ceilalp. venitul de pe urma muncH depuse.
Ca,;;tigul intreprinzatorilor acumulat in timp a dus la bogatie (avup.e). Dar
aspirap.ile protagoni~tilor nu se realizeaza lin, ci intr-un climat adesea
conflictual: intre intreprinzatori ~i salariati in jurul problemei repartip.ei, iar
lntre intreprinzatori pentru ca se afla in permanenta concurenta (competipe).
Concurenfa este competitia acerba, lupta intre intreprinzatori pentru
conditii cat mai favorabile de producere ;;i pentru piete in vederea sporirii
ca,;;tigurilor. Ea reprezinta motorul economiei de piata fiindca opereaza 0 severa
selectie economica. Aceasta ,,mana invizibila", dupa expresia lui A.Smith, ii
tnlaturli pe cei care nu se incadreaza in rigorile eficientei (selectia este naturala).
Noile conditii in domeniul resurselor, precum ~i alte constrangeri
cconomice au determinat schimbari in sistemul economiei de piata. El a evoluat
continuu, dar nu constant: de la 0 piala libera cu concurenta perfecta (libera) ;;i
preturi formate spontan, la 0 piata tot mai ingradita, dominata de mari fume
(monopoliste ~i oligopoliste), cu concurenta dirijata ;;i cu preturi controlate.
Accste schimbiiri au influentat decisiv mecanismul de functionare a economiei
~i comportamentul finnelor. Concomitent, in economiile dezvoltate, s-a afumat
un nou agent economic - s~ftul. Acesta continua sa intervina in viata economica
po cale legislativ! (direct), dar tot mai mult intervine indirect prln mllsuri
oconomice: (este proprictDr, investitor ~i consumator) pentru mentlnorea
32
..;;;.~""
IOhUibrului maoroeconomi. tI. bIplIIIt, ""eN ooftltl'Varea slstemului.
Fltl tndoiall, slltlDlW Il0I0III11 de ptl. nu este perfect. Dar estc eel
mal p'rj'ormant dintre toatl torml11 cle loonomle ounoscute. El contine multe
n~unsuri: inechitate, tom~. drlcte, tnfll~le etc.. dar reu~itele aunt mal
numeroasc ~ mai marl. Eate vorba de cre~tere economica, dinamieil ,I
Intensivl, eficienlti. bogiltie ~i bunlstar~t 0 mai deplin~ justipe social~. lar faptul
01 uncle tm n-au atins aceste perfonnante sugereaza, mai de grabil, 0
incapacitate de a fructifica avantajele sistemului.
Avantajele sistemului I-a care s-a Iacut referire pot fi sintetizate tn
oaracteristicile sale esenp.ale. Acestea sunt:
liberalismul economic bazat pe proprietatea priva~ care conftd
Ilatemului multipolaritate (centrele de activitate economic~ sunt diverse pentru
01 proprietatea are fonne variate) ;;i caracter descentralizat (deciziile aPl11fn
centrelor de activitate);
este economie de intreprindere (reala) inainte detoate, firma
oonstituind entitatea de decizie ;;i funcp.onala;
este economie concurentiala care sta la baza progresului, conduce la
cole mai bune rezultate atilt pentru individ cilt ~i pentru societate;
este 0 economie de profit, fiind organizata pe principiul obtinerii de
cAlitig. Aceasta conduce la bogap.e pentru intreprinzatori ;;i labunastare generalil
pcntru cetateni ;;i societate (din profit. prin redistribuire, se constituie fonduri
lociale);
este economia celei mai inalte eficiente, in funcp.e de care participantii
la viata economica i~i adapteaza comportamentele (cand sa intre sau sa iasa din
afaceri);
este economie partial dirijatli, interventionismul statal neafectAnd
natura sistemului ci doar 0 conserva caci fortele economice raman libere.
Esenp.almente. sistemul economiei de piata este pentru toate tiirile 'in oare
tlinteaz! acel~i, dar modalitaple concrete de evolup.e sunt variabile. in rapoR
de condipile locale. Ca urmare, se poate vorbi de existenta unor modele de
economie de piata, :tara a se putea delimita net intre ele. Folosirea unor criterU
de departajare sunt de natura de a facilita conturarea de tipuri specifice. Astfel
de criterii sunt:
gradul de interventie a statului in viata economica;
natura mlsurilor dirijiste practicate de stat;
fonnele de interventie a statului in economie;
rolul intreprindcril tn activitatea cconomica;
rolul ~i functlllc reale pc C~ Ie indepline;;te piata;
intinderea lectorulul pubUc. Ntrclurn sa, rolul in societate etc.;
specificul IIItlml111 do Yalorl.
33
 In raport de "'1111 crlterU so pot formula numeroul ...... do vedore.
Dupa unii J6cercotltori ai fenomenului, tipurile de economie de ptl~ nu sunt
numeroue , altfi, dimpotriva, identificl mai multe modelo 17• 0111' Ie folose~te
,i criteriul unic al gradului de manifestare a liberalismului economic. In funcpe
de acesta, definitoriu pentru natura economiei de piata, ar exista: tipul de
economie clasicli de piata ~i neoclasicii, in care libertatea economica este
practic nelimitata; modelul de economie de piata dirijatli partial de guvern
(modelul keynesian) ~i tipul de economie de piata cu liberalism restrans de
interventionismul statal sever prin reglementari obligatorii (intervenpe directa).
Fata de ceea ce se urmare~te prin analiza, oricare din tipurile de sisteme
economice de piata are importanta proprie. Se poate afmna totu~i, ca 0
delimitare fii.cuta dupa criteriile enuntate (numeroase), fiira insa a detalia,
corespunde mai fidel cu caracteristicile unor tipuri agregate.
Mai este de aratat, ca nu exista un tip de economie de piata pur, fiindca
economia de piata ~i nu este pura. in realitate, coexista forme de economie
diferite (chlar ~i cu economie naturala). Importanta riimfuIe preponderenta uneia
sau alteia in cadrul sistemului care Ii confera specificitate.
2.4. Economia de comandl
Opusul economiei de piata ca sistem de concurenta ~i libertate de actiune,
este economia de comanda (etatista).
Intr-o economie de comandli (centralizata, etatista) resursele sunt alocate
de c!tre 0 autoritate centrala cu rol de planificare, resursele ~i industriile-cheie
fiind detinute ~i controlate de catre stat. in acest sistem, sectorul de stat este
principalul arbitru in ceea ce prive~ accesulla resursele societapi. Fostele tari
soeialiste, unde majoritatea activitaplor economice erau detinute ~i controlate
de stat, aveau 0 economie de comanda (se pastreaza inca in Cuba).
o economie etatista de comand! se caracterizeazii prin aceea c! deciziile
privind producpa ~i distribupa se iau de catre autoritatea centrala de planificare
de stat. Aceasta este formata dintr-un mecanism administrativ - birocratic care
cste responsabil cu emiterea de directive catre conducatorii intreprinderilor ~i ai
nutoritatilor locale, inclusiv ai ramurilor economice in legatura cu: ce sa se
produc!; de unde sa ia resursele; ce tehnici de producpe sa foloseasca; unde sa
Ib Michael Albert, apreciaz! c! in sistemul capitalist s-au diferentiat doll! marl modele: tipu!
IIcoumerican (SUA; Matea Britanie, Australia, Noua Zeelanilli, tarile industrializate din Asia,
1I1I(lle) ~i tipul renan (tarile vest curopene ~i Japonia), in "Capitalism contra capitalism", Editura
Ilumanitas, Buc~ti, 1994, p.174
II Este yorba de: tipul anglO-luXOR. Upul vest-european, economia social! de piatli, tipul nordic,
paternalist, tipul putornic oriental apro exterior. Dupa Dr. Sorica Sava, Eufroalnll lonoscu,
Bconomia ude piall contempol'lnl. In.tlLutul National de Cercetari Economh:e, In "Probleme
Clconomicc nr.7/1990, SlptimAnaI de lnlbrmll'O economicil, pAS
34
_Wt.. ,........-iIiIiI
dl.trlbute produlele.
Fatl de economJl de pI.tIt uncle rezolVBl."C:la acestor probleme are 10c prin
lC~unea spontanl (fn ItI'lI clule) a mecanismelor pietei, in economia de
comanda, cum s-a vAzut, are loc de cltre un organ central de planificare ce nu
I. poate substitui pietei, care ea ,singura este barometrul de apreciere a starii
Ilatemului economic ~i sursa de fundaInentare a deciziilor fiecann 'producator ~i
consumator (prin semnalele oferite de preturi). Din acest motiv, alocarea
administrativli a resurselor nu este rea1ista, nevoile sunt satisfii.cute incomplet,
randamentul resurselor este scazut, economia nu poate progresa. Aceasta
modalitate de aloeare a resurselor s-a dovedit, de aceea, neviabila ~i economiile
de comand! n-au supravietuit.
Cu toate ca alocarea centralizata a fost 0 practici obi~nuita in tarile foste
lloeialiste, ele nu pot fi considerate economii pure de comandii, caci funcponau,
In mi!isura. diferita, ~i elemente de economie de piata. Ar fi fost economii pure
de comandi daca lipseau banii ~i preturile, iar trebuinte1e de consum ar fost
latisflcute nu pe calea schimbului, ci a unor centre de distribupe a bunurilor pe
bazl de cartele (au fost folosite in anumite perioade) ~i daci forta de munca era
repartizata strict de catre autoritatea administrativa centrala (in parte ~a a avut
loe).
~i totu~i, economiile de comanda nu sunt total lipsite de avantaje. Succint
cnunfate acestea se refera la:
- angajarea deplina a fortei de munca, planificat desigur, chlar fiira a
aduce profitabilitate. Ca urmare, ~maj oficial nu exista, se inregistreazi to~i,
un ~maj mascat;
- rata scazuta a inflatiei, fiindca preturile se stabilesc administrat ~i sunt
rlguros controlate. Nefiind intluenfate de piata ~unt relativ constante, nu
oscileaza, iar cand apar disproportii date de proasta alocare a resurselor,
Insuficientele (penuriile de tot felul), vor duce la cozi, la specula ~i la disconfort
Nocial, arareori la cre~terea preturilor;
- pierderi reduse de resurse datorate existentei monopolurilor de stat
cure opereaza in interes public, fata de monopolurile private care urmaresc
profit maxim;
mmnmzarea efectelor negative ale activitatilor economice
(oxternalitip negative, poluarea, de pilda) deoarece statui controleaza astfel de
fonomene;
- 0 mm deplinD. cchitate soeiala, pentru ca discrepantele in privinta
vcniturilor ~i avcrilor !loot rcdusc. pc de 0 parte, statuI asigura cele mai multe
ulilill11i publico do 0 mlUlloril cKolitarA., iar, pe de alta parte, se promoveaza 0
nmogenizarc a condlllllor d. vhlli.
Aceste aVIlll~' (poI1bll ,ll1ta10), reale. explicA de ce ~i tari cu economie
do piatll t\mc~lODl1l ,... . 1100II'II administrativD. central! in anumite
It

 perloade§i numal pm orlzonrurl de tirop riguros stabilite. Este vorba de perioade
dIBcile, cu conjuncturl nefavorabile, cum sunt pregatirea riizboaieIor,
destllfurarea lor ~i refaeerea. postbelica, crize economice sau politice grave,
situatii excepponale (calamitap naturale, de pilda).
Puse in balanta cu dezavantajele economiei de comanda, se poate spune ca
aV8l1tajele sunt mai putine ~i mai mici. In sinteza dezavantajele se drcumscriu
Upset de ejicienla in afocarea resursefor pe cafe administrativa (centralizata,
care nu poate inlocui sistemul pietei). Astfel de dezavantaje, notabile, sunt:
costurile informapilor extrem de ridicate (pana Ia urma ajung de
nesuportat ~i sistemul cade in e~ec), deoarece se procurli. pe cale administrativ­
birocratica folosind un aparat uri~ ~i greoi, extrem de costisitor. In plus,
informapile sunt sarace, denaturate adesea. (din motive politice)~i tardive. Pe
cAnd piata ofera informatii (prin "votul banilor") mult mai ieftin ~i mai complet
~i prompt;
dificultatea. estimarii cererii, datorata faptului ca preturile nu se
formearll. pe piata ~i nu pot transmite semnale prin variapa lor cu privire la
tensiunile acesteia. Numai lasate liber sa fluctueze In raport cu cerintele pietei,
preturile, dau informapi despre cerere;
nerealismul planurilor, provenind din Jipsa de informapi despre starea
cconomica, cu sub - sau supraaprecierea nevoilor atat in valoare cat ~i in
structura, datorita implicarii politicului. Totodata, planurile sunt neconcordante
Cll realitatea. economica, care este mai dinamica apm-and un decalaj Intre
prevederile sale ~i posibilitap. Nu-i lipsit de interes nici posibilul decalaj Intre
prevederile ambipoase ale planului ~i nevoile reale ale dezvoltarii economice;
Jipsa de inipativa, datorata conducerii centrale care i~i asuma toate
deciziile. Totul fiind stabilit administrat, agenpi economici nu sunt motivap nici
tn obtinerea de eficienta, nici nu-~i asuma riscuri;
limitarea oppunilor ~i nivelarea. condipilor de viata, consecinta a
faptului ca Cererea este manipulata incat sa corespunda cu volumul de bunuri
existent, iar individul nu are posibilitatea. sa faca alegeri dup3. preferinte. In
ncel~i timp, oferta fiind standardizata, inclusiv condipile de viata, are loc 0
omogenizare a societapi cu exceptia birocrapei politice ~i administrative care I~i
npropie preferenpal rezultatele muncii celorlalp;
diminuarea, in timp, pana la disparipa perspectivei sistemului
oconomic bazat pe planificarea centralizata, care duce la disolupa sa, ~a cum s­
u intdmplat in tarile foste socialiste.
,<
2.5. Economia mixti
Poate, cei mw multi din cconomi~tii contemporani considerl cconomia
Ntatelor dezvoltate modemo OR ooonomii mixte. :;;i nu este yorba cit 0 lXaacrare
clei. !ntr-o anumitl mIIu.rI, tolte tlrile au economil ml%t,. IrstNdtvlr. cste
36 I~
ImpoltbU chill ,I penn 01111 mal aUloritara lUverne (tn economiile de
uomandl) la tlnI lub oomrol ablohll tOlti IOdvttA~l1e economice, pe de alta
parte. dominatia monopolu.rltor ,I 1& marllor tlnno (in. economiHe de liberA
Intttatlvl) obligl autoritl1il, II lntervlnl tn economie pentru limitarea ~ecurilor
ptotel. Are 10c astfol. 0 tmbtnare a trlalturilor sistemelor economice de piata cu
uele do com8l1d!.
Problema de avut In vodere 10. caracterizarea economiei contemporane este
lOoca a preponderentei trlslturllor unui sistem economic fata de celelalte. ~i,
'Ite de spus, :mrn echivoc, cl dominante sunt trasaturile sistemului economic de
\therl initiativa Interventionismul statal In economia contemporana este,
obl,nuit, orientativ indicativ ~i de control, iar nu imperativ ca in economia de
oomandA, flirl sa ingriideasca inipativa.
Cel mm fidel este caracterizat sistemul mixt de economie prin trasaturile
Ille. o.stfel 18 :
factorii de productie se afla In proprietate privata, la fel ~i fmnele dar,
partial, ,i in proprietate publica;
deciziile de alocare a resurselor ~i controlul activitaplor economice se
rollizeazl atat prin mecanismul pietei, preponderent totu~i, de catre
fntrcpr:in2iitori particulari, cat ,i de autoritaple publice prin institutii
Ipccializate, precum ~i de catre cooperative;
concurenta de piata functioneaza, la fel ~i cererea ~i oferta care stau la
bua formani preturilor dar, factorii extraeconomici au dobandit 0 tot mai mare
fnaemnltate in reglarea. viepi economie;
definitoriu pentru economia mixta este interven{ionismul statal
ol'escAnd In activitatea economica, amt direct prin masuri legislative ,i
idministrative, cat ~i indirect, pe cro economice, prin parghii economice:
Impozite, subvenpi bugetare, credite, investitii etc., cm-eia ii orienteaza cursul
ovolutiei;
intervenponismul statal (dirijismuI) este indicativ, orienteaza
lIberalismul economic de regula, este corectiv caci corijeaza disfunctiile din
c\lonomie, dezechilibrele ei, nu este total, astfel ca foqele economice raman
lIhcre. EI regleaza raporturile din institutfile economice ~i, prin acea.sta, este
llmnplernentar liberei initiative, completeaza funcpile acesteia atunci cand se
nl1rmll c,ecuri;
coabitarea pietei cu dirijismul statal asigurli performanta economic a,
Mtabilitate ,i bunAstare, perfectabilitatea sistemului economic bazat pe capital;
oste forma aetualll de economic dezvoltata in tiirile moderne, aflata In
IIWarner SombllJ't. Capitalilm mod.m. 1928, Berlin; A. Hanscn. Ciclu! cconomic ~i venitul
na~on.l. Bdltura PlIltru LltII'IhIrIltrlln" MOICOVI. 1959; P,A. Samuelson. L'Economique,
L.lbr, Annllld Colin. l'IrIl, 1"71 I.M.KI)tft... T.ona pnamll ft folclliril mtllnll do 1ucm, a
dobAnlll ,I binllor. Bdlturl ttllD_ftll.luoW'lI1I, 1970
3'

Unl u.tlrmtu'~.
Delli, nu exist! unanimitate in recWl0~terea sistemului economic mixt,
aJltatca araU!. cil acesta este dominant i'n tmile dezvoltate dar, in cadrul sau,
njtiativa libera predomina, la n1ndul ei. Nu exista motive pentru avansul
nterventionismului statal asupra liberalismului economic, fiinddi proprietatea
rlvatll dominanta regleaza limita dirijismului guvemamental. Economia mixta
Ito, tn fapt, tot economie de piata concurenpala, de un tip particular insa, care
ntejI'cazl at§.t elemente ale acesteia, predominante, dit ~i elemente de
onducere autoritara i'n economie.
2.6. Tranzipa de la 0 economie de comandlla 0 ecoDomie de piata
Destrrunarea sistemului economic de comanda (Prin e~ec economic ~i de
.cstiune) din pirile socialiste a adus i'n fata acestora 0 grava problema de
ptiune: ce cale vor urma. Pretutindeni solutia a fost acee~i. ~i anume,
venirea la forma de economie de piata, a carui curs a fost brutal i'ntrerupt dupa
'cl de al doilea razboi mondiaL Modalitatile de revenire sunt, in general,
'clc~i, eu unele evolutii variabile dupa conditiile proprii fiecarei piri. Dar,
cntru aceasta este obligatorie 0 perioada de tranzipe. Ea corespunde trecerii de
11 sistemul de comanda (etatist) la eel de economie de piata care, ftind
ncomyatibile, nu pot coexista.
In perioada de tranzitie, se creeaza condipile implementarii treptate a
lcmcntelor economiei de piata, considerate reforme, care sa duca la i'ngustarea
azei sistemului economic de comandii. In esenti, refonnele au ca scop
onvertirea de la forma centraliziirii p1anificate 1a economia de piata, iar
blectivul general este acela de a obtine beneficiile unui standard de viata mai
alt pe care economiile din Occident Ie-au realizat deja. Trebuie fiicuta
rcci:zarea prealabila: tranzipa este un praces inedit, de nimeni inca parcurs, de
nde ~i ezitarile, erorlle ~i une1e e~ecuri. In i'nIaptuirea sa esenpal este efortul
ropriu, dar ~i sprijinul piri10r cu economii libere (de piata), precum ~i a
lorQanismelor intemaponale, care i'n toate pirile s-a dovedit, cel putin, pentru
Wlumite momente, hotar§.tor.
2.6.1. Problemele tranzi(iei
tn principiu, problemele tranzipei sunt ace1~i pentru toate tiirile foste
Huciuliste, cu unele particularitati date de nivelul de dezvoltare, in primul n1nd,
de continutul puterii politice, de traditii. Fara a minimaliza celelalte domenii ale
/'Iocinlului, aceste probleme, escntialmente se eentreazii pe reforma economidi.
~Hte vorba de:
instaurarea libcmUtmului economic, semnificand, descentraJizarea
cciziilor, renuntarca 11 plll1lnull'oa de stat, cre~terea importantci ftnnci ~i a
cdiului de maccri. tot nW putemic legat de piati. HI_tell-ahlle in
38 .~
.. · ' · · · C• .
reallzD.lVlI oblld..11I1I'II .Itttl&lt, ,I IncA sunt tn atentie, Hbcralizarea.
preturllor '1 ........ 1Uw.atlllor.
Libcrallunl pIIJUrItor (tormaren lor libem in eonditille pietei) este
oonditia de baA In aloa..... l'Olurselor. Initial, preturile au crescut mult datorita
insuficientei o:tirtel de bunuri. Aceste cr~teri au avut rolul economic sa
tncurajeze productlllc ~i sa elimine lipsurile. In ac~i direcpe a actionat ~i·
retragerea treptatl a subvenpilor;
privatizarea economiei, i'nsemnand dezetatizarea proprietatii, care a
trecut i'n mana particularilor (indivizi, finne, organizapi), concomitent eu
crearea de noi obiective economice prin investitii private. Privatlzarea
economiei a stat la temelia liberalizarii acesteia;
restructurarea activitiitilor economice in vederea rentabilizarii lor, care
presupune reevaluarea i'ntreprinderilor in funcpe de profitabilitate, reprofilarea
ce10r care pot supravietui prin schimbarea obiectului de activitate, renuntarea Ill.
unele produse ~i chiar unitati;
redueerea sau eliminarea, dupa caz, a deficitului bugetar, a celorlalte
deficite din economie (deficitul cvasifiscal, arlerate), care este generator de
inflape deoarece se acopera, obi~nuit, prin emisiune monetara, implicit de
indatorare pe seama imprumuturilor. $i inflatia ~i datoria publica, in primii ani,
au fost deosebit de marl;
dezvo1tarea sistemelor fiscale ~i bugetare, care sa-~i recapete rolul
traditional i'n economie, totodata sa capete rolul de influentare a activitatilor
economice (nu I-am avut in economia de comandii);
asigurarea unor costuri sociate ale tranzitiei suportabile, astfel i'ncat
aceasta sa poata fi aplicata ram mari privapuni ~i renuntiiri i'nc§.t sa nu
pericliteze i'nIaptuirea obiective1or sale. in general problema costului social
graviteaza in jurul a doua fenomene: inflatia ~i ~omajul a caror efecte trebuie pe
cit posibH, atenuate.
2.6.2. Realizl1ri ale reformei economice
De 1a tara la tara progresul reformei este diferit. Nu numai datorita
energiei cu care a fost aplicata, dar initial, ~i al modului cum a fost conceputa.
Problema a fost redusa la viteza tranzitiei.
S-au formulat doua conceppi opuse: 1.U1a a refonnei radicale cealalta a
refonnei graduale. Prima, considera ca transformarea economiei de comandii i'n
una de piata trebuie f'acuta rapid. Aceasta implica imediata ~i completa
Iiberalizare a preturilor ~i interventia minima a statului. A doua coneeppe,
gradualista, pledeaza pentru un ritm mai pupn rapid al reformei pentru a nu
scilpa controlului ofcctclc incrcnte ale liberalizm-ii preturilor cum sunt: inflatia,
~omajul. aparitia unor monopoluri, diminuarea veniturilor etc.
1mle CIrI I" "UaM au mei mult! hotlrllre reformele sunt ~i cele mai
39
ftvansate (Cehia, Ungarla, Polonia). Altele (intre care R.omAnia, Bulgaria, TAriJe
Baltice,Rusia) sunt in intarziere, fiindca au avut multe ezitari, cautliri. Totlqli,
tonte au inregistrat progrese in domenii cum sunt: liberalizarea economiei ~i
privatizarea, deschiderea pietelor fata de concurenf3, (a dus la aparitia de firme
private), reducerea deficitelor din economie ~i a efectelor aferente (inflatie,
~omaj etc.) 1a cote· admisibile, altele Iacand posibil schimbarea modului de
nlocare a resurselor, dintr-unul centralizat planificat, intr-unul bazat pe jocul
liber al fortelor pietei (cerere ~i ofertli). Aceasta ~i este chintesenta reU§itelor
reformei, caci factorii de producpe se pot deplasa liber in acord cu semnalele
privind pretul.
Trebuie spus ca ~i rezistenta politica la reforme, initial mare, ~i costuI
social ridicat al acesteia au diminuat treptat, incat cetiitenii tarilor afiate in
tranzitie opteaza pentru continuarea procesului.
~,1
40
It
"",
,',
......".
MICIIO.CONOMIA
CAPlTOLUL m.
PROJ)UCTIA
3.1. Introducere in teoria produqiei
Pentru a-l1i satisface trebuintele oamenii folosesc, fie bunuri, fie servieii.
Uncle din acestea (insuficiente) Ie preiau de-a gata din natura, pe cele mai multe
10 produc. Se poate afirma eli, in general, oamenii, pentru a consuma, mai intAi,
t",buie s! producit
Producfia este activitatea economica de creare de bunuri l1i servieii
(utm~ti) pentru a satisface necesitati. Cum resursele sunt limitate, inseamnl el
In producpe, acestea trebuie folosite in mod eficient pentru a se obp.ne
maximum de bunastare. in aceasta· relatie, nevoi - resurse productia se afll la
Inceputullantului de acliuni economice l1i este responsabila de masura in care SO
ltinge bunastarea. De aceea, mulp economil1ti 0 definesc ca activitate
IIcneratoare de bogape, care la randul ei, contribuie la buniistarea indivizilor ,I
.ocietatu·
Din cele spuse, rezulta ca scopul productiei este consumul, adiel ICtul
care consta din folosirea efectiva a utilitAtilor (bunuri l1i servicii). Deal
producpa nu poate constitui un scop· in sine. In afara consumului, care • •
clement decl~tor l1i de stimulare a productiei, precum l1i reglatom1 ei, ace...
nu are ratiune. De la inceputurile existentei sale, omul a cODl1tientizat nevol. de
consum l1i, tot de atunci, are ~i cODl1tiinta nevoii de a produce. Si CUtI'l prln
consum folosim utilitati create (distingem fructele muncii noastre anterioare),
trcbuie sa procuram altele, adica sa producem din nou , astfel are loc un clclu
Ilrll siarl1it de producpe ~i consum.
in decursul timpului s-au constituit anumite tipuri de productie. Astfel,
dup! natura consumului careia i se adreseazli, productia este: a) direc~ cAnd
produc!torul creeaza·bunuri pentru sine, pentru satisfacerea nevoilor proprii de
consum ~i, b) indirecta, atunci cand producatorlli creeaza utilitap pentru
consumul altora, la care ajung prin intermediul schimbului. Aceasta ultiml
I()rma de productie este caracteristica economiei de piata.
Daca ne situam in microeconomie, productia in raport de diviziunea
muncii pe ramuri economice este: producpe industriala, productie agricolA..
IrlU1SPOrturi, etc., care la r§ndul lor, se pot subdiviza, de pildA., productia
Industriei extractive, prelucratoare, ~i ~ mai departe, put§nd detnlia In
contiouare.
Prio agre,,,,.,, I-I l\iuns la 0 clasificare conventional! a produc,lel.
41