Cosmogonia sistemului planetar

Ipotezele contemporane privind cosmogonia sistemului solar sunt legate in cea mai mare parte
de conceptiile nebulare.Pentru ele este caracteristica tendinta de a dezvolta si de a perfectiona
ipotezele lui Kant si Laplace.

Ipoteza lui Kant consta in aceea ca sistemul solar s-a format din materie difuza sub actiunea
unor cause mecanice.Din cauza atragerii de catre particulele mai dense a altor particule,norul primar
s-a destramat intr-o suma de condensari locale.In central norului s-a concentrate cea mai mare parte
a masei sale.Ea a crescut treptat pe seama particulelor vecine pe care le atragea si,in cele din
urma,aici s-a format Soarele.Norul protoplanetar care inconjura Soarele a dobandit o miscare de
rotatie si s-a turtit,capatand treptat forma de disc.Diferite condensari locale de particule din norul
protoplanetar se mareau,ciocnindu-se cu condensarile vecine si anexandu-le pe acestea:din aceste
condensari s-au format in cele din urma planetele si satelitii lor.

In 1976,Laplace si-a emis vestita ipoteza care a fost aproape unanim adoptata in cursul
intregului secol trecut.Formare planetelor se explica,dupa Laplace,prin separarea succesiva de inele
din atmosfera rarefiata in rotatie rapida a Soarelui primar,care se intindea dincolo de hotarele
actuale ale sistemului planetar,si prin ruperea acestor inele in condensari isolate care,capatand o
forma sferica,s-au transformat in planete.Pe o cale asemanatoare au aparut si satelitii planetelor.

Principala obiectie impotriva ipotezei lu Laplace era ca ea nu a fost in stare sa explice

distributia momentului cinetic intre Soare si planete.Daca aceasta ipoteza ar fi fost justa,Soarele s-
ar roti considerabil mai repede decat se roteste in realitate si ar avea un moment cinetic egal cu cel
al planetelor.

Impotriva ipotezei lui Laplace au fost enuntate si alte obiectii care au dat nastere unor
incercari numeroase de a inlocui cu alte ipoteze nebulare.

In 1943-1947 astrofizicianul german K.Weizsacker a emis ipoteza ca Soarele a fost candva

inconjurat de un nor de gaze si pulberi in forma de disc,in care au aparut miscari
turbulente(vartejuri).Vartejurile efectuau o miscare de revolutie in jurul Soarelui,formand un system
de inele uriase.In locuri strict determinate,intre marile vartejuri au aparut vartejuri mici. Ele au
creat condensari din care,prin absorbirea substantei inconjuratoare au aparut planetele.Toata
aceasta constructive complicata ii era necesara pentru a explica legea distantelor planetare.Aceasta
ipoteza reprezinta un exemplu viu de schema speculativa,subiectiva.
 In 1943,academicianul sovietic O.I.Smidt a prezentat ipoteza sa asupra originii sistemului
solar,ipoteza care a fost ulterior prelucrata de el si colaboratorii lui.Potrivit parerii lui,planetele s-au
format din norul de materie difuza,captata de Soare in cursul miscarii lui in Galaxie.Ipoteza
,,captarii” era necesara pentru a explica surplusul de moment cinetic la planete in comparative cu
Soarele:este limpede ca norul isi avea propriul sau moment cinetic care-l putea depasi considerabil pe
cel solar.Dupa parerea lui Smidt,pierderea treptata de energie de catre particulele de energie in
urma ciocnirilor dintre ele s-a organizat treptat,ele au dobandit cu precadere o miscare in jurul
Soarelui in acelasi sens pe orbite de forma aproximativ circular,inclinate cu unghiuri foarte mici unele
fata de altele.Principala insemnatate a lucarilor lui consta in aceea ca ele au atras atentia unui sir de
oameni de stiinta de diferite specialitati asupra problemelor de cosmogonie si a contribuit la
dezvoltarea cercetarilor de cosmogonie in tara noastra.

Tot atat de speculative sunt diferitele variante ale ipotezelor catastrofice.Cautand sa

inlature dificultatile provocate de surplusul de moment cinetic,autorii acestor ipoteze acorda un rol
cosmogonic deosebit diferitelor evenimente cu character catastrophic:ciocniri,exploxii care au loc
deseori datorita unor cauze exterioare.

In 1941,astronomul englez Littletown a enuntat o varianta a ipotezei catastrofice.Potrivit

presupunerii sale,Soarele a facut parte candva din componenta unui sistem triplu de stele.Absorbind
material din spatial inconjurator,cele doua stele s-au contopit intr-o singura stea care s-a dovedit a fi
nestabila si s-a impartit din nou in doua stele care se indeparteaza in directii diferinte.In momentul
separarii lor s-a format un filament care lega cele doua stele.Materia filamentului captata de Soare a
constituit baza planetelor.

Ipotezele catastrofice sunt constructii formale,subiectiviste,care interpreteaza in mod

arbitrar un grup sau altul de fapte,special alese sau care ignora deseori fapte
binecunoscute.Caracterul lor artificial si fantastic este atat de clar incat ne scuteste de necesitatea
de a le analiza mai detaliat.

Consider ca are dreptate V.A.Ambartumian cand subliniaza ca in rezolvare problemelor de

cosmogonie a sistemului solar trebuie sa asteptam un ajutor esential de la cosmogonia
stelara.Dezvoltarea corpurilor planetare dupa formarea lor,mai ales dezvoltarea lor in cursul ultimilor
zeci de milioane de ani sau in cursul ultimelor sute de milioane de ani ,poate fi urmarita prin analiza
particularitatilor corpurilor mici ale sistemului solar.

de Filita Cristian

Bibliografie: ,,Nasterea lumilor” de S.Vsehsveatski si V.Kaziutinski