CUPRINS

Argument………………………………………………………………………….…pag .2

I. Scurt istoric al relatiilor romano – ruse…………………………………...…. pag. 3

II . Relaţiile româno –sovietice în primii ani ai ocupaţiei

militare sovietice, anii 1944 –1947…………………………………….…... pag. 14

III . Relaţiile româno-sovietice după abolirea monarhiei şi retragerea armatei

sovietice din ţară , anii 1948 –1958……………………………………..…..pag. 26

IV . Relaţiile româno -sovietice în condiţiile eforturilor de promovare a

unei politici de independenţă politico - economică a României………….…pag. 34

V. Relaţiile româno –sovietice în ultimul deceniu al

dictaturii de dezvoltare……………………………………………………….…pag. 44

Concluzii………………………………………………………………………………pag. 53

Bibliografie selectivă………………………………………………………………… pag. 58

 ARGUMENT

Războiul Rece a constituit o etapă foarte importantă în istoria omenirii

contribuind la impărţirea Europei în două Est şi Vest, marcate de două blocuri
politice şi militare distincte, precum şi la împărţirea lumii în două sfere de
influienţă. Puterile invingătoare S.U.A. şi Marea Britanie pe de o parte şi
U.R.S.S.pe cealaltă parte impun regimurile lor în statele intrate în zona lor de
influienţa ,de exemplu acest lucru făcându-l atât Marea Britanie şi S.U.A. în
Italia şi Grecia , cât şi Uniunea Sovietică în statele din Centrul şi Estul Europei
unde se impun regimuri comuniste ,statele devenite mai apoi state satelit ale
sovieticilor
România a fost una din tările căreia i s-a impus un regim comunist prin
falsificarea alegerilor din noiembrie 1946 , fals facilitat de faptul ca România a
intrat în zona de interes şi influienţă a U.R.S.S. Acest lucru m-a determinat să
caut şi să studiez unele aspecte ale relaţiilor care au avut loc între România şi
Uniunea Sovietică ,încercând să le prezint într-o ordine cronologică , în acest
mod sperând că voi reuşi să indentific diferitele etape din relaţiile româno –
sovietice parcurse în perioada Războiului Rece. Studierea relaţiilor româno
-sovietice va arăta diferitele reacţii ale ambelor parţi pe parcursul acestei etape
istorice , state care au în general interese diferite tocmai datorită impunerii
regimului comunist în România , a diferendelor teritoriale existente între parţi , a
problemei Tezaurului românesc , precum şi a dorinţei de independenţa şi
suveranitate naţională a României comparativ cu aspiraţiile expasionste
manifestate de Uniunea Sovietică .
 I. SCURT ISTORIC AL
RELAŢIILOR ROMÂNO –RUSE

Secolul al XVIII –lea găsesc Ţările Române într-o conjunctură

complexă ,aflate într-o poziţie strategică în drumul către Dunăre şi Peninsula
Balcanică , acest fapt determină să crească sfera intereselor ,de cele mai multe
ori contradictorii ale Rusiei, Austriei şi Imperiului Otoman. Ţările Române fiind
de cele mai multe ori obiectul a numeroase jocuri diplomatice ,fapt ce a afectat
mult statutul politico – juridic al acestora lucru manifestat prin desele încălcări
şi pierderi de teritoriu, Transilvania este cucerită de Habsburgi şi pierde statutul
de principat autonom ,iar Moldova şi Ţara Românească o autonomie mult
limitată cu o prezenţă timidă în plan internaţional .
Dintre înţelegerile si alianţele timpurii realizate de Ţările Române şi
Rusia menţionez cele făcute: în 1699 la 11 octombrie când noul principe ales al
Transilvaniei E. Thokoly trimite din tabăra de la Ploieşti o scrisoare lui Petru cel
Mare asigurându-l de fidelitatea lui1; în 1709 Constsntin Brâncoveanu încheie
un tratat secret cu Rusia, în care Petru cel Mare recunoaşte independenţa Ţării
Româneşti şi domnia pe viaţa a domnitorului2;în13./24 aprilie 1711 Moldova prin
Dimitrie Cantemir încheie o alianţă cu Ţarul Rusiei , care asigura integritatea
graniţelor Moldovei ,independenţa ,domnia ereditară şi în caz de pericol azilul în
Rusia acordat domnitorului 3.După înfrângerea suferită de aliaţi la Stănileşti în
4
1711 , acest tratat avea să fie însă pentru Ţările Române deschizătorul celor
şase războaie ruso –austro –otomane care se vor desfăşura în principal pe
teritoriul acestora pe parcursul secolului al –XVIII –lea şi începutul secolului al –
XIX – lea, războaie care vor pricinuii Ţărilor Române prejudicii foarte mari prin
pierderile teritoriale, distrugerile suferite, jafurile şi cheltuielile necesare pentru
întreţinerea armatelor beligerante Pentru Ţările Române principala preocupare
2
era în această perioadă menţinerea unei autonomii şi independenţe faţă de
Imperiul Otoman fapt ce ar fi permis o mai bună dezvoltare a economiei
Pentru a se realza acest lucru erau necesare acordurii şi tratate cu Rusia
care avea propriile ei interese în zonă prin menţinerea de trupe de ocupaţie în
Ţările Române sub pretextul protectoratului .De obicei retragerea trupelor din
Ţările Române, Rusia o facea în general forţate de împrejurările internaţionale şi
în general aveau grijă să îşi însuşească şi o parte din teritoriul Ţărilor Române
,ca de exemplu expediţia lui Napoleon Bonaparte pentru cucerirea Rusiei din
1812 5,ruşii se grăbesc să incheie pacea de la Bucureşti din 14/24 mai 1812 cu
Imperiul Otoman , Rusia se obligă să retragă armatele din Moldova şi Ţara
Românească în termen de trei luni recunoscandu -le autonomia dar îndepartând
din teritoriul Moldovei ,Bsarabia pe care o anexează6,o situaţie similară se
petrece şi după Tratatul de la Adrianopol dintre Rusia şi Imperiul Otoman din
2/14 septembrie 1829 , când Moldova şi Ţara Românească ajung sub
suzeranitatea Porţii şi sub protectoratul Rusiei acest lucru facilitând libertăţiile
comerciale ,economice şi politico - administrative (domnitorii aleşi pe viaţa şi
dreptul acestora de a decide împreună cu Divanul în problemele interne) ,în
schimb acestea trebuiau să plătească o sumă de banii Porţii iar Rusia devine
stăpână pe cel de-al treilea braţ al Dunării (Sfântul Gheorghe ) şi pe Insula
Serpilor 7.
Relaţiile dintre Ţările Române şi Rusia au fost divergente şi în timpul
Revoluţiilor din secolul al XIX –lea când interesele revoluţionarilor nu
coincideau cu cele ale Imperilor vecine, astfel că dorinţele de libertate,
independenţă şi unitate a tuturor românilor nu erau pe placul Marilor Puteri
vecine ,deci şi Rusia nu era interesată de idealurile românilor revoluţionari,ea
condamnând în 23 februarie 1821 Revoluţia lui Tudor Vladimirescu ,fiind
deacord cu intervenţia armată a otomanilor în Ţara Românească pentru a restabili
vechea ordine 8;o poziţie similară o adoptă şi în timpul Revoluţiilor din 1848
când Rusia dezavuiează tendinţa de unitate a românilor ,şi este complectată de
3
intervenţia armatelor ruse în ocuparea Iaşului în 19/31 iunie 1848,Rusia
exercitând presiuni diplomatice asupra Ţării Româneşti si militare asupra
Transilvaniei anexată de Ungaria în timpul revoluţiei din 1848 9.
După revoluţiile din 1848 din Ţările Române, Marile Puteri:
protectoare Rusia şi suzerana Imperiul Otoman ignoră din nou interesele
românilor, încheind în 19 aprilie /1 mai 1849 Convenţia de la Balta Liman
ştirbind grav suveranitatea principatelor prin modificările substanţiale aduse
prevederilor Regulamentului Organic şi anume domnitorii nu mai sunt aleşi pe
viaţa, doar pe timp de şapte ani şi sunt consideraţi ca fiindi Inalţi funcţionari ai
Imperiului Otoman numiţi direct de către sultan cu acordul Rusiei ,se suspendă
Adunările Obşteşti ordinare şi extraordinare,locul lor fiind luat de Consiliile sau
Divanurile .formate din boierii notabili şi pe teritoriul ţărilor sunt menţinute trupe
ruso –turce.
Anii premergători Unirii Principatelor ,găseşte diplomaţia românească
foarte activă în străinătate, reuşind să sensibilizeze Franţa , Rusia şi alte state
atrăgând atenţia Europei asupra problemei româneşti ,transformând -o într-o
problemă europeană, astfel că după Războiul Crimeii între anii 1853 –1856
dintre Rusia şi Imperiul Otoman ,Franţa şi Marea Britanie , Moldova şi Ţara
Românească recâştigă o serie de drepturii şi libertătii ,astfel că Napoleon al III-
lea devine un susţinător a ideii de unitate a celor două principate .10
Un rol foarte important în soarta Ţărilor Române îl are Convenţiia de la
Paris din 7 /19 august 1858 când Imperiul Otoman semnează documentul de
organizare definitivă a Principatelor Române sub numele de, Principatele Unite
le Moldovei şi Ţării Româneşti`` fiecare Principat având domnitorul său şi fiecare
trebuind să plătească un tribut fix Porţii ,la semnarea acestui document asistând :
Rusia ,Franţa, Austria, Marea Britanie Prusia şi Regatul Sardiniei,actul semnat
reglementa statutul juridic intern şi internaţional al Principatelor Române
favorizând primul pas în Unirea Principatelor şi anume alegerea aceluiaş
domnitor în persoana lui Alexandru Ioan Cuza atât în Moldova cât şi în Ţara
4
Românească , realizand-se unirea din 24 ianuarie 1859 ,dubla alegere fiind
recunoscută la Conferinţa de la Paris din 26 martie /7 aprilie 1859 de către Marile
Puteri garante . Diplomaţia noului Principat Unit cere sprijinul Franţei şi al
Rusiei pentru recunoaşterea unirii teritoriale a României , visul de aur al
revoluţionarilor de la 1848.11
Sfârşitul secolului al –XIX-lea găseşte o serie de teritorii româneşti
aflate sub stapânire străină Imperiul Habsburgic stăpânea Transilvania şi
Bucovina ,Rusia Basarabia şi Imperiul Otoman ocupa Dobrogea ,locuitorii
acestor teritorii ocupate luptând pentru menţinerea indentităţii lor naţionale şi
culturale .
România îşi consolidează poziţiia internaţională în timpul lui
Alexandru Ioan Cuza, continuată şi de către principele Carol I prin apropierea de
Rusia ,dar pentru recunoaşterea internaţională a independenţei României nu-i era
suficient acest lucru, conjunctura internaţională cerea folosirea forţei armelor
pentru obţinerea independenţei .Anul 1876 apropie România de Rusia printr-o
Convenţie Comercială încheiată între cele două state ,un prim pas în
recunoaşterea independenţei României , urmată apoi de Tratativele din 29
septembrie /11 octombrie –30 septembrie /12 octombrie 1876 din Livadia cu
privire la trecerea armatei ruseşti prin România în cazul unui război ruso – turc în
schimb Rusia recunoştea independenţa României . Negocierile au continuat cu
acordul din 4 aprilie 1877 în care se reglementa trecerea armatelor ruseşti prin
România în cadrul acordului Rusia recunoştea independenţa , suveranitatea şi
integritatea graniţelor României.În urma acestui acord la 9/21 mai 1877
România declară independenţa naţională şi Rusia în 12 /24 aprilie 1877 declară
război Imperiului Otoman .În prima fază a războiului Rusia refuză sprijinul
militar din partea armatei româneşti ,dar în urma înfrângerilor suferite pe front ,
marele Duce Nicolae cere la 19 /31 iulie 1877 sprijinul militar din partea
României. Armata românească sub conducerea domnitorului Carol I, prin luptele
vitejeşti alături de armatele ruseşti între anii1877 –1878 obţine victoria împotriva
5
Imperiului Otoman şi independenţa naţională .La 19 februarie /3 martie 1878
Rusia ignoră România şi încheie cu Turcia, Pacea de la San Stefano ,otomanii
cedează Dobrogea pe care Rusia o ia împreună cu Delta Dunării cedând în
schimb României trei Judeţe din Basarabia şi recunoscându-se independenţa
naţională României.În urma păcii România şi Marile Puteri sunt nemulţumite de
atitudinea Rusiei şi nu recunosc
Tratatul de pace şi fac presiuni asupra Rusiei care se vede obligată să
încheie un nou Tratat la Berlin la care participă Turcia, Rusia şi Marile Puteri din
Europa şi la care se recunoaşte independenţa României şi alipirea Deltei Dunării
şi a Dobrogei la România, dar Rusia intră în posesia Sudului Basarabiei.
România este acceptată şi participă la Comisia Europeană a Dunării. Între
România şi Rusia mai rămân diferende teritoriale cu privire la colina Arab Tabia
însuşita în final de România la 25 iulie /6 august 1881.12
La sfârşitul secolului al XIX –lea şi inceputul secolului al XX –lea
România duce o politică externă îndreptată spre afirmarea indpendenţei şi
suveranităţii naţionale apropiându-se de Marile Puteri din Europa printre care şi
Rusia . Un rol important în politica externă a României constituindu -l şi succesul
românesc în Războaiele Balcanice din anii 1912 -1913, România fiind curtată în
prag de război mondial de către Puterile Centrale (cu care România avea un
Tratat secret semnat încă din 1883 ) dar şi de Rusia . 13 În 1 / 14 mai 1914 Ţarul
Rusiei Nicolae al II –lea şi cu familia vizitează România şi-l întâlneşte pe Regele
Carol I, în urma acestei vizite se încheie un acord secret între Rusia şi România
în data de 18 septembrie /1 octombrie 1914 ,în care România asigura Rusia de
neutralitatea ei în războiul mondial , iar Rusia recunoaşte apartenenţa
Transilvaniei şi Bucovinei la România .14 În perioada neutralităţii 1914 –1916
România are o activitate diplomatică febrilă ambele părţi beligerante aflate în
conflictul mondial încercând să atragă România de partea sa .Politica
românească se îndreaptă spre Rusia şi Antanta Cordială urmând dorinţa de
reântregire naţională a românilor într-un singur stat .Astfel încât în 4 /17 august
6
1916 se încheie Tratatul de alianţa al României cu Rusia ,Franţa ,Marea Britanie
şi Italia , ţările semnatare recunoşteau că teritoriile ocupate de Imperiul Austro- –
Ungar , Bucovina şi Transilvania sunt româneşti şi după război trebuiesc să se
unească cu România. Urmarea acestui tratat este Declaraţia de război dată de
România Austro –Ungariei în 14 /27 august 1916, armata română trecând
Carpaţii pentru eliberarea Transilvaniei.15
În urma contra ofensivei germano-austro–ungare România suferă
pierderi foarte mari fiind obligată se retragă cu administraţia la Iaşi deoarece
Bucureştiul a fost ocupat de Puterile Centrale în decembrie 1916.În acele
momente critice guvernul României începe tratativele cu guvernul Rus pentru a
se transporta Tezaurul Băncii Naţionale a României la Moscova, în urma
acordurilor încheiate transportul se va realiza în luna februarie 1917 şi în august
1917 se va mai transporta la Moscova şi valorile C.E.C. Victoria Bolşevică din
15 octombrie /7 noiembrie 1917 şi căderea Ţarului Nicolae al II –lea determină
încheierea unui Armistiţiu la 22 noiembrie /5 decembrie 1917 de către Rusia cu
Germania. În urma acestui acord România ramasă singura pe toata linia frontului,
este obligată să încheie un Armistiţiu de încetare a focului cu Puterile Centrale în
26 noiembrie /9 decembrie 1917,urmată de o pace foarte umilitoare la 24 aprilie /
7 mai 1918 la Bucuresti .În urma conflictelor dintre armata română şi Armata
Roşie din Moldova, regimul bolşevic din Rusia în ianuarie 1918 rupe relaţiile
diplomatice cu România şi anunţă confiscarea Tezaurului românesc. Victoriile
Antantei în anul 1918 determină guvernul român să declare nul Tratatul de pace
de la Bucureşti şi să declare în 24 octombrie /6 noiembrie 1918 război Germaniei
şi să elibereze România , putându-se realiza Marea Unire de la 1 decembrie
1918.16
Tratatele de Pace de la Paris de după război nu aveau să aducă liniştea
în Europa ele adâncesc şi mai mult divergenţele dintre învingători şi
invinsi,consecinţele sunt materializate în ineficienţa Societaţii Naţiunilor,
diferendele teritoriale cu U.R.S.S. apar încă din 1 mai 1919 cu privire la
7
Bucovina şi Basarabia unite cu România când guvernul rus şi guvernul ucrainian
dau un Ultimatum României cu privire la eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei în
termen de 24 de ore şi predarea acestor teritorii Uniunii Sovietice17 .
Venirea lui Carol al II lea pe tronul României şi creşterea rolului
internaţional al lui Nicolae Titulescu în viaţa politică internaţională determină o
detensionare a relaţiilor României cu U.R.S.S., în ianuarie 1934 se încep
demersurile pentru încheierea unui tratat de neagresiune,iar în 9 iunie 1934 se
reiau relaţiile la nivel diplomatic româno- sovietice ,dar care nu sunt realizate
într-o admosferă normală existând o permanentă neâncredere între ambele
părţi .Încercările lui Nicolae Titulescu de a realiza în 1935 pactul de neagresiune
şi pactul de asistenţă mutuală cu Uniunea Sovietică care cuprindea şi trecerea
trupelor sovietice prin România în cazul unei agresiuni militare din partea
Germaniei contra Cehoslovacia , dar aceste tratative eşuiază din cauza ambelor
părţi . Guvernul României aprobă în 24 septembrie 1938 posibilitatea trecerii
prin ţară a trupelor sovietice spre Cehoslovacia ,înaintând guvernului sovietic o
Notă cu aprobarea acestui lucru .18
În anul 1939 U.R.S.S. pregăteşte terenul pentru un eventual război cu
România , intensifică activitatea de spionaj şi încheie cu Germania un pact secret
de neagresiune ,celebrul Tratat Ribbentrop –Molotov în data de 23 august 1939,
unul din puncte Tratatului se referea şi la deposedarea României de Basarabia şi
Bucovina şi anexarea acestor teritorii la Uniunea Sovietică , tratat ce avea să
determine la 1 septembrie 1939 atacarea Poloniei de catre Germania şi
declanşarea celui de al doilea Război Mondial . 19
O dată cu începutul războiului România îşi declară neutralitatea faţă
de acesta încă din 7 septembrie 1939 ,poziţie adoptată în speranţa obţinerii din
partea vecinilor a unor tratate de neagresiune ,lucru greu de realizat având în
vedere poziţiile revanşarde ale acestora . Începutul dezastrului pentru tritoriul
românesc s-a facut la 26 iunie 1940 când U.R.S.S. înaintează guvernului român o
Notă ultimativă cu privire la cedarea Basarabiei şi a Nordului Bucovinei şi
8
retragerea administraţiei românesti , termenul ultimativ începând din data de 28
iunie şi retragerea trebuind să se efectueze în decursul a patru zile . După
consultarea cancelariilor europene şi lungile dezbateri din cadrul Consiliul de
coroană ,concluziile arătau că România se găsea izolată în Europa şi singura
soluţie era acceptarea şi conformarea la cerinţele impuse de Nota ultimativă a
U.R.S.S. , declaraţia preşedintelui Consiliului de coroană fiind semnificativă
,,România trebuie să aleagă între salvarea fiinţei politice a statului nostru şi
posibilitatea dispariţiei lui`20 .`Eşecul final al diplomaţiei româneşti se
materializează în august 1940 în urma tratativelor româno –ungare şi româno –
bulgare prin arbitrajul Axei urmat de Dictatul de la Viena din 29 –30 august 1940
prin care România mai pierdea Nordul Transilvaniei în favoarea Ungariei şi
Cdrilaterul în favoarea Bulgariei.21
Urmarea acestor evenimente nefste pentru România aduce la
conducerea statului pe mareşalul Ion Antonescu care duce o politică externă
indreptată spre Germania cu scopul de a salva teritoriile ocupate de Uniunea
Sovietică în urma ultimatului din iunie. Urmarea acestei politici externe România
intră în război la 22 iunie 1941 alături de Puterile Axei contra U.R.S.S., războiul
pornit de Antonescu având scopul de reîntregirea ţării.22 Campania militară dusă
pentru eliberarea teritotrilor româneşti a fost încununată de succes în 26 iulie
1941 tritoriile ocupate în urma Ultimatului au fost eliberate . Adolf Hitler
impune însă lui Antonescu continuarea războiului alături de aliaţii Axei contra
sovieticilor, Antonescu acceptă în speranţa că dacă România va avea o
participare bună în campania contra sovieticilor poate va obţine bunăvoinţa
Germaniei într-o retrocedare a Nordului Transilvaniei în dauna Ungariei pentru a
realiza o nouă reântregire a României.23
Urmarea înfrângerilor suferite de Germania şi aliaţii săi pe frontul
rusesc în anul 1943, determină diplomaţia românească pe diferitele canale
diplomatice secrete să încerce să realizeze un armistiţiu cu U.R.S.S. şi aliaţii

9
acesteia ,încercând să se obţină retrocedarea Nordului Transilvaniei şi ieşirea
României din războiul contra Uniunii Sovietice şi aliaţiilor ei .24
U.R.S.S. are şi ea propriile ei interse referitoare la România , astfel
încât ea doreşte o recunoaştere internaţională din partea aliaţiilor cu privire la
Nota ultimativă dată României privitor la anexarea Basarabiei şi a Nordului
Bucovinei ,obţinând în clauza secreta a tratatului de prietenie ruso –englez în mai
25
1942 recunoaşterea anexării teritoriale făcută în dauna României . La
Conferinţa Miniştrilor de externe de la Moscova din octombrie 1943 ,dintre
reprezentantii U.R.S.S.,S.U.A. şi Marea Britanie Molotov susţinea că România
trebuie să fie în zona de influienţă sovietică, acest lucru s-a concretizat la nivel
înalt prin Acordul de procentaj realizat tot la Moscova în octombrie 1944, prin
înţelegerea realizată de Churchill şi Stalin .În acel moment occidentul
abandonează România în favoarea Uniunii Sovietice ,înţelegerile realizate atunci
favorizând creierea lumii bipolare şi a viitorului Război Rece la nivelul
mondial .26 Situaţia realizată în Moscova în 1944 a fost parafată şi ratificată în
urma Conferinţelor de la Yalta din 4 –11 februarie 1945 şi Potsdam din 17 iulie
–4 august 1945 dintre U.R.S.S., Marea Britanie şi S.U.A.27
Lovitura de stat din 23 august 1944 dată de regele Mihai şi cercurile
militare şi politice s-a făcut în condiţiile în care Uniunea Sovietică pornise marea
ofensivă pe frontul din Moldova pe linia Iaşi –Chişnău şi în lipsa existenţei unui
armistiţiu româno –sovietic, fapt ce punea România în condiţii total nefavorabile
28
în viitoarele tratative şi negocieri de pace cu puterile aliate . România declară
război Germaniei în 24 august 1944 şi până la 25 octombrie 1944 eliberează
Nordul Transilvaniei ,urmând alaturi de U.R.S.S. să continue lupta împotriva
Ungariei şi eliberarea Cehoslovaciei până la înfrângerea Germaniei în data de 9
mai 1945 . 29
Actul de la 23 august 1944 şi arestarea lui Ion Antonescu încheie o
perioadă în care pe teritoriul românesc s-au aflat trupele germane şi deschide o

10
altă etapă din istoria României în care pe teritoriul românesc se va găsii armata
sovietică de ocupaţie până în anul 1958 . 30

11
1

NOTE

1
Mircea Babeş,Ion Calafeteanu,Cristian Popişteanu,Valeriu Stan ,Şerban Rsulescu
Zoner şi Nicolae Stoicescu , Politica Externă a României (Dicţionar cronologic )
,Editura Ştiinţifică şi enciclopedic , Bucureşti, 1986 , p.87 .
2
Ibidem , p .89 .
3
Ibidem , p. 90 .
4
Constsntin Ionescu Boeru , Petru cel Mare , Editura Prietenii Cărţii, Bucureşti ,1999 ,
p.175 .
5
Cristina Jinga , Memorile lui Constant despre Napoleon , volumul VI ,Editura Prietenii
Cărţii , Bucureşti , 1999 , p.124-209 .
6
Mircea Babeş , op. cit. , p . 97 .
7
Ibidem , p. 100- 101 .
8
Ibidem , p. 97 .
9
Ibidem , p.104 –108 .
10
Ibidem , p. 107 –109. , Boicu Leonid ,Geneza chestiunii româneşti ca problemă
internaţională , .Editura Junimea , Iaşi, 1975 , passim .
11
Mircea Babeş , op. cit. , p.112 –122 . Dan Berindei , Epoca Unirii ,
Editura Academiei R.S.R., Bucureşti , 1978 , passim .
12
Adăniloaie Nichita ,Războiul pentru independenţa României , Editura Academiei ,
Bucureşti ,1982 , Mircea Babeş, op. cit., p.131 –138.
13
Paraschivu Cancea , Viaţa politică în România în primul deceniu al indpendenţei de
stat , Editura Ştiinţifică , Bucureşti , 1974 , passim .
14
Mircea Babeş , op. cit., p . 158 .

15
Nuţu Constantin , România în anii neutralitaţii 1914 – 1916 ,Editura Bucureşti , 1972 ,
passim .
16
Mircea N. Popa , Primul Război Mondial 1914 –1918 ,Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică , Bucureşti , 1979 , passim .
17
Mircea Babeş, op. cit. , p.170.
18
Corvin Lupu , Relaţii diplomatice între România şi S.U.A.până la cel de al doilea
Război Mondial , Editura ISBIN , 2000 , p.252 –262 . Florin Constantiniu , O istorie
sinceră a poporului român , Editura Bucureşti , 1998 , passim .
19
Corvin Lupu , op. cit . , p.263 –266 . Constantin Olteanu ,România o voce distinctă în
Tratatul de la Varşovia , Editura ALDO , Bucureşti ,1999, p.16
20
Mircea Babeş , op. cit. , p. 235 .
21
Ibidem , p.235 si 238 . Campus Eliza , Din politica externă a României 1913-1943 ,
Editura Politică , Bucureşti , 1980, passim .
22
Marin Nedelea , Istoria României în date 1940 –1995 , Editura Niculescu , Bucureşti
,1997 , p .14 .
23
Gheorghe Buzatu , România cu şi fără Antonescu , Editura Moldova, Iaşi ,
1991 , passim .
24
Marin Nedelea , op. cit. , p. 23 , 26 şi 28 .
25
Ibidem, p.19 .
26
Corvin Lupu , România sub presiunea Războiului Rece şi a dorinţei de integrare
euro- atlantică , Editura Alma Mater, Sibiu , 2000 , p.74 şi 82.
27
Ibidem, p. 84 şi 114 .
28
Marin Nedelea , op cit. , p.30 .
29
Ibidem , p.36 .
30
Constantin Olteanu , op. cit. , p . 24 .

II. RELAŢIILE ROMÂNO –SOVIETICE

ÎN PRIMII ANI AI OCUPAŢIEI
 MILITARE SOVIETICE - 1944 -1947

Interesul Uniunii Sovietice faţă de România s-a manifestat încă din perioada
de început a războiului mondial şi a continuat pe tot parcursul acestuia , comparativ cu
interesul scăzut sau dezinteresul occidentului . .Stalin s-a arătat interesat de soarta
României încă de la intâlnirea din 16 decembrie 1941 de la Moscova când la întâlnit pe
Anthony Eden ministrul de externe din Marea Britanie ,cu acest prilej Stalin prezintă
două proiecte unul de asistenţă mutuală între cele două state şi celălalt reprezintă un mod
de a ,,soluţiona problemele postbelice``de după război .România intra în zona de
influienţă sovietică în care ruşii vor avea baze militare ,în schimb România va reprimii
Transilvania de Nord anulându-se Dictatul de la Viena prin care Ungaria a intrat în
posesia acestui teritoriu , în schimb România trebuind să recunoască , Basarabia şi
Bucovina de Nord ca aparţinând la U.R.S.S.,acelaş lucru fiind reafirmat de sovietici şi la
întâlnirea miniştrilor de externe de la Moscova din octombrie 1943 .1
După evenimentele din 23 august 1944 când mareşalul Ion Antonescu este
înlăturat prin Lovitura de stat de către regele Mihai I împreună cu forţele militare şi
2
politice în rândul cărora se găseau şi comunişti sprijiniţi de către Uniunea Sovietică ,
pentru România se deschidea calea dorită de sovietici încă din 1941 privind sfera de
influienţă şi impunerea unui regim politic comunist .
Din nou Marile Puteri hotărăsc soarta României ,S.U.A. şi Marea Britanie
prin abandonarea în favoarea sovieticilor şi prin lipsa interesului faţă de România şi
U.R.S.S. prin dorinţa de a extinde cât mai mult zona de influienţă şi creierea unui scut în
faţa lumii capitaliste ,format din ţările comuniste din Europa .
Întoarcerea armelor contra Germaniei s-a facut fără existenţa unui armistiţiu
între România , U.R.S.S. şi Puterile Aliate ,acest lucru lăsând delegaţia noastră în
imposibilitatea de a mai putea negocia ceva la Moscova , unde aştepta începând din 6
septembrie 1944 să fie primită de sovietici, care reprezentau Naţiunile Aliate . Delegaţia
româna este primită în 12 septembrie şi pusă să semneze fără a putea negocia ceva din
condiţiile din Convenţia de armistiţiu 3.Convenţia de armistiţiu cuprindea sarcinile clare
şi precise impuse României ,dar cuprindea şi promisiunea Naţiunilor Aliate de a
respecta independenţa ţării ,lucru stipulat încă din primul articol al convenţiei care
spunea textual ,,cu scopul de a restabili România independentă şi suverană ``4 .
Convenţia de armistiţiu declara România ţară înfrântă şi care se angajază în continuare
să participe la război contra Germaniei şi Ungariei sub conducerea generală a Inaltului
Comandament Sovietic (aliat ), în realitate România ocupa însă statutul de ţară ocupată
aflată la discreţia aliaţilor reprezentaţi de sovietici care impuneau frontiera de stat din 28
iunie 1940 cu pierderea de catre România a Basarabiei şi a Bucovinei de Nord ,dar în
ultimul articol se punea problema Dictatului de la Viena pe care aliaţii îl considerau nul
şi neavenit ,urmând ca Transilvania să fie restituită României cu condiţia confirmarii
prin Tratatul de pace . România trebuieşte să plătească despăgubiri de război Uniunii
Sovietice în valoare de 300 milioane de dolari în termen de şase ani , prin mărfuri
româneşti precum şi plata întreţinerii armatei de ocupaţie din ţară ,sovieticii stabilind
cenzura discreţionară pentru tipărituri şi asupra importului de publicaţii ,cezurarea
spectacolelor de teatru şi film ,precum şi a funcţionarii staţiilor de telefon ,telegraf şi
poşta fapt ce avea să înăbuşească valorile naţionale şi cultura românească .Cu acest
prilej s-a format Comisia Aliată de Control pentru România ,cu sediul la Bucureşti
,instanţă supremă a autorităţiilor de ocupaţie dominată de reprezentanţii sovietici. În
decurs de un an în baza Convenţiei de armistiţiu România a livrat petrol către
U.R.S.S.în contul întreţinerii armatei sovietice în cantitate de 544000 tone iar pentru
despăgubiri de război 2481000 tone 5 .
Soarta României avea să se contureze odată cu Acordul de procentaj realizat
între U.R.S.S. şi Marea Britanie prin înţelegerea din 9 octombrie 1944 de la Moscova
dintre Churchill şi Stalin acord care avea să transfere clar şi definitiv România în zona
de influienţă sovietică , Marea Britanie renunţând la România ca zonă de influienţă în
favoarea Greciei .6 În urma acestor înţelegeri se prefaţează împarţirea Europei în două
blocuri politico –militare şi polarizarea întregii lumii deschizând calea viitorului Război
Rece . Uniunea Sovietică ,,urmează un plan minuţios pregătit care vizează aservirea
totală a României şi a întregii Europe Centrale şi Balcanice`` .7
Conferinţa de la Yalta desfăşurată la începutul lunii februarie în perioada 4
–11 avea să reunească pe reprezentanţii celor trei Mari Puteri aliate cu dorinţa de a
termina războiul cât mai repede şi a putea să se realizeze o pace mondială pe un timp
cât mai îndelungat . Prin dorinţa de a se împărţi Germania se va realiza şi o împărţire a
Europei în două Est şi Vest funcţie de interesele fiecărui participant la întrunire ,şi o
împărţire a lumii în două sfere de influienţă , România intrând în zona de influienţa
sovietică 8.
Eliberarea Nordului Transilvaniei la 25 octombrie 1944 de către trupele
româno – sovietice determină impunerea administraţiei militare sovietice în zona
eliberată lăsând deschisă calea negocierii politice atât pentru România cât şi pentru
Ungaria . Vizita unei delegaţii a comuniştilor din România în decembrie 1944 prima
după 23 august la Moscova , delegaţia punea problema Transilvaniei ,astfel relatează
Gheorghe Apostol despre întâlnirea cu Stalin,,Rakosi a fost de mai multe ori la Stalin
pentru ca Uniunea Sovietică să fie de acord ca Transilvania ,nu numai Ardealul de
Nord să fie cedată în întreghime Ungariei . Rakosi a acţionat şi pe lângă S.U.A. ,Anglia
şi Franţa pentru problema Transilvaniei, care trebuia să revină Ungariei.``9 La
întrunire Gheorghe Gheorgiu Dej expune punctul de vedere românesc cu privire la
Transilvania ,Stalin oprindu-l la mijlocul acestei expuneri replicându-i ,,Dej ,tu cunoşti
foarte bine istoria ţării tale,eu nu o cunosc la fel de bine ca tine .Dar trebuie să-ţi spun
că acum două săptămâni a venit Rakosi la mine din nou în legătură cu Transilvania .
Nu vreau să spun că l-am dat afară,dar i-am spus că dacă mai vine cu Transilvania
nu-l mai primesc .Transilvania este pe vecie a României,mă inţelegi Dej ``10 La16
ianuarie 1945 are loc o nouă vizită a unei delegaţii româneşti la Moscova condusă de
Gheorghe Gheorghiu Dej care negociază Acordul economic româno-sovietic în
comformitate cu Convenţia de armistiţiu privind plata despagubirilor de război datorate
către U.R.S.S. În urma acordului România trebuie să livreze timp de 6 ani ( până la 12
septembrie. 1950) produse petroliere,cereale, animale,material lemnos.Calcule recente
arată că în realitate România a plătit în contul despăgubirilor de război numai în primul
an după 23 august 1944 echivalentul a 610 milioane de dolori .Cu prilejul acestei
întâlniri de la Moscova comuniştii primesc asigurări că Uniunea Sovietică va sprijinii
ajungerea la guvernare a unui guvern al Frontlui Naţional Democrat.11
După Conferinţa de la Yalta U.R.S.S. având girul aliaţilor cu privire la
intrarea României în zona ei de influienţă , începe planul de promovare şi impunere a
viitorului sistem politic în România .În luna februarie 1945 Frontul Naţional Democrat
face dezordine în ţară , pe fondul acesta în 27 februarie soseşte la Bucureşti generalul
A.I.Vaşinski ministrul adjunct de externe al U.R.S.S., preşedintele Comisiei Aliate de
Control pentru România ,care înaintează regelui un ultimatum ,în care cere acestuia
revocarea guvernului condus de generalul Nicolae Rădescu şi formarea unui guvern din
partea Frontul Naţional Democrat . În urma acestor presiunii generalul Rădescu
demisionează în 28 februarie 1945 şi părăseşte ţara cu un avion militar englez .În urma
desemnării lui Petru Groza de către rege se formează la 6 martie 1945 un guvern al
Frontului Naţional Democrat, care este recunoscut de rege .12
Guvernul lui Petru Groza nu este recunoscut de către partidele democrate din
ţară şi este permanent contestat de către acestea şi în străinatate ,dar poziţia Puterilor
Aliate este nulă , Marea Britanie printr-o telegramă trimisă de W.Churchill informează
în 8 martie pe preşedintele S.U.A. Roosevelt că nu va protesta împotriva guvernului
Groza ştiind că acesta a fost impus de sovietici,deoarece acesta are o întelegere cu
Stalin care are cuvântul hotărâtor în România şi în Bulgaria, englezii optând pentru
Grecia . Răspunsul lui F.D.Roosevelt din 9 martie este semnificativ cu privire la
dezinteresul manifestat şi de S.U.A.în privinţa României ,,Este evident că ruşii au
instalat un guvern minoritar ales după gustul lor,dar pe lângă motivele pe care mi le-ai
expus în mesajul dumnitale ,eu cred că Romania nu este un loc bun pentru a ne măsura
cu ruşii``13.
 Amestecul sovietic s-a manifestat în timpul guvernării Rădescu,în timpul lunii
februarie prin ordinul A/192 al generalului sovietic Vinogradov locţiitor al preşedintelui
Comisiei Aliate de Control din România în urma căruia urmează să fie deportaţi în
U.R.S.S.circa 41300 ednici germani .Dar de fapt deportările au început încă din luna
ianuarie,pe liste fiind deja inscrise la 14 februarie pentru a fi deportate 64419 persoane
iar la data ordinului deja fuseseră deportate 46540 de ednici germani,dintre aceştea sau
mai întors în România circa 40000 de oameni14.
Pentru a mării împortanţa guvernului doctor Petru Groza la 9 martie 1945 în
urma cererii făcute de Groza şi Gheorghe Tătărescu , Stalin este deacord cu
reinstaurarea administraţiei româneşti în Nord –Vestul Transilvaniei , respectând
promisiunile facute anterior .
În martie –aprilie 1945 S.U.A.şi Marea Britanie propun U.R.S.S.
rediscutarea situaţiei din România în urma sesizărilor făcute de Comisia Română de
aplicare a Armistiţiului înaintate Comisiei Aliate de Control cu privire la abuzurile
,crimele ,jafurile şi violurile făcute de militarii sovietici pe teritoriul României ,în urma
înregistrării a numeroase cazuri ce pot creia o adevărată ,,cronică a holocausului
antiromânesc` `ceia ce reprezintă de fapt începutul ,,holocausului comunist``15 . În 29
aprilie 1945 Churchill
renunţa rediscutarea situaţiei Romaniei trimiţând o scrisoare lui Stalin în care
recunoaşte interesul predominant al sovieticilor în România .16
Un alt aspect al relaţiilor româno –sovietice se materializează la 8 mai 1945
prin semnarea la Moscova a unui acord comercial pe termen de 5 ani ,în baza acestui
acord avea să se realizeze viitoarele societăţii mixte româno – sovietice faimoasele
Sovromuri ,în care participaţiile sovietice constau din proprietăţiile germane din
România şi utilaje şi active româneşti trecute în proprietatea U.R.S.S. prin Convenţia de
Armistiţiu . Aceste societăţi aveau să fie o formă de exploatare a economiei româneşti şi
au fost desfiinţate în urma acordurilor româno – sovietice din 31 martie şi 18
septembrie 1954 .17
 Participarea alături de Uniunea Sovietica la al doilea Război mondial se
încheie în 12 mai 1945 , România a suferit pierderi foarte mari în război situându -se pe
locul al patrulea în lupta finală în coaliţia antihitleristă ,pierzându- şi viaţa peste 170000
de ostaşi ,trupele româneşti participand la luptele din Ungaria ,Cehoslovacia şi Austria
unde au eliberat numeroase localităţi ,în luptele duse participând un efectiv de 538586
de oameni 18 .Cu toată acestă participare deosebită a României la război timp de opt luni
şi jumătate alături de U.R.S.S. şi aliaţii invingători ,România iese din război ca o ţară
învinsă şi ocupată ,cu economia distrusă de jafurile germano – sovietice. României
nerecunoscându-se niciodată statutul de ţară cobeligerantă de către Uniunea Sovietică şi
Puterile Aliate .19
.În 6 iunie 1945 Sovietul Suprem al U.R.S.S. conferă Regelui Mihai I cea
mai înaltă decoraţie de război sovietică ,, Ordinul Victoria ‘’ pentru meritele deosebite
în lupta antihitleristă ,decoraţie acordată la numai patru personalităţi străine . 20
Moartea lui F.D.Roosevelt şi venirea lui Harry S. Truman la conducerea
S.U.A. determină o schimbare majoră în politica externă americană, această schimbare
se datorează şi reproşurilor făcute de cercurile economico-politice vizavi de prea
multele concesii făcute de Roosevelt
Sovieticilor ,determinând ca cererea lui Stalin din 27 mai 1945 de a fi recunoscute
guvernele din România şi din Bulgaria , cereri adresate lui Churchill şi Truman cei doi
aliaţi nu sunt dispuşi să le recunoască legitimitatea şi răspunsul lui Truman din 7 iunie
1945 este negativ .21
La 17 iulie 1945 la Potsdam are loc o nouă întâlnire între H. Truman ,
I.V.Stalin şi W.Churchill ,Conferinţa aflată la adăpostul oferit de Tratatul de la Yalta şi a
siguranţei victoriei în războiul mondial ,la această întâlnire avea să se împartă Germania
şi Europa în două zone Est şi Vest şi lumea în două sfere de influienţă creind premizele
necesare Razboiului Rece cu care omenirea se va confrunta o jumătate de secol.În
cadrul Conferinţei România intra în discutii datorită divergenţelor sovietice cu
delegaţia americană şi engleză care nu recunosc guvernul Groza considerându -l ca
nereprezentativ şi care nu reprezintă voinţa populară şi nu va negocia cu acest guvern
nici un tratat de pace . Uniunea Sovietica a refuzat şi propunerile anglo –americane de
rediscutare a despăgubirilor de război datorate de România aliaţilor , justificând acestă
decizie prin invocarea prevederilor din Convenţia de armistiţiu . Conferinţa de la
Potsdam se va încheia în 2 august şi pentru România se stabilea o noua Comisie Aliată
de Control care va funcţiona până la încheierea Tratatelor de pace cu Puterile Aliate. 22
Între 11 septembrie şi 2 octombrie 1945 are loc Conferinţa de la Londra a
Consiliului Miniştrilor Afacerilor de Externe a celor cinci puteri,scopul acestei
Conferinţe este de a perfecta tratatele de pace. La 20 septembrie s-a elaborat tratatul de
pace pentru România în baza propunerilor făcute de sovietici şi americani , divergenţele
apar din nerecunoaşterea guvernului Groza de către amercani şi englezi ,şi refuzul de a
semna cu acesta tratatul de pace .Contestarea guvernului Groza se face şi de partidele
politice democrate din România ,regele cere şi el demisia lui Groza dar acesta refuză
fapt cel determină pe regele Mihai I să declanşeze greva regală,pentru sensibilizarea
sovieticilor şi a puterilor occidentale .La presiunile făcute de delegaţiile americane şi
britanice la Conferinţa Miniştrilor Afacerilor Externe de la Moscova din 16 –26
decembrie 1945 sovietici acceptă să ceară regelui Mihai I să reorganizeze guvernul
Groza şi să se includă în guvern şi câte un reprezentant din Partidul Naţional Ţărănesc şi
Partidul Naţional Liberal , noul guvern remaniat având datoria de a organiza alegerile
parlamentare . 23 Uniunea Sovietica urmăreşte aplicarea acestei decizii prin ambasadorul
acesteia de la Bucureşti.
Anul 1946 avea să adauge la plata despăgubirilor de război încă 400 milioane
de dolari plătiţi de România la Uniunea Sovietică ,U.R.S.S. beneficiind doar pe
parcursul anilor 1944 –1947 de pe urma transferului de utilaje ,instalaţii , materii
prime , produse alimentare şi animale din România în valoare de 2 miliarde de dolari.24
Pentru soarta mareşalului Ion Antonescu în anul 1946 se cere sfatul şi acordul
sovieticilor în organizarea procesului precum şi a sentinţei pe care să o primească acesta
şi colaboratorii lui . Tribunalul hotărând conform indicaţiilor sovietice şi cu acordul
americanilor şi a britanicilor în procesul din 5 –15 mai 1946 , condamnarea lui
Antonescu şi o parte din colaboratorii acestuia la moarte , regele refuzând să accepte
cererea de graţiere a acestuia ,pentru Antonescu a făcut o cerere de graţiere şi mama
mareşalului , regele nu dorea să intre în conflict cu puterea sovietică şi să înrăutăţească
relaţiile cu Puterile Aliate ,execuţia făcându-se pe data de 1 iunie 1946.25
Pe fondul creşterii în Europa a simpatiei către stângă comunistă şi cu
sprijinul sovietic la 19 noiembrie 1946 au loc alegerile parlamentare , guvernul luând
măsurile de siguranţă ca să câştige alegerile Partidul Comunist Român, noul Parlament
ales începând lucrările la 1 decembrie 1946 .26 U.R.S.S.făcând încă un pas în impunerea
regimurilor comuniste în zona ei de influienţa în ţările satelit.
Pe parcursul anului 1946 la Paris se desfăşoară diferite întruniri între Marile
Puteri aliate care pregătesc viitorul tratat de pace şi cu România, Uniunea Sovietică
având un rol foarte important în stabilirea frontierelor româneşti , sovieticii contribuind
la anularea Dictatul de la Viena şi apartenenţa nordului Transilvaniei la România .27
Anul 1947 este marcat de Conferinţa de pace de la Paris unde la 10
februarie delegaţia română semnează Tratatul de pace cu Naţiunile Unite, în clauzele
tratatului apare problema frontierei româneşti care arată că România pierde Basarabia şi
Bucovina de Nord în favoarea U,R.S.S.şi realipirea nordului Transilvaniei la
România .O altă clauză a tratatului se refereă la partea militară care impunea României
un plafon maxim de înarmare şi permitea Uniunii Sovietice să deţină pe teritoriul
României armată de ocupaţie şi baze militare ,celelalte trupe de ocupaţie aliate urmând
a fi retrase în decurs de 90 de zile de la semnarea tratatului.Tratatul se referea şi la
reparaţiile de război pe care Romănia trebuia să le plătească în decurs de 8 ani la
U.R.S.S. România nu mai putea să recupereze de la Germania datoria deoarece Uniunea
Sovietică a transferat bunurile şi averilor germane din Romania în U.R.S.S. Un alt
aspect al acestui tratat se referea la ,,Cetaţenii Naţiunilor Unite``,inclusiv la persoanele
juridice care vor beneficia de acelaş tratament ca şi cetaţenii români în comerţ , industrie
şi navigaţie .28
 Un aspect important în relaţiile româno –sovietice se desfăşoară pe întreg
parcursul anului 1947 când comunişti pun în aplicare programul de sovietizare impus de
Moscova , având legitimitatea alegerilor din 1946. Noul guvern comunist trece la
lichidarea opoziţiei prin arestarea membrilor partidelor de opoziţie şi anihilarea elitelor
recurgând prin diferite mijloace la compromiterea acestora .Regele capătă mai mult un
rol decorativ el având puteri foarte limitate astfel ca nici sovieticii şi nici comuniştii
români nu aveau în vedere abolirea monarhiei înainte de alegerile din noiembrie 1946 şi
semnarea Tratatului de pace din Paris 1947.O dată cu lichidarea partidelor din opoziţie
procesul de sovietizare trebuia continuat cu înlăturarea regelui Mihai I. Lovitura de stat
din 30 decembrie 1947 în urma căreia regele a fost obligat să semneze actul de abdicare
în prezenţa lui doctor Petru Groza şi a lui Gheorghe Gheorghiu Dej avea să încheie o
prima etapă în procesul complex de impunere a comunismului în România şi impunerea
Dictaturii Proletare . 29
Un alt aspect al amestecului sovietic în problemele româneşti a fost şi
constrângerea României de a refuza oferta americană de susţinere financiară pentru
dezvoltare economică prin Planul Marşhall în 1947 sovieticii dânduş seama de efectele
negative pe care acest plan îl are prin amestecul american în statele satelit ale U.R.S.S
din Europa . 30
Cu scopul de a destabiliza lumea din Europa occidentală şi a submina planul
Marşhall U.R.S.S.creiază în 22 septembrie 1947 Cominformul care rprezenta Biroul de
informare comunist constituit din partidele din estul Europei printre care facea parte şi
România şi partidele comuniste din vestul Europei printre care partide comuniste din
Franţa şi Italia sub conducerea acestora desfăşurându -se numeroase miscări
muncitoreşti . 31
De la 23 august 1944 şi până la 30 decembrie 1947 relaţiile româno –
sovietice au avut o intesitate maximă ,România intrată în zona de influienţă a Uniunii
Sovietice a fost supusă unor transformări foarte mari politice şi economice de către
regimul comunist sovietic ,devenind unul din statele satelit ale U.R.S.S. din Europa .
NOTE:

1
Corvin Lupu , România sub presiunea Războiului Rece şi a dorinţei de integrare Euro
–Atlantică , Editura Alma Mater, Sibiu ,volumul I , 2000, p .121-125 .
2
Constantin Moraru , Să ridicăm un pahar pentru unitatea de monolit a partidului , în
Dosarele Istoriei , Anul VI , Nr. 12 ( 64 ) ,2001 p.14.
3
Constantin Olteanu , România o voce distinctă în Tratatul de la Varşovia, Editura
ALDO , Bucureşti ,1999 , p.14 .
4
Gheorghe Buzatu , România în arhivele americane ,volumul I , Iaşi , 1992 , p.6 –8 .
5
Marin Nedelea , Istoria României în date 1940 –1995 ,Editura Niculescu , Bucureşti ,
1997 , p.34 .
6
Andre Fontaine , Istoria Războiului Rece , Editura Militară , Bucureşti , 1992 ,
volumul I , p. 275 –278 .
7
Wilfried Loth , Împărţirea Lumii - Istoria Războiului Rece 1941 –1955 , Editura
Seaculum I.O., Bucureşti , 1997 , p. 11 .
8
Corvin Lupu ,op. cit ., p . 91 –95 .
9
Iulian Stănescu , Gheorghe Apostol se confesează , Dosarele Istoriei , Anul VI ,nr.12
(64) , 2001 , p. 43 .
10
Ibidem , p.43 .
11
Marin Nedelea , op. cit . , p . 42 .
12
Andre Fontaine , op. cit. , p . 307 .
13
Marin Nedelea , op. cit. , p . 46 .
14
Ibidem, p .44 .
15
Gheorghe Buzatu , La început a fost şfârşitul , Dosarele Istoriei , anul VI , nr. 12 ( 64
) , 2001, p .3 .
16
Marin Nedelea , op. cit. , p . 47- 48.
17
Ibidem , p. 49 .
18
Ibidem , p. 49 .
19
Corvin Lupu , op.cit. , p. 285 .
20
Marin Nedelea , op. cit. , p. 50 .
21
Ibidem , p. 49 –50 .
22
Corvin Lupu , op. cit. , p . 109, 114 ,115 .
23
Marin Nedelea , op. cit. , p . 53 şi 55 .
24
Wilferid Loth , op. cit. , p. 83 . , Corvin Lupu , op. cit . , p . 134 .
25
Corvin Lupu , op. cit . , p. 317 –318 .
26
Ibidem , p. 321 –322 .
27
Marin Nedelea , op. cit. p . 64 .
28
Ibidem , p. 71 –72 . , Corvin Lupu ,op. cit. , p.121 –135 .
29
Corvin Lupu , op. cit. , p. 316, 325 şi 337 .
30
Ibidem , p .157 .
31
Jaques Fauvet , Histoire du Parti Communiste Fransais 1920- 1976 , Paris, 1977 , p .
393-400 .

III. RELAŢIILE ROMÂNO – SOVIETICE DUPĂ

ABOLIREA MONARHIEI ŞI PÂNĂ LA RETRAGEREA
ARMATELOR SOVIETICE DIN ŢARĂ - ANII 1948 –1958

Odată cu înlăturarea regelui şi a opoziţiei în anul 1947 pentru România se

deschidea clar drumul spre regimul comunist dorit de către Marea Putere de la est ,una
din protagonistele Războiului Rece.
Anul 1948 reprezintă anul consolidării puterii comuniste în România , cu
sprijin permanent din partea sovieticilor ,astfel că la 11 iunie 1948 se realizează
naţionalizarea tuturor intreprinderilor industriale , miniere , bancare ,de transport şi
asigurări astfel că se lichidează proprietatea privată capitalistă înfiinţându-se marea
proprietate de stat după modelul comunist sovietic .1
În 24 iunie 1948 are loc la Varşovia Confernţa miniştrilor afacerilor externe ai
Albaniei ,Bulgariei ,Cehoslovaciei ,Iugoslaviei ,Poloniei ,României ,Ungariei şi
U.R.S.S. unde sovieticii informează delegaţii despre problema germană şi blocada
Berlinului care reprezintă un moment esenţial în derularea Războiului Rece omenirea
fiind în pragul unui război atomic .2
România şi U.R.S.S.se întâlnesc din nou cu prilejul Conferinţei
internaţionale de la Belgrad din 30 iunie –18 august 1948 care analizează problema
navigaţiei pe Dunăre ,cu acest prilej se creiază o nouă Comisie a Dunării cu sediul la
Budapesta compusă din reprezentanţii Bulgariei , Cehoslovaciei, Iugoslaviei
,României ,Ucrainei, Ungariei şi U.R.S.S. 3
Divergenţele ivite înca din anul 1947 dintre Iosif Bros Tito şi Stalin s-au
acutizat în 1948 , Moscova impune celorlalte ţări est –europene să declanşeze o blocadă
economică şi să rupă relaţiile diplomatice cu Belgradul.În urma ordinului dat de
Moscova relaţiile româno –iugoslave se înrautaţesc . 4
Anul 1948 a mai fost marcat de un abuz săvârşit de către Uniunea
Sovietică contra României prin obligarea de a preda Insula Şerpilor situată la răsărit de
gurile Dunării . Insula Şerpilor a rămas României după Ultimatumul din iunie 1940 ,a
fost recunoscută ca aparţinând României în urma Tratatului de Pace de la Paris din
1947 , fiind anexată de U.R.S.S. conform protocolului semnat la Moscova în 4 februarie
1948 ce consemna noua graniţa a României cu U.R.S.S. Predarea acesteia făcându-se
în baza procesului –verbal încheiat între Nicolai Pavlovici Sutov prim secretar de
ambasadă reprezentant al Ministerului Afacerilor Străine al U.R.S.S. şi Eduard
Mazincescu , ministru plenipotenţiar în calitate de reprezentant al Ministerului
Afacerilor Străine al României la data de 23 mai 1948 ora 12. Prin perdarea acestui
teritoriu de drept românesc , României i se limita spaţiul maritim la Marea Neagră şi se
extindea spaţiul maritim sovietic până în apropierea coastelor României ,creând Uniunii
Sovietice un important obiectiv militar strategic . Actul din 1948 a fost contestat de către
diplomaţia românească în perioada anilor 1970 –1980, poziţia fiind de contestare şi în
anul 1991. În anul 1996 sub Guvernarea Ciorbea şi cu acordul preşedintelui Emil
Constantinescu se lansează Teza, Sacrificiilor istorice ``pentru a justifica incapacitatea
de a apăra interesele naţionale ale poporului român şi a justifica încheierea Tratatului
politic de bază cu Ucrainia din 1997 prin care puterea politică de la Bucureşti a
recunoscut efectele acelui act de putere al dictaturii staliniste ,guvernanţii din România
anului 1997 ,,recurgând la o obţiune incalificabila cu efecte devastatoare recunoscând
nedreptatea şi contribuind la perpetuarea acesteia ‘’ .5
Anul 1949 începe prin constituirea la 25 ianuarie a Consiliului de Ajutor
Economic Reciproc ca replică a Organizaţiei Europene de Cooperare Economică
înfiinţată de ţările occidentale în anul 1948 .La înfiinţare au participat Bulgaria,
Cehoslovacia, Polonia ,România ,U.R.S.S. ,şi Ungaria mai târziu aderând Albania
,Republica Democrată a Germaniei , Mongolia şi Cuba .Prima formă de colaborare în
cadrul C.A.E.R.a fost coordonarea planurilor de dezvoltare economico –sociala.
România a încercat încă de la înfiinţare să profite de colaborarea cu sovieticii pentru o
mai bună dezvoltare economică .Încă din anul 1950 Hrusciov spunea că în raporturile
economice şi tehnico –ştiinţifice România era avantajată în raporturile româno
-sovietice .În cadrul C.A.E.R. România promova propriile interse şi nu era interesată de
atingerea intereselor aliaţilor, surplusurile agro –alimentare şi produsele industriale
preferând să le exporte în ţările capitaliste pe valută forte .Uniunea Sovietică a schimbat
optica la încetarea Războiului Rece ne mai sprijinind ţările foste comuniste preferând să
desfiinţeze C.A.E.R.şi să vândă produsele pe piaţa occidentală 6
 În 23 iulie 1950 în România se trece la organizarea administrativ –teritoriala
după modelul sovietic astfel că se desfiinţează unităţile teritorial –administrative
tradiţionale judeţele ,plasele şi comunele ţara fiind împărţită în regiuni şi raioane . 7
Urmând exemplul stalinist puterea comunistă,sprijinită de Moscova începe în
anul 1951 deportarea a peste 10000 de familii în Bărăgan din motive politice sau
ideologice precum şi a 4680 de ednici germani care nu prezentau garanţii pentru
siguranţa statului .8
Anul 1952 este marcat de luptele interne din partid,mediate de Moscova ,
confruntările apar între grupările din jurul lui Gheorghe Gheorghiu Dej şi gruparea
comunistă evreiască condusă de Ana Pauker foarte puternică şi în trecut sprijinită de
Moscova . Gruparea din jurul lui Dej a putut obţine victoria datorită sprijinului pe care îl
acordă Stalin lui Dej care primeşte sprijinul lui Stalin încă de la vizita de la Moscova
din1949 când gruparea Pauker susţinea necesitatea de a se trece direct la organizarea
colhozurilor în România iar Dej susţinea trecerea treptată şi convingerea ţăranului de
avantajele pe care le oferă cooperativizarea şi munca în comun La această întâlnire
Stalin a spus ,,Ana tu ai stat mai tot timpul aici,la Moscova.Dej a fost tot timpul în
ţară.,deşi a fost în închisoare ,dar cunoaşte foarte bine situaţia României . Fă cum
spune Dej .Dej cunoaşte mai bine situaţia economică şi socială a ţării … Noi am trăit
alte vremuri.Noi am luptat împotriva culacilor ,pentru ca erau duşmanii noştri deschişi,
dar la voi e o altă situaţie.``9 Încă de la începutul anului 1952 Dej începe înlocuirea
capilor grupării evreieşti , lupta finală ducându-se la Plenara Comitetului Central al
Partidului Comunist Român din 26 –27 mai 1952 când gruparea moscovită Ana
Pauker ,Teohari Georgescu şi Vasile Luca a fost înlăturată din funcţiile şi posturile cheie
pe care aceştia le deţineau în cadrul partidului înlăturarea acestei grupări moscovite avea
să deschidă calea comunizmului naţional românesc .10
Această măsură s-a luat în urma unei noi vizite a lui Dej la Moscova din cauza
unor noi divergenţe apărute între cele două grupări ca urmare a situaţiei economice a
ţării ,în urma discuţiilor Stalin îşi dă acordul în privinţa inlăturării lui Pauker
spunând ,,Mă ,dacă Ana Pauker îţi face greutăţi ,dă-o la o parte ,ce te împidică să o dai
la o parte….Spălaţi –vă pe cap cu ea ``. 11
Anul 1953 avea să fie marcat de moartea lui Stalin şi alegerea lui Hrusciov ca
lider politic la Moscova fapt ce avea să evidenţieze o nouă etapă în lumea comunistă şi
în relaţiile româno -sovietice,chiar dacă în perioada 1953 –1964 au continuat represalile
contra tuturor ţărilor comuniste aflate în zona de influienţă sovietică care nu se aliniau
necondiţionat şi total modelului sovietic comunist12
La 25 septembrie 1954 România mai face un pas prin care se indepărtează de
politica sovietică de care eram dependenţi la sfârşitul războiului mondial.La această dată
se predau participaţiunile Uniunii Sovietice din socetăţile româno –sovietce ,
desfiinţându-se asa numitele Sovromuri care timp de zece ani au fost o forma ,,odioasă
de spoliere economică a României``13 .
Un eveniment de maximă importanţa are loc la 14 mai 1955 când ia naştere cel
de-al doilea bloc militar Tratatul de la Varşovia care va consfinţi împărţirea lumii nu
numai din punct de vedere politc ci şi din punct de vedere militar . În momentul
înfiinţării au participat ţările socialiste satelit ale U,R.S.S.şi anume Albania ,Bulgaria
,Cehoslovacia ,R.D. Germană, Polonia ,România , Ungaria si U.R.S.S. .Tratatul de la
Varşovia s-a constituit ca urmare a voinţei sovietice şi a fost desfiinţat tot de către
aceasta în momentul când au considerat că acesta devenise un balast pentru sovietici la
data de 1 iulie 1991 ,când în acel moment au dispărut din Europa de est ţările
comuniste fapt ce încheia disputa din cadrul Războiului Rece14.
Relaţiile româno –sovietice vor fi influienţate foarte mult de un eveniment
foarte important desfăşurat la Moscova în februarie 1956 când a avut loc Congresul al
XX – lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, congres ce avea să facă o
schimbare importantă în linia politică sovietică.În 25 februarie Nikita S.Hrusciov
prezintă un Raport secret în care au fost deconspirate abuzurile şi crimele lui Stalin
,reabilitând pe cei condamnaţi pe nedrept . Cu acest prilej se desfiinţează şi
Cominformul în România care încetează activitatea în 17 aprilie 1956 .Această
declaraţie care liberaliza din interior sistemul totalitar socialist , avea să fie speculată de
către Gheorghe Gheorghiu Dej pentru viitoarea politică de independenţa faţă de
Moscova pe care o va duce în România.15
Pentru a evită o eventuală schimbare în conducerea României acţiune ce se
preconiza în blocul ţarilor comuniste prin procesul de destalinizare pornit de la Moscova
de către Hrusciov, Gheorghe Gheorghiu Dej declara în23 martie 1956 în faţa
Comitetului Central că în România acest proces de destalinizare s-a realizat înca din
1952 când s -a înlăturat grupul moscovit condus de către Ana Pauker16.
Relaţiile româno –sovietice sunt marcate în anul 1957 în data de 15 aprilie prin
încheierea unui nou acord privind statutul juridic al trupelor sovietice staţionate pe
teritoriul României încă din august 1944, acord ce va deschide calea viitoarelor
negocieri de retragere a trupelor din România din anul viitor .17
Un pas hotărâtor în obţinerea viitoarei independenţe politice faţă de Uniunea
Sovietică se va realiza în anul 1958 când România reuşeşte să convingă U.R.S.S să
retragă armata din ţară. Printre argumentele prezentate de politicienii români au fost şi
situarea României între vecini prieteni ,relţiile cu Iugoslavia îmbunătăţindu-se ,deci
inexistenţa vreunui pericol ca ţara să poată fi atacată de cineva .Un factor important la
constituit şi conjunctura internaţională prin destinderea realizată în politica externă de
către Hrusciov care ameliorase relaţiile cu S.U.A. , Germania Federală si cu
Iugoslavia ,şi creierea unui precedent prin retragerea trupelor din Austria sub
promisiunea neutralitaţii acestea .Pe fondul acestor factori prezentaţi mai sus şi sub
dorinţa de reducere a efectivelor militare din cadrul Tratatului de la Varşovia pe data de
24 mai 1958 în cadrul şedinţei Comitetului Politic Consultativ al Tratatului, desfăşurată
la Moscova , s-a hotărât retragerea trupelor sovietice din România 18
Un eveniment important în viaţa politică românească este incetarea din viaţă
la 7 ianuarie 1958 a lui Doctor Petru Groza ,cel care nu a fost niciodată comunist dar a
condus ţara în primii ani când s-a instaurat comunismul şi a avut permanent funcţii de
conducere în stat.19
 Între anii 1954 şi1958 România duce o politică timidă de independenţa faţă
de Uniunea Sovietică , realizând relaţii mai strânse cu China cu care va menţine
relaţiile şi în urma conflictului izbucnit între aceasta şi U.R.S.S.în1957, precum şi o
politică economică îndreptată spre S.U.A.cu care doreşte închierea de relaţii bilaterale .
20

Anul 1958 încheie o perioadă în care România a avut pe teritoriul ţării din
august 1944 trupe sovietice de ocupaţie ,retragerea acstora din ţară fiind un moment
foarte important în viitorul politico –economic al României .

NOTE

1
Marin Nedelea ,Istoria României în date 1940 –1995 , Editura Niculescu ,
Bucureşti , 1997 , p.82 .
2
Wilfried Loth , Împărţirea lumii - Istoria Războiului Rece 1941-1955 , Editura
Seculum I.O. , Bucureşti , 1997 , p .195 –200 .
3
Marin Nedelea , op. cit. , p .83 .
4
Corvin Lupu , România sub presiunea Războiului Rece şi a dorinţei de intregrare
Euro –Atlantică , volumul I , Editura Alma Mater , Sibiu , 2000 , p.160 –161 . , Marin
Nedelea , op. cit. , p.84 .
5
Dumitru Mazilu , Insula Şerpilor :statut juridic, evoluţii istorice ,implicaţii în
delimitarea spaţiilor maritime ,Dosarele Istoriei , anul VI , nr.2 ( 54 ) , 2001 , p. 50 –
54 .
6
Corvin Lupu , op. cit . , volumul II, p. 449 –451 .
7
Ioan Scurtu , Ceauşescu ,,adversarul`` cultului personalităţii ,Dosarele Istoriei , anul
VI , nr. 12 ( 64 ) ,2001 , p . 6 .
8
Ibidem , p.8 .
9
Iulian Stănescu , Gheorghe Apostol se confesează , Dosarele Istoriei , anul VI , nr. 12
(64 ), 2001 , p. 43 .
10
Corvin Lupu , op. cit. , volumul I , p.374 .
11
Iulian Stănescu , op . cit. , p. 44 .
12
Corvin Lupu , op. cit. ,volumul II , p. 457 .
13
Marin Nedelea , op. cit ,. p. 104 .
14
Corvin Lupu , op. cit. , volumul II , p . 438 –448 .
15
Corvin Lupu , op. cit. , volumul I , p. 206 .
16
Adrian Pop , Obedienţa şi disidenţa unui stalinist ,Gheorghe Gheorghiu Dej , Dosarele
Istoriei , anul IV , nr.3 ( 31 ) ,1999 , p. 42 .
17
Ioan Scurtu , op. cit . , p. 9 .
18
Constantin Olteanu , România o voce distinctă în Tratatul de la Varşovia , Editura
Aldo Bucureşti , 1999 , p . 24 .
19
Marin Nedelea , op. cit., p. 119 .
20
Adrian Pop , op. cit. , p. 43 .
 RELAŢIILE ROMÂNO – SOVIETICE ÎN CONDIŢIILE
EFORTURILOR DE PROMOVARE A UNEI POLITICI
DE INDEPENDENŢĂ
POLITICO – ECONOMICĂ A ROMÂNIEI

Anul 1961 este marcat de Tratatul româno –sovietic în care se reglementa

regimul graniţelor dintre cele două state şi de vizita unei delegaţii comuniste. condusă de
Gheorghe Gheorghiu Dej la Moscova în 31 iulie şi până în 12 august 1961,cu acest prilej
a avut loc şi o consfătuire a 81 de partide din toată lumea şi partidele comuniste din
statele Tratatului de la Varşovia .1 .
Încă din timpul vizitei din 1961 de la Moscova delegaţiei române i s-a
prezentat planul lui E. B. Valev referitor la rolul multinaţional pe care sovieticii doreau
să –l acorde pentru C.A.E.R. ,dar poziţia clară pe care Dej o va exprima asupra acestui
plan va fi făcută la Consfătuirea din 6 – 7 iunie1962 de la Moscova a reprezentanţilor
partidelor din ţările membre C.A.E.R. , România bazându-se pe sprijinul chinez în
respingerea planului 2, Dej luând şi măsuri interne prin grăbirea procesului de
industrializare a ţării. Planul Valev cuprindea un amestec clar al Uniunii Sovietice în
economia ţărilor din C.A.E.R.dându-i acestui organism un statut multinaţional prin
organizarea statelor ca având un anumit rol economic, creiând între aceste state o
interdependenţă ,României revenindu- i sarcina de a se dezvolta în sectorul agricol
,devenind o ţară agrară . Poziţia luată de Gheorghe Gheorghiu Dej de respingere a
proiectului Valev la această consfătuire justificată de experienţa Sovromurilor care au
jefuit economia romănească timp de zece ani . Poziţia României a determinat să apară
tensiuni între conducerile comuniste româno –sovietice . Urmarea acestei poziţii luate de
România planul Valev va fi respins apoi şi de celelalte delegaţii ne mai fiind pus în
aplicare .Depărtarea de politica impusă de U.R.S.S. se face şi prin orientarea economică
spre occident. România ducând o politică de oarecare independenţa politică faţă de
Uniunea Sovietica manifestată şi prin dezaprobarea amplasării rachetelor în Cuba , asa
numita ,, Criză a Rachetelor `` din 1962 .3
Tensiunile dintre Dej şi Hrusciov se acutizează în timpul vizitei din
România din 18 –25 iunie 1962 ,când Hrusciov supărat de poziţia lui Dej la Consfatuirea
C.A.E.R. vrea să dea o lecţie conducătorului neascultător , dar la acuzaţiile publice
făcute de Hrusciov cu privire la divergenţele româno-sovietice ,în timpul mitingului de
pe Stadionul 23 August , ( încălcând consemnul de a nu aduce public divergenţele
româno – sovietice ) Dej răspunde cu demnitate , mărind doza de supărare a
conducătorului sovietic în urma vizitei de la Bucureşti . Hrusciov urmând apoi măsura
de care am pomenit anterior cu privire la,, Criza rachetelor din Cuba’’ ,măsură luată
fără a consulta şi aliaţii din cadrul Tratatului de la Varşovia . 4
Un alt câştig în lupta pentru obţinerea unei oarecare independenţe politice şi
economice a României a fost renunţarea la Consilierii sovietici din toate domeniile şi
instituţiile româneşti ,mai rămân consilierii din armată . Acest proces de renunţare la
consilierii sovietici a început în 1962 în urma tensiunilor creiate între reprezentanţii
români şi sovietici din instituţiile româneşti , proces încheiat în primăvara anului 1963 .
5

Tot în cadrul relaţiilor româno –sovietice se pot încadra şi participarea

României în 8 august 1963 la semnarea Tratatului cu privire la încetarea experienţelor
atomice în admosferă ,în spaţiul cosmic şi sub apă , încheiat la 5 august 1963 de către
S.U.A. ,Marea Britanie şi U.R.S.S. precum şi la semnarea la 22 octombrie a Acordului
de înfiinţare a Băncii Internaţionale de Colaborare Economică a ţărilor membre ale
C.A.E.R. precum şi Convenţia cu privire la decontările multilaterale .7
 Anul 1963 avea să se încheie cu propunerea lui Nikita Hrusciov ca
litigiile de frontieră dintre state să fie rezolvate pe cale paşnică. Acest lucru ar fi
ameninţat România de pericolul pretenţiilor revizioniste ale Ungariei cu privire la
Transilvania între România şi Ungaria nu a existat un acord de încheiere a păcii în
timpul războiului mondial ,ne existând o declaraţie de război româno –ungară ,la Paris
ne încheindu-se un Tratat de pace cu privire la graniţele româno –ungare ,fapt ce ar fi
putut determina Ungaria să revendice cu sprijinul sovietic Transilvania . În Ungaria
în1963 apăruse o lucrare ,,Demografia istorică a Ungariei ``în care apărea ideia că
Transilvania aparţine de Ungaria ,corelate cu câteva vizite ale lui Hrusciov la Budapesta,
acest lucru îl neliniştea pe Dej .8
Anul 1964 începe pentru diplomaţia românească cu scrisoarea lui Hrusciov
către Dej din 2 ianuarie în care propunea organizarea de două ori pe an de consfătuiri ale
miniştrilor de externe din ţările membre ale Tratatului de la Varşovia ,propunere
respinsă la 13 ianuarie 1964 de Gheorghe Gheorghiu Dej , sub motivul că ministrii de
externe trebuiesc să se întâlnească ori de câte ori este necesar . 9
Anul 1964 avea să fie foarte important în cadrul relaţiilor româno –
sovietice , marcat de un eveniment deosebit pentru politica externă românească .În acest
an are loc celebra ,, Declaraţie din aprilie ``exprimată de Ghrorghe Gheorghiu Dej la
plenara lărgită a Comitetului Central al Partidului Comunist Român între 15 şi 22
aprilie ,când acesta exprimă poziţia P.C.R. în problemele mişcării comuniste şi
muncitoreşti internaţionale.Aceasta Declaraţie a fost considerată ca o
adevărată ,,Declaraţie de independenţa `` a României prin acuzaţiile pe care le aduceau
amestecului Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în mişcarea comunistă
internaţională ,sub pretextul intrenaţionalismului socialist ,lucru care de fapt reprezenta
propriile interese politico –militare –economice sovietice . Declaraţia a marcat începutul
oficial al eforturilor de promovare a unei politicii independente a României în cadrul
blocului socialist , exprimându-se dorinţa de colaborare si cu ţările capitaliste
afirmându-se principiile independenţei şi suveranităţii naţionale . Această declaraţie a
fost precedată de vizita în China a primului ministru Ion Gheorghe Maurer în martie
1964 , România obţinea sprijinul chinez în poziţia de criticare a comuniştilor sovietici .
Lumea internaţională capitalistă a exprimat o foarte mare simpatie privitor la această
declaraţie care avea sa slăbească unitatea blocului comunist şi a coeziunii Tratatului de
la Varşovia .În urma acestei declaraţii relaţiile României se vor deprecia foarte mult cu
Uniunea Sovietic,dar vă deschide drumul spre lumea occidentală capitalistă .10
Relaţiile româno –sovietice vor fi influienţate de două evenimente deosebite
petrecute pe plan internaţional între anii 1963 –1964 , primul este asasinarea lui
J.F.Kennedy la 22 noiembrie 1963 şi al doilea este lovitura de stat de la Moscova prin
care a fost înlocuit în vara anului 1964 Nikita Hrusciov ,deschizându-se o noua etapa în
lumea mondială .11
La 19 martie 1965 încetează din viaţă Gheorghe Gheorghiu Dej ,sănătatea
acestuia s-a agravat în urma vizitei de la Moscova din 1964 una din ipotezele morţii
acestuia ar fi iradierea de către sovietici . După moartea conducătorului în urma luptei
politice din cadrul Biroului politic al Comitetului Central al P.C.R. ,câştig de cauză are
12
Nicolae Ceauşescu ales la 22 martie 1965 conducătorul partidului şi al ţării .
România participă în 15 –20 noiembrie 1965 la Moscova la Consfătuirea
unor ţări socialiste consacrată colaborării în materie de cercetare a spaţiului cosmic în
vederea folosirii acestuia în scopuri paşnice .13
Încă din primii ani de conducere Nicolae Ceauşescu alături de primul
ministru Ion Gheorghe Maurer continuă politica de dezvoltare economică multilaterală
şi linia de independenţă politico –economico –militară în limita în care îşi putea permite
fiind membră a Tratatul de la Varşovia şi C.A.E.R.. Ceauşescu continuă politica de
nesupunere faţă de Moscova începută de Gheorghe Gheorghiu Dej .14
În anul1967 România continuă politica de dezidenţă faţă de Uniunea
Sovietică şi ţările socialiste satelit ale acesteia ,stabilind relaţii diplomatice cu
Republica Federala Germană şi menţinerea relaţiilor diplomatice cu Israelul după
războiul de şapte zile cu lumea arabă în urma căruia toate ţările socialiste au rupt
relaţiile diplomatice la indicaţia sovietică,astfel încât ambele decizii ale României fiind
contrare cu linia politică trasată de Moscova ţărilor Tratatului de la Varşovia . 15
Între 14 şi 15 decembrie 1967 are loc o vizită oficială de prietenie a unei
delegaţii de partid şi guvernamentale româneşti condusă de Nicolae Ceauşescu la
Moscova cu dorinţa de a mai ameliora relaţiile dintre cele două
ţări .16
Politica de independenţă faţă de U.R.S.S.şi faţă de Tratatul de la Varşovia
dusă de Nicolae Ceauşescu a fost privită cu îngrijorare de cercurile politice din Uniunea
Sovietică care la sedinţa Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist
din Uniunea Sovietică din 3 martie 1968 aveau ca subiect de discuţie pericolul unei
eventuale retrageri româneşti din cadrul Tratatului de la Varşovia ,ministrul Apărării al
U.R.S.S.mareşalul V. Greciko afirmand următoarele ,,Acum este clar că ei ( românii )
sunt pentru modificarea Tratatului de la Varşovia în întregime….vom creia un stat
major capabil pe deplin de luptă şi Tratatul nu va avea de suferit dacă românii pleacă
``17 Afirmaţia mareşalului sovietic arată că România putea fi scoasă din calcule
geostrategice sovietice putându -se renunţa la ea în cadrul Tratatului de la Varşovia
.Invazia Cehoslovaciei s-a pregătit cu meticulozitate de către cele cinci ţări participante
R.D.Germana, Polonia ,Ungaria ,Bulgaria şi U.R.S.S. coordonatoarea acţiunii , în
primăvara şi vara anului 1968 se fac aplicaţii pe teritoriul diferitelor state din cadrul
Tratatului de la Varşovia la unele participând şi Cehoslovacia ,România fiind exclusă ea
ne fiind invitată la aceste aplicaţii , ne fiind informată cu privire la intenţia de a se
invada Cehoslovacia , sovietici anticipând că România că nu va fi de la început deacord
cu intervenţia militară în Cehoslovacia .20Invadarea Cehoslovciei s-a facut începând de
la orele 23 în ziua de 20 august 1968 şi în dimineaţa de 21 august au fost ocupate toate
punctele strategice din Cehoslovacia conducerea revizionistă fiind arestată şi partidul
repune oamenii fideli comunismului sovietic pe locurile de frunte ,primăvara de la Praga
luând sfârşit .21 Sprijinit de Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. Nicolae Ceauşescu ia
poziţie fermă dezaprobând intervenţia militară din ţara prietenă pe care doar cu câteva
zile o vizitase ,şi în numele guvernului României adresează o nota guvernelor şi
partidelor celor cinci ţări participante la invazie ,dezaprobând acţiunea acestora .22
Ceauşescu având aşa o poziţie fermă putea determina o intervenţie militară a Traratului
de la Varşovia şi în România . De ce nu a invadat U.R.S.S. şi ţările aliate România ,se
pare că Brejnev şi-a dat seama că poziţia lui Ceauşescu nu este la fel de periculoasă ca
alternativa pe care o oferea Dubcek la regimul sovietic ,astfel încât s-a limitat să-l sperie
pe Ceauşescu prin concentrarea de trupe la graniţa României şi Brejnev nu dorea să
sfideze în totalitate poziţia de simpatie şi sprijin pe care occidentul şi China o manifesta
faţă de România .23
Pentru occident politica lui Ceauşescu era considerată la acea vreme mai
interesantă deoarece ea nu viza un comunism cu faţă umană ca cea a lui Dubcek în
Cehoslovacia ,ei preferau o politică dacă nu independentă ca a lui Tito cel puţin
24
autonomă ca a României care sâ facă o breşă în blocul comunist . Occidentul şi
China au exprimat solidaritatea pentru România ameninţând U.R.S.S.că în cazul unei
intervenţii militare în România acestea vor acorda tot sprijinul militar necesar,un
exemplu fiind şi întrevederea şefului Departamentului de Stat, Dean Rusck cu A
Dobranin ambasador sovietic la Washington ,înmânându-i acestuia în 29 august o notă
oficială ,,în numele umanităţii sa nu invadeze România …pentru a nu genera o criză
internaţională majoră …cu efecte dezastroase pentru întreaga lume ``.25
După invazia din Cehoslovacia pentru a putea controla mai bine ţările din
lagărul comunist în special ţările satelit din Europa ,Brejnev lansează un nou concept
denumit Doctrina Brejnev sau doctrina suveranităţii limitate în care U.R.S.S.îşi arogă
dreptul de a intervenii cu armata în ţările satelit ,în cazul în care socialismul este în
pericol .26Contrar a ceia ce părea a fi Doctrina Brejnev şi anume impunerea prin forţă a
ideologiei comuniste de origine sovietică, această Doctrină reprezintă de fapt o
codificare a raporturilor de putere pe plan mondial ,devenind una din trăsăturile cheie a
Războiului Rece şi până la încheierea acestuia .27
 Pentru Ceauşescu invazia din Cehoslovacia a constituit un avertisment,care
la determinat să elaboreze o noua Lege a Apărării în decembrie 1972 şi să adopte un
concept nou de apărare a întregului popor înfiinţând Gărzile patriotice . A început să
spargă monopolul sovietic în domeniul tehnicii militare, dezvoltând propria industrie de
armament şi construcşii de avioane, în cadrul Tratatului de la Varşovia va ocupa un loc
privlegiat prin faptul că după 1968 România nu a mai participat la nici o aplicaţie
militară cu alte state din cadrul Tratatului de la Varşovia, în străinătate şi nici în ţară ne
mai acceptând participarea de trupe din cadrul Tratatului de la Varşovia, această poziţie
28
fiind apreciată de N.A.T.O.
Anul 1968 avea să aducă României din nou prestigiul internaţional , după
Declaraţia de independenţă din aprilie 1964 dată de către Gheorghe Gheorghiu Dej ,
prin poziţia curajoasă pe care Nicolae Ceauşescu a adoptat-o cu privire la invazia din
Cehoslovacia , va deschide calea viitoarelor relaţii politico –economice pe care România
le va face cu lumea capitalistă .Ceauşescu prin politica lui independentă faţă de Uniunea
Sovietică cu care menţine legăturile de prietenie exemplu fiind vizita din 16 mai 1969 de
la Moscova . Urmează apoi vizita de la Bucureşti a primului ministru A. N. Kosâghin în
6 –8 iulie când se semnează un Tratat de prietenie ,colaborare şi asistenţa mutuală între
România şi U.R.S.S . Ceauşescu devine un mediator între disputele dintre China şi
U.R.S.S. şi între disputele dintre S.U A. şi China . 29
Întărirea poziţiei lui Nicolae Ceauşescu în cadrul P.C.R. prestigiul
internaţional de care se bucura în acea perioadă ,alegerea lui în funcţia de preşedinte al
României în 28 martie 1974 ,demisia unor personalităţi politice Ion Gheorghe Maurer şi
31
Ştefan Voitec facilitează apariţia ,,Cultului personalităţii ``la Ceauşescu şi începutul
dictaturii personale fapt ce se va manifesta şi în politica internă şi externă a României cu
urmări nefaste atât pe plan intern prin scăderea nivelului de trai al populaţiei şi în plan
internaţional prin izolarea României şi îndepărtarea de Uniunea Sovietică.
Relaţiile româno –sovietice rămân încordate şi datorită activităţii
diplomatice desfăşurate de România între anii 1972 –1975 participând la pregătirea
documentelor şi regulilor de procedură necesare pentru desfăşurarea Conferinţei pentru
Securitate şi Cooperare în Europa de la Helsinki din 1975 . Propunerea era ca ţările mici
şi mari să se bucure de aceleaşi drepturi acest lucru se găsea în Regulamentul de
procedură care mai prevedea şi dreptul de veto al fiecărui participant .O altă propunere a
fost spre a se face consultări între participanţi în afara alianţelor militare fapt ce a
îngrijorat Uniunea Sovietică şi aliaţii din cadrul Tratatului de la Varşovia care se
temeau de o eventuală dorinţă de părăsire a tratatului de către România ,din această
cauză U.R.S.S.s-a opus acestei propuneri şi cedând foarte greu în urma unor concesii
facute şi de delegaţia româna .Conferinţa de la Helsinki a reprezentat un suces pentru
diplomaţia românească .32
Relaţiile româno –sovietice rămân încordate şi pe parcursul anilor 1976 –1977
manifestate pe multiple planuri , economice prin preţul crescut al petrolului menţinut la
nivelul pieţei mondiale de către U.R.S.S.ca răspuns la sfidările lui Ceauşescu în cadrul
C.A.E.R. sau în plan sportiv când delegaţia de gimnastică a României a fost retrasă cu
aprobarea lui Nicolae Ceauşescu de la Campionatul Mondial de la Praga din 1977
datorită arbitrajelor defavorabile României făcute de către U.R.S.S ,Ceauşescu
considerând ca o ofensă adusă unei ţări independente .33
. În1976 au loc două vizite una de odihnă a lui Ceauşescu în Uniunea
Sovietică în august prilej cu care se întâlneşte cu Brejnev, urmată de vizita de prietenie
a lui L.I.Brejnev în România în 22 –25 noiembrie , urmată de o nouă întâlnire dintre
Ceuşescu şi Brejnev în 5 august 1977 în Crimeia ,vizite obişnuite în cadrul relaţiilor
româno -sovietice .34

NOTE
1
Dumitru Lăzar , Drumul spre independenţă ( 1961 – 1964 ) , Dosarele Istoriei ,anul
VI , nr . 5 ( 57 ) ,2001 , p .43 .
2
Dennis Deletant , România sub regimul comunist , Editura Fundaţia Academică
Civică , Bucureşti , 1997 , p. 120 .
3
Adrian Pop , Obedienţa şi disidenţa unui stalinist Gheorghe Gheorghiu Dej Dosarele
Istoriei , anul IV , nr. 3 ( 31 ),1999 , p. 44 .
4
Dumitru Lazăr , op. cit . , anul VI , nr . 7 (59 ) ,2001 , p.50 –51 .
5
Corvin Lupu , România sub presiunea Războiului Rece şi a dorinţei de integrare Euro
–Atlantică , volumul I , Editura Alma Mater , Sibiu , 2000 , p.347-348 .
7
Marin Nedelea , Istoria României în date 1940 –1995 ,Editura Niculescu , Bucureşti ,
1997 , p. 142 –143 .
8
Corvin Lupu op. cit , volumul II , p. 469- 470 .
9
Dumitru Lazăr , op . cit. , anul VI , nr.9 ( 61 ) , p.59 .
10
Ibidem , p.59 –60 ,Corvin Lupu , op. cit. ,volumul II , p.471 –473 .
11
Corvin Lupu , op. cit. , volumul I , p .237 .
12
Corvin Lupu , op. cit. , volumul II ,p. 475-476 .
13
Marin Nedelea , op .cit. , p. 155 .
14
Corvin Lupu , op.cit . , volumul II , p. 480 .
15
Ibidem , p. 485 .
16
Marin Nedelea , op . cit. , p. 168 .
17
Cosmin Popa , Piotr Selest ,Moscova şi antireformişti , Dosarele Istoriei, anul III , nr.
8 ( 24 ) ,1998 , p.7 –8 .
20
Constantin Olteanu , România o voce distinctă în Tratatul de la Varşovia, Editura Aldo
, Bucureşti , 1999 , p 31- 32 .
21
Petre Out , Invadatorii: ,,Marele frate`` şi patru sateliţi disciplinaţi, Noaptea roşie a
Cehoslovaciei , Dosarele Istoriei , anul III , nr. 8 ( 24 ), 1998 , p. 24 .
22
Tiberiu Tănase , Comitetul Executiv al C.C al P.C.R. ,,face zid `` în jurul secretarului
general , anul III , nr. 8 ( 24 ) ,1998 ,p. 39 .
23
Florin Constantiniu , A intenţionat U.R.S.S. să invadeze şi România , Dosarele Istoriei
an III ,nr. 8 ( 24 ) 1998 , p.64
24
Ibidem , p. 64.
25
Mihail E. Ionescu , Doctrina Brejnev şi politica sferelor de influienţă, Dosarele
Istoriei ,an III , nr. 8 ( 24 ) ,1998 , p. 3 .
26
Corvin Lupu , op. cit., volumul I , p.259 .
27
Mihail E. Ionescu , op. cit., p .4 .
28
Corvin Lupu , op. cit. , volumul II , p.496 .
29
Stelian Tănase ,România sub zodia stalinismului întârziat Nicolae Ceauşescu
,Dosarele Istoriei , an IV , nr. 3 ( 31 ) ,1999 , p.46 , Marin Nedelea , op. cit. , p.181 ,
191,201.
31
Marin Nedelea , op. cit., p.233 .
32
Corvin Lupu , op. cit. , p.502 –504 .
33
Stelian Tănase , op . cit . , p.46 . , Corvin Lupu , op. cit., p. 504 .
59,261,270 .
RELAŢIILE ROMÂNO – SOVIETICE
ÎN ULTIMUL DECENIU AL
DICTATURII DE DEZVOLTARE

Nicolae Ceauşescu continuă seria legăturilor politice cu Brejnev liderul

de la Moscova ,întâlnindu-se în 7 august 1978 şi în 1 august 1979 în Crimeia
continuată apoi legătura cu Uniunea Sovietică în România la 31 ianuarie - 2 februarie
1980 când are loc vizita ministrului de externe al U.R.S.S cu acest prilej se discută unele
divergenţe în cadrul problemelor internaţionale şi bilaterale se analizează situaţia din
Europa ,Orientul Mijlociu ,Asia de Sud –Est şi Orientul Îndepărtat ,părţile exprimându
-şi îngrijorarea cu privire la agravarea situaţiei internaţionale datorită evenimentelor din
1979 ,Ceauşescu spunând că este necesară continuarea politicii de destindere ,de pace şi
colaborare internaţională .1
 Situaţia de destindere dintre cele două puteri se înrautăţeşte în anul 1979
prin poziţia celor două supraputeri care au declanşat agresiuni externe U.R.S.S.în urma
evenimentelor din Ambasada din Afganistan prin uciderea a 36 de consilieri sovietici de
către Hafiz Ullah Amin care a înlocuit vechiul regim prosovietic şi S.U.A. care a invadat
Nicaragua2.Alegerea lui Ronald Reagăn la Casa Albă şi schimbarea poziţiei faţă de
Uniunea Sovietică pe care o numeşte ,,imperiul răului ``precum şi dorinţa de a instala
rachete Perşing şi Cruise în Europa agravează echilibrul dintre cele două supraputeri
,declanşând o nouă perioadă a înarmărilor şi o creştere a tensiunii intrnaţionale în cadrul
Războiului Rece .3
În urma situaţiei internaţionale prezentată mai sus are loc la 14 –15 mai
1980 consfătuirea Comitetului Politic consultativ al statelor participante de la Tratatul
de la Varşovia ,delegaţia română a fost condusă de Nicolae Ceauşescu şi în urma
dezbaterilor se adoptă o Derclaraţie în care se propune organizarea în viitorul apropiat a
unei întruniri a şefilor statelor din lume pentru a se înlătura focarele de încordare
internaţionale şi prevenirea războiului , consfătuirea elaborând un comunicat privitor la
acest lucru..4
În 19 –20 mai 1980 are loc şi vizita primului ministru al României , Ilie
Verdeţ în U.R.S.S. ,prilej cu care se examinează problemele dezvoltării relaţiilor
reciproc avantajoase în domeniul coolaborării economice şi tehnico –ştiinţifice şi se
semnează împreună cu primul ministru al Uniunii Sovietice programul de lungă durată
al dezvoltării ,specializării şi cooperării în producţie până în 1990 între România şi
U.R.S.S. 5
În linia vizitelor obişnuite de prietenie are loc întâlnirile directe ale lui
6
Nicolae Ceauşescu cu Brejnev în Crimeia în 14 august 1980 şi în 31 iulie 1981 .
Moartea lui L.I. Brejnev în noiembrie 1982 a determinat apariţia unui sentiment de
nelinişte pentru Ceauşescu care a reuşit să se acomodeze cu politica lui Brejnev , acelaş
lucru putând fi spus şi de către Brejnev care împreună cu echipa lui formată din
Kosâghin ,Podgornai, Suslov ,Andropov au înţeles că pericolul nu venea de la
Ceauşescu , care în ciuda câtorva mici sfidări şi a reacţiei din 1968 el nu reprezenta un
pericol ci un argument al toleranţei sovieticilor faţă de ţările Tratatului de la Varşovia în
acelaş context se poate vedea şi faptul că Ceauşescu a renunţat şi el la pretenţiile lui de
7
independenţă economică prin acordul semnat de miniştrii de externe în 1980 .
Preşedintele României Nicolae Ceauşescu având împuternicirea Marii
Adunări Naţionale adresează un apel în noiembrie 1981 lui Brejnev şi Reagan prin care
acesta îndeamnă pe cei doi reprezentanţi ai marilor puteri să ajungă la acorduri concrete
care să oprească cursa înarmărilor şi retragerea rachetelor nucleare cu rază medie din
Europa . Politica lui Ceuşescu continuă pe aceiaş linie a dezarmării continuând cu o
serie întreagă de acţiuni printre care amintesc :strângerea a peste 18 milioane de
semnături în iunie 1982 pe Apelul poporului român adresat ca document oficial la
O.N.U. şi care se referea la oprirea cursei înarmărilor şi trecerea la dezarmare în primul
rând a celei nucleare ,un alt apel în 22 august 1983 adresat de această dată lui
I.V.Andropov secretarul general al C.C. al P.C.U.S. al U.R.S.S. şi lui R. Reagăn
preşedintele S.U.A. în care Ceauşescu propune ca S.U.A. şi Uniunea Sovietică să
adopte hotărâri unilaterale de îngheţare a chieltuielilor militare în următorii 2 ani la
nivelul anului 1983 şi continuarea tratativelor pentru reducerea în viitor a
cheltuielilor ,poziţie reformulată şi în 25 noiembrie 1983 când România face chemarea
de a se depăşii criza la care s-a ajuns în problema rachetelor cu rază medie de acţiune
,urmată de înaintarea la Adunarea generală a O.N.U.a unei Rezoluţii privind oprirea
amplasării noilor rachete americane în Europa Occidentală şi a realizării contra
-măsurilor anunţate de U.R.S.S. şi reluarea tratativelor de la Geneva acţiune iniţiată de
România ,în aceiaş direcţie a păcii şi dezarmării urmând şi frontul comun realizat de
România şi Grecia prin poziţia luată în 3 ianuarie 1984 de către Ceauşescu şi primul
ministru elen Andreas Papandreu .8
Relaţiile româno –sovietice directe se continuă prin vizita de la Bucureşti
din30 ianuarie –1 februarie 1985 a unei delegaţii sovietice condusă de către
A.A.Gromiko membru al Biroului Executiv al C.C. al P.C.U.S. şi prim –vicepreşedinte
al Consiliului de Miniştrii şi ministru de externe , au loc convorbiri cu Ceauşescu în
urma cărora se dă publicităţii comunicatul privind acordurile încheiate dintre cele două
state în domeniul economic şi tehnico –ştiinţific precum şi dezvoltarea relaţiilor în
cadrul C.A.E.R. discutându-se şi conjunctura intrenaţională , lichidarea focarelor de
tensiune şi continuarea procesului început la Conferinţa pentru securitate şi cooperare în
Europa remarcându-se rolul Conferinţei de la Stockholm, discuţiile continuând pe
aceiaş temă a relaţiilor economice şi politice internaţionale şi cu prilejul vizitei oficiale
la Moscova din 4 iunie 1984 a unei delegaţii româneşti condusă de Nicolae Ceauşescu ,
prilej cu care au loc convorbiri cu Konstantin Cernenko secretar general al C.C. al
P.C.U.S. La finalul vizitei se da un comunicat cu privire la hotărârile luate în cadrul
vizitei şi în care se afirmă dorinţa de cooperare în domeniul economico -ştiinţifică
precum şi în domeniul reducerii armamentului nuclear şi reducerea pericolului de război
,precum şi detensionarea relaţiilor internaţionale , în 12 – 14 iunie 1984 Ceauşescu se
întâlneşte la Moscova şi cu conducătorii statelor din cadrul C.A.E.R. cu care
perfecţionează viitoarele relaţii economice cu statele membre a C.A.E.R. 9
Un aspect al independenţei politice româneşti faţă de politica Uniunii
Sovietice îl reprezintă şi participarea României la Jocurile Olimpice de vară de la Los
Angeles 1984 din S.U.A. , când celelalte state satelit comuniste din Europa şi împreună
cu U.R.S.S.au boicotat competiţia prin neparticiparea la Olimpiadă , justificarea acestei
acţiunii fiind un răspuns la boicotul american de la Jocurile Olimpice de la Moscova
,din anul 1980 când nici delegaţia americană nu a participat la Olimpiadă .10
Relaţiile româno-sovietice sunt influienţate de instabilitatea politică de la
Kremlin datorate deceselor a doi conducători sovietici Iuri Anropov şi a lui Constantin
Cernenko în decurs de numai trei ani ,dar şi de lansarea de S.U.A. la 23 martie 1983 a
11
unui Program strategic antirachetă (S.D.I. ) ,denumit şi Doctrina Reagăn . Schimbări
cu efecte deosebite în planul mondial , dar şi în cadrul relaţiilor româno –sovietice se vor
produce în momentul în care la conducerea U.R.S.S va fi ales preşedintele Mihail
Gorbaciov la 12 martie 1985 la vârsta de 54 ani , care va experimenta un program social
–economic şi politico –militar bazat pe reorganizare (perestroika), transparenţă
(glasnosti) şi democratizare . 12
Pe fondul încordării internaţionale preşedintele României continuă politica
lui de independenţă faţă de Moscova , adresând în continuare apeluri de pace şi de
reducere a cursei înarmărilor în 28 –29 martie 1985 , guvernului sovietic şi american ,
continuat de un alt apel adresat în 15 noiembrie 1985 lui Mihail Gorbaciov şi
preşedintelui R. Reagăn în care se cere ca la viitoarea lor întâlnire de la Geneva să se
facă totul ca să se obţină rezultate pozitive ,urmat apoi de ,,Apelul solemn către statele
aflate în conflict de încetare fără întârziere a acţiunilor armate şi de soluţionare a
problemelor dintre ele pe calea tratativelor…şi Aranjamentul statelor membre ale
O.N.U. ,de a reglementa stările de încordare şi conflict,diferendele pe cale politică,de
a se abţine de la folosirea forţei şi ameninţarea cu forţa ,de la orice intervenţie în
treburile interne ale altor state `` adoptat în unanimitate de Adunarea Generală a
O.N.U. iniţiat de România în noiembrie 1985 .13
Pe fondul situaţiei internaţionale foarte incordate au loc întâlniri la nivel
înalt dintre conducătorii României şi cei ai Uniunii Sovietice printre care amintesc
urmatoarele : în 17 –18 decembrie 1985 are loc Sesiunea C.A.E.R.în cadrul căreia se
adoptă programul în domeniul economic şi tehnico –ştiinţific al ţărilor membre C.A.E.R.
până în anul 2000 continuată pe aceiaş linie economico –ştiinţifică întâlnirea de la
Moscova în16 mai 1986 , încheiată prin semnarea de către Ceauşescu a Programului de
lungă durată privind dezvoltarea colaborării economice şi tehnico –ştiinţifice dintre
România şi U.R.S.S. pe o perioadă de până în anul 2000 ,urmând apoi vizita oficială în
România în 15 –16 octombrie 1986 a lui E.A. Şevarnadze membru al Biroului Politic al
14
C.C al P .C.U.S. şi ministrul afacerilor externe al U.R.S.S. În 25 –27 mai 1987 mai
are loc vizita oficială la Bucureşti a preşedintelui Uniunii Sovietice Mihail Gorbaciov
,prilej cu care Gorbaciov sugerează lui Ceauşescu că sunt necesare schimbări în cadrul
politicii interne şi sunt necesare reforme în România , la care replica lui Ceauşescu este
15
că în România lucrurile merg bine şi că reformele s-au făcut în anii 1960 –1970 . În 1
–7 noiembrie 1987 la Moscova , Ceauşescu participă la sărbătorirea a 70 de ani de la
Marea Revoluţie din Octombrie 1917 alături de delegaţiile altor partide comuniste din
întreaga lume . În 1987 la 27 iulie Ceauşescu şi A. Papandreu adoptă o Declaraţie –
apel prin care cer la U.R.S.S. şi S.U.A. să ajungă cât mai grabnic la un acord prin care
să se elimine rachetele cu rază medie de acţiune şi să se înceteze experienţele nucleare şi
militarizarea spaţiului cosmic .16
În 4 –6 octombrie 1988 Ceauşescu este primit cu foarte multă raceală de
către Gorbaciov şi în discursul acestuia are o poziţie foarte critică la adresa politicii pe
care o promovează Ceauşescu în România , Gorbaciov cu un an înainte a renunţat la
Doctrina Brejnev de amestec al sovieticilor în treburile altor state când este ameninţat
comunismul , cu Doctrina Sinatra ceia ce însemna că liderul de la Kremlin nu se va mai
amesteca în treburile interne ale guvernelor comuniste şi nici nu vor mai trimite armata
în ele .17
Anul 1988 îl prezintă pe Ceauşescu şi politica lui în plan internaţional tot
mai izolat faţă de cele două Mari Puteri , în februarie 1988 renunţă la Clauza Naţiunii
Celei mai favorizate pe care o acorda S.U.A. ,iar în urma vizitei de la Moscova este
criticat de către Gorbaciov ,izolare ce se va continua înca din 5 ianuarie 1989 când
România nu este deacord cu toate articolele din Acordul de la Viena cu privire la
Drepturile Omului .18
În 12 aprilie 1989 se anunţă de către Ceauşescu că România a plătit toate
datoriile externe în luna martie 1989 .19
În 7 –8 iulie 1989 are loc consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al
statelor din cadrul Tratatului de la Varşovia la Bucureşti ,Nicolae Ceuşescu îl aşteaptă
la aeroport mult peste timpul stabilit pe Gorbaciov care apoi după aterizare refuză să se
deplaseze cu aototurismul românesc preferându-l pe cel rusesc adus special la Bucureşti
punându-l din nou pe Ceauşescu într-o situaţie jenantă care refuză să meargă şi el cu
Gorbaciov împreună în autoturism sovietic. Discursurile celor doi conducători cu
prilejul deschiderii lucrărilor au avut o notă opusă în prezentarea problemelor
economice , politice şi militare . 20
Înaintea întâlnirii de la Malta din 2 –3 decembrie 1989 dintre Mihail
Gorbaciov şi George Bush întâlnire istorică care va pune capăt Războiului Rece şi va
hotărâ soarta blocului comunist şi a organizaţiilor care existau în cadrul blocului
C.A.E.R. şi Tratatul de la Varşovia ,precum şi soarta lui Ceauşescu , preşedintele
României Nicolae Ceauşescu ,transmite lui Gorbaciov ,prin ambasadorul de la
Bucureşti Evgheni Tiajelnikov că în discuţiile pe care acesta le are cu Bush să nu
angajeje ţările socialiste în discuţii deoarece nu au avut loc consultări prealabile între
acestea, dar bineânţeles că liderul sovietic nu a fost interesat de părerea lui Ceauşescu
hotărând din nou soarta României dar şi a întregii lumii comuniste . După Malta ,
Gorbaciov cheamă pe toţi şefii de stat şi prim miniştrii Tratatului de la Varşovia în 4
decembrie 1989 pentru ai informa pe toţi cu privire la întâlnirea de la Malta dintre
Gorbaciov şi George Bush .Din vechii conducători mai erau doar Ceauşescu şi Wojciech
Jaruzelski celelalte state având conducători noi . Gorbaciov face o informare banală deja
cunoscută prin presă spunând că se vă începe destinderea între cele două blocuri militare
şi lichidarea focarelor de conflict .La această întâlnire între Gorbaciov şi Ceauşescu au
avut loc discuţii tăioase cu privire la Declaraţia de condamnare a invaziei din
Cehoslovacia din 1968 pe care România nu a fost deacord să o semneze deoarece nu a
participat la ea şi a şi condamnato la momentul respectiv ,tot cu acest prilej Ceauşescu a
spus să se retragă şi trupele din Cehoslovacia şi din celelalte state unde sovieticii au
trupe ,iar în discuţiile pe care le-a avut în particular au dicutat de problemele bilaterale în
21
domeniul economic ,această intâlnire avea să fie ultima dintre Ceauşescu şi Mihail
Gorbaciov pentru că evenimentele din decembrie 1989 aveau să ducă la înlăturarea la
22 decembrie a regimului comunist şi a lui Nicolae Ceauşescu .O dată cu încheierea
Războiului Rece prin întelegerea dintre cele două supraputeri şi căderea comunismului
în Europa se schimbă şi modul de promovare a proprilor interese ale Uniunii
Sovietice .Ceauşescu devine incomod pentru Gorbaciov şi atitudinea lui cu privire la
teritoriile aflate la sovietici şi tezaurul nerestituit toate acestea spuse la Bucureşti de
Ceauşescu în 1989 cu prilejul vizitei lui Gorbaciov şi sfidarea S.U.A ,coraborat şi cu
nivelul foarte scăzut de trai din România duc la înlăturarea lui din fruntea statului şi
executarea lui şi a soţiei acestuia în 25 decembrie 1989 .22
Relaţiile româno -ruse au scăzut în intensitate după Revoluţia din
decembrie 1989 .Prin încetarea activitătii organismului economic C.A:E.R. în 1992 şi a
alianţei militare Tratatului de la Varşovia în anul1991 sovietici renunţă la blocul ţărilor
comuniste din Europa promovându-şi noile interese ., Dacă la nivelul anului 1990
relaţiile româno –sovietice se făceau la nivel de conducători de stat în timp au decăzut la
nivel de secretari de stat . Graba pe care politicienii noştri de la conducerea ţării o
manifestă pentru integrarea României în structurile Euro –Atlantice a determinat
semnarea unui Tratat bilateral ruşinos cu Ucraina, în care se face un fapt grav din
perspectvă istorică , prin recunoaşterea teritorilor româneşti ca aparţinând Ucrainei .23
În acest an 2002 se duc tratative cu Rusia în vederea încheierii unui Tratat bilateral în
care se încearcă soluţionarea diferendelor teritoriale şi cele cu privire la una dintre
problemele delicate ale relaţiilor româno- ruse şi anume problema tezaurului României
confiscat de regimul bolşevic în 1918.

NOTE
1
Marin Nedelia , Istoria României în date 1940 –1995 , Editura Niculescu , Bucureşti ,
1997 , p.280 ,291 şi 279 . , Mircea Babeş ,Ion Calafeteanu ,Cristian Popişteanu ,Şerban
Rădulescu Zoner ,Valeriu Stan ,Nicolae Stoicescu , .Politica Externă a României –
Dicţionar cronologic , Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică , Bucureşti , 1986 , p. 350 .
2
Corvin Lupu , România sub presiunea Războiului Rece şi a dorinţei de integrare Euro
– Atlantică ,Editura Alma Mater , Sibiu , volumul I , 2000 , p. 269 .
3
Stelian Tănase , România sub zodia stalinismului întârziat Nicolae Ceauşescu ,
Dosarele Istoriei , an IV , nr. 3 (31 ) , 1999 ,.p . 47 .
4
Constantin Olteanu , România o voce distinctă în Tratatul de la Varşovia Editura
Aldo , Bucureşti , 1999 , p.58 –59 .
5
Mircea Babeş , op. cit . , p . 351 .
6
Marin Nedelea , op.cit . , p .300 şi 308 .
7
Stelian Tănase , op. cit., p.47 –48 .
8
Marin Nedelea , op. cit. , p. 311, 318 ,329,331, 332 şi 334 .
9
Mircea Babeş , op. cit . ,p .373 şi 378 .
10
Marin Nedelea , op.cit ., p.338 .
11
Corvin Lupu , op.cit. , p. 276 –277 .
12
Ibidem , p. 281 –282 .
13
Marin Nedelea , op. cit. , p.343 şi 347 .
14
Ibidem , p..349 ,353 ,356.
15
Stelian Tănase , op. cit ., p. 48 .
16
Marin Nedelea , op. cit. , p. 366 ,363 .
17
Stelian Tănase , op. cit. , p .48 .
18
Ibidem , p.48 –49 .
19
Marin Nedelea , op. cit. , p .378 .
20
Constantin Olteanu , op. cit. , p. 208 –209 .
21
Ibidem , p .210 –217 .
22
Corvin Lupu , op .cit. , volumul II , p.513 .
23
Ibidem , p.702 ,695 .

CONCLUZII

Încă din cele mai vechi timpuri Ţările Româneşti şi apoi România datorită
poziţiei geografice a fost nevoită să aibă legături politico –economice cu marea Putere
de la Răsărit care a purtat de-a lungul timpului în decursul istoriei diferite denumiri şi
anume Rusia , Imperiul Ţarist ,Uniunea Sovietică sau Federaţia Rusă de astăzi . De
cele mai multe ori interesele româno –ruse au fost divergente de –a lungul istoriei , dar
punctate şi de anumite intrese comune .Dacă pentru România era şi este foarte
importantă independenţa politică şi economică a ţării ,pentru putrnica Rusie nu se pune
problema independenţei politico – economice deoarece acesta o avea si o are fără
probleme ea având alte aspiraţii care sunt pe măsura sa ,şi anume mărirea spaţiului
tritorial şi a zonei de influienţă ,astfel stând lucrurile nu se poate vorbi de aceleaş
idealuri şi aceleaş interese comune decât în anumite situaţii istorice deosebite .
În această lucrare am încercat să cuprind câteva etape mai mari din cadrul
relaţiilor româno –sovietice şi implicaţiile pe care le-a avut pentru fiecare parte implicată
în cercetare ,acum încercând să sintetizez aspectele principale tratate în lucrare .
În decursul istoriei Rusia a fost permanent dornică de o cât mai mare
influienţă în lume ,prin dorinţa conducătorilor de îmbogăţire ,putere politică şi dominaţie
economică . Deoarece Ţările Române se aflau în vecinătate era normal pentru puternica
Rusie să îşi îndrepte atenţia spre teritoriul acestora pentru a impune şi a realiza
propriile interese în zonă , care nu corespundeau cu cele ale Ţărilor Române care doreau
independenţa economico – politică şi menţinerea spaţiului teritorial deţinut de acestea .
De cele mai multe ori dorinţa de expansiune rusească s-a materializat în
Ţările Române prin deposedări teritoriale combinată şi cu menţinerea de armate de
ocupaţie justficate de aşa zisul Protectorat acordat Ţărilor Române situaţie specifică
secolului al XVIII- lea şi până la mijlocul secolului al XIX –lea. În această perioadă
.lupta românilor se purta pe mai multe direcţii de acţiune necesare pentru unificarea
teritorială şi independenţa naţională , una din aceste direcţii viza şi Rusia şi relaţiile cu
ea necesare pentru împlinirea idealurilor naţionale . Cooperarea româno –rusă s-a
realizat pentru unirea României din 1859 şi obţinerea independenţei naţionale a
României în 1877 ,cooperarea s-a realizat pentru că ambele părţi implicate aveau în
final interesul comun de a slăbii puterea Imperiului Otoman ,Rusia pentru a mării
influienţa în zonă şi a lua teritorii noi din zona Imperilui rival iar România pentru a fi
recunoscută unirea şi independenţa .Relaţii de colaborare româno –sovietice, sunt şi în
timpul primului Război Mondial ,până când Revoluţia Bolşevică din Rusia schimbă
regimul ţarist cu cel comunist deschizând o nouă epocă politică în istoria omenirii. În
perioada interbelică relaţiile dintre România şi Uniunea Sovietcă au fost în general
tensionate datorită divergenţelor teritoriale şi a confiscării Tezaurului României de către
sovietici ,relaţii care vor duce în final la pierderile teritoriale de către România şi
anexate la Uniunea Sovietică de către sovietici în 1940 .Intrarea României în războiul
mondial alături de Germania şi aliaţii ei adâncesc şi mai mult divergenţele dintre
România şi U.R.S.S. dar interesul sovietic pentru România nu scade ci se amplifică
,dorind România în zona ei de influienţă politică,economică şi militară .
După 23 august 1944 România devine o ţară ocupată şi lăsată de către
Puterile Occidentale în urma Acordului de procentaj la discreţia Uniunii Sovietice care
în prima etapă prezentată în lucrare are o dosebită influienţa în viitorul politic ,economic
şi administrativ teritorial al României . România va trebui să se supună hotărârilor luate
de U.R.S.S care în decurs de trei ani va impune un guvern comunist şi va inlătura
monarhia şi pe regele Mihai I .Va influienţa negativ economia prin exploatarea fără nici
o scrupule a resurselor naturale , petrol , produse agricole ,diferite materii prime în
contul datoriei de război precum şi prin constituirea de societaţi româno –sovietice
celebrele Sovromuri care vor exfolia economia românească . Tot sovieticii vor avea
ultimul cuvânt cu privire la graniţele de stat ale României şi vor fi cei care sunt autorii
principali ai Tratatelor de Pace pe care România le va semna la Paris în 1947. În
concluzie în prima perioadă studiată relaţiile româno -sovietice au avut o intensitate
foarte mare perioadă în care sovieticii au promovat propriile lor interese în România ,
construind din aceasta o ţară satelit tampon în faţa lumii occidentale .
După impunerea regimului comunist în România noii conducători comunişti
români din ţară încep timid să promoveze şi ei propria lor politică comunistă în care să
se regăsească şi interesele naţionale , la început sub un control strict de la Moscova care
trasa linia politică şi economică a ţării, iar mai apoi sub o strictă supraveghere a acestora
. Înlăturarea de la conducerea partidului de către Gheorghe Gheorghiu Dej a grupării
moscovite în 1952 deschide calea spre o mai mare independenţa politică şi economică a
României ,întărită şi de moartea lui Stalin în 1953 şi criticarea epocii staliniste de către
Hrusciov în 1956. Un alt factor esenţial în câştigarea unei relative independenţe politice
şi economice româneşti la constituit şi perioada de relaxare a relaţiilor Uniunii Sovietice
cu lumea occidentală în anii1956-1958 când aceasta reia relaţiile cu Germania
Federală ,S.U.A.şi retrage armata din Austria , ţară care se angajează ca va avea o
poziţie neutră faţă de toate statele din Europa. Profitând de această conjunctură
internaţională, conducătorii comunişti din România reuşesc succese în plan intern prin
creşterea economică ,desfiinţarea Sovromurilor şi cel mai important lucru obţinut în
această perioadă a fost marcată de retragerea armatei sovietice din România în 1958
,fapt ce va avea o importanţă deosebită în viitorul politic şi economic al ţării.
Un alt capitol în relaţiile româno-sovietice se va deschide prin politica de
independenţă dusă de Dej în perioada următoare .Care se deschide cu refuzul lui Dej de
a se aplica în România Planul Valev , iniţiat de acesta cu scopul de a se creia C.A.E.R
ca.un organism multinaţional , controlat de către sovietici .În urma refuzului de către
România a adoptării acestui plan , acelaş lucru îl fac şi celelalte state satelit ale
Moscovei mai apoi ,acest fapt nemulţumindu -l pe Hrusciov care profitând de
inegzistenţa unui tratat de pace dintre România si Ungaria ,drept pedeapsă a nesupunerii
României iniţiază o doctrină în care se specifică dspre reglementările teritoriale între
state să se facă pe calea negocierilor , aceasta putând să determine Ungaria să revendice
Transilvania, lucru care era vizibil sprijinit de Hrusciov .În urma relaţiilor foarte bune
cu China şi a sprijnului acesteia , combinat şi cu relaţiile bilaterale cu S.U.A. şi alte
state occidentale , Gheorghe Gheorghiu Dej lansează în 1964 celebra Declaraţie din
aprilie în care condamna amestecul sovietic în treburile altor state comuniste şi afirma
independenţa şi suveranitatea ţării ,constituind pentru România o adevărată declaraţie de
independenţă . Declaraţia a avut un răsunet internaţional ,ţările occidentale salutând-o
,prin această declaraţie S.U.A. şi ţările occidentale vedeau o primă berşă în blocul
comunist ,combinat şi cu poziţia fermă adoptată în 1968 de către Nicolae Ceauşescu
de a critica invazia U.R.S.S.şi a statelor de la Tratatul de la Varşovia în Cehoslovacia .
Politica României a căpătat o independenţa foarte mare faţă de Uniunea Sovietică
,deschizând calea spre relaţii politico –economice cu statele din întreaga lume . După
invazia din Cehoslovacia Brejnev lansează Doctrina cu acelaş nume în care se justifica
intrevenţiile armatei sovietice în oricare stat satelit ,în cazul în care sistemul comunist
este pus în pericol. Politica externă a României va continua calea independentă pornită
încet şi timid în 1952 şi întărită în 1968 posibilă prin depărtarea politică şi economică
de Uniunea Sovietică. Relaţiile viitoare ale României şi U.R.S.S.se vor derula într-un
spirit de oarecare egalitate care poate să existe între două state suverane şi
independente .În ultimii ani ai Războiului Rece regimul lui Ceauşescu se îndepărtează
tot mai mult de politica sovietică şi nu este capabil să sesizeze că noul conducător de la
Kremlin face schimbări în politica externă şi internă a U.R.S.S.adoptând o altă strategie
politico –militară de neamestec în treburile interne a statelor comuniste ,lansând
Doctrina Sinatra în1987 şi încurajând şi schimbările de regimuri comuniste din ţările
satelit în 1989 . Ceauşescu prin politica lui de independnţă ,combinată şi cu dictatura
personală care a adus la scăderea nivelul de trai al populaţei ,duce România la o izolare
faţă de Marile Puteri protagonistele principale ale Războiului Rece . Îndepărtarea de
sovietici prin sfidarea lui Gorbaciov care cerea lui Ceauşescu să facă reforme în ţară şi
prin aceiaşi politică sfidătoare adresată şi S.U.A.prin renunţarea la Clauza Naţiunii celei
mai favorizate ,Ceauşescu avea să sfârşească în mod dramatic în urma unei revoluţii
pregatită de mai marii lumii din acea vreme Gorbaciov şi Bush care aveau de fapt să
hotărească din nou la Malta în 1989 de această dată viitorul lumii şi încheierea
Războiului Rece . Desfiinţarea cu acordul rusiei a statelor comuniste în Europa , avea să
ducă şi la desfiinţarea acordurilor economice şi militare dintre ţările fost comuniste . În
concluzie se poate spune că Marea Putere de la Răsărit a influienţat în funcţie de
interesele sale soarta unor state din Europa de est , pe care le-a transformat în ţării cu un
regim comunist , creiate ca state tampon în calea statelor capitaliste ,după care a realizat
cu acestea alianţe economice şi militare , şi iî momentul în care aceste state au devenit
un balast pentru Uniunea Sovietică, aceasta a renunţat la influienţa pe care o avea în ele
schimbându-le din nou soarta . Din păcate şi România a beneficiat de acelaşi tratament
sovietic ,ca şi celelalte state foste comuniste astăzi găsindu -ne în situaţia în care dorim
să fim primiţi în alte alianţe militare şi economice fiind în continuare la discreţia şi
interesele Marilor Puteri politico –economice şi militare din lume care vor avea grijă să
promoveze propriile lor interse .

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

I . STUDII ŞI LUCRĂRI GENERALE

1. Adaniloaie Nichita ,Războiul pentru independenţa României , Editura Academiei ,
Bucureşti ,1982
2 . Babeş Mircea ,Ion Calafeteanu ,Popişteanu Cristian ,Stan Valeriu ,Zoner Rădulescu
Şerban , Nicolae Stoicescu ,Politica externă a României ( Dicţionar cronologic
) ,Editura Ştiinţifică şi enciclopedică , Bucureşti ,1986 .
3 . Bărbulescu Petre ,Cloşca Ionel ,Repere de cronologie internaţională 1914-
1945 ,Editura Ştiinţifică şi enciclopedică ,Bucureşti , 1982 .
4 .Berindei Dan , Epoca Unirii ,Editura Academiei R.S.R., Bucureşti ,1979.
5 . Boeru Ionescu Constantin ,Petru cel Mare , Editura Prietenii Cărţii , Bucureşti ,
1999 .
6 .Boicu Leonid , Geneza chestiunii române ca problemă internaţională , Editura
Junimea , Iaşi ,1975 .
7 .Buzatu Gheorghe ,România cu şi fără Antonescu , Editura Moldova , Iaşi, 1991 .
8 .Buzatu Gheorghe , România în arhivele americane , Editura Moldova , Iaşi , 1992 .
9 . Buzatu Gheorghe ,Emandi I.Emil ,V.S.Cucu ,Geopolitica , Editura Glasul
Bucovinei ,Iaşi , 1994 .
10 . Campus Eliza , Din politica externă a României 1913-1943 , Editura Politică
,Bucureşti , 1980 .
11 . Deletant Dennis , România sub regimul comunist ,Editura Fundaţia Academică
Civică ,Bucureşti , 1997
12 . Fauvet Jaques , Histoire du Parti Communiste Fransais 1920-1976 ,Editura Paris ,
1977 .
13 . Georgescu Vlad ,Istoria Românilor , Editura A.R.A. ,Volumul IV ,Los Angeles ,
1984,
14 . Jinga Cristina , Memorile lui Constant despre Napoleon , Volumul VI, Editura
Prietenii Cărţii ,Bucureşti , 1999 .
15 . Kiriţescu Constantin , Istoria războiului pentru întregirea României 1916 –1919 ,
Editura Casa Şcoalelor ,Bucureşti ,Volumul I şi II , 1922 .
16 . Nedelea Marin , Istoria României în date 1940 –1995 , Editura Niculescu ,
Bucureşti , 1997 ,
17 . Nuţu Constantin , România în anii neutralitaţii 1914 –1916 ,Editura Bucureşti ,1972
,
18 . Oţetea Andrei , Tudor Vladimirescu şi revoluţia din 1821, Editura Ştiinţifică ,
Bucureşti , 1971 .
19 . Paraschivu Cancea , Viaţa politica în România în primul deceniu al independenţei
de stat , Editura Ştiinţifică , Bucureşti , 1974 .
20 . Popa N.Mircea , Primul război Mondial 1914 –1918 , Editura Tehnică şi
enciclopedică , Bucureşti ,1979 ,
21 . Stan Apostol , Revoluţia română de la 1848 , Editura Ştiinţifică , Bucureşti ,1971 .
II . STUDII ŞI LUCRĂRI DE SPECIALITATE
1 . Fontaine Andre , Istoria Războiului Rece , Editura Militară , Bucureşti , volumul I ,
1992 .
2 . Lupu Corvin , România sub presiunea Războiului Rece şi a dorinţei de integrare
Euro –Atlantică ,Editura Alma Mater , .Sibiu , volumul I ,2000 şi volumul II , 2001 .
3 . Lupu Corvin , Relaţii diplomatice între România şi S.U.A. până la cel de al doilea
război mondial , Editura ISBIN , 2000 .
4 . Loth Wilfried , Împărţirea lumii - Istoria Războiului Rece 1941 –1955 , Editura
Seaculum I.O. , Bucureşti , 1997 .
5 . Olteanu Constantin , România o voce distinctă în Tratatul de la Varşovia, Editura
Aldo , Bucureşti ,1999 .

III . PRESA SI ALTE PUBLICATII

( În ordinea apariţiei )
1 . Cosmin Popa , Piotr Selest ,Moscova şi antireformişti ,Dosarele Istoriei, Anul .III ,
nr. 8 ( 24 ) ,1998 .
2 . Ion Cristoiu , O victimă sigură Cehoslovscia ,Dosarele Istoriei ,Anul III nr. 8 ( 24 )
,1998 .
3 . Petre Out , Invadatorii,, Marele frate `` şi patru sateliţi disciplinaţi ,noaptea roşie a
Cehoslovaciei ,Dosarele Istoriei ,An .III nr 8 ( 24 ), 1998.
4 . Tiberiu Tănase , Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. ,,Face zid ``în jurul
secretaruliu general , Dosarele Istoriei , An . III , nr . 8 ( 24 ) , 1998 .
5 . Florin Constantiniu , A intenţionat U.R.S.S.să invadeze şi România ,Anul III , nr .8
(24 ) ,1998 .
6 . Mihai E. Ionescu , Doctrina Brejnev şi politica sferelor de influienţă, Dosarele
Istoriei , Anul III , Nr. 8 (24 ) , 1998 .
7 . Stelian Tănase , România sub zodia stalinizmului întârziat , Dosarele Istoriei ,Anul
IV . , nr .3 ( 31 ) , 1999.
8 . Adrian Pop , Obedienţa şi disidenţa unui stalinist Gheorghe Gheorghiu Dej
,Dosarele Istoriei ,Anul IV , nr, 3 ( 31 ) , 1999 .
9 . Dumitru Mazilu , Insula Şerpilor ,statut juridic ,evoluţii istorice , implicaţii în
delimitarea spaţiilor maritime , Dosarele Istoriei ,Anul VI ,nr. 2 ( 54 ) , 2001 .
10 . Dumitru Lazăr , Drumul spre independenţă 1961 –1964 ,Dosarele Istoriei , Anul VI
, nr. 5 ( 57 ) şi nr . 7 ( 59 ) , 2001 .
11 . Constantin Moraru , Să ridicăm un pahar pentru unitatea de monolit a partidului ,
Dosarele Istoriei , Anul VI , nr . 12 ( 64 ) ,2001 .
12 . Iulian Stănescu ,Gheorghe Apostol se confesează , Dosarele Istoriei Anul . VI , nr
.12 ( 64 ) ,2001 .
13. Gheorghe Buzatu , La început a fost sfârşitul ,Anul . VI , nr 12 ( 64 ) 2001 .
14. Ioan Scurtu , Ceauşescu ,,adversarul `` cultului personalităţii , An VI , nr . 12 ( 64
) ,2001 .