ANEXA E

PROCEDEU DE VERIFICARE A DEPLASĂRII LATERALE

A CADRELOR DE BETON ARMAT

Se are în vedere verificarea la două stări limită, respectiv starea limită de serviciu (SLS)
şi starea limită ultimă (ULS). Condiţia de verificare asociată stării limite ultime este de
regulă dimensionantă în cazul zonelor seismice caracterizate prin perioade de colt mari
(1,6s, în cazul oraşului Bucureşti), datorita amplificărilor importante ale deplasarilor in
domeniul inelastic, înregistrate in cazul structurilor cu perioade in domeniul 0-Tc.

E.1. Verificarea la starea limită de serviciu (SLS)

Verificarea la starea limita de serviciu are drept scop menţinerea funcţiunii principale a
clădirii in urma unor cutremure, ce pot apărea de mai multe ori in viata construcţiei, prin
limitarea degradării elementelor nestructurale si a componentelor instalaţiilor aferente
construcţiei. Prin satisfacerea acestei condiţii se limitează implicit si costurile reparaţiilor
necesare pentru aducerea construcţiei in situaţia premergătoare seismului.
Verificarea la deplasare se face pe baza expresiei:

d rSLS =ν q d r ≤ d rSLS
,a (1)

d rSLS deplasarea relativă de nivel sub acţiunea seismica asociata SLS

ν factor de reducere care ţine seama de perioada de revenire mai scurtă a acţiunii
seismice. Valoarea factorului este:
• 0.4 pentru clădirile încadrate in clasele I si II de importanta
• 0.5 pentru clădirile încadrate in clasele III si IV de importanta.
q factorul de comportare specific tipului de structură (vezi capitolele 5..9)
dr deplasarea relativa a aceluiaşi nivel, determinată prin calcul static elastic sub
încărcări seismice de proiectare (vezi capitolul 4). Se ia în considerare numai
componenta deformaţiei care produce degradarea pereţilor înrămaţi, extrăgând
partea datorată deformaţiei axiale a stâlpilor in cazul in care aceasta are o
contribuţie semnificativa la valoare deformaţiei totale. Rigiditatea la incovoiere a
elementelor structurale, utilizată pentru calculul valorii dr, se va determina
conform tabelului F.1.
d rSLS
,a valoarea admisibila a deplasării relative de nivel. In lipsa unor valori specifice
elementelor nestructurale utilizate, determinate experimental, deplasarea admisă
poate fi selectată conform tabelului F.2.

E.1
Valoarea deplasării relative de nivel d rSLS poate fi determinata alternativ prin calculul
dinamic liniar al structurii sub acţiunea accelerogramelor asociate cutremurului de
proiectare, reduse corespunzător prin coeficientul ν . Calculul dinamic liniar se
recomanda in cazul structurilor cu o distribuţie neregulata a rigidităţii pe verticala.

Tabelul E.1 Valori de proiectare ale modulelor de rigiditate

Modul de interacţiune Elementele nestructurale Elementele nestructurale nu
contribuie la rigiditatea de interacţionează cu structura
ansamblu a structurii
Rigiditatea secţională EbIb* 0,5 EbIb*
*
Eb - Modulul de elasticitate al betonului
Ib - Momentul de inerţie al secţiunii brute de beton

Tabelul E.2 Valori admisibile ale deplasării relative de nivel

Tipul de elemente Materiale fragile ataşate Clădirile cu elemente
nestructurale structurii nestructurale fixate astfel încât nu
interacţionează cu structura
Rigiditatea 0,004 h* 0,008 h*
secţională
*
h – înălţimea de nivel

E.2. Verificarea la starea limită ultimă (ULS)

Verificarea la starea limita ultima are drept scop evitarea pierderilor de vieţi omeneşti la
atacul unui cutremur major, foarte rar, ce poate apărea in viaţa unei construcţii, prin
prevenirea prăbuşirii totale a elementelor nestructurale. Se urmăreşte deopotrivă
realizarea unei margini de siguranţa suficiente fata de stadiul cedării elementelor
structurale.
Verificarea la deplasare se face pe baza expresiei:

d rULS = c q d r ≤ d rULS
,a (2)

d rULS deplasarea relativă de nivel sub acţiunea seismica asociata ULS

q factorul de comportare specific tipului de structură (vezi capitolele 5..9)

E.2
dr definit in cadrul paragrafului F.1. In lipsa datelor care să permită o evaluare mai
precisă, rigiditatea la încovoiere a elementelor structurale, utilizată pentru calculul
valorii dr, se consideră egală cu jumătate din valoarea corespunzătoare secţiunilor
nefisurate.
c coeficient de amplificare al deplasărilor, care ţine seama că pentru T<Tc
deplasările seismice calculate in domeniul inelastic sunt mai mari decât cele
corespunzătoare răspunsului seismic elastic. Valorile c se aleg conform relaţiei
(3).
d rU,LS
a valoare admisibila a deplasării relative de nivel, egală cu 2%.

 2 pentru T ≤ Tc 3

c =  1 pentru T ≥ 0 ,8 Tc
int erpolare liniară pentru T 3 < T < 0 ,8 ⋅ T
 c c
(3)

Pentru structurile ce posedă neregularităţi importante ale rigidităţii si/sau rezistenţei pe

verticală se recomandă verificarea prin calcul dinamic neliniar a valorilor d rU,LSa , după

dimensionarea prealabilă a elementelor structurale.

E.3