ANEXA F

ASPECTE SPECIFICE ALE ALCĂTUIRII

ELEMENTELOR DIN OŢEL

F.1. Clase de secţiuni

Clasificarea secţiunilor transversale se face funcţie de supleţea pereţilor secţiunii şi de

distribuţia şi semnul tensiunilor σ. Prin supleţe, se înţelege raportul dintre lăţimea şi
grosimea peretelui. Această clasificare este necesară pentru a delimita secţiunile care
pot avea incursiuni în domeniul elasto-plastic de celelalte secţiuni.
Sunt definite patru clase de secţiuni:

• Clasa 1 – secţiuni care permit plastificarea lor şi dezvoltarea articulaţiilor plastice

(rotire sub efort constant), fără apariţia voalărilor, până la atingerea unghiurilor de
rotire plastică admisibile. Este posibilă redistribuirea eforturilor în structură, iar
calculul se face pe baza teoriei formării articulaţiilor plastice.

• Clasa 2 – secţiuni care permit formarea articulaţiilor plastice, dar care au o

capacitate de rotire plastică redusă şi nu permit redistribuirea plastică a momentelor
încovoietoare în structură. Calculul eforturilor în structură se face în domeniul
elastic.

• Clasa 3 – secţiuni în care se pot dezvolta compresiuni în fibrele extreme până la

nivelul limitei de curgere (rezistenţa critică de voalare se situează la nivelul limitei
de curgere), fără a se putea dezvolta însă articulaţii plastice. Calculul eforturilor în
structură se face în domeniul elastic.

• Clasa 4 – secţiuni cu supleţe mare la care fenomenul de voalare (caracterizat de

rezistenţe critice cu valori inferioare limitei de curgere) împiedică atingerea limitei
de curgere în fibra extremă comprimată. Calculul eforturilor în structură se face în
domeniul elastic.

F.1
F.2. Supleţea pereţilor secţiunilor conform claselor de secţiuni

În tabelul F.1 sunt date valorile maxime ale supleţilor pereţilor barelor funcţie de
forma secţiunii şi de distribuţia tensiunilor.

Tabel F.1.

VALORI MAXIME ALE SUPLEŢII PEREŢILOR ELEMENTELOR

STRUCTURALE METALICE
(a) Tălpi încadrate de inimi

Clasa Modul de
Încovoiere Compresiune
secţiunii obţinere
- -
Distribuţia
tensiunilor

+ - + -
Ţevi laminate ( c − 3t ) t ≤ 33 ε ( c − 3t ) t ≤ 42 ε
1 c t ≤ 33 ε c t ≤ 42 ε
Alte secţiuni
Ţevi laminate ( c − 3t ) t ≤ 38 ε ( c − 3t ) t ≤ 42 ε
2 c t ≤ 38 ε c t ≤ 42 ε
Alte secţiuni

- -
Distribuţia
tensiunilor

+ - + -

Ţevi laminate ( c − 3t ) t ≤ 42 ε ( c − 3t ) t ≤ 42 ε
3 c t ≤ 42 ε c t ≤ 42 ε
Alte secţiuni

fy (N/mm2) 235 275 355

ε = 235 f y
ε 1 0,92 0,81

F.2
 Tabel F.1 (continuare)

VALORI MAXIME ALE SUPLEŢII PEREŢILOR ELEMENTELOR

STRUCTURALE METALICE
(b) Tălpi ieşite în consolă

Secţiuni laminate Secţiuni sudate

Clasa Modul de Compresiune + Încovoiere

Compresiune
secţiunii obţinere

- - + - - -
Distribuţia
tensiunilor + - + + +

10 ε 10 ε
Secţiuni laminate c t ≤10 ε c t≤ c t≤
α α α
1 9ε 9ε
Secţiuni sudate c t ≤ 9ε c t≤ c t≤
α α α
11ε 11ε
Secţiuni laminate c t ≤11 ε c t≤ c t≤
α α α
2 10 ε 10 ε
Secţiuni sudate c t ≤10 ε c t≤ c t≤
α α α

- - -
Distribuţia + + +
tensiunilor

Secţiuni laminate c t ≤15 ε c t ≤ 23 ε kσ

3
Secţiuni sudate c t ≤14 ε c t ≤ 21ε kσ

fy (N/mm2) 235 275 355

ε = 235 f y
ε 1 0,92 0,81

Tabel F.1.(continuare)

F.3
 VALORI MAXIME ALE SUPLEŢII PEREŢILOR ELEMENTELOR
(c) Inimi

Clasa Compresiune +
Încovoiere Compresiune
secţiunii Încovoiere
+ + +

Distribuţia
tensiunii

- - -
Când α > 0 ,5 :
c t ≤ 396 ε ( 13α − 1)
1 c t ≤72 ε c t ≤ 33 ε
Când α < 0 ,5 :
c t ≤ 36 ε α

Când α > 0 ,5 :
c t ≤ 456 ε ( 13α − 1)
2 c t ≤ 83 ε c t ≤ 38 ε
Când α < 0 ,5 :
c t ≤ 41 ,5ε α
+ +

Distribuţia
tensiunii

-
+
Când ψ > −1 :
c t ≤ 42 ε ( 0 ,67 + 0 ,33ψ )
3 c t ≤124 ε c t ≤ 42 ε
Când ψ ≤ −1 :
c t ≤ 62 ε(1 −ψ) ( −ψ)
fy
235 275 355
ε = 235 f y
(N/mm2)
ε 1 0,92 0,81

Tabel F.1 (continuare)

F.4
 VALORI MAXIME ALE SUPLEŢII PEREŢILOR ELEMENTELOR
STRUCTURALE METALICE

(d) Corniere Nu se aplică cornierelor

prinse pe toată lungimea
A se vedea şi pct. (c) “Tălpi de alte elemente
ieşite în consolă”

Clasa
Compresiune
secţiunii

- -
+
Distribuţia
tensiunilor -

h b +h
3 ≤ 15 ε ≤ 11 ,5ε
t 2t

(e) Ţevi rotunde

Clasa Compresiune
secţiunii Compresiune + Încovoiere
1 d t ≤ 50 ε 2

2 d t ≤70 ε 2

3 d t ≤ 90 ε 2

fy (N/mm2) 235 275 355

ε = 235 f y ε 1 0,92 0,81
ε2 1 0,85 0,66

F.3. Rigidizările barelor disipative

F.5
F.3.1. În figurile F.1, F.2 şi F.3 este prezentat modul în care se amplasează rigidizările
la barele disipative scurte, lungi şi intermediare.

a
e
a-a a a a a

bst tst
hw

tw

a
Fig.F.1. Amplasarea rigidizărilor la bara disipativă scurtă
a

d e d

a-a c c=1,5b c=1,5b c

bst tst
hw

tw

b
a

Fig.F.2. Amplasarea rigidizărilor la bara disipativă lunga

a

d e d
c c' a' a' a' c' c
a-a
bst tst
hw

tw

b
a

Fig.F.3. Amplasarea rigidizărilor la bara disipativă intermediară

F.3.2. Distanţele dintre rigidizări sunt:

F.6
 M pl , link
- în cazul barei disipative scurte: e ≤ 1,6
V pl , link
 h 
a ≤  30 t w − w  pentru θp = 0,08 rad
 5 
 h 
a ≤  52t w − w  pentru θp = 0,02 rad
 5 

M pl , link
- în cazul barei disipative lungi: e ≥ 3
V pl ,link
c = 1,5b

c = min (1,5b, 0,5d)

M
pl ,link M
pl , link
- în cazul barei disipative intermediare: 1,6 V <e <3
pl ,link V pl , link

a’ se determină prin interpolare liniară între valorile:

M pl , link
a’= a dacă e = 1,6 şi θp = 0 ,08 ... 0 ,02 rad
V pl ,link
 M pl , link  M pl ,link
a' = 1,5 −b dacă e = 3 şi θ p = 0 ,02 rad
 V pl ,link  V pl ,link
 

c’ = min (1,5b, a’)

c = min (1,5b, 0,5d)

În relaţiile de mai sus s-au folosit notaţiile:

tw - grosimea inimii barei disipative
b - lăţimea tălpii barei disipative
e - lungimea barei disipative
a, a’, c , c, c’, d - distanţe între rigidizări (conform figurilor F.1, F.2, F.3)

F.4. Valori ale coeficientului Ω

F.7
(1) Pentru un calcul simplificat se pot folosi valorile coeficientului Ω date în tabelul
F.2.

Tabel F.2
VALORI ALE COEFICIENTULUI Ω

Tipul structurii Ω
a) Cadre necontravântuite 3,0
b) Cadre contravântuite centric 2,0
c) Cadre contravântuite excentric 2,5
d) Pendul inversat 2,0
f) Cadre duale
- cadre necontravântuite + cadre contravântuite centric 2,0
- cadre necontravântuite + cadre contravântuite excentric 2,5

F.5. Lungimi de flambaj ale stâlpilor structurilor multietajate

(1) Se vor aplica prezentele prevederi dacă în normele de proiectare ale structurilor
metalice nu sunt alte specificaţii.

(2) Lungimea de flambaj lf a unui stâlp dintr-un cadru cu noduri fixe poate fi
obţinută din diagrama prezentată în figura F.4.

(3) Lungimea de flambaj lf a unui stâlp dintr-un cadru cu noduri deplasabile poate fi
obţinută din diagrama prezentată în figura F.5.

(4) Factorii de distribuţie a rigidităţii η 1 şi η 2 (fig. F.6) sunt obţinuţi cu relaţiile:

KC + K1
η1 = (F.1)
K C + K 1 + K 11 + K 12

KC + K2
η2 = (F.2)
K C + K 2 + K 21 + K 22

F.8
Articulat 1,0

1,
0
0,
95
0,9

0,
9
η1

0,
0,8

85
0,
8
0,7

0,
75
0,6

0,
7
0,
0,5

67
5
0,
65
0,4

0,
62
5
0,
0,3 6
0,
57
5

0,2
0,
55
0,

0,1
5
25

Incastrat
0,

0,0
5

0,0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0

Incastrat η2 Articulat
Figura F.4 – Raportul lf /L dintre lungimea de flambaj şi
lungimea teoretică a unui stâlp dintr-un cadru cu noduri fixe
Articulat 1,0 5, 0
0
4,

0,9
3,
0
2, ,6
8

η1
2 4

0,8
2, 2
2,
2, 9
0

0,7
1, 8
1,
1,

0,6
7
1,
6
1,
5

0,5
1,
4

0,4
1,
3
1,
2
5

0,3
1,
2
1,
15

0,2
1,
1
1,

0,1
05

Incastrat
1,

0,0
0

0,0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0

Incastrat η2 Articulat
Figura F.5 – Raportul lf /L dintre lungimea de flambaj şi
lungimea teoretică a unui stâlp dintr-un cadru cu noduri deplasabile

F.9
(5) Când grinzile nu sunt supuse la eforturi axiale, rigiditatea lor poate fi determinată
în conformitate cu tabelele F.3, F.4, cu condiţia rămânerii în domeniul elastic a
grinzilor sub acţiunea momentelor de calcul.

Tabel F.3
Caz Rigiditatea K a grinzilor în cazul cadrelor cu noduri fixe
θ θ
I
1 K = 0 ,5
L

θ
I
2 K = 0 ,75
L

θ
I
3 K = 1,0
L

Tabel F.4
Caz Rigiditatea K a grinzilor în cazul cadrelor cu noduri deplasabile
θ θ
I
1 K = 1,5
L

θ
I
2 K = 0 ,75
L

θ
I
3 K = 1,0
L

K1
Factor de distributie η 1
K11 K12

Stalp de verificat KC
K21 K22

Factor de distributie η2
K1

Figura F.6 – Factori de distribuţie pentru stâlpii continui

F.10
(6) Pentru structurile clădirilor în cadre rectangulare cu planşee din beton, cu
topologia structurii regulată şi încărcare uniformă, se pot adopta, pentru grinzi,
rigidităţile din tabelul F.5.

Tabel F.5
Rigiditatea K a unei grinzi dintr-o structură cu planşee din beton armat
Structură cu noduri Structură cu noduri
Condiţii de încărcare pentru grindă
fixe deplasabile
Grinzi care suportă direct planşeul I I
1,0 1,0
din beton armat L L
I I
Alte grinzi încărcate direct 0 ,75 1,0
L L
Grinzi supuse numai la acţiunea I I
0 ,5 1,5
momentelor de la extremităţi L L

(7) Dacă momentul de calcul al unei grinzi depăşeşte momentul de rezistenţă elastic
Wel fyd / γ M0, se poate considera grinda articulată în acel punct.

(8) Dacă grinzile sunt supuse la eforturi axiale, rigiditatea lor trebuie corectată în
consecinţă. Pentru aceasta se pot utiliza funcţiile de stabilitate. O alternativă simplă
constă în neglijarea surplusului de rigiditate datorat întinderii axiale şi considerarea
efectelor compresiunii axiale cu valorilor aproximative prezentate în tabelele F.6 şi
F.7.

Tabel F.6
Caz Rigiditatea K a grinzilor în cazul cadrelor cu noduri fixe
θ θ
I  N 
1. K = 0 ,5 1 − 1,0 
L N E 

θ
I  N 
2. K = 0 ,75 
 1 − 1,0 
L NE 


θ
I  N 
3. K = 1,0 1 − 0 ,4 
L N E 

în care: N E = π 2 EI L2

Tabel F.7

F.11
 Caz Rigiditatea K a grinzilor în cazul cadrelor cu noduri deplasabile
θ θ
I  N 
1. K = 1,5 1 − 0 ,2 
L N E 

θ
I  N 
2. K = 0 ,75 
 1 − 1,0 
L NE 

θ
I  N 
3. K = 1,0 1 − 0 ,4 
L N E 

în care: N E = π 2 EI L2

(9) Următoarele relaţii se pot utiliza ca alternativă la valorile date în diagramele din
figurile F.4 şi F.5:

(a) cadre cu noduri fixe:

lf 1 + 0 ,145(η 1 + η 2 ) − 0 ,265η 1η 2 

=  (F.3)
L  2 − 0 ,364(η 1 + η 2 ) − 0 ,247η 1η 2 

(b) cadre cu noduri deplasabile:

 1 − 0 ,2(η 1 + η 2 ) − 0 ,12η 1η 2 
0.5
lf
=  (F.4)
L  1 − 0 ,8(η 1 + η 2 ) + 0 ,60η 1η 2 

(10) O structură poate fi considerată cu noduri fixe în cazul în care sistemul de

contravântuire reduce deplasările orizontale cu cel puţin 80%.

F.12