Eleva: Barat Alexandra

Prof.: Tudose Diana

 Problema Renasterii
• Notiunea de Renastere, atat de sugestiva prin aspiratiile si nadejdile pe care le
evoca, a avut, din secolul al XV-lea pana in zilele noastre, cele mai diverse
semnificatii. Fiecare epoca i-a atribuit un continut diferit, dupa interesele si
prejudecatile sale dominante. Istoria diferitelor interpretari ale Renasterii rezuma
evolutia studiilor care i-au fost consacrate si releva substratul social al reactiunilor pe
care le-a provocat.
• Notiunea de renastere apare deci in corelatie cu ideea evului mediu, considerat ca
o perioada de barbarie si de intuneric, care, pentru umanisti, desparte antichitatea de
vremea lor.
• Ideea ca gloria trecutului, intunecata de invaziile ,,barbare”, poate fi adusa din nou
la lumina si credinta ca vechile comori de frumusete si adevar pot fi reconstituite din
manuscrisele vechi au dat un nou si puternic imbold studiilor clasice.
 Conceptia lui Burckhardt
• Jacob Burckhardt a largit notiunea Renasterii la
sfera si insemnatatea unei perioade culturale, i-a fixat
precis limitele, i-a accentuat caracterul unitar si i-a
definit continutul prin doua elemente principale:
umanismul si arta. Ideea originala a lui Burckhardt e
ca Renasterea s-a produs, in Italia, din unirea geniului
italian cu spiritul antic. Rezultatul cel mai insemnat al
acestei uniri e individualismul, care deosebeste omul
modern de tipul medieval. Pe cand omul medieval nu
se poate afirma decat in cadrul unei
colectivitati:corporatia, biserica sau statul, omul
modern e individualist, fiindca nu se bizuie decat pe
propriile sale puteri pentru a-si realiza scopul in viata.
Dupa criterii artistice s-a facut si delimitarea in timp a
epocii: Renasterea lui Burckhardt tine de la Giotto si
Dante pana la Michelangelo, adica de la inceputul
secolului al XIV-lea pana la mijlocul secolului al XVI- Jacob Burckhardt
lea.
 Umanismul
• Cuvantul umanism are doua intelesuri distincte: pe de o parte, cuprinde ideea
unei educatii care-si propune sa realizeze idealul de om desavarsit, iar pe de alta
parte inseamna orientarea studiilor intr-o anumita directie, spre antichitatea clasica, in
care tipul omului ideal s-a realizat mai complet. Ideea de humanitas, care sta la baza
acestei conceptii, se completeaza deci prin credinta ca idealul de om s-a realizat o
singura data deplin si, prin urmare, antichitatea e singurul izvor din care trebuie sa se
inspire orice sistem de educatie rationala. Umanism si clasicism sunt sinonime. Arta,
literatura, stiinta si limbile greco-latina sunt expresia integrala, clasica a culturii
umane.
• In a doua jumatate a secolului al XV-lea, umanismul a capatat acceptia unei culturi
mai mult laice decat teologice si a sfarsit prin a indica o cultura pur laica, in opozitie
cu filozofia scolastica si cu misticismul bisericii.
• Astfel, dupa ce a fost studiul omului in operele literaturii clasice, umanismul a
devenit o miscare de protest impotriva ideologiei nobilimii feudale si de eliberare a
gandirii de metodele sterile ale scolasticii. Prin aceasta, umanismul a exprimat nu
numai interesele burgheziei, ci si ale tuturor claselor care reprezentau tendintele
progresiste ale societatii. El e legat prin toate radacinile sale de clasele purtatoare ale
progresului social.
 Inceputul literaturii culte in
limba populara
• Poezia proversala s-a raspandit in toata Europa:in Italia, la curtea lui Federic al II-
lea, in Castilia, pe timpul lui Alfons cel Invatat, si in Germania, unde s-a numit
Minnesang.
• Esenta acestei poezii, cantata de trubaduri pe la curtile nobililor, e exaltarea pana
la divinizare a femeii si a iubirii. Ea si-a gasit expresia cea mai inalta in ,,Divina
Comedie” a lui Dante si in ,,Rimele” lui Petrarca.
• Pana in secolul al XIV-lea, Franta exercitase asupra Europei o necontestata
hegemonie literara si artistica. O data cu aparitia lui Dante, Italia ia directia miscarii
literare si artistice, care, prin poetii, artistii si umanistii ei, asigura triumful decisiv al
spiritului modern, caracterizat prin libertatea de cercetare, prin spiritul istoric si critic si
prin metoda experimentala.
• Intemeietorul poeziei italiene, Dante Alighieri(1265-1321) este ,,totodata ultimul
poet al evului mediu si cel dintai poet al erei moderne”. Operele lui au anuntat in
acelasi timp, scrie Engels, ,,sfarsitul evului mediu, feudal si zorile erei moderne
capitaliste”.
•
• Italienii din secolul al XIV-lea au vazut in ,,Divina Comedie” o enciclopedie a
tuturor stiintelor; abia in secolul al XIX-lea ei au descoperit ca Dante a creat limba
literara italiana si una din cele mai geniale opere ale tuturor literaturilor.
• Danta avea mai mult nostalgia decat intelegerea antichitatii. Petrarca(1304-1374)
a trait in atmosfera intelectuala a vechii Rome. Pentru el, romanii erau stramosii
directi ai italienilor, si una din dorintele lui cele mai vii a fost sa vada reinviind gloria
Romei antice.

,,Divina comedie”-Dante Alighieri Petrarca

 Umanismul in restul Europei
• In tarile din restul Europei, umanismul a aparut mai tarziu si n-a
prins radacini decat acolo unde terenul era pregatit si unde a intalnit
conditii favorabile de dezvoltare. Oricare ar fi limitele intre care
istoriile nationale ale acestor tari cuprind Renasterea, gandirea,
literele si arta din aceasta perioada se disting prin caractere
specifice, care le doesebesc si de cele din perioada anterioara, si
de cele din alte tari.
 Umanismul francez
• Renasterea franceza se expilca, dupa Michelet, prin intalnirea brusca a civilizatiei franceze cu
Renasterea italina. ,,A fost nevoie de acest miracol violent, contra naturii si verosimilului, pentru a
smulge spiritul uman din vechiul fagas scolastic... si a-l lansa pe aripi noi in sfera inalta a ratiunii”.
• Initierea Frantei in umanism s-a facut prin carti si invatati veniti din Italia. Influenta italina s-a
manifestat in toate domeniile, in industrie, comert, asta militara, imbracaminte, moda, mobilier, viata
sociala, in arta, literatura si stiinta.
• Cel mai vestit dintre umanistii francezi a fost Guillaume Bude(1468-1540). Secretar si consilier al lui
Francisc I, Bude, dupa ce a invatat greaca cu Ioan Lascaris si cu Aleandro, a publicat un tratat despre
monedele antice(De Asse) si doua volume de Adnotari la Pandecte,
prin care a intemeiat numismatica si critica stiintifica a textelor
juridice. Lasand la o parte glosele comentatorilor medievali, care
mai mult intunecau dreptul roman, Bude aplica metoda intemeiata
pe cunoasterea limbii, arheologiei si istoriei antice, a umanistilor
italieni, si izbuteste sa dea o noua interpretare a Pandectelor.

Guillaume Bude
 Umanismul in Germania
• Umanismul n-a intalnit in Germania conditii atat de prielnice ca in Italia. Cultura
generala se reducea la o patura sociala foarte subtire. Idealul antic nu putea gasi
rasunet decat in orasele cu o burghezie infloritoare, ca Ausburg, Nurnberg si orasele
din valea Rinului: Mainz, Trier, Colonia. Restul populatiei traia inca in conditii feudale.
Umanismul german a luat, de la inceput, o forma pedagogica, incercand sa
transforme invatamantul traditional in sensul intereselor burgheziei, care simtea
nevoia unei educatii mai simple, mai rationale si mai practice.
• Umanismul german incepe cu Johann Muller, numit Regiomontanus, dupa locul
sau de nastere, Konigsberg. Continuand opera astronomului Georg Peuerbach, de la
Viena, el a intemeiat astronomia moderna. Dupa o calatorie in Italia, care i-a permis
sa invete greaca, Regiomontanus s-a stabilit la Nurnberg, unde un burghez bogat i-a
pus la dispozitie un observator astronomic, un atelier mecanic si o tipografie pentru
texte de matematica. Desi a murit in 1476, la varsta de patruzeci de ani,
Regiomontanus a facut mai multe descoperiri in astronomie si trigonometrie si a
inmultit instrumentele de cercetare stiintifica prin inventii noi. Efemeridele lui au
permis navigatorilor spanioli si portughezi sa se orienteze pe marile necunoscute.
Johan Reuchlin este intemeietorul filologiei ebraice.
 Umanismul in Tarile de Jos
• Tarile de Jos au dat umanismului personalitatea cea mai celebra si mai influenta
din cate a cunoscut Renasterea dupa Petrarca, pe Dezideriu Erasm de
Rotterdam(1467-1536). Operele nici unui scriitor nu s-au tras in atatea exemplare si
nu au cunoscut atatea editii ca ale lui Erasm.
• In 1500 si 1505, Erasm e la Paris, unde publica o culegere de locutiuni
proverbiale, extrase din autorii clasici si insotite de scurte comentarii, intitulata
Adagia.
• In 1506, Erasm isi realizeaza visul de a cunoaste Italia,
unde ramane pana in 1509. Favoarea lui Enric al VIII-lea si
a lui Thomas Morus il aduc din nou in Anglia, apoi se
stabileste la Basel, unde moare in 1536.
• Ca si umanistii italieni, Erasm a luptat pentru o noua
conceptie despre stiinte si pentru largirea domeniului
inteligentei si a imaginatiei. Si pentru el, literatura
greco-latina era un instrument de emancipare intelectuala si
morala.

Dezideriu Erasm de Rotterdam

 Umanismul Spania si Anglia
• Umanismul a fost introdus in Spania de studentii care si-au facut studiile in Italia.
Intemeietorul elenismului spaniol, Aryas Barbarosa, a predat timp de douazeci de ani
greaca la Universitatea din Salamanca.
• Contemporanul sau, Antonio Lebrija, dupa ce a studiat zece ani in Italia, a
profesat la Sevilla, Salamanca si Alcala. Era mai putin tare in greaca decat
Barbarosa, dar cunostea ebraica si avea cunostinte mai largi. El a format mai multi
elevi, printre care cel mai vestit a fost Hernando de Guzman Nunes. Acesta a
profesat la Alcala si la Salamanca si a scos o editie a lui Seneca.
• In Anglia, Renasterea s-a produs mai tarziu, sub influenta directa a Italiei.
Umanismul a fost adus la Oxford, in ultimele doua decenii ale secolului al XV-lea, de
William Crocyn, care audiase pe Poliziano la Florenta, de Thomas Linacre care
fusese membru al Neakademiei lui Aldo Manuzio de la Venetia si de WIlliam Lily care
invatase greaca la Rhiodos si la Roma. Ei au trezit interesul pentru literatura greaca,
pentru latina clasica si pentru medicina stiintifica. Prin ei, lumea Greciei antice, de
atata vreme uitata, a prins din nou sa se insufleteasca si sa releveze invatatilor o
gandire pur rationala.
•
• In prima jumatate a secolului al XVI-lea,
studiile clasice au devenit baza invatamantului
la universitatile din Oxford si Cambridge si au
fost introduse si in scolile publice, care aveau
sa transforme in secolul al XVI-lea educatia
claselor superioare si mijlocii din Anglia.
• Cel mai mare si cel mai original om al
Renasterii engleze, inainte de Shakspeare, e
Thomas Morus(1480-1535). Darz, intransigent
si auster, el s-a impus prin forta geniului sau.
Enric al VIII-lea l-a numit in fruntea
Esichierului, apoi cancelar. Dar cand
Parlamentul a votat actul de suprematie care
facea din rege capul bisericii anglicane, Morus
a refuzat sa depuna juramantul care implica
recunoasterea Reformei si a fost decapitat.

Thomas Morus
 Umanismul centrul si rasaritul
Europei
• In Europa orientala nu se poate vorbi inca de o adevarata burghezie. Acumularea
primitiva nu apare nici macar in cazuri izolate. Patura superioara a populatiei urbane,
luata uneori drept burghezie, se compunea din negustori concentrati la intersectia
marilor cai de comunicatii, ca, de exemplu, Kitai-Gorod din Moscova, si in orasele de
resedinta episcopale, regale sau imperiale, unde se constata si cele mai insemnate
grupuri de intelectuali.
• In aceste orase se infiinteaza primele universitati: la Praga(1348), Cracovia(1364),
Viena(1365). Ludovic de Anjou(1342-1382) a intemeiat in 1367 Universitatea de la
Pecs, in sud-vestul Ungariei, probabil in legatura cu politica sa de expansiune spre
Adriatica. In Europa centrala si rasariteana, primele manifestari umaniste se constata
la cancelaria imperiala de la Praga, la cea regala de la Buda si in Universitatea de la
Pecs, organizata dupa modelul celei de la Bologna.
• Umanismul ungar s-a caracterizat printr-un dublu aspect: politic si religios. El a
servit politica de neutralizare a statului si a fost reprezentat mai ales de clerici. Asa se
explica pe de o parte conformismul ideologic al reprezantantilor sai, iar pe de alta
faptul ca principalul gen al umanismului ungar a fost istoriografia.
• Polonia, ca si Germania, a luat contact cu Renasterea italiana la marile concilii din
secolul al XV-lea. Umanismul italian a starnit entuziasm durabil:tinerii polonezi au
inceput sa frecventeze universitatile italiene; umanisti si artisti italieni au fost atrasi in
Polonia. Regele Sigismund I s-a casatorit cu Bona Sforza, ea insasi o inflacarata
umanista.
• In Cehia, umanismul a debutat prin scrierile latine ale unor autori cehi, care
constituie pretioase surse istorice, dar inca insuficient explorate. Lupta pentru
primatul limbii cehe a fost initiata de miscarea husita, care a insuflat culturii cehe un
ideal de justitie sociala si a facut din limba ceha instrumentul creatiei culturale
nationale. Umanismul ceh a gasit in opera lui Jan Blahoslav(1523-1571) o expresie
care-l ridica la nivelul umanismului italian. Marele pedagog ceh, Jan Amos
Komensky(Comenius), a fost de asemenea un fervent sustinator al limbii cehe.
• In Slovacia, umanismul a primit un puternic impuls prin infiintarea Universitatii de
la Bratislava(1456). Difuzarea textelor clasice, progresele criticii filologice si
raspandirea Reformei in secolul al XVI-lea au reinnoit cultura medievala slovaca.
Razboiul de treizeci de ani avea sa curme in ambele tari o evolutie culturala cu cele
mai frumoase perspective.
• Elementele preumaniste si-au facut aparitia si in Rusia, inca din secolul al XV-
lea. ,,Marele staret” Nil Sorskii(aproximativ 1433-1508) s-a straduit, in opozitie cu
traditiile spirituale ale vremii sale si cu Bizantul medieval, sa restaureze idealul
ascetic ai primelor generatii de pustnici. Acest ideal se intemeia pe studiul literaturii
ascetice grecesti, pe scrierile reprezentantilor vietii monahale din primele secole ale
crestinismului si implica condamnarea feudalizarii bisericii.
 Renasterea stiintifica
• Epoca umanismului, care a facut din om cel mai de pret obiect de studiu, a fost si
epoca in care, dupa lungi dibuiri, incepe sa se constituie, pe observatie, experienta si
calcul, stiinta pozitiva.
• In evul mediu, oamenii credeau adevarat ceea ce se putea sprijini pe autoritatea
Bibliei. Umanistii au inlocuit autoritatea Bibliei prin autoritatea antichitatii clasice.
Natura la care s-au intors nu era realitatea percepibila prin observatie, ci natura asa
cum au vazut-o filozofii antici. Din faptul ca gandirea lor parea indreptata nu spre
viitor, ci spre trecut, istoricii cei mai reactionari au tras concluzia ca ceea ce noi eram
ispititi a considera ca o revolutie era in realitate ,,o restauratie”.
• La baza stiintei Renasterii sta ideea corespondentei perfecte dintre spiritul uman si
realitatea materiala. Armonia prestabilita dintre natura si ratiune permite cunoasterea
obiectiva, care-si gaseste expresia superioara in demonstratia matematica. Galileo
Galilei era sigur ca Dumnezeu a scris universul in caractere matematice. ,,Nici o
cercetare umana nu se poate numi stiinta adevarata daca nu trece prin demonstratiile
matematice”. ,,Universul ascunde sub aparentele sale un fel de matematica reala”,
spunea Leonardo da Vinci. Pentru el ,,intelepciunea e fiica existentei.
• Cine, discutand, invoca autoritatea, nu se serveste de judecata, ci de memoria
sa. Fereste-te de preceptele intelectualilor, ale caror argumente nu sunt confirmate
de experienta”. Experienta e poarta prin care putem atinge cauza fenomenelor
(,,ratiunea lucrurilor”); ea nu e negarea ratiunii, ci, dimpotriva, respect pentru ratiunea
lucrurilor. Experienta e deci conditia esentiala a oricarei stiinte adevarate, capabila sa
prevada efectele, daca cunoaste cauzele. Prin inductie, el se ridica de la faptele
particulare la legile generale, iar de la legile generale se coboara prin deductie la
fapte particulare. ,,Nici un efect nu se produce in natura fara cauza; intelege cauza si
n-ai nevoie de experienta”.
• Leonardo respinge toate cunostintele care nu se intemeiaza pe experienta, ca
fizica scolasticilor si doctrinele lor filozofice. Aplicand aceste teorii, Leonardo cauta
legile miscarii, echilibrului si caderii corpurilor si proclama imposibilitatea de a crea
forta din nimic. El formuleaza teoria formarii si propagarii undelor, pe care o aplica la
lumina si la sunete si reduce legea propagarii lor la mecanica generala. O observatie
decisiva: rocile stratificate, formate din paturi de mal depuse succesiv de ape, ii
sugereaza evolutia geologica. ,,Lucruri nascute in apele sarate se regasesc in varful
muntilor, departe de marile actuale. Fenomenele la care asistam explica trecutul”.
• Desenele lui dovedesc ca nimic nu l-a pasionat mai mult decat disectia, pe care a
studiat-o ca anatomist si ca artist. Urmarind acelasi organ la diferitele specii, el a
conchis ca toate fiintele sunt constituite pe acelasi plan si a intemeiat anatomia
comparata. El reduce fiziologia si fizica la legile mecanicii. El admite circulatia
sangelui, compara ochiul cu o camera obscura si face din creier organul senzatiilor si
al gandirii.
 Renasterea artistica
Arhitectura si sculptura
• Tendintele noi pe care le-am surprins in filozofie, literatura si stiinta s-au
manifestat cu atata putere si stralucire in domeniul artelor plastice, incat pentru
marele public Renasterea a ramas pana azi epoca inegalabilei frumuseti intruchipate
in arta.
• Contrastul dintre lumea medievala si lumea Renasterii e si mai izbitor in domeniul
artelor. Arta Renasterii reneaga tot ce a fost caracteristic evului mediu. Ea ofera
Europei o noua viziune a lumii si o noua conceptie a formei, un nou raport intre om si
spatiu. Ea pune stapanire pe o lume mai vasta si mai variata decat a artei religioase.
Ea inaugureaza o noua epoca in istoria artelor.
• Istoria artei Renasterii ar fi ininteligibila fara cei o suta de ani de experiente, mai
numeroase si mai sistematice decat s-ar putea crede. Ar insemna mai ales sa
ignoram rolul umanismului in formarea constiintei artistilor si rezultatele cercetarilor
recente.
 Inovatiile
• Renasterea schimba destinatia artei. Chiar in subiectele traditionale, religioase, ea
nu mai tinde spre afirmarea universalului, ci spre expresia particularului si a realului.
• Incepand cu secolul al XIV-lea, arta tinde sa se emancipeze de sub tutela
spirituala a bisericii. Arta se laicizeaza chiar si atunci cand lucreaza pentru biserica,
in sensul ca artistii, ca si umanistii, nu mai considera lumea in functie de ideea
mantuirii, ci ca un domeniu de activitate, de afirmare si de bucurie pentru om.
• Arta iese din spatiul sacral sau festiv al monumentelor cu destinatie colectiva
(biserici, palate comunale) si patrunde in locuinta privata. Prin aceasta, functia ei
instructiva si educativa se dubleaza cu una estetica. In acelasi timp ea capata un
caracter somptuar; opera de arta devine un obiect de lux, care mareste prestigiul
social al achizitorului.
• Viata contemporana patrunde mai intai in subiectele religioase, apoi se impune ea
insasi ca subiect, lumea externa, considerata ca realitate sensibila, nu ca simbol,
atrage toata atentia artistului. In loc de tipuri, de simboluri si de idei generale, arta
Renasterii infatiseaza persoane, scene si evenimente reale. Artistul devine constient
de raportul sau cu lumea inconjuratoare si tinde sa-l exprime din ce in ce mai clar si
mai fidel.
• In timpul Renasterii, natura, societatea si viata, cu frumusetea si placerile lor,
considerate de misticismul medieval ca piedici in calea mantuirii, devin supremele
valori spre care tind omul si artistul. In acest sens s-a spus ca Renasterea
inseamna ,,descoperirea omului, descoperirea naturii”.
• Dar, pentru a reda realitatea, artistul trebuie sa-si insuseasca toate cuceririle artei
si tehnicii. Leonardo da Vinci spunea ca arta e stiinta. Afrimand aceasta, Leonardo
anticipa judecata lui Galilei, care sustinea ca numai matematicile permit spiritului
uman sa atinga certitudinea absoluta.
• Pentru a se misca liber si a se consacra amanuntul natural, sculptura se
desprinde de arhitectura si se emancipeaza de sub disciplina monumentala. Ea
devine capabila sa exprime miscarea, pitorescul si particularul.
• Artistul pune sentimentul si conceptia lui personala deasupra canoanelor
traditionale. El cauta efectul si-si semneaza opera. In locul anonimatului artei
medievale isi face aparitia ,,evanghelia sfantului efect”.
 Arhitectura
• In timp ce arta gotica stapaneste nordul Europei pana la sfarsitul secolului al XVI-
lea, arhitectii italieni rup cu traditia franceza si , in cursul secolului al XV-lea, creeaza
o arhitectura noua. Desi orasele mai insemnate din Italia isi aveau biserica lor gotica,
stilul gotic a ramas strain de poporul italian si, in afara de Lombardia si Venetia, n-a
prins radacini adanci. Introdus de Angevini la Neapole, de Visconti la Milano, iar in
restul peninsulei de ordinele calugaresti franceze, indeosebi de cisterciti, a fost
transformat de mai multe ori in sensul traditiei locale.
• Arhitectii Renasterii inlocuiesc arcul frant al constructilor gotice cu semicercul, pe
care-l asaza nu pe stalpi, ci pe coloane, formand astfel arcada, care, repetata,
constituie porticul. Arcul semicircular n-a fost niciodata parasit in Italia si elementele
gotice s-au imbinat cu traditiile structurale si decorative ale arhitecturii romane.
Intoarcerea la antichitate n-a fost pentru arhitectii Renasterii italiene o ruptura brusca
cu trecutul, nici o evolutie in conceptia si tehnica constructiei. Maniera larga a
termelor si amfiteatrelor romane fusese de mult depasita de stilurile medievale, mai
concise si mai stiintifice. Elementele artei clasice-cele trei ordine de coloane, cupola,
frontonul, cornisa etc.-au fost adoptate cand arhitectura italiana, in virtutea evolutiei
sale naturale, a ajuns la un grad de maturitate care a facut-o sensibila acelei
influente.
• Timp de o mie de ani, intre secolele V si XV, monumentele romane, pretutindeni
prezente in Italia, au servit ca material brut de constructie, nu ca modele de imitat.
Urmand evolutia ei normala, arhitectura Renasterii a asimilat mostenirea bizantina si
gotica si a ajuns la solutii originale printr-o lupta intre planul longitudinal gotic si cel
concentrat bizatin. Biserica italiana a Renasterii se caracterizeaza prin cupola ridicata
pe un plan patrat. Evul mediu a cunoscut, in curtile manastirilor, galeriile deschise si
umbrite care amintesc peristilul grec, dar Renasterea le-a dat o aplicatie larga si
variata in jurul curtilor interioare ale palatelor, de-a lungul unor strazi. Andrea
Orcagna a aplicat principiul in constructia asa-numitei Loggia dei Lanzi din Florenta,
terminata in 1380.
• Arhitectura civila se transforma de asemenea si, semn caracteristic al vremii,
intrece in insemnatate arhitectura religioasa. Expresia arhitecturala a societatii
feudale fusese castelul, o cetatuie destinata sa apere un punct strategic important. In
secolele XIV-XV, pe langa nevoia de aparare, incepe sa se afirme preocuparea de
confort. Aparatul militar, turnurile, crenelurile, zidurile groase raman, dar locuinta se
face mai luminoasa, mai incapatoare si mai comoda. In secolul al XV-lea, din
cetatuie, castelul se transforma in locuinta confortabila.
 Palatul Dogilor din Venetia

Loggia dei Lanzi

 Sculptura
• Sculptura si pictura incep sa se desprinda de sub dominatia arhitecturii si sa
reprezinte din ce in ce mai fidel omul si natura. Arte de imitatie prin excelenta, ele se
apropie de natura tratand mai liber temele religioase si mai exact realitatea care le
servea de model. In secolul al XIII-lea, sculptura si pictura nu reprezentau decat tipuri
generale; in secolul urmator, figurile reprezentate incep sa devina portrete, iar
subiectele traditionale ale Evangheliei dobandesc o semnificatie din ce in ce mai
umana. Ridicarea clasei burgheze favorizeaza aceasta tendinta. Artistii nu mai
lucreaza exclusiv pentru clerul inalt, pentru regi si principi, ci si pentru burghezii
imbogatiti, si arta lor se adapteaza in mod necesar gustului noii clientele.
• Aceeasi tendinta de a reprezenta natura se observa si in sculptura din Germania,
Tarile de Jos si Anglia. Figurile nude ale lui Adam si a Evei, de la catedrala de la
Bamberg, fecioarele nebune de la Erfurt, statuile apostolilor de la Colonia(1342-1361)
vadesc o nazuinta remarcabila de a combina expresia sentimentelor cu realismul
atitudinilor si al gesturilor.
 Pictura
• Dintre toate artele Renasterii,
pictura e cea mai specific moderna,
fiindca influenta antichitatii a fost si
mai redusa decat in domeniul
arhitecturii si sculpturii.
• Originea florentina a picturii
moderne, acceptata ca o dogma de la
Vasari pana la Burckhardt, e azi viu
contestata. La Roma, pictura atinsese
in secolul al XIII-lea, sub influenta artei
procrestine descoperite in catacombe,
un inalt grad de perfectiune. Crestinii
din primele secole(I-IV) s-au servit de
arta antica, alexandrina si romana,
pentru nevoile cultului lor.
 Michelangelo
• Michelangelo(1475-1564) a incheiat, ca si in sculptura, evolutia arhitecturii
Renasterii si, prin tensiunea estrema a formelor, a orientat-o spre baroc. Prima lui
opera de arhitectura a fost planul fatadei lui San Lorenzo, cu refacerea careia fusese
insarcinat Leon al X-lea in 1515. El voia sa faca din aceasta fatada ,,oglinda intregii
Italii”. Dar planul lui, cunoscut din schitele care s-au pastrat, n-a fost niciodata
executat. El voia sa trateze fatada ca un cadru de statui, fara nici un raport cu
cladirea, si sa-i impuna o miscare care sa agite toata suprafata exterioara.
• Intre 1521 si 1534, el a costruit Capella Medici in biserica San Lorenzo, ca un
,,pendant” la vechea sacristie a lui Brunelleschi. Michelangelo si-a propus sa uneasca
arhitectura, sculptura si pictura intr-o constructie inchinata gloriei familiei Medici.
• In 1536, Michelangelo a fost insarcinat cu sistematizarea pietei Capitolului. El a
intocmit schitele celor trei palate monumentale care incadreaza piata trapezoidala si
statuia lui Marc Aureliu din centrul ei.
• Michelangelo si-a incheiat cariera de arhitect cu proiectul cupolei bazilicii Sfantului
Petru si cu constructia etajului superior si a cornisei enorme a palatului Farnase.
• Arta suprema pentru Michelangelo era sculptura. El spunea ca nu exista idee pe
care artistul sa n-o poate intruchipa in marmura. Sculptura poseda, dupa el, puterea
magica de a desprinde din materie statuia latenta pe care intuitia a relevat-o
artistului.
• Michelangelo a reprezentat forta atletica sub toate formele ei, cand linistita si
stapana pe sine, David, cand clocotitoare si gata de a izbucni, Moise, cand trista si
meditativa, Lorenzo al II-lea de Medici, cand contractata pentru efort, Giuliano, cand
coplesita de oboseala, Sclavii, cand deznadajduita, Noaptea, cand fulgeratoare, Iisus.
El a ridicat la apogeu geniul sculptural al florentinilor si a contopit intr-o forma
neintrecuta cele doua tendinte fundamentale ale Renasterii: cultul frumusetii
corporale si pateticul religiei crestine care divinizeaza suferinta.
• Michelangelo nu e un intelectual cu aspiratii enciclopedice ca Leonardo, ci o
constiinta torturata de problema existentei. Ceea ce predomina in opera lui e simtul
plastic.
• Bolta Sixtinei si Judecata de apoi, pictate la distanta de un sfert de veac, arata
aceleasi preferinte hotarate pentru sculptura. Plastica figurii umane titanice,
zbuciumata de pasiuni tragice, de o constiinta chinuita de contrastul dintre om si
mediu, drama omului izolat in lume-acesta e mesajul picturii lui Michelangelo.
• In fond, ca mijloace picturale, Michelangelo n-a adus nimic nou, cu toate ca Vasari
il considera ,,zeu coborat pe pamant ca sa aduca perfectiunea”.
 Pieta
David
 Capela Sixtina
Moise
 Leonardo da Vinci
• Leonardo da Vinci(1452-1519), fiul nelegitim al lui Ser Piero, notar in Vinci si
partizan al Medicilor, n-a avut copilaria trista si grea pe care i-o atribuie istoriile
romantate.
• Primele lucrari ale lui Leonardo-Portretul Ginevrei Benci si Madona Benois-atesta
facultatea timpurie de a realiza, fara efort aparent, opere de o executie magistrala.
• Leonardo atribuie picturii toate atributele pe care filozofii le acorda spiritului uman
si o asaza in fruntea tuturor activitatilor umane.
• In Fecioara din grota, jocul de lumina si de umbra conduce privirea spectatorului
de la Ioan Botezatorul la pruncul Iisus, de la acesta la Fecioara Maria si, in sfarsit, la
ingerul care priveste in afara si leaga intreaga scena cu spectatorul.
• In Gioconda, ,,glorioasa inscenare a misterului feminin”, sau, cum a spus un critic
de arta, la prima gentildonna del mondo, Leonardo a creat o noua forma de portret.
Simplitatea costumului, mainile frumoase prin insasi forma lor, fara podoabe, fara
inele, marimea aproape naturala si stransa corelatie dintre costum, personaj si peisaj
fac din acest portret un model de neintrecut. Convins ca ,,frumusetea e proportie
armonica”, Leonardo s-a straduit sa stabileasca regulile proportiilor frumoase ale
corpului omenesc si astfel sa se ridice de la natura pana la tipul ideal. Oricine i-ar fi
servit de model, Gioconda e un portret idealizat, fiindca surasul misterios care-i
• ridica coltul buzelor se regaseste la Madona din grota, la Sfanta Ana, la Bacchus si la
Sfantul Ioan Botezatorul. Acest suras stereotip, peisajul de munti crestati care se
pierd intr-un halo albastru, expresia duioasa a figurilor impacate cu sine si cu lumea,
echilibrate, au devenit semnele distinctive ale picturii lui Leonardo.

Cina cea de taina

Gioconda
Sfantul Ioan Botezatorul Madona Benois
 Rafael
• Scoala romana e reprezentata de Rafael si de Michelangelo care, la curtea
papilor, au rezumat cuceririle artistice ale unui secol, si au dus arta Renasterii la
apogeul dezvoltarii ei, insuflandu-i spiritul de universalitate al catolicismului.
• Intr-un timp relativ scurt, Raffaello Sanzio(1483-1520) a creat o opera
considerabila, in care a concentrat toata stiinta predecesorilor si contemporanilor sai
si a dezvoltat toate consecintele premiselor puse de ei. El si-a inceput ucenicia in
orasul natal, la Urbino, in atelierul tatalui sau, care de asemenea era pictor, a
continuat-o la Perugia, unde si-a asimilat tonalitatea clara, spatiul larg si viziunea
calma a lui Perugino, apoi intre 1504 si 1508 s-a stabilit la Florenta, unde a copiat
operele lui Masaccio, a adoptat in tablourile sale fondul intunecat si compozitia
piramidala a lui Leonardo(Frumoasa gradinarita), si-a insusit maiestria desenului.
Intre 1506 si 1508, Rafael a executat o serie de madone: Madona de la Viena,
Madona cu mielul, Frumoasa gradinarita, Madona Tempi, Madona cu sticletele.
• Madona Sixtina, executata pentru manastirea Sf. Sixt din Piacenza, e cea mai
caracteristica pentru arta lui Rafael. Madona cu Iisus in brate apare sfintilor Sixt si
Barbara intr-un cadru ideal dupa o perdea care se desface.
 Scoala din Atena

Madona Sixtina
Visul cavalerului Triumful Galateei
Madonna della Sedia Portretul lui Baldassare Castiglione