AUDIT FINANCIAR SI

CERTIFICAREA CONTURILOR
ANUALE
Suport pentru examen aptitudini
experti contabili

Sursa: Suport de curs CECCAR Prahova

 OBIECTIVELE SI PRINCIPIILE GENERALE IN MATERIE DE
AUDITARE A CONTURILOR ANUALE

• I. TERMINOLOGIE
• AUDIT (in general): examinarea profesionista a unei informatii in vederea exprimarii unei opinii responsabile si
independente prin raportarea la un criteriu de calitate (standard)
• AUDIT FINANCIAR: examinarea efectuata de un profesionist competent si independent in vederea exprimarii
unei opinii motivate asupra:
• Validitatii si corectei aplicari a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (audit intern)
• Imaginii fidele, clare si competente a patrimoniului, situatiei financiare si rezultatelor obtinite de întreprindere
(auditul statutar – legal – si auditul contractual).
• CONTURI ANUALE (situatii financiare)
• Bilant
• Conturi de profit si pierdere
• Anexe
• Raportul de gestiune – in Romania
• Tabloul de trezorerie – in alte state
• SISTEMUL CONTABIL – definitie:
• Sistemul contabil este ansamblul procedurilor si documentelor dintr-o întreprindere, care permit tratarea
operatiunilor in scopul inregistrarii acestora in conturi; el permite identificarea, gruparea, analiza, calculul,
clasarea, inregistrarea, recapitularea si face sinteza tranzactiilor si altor evenimente.
• Auditorul trebuie sa cunoasca suficient sistemul contabil al intreprinderii pentru a identifica si intelege:
• Principalele categorii de operatiuni din activitatea intreprinderii si sursa acestora;
• Organizarea contabilitatii in domeniile semnificative, documentele justificative si continutul situatiilor financiare;
• Procesul de elaborare a documentelor contabile si financiare de sinteza si prezentarea acestora in situatiile
financiare.
Verificarea fidelitatii

Functiile indeplinite de conturile

anuale

Toate Toate operatiile sunt corect

Operatiile inregistrate
operatiunile sunt inregistrate si prezentate,
sunt reale
ceea ce presupune:
inregistrate

Contabilizarea s-a facut

in perioada corecta Corecta prezentare a
conturilor anuale

Inregistrarea in conturile
Evaluarea corespunzatoare
corecta (imputare corecta)
 PRINCIPALELE ETAPE ALE UNEI MISIUNI DE AUDIT FINANCIAR
SI VERIFICAREA CONTABILITATII

• ORIENTAREA SI PLANIFICAREA AUDITULUI

• culegerea de informatii
• identificarea conturilor si a sistemelor semnificative
• redactarea unui plan de actiune
• APRECIEREA UNUI CONTROL INTERN
• controlul intern in întreprindere
• procesul de apreciere a controlului intern
• descrierea si evaluarea controalelor
• verificarea functionarii
• evaluarea finala
• CONTROLUL CONTURILOR
• demers
• tehnici si instrumente de obtinere de elemente edificatoare
• ORGANIZAREA ACTIUNII
• munca in echipa si previziuni
• documentarea lucrarilor si a dosarelor de lucru
• incidenta informatiei
• LUCRARI DE INCHIDERE A ACTIUNII SI RAPORTUL
• lucrari de inchidere a actiunii
• rapoarte
 CONTROLUL INTERN
I. DEFINITIE
II. ELEMENTELE DE BAZA ALE SISTEMULUI
DE CONTROL INTERN
III. CONSECINTELE INSUFICIENTEI
CONTROLULUI INTERN
IV. APRECIEREA CONTROLULUI INTERN
V. LIMITELE INERENTE ALE
CONTROALELOR INTERNE
VI. RISCUL DE AUDIT
VII. IMPORTANTA CONTROLULUI INTERN
PENTRU AUDITOR
 I. DEFINITIE
Diversi autori au incercat sa defineasca controlul intern:
1. „Controlul intern este ansamblul metodelor si procedurilor elaborate de conducerea
unei intreprinderi pentru a veghea, in masura posibilului, la aceea ca:
• activitatile se desfasoara de o maniera ordonata si eficienta conform principiilor de
gestiune stabilite de conducerea intreprinderii;
• proceduri suficiente sunt puse in lucru pentru a evita conflictele de interese si
abuzurile in serviciu;
• activele intreprinderii sunt protejate;
• evitarea si detectarea fraudelor si erorilor;
• operatiile contabile sunt complete si corecte;
• informatiile financiare sunt fiabile si stabilite la termen.”

2. “Controlul intern cuprinde o parte a procesului de administrare vizand obtinerea unei

asigurari rezonabile in cea ce priveste realizarea urmatoarelor obiective:
• Adecvarea si eficacitatea operatiilor;
• Fiabilitatea rapoartelor financiare;
• Respectarea legislatiei si a normelor si procedurilor stabilite
II. Elementele de baza ale
sistemului de control intern
 III. Consecintele insuficientei
controlului intern
1)Insuficienta controlului intern poate conduce la
neasigurarea transmiterii corecte a informatiilor catre
compartimentul contabilitate si in acest caz, valoarea
probanta a contabilitatii poate fi pusa la indoiala.
De exemplu cu ocazia unui control se pot descoperii
operatii necontabilizate (ex: vanzari neinregistrate)
2) Absenta controlului intern poate constitui, pentru
un auditor extern, o limitare a controlului sau,
respectiv o justificare a certificarii cu rezerve sau
chiar o opinie nefavorabila asupra conturilor anuale
 IV. Aprecierea controlului intern de
catre auditori
1) Pentru a evalua controlul intern, auditorul orienteaza
interventiile sale asupra a 3 intrebari: care vor furniza baza
aprecierii sistemului de control intern:
• Care sunt procedurile efective in functiune?
• Sunt aceste proceduri aplicate?
• In ce masura aceste proceduri asigura un bun control intern
si deci elaborarea de documente financiar contabile corecte?
2) Aprecierea controlului intern presupune parcurgerea a 4
etape:
a) Intelegerea procedurilor;
b) Verificarea functionarii controlului intern (aplicarea
procedurilor);
c) Evaluarea sistemului;
d) Comunicarea cu conducerea intreprinderii
a)Intelegerea procedurilor sistemului contabil:
a1) Descrierea procedurilor
a2) Teste de conformitate
a1) Descrierea procedurilor
Stabilirea procedurilor utilizate precum elaborarea documentelor justificative si circulatia
acestora si a sistemelor de contabilizare se face cu ajutorul urmatoarelor tehnici:
-Tehnici descriptive: descrierea procedurilor se face pe baza unor chestionare prealabile
sau studiind instructiunile date de conducerea intreprinderii (manualul de proceduri); se
au in vedere procedurile cele mai reprezentative ca volum si importanta pentru
intreprinderea auditata (de exemplu: imobilizari, vanzari, cumparari, stocuri, plati,
incasari);
- Diagrame de circulatie (flow-chart) cu ajutorul unor scheme se formeaza circulatia
documentelor din intreprindere si controalele efectuate de salariati asupra acestor
documente.
a2) Teste de conformitate:
Au ca obiect obtinerea confirmarii ca descrierea procedurilor a fost corect inteleasa;
aceste teste permit verificarea existentei procedurii si nu corecta lor aplicare.
Modalitati de realizare a testelor de conformitate:
- Observarea directa;
- Confirmarea verbala a celor ce utilizeaza procedura respectiva;
- Existenta mijloacelor folosite (stampile, vize, fisere);
- Observarea ulterioara.
b) Functionarea sistemului:
b1) Tipuri de controale interne urmarite:
- de prevenire;
-de detectare.
b2) Tehnici folosite:
- examenul evidentei controlului;
- repetarea controalelor
- observarea executarii unui control
b1) Sondajele asupra functionarii sistemelor sunt organizate
urmarindu-se cele doua tipuri de controale interne:
• controale de prevenire: se realizeaza in timpul derularii operatiilor,
inainte de a se trece la faza urmatoare si, de regula, inaintea
inregistrarii; in general, acestea se materializeaza intr-o viza;
• controale de detectare: sunt efectuate, de regula, asupra unui
grup de operatii de aceeasi natura, ca de exemplu: confruntarile cu
banca, confruntarea balantei sintetice cu cea analitica, compararea
inventarului fizic cu inventarul permanent, etc.
b2) In realizarea sondajelor asupra functionarii sistemelor, auditorul
dispune de mai multe tehnici:
• examenul evidentei controlului: permite realizarea unor esantioane
mari, in timp foarte scurt, ca, de exemplu, existenta unor vize care
atesta efectuarea controlului aritmetic al facturilor;
• repetarea controalelor ca, de exemplu, verificarea unei confruntari
cu banca, studiind jurnalul de banca, extrasele si piesele
justificative ale bancii si intreprinderii;
• observarea executarii unui control;
c) Evaluarea sistemului – etape:
c1)Evaluarea preliminara
- scop;
- tehnici folosite.
c2) Teste de permanenta
c3) Evaluarea definitiva
c1) Evaluarea preliminara
Are drept scop scoaterea in evidenta a punctelor
tari si a punctelor slabe ale procedurilor sistemului
contabil.
- Puncte tari – dispozitive de control care
garanteaza o corecta contabilizare a diferitelor
date si informatii;
- Puncte slabe – deficiente care pot da nastere
unor riscuri de erori sau fraude
Tehnici folosite pentru a stabili punctele tari si
punctele slabe:
- Punerea unor intrebari reunite intr-un chestionar;
- Examinarea sistemului si depistarea slabiciunilor
si a atuurilor
c2) Teste de permanenta:
Au ca obiect sa verifice daca punctele tari si
punctele slabe fac obiectul unei aplicari
efective si constante.

c3) Evaluarea definitiva:

d) Comunicarea cu conducerea intreprinderii
d1) Auditorul:
- Semnaleaza
-Sugereaza
-Apreciaza
(scris sau oral)
d2) Structura raportului asupra controlului intern:
d2.1 – Nota de introducere si sinteza;
d2.2.– Sumarul;
D2.3 – Detaliile;
d1) Auditorul:
-Semnaleaza conduceii observatiile asupra
controlului intern, oral sau scris;
-Poate sugera ameliorarea sistemului;
-Pentru lacune grave, apreciaza daca refuza
certificarea sau o face cu rezerve.
d2) Comunicarea observatiilor poate fi facuta printr-
un “Raport asupra controlului intern”, care este
structurat in 3 parti:
1) Nota de introducere si sinteza;
2) Sumarul;
3) Detaliile.
d2.1) Nota de introducere si sinteza cuprinde:
-o amintire rapida a misiunii, a locului si rolului
activitatii de apreciere a controlului intern; conditiile
de executare si metodele utilizate;
-concluziile raportului (cu trimiteri la partile din
raport unde se detaliaza problemele);
-data si semnatura.
d2.2) Sumarul raportului poate figura imediat dupa
Nota de sinteza si poate fi prezentat in diferite
feluri:
- recapitularea diferitelor titluri si puncte care vor fi
reluate in partea de detalii;
- reluarea rapida a tuturor slabiciunilor constatate
d2.3) Detaliile raportului corespunde elementelor anuntate in
sumar; ele nu mai sunt insotite de concluzii:
In structura detaliilor se au in vedere principiile:
- prezentarea punctelor se face in ordinea importantei;
- recapitularea punctelor se face pe sectiuni, functii sau
grupe de conturi;
- o parte separata poate fi destinata punctelor care pot
avea o incidenta asupra certificarii;
- sfaturile, date in cursul exercitiului, pot fi reluate, daca nu
au fost altfel cunoscute.
Fiecare din punctele forte prezentate in detalii trebuie sa
contina informatiile urmatoare:
- descrierea punctelor slabe;
- consecinte si incidente asupra conturilor anuale;
- sfaturi si masuri care permit ameliorarea situatiei.
V. Limitele inerente ale controalelor
interne
- conducerea intreprinderii cere, adesea, ca avantajele, scontate prin
realizarea controlului intern, sa nu fie depasite de costurile necesare cu
realizarea acestui control intern;
- majoritatea controalelor interne privesc operatiuni repetitive si nu
operatiuni neobisnuite;
- riscul de eroare umana, datorat neatentiei, distractiei, erorilor de
judecata si proastei intelegeri a instructiunilor, nu poate fi eliminat;
- posibilitatea ca anumite erori sa scape controalelor interne;
- abuzul de prerogative din partea persoanei cu sarcina de a realiza un
control intern;
- posibilitatea ca procedurile sa nu fie adaptate si, deci, aplicate.
 VI. Riscul de audit
Intelegerea sistemelor contabile si de control intern
se face prin punerea in lucru de catre auditor a
unor proceduri in functie de criteriile urmatoare:
• talia si complexitatea intreprinderii, sistemul sau
informatic;
• pragul de semnificatie;
• tipurile de control intern;
• natura documentelor emise de intreprindere cu
privire la controlul intern;
• evaluarea riscului inerent, realizata de auditor
Riscul de audit consta in faptul ca auditorul exprima o opinie incorecta,
datorita faptului ca in situatiile financiare sunt erori semnificative.
Riscul de audit se imparte in 3 componente: riscul inerent, riscul legat
de control si riscul de nedescoperire.
a) Riscul inerent – consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau ca o
categorie de operatiuni sa comporte erori semnificative, izolate sau
impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni sau
datorita unui control intern ineficient;
b) Riscul legat de control consta in faptul ca o eroare semnificativa in
cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte
solduri de cont sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita, nici
descoperita sau corectata prin sistemul contabil si de control intern
utilizate;
c) Riscul de nedescoperire consta in faptul ca, controalele declansate
de auditori nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul
unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu
alte solduri sau categorii de operatiuni.
Nivelul riscului de nedetectare depinde de controalele proprii ale
auditorului; riscul de nedetectare nu poate fi eliminat in totalitate,
oricare ar fi tehnicile si procedurile folosite de auditor.
a) Pentru a evalua riscul inerent auditorul recurge la judecati
profesionale bazate pe evaluarea unor factori ca:
- experienta si cunostiintele cadrelor de conducere, eventualele
remanieri intervenite in cursul exercitiului;
- presiuni exercitate asupra conducerii si alte imprejurari de natura a
incita la prezentarea unor situatii financiare inexate (numar mare de
intreprinderi falite in sectorul de activitate);
- natura activitatilor desfasurate de intreprindere (uzura morala a
tehnologiei, echipamentelor, produselor si serviciilor, structuri
neadecvate);
- factori influentand sectorul din care face parte intreprinderea: conditii
economice si concurentiale, inovatii tehnologice, evolutia cererii si
practicile contabile;
- situatii financiare care pot sa contina anomalii: conturi continand
ajustari privind exercitiile anterioare sau estimari;
- vulnerabilitatea activelor la pierderi sau deturnari;
- inregistrarea unor operatiuni neobisnuite si complexe, mai ales, la
sfarsitul exercitiului
b) Riscul legat de control nu poate fi, in intregime,
eliminat, avandu-se in vedere limitele inerente
oricarui sistem contabil si de control intern.
In general, auditorul fixeaza un nivel ridicat al
riscului legat de control, atunci cand:
- sistemele contabile si de control intern nu sunt
aplicate corect;
- sistemul contabil si de control intern al
intreprinderii sunt considerate ca insuficiente
Cand evaluarea riscului legat de control se face la
un nivel redus, auditorul va trebui sa documenteze
elementele pe care se sprijina in concluziile sale
 Relatiile dintre cele 3 componente
ale riscului de audit
Riscul de nedetectare este invers proportional cu
cumulul riscurilor inerente si riscurile legate de
control
De exemplu, daca riscurile inerente si cele legate
de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al
riscului de nedetectare redus, astfel incat sa fie
redus cat mai mult riscul de audit si, invers, daca
riscurile inerente si cele legate de control sunt
slabe, auditorul va accepta un nivel al riscului de
nedetectare mai ridicat, reducand astfel riscul de
audit.
Riscurile identificate sunt retinute intr-o foaie de lucru speciala intitulata
“Sinteza aprecierii controlului intern”, care indica:
- Slabiciunile sistemului (care antreneaza riscuri de eroare);
- Incidentele posibile asupra situatiilor financiare;
- Incidentele asupra programului de lucru pentru auditor
Auditorul trebuie sa cunoasca suficient procedurile de control intern,
pentru a elabora planul de audit.
Controlul intern influenteaza direct programul de control al conturilor al
auditorului. Astfel programul de control al conturilor poate fi:
- restrans, cand controlul intern permite un grad rezonabil de asigurare
ca inregistrarile contabile sunt fiabile; se poate, deci, reduce volumul
sondajelor asupra soldurilor conturilor, iar controlul rulajelor, efectuat
cu ocazia verificarii functionarii sistemului, poate fi completat cu un
examen analitic;
- extins, cand nu se poate sprijini pe controlul intern; volumul
sondajelor va fi mai mare si acestea trebuie sa se faca atat asupra
soldurilor cat si asupra rulajelor.
Auditorul trebuie sa documenteze, in dosarul de lucru, analiza sa
asupra sistemelor contabile si de control intern din intreprindere si
evaluarea sa asupra riscului legat de control
 RAPORTUL DE AUDIT SI CERTIFICARE A
BILANTULUI CONTABIL
se intocmeste in conformitate cu
opinia stabilita in 2 modalitati

RAPORTUL DE AUDIT SI CERTIFICARE RAPORT DE AUDIT

A BILANTULUI CONTABIL
SI CERTIFICARE A BILANTULUI
= expresia opiniilor auditorilor
(cenzori, experti contabili
Cuprinzand si recomandari, sfaturi
sau contabili autorizati si solutii

RAPORT
SE DIFUZEAZA INTERN
SCURT
- CA
Se difuzeaza in RAPORT - AGA
afara AMANUNTIT
societatii comerciale - LUNG -
 FORMA SI STRUCTURA RAPORTULUI DE
AUDIT FINANCIAR
Formele raportului de audit:
-lunga: destinat CA si AGA
-scurta: destinat utilizatorilor externi
Elementele de baza are raportului de audit:
1) Titlu (SIA 700): “auditor independent” este recomandat pentru a se distinge de alte
rapoarte elaborate de alte persoane;
2) Destinatar: AGA sau CA sau utilizatori externi
3) Paragraf introductiv: raportul de audit trebuie sa aminteasca ca situatiile financiare
sunt in responsabilitatea conducerii intreprinderii si ca auditorul este tinut sa exprime o
opinie asupra acestora pe baza auditului efectuat
a) Identificare conturi auditate, data si perioada acoperita;
b) o mentiune asupra responsabilitatii conducerii entitatii economice si a responsabilitatii
auditorului.
4) Paragraf cuprinzand intinderea si natura lucrarilor de audit
5) Paragraful opiniei
6) Data raportului
7) Adresa auditorului
8) Semnatura auditorului
1) TITLU
Raportul de audit poate purta un titlu precis. Poate fi utilizat titlul “auditor independent”
pentru a-l distinge de rapoartele care pot fi elaborate de alte persoane: consiliul director,
consiliul de administratie sau alti auditori care pot sa nu se conformeze acelorasi reguli
ca auditorul independet.
2) DESTINATAR
Raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului corespunzator in functie de
circumstantele ce se caracterizeaza misiunea si obligatiile legale. In mod obisnuit,
raportul se adreseaza fie actionarilor, fie consiliului de administratie al unitatii, ale carei
conturi anuale au fost auditate.
3) UN PARAGRAF INTRODUCTIV– Cuprinde:
- Identificarea conturilor anuale auditate;
- O mentiune a responsabilitatii conducerii entitatii si auditorului.
Raportul trebuie sa mentioneze ca, conturile anuale sunt in sarcina, responsabilitatea,
conducerii entitatii si ca responsabilitatea auditorului pe baza auditului efectuat exprima o
opinie asupra acestor conturi anuale.
Conturile anuale constituie reprezentarea faptelor de catre conducere. Pregatirea lor
presupune ca directiunea face estimari fiabile si aduce judecati care au o incidenta
semnificativa, ca ea determina principiile si metodele contabile potrivite, care trebuiesc
utilizate pentru pregatirea conturilor anuale. Responsabilitatea auditorului este de a
audita aceste conturi anuale astfel incat sa poate exprima asupra acestora o opinie.
Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea: Noi am procedat la auditarea
bilantului SC X incheiat la 31.12.xxxx, a contului de profit si pierdere si a tabloului de flux
de trezorerie pentru exercitiul incheiat la aceasta data, asa cum sunt prezentate in
anexele la prezentul raport. Aceste conturi anuale au fost stabilite sub responsabilitatea
conducerii entitatii. Responsabilitatea noastra este, pe baza auditului nostru, sa
exprimam o opinie asupra conturilor anuale.
4. PARAGRAF CUPRINZAND INTINDEREA SI NATURA
LUCRARILOR DE AUDIT:
Lucrarile au fost indeplinite conform Normelor Internationale sau
Nationale:
a) Termenul “intindere” semnifica posibilitatea auditorului de a pune in
opera procedurile pe care le-a considerat necesare in functie de
circumstante; aceasta informatie este necesara pentru a furniza
cititorului asigurarea ca auditul a fost realizat conform unor norme
profesionale recunoscute.
b) Auditul a fost planificat si executat de o maniera care sa asigure, in
mod rezonabil ca, conturile anuale nu comporta anomalii semnificative.
Este o declaratie pentru cititor ca auditul a fost astfel planificat si
executat incat a facut posibila o asigurare rezonabila ca situatiile
financiare nu comporta anomalii semnificative.
c) Auditul presupune un examen pe baza de sondaj, evaluarea
principiilor si metodelor contabile folosite, evaluarea estimarilor
semnificative facute de conducere, revederea prezentarii de ansamblu
a conturilor.
d) Auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a expresiei de opinie.
Este o declaratie, o precizare a auditorului ca auditul furnizeaza o baza
rezonabila a expresiei opiniei sale
5. PARAGRAFUL OPINIEI:
Tipuri de opinie:
- fara rezerve;
- cu rezerve;
- imposibilitatea exprimarii opiniei
- defavorabila.
A. OPINIE FARA REZERVE: cand auditorul concluzioneaza ca, conturile
anuale dau o imagine fidela; opinia fara rezerve semnifica ca orice schimbare
de reguli si metode contabile au fost corect retinute si descrise in anexe.
a) In cazul in care apar elemente dar care nu afecteaza opinia auditorului se
introduce in raport un paragraf de observatii; el se situeaza, de regula, dupa
paragraful de opinie si precizeaza, in general, ca nu constituie o rezerva; el are
ca obiectiv sa lamureasca cititorul asupra unui punct privind conturile anuale,
expus de o maniera detaliata in raport.
Paragraful de observatii se refera, de regula, la urmatoarele 4 situatii:
-o problema semnificativa in ceea ce priveste continuarea activitatii de
exploatare;
-o incertitudine semnificativa a carei rezolvare depinde evenimente viitoare care
pot afecta conturile anuale.
ATENTIE IN CAZUL MAI MULTOR INCERTITUDINI CARE AFECTEAZA IN
MOD SEMNIFICATIV CONTURILE ANUALE, AUDITORUL POATE EXPRIMA
CA ESTE MAI POTRIVIT SA FORMULEZE O IMPOSIBILITATE DE
EXPRIMARE A UNEI OPINII DECAT SA REGURGA LA UN PARAGRAF DE
OBSERVATII
- cand o corectie trebuie adusa unei informatii data de un document
care contine conturi anuale auditate si intreprinderea refuza sa o faca;
- cand auditorul are obligatii legale de informatii complementare
(obligatii stabilite de Ministerul Finantelor)
b) In cazul in care apar elemente care afecteaza opinia auditorului,
raportul se modifica in sensul:
- exprimarii opiniei cu rezerve;
- imposibilitatii de a exprima o opinie;
- exprimarii unei opinii defavorabile
B. OPINIA CU REZERVE POATE AVEA LOC:
- cand exista o limitare a intinderii lucrarilor;
- cand exista un dezacord cu directiunea privind regulile si metodele
contabile utilizate
C. IMPOSIBILITATEA DE A EXPRIMA O OPINIE:
- cand exista o limitare a intinderii lucrarilor;
- situatii caracterizate prin mai multe incertitudini, care afecteaza in
mod semnificativ conturile anuale
D. OPINIE DEFAVORABILA:
- cand exista un dezacord cu directiunea privind regulile si metodele
contabile utilizate
RECAPITULATIE:
- conturile dau imagine fidela – raport curat;
- apar elemente care nu altereaza opinia – opinie fara
rezerve
- limitare a intinderii lucrarilor:
- opinie cu rezerve
- imposibilitatea exprimarii unei opinii
- mai multe incertitudini care afecteaza conturile
- imposibilitatea exprimarii unei opinii
- dezacord cu directiunea privind regulile si metodele
contabile
- opinie cu rezerve
- opinie defavorabila
ATENTIE: de fiecare data cand un auditor emite o alta
opinie decat cea fara rezerve, o descriere clara a tuturor
motivelor trebuie facuta in anexe, iar informatia figureaza in
raport, intr-un paragraf separat, care precede opinia sau
imposibilitatea exprimarii opiniei
6. DATA RAPORTULUI – data sfarsitului lucrarilor de audit
7. ADRESA AUDITORULUI
8. SEMNATURA AUDITORULUI – cabinet, societate,
auditor persoana fizica…