DE-AŞ AVEA EU CE ARE EL

De când m-am născut pe lume

Eu am un păcat şi-anume
Vai, ce lucru curios,
Sunt foarte curios!

Jinduiesc la orişicare,
Orice lucru care-l are
Şi-mi şoptesc încetinel
- De-aş avea eu ce-are el!

Într-o zi de vâlvătaie
Eu m-am dus să fac o baie
Şi sub duşuri, iată, poc!
Eu zăresc pe Rozenstock.

El se zbenguie cu apa
Şi eu stau prostit ca ţoapa
Şi-mi spuneam în gând, rebel:
- De-aş avea eu ce-are el!

Într-o mică grădiniţă

Am văzut o cuconiţă,
Ce şedea în mod gingaş
Şi-alăpta un copilaş.

Admirându-i sânul tare

Plin de lapte, cu ardoare
Eu mi-am spus în gând aşa:
- De-aş avea eu ce-are ea!

Ieri, când traversam Lipscaniu'

L-am văzut pe Buzileanu
Vicele guvernator
Peste banii tuturor.

Şi cum se urcă cu fală

Sus, la Banca Naţională,
Mi-am şoptit blând ca un miel:
- De-aş avea eu ce-are el!

Pe strada Luterană
Urmăream o domnişoară
Cu profil imaculat
Şi cu părul blond-brăzdat.

Picioruşele ei fine
Ascundeau comori şi taine
Că mi-am zis în gând aşa:
- De-aş avea eu ce-are ea!

Sâmbătă fiind sărbătoare,

Eu m-am dus la alergare
Cu nevastă-mea Mimy
Să-l vedem pe "Zori de zi".

Şi cum ne-arăta grăjdarul

Ce solid e armăsarul,
Ea mi-a zis încetinel:
- De-ai avea tu ce-are el!