MINISTERUL AGRICULTURII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN REPUBLICA

MOLDOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE
CATEDRA „TURISM”

TEZĂ DE AN
La tema: Particularitatile transportului avia si auto in dezvoltarea turismului
international

Chişinău 2010

CUPRINS
1
INTRODUCERE........................................................................3
CAPITOLUL I:Caracteristicile si tendintile transportului avia si
auto................................................................................................................7
I.1.Particularitatile si strategiile transportului avia si auto..................................... 7
I.2. Sistemul de transport avia si auto in industria turismului
international.........................................................................................................9
CAPITOLUL II :Eficientele si tendintile generale ale transportului turistic
auto………………………………………………………………………………13
II.1Rolul transportului auto in rutele internationale………….............................13
II.2.Automobilul ca element al dezvoltarii industriei turistice si particularităţile
transportării turiştilor în autocare şi microbuze...............................................16
II.3.Eficienţa transportului auto pe două roţi în industria turismului si tipurile de
transport auto…………………………………………………………................22
CAPITOLUL III :Transporturile aeriene ca componenta a transporturilor
internationale,origine si caracteristici…………………………………………23
III.1.Originea si dezvoltarea transportului aerian international…………….......23
III.2.Transportul aerian-caracteristicii specifice ................................................32
III.3.Clasificarea serviciilor de transport aerian si obiectul de activitate al IATA. 34
CONCLUZIE.........................................................................................43

BIBLIOGRAFIE...................................................................................45

ANEXE...............................................................................................................48

INTRODUCERE
Dintotdeauna turismul şi mijloacele de transport au fost într-o legătura de
interdependenţă. O localitate devine destinaţie turistică dacă cei care vor s-o

2
viziteze pot ajunge uşor la ea. Astfel transportul este o componentă care face
legătura între punctul de plecare şi destinaţia turistică.
Transporturile reprezintă un domeniu important al activităţii economico-
sociale, pentru că prin intermediul lor se efectuează deplasarea în spaţiu a
bunurilor şi oamenilor în scopul satisfacerii necesităţilor materiale şi spirituale ale
societaţii omeneşti. Odată cu apariţia transportului au apărut şi fluxurile masive de
deplasări, care mai tîrziu au devenit elemente principale în dezvoltarea economiei
unei ţări. Ca urmare, dezvoltarea şi modernizarea transportului auto este o urmare a
extinderii arealului cu potenţial turistic.
Nu este întîmplător că boom-urile turistice, fluxurile mari de turişti au
apărut acolo unde erau prezente nu doar vestigiile culturale şi tursitice, ci şi noile
tehnologii din domeniul transporturilor. De exemplu, trenul la mijlocul secolului
XVIII a făcut posibile primele deplasări tursitice, automobilul pe tot parcursul
secolului XIX a deschis uşile turismului în masă, în timp ce dezvoltarea industriei
aero prin anii 1950 a permis colonizarea turistică a lumii întregi.
Turismul fără mijloacele de transport nu poate exista, iar transportul auto
joacă un rol premondial în dezvoltarea lui prin eficienţa de a completa circulaţia pe
traseele neaccesibile altor tipuri de transport.

La început transportul auto nu avea o utilizare largă în industria turismului, din

cauza lipsei de maşini specifice acestui domeniu. Automobilul se folosea în
scopuri turistice doar pentru distanţe mici şi medii, deoarece vehiculele
“maselor”erau de cilindrate mici şi nu ofereau confort. Astăzi însă industria
transportului auto a pus baza pe construcţia unor tipuri de vehicule care asigură
confort, siguranţă, viteză şi desigur plăcerea de a călători.

Transporturile aeriene reprezinta o arie de comert in care aeronavele sunt angajate

pentru a transporta pasageri,. Companiile de transport aerian opereaza servicii pe
rute aeriene locale, regionale, nationale si internationale. Diversificarea mijloacelor
de transport a aparut din necesitatea de a folosi noi cai de comunicatie, din
caracteristicile specifice ale acestora, care hotarasc eficienta transportului.
3
Mijloacele de transport aerian poseda mai multe caracteristici specifice, si anume:
rapiditate, convertibilitate, oportunitate, confort, siguranta, accesibilitate si
economicitate. Dezvoltarea tot mai dinamică a formelor circulaţiei turistice la nivel
mondial, şi în mod deosebit, recunoaşterea rolului pe care îl are în dezvoltarea
economică şi socială au favorizat evoluţia şi perfecţionarea formelor de transport
turistic.

Este binecunoscut faptul că turismul, în esenţa sa, înseamnă călătorie,

acţiune de deplasare spre un loc (mai) depărtat, folosind unul sau mai multe
mijloace de transport. Transportul reprezintă prima manifestare a consumului
turistic, fiind singura componentă de care nu se poate dispensa turistul în acţiunea
sa de deplasare spre destinaţia turistică.
Investiţiile în sporirea calitativă a infrastructurii urbane şi extraurbane şi
susţinerea ofertei turistice cu tehnologii inovatorii pot să determine simţitor
creşterea turismului automobilistic şi pot oferi oportunităţi de ridicare a nivelului
socio-economic ale regiunilor turistico-culturale ale unei ţări.
Lucrarea de faţă are o dublă finalitate: pe de o parte se îndreaptă asupra
turismului, un domeniu important al vieţii sociale şi economice, pe de altă parte
este o abordare a adaptării sau specializării mijloacelor de transport pentru
transportul turistic.
Scopul declarat al tezei este acela de a cerceta particularităţile deplasării
turiştilor cu ajutorul transportului avia si auto şi concomitent de a contribui la o
mai bună înţelegere a impactului economic al fenomenului turistic, cît şi
importanţa transporturilor rutiere în turismul internaţional
Obiectivele lucrării.
Reeşind din textul propus am formulat următoarele obiective:
1. Studierea literaturii la tema dată;
2. Determinarea rolului transportului auto si avia în dezvoltarea
turismului;
3. Analiza vînzării serviciilor avia,auto pe piaţa turistică;

4
 4. Examinarea formelor de organizare a transportării turiştilor prin
intermediul transprtului auto si avia;
5. Cerceterea normelor de servire a turiştilor în transportul auto,avia,
6. Cercetarea serviciilor de transport aerian si activitatea sa.
7. Analiza particularitatilor transportului avia si rutier.
Metodele de cercetare:Studierea transporturilor s-a aflat în centrul atenţiei
mai multor savanţi, jurnalişti. Aici putem menţiona lucrarea autorului Fistung
Daniel “Transporturi. Teorie economică, ecologie, legislaţie”. Acest autor studiază
importanţa, rolul şi particularităţile sistemului de transport. El aici descrie istoria
sistemului de transport din perioada primitivă pînă în momentul prezent;
particularităţile activităţii de transport, cît şi face o clasificare a transporturilor. În
lucrarea „Turism şi Marketing Turistic” Stoina Cristian şi Spânu Mădălina fac o
descriere la toate tipurile de transport turistic şi anume: transport rutier, feroviar,
aerian şi naval. Un aport în descrierea tipurilor de transport l-a adus şi Draica
Constantin în lucrarea „Turism internaţional”. O altă autoare a problemei date este
Cristureanu Cristiana, care în lucrarea „Strategii şi tranzacţii în turismul
internaţional” descrie despre serviciile de transport în turismul internaţional. Date
referitoare la tema transporturilor întîlnim şi în lucrarea „Impactul transporturilor
asupra dezvoltării relaţiilor economice internaţionale” editată de către
Universitatea de Stat din Moldova, Academia de transporturi, informatică şi
comunicaţii. Această carte se referă anume la corelaţia dintre transporturi şi turism,
studiază influenţa transporturilor asupra turismului, cît şi influenţa turismului
asupra transporturilor.
După cum observăm surse referitoare la tema dată sunt numeroase şi
conţin informaţii diverse,astfel unele informaţii atestăm şi în lucrarea “Economia
turismului” autorii au studiat rolul şi importanţa transporturilor în economia
naţională, au cercetat tendinţele dezvoltării transporturilor de călători, cît şi
avantajele acestora. Stînciulescu Gabriela în lucrările sale “Managementul
Agenţiei de Turism”, “Managementul operaţiunilor de turism” ne oferă nişte surse
informative destul de interesante despre subiectul dat.
5
 Ca rezultat al muncii multor autori, au apărut un şir de lucrări ce pot fi
utilizate pentru o analiză mult mai eficientă a temei date.
Metode de cercetare. În elaborarea lucrării de curs pentru realizarea
obiectivelor propuse, au fost folosite următoarele metode de cercetare:
1. metoda inductivă – pe baza mai multor facte am ajuns la o oarecare
concluzie;
2. metoda analizei – analiza şanselor reale de dezvoltare a transporturilor
auto si avia în organizarea transportării turiştilor
3. metoda sintezei – diverse comentarii, comparaţii, analiza materialelor
bibliografice în cauză.
Structura. Teza de curs este alcatuit din: introducere, 3 capitole cu cîte a 3
subcapitole, concluzii, bibliografie şi anexe.

CAPITOLUL I:Caracteristicile si tendintile transportului avia si auto

I.1.Particularitatile si strategiile transportului avia si auto

6
In perioada postbelica traficul aerian de pasageri pe plan mondial a cunoscut o
dezvoltare rapida. Avionul a incetat de multa vreme sa mai constituie un mijloc de
transport luxos sau prohibitiv, fiind preferat tot mai mult pentru rapiditatea
transporturilor, pentru buna organizare si derulare a traficului, pentru confortul si
siguranta crescanda a zborurilor.In intreaga lume, trasportul pasagerilor in trafic
international se desfasoara numai cu permisiunea autoritatilor din statul respectiv.
Fiecare stat a stabilit reguli proprii ceea ce a complicat foarte mult activitatea de
transporturi internationale pe calea aerului. Chiar in prezent, dupa semnarea,
elaborarea si adoptarea unui mare numar de conventii multilaterele, traficul aerian
nu se desfasoara uniform, dar se deruleaza normal avand la baza si unele intelegeri
bilaterale.Deasemenea, pentru a se putea acorda servicii de calitate in domeniul
trasporturilor in trafic aerian s-a adoptat cooperarea internationala intre companiile
de navigatie. Astfel cooperarea imbraca forme diferite de contacte care permit
asigurarea si acordarea de servicii prompte si sigure.Traficul aerian are o valoare
comerciala nationala si ca urmare in abordarea politicilor nationale a trasporturilor
aeriene s-au statornicit practici privind:

a) protejarea traficului intern prin trasportatorii aerieni nationali cu particularitatea

ca pentru Comunitatea Europeana acest inteles s-a extins recent la nivelul
intercomunitar;

b) acordarea accesului trasportatorilor straini la traficul national in trasporturile

internationale pe baza de reciprocitate. In lipsa unor acorduri guvernamentale de
reciprocitate accesul la traficul aerian national al unei tari poate fi autorizat in
schimbul unor compensatii comerciale sub forma baneasca a taxelor de
royalitate.Transporturile aeriene interne se organizeaza si se deruleaza in
conformitate cu legislatia interna nationala.

Transporturile aeriene civile internationale se organizeaza si se deruleaza in baza

unor Conventii guvernamentale internationale sub egida Organizatiei Aviatiei
Civile Internationale ca organism specializat al ONU.

7
Atat transporturile aeriene pe curse regulate cat si transporturile aeriene pe curse
charter cunosc anumite particularitati si structurari care trebuiesc cunoscute avand
in vedere faptul ca inplica diferentieri de organizare si derulare precum si costuri si
preturi diferite.

I.2. Sistemul de transport avia si auto in industria turismului

international.
Transportul auto reprezintă un domeniu al activităţii social-economice,
prin care se realizează deplasarea bunurilor materiale şi a oamenilor în spaţiu, cu

8
ajutorul unor vehicule sau instalaţii speciale, pe anumite căi de circulaţie, în
vederea satisfacerii necesităţilor materiale şi spirituale ale societăţii.
Transportul s-a dezvoltat odată cu societatea omenească. Evoluţia
transporturilor a fost impunsă de dezvoltarea mereu ascendentă a factorilor de
producţie. Multe din cuceririle ştiinţei şi tehnicii, care la vremea respectivă nu
păreau de mare importanţă, au fost puse în slujba dezvoltării şi modernizării
bazei tehnico-materiale a transporturilor care, la rândul ei, a fost capabilă să
asigure oamenilor o gamă variată de servicii într-un timp din ce în ce mai redus.
Sporirea necontenită a volumului producţiei materiale, necesitatea
schimbului de mărfuri, nevoia de deplasare la distanţe mari a bunurilor şi
oamenilor au constituit factori promotori ai dezvoltării ascendente a
transporturilor.
Treptat, s-a constatat desprinderea unei noi ramuri a economiei
naţionale, industria turismului, în cadrul sectorului terţiar al prestărilor de
servicii.
Transportul reprezintă una din componentele de bază ale prestaţiei
turistice, el asigură deplasarea turiştilor de la locul de resedinţa la cel de petrecere
a vacanţei. Serviciul de transport are un conţinut complex cu implicaţii deosebite
asupra turismului. [31, p.286;]
Timpul total de vacanţă este compus din două elemente majore: timp de
transport şi timp de sejur.Organizarea transporturilor trebuie să ţină cont de
asocierea atributelor “rapid” şi “confortabil”.
Durata deplasării este un element important în adoptarea deciziei de
vacanţă, în opţiunea pentru o anumită destinaţie, mai ales în cadrul turismului
internaţional.
Confortul vizează condiţiile oferite în interiorul mijloacelor de transport
auto si avia, dar şi alte elemente legate de organizarea deplasării, cum ar fi
asigurarea transportului de la staţia de destinaţie la locul de cazare şi invers,
transferal între diferite mijloace de transport, efectuarea unor operaţii similare
(transportul, bagajelor, servicii de ghid).
9
 Un aspect important se referă la ponderea relativ ridicată a serviciilor
de transport, în cadrul aranjamentelor turistice. Sub acest aspect, este necesar să se
asigure corespondenţa între conţinutul serviciilor prestate la nivelul tarifelor,
precum şi o stabilitate a acestora sau în anumite situaţii, facilităţi/reduceri în
perioadele cu slabă activitate turistică. Reducerea costurilor nu trebuie să se
facă prin diminuarea calitaţii serviciilor, ci printr-o utilizare raţională a capacităţii
de transport şi prin corespondenţa avansată între diferite mijloace de transport.
Fiind un domeniu sensibil la modernizari tehnice şi ştiinţifice, există
îmbunătăţiri în perfecţionarea transportului auto si avia: creşterea vitezei, gradului
de confort, marimea, etc. [21, p.71;]
Conform teoriei lui Jean Fourastie (în 1954), considerat de altfel şi
întemeietorul clasificarii sectoriale a ramurilor economice, turismul în economie
posedă trei sectoare avînd comportament economic diferit:
-Turismul reprezintă o componentă de bază a sectorului terţiar;
-Turismul se manifestă ca o ramură distinctă de serviciu cu o prezenţă
tot mai activă în viaţa economică şi socială cu o participare semnificativă la
procesul general;
-Turismul ca promotor al globalizării şi factor al dezvoltărilor durabile.
Turismul înglobează ideea de mişcare, de deplasare în spaţiu,
transporturile au astfel un rol bine determinat în relaţie cu turismul: în primul
rînd, prin intermediul lor se asigură pătrunderea turiştilor în zonele de mare
atractivitate şi odată cu aceasta, înlănţuirea ofertei cu cererea, transformarea lor
din “potenţiale” în “efective” pe de altă parte, crearea condiţiilor de acces permite
valorificarea potenţialului turistic al zonei sau ţării respective. De aici rezultă că,
de nivelul de dezvoltare al transporturilor şi mai ales, de organizarea lor,
depinde activitatea prestaţiei turistice. [29, p.238]
Majoritatea specialiştilor apreciează că “programul adecvat, siguranţa,
confortul, rapiditatea transporturilor auto reprezintă precondiţia turismului de
masă”. Dezvoltarea turismului în general este imposibilă fără sistemul de transport,
în cazul transportului auto este mereu nevoie de modernizare şi oferirea unor
10
servicii complexe care să manifeste întotdeauna interes pentru turişti, astfel
sistemul dat de transport să facă faţă concurenţei lîngă celelalte tipuri de transport.
Transporturile internationale sunt numite metaforic „aparatul circulator al
întregii economii mondiale”, fiind mijloc efectiv de concretizare a relatiilor
economice interstatale.
Cea mai dinamica modalitate de transport este cea aeriana. Traficul international
de marfuri s-a dublat la fiecare 5 ani. Astazi în traficul international nu numai
marfurile asa numite clasice ca supliment de bagaj la transportul calatorilor, ci au
aparut liniile aeriene specializate în transportul de marfuri.
La acestea au contribuit în primul rând operativitatea si rapiditatea derularii
expeditiei, dar si reducerea în mod constant a pretului de transport,
confortabilitatea primirii si expedierii marfurilor, siguranta si nu în ultimul rând
cooperarea existenta între companiile aeriene ceea ce simplifica foarte mult
activitatea beneficiarilor de transport.
Aceste facilitati au fost posibile de realizat ca urmare a dezvoltarii bazei tehnico-
materiale. În întreaga lume, pe calea aerului.
În prezent, dupa semnarea, elaborarea si adoptarea unui mare numar de conventii
multilaterale, traficul aerian nu se desfasoara uniform, dar se deruleaza normal
având la baza si unele întelegeri bilaterale.
De asemenea, pentru a se putea acorda servicii de calitate în domeniul
transporturilor în traficul aerian s-a adoptat cooperarea internationala între
companiile de navigatie. Astfel cooperarea îmbraca forme diferite de contacte care
permit asigurarea si acordarea unor servicii prompte si sigure.
Traficul aerian are o valoare comerciala nationala si ca urmare în abordarea
politicilor nationale a transporturilor aeriene s-au statornicit practici privind:
a) protejarea traficului intern pentru transportatorii aerieni nationali ( cu
particularitatea ca pentru Comunitatea Europeana acest înteles s-a extins recent la
nivelul intercomunitar);
b) acordarea accesului transportatorilor aerieni straini la traficul national în
transporturile internationale pe baza de reciprocitate. În lipsa unor acorduri
11
guvernamentale de reciprocitate accesul la traficul aerian national al unei tari poate
fi autorizat în schimbul unor compensatii comerciale sub forma baneasca a taxelor
de royalitate
Transporturile aeriene interne se organizeaza si se deruleaza în conformitate cu
legislatia interna nationala.
Transporturile civile internationale se organizeaza si se deruleaza în baza unor
Conventii guvernamentale internationale sub egida Organizatiei Aviatiei Civile
Internationale ca organism specializat al ONU.
Atât transporturile aeriene pe curse regulate cât si transporturile aeriene pe curse
charter cunosc anumite particularitati si structurari care trebuie cunoscute având în
vedere faptul ca implica diferentieri de organizare si derulare precum si costuri si
preturi diferite.

CAPITOLUL II :Eficientele si tendintile generale ale transportului turistic

auto
II.1Rolul transportului auto in rutele internationale

Transporturile reprezintă una dintre verigile de bază ale producţiei

materiale sau o continuare a procesului de producţie, care asigură buna desfăşurare
12
a acestuia în cadrul economiei şi ca element constitutiv şi factor determinant al
dezvoltării turismului. Aceasta se realizează prin circulaţia turiştilor din zonele de
reşedinţă spre alte regiuni cu potenţial turistic. [23, p.63;]
Adesea, transportul este definit ca o mişcare fizică a persoanelor între
două puncte. Definiţia transportului nu trebuie să se limiteze la simpla deplasare
spaţială a persoanelor. În cazul apelării la un transportor, utilizatorul cumpără un
ansamblu de servicii.
Practicarea oricărui tip de transport este posibilă datorită existenţei căilor
de comunicaţii, care reprezintă trasee special amenajate sau construite, destinate
unui anumit tip de transport. În dependenţă de mediul de amplasare a căilor de
comunicaţii, pot fi evidenţiate mai multe tipuri de transporturi:
- navale;
- aeriene;
- terestre (feroviare şi rutiere);
- speciale(această categorie de transporturi include transporturile
urbane, transporturile pe cablu, etc).
În continuare vom aborda mai aprofundat numai un tip de transport
terestru, transportul auto.
Datorită avantajelor pe care le prezintă, comoditate, viteză sporită,
posibilitatea penetrării în locuri greu accesibile, ocupă un loc principal în
structura formelor de transport. În prezent reţeaua rutieră depăşeşte de circa
10 ori reţeaua feroviară mondială.
În transporturile turistice internaţionale, transporturile auto joacă un rol
important prin dinamica lor şi mai ales prin perspectivele pe care le deschid
circulaţiei turistice internaţionale.
Transportul auto reprezintă mijlocul de transport privilegiat al turismului
internaţional în ţările occidentale.
Dezvoltarea industriei de autovehicule a determinat o creştere atît a
fluxului turistic, cît şi multiplicarea destinaţiilor turistice. Turismul rutier permite
o mai mare dispersare a fluxurilor turistice pînă în cele mai izolate regiuni,
13
precum şi mai multă autonomie.
Asupra evoluţiei turismului rutier au acţionat o serie de factori:
- producţia din industria de autoturisme;
- evoluţia preţului energiei;
- dezvoltarea firmelor de închiriere a autoturismelor;
- modernizarea şi extinderea reţelelor rutiere;
- relaxarea formalităţilor vamale şi administrative la punctele de
frontieră;
- evoluţia veniturilor individuale;
- dinamica demografică;
- dinamica socială privind structura şi dimensiunea familiei.
Autobuzul şi autocarul reprezintă un mijloc de transport tot mai folosit, în
special pentru turismul organizat de grup, mai ales datorită costului scăzut care
permite comercializarea pe piaţă la tarife modice.
Uniunea Internaţională a Transporturilor Rutiere (IRU) publică anual, din
1983, un ghid cu liniile regulate internaţionale de autocare în Europa. Această
reţea de linii regulate s-a dezvoltat în Europa în cadrul sistemului Eurolines şi
Europabus, care grupează ţări atît din Europa de Vest, cît şi din Europa de Est şi
Sud-Est. [17, p.175;]
În America de Nord, societăţile de autocare s-au dezvoltat atît de puternic
încît au înlocuit în bună parte transportul feroviar. De exemplu, compania
Greyhound dispune de o reţea de 16 000 km. Succesul se datoreză preţurilor
scăzute comparativ cu alte mijloace de transport, ameliorării substanţiale a
echipamentului (confort, servicii interioare, climatizare), creşterii securităţii,
adaptării necesităţilor cererii de turism internaţional. Coeficientul de utilizare a
capacităţii autocarelor depăşeşte 75%, fiind superior celor din tranportul feroviar şi
aerian. Clientela turismului cu autocarul este formată în special din tineri sau din
membrii unor asociaţii (cluburi, întreprinderi etc.). Această categorie de clientelă
permite obţinerea unui coeficient de utilizare apropiat de 100%, dînd posibilitatea
practicării unor tarife competitive.
14
 II.2.Automobilul ca element al dezvoltarii industriei turistice si
particularităţile transportării turiştilor în autocare şi microbuze.

Înca din cele mai vechi timpuri, omul a căutat metode prin care să poată
transporta diferite materiale sau persoane de la distanţe mult mai mari. Astfel, el a
construit, folosindu-şi inteligenţa cu care este înzestrat, diferite mijloace de
transport, de la cele mai rudimentare, atingand apogeul în sec. al XIX-lea, odată cu
invenţia automobilului.
15
 Cea mai importantă invenţie care şi-a adus cel mai mare aport in
construcţia automobilului, este motorul acţionat cu puterea aburului. Acesta a
apărut în anul 1769, cînd Francois Cugnot a construit primul autovehicul dotat
cu un motor cu abur, avînd forma unei trasuri.
După apariţia motorului cu ardere interna, cu pistoane în miscare
rectilinie, alternativă, putem vorbi în adevaratul sens al cuvantului de apariţia
automobilului.
Automobilul a devenit o necessitate în transportul de mărfuri şi personae,
evoluînd şi modernizînduse, încît astăzi a devenit un accesoriu important în
dezvoltarea industriei turistice prin eficienţa sa de a oferi confort şi posibilitatea
turistului de aş-i alege singur traseul său de călatorie în orice moment de timp
şi punct de destinaţie. [6, p.177;]
O călătorie în automobil, însemnand atît deplasarea dintr-un punct de
plecare în unul de sosire , cît şi ca produs turistic, sau ca o experienţă de călătorie,
favorizează cunoasterea unui teritoriu şi reprezintă mijlocul pentru dezvoltarea
unei oferte turistice din ce in ce mai diferenţiată şi mai diversificată. Astfel, se
poate contribui la atingerea a doua obiective majore ale industriei turistice ale unei
ţări descentralizarea destinaţiilor turistice şi asigurarea continuităţii fluxurilor
de incoming independent de stagiune. Mişcarea automobilistică în limitele
responsabilităţii şi a eco-compatibilitaţii poate favoriza creşterea unui turism liber
şi relativ uşor realizabil. [24, p. 343;]
Automobilele sunt rapide şi confortabile, fiind destinate transportului
de persoane pe distanţe medii. În funcţie de necesităţi, ele capătă forme,
dimensiuni şi funcţii variate. Au apărut astfel maşinile de teren, echipate cu roţi
mari. Pentru a tracta o rulotă e nevoie de un motor puternic. Maşinile sport
sunt joase şi alungite cu o formă aerodinamica bine evidenţiată, pentru a fi mai
rapide. O maşină break are mai mult loc pentru bagaje. Pentru transportul
particular în oraşe se folosesc taxiurile, în timp ce automobilul de oraş este mai
mic, cu avantajul de a se strecura şi gara uşor.

16
 Datorită automobilului, în turism au apărut forme noi de atracţii care
manifestă interes, nu numai în vizitarea resurselor istorico-culurale şi naturale,ci şi
prin posibilităţi de a parcurge unele trasee cu reliefuri dificile, neaccesibile altor
transporturi terestre, ceea ce devine un motiv de curiozitate pentru turişti, şi o
provocare în a încerca experienţe noi în utilizarea transportul auto.
Astăzi industria constructoare de maşini a făcut posibilă dezvoltarea
turismului pe orice tip de traseu, punînd în practică cele mai moderne tehnologii
asigurînd siguranţa turiştilor în cele mai extreme condiţii.
Autovehiculele 4x4 sunt cea mai bună alegere pentru safari (expediţie
de vînătoare, sau în scopul unor cercetări ştiinţifice-excursioniste) datorită
cauciucurilor mari, echipamentelor pentru terenuri neregulate şi potenţialului
de tractare pe patru roţi [Anexa V].
În cadrul turismului pe cont propriu, turistul se poate deplasa cu
automobilul propriu sau cu un automobil ce poate fi în proprietatea
organizatorilor de turism sau a unor întreprinderi specializate de transport,
fiind închiriate pentru o anumită perioadă turiştilor internaţionali şi interni, cu
sau fără şofer (în sistemul „Rent a car"). Pe lîngă acestea, turistul este mai
independent, mai liber în alegerea scopului, direcţiei şi timpului călătoriei, avînd
în vedere că reţeaua şoselelor este mai densă şi mai accesibilă comparativ cu
reţelele celorlalte mijloace de transport.

Închirierile de maşini, cu sau fără şofer, reprezintă astăzi un sector

important al turismului automobilistic. Dezvoltarea acestuia s-a datorat în mare
parte progreselor realizate în domeniul transportului aerian, peste 2/3 din agenţiile
de închirieri de autoturisme fiind situate pe aeroporturi. Anul 1918 are o
semnificaţie aparte pentru tot ce a însemnat şi înseamnă şi astăzi activitatea de
Rent a car: tînărul de numai 20 de ani J. Hertz din Illinois, împreună cu doi

buni prieteni ai săi, pun bazele primei afaceri în acest domeniu, deschizînd primul
birou de închirieri în oraşul Chicago. În anul 1925 are loc prima închiriere. În
prezent această companie operează circa 25 milioane de rezervări pe an.

17
 Cele mai cunoscute produse turistice oferite din combinarea a două
mijloace de transport sunt: [20, p. 223;]
-fly and drive (aerian + maşină);
-rail and drive (tren + maşină);
-package tour (aranjament semiorganizat de transport rutier şi croazieră
maritimă cu nave la bordul cărora se asigură serviciile de cazare şi masă).
Agenţiile oferă trei tipuri de servicii de închiriere autoturisme:
-închirieri de maşini fără şoferi;
-închirieri de maşini cu şofer;
-închirieri pe termen lung, sub forma unui contract de leasing.
Tarifele practicate de societăţile de închiriere sunt de două tipuri:
- standard (se aplică pentru un interval de timp şi un număr limitat de km);
-cu număr nelimitat de km.
Societăţile de Rent a car încheie diferite contracte de cooperare
internaţională, cum ar fi semnarea de parteneriat cu marile companii aeriene:
-AVIS a încheiat astfel de contracte cu TAROM, British Airways;
-HERTZ a încheiat astfel de contracte cu Austrian Airlines. În. urma
acestor parteneriate, firma de Rent a car se obligă să cedeze un comision
companiei aeriene colaboratoare pentru toţi clienţii trimişi de ei (pentru fiecare
rezervare făcută). Acest comision este de 5-10%.
Înainte de a închiria o maşină, persoana interesată trebuie să-şi
stabilească ruta pe care doreşte să o urmeze şi, dacă nu se depăşesc 200 km
zilnic, este bine să se închirieze maşinile la tarifele cu km limitaţi (standard). În
concluzie, pentru călătorii scurte este bine să se închirieze la tarif standard, iar
pentru călătorii lungi, la tarif km nelimitaţi. De exemplu, la AVIS, în varianta
standard, închirierea unui Ford Escort costă 30,83$/zi. În varianta cu km
nelimitaţi, costul este de 116,954 $/zi.
Transportul cu automobilul propriu se încadrează în forma
semiorganizată de turism deoarece chiar neapelînd la transportul cu autocarul

18
pus la dispoziţie de o agenţie de turism, turistul poate apela la celelalte servicii
turistice, cum sunt obţinerea de informaţii turistice, rezervări pentru cazare şi masă
etc. [1, p.427;]
În sensul rapidităţii, comodităţii şi atractivităţii călătoriilor (cu
posibilitatea alegerii libere a diferitelor itinerare la venire şi la plecare), nici un alt
mijloc de transport nu poate să satisfacă în aşa măsură pe turiştii pe cont
propriu şi semiorganizaţi, ca automobilul.
Preponderenţa turismului automobilistic, în special pentru distanţele medii
şi scurte spre destinaţiile turistice la noi se va menţine şi pentru perspectiva anilor
viitori.
Pentru turismul organizat de grup, cel mai utilizat mijloc de transport îl
constitue autocarul. Avînd dimensiuni de gabarit mai mari, şi un apartament mult
mai spaţios ca cel al automobilului, acesta are o capacitate de transportare a
unui numar mai mare de pasageri.
Conform definiţiei DEX, autocarul nu este altceva decît un autobuz
folosit mai ales în excursii. Cînd vorbim de istoricul autocarelor, practic
vorbim de istoricul autobuzelor. Astfel, putem spune că primele autocare ce
datează din 1662, deşi nu erau decît nişte vagoane trase de cai. Chiar dacă la
inceput, autobuzele au fost nişte vehicule trase de cai, o combinaţie folosită drept
mijloc de transport, începînd cu anii 1830, au apărut autobuzele cu motor cu abur.
În paralel cu dezvoltarea autobuzelor, a fost inventat troleibuzul
electric. După primul motor alimentat cu combustibil, de la autobuzul din 1895,
modele s-au extins prin anii 1900 şi au condus la introducerea pe scară largă a
autobuzelor recunoscute dupa formă şi dimensiune completă ca autobuze
contemporane. Astfel, odată cu evoluţia autobuzelor a evoluat şi autocarul pe care
îl cunoastem astazi - de la strict necesar la conditii de lux: toaletă, wi-fi, video,
televizor etc.
Autocarele şi microbuzele sunt folosite pentru grupuri de turişti, de
obicei ele aparţinînd unor agenţii de transport care beneficiază de licenţa de
transport. Ele pot fi şi direct administrate de organizatorii de turism. Folosirea
19
autocarelor şi microbuzelor pentru deplasarea de la locul de reşedinţă pînă la
destinaţiile alese este specifică formelor organizate şi semiorganizate de turism.
Autobuzul şi autocarul reprezintă un mijloc de transport tot mai folosit,
în special pentru turismul organizat de grup, mai ales datorită costului scăzut
care permite comercializarea pe piaţă la tarife modice. Primele autobuzuri au
fost iventate în Anglia în 1830. Se numeau „omnibuze”, cuvîntul provine din
limba latină, ceea ce înseamnă „transport pentru toţi”. [33,p. 54]
Firmele turistice colaboreză cu agenţiile de transport prin contract de
transprt. La întocmirea contractului ambele firme trebuie să posede licenţă de
activare în domeniul caracteristic ei.
Un autobuz pentru turism este necesar să fie intotdeauna dotat cu un
sistem de radioamplificare pentru ştiri şi muzică, dar şi pentru a permite
ghidului să dialogheze cu turiştii sau turiştilor să-şi demonstreze calitaţile
vocale. Autocarele pentru cursele internaţionale de lungă durată trebuie să fie
echipate cu un televizor, un aparat video şi un set de casete cu filme, care să
ajute pe ghid sa-i distreze pe turişti în momentele plicticoase ale călătoriei.
Totdeauna, autobuzul de turism este aprovizionat cu lăzi frigorifice conţinînd
gustări, sucuri de fructe, cafea şi bere, care pot fi oferite turiţtilor, bineinteles,
contra plată. Ghizii turistici - în general fete tinere sub 30 de ani este bine să poarte
uniforma firmei. [5, p.46;]
Autobuzele se fabrică de obicei în trei variante: pentru transport

urbanşi suburban, pentru transport interurban şi pentru turism.

Autobuze pentru transportul urban şi suburban, acestea se realizează

cu două sau trei uşi, o parte dintre acestea fiind duble. Se caută ca în dreptul

uşilor, mai ales a celor de urcare, să se asigure platforme cît mai mari, iar în

restul caroseriei se amplasează un numar relativ redus de scaune şi se acordă

20
spaţii de circulaţie mai mari. Această amenajare a caroseriei este dictată de
specificul transportului urban: călătorii scurte, în medie de 15-20 de minute,
schimb mare de călători pe parcurs, necesitatea reducerii la minim a timpului de
staţionare în staţiile intermediare pentru coborîrea şi urcarea călătorilor, în vederea
asigurării unei viteze comerciale acceptabile [Anexa VI].

Autobuze pentru transportul interurban, acestea se realizează de obicei

cu două uşi şi cu un grad mare de umplere a caroseriei cu scaune, avînd în

vedere că durata călatoriei este mai mare, iar schimbul de călători este mai mic

pe parcurs decît la transportul urban [Anexa VII].

Autobuzele pentru turism, au spaţiile libere din caroserie, reduse la

minimum posibil iar locurile pe scaune au un confort sporit.Autovehiculul este

echipat cu instalaţii de climatizare,sanitare şi bar.

Autobuzele interurbane şi cele de turism au prevăzute spaţii speciale

pentru bagaje (uneori se utilizează remorci pentru bagaje).

II.3. Eficienţa transportului auto pe două roţi în industria turismului.

Dezvoltarea industriei constructoare de maşini a creat condiţii pentru

practicarea oricăror curse turistice, oferind întotdeauna posibilitatea alegerii
autovehiculelor solicitate de către turişti.

21
 Noile forme de turism au pus în practică utilizarea transporturilor
moderne dar şi a celor cu caracter sportiv sau extrem, fiind dotate cu cilindrate
mari şi medii, cu forme aerodinamice şi dezvoltînd viteze mari.

Transporturile auto pe două roţi, par la prima vedere doar pentru

parcurgerea unor curse mici, însă astăzi în industria turismului acestea capătă o
amploare foarte mare, datorită gabaritului redus şi a vitezei similare celor cu care
se deplasează un automobil.
Pentru parcurgerea unui drum cu motocicleta, este nevoie de o formă
fizică foarte bună, deaceia persoanele care practică acest tip de trasport în
traversarea unor rute turistice sunt de regulă tinerii.
Industria constructoare de maşini a scos pe piaţă motociclete pentru curse
lungi, cu astfel de autovehicul se poate parcurge distanţe mari, astfel turiştii avînd
posibilitatea de a călători în mod confortabil, bucurînduse de panorama
împrejurimilor. Mersul cu motocicleta nu e doar o simplă călătorie sau o rută
turistica, este o experienţă sportivă sau chiar mai mult decît atît, datorită
posibilităţii de a călători în aer liber şi a vizibilităţii sporite a întregul diapazon.

CAPITOLUL III :Transporturile aeriene ca componenta a transporturilor

internationale,origine si caracteristici
III.1.Originea si dezvoltarea transportului aerian international

Primele servicii de pasageri au inceput din 1910, cand dirijabilele au inceput sa

opereze intre cateva orase din Germania.Prima cursa regulata de pasageri a inceput
22
din 1914 in Statele Unite.Inainte de primul razboi mondial au avut loc cateva curse
experimentale de transport postal din Anglia spre India, in cateva tari din Europa si
Statele Unite, dar mentinerea lor cu regularitate nu a avut loc decat dupa razboi.In
1918 Departamentul Oficiilor Postale din Statele Unite si-a achizitionat primul
escadron de avioane si a inaugurat serviciile aeriene ce faceau legatura dintre
principalele orase de la Coasta de est.Serviciile aeriene transamericane (de pe o
coasta pe alta) au inceput din 1921, numai zboruri de zi, dar dupa 3 ani si cele de
noapte a caror aterizare era asigurata de un lant de faruri asezate de-a lungul
pistelor bazelor aeriene, care se aprindeau si se stingeau facilitand aterizarea.Cu
legatura pe care o faceau Serviciul Aerian Postal, in 1925, Departamentul Oficiilor
Postale din Statele Unite a inceput sase debarcheze de propria flota si sa transfere
operatiile sale companiilor particulare. Spre sfarsitul anului 1920 cateva din aceste
companii au inceput sa asigure servicii de transport de pasageri folosind
monoplane mari cu cabina inchisa (ex.: trimotorul Ford cu o capacitate de 15
pasageri).Pentru ca transportul la sol a fost ingreunat, consecinta a primului razboi
mondial, multe guverne au dezvoltat extesiv un sistem aerian de transport de
calatori, urmand, bineinteles si transporturile postale. Cu toate ca servicile aeriene
de posta (sau PAR-AVION) din Europa nu se puteau compara cu cele americane
care erau destul de rapide (de stilul “de la o zi la alta”), transportul pasagerilor in
Europa a devenit mult mai sofisticat. Din 1929, Anglia opera o ruta comerciala din
Londra catre India, si pana in 1930 mai multe state europene au inceput sa opereze
zboruri combinate de posta, marfa si pasageri pe distante lungi catre Orientul
Mijlociu, Orientul Indepartat, Africa si America Latina.Anii dintre 1919 si
inceputul celui de al doilea razboi mondial in 1939 au inclus o serie de descoperiri
semnificative in ceea ce priveste prezicerea vremii, echipamentele de navigatie,
aerodinamica.Pe durata celui de-al doilea razboi mondial, caile aeriene erau parte
integranta din sistemul national de aparare din majoritatea statelor europene
precum si din Statele Unite ; aproximativ jumatate din activul de aeronave existent
la momentul acela a servit transporturilor militare. Cursele de calatori
internationale s-au dezvoltat in perioada imediat urmatoare razboiului; spre
23
mijlocul anilor `50 numarul pasagerilor ce calatoreau cu avionul pe deasupra
Atlanticului a depasit cu mult numarul tuturor pasagerilor de pe cursele oceanice.
Pa teritoriul Statelor Unite, din punct de vedere al distantei de parcurs, liniile
aeriene au inlocuit caile ferate. La sfarsitul anilor `50 introducerea turbojeturilor in
trasportul national, international si continental a insemnat un avantaj major in ceea
ce priveste timpul de zbor. O noua generatie de avioane cu reactie si-a inceput
operatiile in 1970, iar anglo-francezul Concorde, o aeronava sopersonica, a intrat
in serviciile aeriene de pasageri in 1976. Operatiile de transport aerian sunt
monitorizate si reglate de cateva corporatii nationale si internationale. In Statele
Unite, Actul de Comert Aerian din 1926 a inceput prin stabilirea standardelor
pentru aeronave si piloti. In 1940, noua Administratie Civila (CM) a continuat cu
activitati similare, iar separat Comitetul Aeronautic Civil (CAC,organizatie
similara existand si in Europa- ECAC) a primit un mandat prin care era autorizat sa
optimizeze rutele aeriene de pasageri precum si sa investigeze accidentele aeriene.
O alta reorganizare a avut loc in 1958, cand, Comitetului pentru Siguranta
Transporturilor i-a fost acordata exclusivitatea investigatiilor accidentelor, si
Administratia Aerinautica Civila a fost redenumita in Agentia Federala de Aviatie,
care a devenit din 1967 Administratia Federala a Aviatiei. Dezvoltarea
extraordinara a transporturilor aeriene in perioada imediat urmatoare razboiului a
dus la formarea Organizatiei Internationale a Aviatiei (ICAO), afiliata Natiunilor
Unite.

ParticipanŃii direcŃi în realizarea zborului sunt: operatorul aerian, centrul de

dirijare a traficului aerian,
aeroportul, agenŃii terŃi, iar participanŃii indirecŃi sunt: agentul de handling7,
agentul de refueling8,
agentul de catering9, agenŃiile de ticketing10.
Operatorul aerian
Este deŃinătorul aeronavelor si angajatorul echipajelor formate în general din
piloŃi, mecanici de bord

24
si stewarzi. Inafara de acestia acesta mai detine sau administraza echipe tehnice de
ingineri si
mecanici necesari pentru reparaŃii si întreŃineri autorizate. Practic, operatorul
aerian este cel care prin
agenŃii săi direcŃi sau indirecŃi realizează serviciul de transport contractat cu
pasagerul prin biletul
vândut. Costul biletului însumează nu numai cheltuielile directe ci si celelalte
cheltuieli indirecte
pentru serviciile efectuate de terŃi.
Flota de zbor a fiecărui operator aerian este compusă din avioane de dimensiuni si
performanŃe
tehnice diferite, funcŃie de modul de operare si distanŃa de acoperit.
Astfel, pentru transportul de masa în dotarea operatorului aerian de transport există
avioane de mică
capacitate si utilizate pe distante scurte (33 - 48 pasageri si distanŃa de maxim
1000-1500 km), avioane de medie capacitate si distanŃă (cu 48-180 pasageri, si
distanŃa de 2000 – 2500 km), precum si avioane de mare capacitate si lungă
distanŃă (180-440 pasageri si distanŃa maximă 6000-8000 km).
Operatori aerieni importanŃi în EUROPA
TAROM
TAROM este operatorul aerian naŃional din România. De-a lungul timpului si-a
schimbat flota, funcŃie de strategia de operare si de acoperire a distanŃelor până
la destinaŃia de zbor. Actualmente
execută zboruri interne de pe aeroportul Bucuresti Henri Coandă – aeroportul bază,
la aeroporturile
din Bacău, Baia Mare, Cluj Napoca, Iasi, Oradea, Satu Mare, Sibiu, Suceava,
Târgu Mures si
Timisoara.
În plan extern TAROM execută zboruri la Amman, Atena, Beirut, Cairo, Dubai,
Larnaca, Londra,
25
Istambul, Frankfurt, Munchen, Salonic, Sofia, Tel Aviv si în parteneriat tip code-
share cu alŃi
operatori aerieni pe destinaŃiile Viena, Budapesta, Varsovia, Milano, Praga,
Roma, Aleppo, Zurich,
Moscova,, Damasc, Geneva, Bruxelles, Paris, Madrird, Washington, New York.
Principalul hub
aeroportuar pentru aceste destinaŃii este Paris-ul si operatorul aerian Air France.
Pentru unele
destinatii TAROM opereaza cu parteneri in code-share precum Aeroflot, Air
Moldova, Alitalia,
Austrian Airlines, Brussels Airline11s, CSA, Iberia, Lot, Malev si Lyrianair.
Tabel nr.1 Componenta flotei TAROM în 2006 (16 aeronave) MALEV
MALEV este operatorul aerian naŃional in Ungaria. După o incercare initiala de
privatizare cu
Alitalia, si-a schimbat strategia si a achiziŃionat noi aeronave, cu intentia declarata
de a deveni cel
mai puternic operator aerian din Estul Europei, cu cele mai multe destinaŃii
acoperite direct si în
parteneriate de code-share. Cursele interne ale MALEV au fost considerate curse
de importanta
regionala, ca urmare a faptului că Ungaria deŃine o bună reŃea de autostrăzi care
poate acoperi
celelalte destinatii. Practic, toate autostrazile maghiare au conexiune cu Aeroportul
Budapesta
Ferihegy II din toate directiile în aproximativ 1h – 1,3h. MALEV execută zboruri
spre: Amsterdam,
Atena, Bankok, Beirut, Berlin, Bologna, Bruxelles, Bucuresti, Burgas, Cairo,
ConstanŃa, Copenhaga,
Cork, Damasc, Dublin, Dubrovnik, Frankfurt, Geneva, Goteborg, Hamburg,
Helsinki, Istambul, Kiev,
26
Cracovia, Larnaca, Ljubliana, Londra, Lyon, Madrid, Moscova, Munchen, New,
York, Odessa, Paris,
Praga, Pristina, Roma, Sarajevo, Skopie, Sofia, Stockholm, Stuttgart, Tel Aviv,
Thessalonic,
Timisoara, Tirana, Târgu Mures
CARPATAIR
Principalul operator aerian cu capital privat din România cu sediul la Timisoara.
De altfel, Aeroportul Timisoara a fost desemnat ca hub (punct de conenxiune intre
zboruri)prin care se acoperă si se efectueaza zboruri pe tot teritoriul României:
Bucuresti, Bacău, Cluj, ConstanŃa, Iasi, Sibiu, Suceava,
Oradea, Târgu Mures, Timisoara avand destinatii in Germania: Dusseldorf,
Stuttgart, Munchen si in Italia: Bergamo, Torino, Verona, VeneŃia, Bologna,
Ancona, FlorenŃa, Roma, Napoli. CARPATAIR mai execută zboruri spre:
Budapesta, Lvov, Londra,Chisinău., Toronto, Varna, Varsovia, VeneŃia, Zagreb,
Zurich.
BLUE AIR
Cel mai cunoscut operator român de zboruri Low Cost din România. Îsi are sediul
la Bucuresti pe Aeroportul Băneasa. Blue Air este primul operator român Low
Cost cu capital integral privat înfiinŃat la data 13 decembrie 2004. Flota Blue Air
este compusă din 2 aeronave moderne tip Boeing 737 seria 300 si un Boeing 737
seria 500.
Prin utilizarea judicioasă a aeronavelor pe principii Low Cost, Blue Air12 reuseste
doar cu cele trei
aeronave să acopere numeroase destinaŃii de zbor: Lyon, cu utilizarea
Aeroportului Saint d’Exupery,
cu 3 zboruri/săptămână; Paris, cu aterizare pe Aeroportul Beauvais Tille cu 3
zboruri /săptămână; Roma, cu aterizare pe Aeroportul Ciampino, cu 7
zboruri/săptămână; Milano, cu aterizare pe
Aeroportul Bergamo, cu 3 zboruri/săptămână; Barcelona, cu aterizare pe
Aeroportul Reus cu 5 zboruri/săptămână; Maastrich, cu aterizare pe Aeroportul
27
Aachens, cu 3 zboruri/săptămână; Istanbul, cu 3 zboruri/săptămână; Bratislava, cu
6 zboruri/săptămână; Madrid, cu 2 zboruri/săptămână; Frankfurt, cu aterizare pe
Aeroportul Haan, cu 3 zboruri/săptămână. Costul transportului pe orice
destinaŃie începe de la 38 Euro + taxe de aeroport si nu sunt condiŃionate de
includerea unui sfârsit de săptămână pentru efectuarea zborului. Cu cât se rezervă
si se achită costul transportului mai din timp, cu atat acesta este mai ieftin. La
bordul aeronavelor se oferă servicii duty free si catering contra cost.
RYANAIR
Primul si cel mai dezvoltat operator aerian de zboruri LOW COST. Are sediul în
Dublin, Irlanda.
Ryanair a deschis 8 destinatii în Europa, pe care le foloseste ca hub-uri:
− destinaŃii principale: Cork, Dublin, Shanom (Irlanda), East Midlands, Glasgow,
Liverpool, Londra (Anglia), Bruxelles (Belgia), Frankfurt (Germania), Milano,
Pisa, Roma (Italia), Girona (FranŃa), Stockholm (Suedia);
− destinaŃii secundare: Derry, Kerry, Knock (Irlanda), Aberdeen Birmingham,
Blackpool,Bournemoiuth, Bristol, Cardiff, Doncaster, Durham, Edinburg,
Humberside, Leeds, NewCastle, New Quay, Manchester (Anglia), Faro Porto,
Santiago de Compostela (Portugalia),
Al weira, Jerez, Malaga, Granada, Sevillia, Valladolid, Santander, Itoria, Valencia,
Murcia,Reus, Zaragoza (Spania), Biaritz, Pan, Carcarsonne, Perpignan, Marseille,
Toilos,Montpellier, Nimes, Grenoble, St. Etienne, Rodez, Bergerac, La Rochelles
Limages, Potters,Nantes, Dinard, Brest, Tours, Paris (FranŃa), Genova, Parma,
Triestre, VeneŃia, Bologna,Ancona, Bari, Brindisi, Palermo, Verona, Torino
(Italia), Friedrichafen, Karlrsruhe Baden,Leipzig, Berlin, Hamburg, Weeze
(Germania), Eindhoven (Olanda), Linz, Salzburg, Grot
(Austria), Szezeciu, Rzeszow (Polonia), Brno (Cehia), Bratislava (Slovacia),
Balaton(Ungaria), Malmo, Goteborg (Suedia), Oslo, Hangesund (Norvegia),
Aarhus, Esbjrerg(Danemarca), Riga (Letonia), Kannas (Lituania), Tampere
(Finlanda).Până la finele anului 2005 a transportat 35 milioane pasageri pe 288

28
destinaŃii de Low Cost, în 21 de Ńări din Europa. Ryanair are peste 2700 de
angajaŃi ce exploatează o flotă de 100 aeronave B 737-800,
la care urmează să se adauge si altele, conform strategiei de dezvoltare viitoare.
Operatorii aerieni de linie inpreuna cu cei Low Cost vor influenta pozitiv
transportul aerian romanesc si implicit turismul national si international.
Centrul de dirijare a traficului aerian
SpaŃiul aerian este zona în care aeronavele execută traiectele de zbor dintr-un
punct de decolare intrunul de aterizare. Acest spaŃiu este de controlat si organizat
pe culoare de zbor bine definite si marcate la sol cu radiofaruri, care confirmă
piloŃilor prin intermediul echipamentelor de la bord daca si cum
zboară pe direcŃia stabilită. Culoarele de zbor în spaŃiul aerian al României sunt
culoare interne si culoare internaŃionale. Culoarele internaŃionale au lăŃimea de
10 km, 5 km stânga/dreapta de ax iar culoarele internaŃionale au lăŃimea de 20
km, 10 km stânga/dreapta de ax. SpaŃiul aerian este împărŃit si pe nivele de zbor
începând de la sol si până în zona zborurilor stratosferice.
La peste 10.000 metri înălŃime de la sol avioanele performante au cele mai bune
condiŃii de deplasare întrucât este un spaŃiu mai linistit fara vanturi, cu nori
foarte rari si fără păsări care ar putea perturba deplasarea.
Totodată la înălŃimea respectivă motoarele au un randament mai bun în ceea ce
priveste consumul de
combustibil, iar temperatura aerului este constant negativă pe toată durata anului
de -350C/-500C.
Pentru atingerea acestei înălŃimi de zbor piloŃii sunt dirijaŃi de centrele de
dirijare a traficului aerian din zona aeroportului până la nivelul 10 după care, se
predau centrelor de dirijare zonale care urmăresc atingerea acestor altitudini, care
se realizeaza, în condiŃii normale, in aproximativ 12-15 70
minute.La fel pentru aterizare aeronavele sunt dirijate pentru coborâre în zona
aeroporturilor unde se predau operatorului de dirijare de la centrul de dirijare
regional. Aceste culoare de zbor pe care, la diferite nivele de zbor, se deplasează

29
aeronavele sunt supravegheate de centre de dirijare a traficului aerian în ideea de a
se crea o siguranŃă a deplasărilor.
Există centre regionale de dirijare a traficului aerian are au atribuŃiuni specifice pe
culoarele de zbor,
iar în preajma fiecărui aeroport există câte un centru de dirijare cu responsabilităŃi
de până la 30 de
kilometri de aeroport unde sunt localizate

III.2.Transportul aerian-caracteristicii specifice

Activitatea de transport aerian a cunoscut o importanta dezvoltare

determinata de cresterea economiei, de implicarea Romaniei in schimbul
international de marfuri, in turismul international. La aceasta se adauga
caracteristicile specifice ale transportului aerian, care, in corelare cu caracteristicile

30
celorlalte moduri de transport, capata pentru anumite obiecte de transport o
importanta tot mai mare.
Diversificarea mijloacelor de transport a aparut din necesitatea de a folosi
noi cai de comunicatie, din caracteristicile specifice ale acestora, care hotarasc
eficienta transportului. Mijloacele de transport aerian poseda mai multe
caracteristici specifice, si anume: rapiditate, convertibilitate, oportunitate, confort,
siguranta, accesibilitate si economicitate.Rapiditatea este data de viteza de
deplasare a aeronavelor si constituie un avantaj hotarator, in special pentru doua
situatii: pentru distantele lungi si foarte lungi si pentru traseele unde mijloacele
tereste se face prin zone care, prin configuratia terenului, determina un parcurs
deosebit de lung sau dificil de parcurs. Viteza mare ofera mijloacelor de transport
aerian posibilitatea evitarii zonelor cu conditii meteorologice
ostile.Convertibilitatea (adaptabilitatea) presupune flexibilitatea in adaptarea
aeronavei pentru diverse genuri de transport, servicii, actiuni (transport de marfa,
pasageri, in mai multe clase, mixt, pentru scopuri speciale).Oportunitatea se
manifesta prin punerea la dispozitia beneficiarilor a capacitatii de transport
necesare, in locul si timpul solicitat, stabilirea de orarii in conformitate cu cererea
beneficiarilor, aprecierea corespunzatoare a structurii activitatii de transport, in
curse regulate charter si utilitare, mentinerea, extinderea, infiintarea de noi
linii.Regularizarea curselor aeriene presupune respecterea stricta a curselor
programate si se determina ca un raport intre numarul curselor plecate conform
orarului, fara intarzieri si numarul curselor programate. Frecventa curselor aeriene
evidentiaza numarul de curse efectuate de o companie aeriana, pe o anumita ruta,
intr-o anumita perioada de timp. Regularitatea curselor este dependenta de
conditiile meteorologice, de starea tehnica a aparatului, conditiile de navigatie
aeriana si organizarea serviciilor la sol.Accesibilitatea presupune cresterea
posibilitatilor economice ale populatiei de a folosi ca mijloc de transport aeronava.
Ea reflecta, pe de o parte, cresterea veniturilor populatiei, iar pe de alta parte,
cresterea eficientei economice a activitatii de transport.Confortul presupune
realizarea unei calatorii de scurta durata, fara a obosi organismul, precum si
31
asigurarea unor conditii civilizate, placute, comode, calatorilor atat la sol, cat si in
timpul zborului.Siguranta prezinta importanta deosebita pentru transportul aerian
si reflecta calitatea companiei aeriene. Siguranta zborului este influentata de factori
tehnici (aeronave cu performante ridicate, perfectionarea infrastructurii
aeroportuare si de ruta, adoptarea unor sisteme de intretinere, reparatii si control
moderne); factori umani (selectia si pregatirea continua a personalului navigant,
proportionarea justa a echipajului in functie de numarul calatorilor); factori
meteorologici si piraterie aeriana.Efectele economice obtinute din transportul
aerian se manifesta atat direct, prin activitatea propriu-zisa de transport, cat si
indirect, prin beneficiile si economiile ce se obtin in ramurile economice care
beneficiaza de serviciile transportului aerian.Principalele conponente ale
infrastructurii sistemului de transport aerian sunt aeronavele si
aeroporturile.Mediul de deplasare al aeronavelor este atmosfera terestra careia nu i
se pot impune conditii sau amenajari (se poate vorbi de unele amenajari ale
spatiului aerian, in ceea ce priveste indrumarea zborului, prin sisteme de
radiolocatie, instalatii de indepartare a pasarilor, a cetii, iluminat).

III.3.Clasificarea serviciilor de transport aerian si obiectul de activitate al

IATA.

32
 In conformitate cu nomenclatorului activitatilor propuse de UE, “sectorul
transporturilor aeriene”, cuprinde companiile care activeaza exclusiv sau in
principal in transportul de persoane si de marfuri, pe calea aerului, in cursele de
linie sau charter, precum si activitatea prestata cu elicoptere, avioane taxi sau
avioane private.

“Traficul aerian civil” este grupat in doua mari subsectoare:

A. Aviatia comerciala;
B. Aviatia generala.

A “Aviatia comerciala” se poate clasifica astfel:

1. Dupa obiectul transportului:

• transportul de pasageri (cu curse de linie sau charter);

• transportul de marfa (cu avioane cargo, avioane de transport combinat
pasageri/marfa sau de pasageri, cu marfa transportata in cala avionului);
• transportul de mesagerie si de posta.

2. Dupa destinatia transportului:

• transporturi interne, se organizeaza si se deruleaza in conformitate cu

legislatia interna nationala;
• transporturi internationale, se organizeaza si se deruleaza in baza unor
conventii guvernamentale internationale sub egida Organizatiei Aviatiei
Civile Internationale (OACI) ca organism specializat al ONU.

3. Dupa principiul de organizare si cadrul de reglementare:

• transporturi aeriene pe curse regulate;

• transporturi aeriene pe curse charter.

Aviatia civila isi organizeaza activitatea in urmatoarele forme:

33
 Curse regulate, curse charter, activitati utilitare. Cursele regulate se
desfasoara pe anumite itinerarii (linii) dupa un program prestabilit, pe o
perioada de timp delimitata. Calatoria se efectueaza pe baza de bilet, al carui
tarif este stabilit in functie de distanta, perioada, categorie de calatori.

Asociatia de Transport Aerian International a fixat doua perioade de timp pentru

stabilirea orariilor;

• perioada de iarna: 1 noiembrie - 31 martie;

• perioada de vara: 1 aprilie - 31 octombrie.

Dupa felul incarcaturii cursele regulate sunt: de pasageri, de marfuri si

mixte (pentru transportul pasagerilor si pentru transportul de marfa si posta).

Pentru zilele sau perioadele de timp in care cererile de transport depasesc

capacitatea nominala a avionului se recurge fie la inlocuirea acestuia cu altul de
capacitate mai mare, fie se organizeaza una sau mai multe curse aditionale, care au
acelasi ritm cu cele existente.

Prelungirea unei linii existente sau deschiderea unei linii noi presupune
desfasurarea urmatoarelor activitati:

a. studiul pietei prin care sunt prospectate posibilitatile de trafic pentru noua
linie sau escala. Cu aceasta ocazie sunt cercetate: traficul potential,
componenta traficului (calatori, marfuri, posta), interesele pentru care
calatoresc pasagerii (turistice, de afaceri), perioade sau ziua din saptamana
cand cerintele de trafic sunt maxime. Pe baza acestui studiu se apreciaza
programul curselor (numarul de curse saptamanal), tipul avionului;
b. incheierea acordului aerian semnat de guvernele statelor interesate, prin care
se reglementeaza transportul aerian regulat. Provizoriu, se acorda o
autorizatie de operare, pana la incheierea acordului aerian;

34
 c. incheierea contractului de reprezentanta generala si vanzari prin care se
asigura reprezentarea companiei, precum si vanzarea serviciilor oferite de
companie. Daca contractul este incheiat cu o agentie de voiaj, concomitent
trebuie incheiat si un contract “interline” cu compania nationala pentru a se
asigura recunoasterea documentelor de transport in mod reciproc.
d. incheierea contractului de handling prin care se asigura efectuarea servirii
avionului, pasagerilor, transportul bagajelor, marfurilor si postei, precum si
modul de decontare a serviciilor;
e. incheierea contractului de alimentare se refera la alimentarea avioanelor
companiei cu combustibili. In acest sens, este necesar sa se incheie un
contract cu o companie petroliera specializata;
f. precizarea programului curselor care se face concomitent cu comunicarea
acestuia in publicatiile de specialitate internationale, cu reclama catre
publicul calator;
g. primirea autorizatiei de survol de la autoritatile aeriene ale statelor survolate
si a celei de survol si aterizare, pentru statul cu escala finala.

Dupa parcurgerea acestor etape, se poate inaugura o noua cursa a

companiei. Pentru noua companie se intocmeste orarul si se stabilesc numarul

curselor saptamanale. La intocmirea orarului se iau in considerare urmatoarele
elemente: disponibilitatile tehnice (ca numar, tip de avion si ora de zbor) ;
disponibilitatea de echipaje (ce timp si tipuri de avioane) ; evolutia traficului (pe
anumite perioade ale anilor precedenti) ; fisele de survol; restrictii de zgomot, de
servire tehnica, de servire comerciala a cursei (timpul intre doua curse, pentru
imbarcare-debarcare a pasagerilor), de trafic (conditionata de capacitatea de servire
a aeroporturilor).

B.“Aviatia generala”

35
 Sectorul de aviatie generala al transporturilor aeriene contine zboruri

de tipul celor neconventionale (adica nu urmeaza neaparat un plan de zbor

prestabilit) in acest tip de zbor intra zborurile si activitatile militare, de afaceri,
comerciale, instructive sau scoala, recreationale.

Aeronavele utilizate pentru agrement, afaceri, in agricultura sau alte

servicii speciale sau pentru instruirea in zbor pot fi denumite aeronave utilitare sau
de aviatie generala. Cea mai raspandita utilizare a aeronavelor pentru servicii
speciale este in agricultura. Aplicatiile agricole includ impastierea de prafuri
insecticide si ierbicide, ingrasaminte si seminte. Inspectia aeriana a conductelor si
liniile de tensiune este de asemenea o importanta aplicatie. Alte utilizari ale
aeronavelor pentru servicii speciale include: cartografierea, patrularea deasupra
padurilor, fotografierea aeriana precum si controlul rezervatiilor de vanat si al
animalelor pradatoare. Aeronavele erau in trecut utilizate pentru operatiuni
politiste si de salvare, dar elicopterele s-au dovedit mult mai potrivite pentru acest
tip de munca.

Un sector al aviatiei generale, cel pentru industria transportului aerian, cuprinde

activitati nonmilitare si care nu apartin companiilor aeriene de transport de linie:
zbor in interes de afaceri, zboruri comerciale, zboruri scoala si zboruri de
agrement.

Zborurile pentru oamenii de afaceri includ avioane particulare precum si avioane

mai mari ale unor corporatii.

Activitatile comerciale se refera la zboruri charter si la zboruri transport de marfa

precum si la zboruri utilitare (tratarea recoltelor, cartografiere si reclame).
Activitatile de afaceri si comerciale reprezinta aproximativ jumatate din totalul
orelor de zbor, iar zborul in interes de afaceri cam o treime din total. Cam o treime

36
din numarul de pasageri transportati cu avionul pe distante intre orase in SUA sunt
transportati cu avioane apartinand flotei de aviatie generala.

Inca de la inceputul anilor 1920, aviatia generala a devenit o parte integranta din
sistemul de transport aerian in majoritatea tarilor. Echipamentul aviatiei generale
cuprinde: elicoptere, avioane cu un motor, cu doua motoare si cu reactie; vitezele
lor se esaloneaza de la 240km\h (cam 150 mile\h) pentru monomotor pana la
800km\h (cam 500 mile\h) pentru avioanele cu reactie.

O mare dezvoltare a zborurilor de afaceri si comerciale in SUA a avut loc dupa cel
de-al doilea razboi mondial, cand, descentralizarea industriei americane a creat
necesitatea unei deplasari rapide in interes de afaceri, in special in micile zone
urbane unde nu existau curse aeriene regulate. Multe din avioanele mono-motor si
bimotoarele mai mici sunt produse cu motoare turbopropulsoare. Avioanele
bimotoare si cele cu reactie cu cabina de pasageri mai mare, introduse prin anii
’60, au fost presurizate, permitand operatiuni economice si eficiente la altitudini
mari. Pilotate de piloti angajati cu program intreg (full-time), aceste avioane
gazduiesc pana la 15 pasageri si sunt echipate cu: masute pliante, compartimente
cu gustari, bauturi si cu toalete.

Chiar avioanele mici pot avea radar meteorologic iar game complete de aparate de
bord de pe avioanele mai mari pot rivaliza cu echipamentul sofisticat de pe
avioanele de linie.

Aeronavele pentru afaceri au o flexibilitate remercabila in urgentarea programelor

de lucru ale persoanelor cu putere executiva, permitand vizite pe teritoriu care ar
dura mai mult cu masina sau care ar deveni neconvenabile din cauza orarului fix al
companiilor aeriene de stat. Multe corporatii mari au avioane proprii, cu servicii
gen naveta intre marile uzine si pietele urbane pentru agentii lor de vanzari,
ingineri si clienti potentiali. Folosind avioane de aviatie generala, unii operatori
comerciali incheie contracte sa transporte corespondenta din orasele foarte mici

37
catre orasele foarte mari, pentru redistribuire. Alti operatori comerciali transporta
cecuri pentru banci si institutiile Sistemului Federal de rezerve.

IATA (International Air Transport Association – Asociatia Internationala a

Transporturilor Aeriene) este o asociatie nonguvernamentala a transporturilor
aeriene preocupata de dezvoltarea si reglementarea industriei transportului aerian.

Scopurile sunt:

• promovarea transportului aerian sigur, regulat si economic spre beneficiul

intregii sale omeniri, impulsionarea comertului aerian, sa studieze si sa
rezolve problemele legate de acestea;
• sa ofere un for de discutii si consultatii asupra problemelor industriei printre
companiile aeriene membre dar si printre ceilalti participanti pe piata;
• sa coopereze cu ICAO (International Civil Aviation Organization), alte
organizatii internationale si asociatii regionale ale transporturilor aeriene;

sa reprezinte o asociatie a transporturilor aeriene care se supune principiilor

competitiei si ai liberului schimb in transporturile aeriene

IATA a fost infintata in cadrul Conferintei de la Haga si reprezinta o

organizatie internationala de coordonare profesionala si de promovare a relatiilor
internationale de coordonare profesionala si a relatiilor comerciale. In anul 1939 isi
inceteaza activitatea dar o reia in anul 1945 in cadrul conferintei de la Havana.
Scopul IATA il reprezinta promovarea unui trafic aerian sigur, regulat si eficient si
stimularea cooperarii intre societatile de transporturi aeriene. Organele IATA sunt
urmatoarele:

• Adunarea Generala care se convoaca o data pe an;

• Comitetul de Directie;
• Comitete de lucru care rezolva probleme de natura financiara, juridica,
tehnica si medicala;

38
 • Comitetul Consultativ de Trafic.

Conditiile de transport IATA se refera la modul de intocmire a

documentelor, de rezolvare a reclamatiilor, de acoperire a pagubelor. Conform
conditiilor de transport, teritoriile survolate se impart in 3 zone de trafic care sunt
zone tarifare, fiecare avand anumite preturi si conditii de expediere specifice.

• zona 1 (America de Nord, America de Sud, Groenlanda, Insulele Hawaii)

• zona 2 (Europa, Africa, Orientul Mijlociu)
• zona 3 (Asia, Australia, Noua Zeelanda, Insulele Oceanului Pacific)

IATA este o asociatie de companii aeriene care coordoneaza serviciile si

activitatiile care vizeaza standardele, eficienta, productivitatea si innoirile tehnice
din domeniile de activitate. In IATA au intrat companii aeriene din tari cu regimuri
politice diferite si cu niveluri de dezvoltare economica extrem de eterogene,
variand substantial din punct de vedere al marimii si caracteristicilor de operare.
Principalele avantaje oferite de aderarea la IATA tind la reducerea costurilor
administrative si operative, care se obtine prin preluarea de catre organizatie a unor
sarcini din aceste domenii, de integrare intr-un cadru institutional complex, care
ofera factorilor de decizie accesul la un volum considerabil de date si nu in ultimul
rand de posibilitatea de a mentine niveluri ridicate de siguranta si de eficienta la
preturi competitive.

Prin aderarea la IATA o companie aeriana poate beneficia de oricare din

serviciile si activitatile urmatoare:

• Servicii comerciale de care companiile pot beneficia prin intermediul IATA;

• AGENCY PROGRAMME

Colaboreaza cu UFTAA (Universal Federation of Travel Agents Associations) si

cu FITA (International Federation of Flight Forwarders Associations).

Isi desfasoara activitatea in 2 directii:

39
 a. Passenger Agency Programme care cuprinde:

• Passenger Sales Agency Rules;

• Passenger Sales Agency Agreement;
• Reduced Fare Rules for Passenger Agency;
• BSP Provisions;
• IATA/UFTAA/Agents Professional Training Programms;
• Passenger Agency Conference.

b. Cargo Agency Programme care cuprinde:

• Cargo Agency Rules;

• Cargo Agency Agreement;
• Cargo Accounts Settlement System Provisions (CASS) este utilizat in
Japonia, SUA, Australia, Noua Zeelanda, Italia, Canada, Mexic. Asigura
urmatoarele avantaje: asigura controlul creditelor si protejeaza operatiunile
in numerar; simplifica valoarea deconturilor de vanzari ale agentiilor;
faciliteaza operatiunile de facturare si decontare; introduce procedurile
standard de facturare electronica;
• IATA/FIATA/Agents Professional Training Programmes;
• Cargo Agency Conferens.

Agency Programme asigura administrarea si controlul centralizat al

activitatii agentiilor IATA acreditati, in transportul de pasageri si cargo si
contribuie la reducerea cheltuielilor companiilor cu o retea larga de agentii.

Agency Training Programme (programul de pregatire): asigura cursuri de instruire

a agentiilor de vanzari.

Fraud Prevenition (prevenirea fraudelor): ofera informatii si asistenta in vederea

evitarii sau identificarii cazurilor de frauda din transportul aerian.

40
Facilitation: faciliteaza miscarea pasagerilor, bagajelor, marfurilor, postei si
aeronavelor intre grantele diferitelor tari, reducand costurile impuse de procedurile
guvernamentale.

Scheduling (programare): faciliteaza activitatea de programare a zborurilor.

Airmail (posta aeriana): colaboreaza cu UPU – Uniunea Postala. Este universala in

urmatoarele directii:

• tarife;
• promovare trafic;
• servicii operationale.

CONCLUZII

41
 În urma celor analizate se poate deci afirma că transportul auto si cel
aerian reprezintă una dintre principalele componente ce stau la baza dezvoltării
turismului. Ele apar ca o continuitate a procesului de producţie în industria
turismului dar şi a întregei economii. Turismul fără transport nu poate exista,
iar transportul auto si cel avia sunt componente a activitătii de transport, jucînd un
rol
foarte important în sfera de circuit economic. Rezultă că activitatea de transport
are trăsături comune cu toate celelalte activităţi economice. Astfel, rezultatele
activităţii nu pot fi nici stocate, nici conservate, transportul reprezentînd un
bun intermediar. Totodată, cererea de transport nu este sensibilă numai faţă de
preţul transportului ci şi de calitatea serviciului (durata transportului, confort,
siguranţă). La rîndul ei, calitatea nu depinde numai de ofertă, ci variază şi în
funcţie de nivelul traficului.
Activitatea de transport îndeplineşte, pe plan naţional, importante
funcţii economice, sociale şi politice, participînd la desfăşurarea proceselor de
producţie materială şi de prestare de servicii şi constituind un stimulent pentru
creşterea economică prin deplasarea eficientă a produselor şi călătorilor.
S-a observat că adaptarea sau specializarea mijloacelor de transport
pentru transportul turistic a dus la creşterea rolului mijloacelor de transport şi
a serviciilor de transport.
Mijloacele de transport au deci un rol bine definit în activitatea de
transporturi, utilizarea fiecărui mijloc de transport se caracterizează printr-o
serie de avantaje şi dezavantaje privind capacitatea, continuitatea, rapiditatea,
comoditatea, economicitatea etc. a transporturilor.
Măsura în care o ţară îşi dezvoltă turismul internaţional este condiţionată
de existenţa unei reţele de transport extinsă şi modernă, de prezenţa pe piaţă a unui
număr mare de operatori de servicii de transport şi de o ofertă competitivă şi
diversificată a produselor turistice.
Pentru deplasarea de la locul de reşedinţă pînă la destinaţiile alese pentru
petrecerea vacanţelor şi pentru călătoriile turistice în zonele vizitate, în circulaţia
42
internă şi internaţională se utilizează într-o proporţie importantă formele de
transport rutier.
Din toate cele expuse, putem afirma că dezvoltarea transporturilor auto si aeriene
este rezultatul procesului de dezvoltare a întregii noastre societăţi si trebuie
utilizate în mod raţional şi eficient.

BIBLIOGRAFIE

43
 1. , Caroiani Gh., Pricina L. Transporturi şi expediţii rutiere, Bucureşti:

2002, Editura Lumina Lex – 540 p.

2. Cristureanu C. Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional,
Bucureşti: 2006, Editura ALL BECK – 430 p.
3. Draica C. Turismul internaţional, Bucureşti: 2003, Editura ALL
BECK – 141 p.
4. Fistung D. Transporturi. Teorie economică, ecologie, legislaţie,
Bucureşti: 1999, Editura ALL BECK – 294 p.
5. Gheorghe I., Crişan C. Tehnica operaţiunilor de turism, Bucureşti:
1984, Editura Sport – Turism – 346 p.
6. Iancu Gh. Principii de economie şi management în transporturi,
Bucureşti: 2003, Editura România de mâine – 244 p.
7. Ionescu I. Turismul fenomen social – economic şi cultural, Bucureşti:
2003, Editura Oscar Print – 227 p.
8. Minciu R. Economia turismului, Bucureşti: 2004, Editura ALL BECK
– 345 p.
9. Miron V., Tomiţa P. Managementul resurselor turistice, Chişinău:
2007, Editura Evrica – 167 p.
10. National Geographic Chanel. Air Crash Investigation 2003 - 2008

11. Neacşu N. Turismul şi dezvoltarea durabilă, Bucureşti: 1999, Editura

Expert – 345 p.
12. Neacşu N., Cristureanu C., Băltăreţu A. Turism internaţional,
Bucureşti: 1999, Editura Oscar Print – 450 p.
13. Rusnac I. Economia transportului auto, Chişinău: 2003, Editura
Evrica – 135 p.
14. Sbora T. Sistemul unitar al transporturilor, Craiova: 1984, Editura
Scrisul Românesc – 285 p.
15. S. Florea. Potenţialul turistic al Republicii Moldova, Chişănău: 2005,

Editura Labirint – 288 p.

44
 16. Sirodoiev I. Turismul în Republica Moldova, Chişinău: 2002, Editura

Evrica – 256 p.
17. Snack O., Baron P., Neacşu N. Economia turismului, Bucureşti:
2003, Editura Expert – 600 p.
18. Stănciulescu G., Emilian R., Ţigu G., Nistoreanu P., Diaconescu C.,

Grofu M. Managementul turismului durabil în ţările riverane Mării Negre,

Bucureşti: 2000, Editura ALL BECK – 250 p.
19. Stănciulescu G. Managementul Agenţiei de Turism, Bucureşti:
2000, ASE – 358 p.
20. Stănciulescu G. Managementul Operaţiunilor de Turism, Bucureşti:

2003, Editura ALL BECK – 320 p.

21. Stănciulescu G. Managementul Operaţiunilor de Turism, Bucureşti:

2002, Editura ALL BECK – 340 p.

22. Stînciou. Dicţionar de terminologie turistică, Bucureşti: 1999, Editura

ALL BECK – 342 p.

23. Stoina C., Spânu M. Turism şi marketing turistic, Bucureşti: 2003,

Editura România de mâine – 111 p.

24. Talabă I. Transporturile şi turismul, Iaşi: 2005, Editura Performantica

– 394 p.
25. Turbuţ Gh. Sisteme de transport, Bucureşti: 1978, Editura Tehnica –

288 p.
26. Universitatea de Stat din Moldova, Academia de Transporturi,
Informatică şi Comunicaţii, Chişinău: 2006, Editura Evrica – 468 p.
27. Vellas F., Becherel L. International tourism, London: 1999, Editura

Longman – 251 p.
28. Биржаков М. Введение в туризм, Москва – Санкт-Петербург:
2006, Editura Невский Фонд – 512 p.
29. Биржаков М. Введение в туризм, Москва – Санкт-Петербург:
2000, Editura Невский Фонд – 520 p.

45
 30. Воскресенский В. Международный туризм, Москва: 2006,
Editura ЮНИТИ – 255 p.
31. Дворниченко В. История международного и национального
туризма, Москва: 2004, Editura Герда – 330 p.
32. Кабушкин Н. Менеджемент туризма, Минск: 2001, Editura
Ураджай – 234 p.
33. Квартальнов В. Туризм, Москва: 2006, Editura Финансы и
статистика – 335 p.
Рябова И., Збаева Ю., Драчева Е. Экономика и организация туризма,
Mocква: 2005, Editura Герда – 420 p
www.statistica.md
www.scribd.md
www.E-transport.ro
www.turism.md

46
ANEXE

47
 Indicatorii statistici pentru transportul auto
INDICATORUL 2007 2008 2009 Sem. I
2010
Lungimea drumurilor 80893 81693 81713 ***
publice (km) din care:
-autostrăzi 281 281 321 ***
-drumuri europene 5983 6073 6180 ***
Lungimea drumurilor 22042 22865 23847 ***
modernizate (km)
Lungimea drumurilor cu 21397 22561 22515 ***
оmbrăcăminţi rutiere
uşoare(km)
Lungimea drumurilor 25347 24654 24115 ***
pietruite (km)
Lungimea drumurilor de 12107 11613 11236 ***
pămвnt (km)
Mopede şi motociclete 56479 71827 79990 ***
оnmatriculate оn
circulaţie (buc)
Autobuze şi microbuze 34202 41514 41165 ***
оnmatriculate оn
circulaţie (buc)
Autoturisme 3541262 4027367 4244922 ***
оnmatriculate оn
circulaţie (buc)
Autovehicule pentru 501957 645340 661859 ***
transportul mărfurilor
оnmatriculate оn
circulaţie (buc)
Autovehicule pentru 27871 30726 31968 ***
scopuri speciale
оnmatriculate оn
circulaţie (buc)
Tractoare agricole 59915 56346 53182 ***
оnmatriculate оn
circulaţie (buc)
Remorci şi semiremorci 203097 225754 239438 ***
оnmatriculate оn
circulaţie (buc)
Accidente de circulaţie 8451 10635 10207 ***
rutieră (nr)
Numărul persoanelor 9825 12454 11887 ***
accidentate (persoane) din
care:

48
-morţi 2794 3063 2796 ***
-răniţi 7031 9391 9091 ***
Mărfuri transportate (mii 356669 364605 293409 74893
tone) din care:
-naţional 338279 347132 283272 69796
-internaţional 18188 15881 7957 4037
-tranzit 202 1592 2180 1060
Parcursul mărfurilor (mii 59517366 56377187 34264966 12131801
tone-km) din care:
-naţional 23928346 23183217 20878233 5265826
-internaţional 35476533 32097917 11920942 6048384
-tranzit 112487 1096053 1465791 817591
Pasageri transportaţi (mii 231077 296954** 262311 119418
pasageri) din care:
-naţional 227372 293465** 259443 118243
-internaţional 3705 3489** 2868 1175
Parcursul pasagerilor (mii 12155903 20194477** 17107732 7575204
pasageri-km) din care:
-naţional 7987440 13880626** 12805448 5762518
-internaţional 4168462 6313851** 4302284 1812686
Distanţa medie de
transport a pasagerilor
(km)

ANEXA I

INDICATORI STATISTICI PENTRU TRANSPORTUL AERIAN

INDICATORUL 2007 2008 2009 Sem. I
2010
Aeronave civile pentru 62 71 84 *
transportul pasagerilor şi mixt
(buc)
Aeronave civile pentru 0 0 0 *
transportul mărfurilor (buc)
Aeronave civile utilitare (buc) 58 77 47 *
Aeronave civile de şcoală 12 13 18 *
Aeronave civile sportive 1 1 5 *
Aeronave civile cu destinaţie 21 21 24 *
specială
Elicoptere civile 37 59 54 *
Mărfuri transportate (mii tone) 4,5 4,9 24,5** 12,1
din care:
-naţional 0,2 0,3 0,5** 0,2

49
-internaţional 4,3 4,6 24** 11,9
Parcursul mărfurilor (mii tone- 6862 7458 *** ***
km) din care:
-naţional 64 103 *** ***
-internaţional 6798 7355 *** ***
Pasageri transportaţi (mii 3144 3541 9093 4572
pasageri) din care:
- оn curse interne 386 616 1235 715
-оn curse internaţionale 2758 2925 7858 3857
Parcursul pasagerilor (mii 3983791 4346737 *** ***
pasageri-km) din care:
-оn curse interne 134154 214534 *** ***
-оn curse internaţionale 3849637 4132203 *** ***
Mărfuri оncărcate/descărcate оn 22268 26686 24499 12144
aeroporturile romвneşti (inclusiv
poştă) (tone) din care:
-оncărcate 7169 8928 8790 4527
-descărcate 15099 17758 15709 7617
Pasageri оmbarcaţi/debarcaţi оn 7831258 9076566 9092853 4572249
aeroporturile romвneşti (număr)
-оmbarcaţi 3936799 4592831 4568423 2330447
-debarcaţi 3894459 4483735 4524430 2241802
Mişcări aeronave (număr) 133646 150120 160047 79421
ANEXA II

Staţie de alimentare cu produse petroliere LUK-oil.

ANEXA III

50
Transportul de pasageri (mii pasageri).
ANEXA IV

51
Transportul auto de pasageri (2008).

ANEXA V

Evoluţia stării drumurilor.

ANEXA VI
52
Transporturi auto echipate pentru safari.

ANEXA VII

53
Autobuz pentru transport urban şi suburban.

ANEXA VIII

Autobuz pentru transportul interurban.

ANEXA XI

54
Autocarul touristic Setra Top-Class 400.
ANEXA X

55
Tabel nr.1 Componenta flotei TAROM în 2006 (16 aeronave)
Boeing 737 –700: 4 buc
Capacitate: 14 B +102 locuri
Viteza de croazieră: 837 km/h
Greutate max. la decolare: 68 t
DistanŃă max. de zbor: 6000 km
Boeing 737-300: 5 buc
Capacitate: 10 B +114 locuri
Viteza de croazieră: 795 km/h
Greutate max. la decolare: 60 t
DistanŃă max. de zbor: 4600 km
ATR 42-500: 7 buc
Capacitate: 10 B +38 locuri
Viteza de croazieră: 474km/h
Greutate max. la decolare: 18,6 t
DistanŃă max. de zbor: 6000 km
*** Flight International Magazin, ianuarie 2006

Tabel nr.2 Componenta flotei MALEV în 2006 (29 aeronave).

Boeing 737 –700 NG: 6 buc
Capacitate: 119 locuri
Viteza de croazieră: 850 km/h
Greutate max. la decolare: 64,4t
Boeing 737-600: 6 buc
Capacitate: 102 locuri
Viteza de croazieră: 850 km/h
Greutate max. la decolare: 63.2 t
Boeing 737-800: 5 buc
Capacitate: 180 locuri
Viteza de croazieră:
850km/hDistanŃă de zbor: 5100 km DistanŃă de zbor: 4.200 km Greutate max. la
decolare:77.79t
DistanŃă de zbor: 3500
km
Boeing 767 –200 ER: 2 buc
Capacitate: 185 locuri
Viteza de croazieră: 940 km/h
Greutate max. la decolare:
175.54 t
DistanŃă de zbor: 12700 km
Focker 70: 5 buc
Capacitate: 67 locuri
Viteza de croazieră: 850 km/h
Greutate max. la decolare: 36.74 t
DistanŃă de zbor: 4200 km
CRJ –200 ER: 4 buc
Capacitate: 48 locuri
Viteza de croazieră: 930
km/h
Greutate max. la
decolare: 23 t
DistanŃă de zbor: 2978
km

56
*** Flight International Magazin, ianuarie 2006

Tabel nr.3 Componenta flotei CARPATAIR in 2006 (17 aeronave)

SAAB 340: 3 buc
Capacitate: 33 locuri
Viteza de croazieră: 522 km/h
Greutate maximă la decolare:13.1t
DistanŃă de zbor: 800 km
SAAB 2000: 11buc
Capacitate: 50 locuri
Viteza de croazieră: 670 km/h
Greutate max. la decolare: 23 t
DistanŃă de zbor: 1300 km
Focker 100: 3 buc
Capacitate: 105 locuri
Viteza de croazieră: 850 km/h
Greutate max. la decolare: 44.45 t
DistanŃă de zbor: 2380 km
*** Flight International Magazin, ianuarie 2006

Tabel nr. 4 Componenta flotei BLUE AIR în 2006 (3 aeronave)

Boeing 737 –300: 2 buc.
Echipaj: 2 piloŃi+ 3 stewarzi
Capacitate: 144 pasageri
Viteza de croazieră: 800 km/h
Greutate maximă la decolare: 68 t
DistanŃă de zbor: 4.700 km
Boeing 737-500: 1 buc.
Echipaj: 2 piloŃi+ 3 stewarzi
Capacitate: 123 pasageri
Viteza de croazieră:
Greutate max. la decolare:
DistanŃă de zbor:
*** Flight International Magazin, ianuarie 2006

57