BISERICA ŞI MASS-MEDIA

BISERICA ŞI MASS-MEDIA

1. Mass-media
Mass-media este un termen generic, de origine engleza, care denumeste
"ansamblul mijloacelor si modalitatilor tehnice moderne de informare a maselor". Mass-
media cuprinde presa scrisa, (ziare, reviste), radioul, televiziunea, reteaua internet,
precum si alte instrumente de stocare si transmitere a informatiei (discuri, compact-
discuri, casete, etc).
Pe plan mondial, mijloacele de comunicare în masa au cunoscut o dezvoltare si o
raspândire remarcabila în secolul nostru odata cu crearea posibilitatilor tehnice pentru
transmiterea si accesul relativ usor la informatia scrisa, vorbita (radio) si televizata. În
zilele noastre, un nou instrument mass-media ia o amploare tot mai mare. Este vorba de
internet, un sistem mondial de interconectare a calculatoarelor electronice.
Principalele facilitati pe care le ofera reteaua internet abonatilor sai, sunt:
- accesul la baze de date din întreaga lume (publicatii, programe TV, pagini
speciale, etc);
- posta electronica - posibilitatea comunicarii ieftine cu un alt abonat din orice
parte a lumii;
- posibilitatea efectuarii de tranzactii comerciale.
În tara noastra, daca în perioada comunista, informatia si mijloacele de
transmitere a ei erau tinute strict sub control, dupa anul 1989, am asistat la o adevarata
explozie informationala pe fondul aparitiei a numeroase ziare si reviste, posturi de
radio si canale de televiziune. De asemenea, reteaua internet este accesibila detinatorilor
de calculatoare electronice.
Dupa cum o arata si numele, mass-media mijloceste accesul informatiei la mase.
Asadar se adreseaza maselor si nu persoanelor concrete, se adreseaza colectivitatilor de
indivizi care reactioneaza solidar la anumiti stimuli. Pe de alta parte reprezinta un
mijlocitor, un sistem în care transmiterea se face într-un singur sens: de la cel ce detine
controlul asupra mijlocului de comunicare, spre mase. La modul ideal este de asteptat
ca un mijloc de comunicare sa transmita cât mai fidel realitatea, astfel încât sa refaca cât
mai global receptarea ei de catre cel ce primeste informatia. Dar, nici o tehnica
reproductiva nu poate transmite autenticitatea absoluta si de aceea, întotdeauna vor
aparea distorsiuni ale realitatii. Atunci când aceste distorsiuni sunt produse intentionat
în vederea atingerii anumitor scopuri, vorbim despre manipulare prin mass-media.
Aceste scopuri pot varia de la cresterea audientei unui anumit canal mediatic sau
promovarea unor vânzari, pâna la asigurarea controlului asupra societatii. Ispita
manipularii prin mass-media este prea mare pentru ca omul modern sa-i poata face fata
si experienta ne arata ca aceasta manipulare se face din plin.
Traim într-o epoca dominata de mass-media, iar Biserica nu îsi poate permite
luxul sa ignore acest lucru, din cel putin trei motive:
1. Omul contemporan este conditionat de mass-media, este supus unei presiuni
continue din partea ideologiei propagate de mass-media, o ideologie care de cele mai
multe ori se dovedeste a fi în contradictie cu valorile crestine;
 2. Mass-media nu ignora Biserica, ci abordeaza problematica ei, de multe ori cu o
atitudine voit nefavorabila sau cu diletantism;
3. Instrumentele mediatice sunt compatibile cu misiunea Bisericii si este chiar
indicata folosirea lor în acest scop.
Atitudinea crestina fata de mass-media variaza de la exaltarea lor ca "daruri ale
lui Dumnezeu care, în conformitate cu scopurile Providentei apropie popoarele si le
ajuta sa coopereze la planul mântuirii lor" pâna la a le considera instrumente ale satanei
menite a ne duce la pieire.
Probabil ele nu sunt nici instrumente ale lui Dumnezeu, nici ale diavolului, ci pur
si simplu ale omului, ele putând sa ne apropie într-o masura mai mica sau mai mare fie
de Dumnezeu, fie de diavol.
Vom vedea însa în cele ce urmeaza ca felul în care este folosita mass-media în societatea
contemporana este de natura sa ne îndeparteze de Dumnezeu, fiind de datoria Bisericii
sa valorizeze aceste mijloace de comunicare în vederea apropierii de Dumnezeu.
2. Impactul mass-mediei asupra omului contemporan si raspunsul Bisericii
Statele moderne, inclusiv cel român, îsi propun sa garanteze libera circulatie a
informatiilor, dreptul la informatie fiind considerat unul dintre drepturile
fundamentale ale omului. Problema care se ridica este daca în lipsa unei valorizari a
informatiitor, acest drept nu se întoarce împotriva omului.
Traim o epoca în care lumea este avida de informatie, iar mass-medis are grija sa-i
alimenteze continuu aceasta sete, stimulându-i curiozitatea, o curiozitate de multe ori
sterila daca nu chiar malefica. Într-o forma sau alta, mass-media este omniprezenta în
societate întinzându-si influenta direct sau indirect asupra tuturor. Omul modern, omul
de masa, este supus unui bombardament continuu de informatii, care-l
depersonalizeaza, îl face sa-si piarda constiinta de sine. Dezvoltarea tehnicii a dus la
aparitia de instrumente mediatice tot mai atractive, de natura sa creeze o adevarata
fascinatie asupra destinatarului. Oamenii devin dependenti de mass-media si
reactioneaza în masa la semnalele primite. Mass-media ajunge astfel sa impuna valori si
comportamente. În aceste conditii s-a remarcat ca mass-media reprezinta o putere în
stat. Ea nu este însa o putere în sine, ci o putere în mâna cuiva. Atâta timp cât cei ce
detin aceasta putere sunt de buna credinta, urmarind dezvoltarea personalitatii umane;
educarea în spiritul valorilor autentice si apropierea omului de Dumnezeu, totul este în
regula. Din pacate, experienta ne dovedeste ca lucrurile nu stau asa.
Societatea în care traim nu este o societate crestina, ci una secularizata în care
permisivitatea si relativitatea valorilor sunt noile dogme sociale impuse tuturor, în
special prin mass-media.
Libertatea de circulatie a informatiilor prost înteleasa, a facut ca mass-media sa
devina un izvor de informatii periculoase, de idei false si ireale; în lipsa unui sistem
coerent de valori autentice. Concurenta între diferitele canale mediatice si dorinta de
câstigare a unei audiente cât mai largi, duce la difuzarea unor mesaje tot mai nocive,
prin exaltarea violentei si a erotismului, cultivarea orgoliului si a lacomiei, a derizorului
si a lipsei de sens.
Se promoveaza mitul vedetelor, idolii lumii contemporane, propuse ca modele
universale. Omul ajunge sa nu mai traiasca el însusi ci sa-si cedeze trairile modelelor,
încadrându-se în clisee. Dar, aceste vedete, fac de cele mai mutte ori o mândrie din
imoralitatea tor si îsi afirma aderenta la diferite secte si miscari sincretiste (New Age,
Biserica scientologica, etc). Efectul este distrugator, mai ales asupra tinerilor aflati la
vârsta cautarii modelelor si a identificarii cu acestea; putând fi constatat în întreaga
atitudine a adolescentilor, de la îmbracaminte pâna la comportament.
Secularismul modern promovat de mass-media se caracterizeaza nu printr-o
negare a valorilor religioase, ci printr-o confuzie valorica în care nu mai exista nici un
criteriu obiectiv al adevarului, printr-o punere pe picior de egatitate a valorilor
religioase cu alte valori (eludând faptul ca valorile religioase sunt valori integratoare) si
prin sincretism.
Sfântul Maxim Marturisitorul remarca faptul ca viata omului cazut este o
alergare dupa placere si o fuga de durere si ca numai Mântuitorul Hristos poate sparge
acest cerc. În mare masura mass-media profita de acest comportament al omului cazut,
promovând o filozofie a evdemonismului vietii, adica a regasirii omului în placere dând
iluzia posibilitatii dobândirii continue a acesteia în absenta durerii.
Aceasta filozofie este promovata în primul rând de publicitate, care ocupa un loc
foarte important în mass-media datorita dependentei financiare de ea.
Publicitatea
Omniprezenta mass-mediei face ca nimeni sa nu poata scapa de influenta
publicitatii. Rod al unor intense studii demografice, psihografice, geografice,
comportamentale, publicitatea modeleaza modul de a întelege viata, lumea, propria
existenta în special în privinta motivatiilor criteriilor de selectare si a comportamentului
având un impact indirect dar puternic asupra societatii. Functiile publicitatii sunt de a
informa si a convinge potentialul client sa achizitioneze. Dar, în conditiile concurentei
acerbe, reclama încearca tot mai mult sa seduca, aducând argumente amagitoare,
cultivând orgoliul, exploatând pornirile josnice, stimulând nevoi artificiale si
prezentând deformat realitatea.
În general publicitatea promoveaza ideea profund anticrestina ca fericirea si deplina
realizare de sine se dobândeste prin consumul unor produse sau servicii.
Ca urmare ierarhia valorilor este falsifcata, cultivându-se euforia, hedonismul,
narcisismul si individualismul, tulburând raportarea la lumea reala prin oferirea unei
lumi iluzorii din care au disparut lupta, suferinta, esecul. Este promovat tipul
individului care nu stie sa traiasca decât apropriindu-si totul: a poseda, a consuma, a
înfasca în loc de a contempla.
Principalele manevre publicitare constau în:
- a reduce aspiratiile individului la lucruri;
- a frustra prin desteptarea unor nostalgii a caror împlinire este promisa prin
consum;
- a erotiza produsele prezentându-le ca adjuvant, mijlocitor sau obiect sexual
promovând ideea ca nu existam decât sexualiceste, iar experienta sexuala se traieste în
consum;
- a aliena prin conformarea fiintei umane la produse;
- a infantiliza consumatorul.
Limbajul publicitar ocoleste sistemul nostru rational de aparare:
 - anesteziind inteligenta prin procedee retorice, abandonarea principiului
contradictiei, pervertirea principiului identitatii, pierderea principiului rationalitatii,
confuzia valorilor si pe de alta parte, supradezvoltarea automatismelor cerebrale, a
comportamentelor negândite, reflexe;
- sporind credibilitatea prin pseudoevidente ale imaginii;
- suscitând si manipulând emotiile publicului;
- întinzând capcane constiintei printr-o retea de voci si melodii.
Publicitatea ne transpune într-o lume a abundentei în care obiectele se grabesc sa
se conformeze vointei noastre, rupându-ne astfel de realitate si deturnându-ne de la
problemele esentiale ale vietii, spre materialitate.
Televiziunea
Dintre mijloacele de comunicare în masa, impactul cel mai puternic îl are în
prezent televiziunea. Aceasta se adreseaza simtului cel mai sensibil dar si cel mai
coruptibil al omului, adica vazului. Prin ochi omul ia în primul rând contact cu lumea,
cu realitatea exterioara. Nu întâmplator Mântuitorul Hristos atrage atentia ca ochiul
poate deveni "piatra de poticnire" (Mt.15, 28; 18, 9) facându-se poarta de intrare
pacatului, caci "daca ochiul tau e rau tot trupul tau va fi întunecat" (Mt. 6, 23).
Karl Popper, unul dintre teoreticienii "societatii deschise" considera ca
"televiziunea a devenit o putere politica colosala potential; s-ar putea spune chiar cea
mai mare dintre toate ca si cum ar fi însusi Cuvântul lui Dumnezeu".
Iata ca, potrivit acestui analist, în societatea contemporana televiziunea tinde sa
ia locul lui Dumnezeu. Vom încerca în cele ce urmeaza sa deslusim câteva elemente care
fac ca impactul televiziunii sa fie atât de puternic:
- Televiziunea transforma evenimentul, realitatea în spectacol, iesind în
întâmpinarea nevoii de spectacol a omului si creând astfet placere. Vizeaza ineditul si
agreabilul în raport cu complexitatea si profunzimea vietii. Privind televizorul individul
are impresia ca domina lumea;
- Televiziunea urmareste crearea imaginarului confortabil, schimba sensul
realitatii înlocuind-o cu fictiunea, ne ofera o lume iluzorie în care trairea placerii
suprima responsabilitatea, ne ofera placerea consensului general prin întoarcerea la un
anumit primitivism si placerea stabilitatii în ambianta de iluzii prin iesirea din realitate.
În acest sens serialele au un rol important în a ne mentine într-o realitate iluzorie dar
stabila, oferindu-ne si modele de comportament;
- Televiziunea se face, de obicei, un propagator fidel al ideologiei societatii
moderne care sustine permisivitatea totala si relativitatea valorilor. Ca urmare nu este
de mirare prezenta frecventa pe ecrane a erotismului exacerbat si a violentei extreme
care, în acelasi timp fascineaza si perverteste. Dragostea dintre barbat si femeie este
redusa la sexualitate, partenerul devenind doar un obiect producator de placere care
atunci când nu îsi mai îndeplineste functia este schimbat. Este îngrijorator cât de mult "a
prins" acest model în rândul tinerei generatii.
Specialistii vorbesc de un adevarat efect hipnotic pe care televizorul îl are asupra
privitorului. În orice caz este clar ca televiziunea creaza dependenta, comportându-se ca
un adevarat drog. Atitudinea omului fata de ea devine de multe ori vicioasa: realizeaza
nocivitatea, o uraste si totusi se lasa prada ei de buna voie. Desi pare o cale lesnicioasa
de alungare a singuratatii, televizorul nu rezolva aceasta problema, ci, din contra,
contribuie la izolare, oferindu-ne doar solutia iluzorie a fugii de realitate.
Televizorul este un mare devorator de timp, el devenind o prezenta continua în
viata noastra. Ori, stiind ca timpul este intervalul între chemarea iubitoare a lui
Dumnezeu si raspunsul iubirii noastre; nici un crestin nu-si poate permite sa-l iroseasca.
Ispita manipularii prin televiziune în domeniul informatiilor este deosebit de
mare deoarece:
- are un puternic efect emotional datorita prezentarii de imagini;
- permite trucaje nesesizabile;
- permite utilizarea mesajelor subliminale.
Mesajele subliminale sunt imagini sau texte nesesizabile cu ochiul liber dar care
sunt înregistrate de subconstient, influentând comportamentul si modul de a gândi al
privitorului. Fara a fi un lucru rau în sine atâta timp cât se margineste la transmiterea
unor informatii, televiziunea devine nociva atunci când îl îndeparteaza pe om de
Dumnezeu, cu atât mai mult atunci când un post TV încearca sa se impuna ca un
adevarat idol pretinzând nu admiratie ci adorare, adecvare launtrica totala la ideile pe
care le propune în mod sistematic (câstigul imediat, satisfactia imediata, iluzia
bunastarii ivite rapid, placerea în care ne complacem sa visam uitând de situatia reala)
si urmarind modelarea unei întregi generatii în acest sens (vezi cazul PRO TV - postul
de televiziune care nu acorda în mod regulat spatiu de emisie programelor spirituale,
însa nu scapa nici un prilej de a pune în evidenta slabiciunile Bisericii).
Reteaua Internet
Reteaua Internet are un impact tot mai puternic, tinzând sa monopolizeze atentia
tinerei generatii prin posibilitatile nebanuite pe care le deschide. Atractivitatea sa
deosebita vine din faptul ca deschide posibilitatea participarii active a utitizatorului la
preluarea informatiei. Avantajele si dezavantajele televiziunii sunt prezente si în acest
caz. Însa, posibilitatea de manipulare este mult mai mare prin strecurarea unor
informatii false si blocarea accesului la anumite informatii.
Una din aplicatiile cu adevarat satanice ale retelei internet este posibilitatea
intrarii, cu ajutorul unor casti speciale, într-o realitate virtuala, la crearea careia poti sa
participi tu însuti. Granita dintre realitate si fantasma este astfel desfiintata, omul
ramânând dezarmat în fata diavolului.
Principalele victime ale mass-mediei sunt copiii, ei neavând puterea
discernamântului si preluând necritic tot ceea ce li se transmite.
Studii realizate în SUA, arata ca majoritatea copiilor, desi cauta si divertismentul,
urmaresc mass-media pentru ca doresc sa înteleaga lumea. "Copiilor le vine mai greu -
din cauza puterii lor limitate de întelegere - sa discearna între fapte si fictiune, sunt mult
mai vulnerabili decât adultii."
Dar am vazut ca mass-media poate fi un izvor de informatii periculoase, promovând
relativismul valorilor si permisivitatea pe toate canalele si prin toate mijloacele.
S-a remarcat ca copiii care urmaresc cu asiduitate mass-media, sunt mai agresivi,
indiferenti fata de problemele semenilor, dornici de o îmbogatire cât mai usoara si
indiferenti fata de valorile morale crestine.
 La cele spuse pâna acum, putem adauga faptul ca potrivit unui raport al unui
serviciu secret român, în România, ca de altfel în întreaga lume, se duce un puternic
razboi informational prin care anumite centre de putere încearca sa controteze
societatea. Câteva din etapele prin care se realizeaza dependenta de centrele de putere
sunt:
- crearea unei stari de "fascinatie" a clasei politice românesti aflata la începutul
formarii sale. Depistarea liderilor autentici si orientarea lor în zone în care nu au acces
la decizie pentru ca un lider autentic poate scapa procesului de fascinatie;
- în baza acestui efect de fascinatie care înseamna de fapt blocarea functiei critice
a mecanismului de evaluare a valorilor care i se prezinta, politicul creaza legi în
consonanta cu cerintele centrelor de putere fara a fi constient de acest lucru. Si tot
politicul urmareste ca aceste legi sa fie respectate;
- îndepartarea populatiei de la problemele de fond ale economiei si societatii prin
"drogarea" cu informatii nerelevante, în special din zona faptului divers.
Ca urmare nu este de mirare ponderea scazuta pe care o au în cadrul mass-
mediei programele care reflecta spiritualitatea ortodoxa. Se stie ca o buna parte a clasei
politice si a intelectualitatii este "fascinata" de "modelul european" si manifesta o
adevarata rusine de a fi ortodox, vazând ortodoxia ca o piedica în calea integrarii
europene.
În acest context apar periodic si atacurile directe împotriva Bisericii. Este evident
ca aceste atacuri sunt dirijate de anumite centre de putere vizând scaderea încrederii în
Biserica, dar dupa cum subliniaza periodicul Patriarhiei Române, nu este întelept sa ne
consumam energia în a identifica fortele potrivnice cu orice pret si nici în polemici cu
aceleasi instrumente si pe acelasi ton. Ci luând aminte la critici si, în masura în care sunt
reale, procedând la îndreptarea propriilor neputinte, sa nu uitam ca în spatele fortelor
potrivnice sta de fapt începatorul rautatii, Satana, cel care nu scapa nici o ocazie pentru
a ataca Biserica lui Hristos.
Atacul mass-mediei împotriva Bisericii nu se limiteaza însa la atacurile directe.
Toate elementele negative pe care le-am identificat mai sus în ceea ce priveste impactul
mass-mediei asupra omului, sunt de fapt un atac împotriva Bisericii, a umanitatii
restaurate în Hristos.
Produsul mass-mediei este omul depersonalizat si însingurat, golit de constiinta
de sine, hranit cu publicitate si infuzat de ideologia hedonista a societatii contemporane.
Este de fapt omul vechi, rob al pacatului de care ne lepadam atunci când, prin Botez
renastem ca oameni noi în Hristos, ca persoane chemate sa traiasca în Biserica viata cea
noua în Hristos. Idolii promovati de mass-media si anume bogatia, placerea si grijile
lumesti sunt, potrivit pildei semanatorului, spinii care înabuse rodirea Cuvântului lui
Dumnezeu în inima omului (Lc. 8, 14). Daca iubesti puterea si banii nu vei cunoaste
niciodata iubirea lui Dumnezeu", spune Sfântul Siluan.
Membrii Bisericii, clerici si laici, trebuie sa fie constienti de nocivitatea mass-
mediei contemporane si sa înteleaga ca presiunea continua la care sunt supusi din
partea acesteia îi poate influenta chiar fara a fi constienti de aceaste.
În primul rând clericii sunt cei care, în virtutea harismei învatatoresti pe care o au, sunt
datori sa constientizeze credinciosii asupra acestor pericole, recomandând moderatie în
consumul mediatic, printr-o selectie riguroasa a programelor si publicatiilor. Credem ca
ar fi util ca Biserica sa recomande credinciosilor publicatiile si emisiunile Radio-TV
serioase si folositoare, putându-se face chiar o ierarhizare a acestora în functie de gradul
de interes pe care-l prezinta.
Am aratat mai sus ca primele victime ale mass-mediei si în special ale televiziunii
sunt copii. De aceea de cel mai mare interes ar fi implicarea Bisericii într-o campanie
asemanatoare celei initiate de asociatiile de parinti din SUA, care au reusit sa obtina
prin lege o supraveghere acerba a programelor de televiziune 17 pornindu-se de la
principiul ca libertatea se întemeiaza pe o cunoastere reala a lucrurilor ce urmeaza a fi
alese, adica a programelor. Astfel, începând cu anul 1997, emisiunile de televiziune au
fost împartite pe transe de vârsta (ex. TV 14 - neindicate sub 14 ani). Difuzorii sunt
obligati sa adauge, daca e cazul, o litera menita sa indice rezervele atasate anumitor
secvente din emisiune: V pentru violenta, S pentru sexualitate, L pentru grosolanii, D
pentru dialoguri sugestive, FV pentru desene animate violente, la supravegherea acestei
împartiri urmând sa participe si reprezentantii asociatiilor de parinti. În plus se fac
presiuni în favoarea respectarii anumitor ore ale familiei (la începutul serii sau chiar
întreaga zi), în care sa fie excluse violenta si erotismul.
În acest fel parintii au posibilitatea selectarii programelor pe care le urmaresc copiii lor,
cunoscut fiind faptul ca televiziunea poate avea un impact distrugator asupra copiilor.
Un material difuzat pe Internet de Biserica Catolica din SUA, da mai multe
recomandari parintilor în legatura cu atitudinea pe care trebuie sa o aiba fata de
televiziune, recomandari pe care le reproducem în continuare:
- fiti un gânditor critic. Studiati programele pentru a discerne care sunt
influentele imorale, ce este de obiectat, ce este neplacut în fata lui Dumnezeu;
- nu credeti tot ceea ce cititi sau auziti în apararea televiziunii. Luati în
considerare si spusele celeilalte parti si judecati singuri potrivit felului în care
Dumnezeu priveste problema;
- decideti câta violenta, sex si alte imoralitati sunt permise sa fie privite de catre
copii dumneavoastra, în functie de maturitatea lor si de taria lor morala;
- alegeti ce emisiuni vor fi urmarite si limitatile pe celelalte. Butonarea
telecomenzii poate avea ca efect privirea de catre copii dumneavoastra a ceva ce veti
regreta;
- priviti televizorul cu copii dumneavoastra sau macar stati cu urechea ciulita;
- învatati-va copiii sa se simta stingheriti în fata a tot ceea ce este nepotrivit.
Ajutati-i sa poata sa opreasca singuri emisiunile rele, dar fiti gata sa închideti
televizorul si dumneavoastra;
- comentati în timpul emisiunilor, pentru a da un exemplu de desconsiderare a
ceea ce se promoveaza. Cugetati cu voce tare despre lucrurile pe care le vedeti si care nu
va plac;
- fiti atenti la clasificarea filmelor. Multe filme considerate valoroase sau de
succes, promoveaza imoralitatea. Informati-va asupra filmelor la prietenii care le-au
vazut sau în reviste care clasifica filmele si din punct de vedere al moralitatii (o astfel de
revista absenta în spatiul publicistic românesc ar putea fi promovata de Biserica);
- cereti copiilor sa sugereze sumare alternative care ar face emisiunile mai bune;
 - stabiliti lumite în ceea ce priveste timpul petrecut în fata televizorului.
Televiziunea inhiba imaginatia; încurajati joaca si alte forme de distractie care
stimuleaza imaginatia;
- dati copiilor posibilitatea sa întrebe sau sa discute ceea ce vad. Daca ei simt ca
va pot împartasi ceea ce au în minte, ei îsi vor dezvolta propria abilitate în analizarea
moralitatii televiziunii.
Cu toata influenta negativa pe care o are asupra copiilor nu este bine sa le
interzicem complet privirea televizorului, deoarece acesta ar deveni "fructul oprit" dar
mult râvnit. Recomandarile de mai sus, care vin dintr-o tara în care televiziunea este de
ani de zile o componenta importanta a vietii de zi cu zi, au ca scop pe de o parte
limitarea timpului petrecut de catre copii în fata televizorului si ferirea lor de emisiunite
nepotrivite si pe de alta parte dezvoltarea simtului critic al acestora în raport cu
programele TV si evitarea idolatrizarii acestora. Exemplul personal al patrintilor este
însa esential în sensul de a limita si ei însisi timpul pe care-l petrec în fata televizorului
si a evita emisiunile imorale.
Biserica ar trebui sa ceara si sa participe la elaborarea unor coduri deontologice
care sa fie respectate de producatorii din domeniul mass-mediei, coduri care sa asigure
veridicitatea, respectarea demnitatii persoanei umane si responsabilitatea sociala. Astfel
de coduri au fost elaborate de diverse institutii dar din pacate nu sunt aplicate. Dam ca
exemplu un cod deontologic elaborat în anul 1968 de Asociatia Cinematografica din
America (MPAA), privind producerea filmelor artistice, cod recomandat de catre
Comisia Federala a Comunicatiilor din SUA (FCC) si canalelor de televiziune.
Iata câteva dintre prevederile acestui cod deontologic:
a. Demnitatea fundamentala si valoarea vietii umane trebuie sa fie respectate si
sustinute. Se va manifesta retinere în înfatisarea luarii vietii;
b. Raul, pacatul, crima si facerea de rau, nu vor fi justificate;
c. Se vor manifesta retineri speciale în înfatisarea activitatilor criminale sau
antisociale la care participa sau în care sunt implicati minorii;
d. Nu vor fi prezentate detaliat si prelung acte de brutalitate, cruzime, violenta
fizica, tortura;
e. Nu se va expune în mod indecent si nepotrivit trupul uman;
f. Relatiile sexuale ilicite nu vor fi justificate. Scenele sexuale intime care violeaza
standardele comune ale decentei nu vor fi înfatisate;
g. Se va manifesta retinere si precautie în ceea ce priveste aberatiile sexuale;
h. Vorbirea, gesturile si miscarile obscene nu vor fi prezentate;
i. Înjuraturile nepotrivite nu vor fi permise;
j. Religiile nu vor fi înjosite;
k. Nu vor fi utilizate cuvinte si simboluri dispretuitoare fata de grupuri rasiale,
religioase sau nationale, astfel încât bigotismul si ura sa fie incitate;
l. Cruzimea excesiva fata de animale nu va fi înfatisata, iar animalele nu vor fi
tratate inuman.
Trebuie remarcat faptul ca dintre aceste prescriptii numai cea privitoare la
animale (l) este respectata.Ca urmare un rol deosebit îl are legatura directa cu oamenii
care lucreaza în mass-media si îndemnarea lor spre respectarea acestor coduri
deontologice.
În fata presiunii mass-mediei contemporane care ne împinge spre viata veche,
fara Hristos, care este de fapt moarte (Mt. 8, 22), trebuie sa insistam pe trairea vietii celei
noi în Biserica, în Sfânta Liturghie, în slujbe, pe angajarea într-o viata liturgica autentica,
pe trairea vietii în Hristos pe care am dobândit-o prin Sfintele Taine. Si, în aceasta
lumina sa întelegem ca urmarirea asidua a mass-mediei este o patima a zilelor noastre.
De aceea în duhul celei mai autentice traditii ortodoxe, este recomandarea tot mai
multor duhovnici de a lupta cu împatimirea mediatica, mai ales în perioadele de post,
printr-un post cât mai sever, chiar total de mass-media si mai ales de televizor. Eliberati
astfel de "bombardamentul informational" economisim timp si energie, pe care le putem
folosi pentru rugaciune si pentru întoarcerea spre sine si spre problemele esentiale ale
vietii, pentru redescoperirea relatiei personale cu Dumnezeu si cu semenii.
Înca pe când mass-media era reprezentata numai de presa scrisa si impactul ei era mult
mai slab, Sfântul Siluan ne atragea atentia ca "cine vrea rurgaciunea curata nu trebuie
nicidecum sa cunoasca stirile din gazete, nu trebuie sa citeasca carti rele, nici împins de
curiozitate sa caute sa stie ceva despre viata altora. Toate acestea aduc în minte gânduri
necurate si atunci când omul vrea sa le descurce si sa le lamureasca, ele se încurca din ce
în ce mai mult si chinuie sutletul".
3. Folosirea instrumentelor mediatice în misiunea Bisericii
Mântuitorul Hristos, în timpul propovaduirii Sale, vorbeste în repetate rânduri
multimilor. Nu întâmplator predica ce concentreaza multe dintre învataturile Domnului
Hristos, este rostita de pe munte (Mt. 5, 1), adica este adresata întregii lumi. Sfântul
Pavel subliniaza faptul ca "credinta vine din auzire, iar auzirea vine prin cuvântul lui
Hristos" (Rom.10, 17). Apostolii, dupa Cincizecime staruiau "în rugaciune si în slujirea
Cuvântului" (F.A. 6, 4), graind poporului "cuvintele vietii acesteia" (F.A. 5, 20), adica ale
vietii celei noi, daruite de lisus Hristos. Ei vorbeau ca si martori ai tuturor celor
înfaptuite de Acesta (Lc. 24, 48), folosind orice prilej de a se adresa multimilor. Sfântul
Pavel ajunge pâna si în areopagul atenian pentru a-L vesti pe Hristos (F.A.17, 16-34).
Misiunea Bisericii ramâne în continuare aceea de a marturisi în fata oamenilor învierea
Domnului si a vesti cuvintele vietii celei noi daruite de Hristos pentru a-i face pe cer ce
primesc cuvântul în credinta, partasi acestei vieti. Misiunea Bisericii nu poate sa se
întemeieze decât pe experienta cunoasterii lui Dumnezeu în Sfânta Liturghie, deoarece
crestinismul nu este ideologie, ci este viata.
Biserica trebuie sa profite din plin de instrumentele mediatice pentru a face ca mesajul
Evangheliei sa ajunga la cât mai multi oameni tinând seama însa de specificul
comunicatiei prin mass-media.
Astfel în relatia directa, impactul cuvântului este mult mai puternic, deoarece nu
transmite numai informatia, ci asigura întâlnirea personala, transmiterea de stari si
sentimente. În momentul în care cuvântul este mediat de un canal de comunicare,
impactul lui este mult mai redus, prevalând latura informationala. De exemplu, cu totul
altul este impactul cuvântului spus de un parinte duhovnicesc într-o întâlnire directa,
fata de acelasi cuvânt primit printr-o înregistrare.
 Un canal mediatic nu poate sa transmita stari profunde, cum ar fi pacea
sufletului sau deschiderea spre rugaciune. Cu atât mai mult se pune sub semnul
întrebarii posibilitatea de a transmite trairea liturgica în toata profunzimea ei. Orice
transmitere mediatica nu poate trece de superficialitate, transformând slujba în
spectacol si aducând Bisericii mai multe daune decât servicii. Nu întâmplator,
"soboarele de preoti" de la televiziune au ajuns de domeniul anecdoticului, stârnind o
puternica reactie adversa. Toate acestea ne duc la concluzia ca nu este potrivita
mediatizarea slujbelor. Argumentul ca aceasta mediatizare se face pentru cei aflati în
imposibilitatea de a participa la slujbe, nu este valabil, deoarece decât sa asiste ca
spectatori la o slujba mediatizata, este preferabil ca acestia sa se roage cautându-L pe
Dumnezeu într-o relatie personala.
Pe de alta parte este responsabilitatea noastra, a preotilor, ca si cei defavorizati sa
aiba acces la serviciile religioase.
Biserica trebuie sa foloseasca mass-media pentru a chema oamenii la o viata autentica în
Hristos, în comunitatea euharistica a parohiei. În nici un caz canalele mediatice nu pot
suplini relatia directa a preotului cu credinciosii.
Utilizând instrumentele mediatice, Biserica trebuie sa tina cont de contextul cultural al
epocii, de "noua cultura" creata de mijloacele de comunicare în masa, si eliberându-se
de triumfalism, sa gaseasca, dupa exemplul Sfintilor Parinti, un limbaj accesibil omului
de azi, propunând ancorarea în traditie ca reactie la modernitate.
Credem ca prezenta Bisericii în mass-media ar trebui sa vizeze:
a. Catehizarea având în vedere lacunele mari pe care multi credinciosi le au în
acest domeniu. De mare folos ar fi prezentarea marilor teme ale credintei asa cum ele se
reflecta în Sfânta Scriptura si în Sfânta Traditie si cum sunt traite în slujbele Bisericii. Un
accent important ar trebui pus pe prezentarea spiritualitatii ortodoxe si pe explicarea
sensului slujbelor ca intrare în Împaratia lui Dumnezeu;
b. Apologetica, apararea credintei ortodoxe în fata atacurilor, aratarea
compatibilitatilor dintre stiinta si credinta ortodoxa;
c. Abordarea problemelor concrete ale omului;
d. Prezentarea pozitiei ortodoxe fata de realitatea româneasca;
e. Promovarea artei autentice ca aspiratie a omului dupa Dumnezeu. Arta
autentica, sub toate aspectele ei poate avea un rol foarte important în problematizarea
oamenilor asupra asptectelor esentiale ale vietii si mortii.
În domeniul cinematografiei, trebuie remarcat faptul ca pentru Biserica filmele
valoroase cu adevarat, sunt cele care pun din punct de vedere crestin problemele
esentiale ale existentei. Dar încurajarea producerii si difuzarii flmelor artistice care
încearca sa reconstituie viata lui Iisus, reprezinta o adevarata capcana pentru Biserica.
Aparute în spatiul catolic sau protestant, aceste filme vin în întâmpinarea
dorintei de spectacol si a comoditatii intelectuale a omului modern, punându-ne în fata
o "Evanghelie filmata". Dar, ele se bazeaza pe o falsitate. Iisus, Dumnezeul-Om este
"jucat" de un om, adica un actor mai mult sau mai putin patimas, care nu îsi va putea
depasi conditia de om pacatos, dându-ne o imagine deformata asupra personalitatii
divino-umane a Mântuitorului. La aceasta se adauga viziunea regizorului care
"interpreteaza" Evanghelia. Ori, pentru noi orice detaliu al Evanghetiei este important.
Aceasta imagine deformata are un impact foarte puternic asupra privitorului,
deformând grav legatura cu Dumnezeu. Omul se va raporta la Scriptura prin
intermediul filmului, la rugaciune va avea în fata chipurile actorilor. Un crestin ortodox
autentic nu are nevoie de un astfel de film, deoarece el are în icoana imaginea autentica
a lui Hristos. Mai mult, în cadrul slujbelor si mai ales la fiecare Sfânta Liturghie,
evenimentele principale ale istoriei mântuirii sunt actualizate. Crestinul ortodox este
chemat sa fie partas evenimentelor evanghelice la fiecare Liturghie, dar un film despre
Evanghelie îi poate perturba grav aceasta traire.
În demersul sau mediatic, Biserica trebuie sa caute sa aiba acces la mijloacele de
comunicare în masa publice, dar si la cele private, insistând pentru obtinerea unor spatii
constante cu audienta mare. Totusi, este de dorit evitarea acelor canale mediatice care în
mod sistematic propaga idei antiortodoxe pentru a nu le da, printr-o prezenta
simbolica, legitimitate în fata oamenilor.
Este bine, de aceea, ca Biserica sa-si aiba propriile canale mediatice. În prezent lucrurile
stau mai bine în domeniul presei bisericesti, în sensul ca majoritatea eparhiilor au cel
putin câte o publicatie proprie. Totusi, în general aceste publicatii nu au reusit sa se
impuna în spatiul publicistic contemporan. Un efect pozitiv în dezvoltarea vietii
parohiale l-ar putea avea, mai ales în cazul parohiilor mari de la oras, publicarea
regulata a unui buletin parohial, dupa cum ne dovedeste exemplul parohiilor Sf.Nicolae
- Biserica studentilor si Sf. Ilie Gorgan din Bucuresti.
În domeniul audio-vizualului, lucrurile merg mai încet. Primul post de radio al
Bisericii a început sa emita în anul acesta la Iasi, un alt post fiind în curs de organizare
la Cluj. Este de dorit ca sa se insiste pentru înfiintarea cât mai multor posturi de radio si
televiziune ortodoxe (chiar nationale), urmând exemplul altor Biserici Ortodoxe
(Biserica Greciei). Nu trebuie neglijata nici reteaua Internet, prin crearea unor pagini
speciale ale Bisericii..
În toate domeniile mass-mediei, Biserica trebuie sa atraga si sa formeze specialisti,
oameni cu pregatire teologica, dar si cu cunostinte de stiinta comunicarii, care sa poata
face fata cerintelor epocii moderne.
Ar trebui încurajate si sustinute initiativele în domeniul mass-mediei ale unor asociatii
care functioneaza cu binecuvântarea Bisericii. Se pot mentiona doua astfel de publicatii:
"Schimbarea la Fata", editata de A.S.C.O.R., si "Scara" editata de Asociatia Româna de
Antropologie Audiovizuala, publicatii care îsi propun sa ne ofere o lectura ortodoxa a
realitatii românesti.
Mass media este o mare provocare pentru Biserica. Instrumentele mediatice, fara
sa fie ceva rau în sine, pot, si din pacate, sunt de multe ori folosite pentru îndepartarea
omului de Dumnezeu, depersonalizarea lui si stimularea partilor negative. În aceste
conditii Biserica nu poate sta pasiva, ci trebuie sa lupte împotriva influentelor negative
ale mass-mediei si sa foloseasca mijloacele de comunicare în masa pentru vestirea
Evangheliei.