Organismul uman ca unitate morfologică şi funcţională

Organismul uman, ca orice fiinţă vie, există graţie corelării fine şi perpetue a tuturor
structurilor şi proceselor sale, cu scopul realizării funcţiilor acestora. El constituie un
sistem ierarhizat, ce dispune de sisteme de autoreglare integrate. Deşi majoritatea
funcţiilor sunt îndeplinite de structuri specializate, acestea nu acţionează izolat, ci în
strânsă dependenţă de celelalte.

Convenţii şi terminologie folosite în anatomie

Poziţia anatomică normală

Prin poziţie antomică normală (PAN) se înţelege poziţia care se ia în considerare atunci
când se descriu diferitele elemente anatomice şi raporturile dintre ele. Este aleasă prin
convenţie internaţională şi are o deosebită importanţă, fiind indispensabilă pentru studiul
anatomiei. La om, este: ortostatism (subiectul stă în picioare) [de fapt, e clinostatism
[culcat pe spate], cel putin conform prof.dr. alex croitoru], toate cele patru membre
paralele între ele, privirea înainte, palmele orientate în faţă.

Axe

• Axul longitudinal (vertical) - cel mai lung segment de dreaptă ce se poate trasa
imaginar în poziţie anatomică normală a subiectului. În cazul omului este dat de
vertex şi de planul poligonului de susţinere (podeaua).
• Axe transversale - sunt orientate de la dreapta la stânga şi perpendiculare pe cel
longitudinal.
• Axe sagitale - sunt orientate antero-posterior (ventro-dorsal) şi sunt
perpendiculare pe cel longitudinala

Planuri

• Planul mediosagital (median sau al simetriei bilaterale) - planul determinat de

ombilic şi de axul longitudinal al corpului, respectiv de axele longitudinal şi
sagital. Prin intersectarea cu suprafaţa corpului determină pe aceasta linia
mediană anterioară şi posterioară.
• Planuri paramediane (parasagitale sau sagitale) - toate planurile paralele cu cel
mediosagital.
• Planuri frontale - toate planurile verticale, paralele cu fruntea în PAN.
• Planuri transversale (orizontale) - toate planurile perpendiculare pe axul
longitudinal.
Termeni de direcţie şi de poziţie

Termenii de direcţie şi de poziţie. Subiectul din imagine nu se află în PAN deoarece palmele nu sunt
îndreptate anterior.

De obicei se folosesc în contexte relative (pentru a indica poziţia sau situarea una faţă de
alta a unor elemente anatomice):

• Superior sau cranial - deasupra unui plan orizontal.

• Inferior sau caudal - sub un plan orizontal.
• Anterior sau frontal - în faţa unui plan frontal.
• Posterior sau dorsal - în spatele unui plan frontal.
• Proximal - doar pentru membre: [mai] apropiat de trunchi.
• Distal - doar pentru membre: [mai] depărtat de trunchi.
• Lateral - [mai] depărtat de planul mediosagital.
• Medial - [mai] apropiat de planul mediosagital.

• Volar - spre faţa palmară a mâinii.

• Plantar - spre talpă.
Organizarea generală a organismului uman
Ca orice organism, şi cel uman este alcătuit din unităţile fundamentale ale lumii vii -
celulele. Acestea alcătuiesc ţesuturi, iar prin asocierea lor, diferite tipuri de ţesuturi
alcătuiesc organele. Organele pot fi asociate în sisteme sau aparate pentru îndeplinirea
unei funcţii.

Corpul uman este alcătuit din următoarele părţi majore:

Capul - conţine cea mai mare parte a sistemului nervos central şi cei mai importanţi
analizatori

Gât - realizează legătura dintre cap şi trunchi

Trunchi - conţine cavitatea toracică şi pe cea abdominală, cu viscerele din acestea

Membre - inferioare (legate de trunchi prin centura pelvină) şi superioare (legate de

trunchi prin centura scapulară).

Aceasta este o împărţire grosieră, strict morfologică. Din punct de vedere atât anatomic
cât şi funcţional, organismul uman a fost organizat în sisteme şi aparate. Diferenţa dintre
sistem şi aparat nu este foarte clară, asupra acestui subiect existând destule confuzii şi
controverse. De foarte multe ori ele sunt utilizate ca sinonime. Discriminarea între sistem
şi aparat se face pe baza faptului că sistemul conţine structuri cu aceaşi origine
embriologică, pe când aparatul are părţi de origine embriologică diferită, dar şi acest
lucru este discutabil. De exemplu: sistemul nervos este în totalitate derivat din ectoderm,
pe când aparatul respirator are cea mai mare parte de origine endodermală, dar şi
segmente derivate din ectoderm. În raport de categoria de funcţii pe care o deservesc, la
om şi la toate mamiferele există următoarele aparate şi sisteme1,2:

• Pentru funcţiile de nutriţie:

• Aparatul respirator
• Aparatul digestiv
• Aparatul circulator
• Aparatul excretor

• Pentru funcţiile de relaţie:

• Sistemul nervos
• Sistemul endocrin
• Aparatul locomotor (osteo-muscular)

• Pentru funcţia de reproducere:

• Aparatul reproducător masculin sau feminin

 1
Denumirile de aparate sau sisteme pentru fiecare element reprezintă formulele
împământenite în limba română. În prezent se tinde către eliminarea termenului
"aparat", din cauza literaturii de specalitate în limba engleză, care nu îl
utilizează.
2
Acestea sunt sistemele şi aparatele descrise clasic în învăţământul preuniversitar
românesc. În afară de acestea, tratatele de specialitate mai descriu şi alte
entităţi: Sistemul tegumentar, Sistemul circulator limfatic (separat de cel
cardiovascular), sistemul imunitar s.a.

Sistematizarea didactică a anatomiei umane

De obicei literatura de specialitate tratează anatomia umană pe următoarele capitole:

• Cap şi gât: toate regiunile de deasupra aperturii toracice superioare.

• Membru inferior (şold, coapsă, gambă, genunchi, picior)
• Membru superior (umăr, braţ, antebraţ, mână)
• Pereţii trunchiului (toracic şi abdominal) cu regiunile respective.
• Anatomia sistemului nervos sau neuroanatomia.
• Viscere: toracice (inima, plămânii, vasele mari, căi respiratorii,
timusul, eventual segmentul supradiafragmatic al tubului digestiv) şi
abdominale (restul tubului digestiv, glandele anexe acestuia - ficat,
pancreas, peritoneul, organe retroperitoneale - rinichi, căi urinare etc.)