Nicolae Mladin

NICOLAE MLADIN
Doctrina despre viaþa a profesorului Nicolae Paulescu

1997 Editura PERISCOP" - laºi
Coperta: fotografia Prof. Nicolae Paulescu
Ediþia de faþã o reproduce pe cea apãrutã în anul 1942 în

cadml colecþiei "Problemele vremii" a "Revistei teologice"
- Sibiu,
NICOLAE MLADIN
Doctrina despre viaþa a profesorului Nicolae Paulescu
NicoJae Mladin
CÃTRE CITITOR
Prietene, l-ai cunoscutpe Profesorul Nicolae Paidescu? Ai
auzit de sufletul lui mare cât, o þarã ºi adânc ca un crez? -
Nu mã îndoiesc cã l-ai cunoscut. Nu mã îndoiesc cã ºtii ceva
despre viaþa ºi despre activitatea lui. Eprea al nostru, prea
apropiat de sufletele noastre, ca sã nu-lfî cunoscut.
Eu nu l-am cunoscut multã vreme; programa analiticã a
liceului românesc îl ignorã. Cunoaºte în schimb pe toþi
pseudosavanþii strãini. De Paidescu tinereþea neamului
românesc n-are de ce sã se ocupe! Cel puþin aºa era pe
atunci: nu ºtiu acum dacã nu se va fi schimbat ceva. Mi l-a
fãcut cunoscut dl profesor Nichifor Crainic, printr-un articol
din "Calendarul", mai târziu prin "Sfarmã Piatrã" ºi la
cursuri. Dl Nichifor Crainic avea un deosebit cult pentru
Paulescu: ºtiu cã în 1932-33 pregãtise manuscrisul unui
volum închinat lui Paidescu.
Manuscrisul a fost distrus ºi volumul n-a mai apãrui. Am
avut atunci impresia unei pierderi ireparabile. Cu durerea
de a nu fi putut citi niciodatã pe Paulescu, prezentat de
verbul cald ºi inspirat al marelui vizionar de destin
românesc, Nichifor Crainic, am cãutat operele paulesciene,
le-am citit cu pietate de ucenic, am împletit firele lor de
luminã cu propriile mele gânduri. El a spulberat din inima
mea toate negurile pe care "ºtiinþa " ºcolilor de stat le aºeazã
in sufletul tinereþii: evoluþionismuL materialismul, ateismul
s-au risipit ca niºte cuiere de fum la adierea vântului. EU:
mi-au lãmurit sensul vieþii umane, rolul instinctelor ºi
puterea voinþei în trãirea individualã ºi socialã. Dar mai ales
mi-au arãtat cã în Hristos zace temelia ºi energia
dumnezeiascã a civilizaþiei, ca ºi a oricãrei vieþi omeneºti.
Anul trecut - în luna lui Cuptor - s-au împlinit 10 ani de
Doctrina despre viaþã a profesorului Paulescu
la moartea profesorului Nicolae Paulescu. Aº fi putut uita
ceea ce îi datorez lui Paulescu? Nu. Umbra uitãrii care-l
acoperea era ca un doliu pentru mine. Operele lui nu mai
sunt accesibile nici în librãrii, nici în biblioteci. Cine ºtie
când ºi câte se vor retipãri? ªi totuºi gândirea paulescianâ
trebuie sã fie izvorul apelor vii din care sã se adape
generaþiile neamului. Paulescu este mai presus decât toþi
evoluþionista rataþi ai unui anumit veac care e strãin de
spiritualitatea româneascã. El stã cu cinste între marii
savanþi ai hanii; el este flacãrã de duh românesc. De aceea
mi-am scos notiþele învechite de vreme ºi le-am recitit: din
ele mi-a rãsãrit, veºnic nouã. de o uimitoare prospeþime,
aceeaºi figurã de aristocrate altitudini, cu seninãtãþi
rãsfrânte parcã din luminile taborice ale lui îisus. ªi am
scris aceastã închinare: închinare modestã,
neîndemãnatecã, a unui ucenic. E expresia unei admiraþii,
mãrturia unui cult.
Prietene, poate se va gãsi cineva mai vrednic decât mine sã
închine lui Paulescu adevãratul omagiu ce i se cuvine: eu
ºtiu, eu simt cã acesta e prea modest, prea mic pentru el. ªi
m-aºfi bucurat mai mult sã fi avut eu însumi fericirea de a
tãcea, de a nu scrie nici un rând despre acela cãruia i-am
ridicat un sanctuar discret în inima mea, ºi de a admira
omagiul pe care îl aºtept. Pânã atunci. însã, mã simt nevoit
sã brãzdez întunericul uitãrii cu paliditatea unui fulger.
Primeºte-l aºa cum este; fã din inima ta un altar al gândului
paulescian dacã vrei ca viaþa ta sã fie luminã de har prin
care se þese viaþa de legendã ºi zbucium a neamului. Cãci,
orice s-ar zice - zãrile istoriei româneºti nu se lumineazã
decât sub lumina unui singur Soare al veºniciei: Hristos -
crez de cremene ºi cer al veacurilor voievodale.
Sibiu.. învierea Domnului 1942
NICOLAE MLADIN
Nicolae Mladin
CHIP DE SAVANT ROMAN
"Profesorul Paulescu, care a trãit ca un mucenic ºi a murit
ca un sfânt, înfãþiºeazã în chipul cel mai expresiv pe
învãþatul român, aºa cum îl fac cele mai bune tradiþii ale
þãrii noastre"; ' e icoana adevãratului om de ºtiinþã, pentru
care ºtiinþa este scarã cãtre Dumnezeu ºi oglindire a
duhului românesc în lucrurile Adevãrului. ªtiinþa e
universalã, pentru cã existã un singur adevãr; dar adevãrul
acesta e umbrã de luminã din adevãrul cel mai presus de
orice adevãr: Dumnezeu. El e ºoapta de tainã a veºniciei în
frãmântarea de lut a timpului. De aceea rãdãcinile lui se
învãluie în falduri de mister: e cãrare sfielnicã spre oceanul
cel necuprins al Dumnezeirii. E revelare naturalã a mãririi
divine, scara minþii pe care sufletul se suie la cer...
Savantul nostru nu este, nu poate fi, o minte care suspendã
lumile de vidul nefiinþei ºi le scoate din nu ºtiu ce haoticã
îngemãnare de atomi; gândul lui strãjuieºte, luminos ºi
înalt, ca o mireasmã a duhului românesc, sub bolþile de har
ale veºniciei. Viziunea lui creºte organic din sufletul
neamului ºi se arcuieºte ca un curcubeu de luminã peste
veacuri. El e neamul în faþa adevãrului, neamul cucerind
zãrile adevãrului. ªi supremul adevãr al neamului, ca ºi al
ºtiinþei, este Dumnezeu. Cel ce nu înþelege adevãrul ca o
punte între inima neamului ºi flãcãrile de har ale cerului nu
poate fi socotit savant român. Este un dezrãdãcinat: aramã
sunãtoare ºi chimval gãlãgios.
Dar ºtiinþa româneascã mai este ea ºtiinþã universalã?
N- lorga, în "Neamul românesc" din 29 iulie 193!
10 Doctrina despre viaþã a profesorului Paulescu
Fãrã îndoialã. ªtiinþa e ancoratã în lumea fenomenelor: aici
savantului român i se deschide un câmp comun de
cercetare, în care poate da la ivealã adevãruri unanim
recunoscute. în privinþa aceasta, ºtiinþa româneascã este
însãºi ªtiinþa. Fenomenele însã sunt manifestãri ale unei
cauzalitãþi mai adânci, care poate fi sesizatã ca o tainã ºi
lãmuritã ca o limitã spre care tinde observaþia ºtiinþificã.
ªtiinþa este cunoaºterea prin cauze. Nimeni nu poate opri
pe omul de ºtiinþã sã caute dincolo de fenomen - bazat pe
raþionament ºi observaþie -cauza cauzelor, cauza primã ºi
ultimã a lumii: Dumnezeu. Aceasta nu e ºtiinþa? E mai mult
decât atât: e încoronarea fireascã a ºtiinþei, e limanul spre
care ne îndreaptã paºii zãrile adevãrului creatural. Adevãrul
e climatul firesc al raþiunii. Adevãrul e luminã, e bucurie, e
eliberare; "adevãrul" care nu e luminã, "adevãrul" care
coboarã spre prãpãstioasele hãuri ale nefiinþei ºi nu urcã
spre seninãtãþile de azur ale cerului, nu este adevãr. Istoria
ºtiinþei a dovedit-o fãrã drept de apel. Adevãrul coboarã din
Dumnezeu ca sã ne urce iarãºi la Dumnezeu. Aceasta e
calea ªtiinþei, a marilor savanþi occidentali; ºtiinþei
româneºti, savantului român, nu i se cere nimic mai mult.
Pe calea aceasta i se deschid ºi ºtiinþei româneºti
orizonturile universalitãþii.
Aºadar, adevãratul învãþat român, aºa cum îl cer tradiþiile
strãmoºeºti, nu trebuie sã fie nici subiectiv, nici unilateral,
nici strâmt, neguros sau strâmb în perspective: el trebuie sã
fie deplin. Zãrile viziunii lui: vaste cât Adevãrul ºi adânci cât
cerul. Cãci cum se oglindesc stelele nemiºcate ale cerului în
apele miºcãtoare ale lacurilor de munte, aºa gândurile lui
Dumnezeu cele veºnice se rãsfrâng în valurile trecãtoare ale
lumii. Omui de ºtiinþã nu e nevoit sã vadã numai valurile:
lui trebuie sã i se dezvãluie ºi oglindirile de har ale
Nicolae Mladin
cerului. Iar adevãrul acesta, adevãr creatura! ºi rãsfrângere
din lumina Adevãrului necreat, îl dã ca hranã sufletului
românesc, omenirii întregi...
Nicolae Paul eseu este întruchiparea realã a savantului
român. Spirit de înaltã putere de sintezã, de adâncã ºi
metodicã analizã, putere de muncã neobiºnuitã, inteligenþã
latinã: clarã, finã, pãtrunzãtoare, onestitate sufleteascã ºi
duh de sacrificiu, avea toate darurile unui adevãrat om de
ºtiinþã. Doctor în medicinã ºi în ºtiinþele naturale,
colaborator al prof. Lancereaux - N. Pauiescu. ca profesor de
fiziologie ia Facultatea de medicinã din Bucureºti, a
publicat. în revistele de specialitate, lucrãri ºtiinþifice
unanim apreciate N-avem noi competenþa sã expunem
contribuþia profesorului N. C. Pauiescu în acest domeniu; e
destul sã amintim cã "aproape nu existã capitol de fiziologie,
asupra cãruia Prof. Pauiescu sã nu fi contribuit prin
experienþe e:-Uc a-i eît'nfle?). vi întregi sau a-i suprima".'
Oposa iu- .. > "ucu/aia iu co'î irvitKle cu mare rãsunet in
iurnea medicali." Y;iii>... vie Mediciin: ¦: 5 voi.) ºi Trãite de
PhyMoiogx înec. iOdic C. 'ô[ \. i)o\:iâa neîndoielnicã a
prestigiului ºninºific cl. -,i-i i,;ºt;gase prin aceste lucrãri,
este faptul cH ! acuitatea uc raediciiui din Paris, dupã
moartea prof. Lancereaux, î-a chemat sã ocupe catedra
fostului sãu profesor. EI însã a preferat sã-ºi închine toate
puterile de muncã º; iert fã sãrii suie ..
ªi þara. þara aceasta care a adinei aiâfia ;doii deºerþi ºi
strãini. 1-a rãsplãtit ci: uitarea.
Mai mult: s-a cerut in panaôt-nt sâ ho i.:';aiurat de Ia
catedra de rLdologic. De v.c: - Pe-^ru.u> ji-u deschid
cursurile la facultate cu o severã, dar ºl mirifica, craicã a
darvvinismuiui? Pentru cã a dovedit netemeinicia
materialismului ºi a luminat,
1 Dr C. Miiiãikscu: Cuvântare ro-titã l<i i'!j:Tii-riTiLt>t>irca
Prnf Or. N C Pauiescu. n. 4.
prin ºtiinþã, zãrile sufletului ºi ale Dumnezeirii? Pentru cã a
crezut în divinitatea lui Iisus ºi în destinul de flacãrã ºi cer
al neamului? Pentru cã a îndrãznit sã fie naþionalist,
antisemit ºi antimason? - Pentru toate acestea, ºi poate ºi
pentru alte zãri de luminã ce se desprindeau tainic din ochii
lui senini ca seninul cerului. Materialismul ºi darwinismul,
sub forma lor haeckelianã, constituiau dogma "ºtiinþei"
universitare româneºti: puterea evreiascã ºi masoneria
tindeau sã constituie osatura economicâ-politicâ a statului.
Cine ar fi îndrãznit sã fie de altã pãrere? Nîcolae Paulescu,
în prunul an de profesorat, n-a ºovãit; a pornit lupta de
luminare a orizonturilor, de descãtuºare a ºtiinþei ºi
sufletului românesc. Trebuia sã sufere consecinþele:
persecuþie ºi uitare. Mai ales pentru cã doctrina lui nu era
simplu sentimentalism: grea de documentare, clarã în
perspective, evidentã în concluzii, era ca o explozie de
luminã care alunga întunericul rãtãcirilor scientiste. Era
glasul autentic al ºtiinþei care dãrâma fetiºismul scientist al
unui veac materialist.
N. Paulescu, delicat ºi modest cum era, a trecut peste toate
ofensele semn ºi zâmbitor: un aristocrat al spiritului. Pilda
Mântuitorului era vie în inima lui. De aceea, înainte de a
muri, ultima lui dorinþã a fost aceasta: sã fie înmormântat
simplu ºi creºtineºte, cu capul rezemat de "tricolorul care
atât de mult mi-a fost drag" - "iar deasupra mea sã aºezaþi
chipul însângerat de spini al Mântuitorului, pe care mi 1-a
fãcut Pãdurea, inspirat de ultimele Lui cuvinte rostite pe
cruce: Pãrinte, iartã-le lor. cã nu ºtiu ce fac!" ' E). ºtia cã
lupta lui este lupta adevãrului, trudã ctitorite are de ºtiinþã
româneascã ºi zbucium de eliberare a neamului. ªtia cã
ºtiinþa nu este armã împotriva lui Dumnezeu, ci stâlp de
luminã pe
"Universul" din 22 iulie 1931
Nicolae Mladin 13
care se sprijinã tãriile cerului: cã neamul îºi va gãsi deplina
realizare nu în iudaism sau francmasonerie, nici în vreo
concepþie materialistã ºi atee, ci sub bolta de har ºi luminã
a Bisericii, prin revãrsarea iubirii lui Iisus în inima Þãrii,
I-a iertat ºi a biruit: ei nu mai sunt, dar sufletul lui, cu cât
trec anii, rãsare tot mai luminos peste zãrile trãirii
româneºti.
De sus, din lumea de fericire ºi luminã divinã, priveºte
surâzãtor ºi senin peste veacuri: ctitor al ºtiinþei româneºti,
cãlãuzitor al naþionalismului creºtin, icoanã în veac a
savantului român "aºa cum îl fac cele mai bune tradiþii ale
þãrii noastre".
CAPITOLUL I
BIOLOGIE: SPECIFICUL ªl CAUZA VIEÞII
"Trebuie sã mãrturisesc... cã la 18 ani, când am ieºit din
liceu, am fost ºi eu ateu ºi materialist, cãci auzisem pe un
profesor de filosofic spunând, de pe catedrã, cã Dumnezeu
nu existã, cã sufletul c un moft ºi ca Natura e mama tuturor
lucrurilor din Univers".' "Eram materialist pentru cã n-
aveam decât o prea restrânsã cantitate de cunoºtinþe
asupra naturii brute: pentru cã mintea mea încã nu era
dezvoltatã ºi. fiind lipsit de spirit critic, credeam tot ceea ce
auzeam sau citeam' totodatã cãzusem în cursa acestei
perfide afirmaþii cã toþi oamenii de ºuinþã sv.nt materialist:".
Aceasta era "educaþia" ce o dãdea statul generaþiilor
neamului, educaþie de care ne resimþim ºi azi. "Ei bine,
continuã Paulescu, dacã dupã aceea n-aº ii dobândit,
printr-un studiu susþinut, noi cunoºtinþe asupra naturii
brute ºi a fiinþelor vii, sau dacã, prin vreo întâmplare,
facultãþile mele intelectuale ar fi rãmas tot aºa ca în
tinereþe, sau în sfârºit dacã n-aº fi constatat cã adevãraþii
savanþi respiri ti sistemul materialist, aº fi fost încã ºi azi
victima acestei doctrine".2 E mãrturia lui Paulescu: ºtiinþa
superficialã din liceu 1-a îndepãrtat de Dumnezeu; ºtiinþa
cea adevãratã a fost caie de întoarcere de pe cãrãrile
rãtãcirii la vatra de foc a credinþei. Atenþia lui s-a îndreptat
în special asupra vieþii. Viaþa i ¦ a descoperit tainele su
fletului ºi luminile
Dr. N. C. Paulcsou. Supliment la cartea: Spitalul, Coranul,
Tulmudul. Cahalul ºi Francmasoneria. Bucureºti 1913 p. 5.
: Dr. N. C. Piuilcsco: Trate de Pî'ysiologic medicale, Buc.
1921,1.111 p. 918.
Nicolae Mladm 15
iubirii divine. Concluziile la care a ajuns, cercetãrile ºi
experienþele lui în acest domeniu le-a expus în articole,
studii, broºuri, tratatul de Fiziologie medicalã º. a., ca prin
aceste convingeri ºtiinþifice sã îndrume sufletul neamului
spre împãrãþia de vis ºi dor în care stãpâneºte Dumnezeu.
Desigur, în aceastã succintã prezentare nu avem pretenþia
de a rezuma toatã perspectiva paulescianâ asupra vieþii, nici
a coborî pânã în subsolul tuturor amãnuntelor: - nu vrem
decât sã actualizãm o luptã ºi sã schiþãm fizionomia unei
concepþii despre viaþã profund creºtine ºi de o strãlucitoare
evidenþã.
1. Specificitatea vieþii. - Care este caracterul deosebitor al
fenomenelor vitale faþã de fenomenele fizico-chimice? E
întrebarea centralã a biologiei: observaþia ºi experienþa au
aici prioritate. De aceea se cuvine sã ascultãm glasul
faptelor...
Orice fiinþã vie se deosebeºte de lucrurile neînsufleþite prm
urmãtoarele caractere morfologice ºi fiziologice:
1. Caractere morfologice: corpul (protoplasma), forma
(celula), organizaþia ºi evoluþia;
2. Caractere fiziologice: fenomenele de nutriþie ºi de
relaþiune. '
Organizarea existã ºi la fiinþele unicelulare (protoplasma,
nucleu, centrozomi ctc. cu funcþiuni precise), dar e mai
evidentã ºi mai complexã la fiinþele phiricelularc. Celulele se
diferenþiazã, se specia!i/cazã ºi se asociazã, formând
þesuturi ºi organe, care împlinesc funcþiuni diferite. O
observaþie neîndoielnicã, în mecanismul organizãrii, este
deplina adaptare a organelor ia funcþiunile cãrora le sunt
destinate; spre exemplu aparatul digestiv, aparatul
circulator, simþurile etc. pentru necesitãþile cãrora le
corespund. Iar
Cf. Dr. N. C. Paulcsco: Tr. de Ph. Med. t. [ p. 66 urm.
împlinind aceste funcþiuni "ele slujesc (totodatã) la
subzistenþa individului ºi perpetuarea speciei". Spre
exemplu digerarea alimentelor nu se are pe sine ca scop, ci
scopul ei inconºtient este subzistenþa individului; organele
reproductive slujesc pentru perpetuarea speciei. Aceasta
este ceea ce numim finalitatea imanentã a organizãrii. Ea e
subliniata ºi de faptul cã unele organe se formeazã încã din
faza vieþii embrionare, deºi ele funcþioneazã propriu-zis mult
mai târziu: pancreasul, corneea ºi cristalinul, glandele
rnamare º.a.. Rezultã de aici cã nu funcþiunea creazã
organul, ci organul se face în vederea unei funcþiuni.
Aceasta e cu atât mai evident, cu cât organizarea ºi
finalitatea ei e inconºtientã". "Nici mama, nici embrionul nu
au conºtiinþã în actele de organizare, care totuºi se executã
cu o perfecþiune ºi o precizie de abia imaginabilã".1
Evoluþia fiinþei vii grãieºte despre aceeaºi finalitate
imanentã ca ºi organizarea. Viafa fiinþelor unicelulare e
împãrþitã într-o perioadã de creºtere ºi o perioadã de
segmentare: cresc spre a se reproduce, spre a perpetua
viaþa. Fiinþele pluricelulare se dezvoltã din celula
embrionarã, care prin segmentare ºi diferenþiere formeazã
toate organele lor, atât de variate ºi atât de complexe:
"Pentru a forma, spre exemplu, corpul omului, mii de
miliarde de celule se aranjeazã cu o regularitate ºi o ordine
perfectã, dupã un plan care c acelaºi la toþi oamenii ºi care
a fost acelaºi de când dãinuieºte specia umanã. Acelaºi
lucru... la toate fiinþele pluricelulare". "Planul" preexistã în
celula embrionarã, "care conþine în potentã individul întreg,
cu toatã organizaþia lui, cu toate
1 Dr. NC. Paulescu: o. c. p. 115-116
Nicolae Mladin 17
funcþiunile ºi aptitudinile lui: - aceastã masã microscopicã
de protoplasma e însuºi artistul care construieºte miracolul
pe care îl numim fiinþã vie, - câine, pasãre, peºte, vierme
sau plantã -, sublimã capodoperã lângã care toatã arta
omeneascã nu e decât o încercare copilãreascã". ' Evoluþia
fiinþelor pluricelulare cuprinde trei perioade: perioada de
creºtere, perioada de reproducþie ºi perioada de îmbãtrânire.
Cauza finalã a evoluþiei se rezumã în cuvintele biblice:
"Creºteþi ºi vã înmulþiþi". Perpetuarea speciei, continuitatea
vieþii, este scopul evoluþiei vitale. Dar atât evoluþia, cât ºi
scopul ei, sunt ignorate de fiinþa vie: ea nu le vrea ci
urmeazã impulsurilor inconºtiente2 sãdite într-ânsa.
Pe temeiul acestor fapte, suficient de luminoase spre a nu fi
îndoielnice, putem conchide: specificul fiinþelor vii din punct
de vedere morfologic este finalitatea; o finalitate imanentã ºi
inconºtientã: conservarea individului ºi perpetuarea speciei.
Caracterele fiziologice prin care viaþa devine posibilã într-un
mediu dat, sunt: Funcþiunile nutritive (respiraþia, digestia,
absorbþia, asimilaþia, dezasimilaþia, eliminarea) ºi funcþiile
de relaþie (la care adãugãm ºi pe cele reproductive). Deja
numele de funcþiuni (fungi=a împlini un scop) ne îndrumã
spre accentul lor final. Ele sunt acþiuni "coordonate (ce) se
îndeplinesc în vederea unui scop determinat: conservarea
individului ºi perpetuarea speciei"3. Spre exemplu, acidul
carbonic, în fizicã, se naºte fãrã scop, ori de câte ori existã
condiþiile necesare. "Acelaºi fenomen, producerea acidului
carbonic, prezintã la fiinþele vii un cu totul alt caracter.
întâlnirea carbonului cu oxigenul nu mai
1 Dr. N. C. Paulescu: o. c. p. 120.
2 Cf. Dr. N. C. Paulescu: o. c. p. 122. 1 Dr. N. C. Paulescu:
o. c. p. 15
este efectul întâmplãrii. Fiinþele vii introduc în organism, pe
de o parte, substanþe carbonate, pe de altã parte oxigen,
pentru ca oxigenul sã se combine cu carbonul": prin aceasta
se pune în libertate energia necesarã fenomenelor de
relaþiune.1 De altfel, pentni cine nu e evident cã funcþiunea
nutritivã serveºte pentru subzistenþa individului, cã
funcþiunea reproductivã slujeºte pentru perpetuarea
speciei? Animalul nu ºtie ce este mâncarea pentru mâncare:
el se hrãneºte ca sã existe (fãrã a fi conºtient de aceasta).
Tot aºa funcþiunea reproductivã, la animal, nu se poate
avea pe sine scop: scopul ei inconºtient este perpetuarea
speciei, înmulþirea.
Fenomenele de relaþie sunt reacþiuni la modificãrile
mediului sau miºcãrii, puse în serviciul celorlalte funcþiuni.
Condiþiile exterioare influenþeazã asupra organismului "care
reacþioneazã prin miºcãri fãcute întotdeauna într-un scop
de apãrare, adicã cu scopul de a ieºi din sfera condiþiilor
vãtãmãtoare ºi a ajunge în regiuni unde condiþiile mediului
sunt optime". Cele mai simple reacþii sunt taxiile:
chimiotaxii, termotaxii, fototaxii etc. Spre ex.: Când o
plasmodie unicelularã "fuge de apa prea rece sau prea
caldã, care o poate ucide, ºi se îndreaptã spre acele pãrþi
unde temperatura pentru ea este optima", miºcarea aceasta
e o termotaxie. Cauza ei finalã: conservarea vieþii
individuale.2 Taxiile sunt reacþiuni simple. Mai complicate
decât acestea sunt reflexele ºi instinctele. Actele reflexe au
un rol capital mai ales în fenomenele vitale interne. Spre.
ex. miºcãrile stomacului, reacþiunile ochiului º.a. "Aceste
acte, admirabil adaptate la scop, se executã cu o precizie
minunatã, fãrã ca fiinþa sã presupunã existenþa ºi
finalitatea lor".3
1 Dr. N. C. Paulescu: o. c. t. I! p, 6-7. : Dr. N. C. Paulescu:
o. c. t. III p. 6 þi 7. ' Dr. N. C. Paulescu: o. c. t. 111 p. 9.
Nicolae Mladin 19
Actul instinctiv e un ansamblu coordonat de miºcãri, supus
unui impuls irezistibil, care conduce în chip nedeliberat
spre un scop determinat. Mecanismul lui se pune în
miºcare îndatã ce organismul e impresionat de o senzaþie
particularã emotivã ºi când o cere impulsul lãuntric. Emoþia
reiese din raportarea inconºtientã a senzaþiei la finalitatea
vieþii. De ea (atracþie sau repulsie) depinde "aprecierea
foloaselor sau pericolelor situaþiei în care se gãseºte fiinþa,
apreciere uimitoare prin promtitudinea si exactitatea ei ºi
cu atât mai minunatã cu cât nu este gânditã".' Ea e însãºi
impulsul lãuntric raportai la excitaþia externã sau internã.
Actul instinctiv e însoþit de plãcere sau neplãcere, dupã
împrejurãri. Scopul iui este: conservarea individului (hranã,
apãrare º.a.) ºi perpetuarea speciei (cuibul, îngrijirea puilor
e-tc). Este un complex de miºcãri pe care flinta vie nu le-a
învãþat de la nimeni: ele sunt date prin naºtere Astfel o
pasãre nãscutã ºi crescutã în colivie. îndatã ce e pusã in
libertate, face un cuib identic cu cuibul pãsãrilor din specia
ei: e un impuls înnãscut. Instinctul este cu adevãrat ''un
miracol de finalitate". Spre ex. larva sphexului, spre a se
dezvolta trebuie sã se hrãneascã cu þesuturile vii ale unui
vierme. De aceea sphexul îºi aºeazã oul în condiþii speciale:
face un fel de "ulcior"; pe fundul lui pune un vierme viu dar
imobilizat printr-o adevãratã "operaþie chirurgicalã" (î-a
împuns toate centrele nervoase); la gura ulciorului þese un
"leagãn de fire" în care aºeazã oul; larva ce va ieºi din ou se
va putea coborî pe fir pânã la fundul ulciorului, spre a se
hrãni cu þesuturile vii ale viermelui imobilizat. De unde "a
învãþat" sphexui toate acestea? N-a avut de unde sã le
înveþe, de vreme ce el moare îndatã dupã aºezarea oului în
plasã: el nu-ºi cunoaºte larva ºi nici
Dr. N. C. Paulcscu: o. c. t. II! p. 14.
condiþiile ei de viaþã. Existã aºadar un impuls înnãscut, o
"ºtiinþã" datã, nu "învãþatã": ea declanºeazã un întreg
ansamblu de miºcãri la momentul potrivit ºi pentru ian
scop determinat. Ea nu greºeºte niciodatã... "Ar fi absurd -
scrie Ch. Richet (prof. de fiziologie la Facultatea de medicinã
din Paris) - sa presupunem cã o miºcare instinctiva nu este
în perfect acord cu nevoile vitale ale individului. O miºcare
reflexã complicatã, ca ºi o miºcare reflexã simplã, este
întotdeauna spre folosul individului. într-adevãr, sã
presupunem pentru un moment absurditatea aceasta, cã
într-o anumita specie animalã instinctul mamei ar
determina-o sã-ºi mãnânce puii, în loc sâ-i ajute ºi sã-i
hrãneascã. Ce ar urma? A doua generaþie nu ar putea
supravieþui acestui instinct distructiv. Este deci un nonsens
a presupune într-o specie oarecare un instinct sau o
miºcare reflexã care sã fie în opoziþie cu viaþa animalului.
Aceastã finalitate absolutã a instinctelor este un fapt
incontestabil... nu e teorie, ci observaþie: fiinþele vii par sã
aibã drept misiune a trãi ºi a se reproduce.
Toate dispoziþiile anatomice, ca ºi toate funcþiunile
fiziologice, concureazã la creºterea ºi prelungirea vieþii.1
Concluzia: "finalitatea imanentã morfologicã ºi fiziologicã
este trãsãtura distinctivã a fiinþelor vii".
2. Negaþii: Finalitatea vieþii, ca ºi critica generaþiei
spontanee ºi a darwinismului, au fost prilejul unei polemici
ºtiinþifice Paulescu - D. Voinov (profesor de zoologie la
Facultatea de ºtiinþe din Bucureºti) ºi Paulescu - N. Leon
(profesor de istorie naturalã la Facultatea de medicinã din
laºi), publicatã în "Convorbiri Literare" (Aprilie 1903 -
Octombrie 1908). Primul ºi ultimul cuvânt le-a avut
Paulescu:
1 Dr. N. C. Paulescu: o. c i. III r> X69 n. l.
Nicolae Mladin 21
biruinþa îi aparþine ºi biruinþa lui este biruinþa ºtiinþei
româneºti împotriva "ºtiinþei" universitare din acea vreme.
La început, D. Voinov neagã aprioric finalitatea fenomenelor
vitale. Paulescu cere sã i se dovedeascã prin fapte "cã nici
un organ nu e folositor fiinþelor vieþuitoare: cã nici un
fenomen nu se îndeplineºte într-un scop util fiinþelor
vieþuitoare".1
D. Voinov aduce ca "dovezi" împotriva finalitãþii morfologice
ºi fiziologice a fiinþei vii, organele rudimentare, adicã acele
"pãrþi din corpul unui animal, care au o duratã scurtã,
trecãtoare..., se ivesc numai la fãt ºi la copil ºi apoi dispar;
sau dacã sunt pãstrate ºi la animalul adult, dacã dãinuieSc
toatã viaþa, ele sunt foarte puþin crescute..., slab dezvoltate,
încât nu pot îndeplini nici o funcþiune": ele "sunt...
formaþiuni nefolositoare".
Sã presupunem dovada valabilã. Ce ar dovedi aceasta? "Nu
cã finalitatea vitalã nu existã, ci cã alãturi de multe organe
folositoare, ar exista ºi ceva fãrã utilitate".2
în plus, dovada nu c deplinã, nu e valabilã. Cã existã
"organe rudimentare" e neîndoielnic, dar cã aceste organe
sunt lipsite de orice funcþiuni, sunt nefolositoare, nu e tot
atât de sigur: rãmâne de cercetat. Observaþia înclinã spre
concluzia opusã: organele nidimentare au ºi ele o funcþiune,
fie cã o cunoaºtem, fie cã o ignorãm încã. De ce unele
organe trãiesc numai o anumitã perioadã? Pentru cã numai
atunci au o funcþiune de îndeplinit. Spre ex. thymusul e
necesar numai în perioada creºterii: pe la 17-18 ani dispare.
Dar organele mici ºi slabe? îndeplinesc funcþiuni
importante, care s-au descoperit ulterior, deºi la început se
credea cã sunt nefolositoare. Spre ex. glandele suprarenale,
1 Dr. N. C. Paulescu:'op. c. t. III p. «69. : Dr. N. C. Paulescu:
o. c. t. III p. 870.
glandele parathyroide, corpul pituitar º. a.
Alãturi de acestea, existã între "organele rudimentare",
organe de prevedere ºi rezervã. Organismul îºi formeazã
unele organe din starea embrionarã. Datoritã lor, fiinþa vie
are posibilitatea adaptãrii la schimbãrile mediului, fie prin
hipertrofia organelor respective,1 fie prin atrofia celor
devenite inutile în noile condiþii de viaþã. Ex: glandele
mamare înainte de naºtere n-au nici o funcþiune: ele se
hipertrofiazã ºi devin active când femeia este mamã.-
Acestea sunt organe de prevedere. Organele de rezervã s-au
atrofiat din pricina schimbãrii mediului, dar n-au dispãrut,
fie pentru cã împlinesc încã o funcþiune necesarã, fie pentru
cã ºi-ar relua funcþiunea în caz cã se întorc vechile condiþii
de viaþã. Spre ex. aripile struþului îl ajutã la mers; aripile
pãsãrilor domestice le pot fi de folos dacã ele revin la starea
de sãlbãticie
Aºadar, "dovezile cele rnai puternice ce se pot aduce
împotriva finalitãþii", cum a caracterizat D. Voinov organele
rudimentare, sunt dovezi în favoarea finalitãþii: unele, prin
durata lor scurtã ºi trecãtoare, altele - deºi mici - prin
funcþiunile ce le împlinesc: iar organele de prevedere ºi de
rezervã "sunt probe strãlucite în favoarea finalitãþii,
prevederea posibilitãþilor viitorului fiind, ca sã zic aºa,
culmea finalitãþii".3 Prin aceasta însã, "dovezile" prin care se
neagã specificitatea vieþii nu s-au epuizat.
Materia fiinþelor vii - se afirma - este aceeaºi cu a
1 "Dacã un animal nu arc organe necesare adaptãri, ci nu
poate trãi într-un mediu ale cãrui condiþiuni sunt diferite de
acele ale mediului in care c obiºnuit sã trãiascã... Nevoia mi
poate crea uniamil. a organul e jacul în vet'ereu trebuinþelor
ulterioare". O.c. t. lllp. 873 n, 2
: Glandele mamare la sexul masculin sunt organe de
prevedere, cari la nevoie pot funcþiona normal. Cazuri
existã. Cf. o. c, t. 111 p. 873-874.
5 Dr. N. C. Paulescu: o, c. i. 111 p. 875.
Nicolae Mladin 23
lucrurilor neînsufleþite: carbon, oxigen, hidrogen, azot º. a.
Din constatarea aceasta s-a zãmislit ideea generaþiei
spontanee. Dacã viaþa nu este decât combinarea anumitor
elemente chimice ºi nu se deosebeºte cu nimic de materia
brutã, se-nþelege de la sine cã prima celulã vie a apãrut în
chip spontan din humusul terestru, aºa cum rãsar
bãºicuþele de aer din nãmolul bãlþilor. Ipoteza aceasta, care
a avut larg rãsunet în cercurile haeckeliene,' este datã
uitãrii de mult. De ce? Pentru cã s-a dovedit a fi fantezia
unui vis: ea nu poate fi. demonstratã experimental, precum
a recunoscut, deja de atunci, în rãspunsul sãu. Dr. N.
Leon.2 In primul rând, chimiºtii n-au fost în stare, cu toate
experienþele încercate, sã producã o singurã celulã vie:
aºadar viaþa e altceva decât o simplã combinare de elemente
chimice: în al doilea rând, nu s-a observat nici în naturã
existenþa generaþiei spontanee: cercetãrile lui Pasteur au
dovedit în chip irevocabil temeinicia strãvechiului adevãr:
"omne vivum ex ovo" - viaþa se naºte din viaþã, nu din
materie. Iar povestea "monerei" este un capitol comic din
istoria acestei ipoteze, care aratã numai setea cu care
susþinãtorii ei cãutau "dovezi", fie ele ºi neºtiinþifice. T.
Huxley descoperi un mucus amorf marin, care a fost numit
"Bathybius Haeckeli": materialiºtii din toatã lumea au sãltat
de bucurie cã, în sfârºit, generaþia spontanee e o realitate,
de vreme ce "monera" se naºte pe fundurile mãrilor de
astãzi. Dar peste 10 ani, acelaºi T. Huxley, confirmând
cercetãrile lui Milne-Edwards, mãrturiseºte cã "Bathybius"
nu se naºte din spuma apelor, ci este o excreþie a zoofitelor
marine. Aºa s-au îngropat, în ridicol, toate tablourile
"moneriene" filogenetice ale "marelui" vulgarizator
1 Danvin nu admitea generaþia spontanee, ci intervenþia
creaþiei divine.
2 Cf. Dr. N. C. Paulcscu: Generaþia spontanee ºi
Darwinismul. "Convorbiri literare", martie ºi mai 1904.
de ºtiinþã proastã, Haeckel. "Azi - scria în 1904 Ch. Richet -
nu este un singur fiziologist care ar îndrãzni sã susþinã
ideea generaþiei spontanee".'
Materialul de construcþie al fiinþei vii poate fi acelaºi cu
materialul din care-s fãcute lucrurile neînsufleþite. Totuºi,
între ele se cascã o prãpastie de netrecut: fiinþele au viaþã,
lucrurile sunt moarte. Viaþa nu e atributul materialului:
materialul e simplu instrument în mâinile vieþii. Viaþa
presupune o forþã care utilizeazã materia, nu izvorãºte din
ea. O statuie, ca materie, e identicã cu orice bloc de
marmurã. Cine însã ar cuteza, fãrã a fi ridicol, sã emitã
pãrerea "savantã" cã statuia s-a cioplit singurã? E acolo
geniul unui creator, care a dat duh materialului amorf. Aºa
e ºi fiinþa vie: armonia, coordonarea, autonomia, cu un
cuvânt, finalitatea imanentã, aratã cã ea nu e o
întâmplãtoare întâlnire de elemente chimice, ci opera unui
agent, care a turnat viaþa într-o materie moartã.
Dar sã nu anticipãm. Cãci materialiºtii ne scot în faþã alte
"dovezi". E vorba acum de analogiile vieþii: cristalele.
"Analogiile" însã sunt atât de superficiale, încât nu e
necesar sã stãruim prea mult asupra lor. Cristalele "cresc",
dar prin juxtapunere: e o simplã adunare de celule identice;
fiinþa creºte prin intususcepþiune: e o asimilare, prin care
elementele mediului primesc pecetea vieþii. Cristalele n-au
nici o evoluþie: "cresc" pânã epuizeazã soluþia: fiinþa vie
creºte, se reproduce, îmbãtrâneºte ºi moare: e o evoluþie cu
scadenþã, deºi materialele care ar hrãni creºterea indefinitã
nu lipsesc. Cristalele "se înmulþesc" prin jocul forþelor
moleculare: lângã cristalul introdus în soluþie apar alþi
cristali º. a. m. d.: fiinþele unicelulare (ca ºi cele
pluricelulare) se înmulþesc prin segmentarea celulei
respective. Cristalele
1 Dr. N. C Paulescu: Tr de Ph. med. 1.111 p. 882 n. 2.
Nicolae Mladin * 25
aparþin forþelor fizico-chimicc, prin tot mecanismul lor: viaþa
nu poate fi subordonatã acestor forþe, pentru simplul motiv
cã e imposibil sã identifici fiinþa vie cu cadavnil ei.'
în fine, un postulat "filosofic", care a apus de mult ca un
coºmar al gândirii: nu existã în naturã decât fenomene ce
cad sub simþuri: finalitatea nu poate fi pipãitã cu simþurile,
-aºadar nu existã. ªtimþa ºi filosofia actualã nu mai cunosc
astfel de naivitãþi: ele ºtiu câ simþurile nu limiteazã
existenþa, ci numai câmpul nostru de cunoaºtere. A nu
recunoaºte ca valabil decât ceea ce percep simþurile, este nu
numai o arbitrarã limitare a domeniului de cercetare, dar
chiar negaþia ºtiinþei. într-adevãr, ºtiinþa e cunoaºterea prin
cauze. Dar cauzalitatea nu cade sub simþuri: e o exigenþã a
spiritului, ca ºi finalitatea. Simþurile percep numai
succesiunea fenomenelor, nu ºi raportul cauzal ce le leagã:
aceasta e concluzia raþiunii, temeimcitã pe experienþã.
Aceiaºi este cazul finalitãþii. A nega cauza finalã pentru
motivul cã nu cade sub simþuri, este tot unii cu a nega ºi
cauza eficientã, adicã a nega însãºi ºtimþa/ finalitatea este
însãºi evidenþa faptelor pe care viaþa ni ie pune la dispoziþie.
ªtiinþa contemporanã n-are raci o îndoialã în aceasta
pri\'m\ã:"Existenþa Jina/itãþii rut poate fi negatã: fiecare
element parc sã cunoascã nevoile actuale ºi viitoare ale
ansamblului ºi se modificã dupã ele"... "în toatã istoria
embrionului, þesuturile se comportã ca ºi, cum ar cunoaºte
viitorul... Aceste fapte sunt o datã primarã a observaþiei, (pe
care) nu le putem interpreta cu ajutorul naivelor concepþii
mecaniciste".'
Finalitatea e caracterul specific ai vieþii. Au recunoscut-o
1 Dr. N. C. Paiiloscu: <>. c. 1. ii! p. XXO: 892.
3 Dr. N. C. Paulescu: o. c. t. I p. lx þ. Jil p. 879.
! Alcxis Carrcl: Omul, fiinpa necunoscutã. Bucureºti N3li p.
208.
ºi adepþii mecanicismului, cum era spre ex. Ch, Richet:
"Finalitatea tuturor instinctelor e un fapt incontestabil...
Toate aceste miºcãri complicate, minunat adaptate la un
scop, succedându-se cu o prevedere profundã, nu sunt nici
cugetate nici voite. Instinctul pare cã aratã o inteligenþã
superioarã care previne pericolele, ghiceºte viitorul,
pregãteºte dinainte salvarea generaþiilor viitoare, cu grija de
a înlãtura orice muncã nefolositoare ºi a folosi orice
sforþare... Inteligenþa aceasta nu este în animalul care
executã aceste acte, nici în strãmoºii lin. cãci nici unul n-a
cugetat vreodatã la marele scop pe care-i executã": c o
finalitate inconºtientã, o finalitate datã odatã cu viaþa.
Materia brutã dã numai materialul, lemnele: scânteia care
coboarã focul vieþii în sânul materiei este altceva, este
altundeva.
3. Danvinismui - Finalitatea este aºadar caracteristica vieþii:
viaþa are specifieitaica ei. care o distinge de materia brutã.
Fãcând abstracþie de originea vieþii, asupra cãreia vom
reveni, se pune întrebarea: care este cauza finalitãþii vitale?
Nu existã decât douã ipoteze posibile: finalitatea vitalã este
fortuitã sau voitã, un joc al hazardului sau o creaþie a cuiva.
Darwinismul2 a dat impresia multã vreme, în anumite
cercuri ºtiinþifice, cã a descoperit explicaþia mecanicã,
fortuitã a vieþii. Aceasta este, între altele, pricina succesului
pe care 1-a înregistrat. Ne-o spune un evoluþionist,
botanistul De Vries: "înalta valoare a teoriei sclecþiunii lui
Darwin se datoreºte, cum toatã lume:.? o recunoaºte,
faptului cã ca explica finalitatea naturii organice cu ajutorul
principiilor pur materiale, fãrã mijlocirea nici unei teorii
teleologice. Pentru aceasta, teoria descendenþei trebuie sã
fie azi (1901) în mod general
' Cf. Dr. N. C, Paulescu: o. c t. HI. p. S69 n. 2.
- Critica Janvinismului c*tc critica întregului cvoluiionism
biologic.
Nicolae Mladin 27
acceptatã".1 Numai cã ºtiinþa nu cunoaºte astfel de
obligaþii; pe ea o intereseazã nu excluderea teleologiei, ci
adevãrul. Este adevãrat cã finalitatea vieþii poate fi explicatã
prin darwinism? - Iatã întrebarea capitalã, a cãrei dezbatere
s-a terminat în defavoarea transformismului...
Dacã darwinismul e verificat experimental, desigur trebuie
sã fie acceptat: e o teorie ºtiinþificã; dacã nu e verificat
experimental, dar nici nu e în contrazicere cu fapte bine
stabilite, el poate fi acceptat: e o ipotezã cu un oarecare grad
de probabilitate; dar dacã nu e verificat experimental ºi e în
contrazicere cu fapte evidente, darwinismul nu trebuie ºv
nu poate fi admis ca ºtiinþã. Acestea sunt criteriile de
judecare a oricãrei ipoteze cu aparenþe ºtiinþifice.
Ce susþine darwinismul? - Cã existã o selecþie naturalã,
datoritã cãreia supravieþuiesc numai fiinþele cu organisme
mai utile, deplin adaptate: ea este motorul evoluþiei de la
cea dintâi vieþuitoare pânã la om. Care sunt factorii
principali ai selecþiei naturale? - Variabilitatea, ereditatea ºi
lupta pentru existenþã. Variahilitutea o posibilitatea
schimbãrii caracterelor biologice: indivizii din aceeaºi specie
nu sunt identici, au anumite particularitãþi distinctive.
Transformismui susþine cã variabilitatea c nelimitatã: toate
caracterele speciei sunt supuse schimbãrii.
Ereditatea transmite aceste schimbãri la urmaºi. în felul
acesta, dintr-un individ cu o anumitã particularitate, se
formeazã grupuri de astfel de indivizi. Spre cx. din
întâmplare, într-o turmã, s-au nãscu niºte mici cu
picioarele scurte. Particularitatea aceasta, transmisã
ereditar, a dat naºtere la rasa anconã. Darwinisvnul susþine
cã transmiterea ereditarã e nelimitatã: se moºtenesc toate
particularitãþile pãrinþilor.
: Ci'. Dr. N. C. Paulcscu: o. c. t. III. p. 902 n. 1.
¦ Pe temeiul variabilitãþii ºi ereditãþii, lupta pentru existenþã
realizeazã selecþia naturalã. în ce constã lupta pentru
existenþã? E lupta pentru cucerirea mijloacelor de trai.
Pricina ei e disproporþia dintre germenii vieþii ºi posibilitãþile
de hranã pe care natura le pune la dispoziþie. Din cauza
aceasta, viaþa e o continuã luptã cu condiþiile mediului, cu
fiinþele din aceeaºi specie, cu paraziþii, cu animalele de
pradã etc. Biruitoare vor fi desigur fiinþele cele mai
adaptate, care au o particularitate în pius mai utilã în
împrejurãrile respective. Spre ex. într-o insulã bãtutã de
vânturi, insectele cu aripi lungi dispar în mod fatal: rãmân
numai insectele care din întâmplare aveau aripi scurte.
Acesta este efectul mecanic al varibilitãþii, ereditãþii ºi luptei
pentru existenþã. în felul acesta "fiinþele vii ajung sã nu aibã
decât (numai) caractere utile...: toate acþiunile ºi fenomenele
vitale par sã se împlineascã în vederea "aruii scop m^neni.
Finalitatea vitalã nu este, deci, o tiuaiitate propriu-zisC;.
;Uic; \\,uâ, conceputã, ci numai o aparenþã de final Haic,
care se datoreze hazardului"''. Aceasta este concluzia
darwimsruuluî.
Sã observãtn, înainte de a cântar! valoarea ºtiinþificã a
transiormismului, cã factorii mecanici externi nu sunt
suficienþi spre a explica " evoluþia"' si cã însãºi lupta pentru
existenþã presupune, ca necesar, un agent imanent al
finalitãþii vitale. într-adevãr, perfecþiunea unui organism nu
se mãsoarã numai dupã numãrul ºi diferenþierea organelor
utile: o fiinþã vie e cu atât mai perfectã cu cât funcþiunile ºi
organele sunt mai bine ceniraUzaie, pãrþile mai bine
subordonate întregului, forþele mai bine coordonate.
Vieþuitoarele. în perspectiva darwinistã, sunt ca niºte cetãþi
îngrãdite cu ziduri, apãrate de o armatã bine utilatã Dar la
ce-i folosesc toate zidurile ºi
Dr. N. C Pd-Mlcscu: o ¦ i. I!I, p. 901-902.
Nicolae Mladin 29
toate armele dacã n-are unitate de comandã? La ce folosesc
toate organele dacã n-au nici un centru de unitate? Care
este agentul prin care, asaltatã din toate pãrþile, fiinþa vie
totuºi îºi coordoneazã miºcãrile, îºi asociazã acþiunile, se
adapteazã împrejurãrilor ºi perpetueazã viaþa peste toate
adversitãþile? Care este agentul finalitãþii imanente ce reiese
din raportarea pãrþilor la tot? - Iatã ceea ce uitã sã ne spunã
darwinismul.Cauzele modificãrii organismului nu sunt atât
în agenþii exteriori mecanici, cât mai ales în însãºi forþa
imanentã oricãrei fiinþe.
Dar chiar ºi lupta pentru existenþã mãrturiseºte despre
aceasta: ea se bazeazã pe voinþa de a trãi a fiinþelor vii.
"Lupta pentru existenþã nu e impusã indivizilor din afarã, ci
e propria lor voie de a o da; ºi fãrã aceastã voinþã, fãrã
voinþa de conservare ºi manifestare a vieþii proprii, de
procreere ºi conservare a urmaºilor, natural, n-ar fi nicãieri
vorba de o luptã pentru existenþã. ªi anume, aceastã voinþã
de a trãi este condiþia absolut primitivã pusã de aceastã
teorie: ea nu poate deriva din selecþiunea naturalã".' Ea este
manifestarea unui agent lãuntric, purtãtor al finalitãþii
vitale.2
Explicaþia mecanicistã este unilateralã ºi nesatisfãcãtoare:
dacã va fi existând o evoluþie a vieþii, ea nu poate fi
consecinþa factorilor mecanici, cât mai ales a unui agent
imanent fiinþei vii, pe care rãmâne sã-1 definim. ªi aceasta
nu mai este tot una cu darwinismul. Drumul se adapteazã
accidentelor terenului: de aici nu rezultã cã aceste accidente
sunt cauza drumului sau cã ele i-ar fi dat direcþia.Tot aºa
forþele exterioare influenþeazã viaþa, dar nu ele îi dau
1 Fr. Paulscn: Introducere în Filozofic. Bucureºti 1920, p.
220-221.
! "Variabilitatca caracterelor ºi ereditatea presupune
existenþa prealabilã a unei organizãri primordiale ºi a
reproducþiei, a cãror finalitate incontestabilã rãmâne
neexplicatã", Dr. N. C. Paulcscu: o. c. t. III p. 902.
sensul ºi direcþia: nu ele sunt cauza vieþii ºt a evoluþiei.1
Vremea este sã ne ocupãm mai amãnunþit de valoarea
ºtiinþificã a transformismului, privit în angrenajul
argumentelor pe care se sprijinã: existã sau nu existã
evoluþie? E adevãrat sau nu e adevãrat cã speciile se
transformã? Sunt întrebãri de un interes ºtiinþific de
netãgãduit.
Când darwinismul ar fi o teorie ºtiinþificã'? Dacã ar fi
verificatã experimental, adicã dacã s-ar constata sau s-ar
realiza, astãzi, transformarea unei specii în alta. Pânã
acum. aceastã dovadã experimentalã nu s-a fãcut. Aºadar
transformismul (evoluþionismul) nu poate fi o teorie valabilã
în ºtiinþã.
Este cel puþm o ipotezã admisibilã? Pentru aceasta, trebuie
sã nu fie în contradicþie cu fapte bine stabilite.Cercetarea
factorilor mecanici ai evoluþiei va lãmuri ºi valoarea ipoteticã
a darwinismului (ºi a evoluþionismului)...
Variabilitaiea existã, e un fapt; dar ea nu este fãrã graniþe:
puterea ei se va extinde numai în limitele speciei. într-
adevãr, alãturi de particularitãþile individuale variabile,
existã anumite caractere specifice, care definesc
specia.Caracterele individuale, nespecifice, sunt supuse
variabilitãþii; astfel se nasc în cadrul speciei, diferite rase.
Dar schimbarea caracterelor specifice sub presiunea
mediului nu naºte specii noi, ci are drept rezultat stingerea
speciei.
Ereditatea va clarifica mai deplin aceste limite ale
variabilitãþii. Limitele transmiterii ereditare se lovesc de
aceleaºi caractere specifice, prin modificarea cãrora ar fi
posibilã transformarea miei specii într-o altã
specie.Transmiterea variaþiilor individuale, nespecifice, este
originea raselor. Dar variaþiile specifice? Acelea dau naºtere
' Comparaþia este a filozofului francez H. Bcrgson.
Nicolae Mladin 31
la hibrizi. Rasele produse în cadrul speciei, mãrturisesc
despre existenþa variabilitãþii ºi a ereditãþii; hibrizii, reieºiþi
din încruciºarea a douã specii deosebite, mãrturisesc despre
limitele fireºti ale variabilitãþii ºi ereditãþii. Ce sunt hibrizii?
Indivizii ieºiþi din specii deosebite, care sunt sterili sau,
dacã se reproduc, în câteva generaþii se întorc la speciile
paterne.Spre ex. catârul este steril: nu poate întemeia o
specie nouã; ovicaprele (caprã + oaie) sunt fecunde, dar se
întorc la speciile din care s-au nãscut. De aceea nu s-a
putut produce nici o specie nouã din speciile existente, cu
toate cercetãrile ºi experienþele ce s-au încercat: specia, cu
caracterele ei specifice, constituie þãrmul de care se izbesc
valurile nestatornice ale variabilitãþii ºi ereditãþii, fãrã a
putea vreodatã muta hotarul.Darwinismul a fost pripit în
generalizãri: a vãzut numai miºcare ºi a trecut cu vederea
permanenþa. El a uitat cã fãrã permanenþã nu poate exista
miºcare.
Nici adaptarea la mediu nu e nelimitatã.Când mediul
forþeazã fiinþa vie sã se adapteze prin modificarea
caracterelor specifice, adaptarea aceasta este moartã. Astfel
se explicã de ce niciodatã o specie nu s-a transformat în altã
specie, dar sunt destule specii care au dispãrut din pricina
condiþiilor mediului: adaptarea însãºi nu e valabilã decât în
limitele speciei, pentru caracterele nespecifice; schimbarea
caracterelor specifice este moarte. Spre ex. Mucor
mucedocitat de Dr. N. Leon - suferã într-adevãr modificãri
importante sub influenþa mediului; dar: a) dacã se menþin
condiþii schimbate ale mediului, se stinge, nu mai lasã
minaºi; b) dacã revin vechile condiþii, trãieºte ºi se întoarce
la forma ei originarã.
Aºadar, darwinismul a extins factorii de creare a raselor ºi
asupra speciilor.Darwm a crezut cã precum se produc
rasele, prin variabilitate ºi ereditate, tot aºa se pot
transforma ºi speciile. Saltul acesta, de la rase la specii,
nejustificat de nici un fapt de observaþie, pe lângã cã nu e
verificat experimental, e în contrazicere cu fapte precise ºi
neîndoielnice: e un salt imaginar.
Concluzia: "Ipoteza darwinistã, nefiind probatã ºi fiind în
contradiþie cu fapte bine sxabilite, suntem obligaþi s-o
respingem ca antiºtiinþificã"1
Ce devine " lupta pentru existenþã", în cadrul acestor
realitãþi?-"Lupta contra cauzejor de degenerare ºi de
degradare a speciilor, contra cauzelor de alterare a tipului
specific". E firesc: nu hibrizii vor domina, vor depãºi pe
indivizii cu caracterele specifice neschimbate, ci invers. Un
individ e cu atât mai bine dezvoltat ºi mai bine pregãtit de
luptã, cu cât este mai apropiat de imaginea plenarã a
speciei sale ºi e cu atât mai slab cu cât se depãrteazã de
stâlpii de susþinere ai speciei. Aceasta e o observaþie
comunã. "Selecþia sexualã", de care s-a fãcut atâta vâlvã,
este o concurenþã din care iese biruitor cel ce reprezintã mai
deplin chipul ideal al speciei: reproducþia este o funcþie de
perpetuare a speciei, nu de transformare a ei în altã specie.
De aceea ea cautã tipul plenar al speciei, nu tipurile ei
periferice. "Astfel selecþia sexualã, ca ºi selecþia naturalã, au
drept scop ºi drept efect conservarea puritãþii tipului
specific, iar nu transformarea speciilor, dupã cum pretinde
Darwin".2 Aceasta e concluzia observaþiei ºtiinþifice: ea
exclude transformismul din rândul ipotezelor valabile în
biologie.
Totuºi, sã ne oprim, în treacãt, ºi la "dovezile" indirecte ale
darwinismului.
1 Dr. N. C. Paulescu: "Generaþia spontanee" ºi
"Danvinismul", în faþa metodei experimentale, Bucureºti
1902. p. 14. ' Dr. N. C. Paulescu: o. c. p 17
Nicolae Mladin 33
Paleontologia aratã apariþia succesivã (în timp) a speciilor.
Aceasta însã nu poate dovedi transformarea speciilor, cum
cred darwiniºtii, cãci dacã derivaþia implicã succesiunea,
succesiunea nu implicã în chip necesar derivaþia: existã ºi
alte posibilitãþi explicative.Raþionamentul "post hoc, ergo
propter hoc" este o sofismã. în acest sens, chiar dacã s-ar
descoperi în scoarþa pãmântului aºa numitele "specii
intermediare", n-ar constitui un argument pentru
transfonnism: singurã verificarea experimentalã este
valabilã. Aceasta însã cotrazice ipoteza darwinistã.
Anatomia comparatã aratã asemãnarea dintre organismele
diferitelor specii. Nici aceasta nu e dovada descendenþei;
pentru cã , dacã derivaþia implicã homologia organelor,
homologia nu implicã, în chip necesar, derivaþia: ea poate fi
ºi reflexul unui plan, unitar ºi armonic. Pânã la verificarea
experimentalã a transformismului, anatomia comparatã nu
poate servi ca argument.
Embriologia - ontogenia repetã filogema - este în aceeaºi
situaþie : dacã descendenþa implicã asemãnarea,
asemãnarea nu implicã, cu necesitate, descendenþa.De altfel
"legea1' embriologicã haeckelianã este falsã: a) evoluþia
embrionului nu repetã arborele filogenetic, ci se aseamãnã
numai cu stãrile embrionare respective (cf. un plan unitar ºi
armonic); b) Haeckel, formulatorul "legii", a fost prins cu o
micã excrocherie: a publicat, ca "dovadã", cliºeul aceluiaºi
embrion de trei ori, prezentându-1 ca trei specii diferite.
Argumentele indirecte nu pot avea valabilitate, de vreme ce
transformismul nu e dovedit experimental.
Ne-au mai rãmas câteva "dovezi"aduse în discuþie de prof.
N. Leon ºi D. Voinov, în polemica lor cu Paulescu.
1."Speciile - zic ei - nu au o valoare absolutã":'sunt "o purã
creaþie mintalã". Dovadã: adesea naturaliºtii nu sunt de
acord asupra speciilor.
Acesta nu e o dovadã împotriva existenþei reale a speciilor,
ci mãrturiseºte numai cã naturaliºtii n-au ajuns încã sã
identifice precis toate speciile existente. Specia însã existã:
ea e un fapt. "Când zicem cã speciile... nu se transformã
unele în altele, aceasta înseamnã:- observaþia aratã cã
fiinþele care, prin abstracþie ºi generalizare, dau noþiunea de
specie (A), nu-ºi modificã astfel caracterele ca sã devinã
identice cu fiinþele care , prin abstracþie ºi generalizare, ne
dau noþiunea de altã specie (B) "2
2. Paulescu întrebase:de ce de la începutul perioadei
istorice pânã azi - circa 6000 ani - nu s-au constatat
transformãri de specii, cum ar fi fost normal? N. Leon
rãspunde: e nevoie pentru aceasta nu de mii, ci de milioane
de ani.Rãspunsul este tipic pentru argumentele fanteziste
ale darwinismului, care n-au nici o legãturã cu ºtiinþa.
Darwin credea cã sunt suficiente pentru transformarea unei
specii 1000-10000 generaþii. Cum speciile care se reproduc
anual nu s-au transformat în 6000 de generaþii? - Fiinþele
unicelulare se înmulþesc repede ºi sunt foarte sensibile la
schimbãrile mediului . Spre ex. baccillus ramosus are 1000
generaþii în 41 zile - 10000 generaþii în 416 zile.
Experienþele ce s-au fãcut cu ele, n-au dus la nici un
reultat: transformismul n-a putut fi verificat. Aici, mai au
vreun preþ "milioanele" de ani?
3. "Dovezile" prof. D. Voinov:i organele rudimentare,
1 Dr. N. C. Paulescu: Gen. spont. ºi Darwmismul. Rãspuns.
Buc. 1904 p. 19.
2 Dr. N. C. Paulescu: Transformism ori Paulism. Rãspunsul
d-lui D. Voinov, Bucureºti, 1907 p. 5.
1 Dr. N. C. Paulescu: "Dovezi" nevalabile. Rãspuns la
rãspunsul d-lui D. Voinov, Bucureºti. 1908.
Nicolae Mladin 35
organele atavistice ºi mutaþiunile lui De Vries.
Organele rudimentare :Din faptul cã un organ e dezvoltat în
specia A ºi atrofiat în specia B, se conchide cã B derivã din
A. Rãspuns: dacã derivaþia implicã oarecum homologia
organelor, precum ºi hipertrofia ºi atrofia lor, homologia,
hipertrofia ºi atrofia organelor nu implicã câtuºi de puþin
descendenþa.Am vãzut, mai înainte, sensul atrofiei ºi
hipertrofiei, fãrã a apela la transformism: ea e dovada unei
finalitãþi imanente de netãgãduit.
Organele atavistice sunt organe multiplicate, sau cu
dezvoltare necompletã, uneori exageratã; câteodatã lipsesc
cu totul. Spre ex. microcefalia, mulþimea glandelor mamare
etc.Sunt cazuri rare. Explicaþia lor nu e în atavism, în
transformism: ele "rezultã din acþiunea asupra embrionului
a unor agenþi morbifici"; sunt aºadar cazuri patologice,
anomalii individuale.
Mutaþiunile lui De Vries nu suni; dovezi în favoarea
transformismului, pentru simplu motiv cã prin ele
botanistul olandez n-a obþinut specii noi, ci numai rase noi:
9 rase necunoscute de Oenothera, nu 9 specii noi.
Concluzii: a) Transformismul nu e teorie ºtiinþificã, pentru
cã nu e dovedit experimental; b) Transformismul nu e nici
ipotezã ºtiinþificã, pentru cã e în contrazicere cu fapte bine
stabilite; c) Ce este? "Este o doctrinã falsã, care trebuie
exclusã din ºtiinþã". Profesorul N. Paulescu a avut
dreptate:darwinismul este o piesã de muzeu ; ai impresia
clarã cã, tratând despre perspectivele lui ipotetice, vorbeºti
despre cineva care a murit...
Care este ipoteza pe care o admite Paulescu? Iatã
rãspunsul: "Dat fiind faptul bine stabilit cã nu s-a observat
în naturã nici un caz de transformare a unei specii în alta ºi
considerând cã ipoteza transformãrii speciilor este în
contazicere cu fapte bine stabilite, în numele metodei
experimentale ºi pânã la proba contrarie evidentã, admitem
imutabilitatea speciilor ºi aderãm sentinþei lui Linne" Tot
numeramus species quot ab initio creavit infinitutn Ens!"'.
Ipoteza aceasta, verificatã experimental ºi logic admisibilã,
câºtigã teren ºi în filosofie: e "ipoteza quantelor biotice"2.
Zãrile ei, înmuiate în taina veºniciei, deschid perspective de
luminã gândirii umane.
4. Ipoteza "suflet Dumnezeu" - Ceea ce ne intereseazã în
aceastã prezentare nu este legea de desfãºurare a vieþii -
problema aceasta a fost pusã numai accidental - ci
specificitatea vieþii. în aceastã privinþã, ºtiinþa
contemporanã - fie cã admite, fie cã nu admite
imutabilitatea speciilor -confirmã întru totul cercetãrile ºi
concluziile ºtiinþifice ale mare lui 1'iziolog român. Finalitatea
imanentã, ce caracterizeazã viaþa, e im dat ai observaþiei; ea
nu poate fi explicatã numai prin acþiunea mecanicã a
forþelor fizico-chimice. ea nu e rezultatul hazardului, cum
susþin darwiniºtii, ci manifestarea unei puteri lãuntrice,
care diferenþiazã fiinþa vie de cadavrul ci. Aceastã putere
lãuntricã, de unitate ºi coordonare, agent al finalitãþii
imanente, principiu formativ al fiinþei vii, care dã viaþã
materiei. Paulescu o numeºte suflet (psihic). El nu cade sub
simþuri, nu c nici materie, nici energie: e imaterial. Ca agent
al finalitãþii vitale, este imanent ºi unic pentru fiecare fiinþã:
aceasta reiese din unitatea ºi coordonarea fenomenelor
vitale spre utilitatea organismului respectiv.
Concluzie, fiecare fiinþã are un singur agent imanent ºi
imaterial al finalitãþii vitale, principiu de viaþã, pe care îl
1 Dr. N. C. Paulescu: Ger., spont. >i Darw. faþã cu metoda
experim., p. 21. :Ct. P. P. Ioncscu: Ontologia umanã þi
cunoaºterea. Buc. 1939. p. 22-31.
Nicolae Mladin 37
numim suflet. Aceasta ca rezultat al faptelor aduse în
discuþie ºi ca o consecinþã a neputinþei mecanicismului de a
explica specificitatea vieþii.
La aceeaºi concluzie ajungem pe cale ipoteticã, prin
analogie. Materialiºtii au cãutat analogiile existente între
materia vie ºi materia brutã; ei însã n-au putut gãsi ºi
explicaþia vieþii. Fiinþa vie are mult mai multe analogii spre
ex. cu o maºinã, decât cu un cristal."Organele"maºinii
(morfologice) ºi funcþiunile ei (fiziologice) sunt fãcute ºi se
împlinesc dupã ºi pentru un plan bine stabilit.Inginerul care
a conceput planul, c cauza primã; mecanicul care o
construieºte ºi o conduce, potrivit planului, este cauza
imediatã a "finalitãþii organelor" maºinii. în chip analogic,
fiinþa vie "trebuie sã aibã un agent constructor ºi
conducãtor, care construieºte organele trupului dupã un
plan prestabilit ºi prezideazã la funcþionarea lor,
îndreptându-le spre un scop determinat. Acest agent
(sufletul) e cauza imediatã a finalitãþii morfologice ºi
fiziologice": el executã planul voii lui Dumnezeu, "inginerul"
vieþii. De aceea legile vieþii, instinctele spre ex., se zic "legi
divine":sufletul e receptacolul ºi agentul lor imanent.
Ipoteza sufletului, ca principiu al vieþii, poate fi admisã în
ºtiinþã: a) pentru cã ea explicã, într-un mod satisfãcãtor,
specificitatea fiinþei vii, finalitatea imanentã; b) pentru cã nu
e în contrazicere cu nici o observaþie ºtiinþificã, "sufletul
este acela care regleazã diviziunea celulelor, diferenþierea ºi
aranjarea lor dupã un plan prestabilit, în vederea formãrii
organelor cu funcþiuni speciale, care nu funcþioneazã decât
mai târziu. Sufletul e acela care prezideazã la evoluþia fiinþei
ºi-i împlineºte reproducþia. Lipsa lui... este moarte, adicã
oprirea definitivã a evoluþiei ºi suprimarea finalitãþii vitale...
Tot sufletul coordoneazã fenomenele vitale de nutriþie ºi
relaþie în vederea unui scop util. El e ... agentul minunilor
pe care le-am studiat sub numele de instincte ".'Prezenþa lui
la cârma vieþii, lãmureºte deplin insuccesul mecanicist,
falimentul generaþiei spontanee ºi falsitatea darwinismului.
Desigur acestea sunt primele dibuiri ale biologiei pentru
definirea principiului vital: mai sunt atâtea probleme
nedezlegate, a cãror rezolvare aparþine viitorului. Important
e cã, prin aceasta, biologia nu e o simplã anexã a chimiei
organice, ci ºtiinþa vieþii: pãºeºte pe cãrãrile pe care se
deschid adevãratele orizonturi ale vieþii.Importanþa crucialã
a acestei orientãri, spre specificitatea vieþii o revela încã în
1924 biologul Fraser Harris, ca o luminoasã poartã spre
adevãr: "Unul din faptele cele mai importante din lumea
biologiei, este în acest moment, ideea ce se formeazã despre
aspectul nematerial al organismului viu. Materialismul
extrem al lui Huxley nu mai e doctrina nici unora din cei ce
conduc gândirea biologicã.Astãzi psihicul a fost aºezat la
locul lui în lanþul cauzelor ºi efectelor vitale"2. Este ceea ce
confirmã ºi marele savant american Alexis Carrel, în cartea
sa de rãsunet universal:"Omul, fiinþã necunoscutã" (1938),
care e o magistralã sintezã a ºtiinþei contemporane.
Profesorul Nicolae Paulescu, cã un premergãtor iluminat al
acestei biruinþi, avea dreptate sã mãrturiseascã: "Sunt tot
atât de sigur de existenþa sufletului, ca de oricare alt adevãr
stabilit de ºtiinþa experimentalã". Nu e o credinþã ipoteticã,
ci o convingere clarã, temeinicitã pe argumente ºi pe fapte
deplin verificate.
Sufletul însã e numai constructor ºi cãlãuzitor: receptacol
activ. El executã, inconºtient, un plan dat în fiinþa
' Dr. N. C. Paulescu: Tr. de Phys. Med. t. III, p. 289.
: Cf. Th. Morcaux: Les confins de la Science ct de la Foi.
Paris 1925 t. I, p. 115.
Nicolae Mladin 39
lui. Individul "se supune unui consemn... la care s-au
supus ºi pãrinþii lui de când specia existã"; el nu cunoaºte
scopul actelor sale, nu ºi-a conceput singur planul.
"Inginerul" care a întocmit planul ºi 1-a infuzat în organism,
"legiuitorul" care a determinat legile vieþii, ca ºi ale materiei
brute, este cauza primã a finalitãþii vitale. Dumnezeu,
Dumnezeu este suprema concluzie a biologiei. Cãci dacã
viaþa e un domeniu aparte în annonia cosmosului, dacã ea
are un început ºi nu s-a zãmislit spontan din materia bmtã,
ºtiinþa - care e cunoaºterea prin cauze - are dreptul sã se
întrebe: care este cauza vieþii? Exclusã fiind generaþia
spontanee, rãmâne singura ipotezã valabilã: viaþa a fost
creatã de Dumnezeu. Germenele ei a fost semãnat în
primele ere ale pãmântului de voinþa lui Dumnezeu:
- El a zis ºi s-a fãcut; El a poruncit pãmântului sã producã
viaþa - ºi aºa a fost.
Biologia nu se opreºte aici. la postularea existenþei lui
Dumnezeu, cauza primã ºi originara a vieþii; ca precizeazã
mai de aproape - întrucât se poate preciza - noþiunea cauzei
creatoare:
1. Cauza primã, care a creat sufletul imaterial, trebuie sã
fie imaterialã;
2. Cauza primã este unicã: unitatea, armonia, planul ce
existã în natura vie mãrturiseºte despre un singur Creator;
3. Cauza primã e înþeleaptã (spiritualitatea) : aceasta reiese
din minunata orânduire ºi armonie a vieþii pe care a fãcut-o.
Concluzie: "Viaþa este efectul a douã cauze imateriale: una,
cauza secundã sau sufletul, unic pentru fiecare fiinþã vie;
alta, cauza primã sau Dumnezeu, unic pentru totalitatea
fiinþelor vii".
Concluzia aceasta o confirmã, alãturi de experienþa
ºtiinþificã, o impresionantã culegere de mãrturii, ce
încoroneazã "Fiziologia medicalã": sunt peste 60 de savanþi,
creatori de epocã în ºtiinþã - nu sunt simpli compilatori sau
vulgarizatori mediocri - pentru care Dumnezeu e " o noþiune
fundamentalã, fãrã care ºtiinþa cade în absurd". ' Nu-i
putem cita pe toþi: astronomi (Kepler, Copernic, Galileu,
Newton,Herschel, Laplace, Le Verrier, Faye º.a.} ,
matematicieni (Euller, Couchy, Hermite º.a.) ,fondatorii
chimiei moderne (Lavoisier, Berzelius, Berthelot, Gay-
Lussac, J.B.Dumas, Liebig, Chevreul, Wurtz º.a.) fondatorii
fizicii moderne (Reaumur, Volta, Faraday, Ampere, Fresnel,
J.B.Biot, Robert Mayer, Maxwell, William Thomson º.a.),
creatorii ºtiinþelor naturale moderne (Buffon, Linne, Cuvier,
Agassiz,Quatrefages, De Blainville, De Bonnard, Heiuy,
Etienne ºi Isidore Geoffroy, Saint-Hilaire, Cruveilhier, Milne
Edwards, Florens, Pasteur, Claude Bemard, Lacenreux º.a.).
Ne mãrginim dar la aceste puþine mãrturii: celelalte le va
gãsi cititorul la locul indicat.
Jurien de la Graviere (Preºedinte al Academiei de ºtiinþe din
Paris 1886) : Botanica "este o ºtiinþã care se mulþumeºte a
admira pe Creator în operele Sale";
J. Cruveilhier (Prof. de Anatomie la Fac. de med. Paris) : "La
vederea acestei minunate organizãri (e vorba de corpul
omenesc) unde totul a fost prevãzut, coordonat cu o
înþelepciune infinitã, care anatomist nu e tentat sã strige,
cu Gallien, cã o carte de anatomie e cel mai frumos imn
care s-a dat omului a-l cânta în cinstea Creatorului";
A. Milne - Edwards (Prof. de Zoologie, membru al Academiei
de ºtiinþe) : "Trebuie sã ne mirãm cã în faþa unor
1 Cf. Dr. N. C. Paulescu: Tr. de Ph. med. t. III, p. 918-924.
Nicolae Mladin 41
fapte atât de semnificative ºi atât de numeroase, pot sã se
mai gãsescã oameni care ar susþine cã minunãþiile naturii
sunt simple efecte ale hazardului sau consecinþe forþate ale
proprietãþii generale ale materiei... Aceste ipoteze deºarte,
sau mai bine zis aceste aberaþii ale spiritului numite uneori
ºtiinþã pozitivã, sunt respinse de adevãrata ºtiinþã;ºi azi, ca
ºi în timpul lui Reaumur, Linne, Cuvier ºi a altor oameni de
geniu, naturalista nu pot înþelege fenomenele ce le observã,
decât atribuind operele creaþiunii acþiunii unui Creator";
Claude Bernard (fondatorul Fiziologiei ºi Medicinei
experimentale; membru al Acad, de ºtiinþe - cel mai mare
spirit ºtiinþific al veacului trecut): "în realitate, noi nu
asistãm la geneza nici unei fiinþe; vedem numai o cotinuare
periodicã (reproducþia) . Raþiunea acestei creaþiuni aparente
nu e în prezent, ci în trecut, la origine. Noi n-o gãsim în
cauzele secunde sau actuale;... o gãsim în cauza primã" (E
argumentaþia lui Paulescu);
L. Pasteur (creatorul Chimiei biologice ºi al Microbiologici;
Membru al Acad. Franceze ºi al Acad de ºtiinþe) : "noþiunea
ºi respectul de Dumnezeu ajung la mintea mea pe cãi tot
atât de sigure, ca acelea care ne conduc la adevãruri de
ordin fizic". Fericit acela care poartã în el un Dumnezeu, un
ideal de frumuseþe ºi i se supune... (în El sunt izvoarele vii
ale marilor gânduri ºi marilor acþiuni. Totul se lumineazã cu
reflexele infinitului... Mã întreb: în numele cãrei descoperiri
filosofice sau ºtiinþifice se pot smulge aceste înalte
preocupãri din sufletul omenesc; ele îmi par de esenþã
veºnicã, pentru cã misterul care îmbracã universul... e el
însuºi veºnic prin natura sa"...
Viaþa, cu toate splendorile ei, este un imn închinat
Creatorului. ªtiinþa vieþii "cu toate luminile ei" este o punte
42 Doctrina despre viaþã a profesorului fauiescu
de luminã cãtre Dumnezeu; oamenii de ºtiinþã, care
dezvãluie uimiþi taina minunatã a vieþii, au gândul
înveºmântat în aureola credinþei: ei ºtiu cã viaþa nu e
zãmislitã din negurile hazardului, nici produsã de
experimentul ºtiinþific, ci e creatã de Dumnezeu. ªtiinþa
descoperã ceea ce a creat Dumnezeu: ea nu creazã, ci
lumineazã. "A demonstra existenþa unei cauze prime a vieþii,
imaterialã, unicã ºi infinit - înþeleaptã: iatã limita sublimã la
care ajunge fiziologia. Aceastã cauzã primã este Dumnezeu-
Omul de ºtiinþã nu se poate deci mulþumi sã zicã: Credo in
Deum. El trebuie sã afirme: scio Deum esse" !
DesiguT credinþa in Dumnezeu - scio Deum esse - o pot
mãrturisi si cei ce "îmbrãþiºeazã evoluþionismul ºi cei ce
combat psihicul animal, susþinând mecanicismul: ea nu e
legatã numai de perspectiva ºtiinþificã paulescianâ. în
prezent, e adevãrat, biologia pãºeºte pe urmele doctrinei lui
PaulescuxY/ însã se supune din raþiuni pur ºtiinþifice, nu
penrtu cã aºa ar cere afirmarea credinþei în Dumnezeu.
Ortodoxia nu impune nimãnui o anumitã concepþie despre
viaþã (viaþa animalã) sau o anumitã cosmogonie: ea n-a
condamnat, nici n-a ars pe rug pe nimeni pentru
convingerile lui ºtiinþifice. Ea lasã ºtiinþa sã pãºeascã liber
spre zãrile adevãrului creatural. De ce'? Pentru cã e sigurã,
cã oricare ar fi acel adevãr, el mãrturiseºte, ca reflex, despre
existenþa Adevãrului divin : "Gerurile spun mãrirea lui
Dumnezeu"..., este certitudinea care lasã libere ºtiinþei cãile
cercetãrii, cãci raþiunea obiectivã nu poate descoperi în
naturã decât ceea ce Dumnezeu a pus în ca. De aceea ,zic,
chiar ºi ipoteza evoluþionistã, a cãrei combatere ºtiinþificã
am expus-o rezumativ, nu întunecã orizonturile pe care
ºtiinþa le deschide
' Dr. N. C Paulcscu: Ir. de Phys. med. i. II!. r>. <3 Io.
Nicolae Mladin 43
spre zãrile Dumnezeirii, cum ar vrea sã ne convingã anumiþi
"vulgarizatori" de mediocrã imaginaþie. Dovadã sunt
mãrturiile lui Lamarck ºi Darwin, stâlpii de reazem ai
evoluþionismului, pe care le citeazã Paulescu: Lamarck, care
admitea generaþia spontanee, afirma în Dumnezeu pe
Autorul ºi Legiuitorul naturii; Darwin, care nu admitea
generaþia spontanee, vedea în Dumnezeu cauza primã a
vieþii ºi a universului ."Eu nu admit, zice Darwin, cã într-
adevãr toate fiinþele organizate, care au trãii pe pãmânt,
descind dintr-o anumitã formã primitivã pe care Creatorul a
animat-o cu suflul vieþii". "Eu n-am mers niciodatã pânã la
ateism, adicã pânã la a nega existenþa iui Dumnezeu". Una
din raþiunile credinþei în Dumnezeu "provine din
imposibilitatea de a concepe universul ca rezultat al unei
necesitãþi oarbe. în felul acesta, mã simt mânat sã admit o
cauzã primã, un spirit inteligent, analog într-un anume fel
cu spiritul uman"...
"Se va îndrãzni - întreabã Lamark - sã se vorbeascã de spirit
de sistem pânã la a zice cã natura singurã a creat aceastã
diversitate uimitoare de mijloace, de precauþii, de rãbdare,
de care activitatea animalelor ne dau atâtea exemple? Ceea
ce observãm în acest sens numai în clasa insectelor, nu este
de mii de ori mai mult decât suficient spre a ne face sã
simþim cã limitele puterii naturii nu-i permit deloc sã
producã ea însãºi atâtea minunãþii - ºi sã forþeze pe filosoful
cel mai neînduplecat sã recunoascã cã aici voinþa
supremului Autor al tuturor lucrurilor a fost necesarã ºi
numai ea e suficientã spre a face sã existe atâtea lucruri
minunate?". "Natura nefiind o inteligenþã, nici o fiinþã, ci
numai o ordine de lucruri, constituie o forþã supusã legilor
atotputernice. Astfel voinþa lui Dumnezeu este peste iot
exprimatã prin execuþia legilor naturii, pentru cã aceste legi
vin de la El". "Fãrã îndoialã
44 Doctrina despre viaþã a profesorului Pauleseu
nimic nu existã decât (numai) prin voinþa sublimului Autor
al tuturor lucrurilor. Dar putem noi delimita reguli în
executarea voinþiî Lui ºi fixa modul ce 1-a urmat în aceastã
privinþã? Puterea infinitã a Sa n-a putut crea un tel de
lucruri care sã fi dat succesiv existenþã la tot ce vedem, la
tot ce existã ºi (încã) nu cunoaºtem? (evoluþionism) .
Desigur, oricare ar fi fost voinþa Lui, imensitatea puterii Lui
este aceeaºi, în orice fel s-ar fi executat aceastã Voinþã
supremã, nimic nu-i poate micºora mãrirea". "Respectând,
deci, hotãrârile acestei înþelepciuni infinite, eu mã
mãrginesc la limitele unui simplu observator al naturii".fc
atitudinea unui adevãrat om de ºtiinþã: e ceea ce am
precizat mai înainte, într-adevãr, ce importanþã are pentru
religie, dacã Dumnezeu a creat fiecare specie în parte sau a
pus de la început în prima celulã vie pe care a creat-o
posibilitatea dezvoltãrii ºi desfãºurãrii evolutive a vieþii, în
toatã minunata ei varietate? ªtiinþa are toatã libertatea,
poate cãuta adevãrul pe toate cãrãrile, pentru cã nu
generaþia spontanee sau evoluþionismul sau orice altã
ipotezã ºtiinþificã poate dãrâma certitudinea existenþei lui
Dumnezeu. Se pot ridica oricâte turnuri Babei ºi-ar imagina
pscudo-savanþii: mãrirea lui Dumnezeu va strãluci cu mai
multã splendoare. Cãci niciodatã ºtiinþa nu va putea explica
prin forþe imanente existenþa ºi contingenþa universului. ªi
contingenþa aceasta mãrturiseºte despre Dumnezeu,
Absolutul de care atârnã vremelnicia. De aceea, orice alte
ipoteze vor rãsãri, singura încoronare valabilã ºi necesarã a
ºtiinþei este luminoasa mãrturisire a profesorului
Paulescu'.Sc/o Deum esse.
Nicolae Mladin 45
CAPITOLUL II VIAÞA OMENEASCÃ
Argumentul finalitãþii este valabil ºi pentru sufletul uman: e
incontestabil, dacã existã un principiu vital imaterial la
animale, ºi omul are un suflet. Dar dovada existenþei lui
este cu totul alta: ea nu se mãrturiseºte la finalitatea
morfologicã ºi fiziologicã a organismului uman. Aceasta e
ceva secundar pentru om, nu planul superior ºi primordial
al existenþei lui. De aceea, chiar dacã nu se acceptã latura
imaterialã a organismului viu. chiar dacã animalele s-ar
închipui ca niºte maºini ce s-au perfecþionat singure, sub
influenþa factorilor mecanici, prin aceasta nu se ºtirbeºte
certitudinea existenþei sufletului omcncw.probleinatica Iui
nu depinde de problematica vieþii animale; ei nu poare fi
încadrat în lanþul "evolutiv" al biologiei.E! e dincolo de
biologie :un alt plan de existenþã, care nu poate fi derivat
din psihismul organic al vieþii. Intre animal ºi om nu e o
simplã diferenþã cantitativã, de grad evolutiv: e o distanþã
calitativã, substanþialã.Sufletul uman, nu derivã din
psihicul animal; nici animalul nu va putea deveni niciodatã
om, chiar dacã trupeºte are clemente de asemãnare cu
omul. Animalul trãieºte "în imediat ºi pentru securitate":
toate acþiunile lui servesc la conservarea vieþii; ele se supun
finalitãþii fiziologice ºi morfologice a organismului. Omul
trãieºte "întru mister ºi revelare1', "e capturat de un destin
creator";'sufletul uman nu-ºi gãseºte plinirea în finalitatea
imanent-biologicã: el se realizeazã numai sub lumina
finalitãþii transccndcnt-divinc. Sufletul animal e fãcut
pentru
Caracterizarea aparlinc J-lui Lucian Bia^.:
trup: acesta e tot sensul lui; sufletul uman e fãcut pentru
Dumnezeu: aceasta e adevãrata lui finalitate. Dar trupul?
Trupul trebuie sã urmeze sufletului: când sufletul
îngenuncheazã în spuza stelelor sub lacrima iubirii lui
Hristos, trupul devine trup duhovnicesc, se transfigureazã.
Animalul nu poate evada din taip:pãmântul este orizontul
vieþii lui ºi moartea capãtul existenþei. Sufletul uman este
spirit: el nu e înghiþit de trup. nu existã pentru trup, ci
trupul trebuie sã existe pentru el; orizontul lui nu este zarea
de lut a pãmântului, ci zariºtea de azur a Dumnezeirii;
aripile lui nu se zbat în neantul deºertãciunii terestre, ci
freamãtã în armonia dorurilor ce grãiesc despre o altã viaþã,
viaþa spiritului nemuritor." Spiritul - zice Alexis Carrel - nu
e îngrãdit de cele patrii dimensiuni ale continuului fizic. El
se aflã aºezat totodatã în universul material ºi altundeva. E
introdus în materie prin intermediul creierului ºi se
prelungeºte dincolo de spaþiu ºi timp". Dimensiunile lui
sunt din altã lume:Lumea adevãrului ºi a "frumuseþii pe
care o contemplã savanþii, artiºtii ºi preoþii" ; lumea "Iubirii
inspiratoare de sacrificiu, de eroism, de renunþare" ; lumea
"Mântuirii, supremã rãsplatã acelora care au cântat cu
patimã principiul tuturor lucrurilor"'. El nu poate fi cuprins
nici în universul material: acesta e cuprins de spirit; nici în
viaþa biologicã: pe care acesta o stãpâneºte; el e fiu al
cerului, punte de luminã cãtre zãrile veºniciei...
De aceea, repet: convingerea în existenþa sufletului uman
nu depinde întru nimic de dovedirea existenþei psihicului
animal; sunt lucruri cu totul independente, tocmai prin
diferenþierea structuralã ce le desparte. Spiritul îºi justificã
singur existenþa, stãpânirea lui asupra lumii ºi a
Cf. Alcxius Carrc': o. c, p. 270-271
trupului, ca ºi nostalgia neºtirbitã dupã limanurile de pace,
har ºi luminã ale veºniciei. Filosofia contemporanã a
început sã priceapã acest fapt: în special filosofia
existenþialã. Deºi, de când existã omenirea pânã la Platon,
nemurirea spiritului este una din certitudinile esenþiale ale
vieþii umane. Adevãrul pe care raþiunea îl descifreazã în
univers, frumosul care umple de luminã viziunea artistului,
binele ºi sfinþenia care coboarã pe Dumnezeu în sãlaºul de
tainã al inimii, toatã viaþa adâncurilor spirituale,
mãrturisesc cu o orbitoare evidenþã despre lumina duhului
care arde în acel vas de lut ºi carne: trupul. ªtiinþa, Arta,
Morala sunt coloane de sprijin în urcuºul sufletului spre
Dumnezeu; ele mãrturisesc în veac despre destinul de peste
veac al omului . Religia, cu zãrile desãvârºirii ei sfinþitoare, e
mãrturia lui Dumnezeu pentru om : de aceea toatã viaþa
spiritului se pQlarizeazã în jurul acestui centru, care nu e
numai dorul transfigurãrii, ci însãºi puterea ei, realitatea
vie...
Prof. N. Paulescu, conform perspectivei lui fiziologice, nu se
preocupã de toatã viaþa spiritului uman; în orice caz,
aminteºte numai fugar anumite aspecte ale acestei trãiri: a
dezvoltat însã, într-un chip cu totul original ºi adâncimi de
o genialã simplitate, raportul dintre instincte ºi actul
voluntar. Prin elucidarea acestui raport, de fundamentalã
importanþã pentru viaþa individualã ºi socialã, Paulescu a
formulat cu adevãrat "principiile unei morale ºtiinþifice".'
Demonstraþiile lui îmbracã austeritatea adevãrului,
strãlucesc de prospeþimea vizionarã a unei luminoase
intuiþii ºi urcã culmi înalte spre convingerea, ºtiinþific
documentatã, a Dumnezeirii lui lisus. ªtiinþa este
îngenuncherea smeritã a creaturii în faþa Creatorului;
Morala este prinosul de adorare al sufletului
1 Dr. N, C. Paulescu: Tr. de Phys. med. t, III, p. 17 n. 1.
pentu Cel ce este întruparea sublimã a Dumnezeirii pe
pãmânt: Hristos. De aceea mã apropii cu sfialã ºi evlavie de
acest capitol din doctrina prof. N. Paulescu: e sanctuarul
din ale cãrui vâlvãtãi ºi-a aprins gândul, inima ºi viaþa.
1. Instincte, patimi ºi conflicte sociale - Omul nu e total
lipsit de instincte, pentru cã trãieºte în trup ºi instinctul
este tehnica vieþii trupeºti, o tehnicã înnãscutã ºi oarbã.
Totuºi, chiar în domeniul acesta al vieþii instinctive, fiinþa
umanã nu se identificã cu animalul: a) Omul nu e înarmat
cu toate instinctele cu care e înzestrat animalul.Tot
domeniul vieþii animale e cuprins de reacþiunile reflexe sau
instinctive: omul n-are decât o parte din tehnica vieþii
determinatã instinctiv. Este ceea ce observã vestitul
entomolog H. Fabre.: "Dacã albina exceleazã în arta ei... este
pentru cã e dotatã nu numai cu instrumentele (necesare), ci
ºi cu modul de a le folosi. ªi acest dar este originar, perfect
de la început: trecutul n-a adãugat nimic, viitorul nu va
adãuga nimic. Aºa era, aºa va fi. De ce omul e lipit de un
astfel de privilegiu? O insectã neînsemnatã transmite
(ereditar) fiului ei ºtiinþa sa practicã ºi omul nu poate"...1
De ce? Pentru cã viaþã omeneascã n-are instinctul ca
principiu de organizare, ci sufletul conºtient ºi
voluntar.Faptul acesta face posibilã civilizaþia ca ambianþã
(instrument ºi mod de manifestare) a vieþii materiale
omeneºti, care se învaþã, dar nu se poate transmite ereditar,
ca instinctul. Pe când c un non-sens sã se vorbeascã de
vreo ''civilizaþie" animalã, cu atât mai puþin despre vreo
"culturã" biologicã: cultura este revelarea orizontului
specific ' spiritului uman. Ea n-are nici o analogie în lumea
celor ce nu cuvântã.
b) Instinctele, la om, nu sunt atotputernice, nu sunt
1 Cf. Th. Morcaux o. c. p. 232-233.
Nicolae Mladin 49
irezistibile. Animalul e necesitat sã se supunã impulsului
instinctiv: aceasta este legea vieþii lui; omul nu; nu aceasta
este legea vieþii lui. Omul e liber sã-i asculte chemarea sau
nu. De aceea animalul e iresponsabil de actele lui; nu tot
aºa ºi omul. Deasupra instinctelor stã puterea de viaþã ºi
legea duhului: sufletul spiritual nu are instinctul ca lege, ci
îl dominã, îl stãpâneºte. Zãrile trãirii lui depãºesc aria
instinctelor trupeºti dincolo de biologic. Aceastã
suveranitate a spiritului, ca principiu al vieþii umane, nu
numai în creaþiile proprii (civilizaþie ºi culturã), ci ºi peste
viaþa instinctivã, se manifestã - între altele - în luminile
raþiunii ºi-n tãriile voinþei. Raþiunea ajutatã de harul divin,
vizioneazã sensul de azur ºi luminã al vieþii umane: viaþa
biologicã nu mai e un scop în sine, ci un mijloc în serviciul
perspectivelor spirituale; ea însãºi se infuzeazã de duh nou,
e disciplinatã, pusã sub cãlãuzirea sensurilor ce coboarã de
dincolo de veac peste zbuciumul trãirii umane. Tot raþiunea
disecã modalitatea de funcþionare a instinctului ºi dezvãluie
finalitatea lui morfologicã ºi fiziologicã. Dar cunoºterea
sensului vieþii umane ºi a finalitãþii instinctelor vitale n-ar fi
suficientã dacã voinþa, sprijinitã pe voia lui Dumnezeu, n-ar
avea puterea sã activeze în direcþia aceasta ºi sã intervinã în
mecanismul instinctiv. Voinþa - ca funcþiune a spiritului -
fiind facultatea " ce o are omul de a rezista impulsurilor
instinctive, normale sau alterate" ', are putere regulativã ºi
inhibitivã asupra instinctelor: alege mijloacele (modul) ºi
timpul de realizare, poate sã le stãpâneascã, sã le
contrazicã, sã Ic suspende, sã le depãºeascã. "Dintre toate
actele de reacþiune, numai actele voluntare pot fi în
dezacord cu scopul fiziologic al fiinþei ce le executã : ceea ce
dovedeºte cã numai ele sunt libere" ',
1 Dr. N. C. Paulcscu: Tr. de Phys. med. t. III, p. 122.
50
întrucât sunt manifestarea unui principiu spiritual superior
necesitãþilor instinctive-trupeºti. Libertatea nu e tot una cu
liberalismul, cu anarhia: ea e trãirea spiritului în
dimensiunile ºi legile naturii lui.
Numai prin aceastã trãire pe linia fireascã de dezvoltare a
energiilor spirituale ce le avem, devenim cu adevãrat stãpâni
ai vieþii noastre, dominãm impulsurile instinctive din noi.
De aceea senzaþia libertãþii e cu atât mai potenþatã, cu cât
viaþa spiritului e mai nãvalnicã; ea inundã atunci ºi viaþa
trupului, o spiritualizeazã, o înalþã peste necesitãþile ei
biologice. Sfinþii sunt exemple sublime ale libertãþii
spirituale, prin care omul întreg - trup ºi suflet - se smulge
din roboteala pãmântescului spre a înflori sub zãrile de jar
ale Dumnezeirii. Dacã legea biologiei e sã respire în
atmosfera pãmântului, legea duhului e sã respire în
Dumnezeu, sã se hrãneascã din lumina Lui divinã: e legea
naturii lui ºi condiþia necesarã, mediul prielnic de dezvoltare
a libertãþii lãuntrice cu care ne naºtem. De aceea atât arta
cât ºi ºtiinþa, oglindiri terestre ale mãririi lui Dumnezeu,
sau expresii ale nostalgiei ce ne arde sufletul, nu sunt
suficiente spre a ne da ºi a ne deschide zãrile acestei
librertãþi: ele nu pot fi un scop în sine, ci numai o indicaþie
a urcuºului ce duce cãtre cer. Singurã religia, care coboarã
pe Dumnezeu real ºi viu în inima omenirii, are ºi zãrile ºi
puterea prin care libertatea spiritului devine o realitate
trãitã, nu un simplu vis târât prin mocirlele pãmântului.
Sfinþii nu aparþin nici unei ºtiinþe, nici artei, pentu cã ele
numai ne sugereazã existenþa lui Dumnezeu: ei sunt
creaþiile sublime ale religiei, care aºeazã spiritul în mediul
trãirii lui, în Dumnezeu.
Legea aceasta a libertãþii spirituale în Dumnezeu e o
Dr. N. C. Paulescu: Tr. de Phys. meu t. II!, p. S6 n.
Nicolae Mladin 51
evidenþã a experienþei: ea nu poate fi negatã, decât de cei ce
n-au privit niciodatã spre cer ºi n-au simþit niciodatã
înfiorãrile misterului de dincolo de veac, de dincolo de lume.
Gândurile secate de vlaga duhului, inimi ruinate de
viforniþele pãcatului. ªi totuºi chiar ºi în aceºtia libertatea
voinþei nu a dispãrut: altfel ar însemna cã nu mai au suflet.
Ea existã, ca un germene, sub zgura patimilor ce-i înlãnþuie
viaþa. Patima însãºi e dovada acestei libertãþi. în libertatea
aceasta, deplin realizatã în sfinþi, dar nelipsitã ºi în
pãtimaºi, este posibilitatea de har a convertirii: cel mai mare
pãcãtos poate deveni o icoanã de virtute, numai sã vrea sã
îngenuncheze sub zarea înlãcrimatã a pocãinþei, în
luminiºul de cer ºi tainã al iubirii divine. Dacã ºi-ar da
numai puþinã ostenealã sã experieze trãirea spiritului în
Dumnezeu pnn credinþã, toþi cei ce astãzi se îndoiesc de
existenþa lui Dumnezeu ºi a sufletului lor, ar culege roadele
unor fericitoare certitudini, ºi-ar da scama câtã
deºertãciune e în viaþa de þãrânã cc-o trãim ºi câtã
uscãciune fãrã sens e în toate halucinaþiile materialiste ºi
atee. Precum spiritul în luptã cu materia a creat cultura ºi
civilizata, dând lucrurilor neînsufleþite versuri metaforico-
revelatorii, tot aºa spiritul în luptã cu impulsurile carnale ºi
cu propriile sale rãtãciri , creeazã marile personalitãþi
spirituale, sfinþii, revãrsând peste viaþã puterile unor
sensuri divine. Nu trebuie sã domine sufletul, ci sufletul
Lrebuie sã fie stãpân peste trup ºi sã-! cãlãuzeascã pe
cãrãrile voii lui Dumnezeu. în acest sens, fiecare om c opera
voinþei sale spirituale, dar a voinþei individuale întiueât se
sprijinã ºi e sprijinitã pe voinþa divinã. Cãci v-ujni1 nu se
supune vrerii de luminã a spiritului, decât munci când
acesta este el însuºi dominat de vrerea lui Dumnezeu.
Sfinþii atârnã numai de Dumnezeu. De aceea viaþa lor c o
viaþã care depãºeºte
trupescul instinctiv: e suprema renunþare, dar ºi suprema
fericire. Ei sunt adevãrata elitã a omenirii, stâlpii de flacãrã
ai veºniciei? Ceilalþi oameni nu ating piscurile de har ale
sfinþeniei, lor le sunt totuºi accesibile revãrsãrile de luminã
ale mântuirii. Aceasta întrucât, nerenunþând la tehnica
instinctivã a vieþii, o disciplineazã ºi o încadreazã în
comandamentele morale ºi în duhul vieþii spirituale: viaþa
lor aparþine nu instinctului, ci voinþei, unei voinþi infuzate
de voia lui Dumnezeu. Ei pot fi liberi ºi stãpâni peste
directiva vieþii lor, pot face din ea o oglindire a cerului sau o
întruchipare hidoasã a iadului. De aceea simt responsabili
de direcþia ei. Viaþa omului aparþine moralei, adicã libertãþii
responsabile, nu necesitãþii iresponsabile. "Domeniul
moralei - zice Paulescu - se suprapune exact celui al voinþei.
Animalul care n-are voinþã e sub moralã. Nebunul care ºi-a
pierdut voinþa, e în afara moralei".'Ceilalþi însã, sunt supuºi
imperativelor conºtiinþei morale, darului de luminã a
spiritului, vrerii de har a veºniciei. Actele instinctive însãºi
devin astfel acte voluntare, acte care trebuie caracterizate
moral. Spre ex. instinctul nutritiv e un act voluntar:
mãnânci ce vrei, cât vrei; poþi ºi sã nu mãnânci nimic.
Instinctul existã, dar e supus voinþei umane. El nu mai e un
instinct în sens pur animalic, ci o tehnicã vitalã disciplinatã
moral ºi infuzatã de sensurile duhului, sub zãrile cãruia
cãlãtoreºte viaþa umanã.
Dacã oamenii ar pãºi numai spre aceste zãri de luminã,
viaþa lor ar fi un paradis: libertatea spiritualã creºte ca un
lujer de crin sub raza de har a Dumnezeirii ºi zideºte real
viziunea acelei societãþi comunitare ale cãrei hotare de
luminã le întrezãrim din haotica zbuciumare a istoriei. Dar
puterea
1 Dr. N. C. Paulescu: op. cit. t. III, p. 122 n. 3.
Nicolae Mladin 53
regulativã ºi inhibitivã a voinþei, ca ºi luminile raþiunii, sunt
adesea folosite în sens contrar, deviate de la voia lui
Dumnezeu, pervertite. Astfel se naºte patima. Legea
spiritului nu constrânge ca legea fizicã: ea e dar, nostalgie,
suferinþã ºi. chemare. Se poate - e posibil - sã n-o asculþi,
sã-i înãbuºi suspinul dupã orizonturile Diimnezeirii. ªi
consecinþa acestei neascultãri, mai tristã decât moartea,
este patima. Ce este patima? Aici analiza lui Paulescu, în
geniala ei simplitate, descoperã o lume nouã, pe care mulþi
fizioiogi, chiar psihologi, nici n-o bãnuiesc, deºi e de o
capitalã importanþã pentru trãirea omeneascã. Evidenþa ei c
atâi de orbitoare. încât cu adevãrat nu putea fi sesizatã
decât de o minte de clasice limpezimi ºi de autenticã
structura creºtinã: marile adevãruri, sublimitãþile simple nu
se rãsfrâng decât în sufletele mari, în inimile curate.
Paulescu a fost o astfel de inimã, cu un astfel de suflet...
Instinctele folositoare pentru individ sau specie, jh
momentul realizãrii ior. sunt însoþite de o accentuuiã
saizaUc de plãcere: voluptatea. Dar scopul actului instinctiv
tiu c plãcerea: scopul lui fiziologic este conservare:)
individului ºi perpetuarea speciei. Plãcerea c numai un
mijloc care determinã pe individ sã asculte impulsurile
instinctului. Spre ex. plãcerea bucalã ce o simþi când
mãnânci: ea ic determinã sã mãnânci dar nu c scopul
instinctului nutritiv, iot asa ºi cu celelalte instincte:
plãcerea c un mijloc pentru înfãptuirea lor, nu însãºi scopul
actului instinctiv. Asa csic si la animale: ele nu pot încãlca
aceastã lege. Omul însã transiornul actele instinctive în acte
voluntare' arc dec: posibilitatea sã ie împlineascã dupã
finalitatea lor vitalã, încadrându-lc într-o disciplinã moralã
ºi un sens spiritual, sã le depãºeascã în sfinþenie sau sã le
deformeze în patimã. El e liber sã aleagã:
"Iatã am pus înaintea ta focul ºi apa, viaþa ºi moartea", zice
Domnul. ªi e liber ºi dupã alegere: sfântul însuºi poate sã
cadã, cel din urmã pãtimaº poate sã se converteascã.
Disciplinarea moralã ºi depãºirea spiritualã a vieþii
instinctive am schiþat-o fugar mai înainte: ea poate fi
înþeleasã mai bine de oricine îndrãzneºte sã pãºeascã
bãrbate ºte pe cãrãrile de flacãrã ºi sângerare ale vieþii
spirituale, dupã nepieritoarea pildã a sfinþilor. Dar deviaþia?
deviaþia este evitarea scopului firesc al instinctului ºi
aºezarea plãcerii ca scop în sine. Se rãstoarnã rânduiala
firii: mijlocul accesoriu devine scop al instinctului. Patima
sau viciul este aºadar " cãutarea exclusivã a plãcerii ce
rezultã clin satisfacerea unei trebuinþe instinctive, alterate,
care nu mai are scop sau al cãrei scop firesc este ignorat,
rãu înþeles ºi cel mai adesea în chip voluntar contrariat"'.' E
o modificare calitativã, nu cantitativã, a instinctului.
Caracterul ei predominant e egoismul : pãstrarea plãcerii
pentru sine...
Patimile sunt tot atât de numeroase ca ºi instinctele.
Instinctului de nutriþie îi corespunde patima beþiei:
consumarea exageratã a substanþelor ce produc o anumitã
plãcere (alcool, morfinã, haºiº, tutun, opium º.a.).
Instinctului de reproducere2 îi corespunde patima
desfrânaþii sub toate formele ei (desfrâu, adulter, avort,
homosexualitate, masturbaþie º.a.): voluptatea senzualã "
cãutatã numai pentru ea însãºi, cu înlãturarea sarcinilor
procreaþiei.... dã naºtere la cel mai abject dintre viciile
omeneºti", desfrânarea. El distruge familia, tinereþea,
neamurile ºi civilizaþia: e viermele civilizaþiilor prea înaintate
ºi mai ales ai civilizaþiilor factice"3
Dr. N. C. PaulcscL.: TV. de Fpys. med. t. UI, p Q'i
: Instinctul acesta îºi arc împlinirea '"iveascã muii" ci",
instinct familial: în afara familiei c patimã.
:' lbiJ. Idem. p 109, Iii
Nicolae Mladin 55
Acestea sunt patimi individuale. Ele au urmãri tragice
pentru indivizii care se lasã robiþi de amãgirea lor, dar nu
mai puþin penru societate.1
Mult mai grave urmãri pentru societate au patimile sociale.
Instinctul de proprietate e pervertit în patima avariþiei.
Scopul instinctului este asigurarea existenþei individuale ºi
mai ales a familiei: proprietatea are caracter familial.
Plãcerea, satisfacþia ce o simte cel ce se supune acestui
instinct, transformatã din mijloc în scop, deviatã "într-o
josnicã mulþumire egoistã, constituie patima de proprietate,
avariþia, care constã într-o dorinþã aprinsã de avere, într-o
însetare fãrã margini dupã bogãþii"2. Manifestãrile ei sunt
multiple: hoþia, înºelãciunea, camãtã, trusturile, jocurile de
noroc, mituirea, spoliaþiunea, devastarea, hoþia organizatã a
iudaismului (liberalism, socialism, bolºevism) º.a.
Urmãrile avariþiei sunt: în familii, rãcirea legãturii dintre
membrii familiei (certuri, procese, ucideri) ; în stat:
violenþa,crima, revoluþiile; între state: rãzboaiele.
Instinctul de dominaþie e deformat de patima de dominaþie.
Pentru securitatea internã ºi externã, ca ºi pentru
organizarea socialã, atât în familie cât ºi în societate, existã
- la conducãtori ºi supaºi - instinctul de dominare ºi
subordonare, prin care membrii societãþii se supun ºi
urmeazã conducãtorilor ei. Scopul instinctului (la cei ce
conduc) este slujirea interesului familial sau naþional (când
e vorba de o naþiune): împlinirea lui este însoþitã de o
anumitã satisfacþie, la care se adaogã gratitudinea
supuºilor. Patima este intervertirea acestui scop: culegerea
roadelor plãcerii fãrã
Viaþa actualã este o suricsen; j excmplificu ^ a acest jr Je-
zastrc. .ipr; a ne seuti de orice insistenþã: boli, sinucideri,
mizerie, crime, y a. : Dr. N. C. Paulcscu: op. cit t. Iii, p. i 13.
56
împlinirea datoriei. "Dorinþa chiar exageratã de a guverna
nu este o patimã, când obiectul ei este binele general. Ea
devine patimã numai când scopul ei e deviat ºi priveºte
exclusiv profitul dominatorului". Spre ex. "un Suveran,
infectat de acest viciu cautã numai avantajele de tot felul ale
Puterii, fãrã sã ia în seamã obligaþiile suveranitãþii faþã de
popor"1. Din patima aceasta se nasc: despotismul sau
tirania, abuzul de putere, demagogia, dominaþia iudaicã
internaþionalã, trufia, luxul, moda º.a. Ea e suportabilã în
familii, deºi adesea duce la destrãmarea lor. în cadrul
naþiunii, ea e un ferment de anarhie, lupte sterile ºi
revoluþii: împarte poporul în partide politice, care urmãresc
nu interesul general, ci interesul de partid, interesul
individual, genereazã violenþa, crima ºi revoluþia ca reacþie
împotriva tiraniei; între popoare,e motivul principal de
declanºare a rãzboaielor2
In ceea ce priveºte instinctele disciplinate moral ºi spiritual,
ele nu tulburã nici pe individ, nici societatea cu asemenea
conflicte: ele zidesc, nu ruineazã. Patima este generatorul
marilor conflicte, pricina destrãmãrii sociale. Pãcatul stã la
temelia tuturor relelor ce rod societãþile umane ºi adânceºte
istoria în negura de iad a barbariei.
Aceasta este imaginea paradoxalã a vieþii umane: de o parte
o viaþã dominatã de imperative morale ºi spirituale, crescutã
sub privegherea de har a lui Dumnezeu; de altã parte o
viaþã de satanicã clocotire a patimilor, îndepãrtatã de
Dumnezeu, deviatã de ia sensurile adevãrate ale trãirii
umane, cauza tuturor dezastrelor ºi mizeriilor sociale.
Animalele sunt ferite de astfel de conflicte "sociale", tocmai
pentu cã viaþa lor nu cunoaºte nici virtutea, nici patima: ca
e pur instinctivã.
Dr. N C Paulcicu: o. c. i. tbid. idemp. 120.
I, p. 115-IHv
Nicolae Mladin 57
Dar a visa pentru om realizarea fapticã a nu ºtiu cãrei "stãri
de naturã" - trãire pur instinctivã - e o utopie: aceasta nu
existã, nu e posibilã. Viaþa umanã oscileazã între douã
abisuri: abisul de luminã al sensurilor spirituale ºi abisul de
întunecare al împãtimirii diabolice. Omul nu poate experia
aºa zisa "stare de naturã", pentru cã principiul vieþii nu este
instinctul (acesta e o tehnicã, nu un instrument), ci
spiritul'.-fie cã decade în noroiul de smoalã al patimii, fie cã
urcã senin spre zãrile de azur ale cerului. Altã posibilitate
nu existã.
2.Remedii morale - morala nu se poate opri aici: ia
constatarea cauzei conflictelor sociale. Ea trebuie sã lupte
împotriva patimilor, sã purifice atmosfera de acþiunea lor
tulburãtoare. Prin ce mijloace? Prin mijloace profilactice ºi
mijloace terapeutice. Ca orice boalã, viciile sunt "stãri
patologice ale sufletului omenesc".'Mijloacele profilactice
înlãturã numai condiþiile, mediul de dezvoltare al patimii:
previn genezei, dar n-o pot extirpa, dacã existã. De multe ori
chiar o exaspereazã. Ele aparþin mai ales statului ºi
medicului. Statul sã ia mãsuri împotriva abuzului ºi a
condiþiilor ce favorizeazã patimile, nu sã trãiascã din
exploatarea viciului public; medicul sã lãmureascã ºtiinþific
sensul instinctelor ºi pericolul individual ºi social al
patimilor, nu sã fie un factor de propagare a destrãbãlãrii
sociale. Mãsurile acestea -Paulescu enumera o mulþime de
mãsuri practice - nu pot dezrãdãcina patimile din suflet: ele
însã sunt necesare pentru stãvilirea lor.
Mijloacele terapeutice le smulg din rãdãcinã: sunt
medicamente eficace împotriva pãºunilor; ele ctitoresc zãrile
de har ale unei vieþi înnoite. Care e rãdãcina, izvorul
patimii? Voinþa pervertitã. "Patima începe crin cãutarea
voluntarã a
Dr. N. C. Paulescu: o. c. t. III, p. 12!.
plãcerii, care mai târziu poate deveni o trebuinþã
imperioasã". Aceasta o ºtie, orice pãtimaº: toþi simt cã, dacã
ar vrea s-ar putea opune deºartelor plãceri care îi amãgesc
cu "dulceaþa" lor. Care e remediul moral al patimii? Voinþa
dreaptã, voinþa lui Dumnezeu. "Voinþa, deºi adesea învinsã,
are în chip vãdit o indiscutabilã acþiune ostilã asupra
patimilor: ea le poate înfrâna." De aceea "pãtimaºul e
responsabil de faptele lui".1
Voinþa e singura putere care poate rezista nu numai
impulsurilor instinctive, depãºindu-ie sau disciplinându-le,
ci ºi patimilor, adicã instinctelor alterate. "Orice mãsurã
coercitivã la care nu aderã voinþa (beþivului), nu face decât
sã\exaspereze patima ºi la prima ocazie, îndatã ce nu se va
simþi supravegheat, va începe din nou sã bea".2 "Ca ºi beþia,
(desfrâul) nu cedeazã decât când individul se opune el
însuºi cu energie impulsurilor lui.3 Aºa cu toate celelalte
patimi: voinþa e singura cale de vindecare a lor. Aceasta e
concluzia cercetãrilor lui Paulescu. Este însãºi concluzia
experienþei umane: e o evidenþã, un adevãr ºtiinþific.
Totuºi, toatã aceastã dialecticã a patimilor ºi a remediilor
morale n-a fost definitã clar nici de filosofic nici în
legislaþiile civile: din pricina aceasta istoria e încãrcatã de
zbuciumul zadarnic al patimilor, împotriva cãrora omenirea
nu ºtia cum sã lupte. E vorba mai ales de patimile sociale,
care au urmãri mai grave pentru societate. Nu vom urma pe
Paulescu în documentãrile lui: îi vom rezuma numai
concluziile.
Platon ("Republica") nu cunoaºte patimile: n-are nici remedii
împotriva lor.
Aristot ("Politica") le cunoaºte, dar n-are nici im remediu
valabil împotriva lor.
1 Dr. N. C. Paulescu: o. c. t. III. p. 139.
: Ibid. iJcmp. 123.
- Dr. N. C. Paulescu: op. cit. 1.111. p. 125.
Nicolae Mladin 59
Filosofii renaºterii n-au adus nimic nou peste Platon.
Enciclopediºtii, Voltaire, J.J.Rousseau, ignorând patimile
sociale, sunt promotorii revoluþiei franceze, revãrsare
neînfrânatã de patimi arzânde. J.J.Rousseau a susþinut
eroarea cã instinctele naturale de proprietate ºi dominaþie
sunt o uzurpare: el n-a înþeles cã patima ºi nu instinctul
este pricina neegalitãþii ºi nedreptãþilor sociale. De aici mitul
fals ºi destrãmãtor al libertãþii, egalitãþii ºi fraternitãþii.
Kanî, Fichte, Schelling, Hegei, A.Comte, H.Spencer º.a. nu
aduc, în acesta problemã, nici o soluþie: continuã vechile
poziþii.
Marile sisteme filosofice n-au cunoscut adevãrata cauzã a
conflictelor sociale: patima. Ele n-au nici un remediu pentru
combaterea lor.
Legislaþiile civile sunt tot atât de strãine de geneza
conflictelor sociale, ca ºi sistemele filosofice. Mai mult: ele
legalizeazã patimile. Nu vorbim de popoarele "primitive",
total robite patimilor ºi, din pricina aceasta, degenerate; dar
însuºi dreptul roman fãcea din patima de proprietate ºi de
dominaþie temeiul legilor sale (cf. "pater familias'" cu
absolutismul lui). Celelalte popoare antice nu fac excepþie
(despotism, sclavaj, rãzboaie º.a.). Legislaþia democratic-
liberalã marcheazã dimpotrivã o slãbire a autoritãþii fireºti
în familie ºi stat: ca împinge spre anarhie, fãrã a stãvili
patimile sociale. De altfel legile nu pot tãmãdui: ele
constrâng, dar nu distrug rãdãcinile patimilor.
Religiile popoarelor antice ignorã patimile ºi remediile lor.
Bachus - patima beþiei - ºi Vemis - patima desfrâului -sunt
zeitãþi publice. Aceasta la greci. Ce sã mai zicem ce celelalte
neamuri'?...
Filosofia, legislaþiile civile ºi religioase, fie cã ignorã patimile,
fie cã nu le ignorã deplin, n-au cunoscut remediile morale
ale conflictelor sociale: mintea omeneascã sau a legiferat
patimile sau le-a exagerat sau a cãutat înlãturarea lor prin
constrângere, prin forþã. Erau perspective nebuloase, în
care nu se vedeau clar nici cauzele, nici soluþiile patimilor ºi
conflictelor sociale...
Ce aduce creºtinismul în faþa acestei dezorientãri a
filosofici, politicii ºi religiilor umane? - O adâncã analizã a
izvoarelor ce alimenteazã patimile, o clarã precizare a
patimilor ºi urmãrile lor, o viguroasã combativitate ºi o
dumnezeiascã putere tãmãduitoare.
Izvoarele patimii de proprietate sunt: grija exageratã de
viitor ºi senzaþia de plãcere ce-o are avarul când îºi vede
bogãþiile acumulate. împotriva lor nu existã alt mijloc
terapeutic decât voinþa umanã sprijinitã, cu încredere, pe
voinþa divinã. "Pentru aceasta zic vouã: Nu vã îngrijiþi
pentru sufletul vostu ce veþi mânca ºi ce veþi bea, nici
pentru trupul vostru cu ce vã veþi îmbrãca. Au nu este
sufletul mai mare decât hrana ºi trupul decât haina?
Cãutaþi la paserile cerului, cã nici nu seamãnã, nici nu
secerã, nici nu adunã în jintiþe ºi Tatãl vostru cel ceresc ie
hrãneºte. Au nu sunteþi voi mai mult decât ele? ªi cine
dintre voi ingrijinduse, poate sã-ºi adaoge statului sãu un
cot? ªi de hainã ce vã îngrijiþi? Socotiþi crinii câmpului cum
cresc: nu se ostenesc, nici nu torc ºi zic vouã, cã nici
Solomon, în toatã mãrirea sa, nu s-a îmbrãcat ca unul din
ei. Deci iarba câmpului care astãzi este ºi mâine se aruncã
în cuptor, Dumnezeu aºa o îmbracã, nu cu mult mai vârtos
pe voi, puþin credincioºilor'? Deci nu vã îngrijiþi zicând: Ce
vom mânca? sau: Ce vom bea? sau: Cu ce ne vom îmbrãca?
Acestea toate pãgânii le cautã: cã ºtie Tatãl
Nicolae Mladin 61
vostru ceresc cã aveþi trebuinþã de toate acestea. Ci cãutaþi
mai întâi împãrãþia lui Dumnezeu ºi dreptatea lui ºi acestea
toate se vor adãoga vouã". 'Acesta este îndemnul prin care
primul izvor al patimii este secat: cel ce urmeazã calea
aceasta nu va fi niciodatã copleºit de grija excesivã a zilei de
mâine, cãci va avea încredere în ocrotirea lui Dumnezeu. A
crede ºi a munci fãrã avariþie ºi neliniºte: iatã totul.
Dumnezeu coboarã pacea ºi seninãtatea peste vâltoarea
neliniºtilor noastre.
în ce priveºte al doilea izvor: plãcerea bogãþiilor acumulate,
Hristos aratã deºertãciunea bogãþiilor terestre, nebunia
celui ce se încrede în avuþii, rãsplata veºnicã a avarului ca
ºi fericirea veºnicã a celui milostiv, care nu ºi-a lipit inima
sa de cele trecãtoare: "Nu vã adunaþi comori pe pãmânt,
unde moliile ºi rugina le stricã ºi unde furii le sapã ºi le
furã. Ci vã adunaþi comori în cer, unde nici moliile, nici
rugina nu le stricã ºi unde furii nu le sapã, nici nu le furã.
Cã unde este comoara voastrã, acolo va fi ºi inima
voastrã".2 "ªi a zis cãtre ei: Vedeþi ºi vã feriþi de lãcomie,
cãci viaþa cuiva nu stã în prisosul avuþiilor sale".
Dimpotrivã: bogatului nebun, care-ºi fãcea socoteala sã-ºi
mãreascã hambarele sale. Dumnezeu însuºi îi grãieºte:
Nebune. în noaptea aceasta þi se va lua sufletul, iar cele ce
ai gãtit ale cui vor fi? Aºa este cel ce-ºi adunã comori, iar
Dumnezeu nu se îmbogãþeºte".3 Pilda cu bogatul cel
milostiv ºi cu sãracul Lazãr e elocventã în aceastã privinþã.
Prin aceasta al doilea izvor al avariþiei e secat. Creºtinismul,
pe lângã analiza precisã a patimei de proprietate, are aºadar
ºi mijlocul terapeutic prin care avariþia
1 Sf. Ev. Matei VI, 25-33.
2 Sf. Ev. Matei VI, 19-21. 'Sf. Ev. LucaXII, 13.20-21.
62
dispare ºi e înlocuitã cu detaºarea spiritualã de averi, cu
mila. Pentu combaterea patimei de dominaþie ºi vindecarea
ei, creºtinismul învaþã: umilinþa ca antipod al trufiei (al
dorinþei de mãriri) ºi datoriile ce incumbã conducãtorilor
faþã de supuºi. în primul rând, stãpânitorii sã fie conºtienþi
cã deasupra lor e Dumnezeu. Ei vor da seama în faþa Lui de
toate faptele lor. Aceasta e prima lor datorie. în al doilea
rând, li se spune cã acel ce vrea sã fie mai mare trebuie sã
fie tuturor slugã (Mt. 10, 25-27) : este a doua datorie. Astfel
se fixeazã imaginea realã a stãpânitorului: slujitor al lui
Dumnezeu, slujitor al poporului. De aici rãsare ºi umilinþa:
"Cel ce se înalþã pe sine se va smeri ºi cel ce se smereºte se
va înãlþa1", cãci "Dumnezeu celor smeriþi le dã dar, iar celor
mândri le stã împotrivã". De aceea, chiar când ºi-a fãcut
toata datoria, conducãtorul n-are dreptul sã se trufeascã, ci
sã se socoteascã "slugãnetrebnicã1", sluga care n-a fãcut
decât "ceea ce trebuia sã facã". Creºtinismul cunoaºte
pricina patimei de dominaþie ºi îi aplicã remediul potrvit:
umilinþa. Smerirea sub voia lui Dumnezeu, conºtiinþa cã
eºti un simplu slujitor al lui Dumnezeu ºi al neamului.
Paulescu s-a oprit numai asupra patimilor sociale:
creºtinismul însã dezrãdãcineazã toate patimile umane ºi
din omul cel vechi, putrezit de pãcate, ctitoreºte, în duh de
viaþã dãtãtor, omul ce! nou, fãcut dupã chipul lui
Dumnezeu, conturat dupã modelul lui Hristos. Pentu cã
"nici desfrânaþii, nici preacurvarii, nici malahienii, nici
sodomiþii, nici furi1, nici avarii, nici beþivii - nu vor moºteni
împãrãþia lui Dumnezeu". 2C'i roadã duhului, care spalã de
orice pãcat, este "dragostea, bucuria, pacea, îndelunga
rãbdare, bunãtatea, facerea ck- bine, credincioºia,
'¦ Sf. Ev. Luca.XIV. îi : i Corintcni VI, 9-10.
Nicolae Mladîn 63
blândeþea, înfrânarea poftelor".
Chemarea lui Hristos rãsunã ºi azi peste zbuciumul
neamurilor: "Cel ce vrea sã vinã dupã mine, sã se lepede de
sine, sã-ºi ia crucea sa ºi sã-mi urmeze mie". Crucea, adicã
lupta cu patimile. Cãci "cei ce sunt ai lui Hristos ºi-au
rãstignit firea pãmânteascã împreunã cu patimile ºi cu
poftele ei"1 .Cel ce vrea sã urmeze lui Hristos, sã prindã în
viaþa lui o razã de neprihãnirea cereascã a învãþãtorului, îºi
simte sufletul ieºit din temniþa patimilor ºi crescând
luminos, ca o flacãrã de azur, spre zãrile veºniciei...
Ce credeþi despre Hristos? - e întrebarea ce ne-o pune
Paulescu. ªi el rãspunde:Este Fiul lui Dumnezeu. Pentru
cã, de vreme ce mintea omeneascã a dibuit în dezorientãri
dramatice, numai Dumnezeu, înþelepciunea lui Dumnezeu,
poate fi aceea care a disecat atât de clar ºi de adânc firea
omeneascã, i-a gãsit defectele ºi i-a recomandat singurele
remedii cu adevãrat tãmãduitoare. Dar opera lui Hristos nu
se mãrgineºte la aceastã clar-viziune a relelor de care suferã
omenirea ºi a remediilor necesare:ea este revelarea iubirii
veºnice. Dumnezeu este iubire: iubirea trebuie sã stea în
inima vieþii umane ca paradisul visurilor noastre sã devie o
realitate. Aceasta e focarul moralei creºtine, supremul
remediu al dramei omeneºti, adevãrata temelie a oricãrei
înnoiri. E evident: dacã remediul patimilor e în voinþã,
voinþa însãºi trebuie sã se îndrume pe cãile ei de
biruinþã.L7 asupra ei singurã iubirea are putere
dominatoare:iubirea înaltã cât cerul, vastã cât nostalgiile
nemãrginirii. Prin iubirea plãcerii ne robim, prin iubirea lui
Dumnezeu ne eliberãm. Prin iubirea plãcerii ne duºmãnim
ºi destrãmãm legãturile sociale, prin iubirea lui Dumnezeu
ºi a aproapelui ne unim ºi devenim
1 El însuºi fiind viaþa cea adevãratã, izvorul vieþii celei
veºnice...
creatori de istorie. Iubirea este cãlãuza voinþei: ea e puterea
ce ne uneºte cu Dumnezeu, ne face asemenea lui; ea e
cheagul ºi temelia oricãrei societãþi umane.
Atras tot de aspectul social al problemei, Paulescu observã -
ca fiziolog - cã "legea supremã care conduce societãþile
omeneºti este iubirea".' Fãrã nici o îndoialã, existã o
simpatie naturalã - un fel de analogie fireascã a iubirii
spirituale - care leagã între ei pe membrii naþiunii ºi ai
familiei. Instinctul familial se compune din: iubirea
conjugalã (între soþi), iubirea pãrinteascã (pentru copii),
iubirea fraternã (între copii): iar instinctul de naþiune se
temeiniceºte pe iubirea naþionalã, ca sentiment înnãscut de
simpatie mutualã. Instinctul de dominare ºi subordonare,
prin care familia ºi naþiunea se organizeazã, este înfrãþit cu
acest duh de iubire simpateticã. într-adevãr, el e însoþit de
sentimentul de simpatie al conducãtorilor faþã de conduºi ºi
de sentimentul de gratitudine al supuºilor faþã de
conducãtori: ambele sentimente sunt doar variante ale
iubirii. Analizând, dar, temelia ºi factorii organizatori ai
societãþii umane, e firesc sã conchidem cã iubirea, cm
simpatie naturalã, este legea oricãrei societãþi. Ea se extinde
asupra omenirii întregi, ca sentiment instinctiv de simpatie
faþã de orice om: mila.
Dar cu cât sfera socialã e mai extinsã, cu atât ºi simpatia
naturalã este mai slabã, mai diluatã, mai vagã. Mai mult:
conflictele sociale provocate de patimi o fac neputincioasã,
fãrã folos. Care este remediul? Prin ce mijloace patimile ar
putea fi reduse la tãcere ºi iubirea reaºezatã în centrul vieþii
sociale? - '"Societãþile" animale dureazã în baza simpatiei
instinctive: societãþile omeneºti se destramã. De ce? -Pentru
cã animalele nu cunosc patimile: pentru cã viaþa
: Dr. N. C. Paulescu: Tr de Pliys. med. t. LII, p. «3.
Nicolae Mladin 65
umanã aparþine voinþei ºi nu instinctului. Instinctul e
numai un instrument, un temei biologic: el însã nu poate
aranja totul, nu poate fi principiul de perfecþionare a
societãþii omeneºti. Principiul acesta este: iubirea spiritualã,
iubirea care izvorãºte din Dumnezeu. Ea transfigureazã
voinþa ºi spiritualizeazã "iubirea" simpateticã a firii; ' ea e
biruitoare împotriva patimilor ºi e ziditoare a adevãratei
societãþi umane. Popoarele antice n-au cunoscut-o: de aceea
istoria lor este o permanentã ruinã a civilizaþiei; filosofii ºi
legislatorii au ignorat-o: de aceea sistemele lor dau impresia
câmpurilor arse de seceta verii. Hristos singur face din ea
porunca supremã, semnul distinctiv al vieþii creºtine:2 El
era însãºi iubirea veºnicã întrupatã pe pãmânt. ªi din
iubirea Lui s-au aprins veacurile. Numai cel ce trãieºte în
Dumnezeu cunoaºte puterea iubirii creºtine, ºtie pânã la ce
înãlþimi se poate ridica omul pe aripile ej, îºi dã seama ce
energii ctitoritoarc de istorie mustesc în darurile ei... Cum
poate deveni realitate sublimitatea unei iubiri ce atinge cu
înãlþimea ei cerul? Prin intermediul sentimentului de
gratitudine -rãspunde Paulescu - dar mai ales prin iubirea
lui Hristos. Existã în om impulsul firesc al gratitudinii faþã
de binefãcãtorii sãi. Dumnezeu este Pãrintele nostru, izvorul
tuturor darurilor ce ne lumineazã viaþa. Cine simte ºi ºtie
aceasta, trebuie sã fie cotropit de un sentiment de infinitã
gratitudine faþã de Tatãl ceresc. Noi însã lui Dumnezeu nu-i
putem da nimic. Iisus Hristos ne spune cã voia lui
Dumnezeu este ca manifestarea acestei gratitudini s-o
revãrsãm peste aproapele nostru (Mt. 25, 31-40). în felul
acesta, prin
1 Atât în familie, cât ºi în cadrul naþiunii ºi între neamuri.
Ecumenismul simfonic al ortodoxiei e un ideal în acest sens.
Fãrã iubirea spiritualã, toate se destramã; prin ca, toate se
zidesc, toate se lumineazã.
2 Sf. Ev. Ioan XIII, 34.
Dumnezeu, iubim pe semenii noºtri.
Dar centrul de izvorâre al iubirii creºtine este Hristos; El e
însãºi iubirea. ªi iubirii Lui nu-i poþi rãspunde decât tot
numai prin iubire. Dumnezeu este iubire; Hristos este
iubire: ca sã-l cunoaºtem, ca sã-i împlinim poruncile,
trebuie sã-L iubim. Fãrã iubire, creºtinismul e stins. Iubirea
ne uneºte cu Hristos, ne face asemenea cu Dumnezeu: cel
ce iubeºte pe Hristos devine vas al iubirii lui Dumnezeu,
inima lui izvorãºte apele vii ale Duhului. Primii creºtini au
dovedit-o, ºi o mãrturisesc ºi astãzi cei ce au avui fericirea
sã guste din luminile acestei iubiri. E firesc: iubirea e
puterea care asimileazã. Prin iubire suntem asimilaþi iui
Hristos. devenim oglindiri mai mult sau mai puþin depline
ale personalitãþii lui divin-umane. Modelul sfinþeniei e
Hristos: cei ce L-au avut ca model ºi L-au primit în inima lor
ca stãpân au fost umpluþi de luminile harului ºi au simþit
într-adevãr cã iubirea e mai tare ca moartea. ªi cine, odatã
cunoscând pe lisus, poate sã nu-L iubeascã'? Iar iubindu-L
pe El, îr El iubeºte întreaga omenire. Nu cu o iubire
fireascã, ci cu iubirea cu care Dumnezeu îºi iubeºte
creatura. Atunci nu vrea sa iubeascã: El e în toatã fiinþa
Lui, iubire, iubire care transfigureazã, iubire care cucereºte.
Insul robit unei astfel de iubiri este nu numai biruitor al
patimilor, liberat ºi purificat de pãcat, ci ºi o fãpturã nouã
;:n care musteºte viaþa de neprihanã a lui Dumnezeu;
familia dominatã de iubirea lui Hristos este aluat al
împãrãþiei iui Dumnezeu pe pãmânt; neamul plãmãdit în
fervorilc iubirii divine înalþã frunte de luminã, catapetesme
de istorii pentru veºnicii; omenirea, infuzatã de duhul
iubirii, este o anticipare mãreaþã a paradisului veºnic.
împãrãþia lui Hristos pe pãmânt este împãrãþia iubirii: a
iubirii ce coboarã de sus peste lume -
Nicolae Mladin 67
harul - ºi a iubirii ce urcã, în dor ºi rugã, din inima omului
spre Dumnezeu. Ea sfideazã veacurile ºi cucereºte veºnicia.
Prin Iisus Hristos avem aºadar: 1. învãþãtura clarã ºi
adâncã despre om, despre patimi ºi remediile lor morale,
ceea ce nu existã în nici o religie, în nici o fîlosofie, în nici o
legislaþie în afara creºtinismului;
2. Nu numai cunoaºterea pãcatului ºi a cãii de mântuire a
destinulm uman - aceasta n-ar fi fost suficient - ci ºi
puterea de a transforma cunoaºterea în tãrie, de a deveni cu
adevãrat din omul pãcatului o fãpturã nouã, om al lui
Dumnezeu. Puterea aceasta, prin care spiritul ciopleºte
omul întreg dupã icoana vieþii veºnice, nu o au nici
întemeietorii de religii, nici filosofii, nici savanþii, nici
împãraþii: ea este harul lui Dumnezeu. Iubirea divinã care
ni s-a dai în Iisus Hristos. El a deschis cerurile ca sã plouã
peste omenire luminile iubirii lui Dumnezeu ºi cuprinºi în
flãcãrile acestei iubiri, sã fim. curãþaþi de patimi ºi topiþi
într-o fãpturã nouã !'Foc am venit sã arunc pe pãmânt ºi
mult aº vrea sã-i vãd aprins", acesta este glasul lui Hristos.
Focul iubirii divine care aprinde veacurile ºi transfigureazã
istoria...
Ce credeþi despre Iisus? ne întreabã iarãºi Paulescu. Mai
adânc decât toþi filosofii, mai divin decât toþi întemeietorii de
religii, mai sublim decât toþi moraliºtii, mai puternic decât
toþi conducãtorii de popoare. Om desãvârºit ºi pur, ca
lacrima de rouã a zorilor, a cãrui neprihãnire atinge cerul:
asemenea Lui n-a fost om pãmântean. Desãvârºirea aceasta
moralã ºi spiritualã, ca un pisc inaccesibil de azur au poate
fi apanajul nici unui muritor: ea este expresia vizibilã a
desãvârºirii divine turnatã în chip de om. Model sublim al
omului, Hristos este Dumnezeu întrupat: în El a locuit
trupeºte toatã plenitudinea Dumnezeirii. Aceasta c
concluzia ce se
desprinde atât din învãþãtura Lui, cât ºi din viaþa ºi
persoana Lui. Aceasta cu atât mai mult, cu cât el nu e
numai învãþãtor, numai Adevãr ºi Cale; Elê ºi Viaþã: în El
ºi prin El omenirea soarbe puterile vivificatoare ale harului,
ca sã urce cu adevãrat spre piscurile izbãvirii ºi culmile de
foc ale transfigurãrii taborice.
Punând faþã în faþã ignoranþa ºi rãtãcirile minþii umane în
filosofie, legislaþie ºi religie, cu cunoºtinþa clarã, adâncã,
sigurã ºi adevãrul neîndoielnic propovãduite de Hristos, ca
ºi viaþa apãsatã de patimi a omenirii antice cu viaþa înnoitã
în duh pe care o dã Hristos, Paulescu nu ezitã sa conchidã
cã ºtiinþa deplinã ºi viaþa cea adevãratã nu aparþin decât lui
Dumnezeu: Hristos. întrupare a Adevãrului ºi Vieþii, este
Dumnezeu. El e izvorul vieþii spirituale ºi morale: fãrã El,
omul este rob al pãcatului; cu El. omul devine moºtenitor al
cerului ºi fiu al lui Dumnezeu dupã har.
ªtiinþa vieþii m-a condus sã zic: Credo in Deum. Aceeaºi
ºtiinþã mã face azi sã adaug: Eî in Jesum Christum ".'
Aceasta este adevãrul: - De vreme ce viaþa umanã îºi
gãseºte echilibrul ºi împlinirea numai în Dumnezeu, prin
care spiritul stãpâneºte peste toate; de vreme ce patimile
sunt alterãri ale naturii ºi înlãnþuiri ale voinþei, pentru care
mintea ºi puterea omeneascã n-a gãsit remediu, e firesc sã
credem cã lisus Hristos, întru care avem plinãtatea vieþii,
libertatea faþã de robia patimilor ºi sincronizarea voinþei
umane cu voia lui Dumnezeu, sã credem cã El este
Dumnezeu în aceeaºi persoanã. De aceea lisus Hristos este
inima istoriei: în El ºi prin El omenirea pãºeºte pe cãile de
transfigurare ale vieþii veºnice. Cãci singur Dumnezeu avea
puterea ca fãcându-se om, pe om sã-1
1 Dr. N. C. Pauloeo: Lcs Passions. Lcs ConfliN sociaux,
Rcmcdcs moraux, p. 114-115.
Nicolae Mladin 69
îndumnezeiascã, sã-1 ridice din robia pãcatului la starea de
fiu al lui Dumnezeu, dupã har...
CONCLUZII
1. Dumnezeu, temelie ºi încoronare a ºtiinþei. "Poate cã
mulþi dintre dumneavoastrã se întreabã: ce cautã în acest
sanctuar un om de ºtiinþã, care-ºi propune sã vorbeascã
despre Bisericã? Dar daþi-mi voie sã vã rãspund: Prezenþa
mea în acest sfanþ locaº, înseamnã unirea desãvârºitã ce
trebuie sã existe între religie ºi ºtiinþã, unire pe care
materialismul ateu a încercat, în zadar, s-o schimbe într-o
infamã ºi dezastruoasã duºmãnie... ªtiinþa e cunoºtinþa
prin cauze - ºi cine studiazã cauzele secundare, e forþat de
logica ºtiinþificã sã se ridice pânã la cauza primã, adicã
pânã la Dumnezeu. Vin deci sã aduc înþelepciunii infinite,
prinosul de adoraþie al ºtiinþei vieþii. ªi în ce loc mai potrivit
aº putea depune un asemenea omagiu, decât aici în faþa
altarului pe care Dumnezeu însuºi se jertfeºte zilnic pentru
omenire"?'
Acesta a fost Prof. N. C. Paulescu, ca om de ºtiinþã: ºtiinþa
lui - ºtiinþa cea adevãratã - era lipsitã de orgoliul luciferic al
pseudo-savanþilor ce vor sã înlãture pe Dumnezeu de la
conducerea universului; dimpotrivã, pentru el, ca ºi pentru
toþi marii savanþi ai omenirii, ºtiinþa este mãrturia
adevãrului creatural despre adevãrul creator ºi necreat. Nu
haos, ci cosmos; nu întâmplare, hazard, ci lege, armonie; nu
emanaþie oarbã din neguri fãrã sens, ci adevãr ºi luminã,
plãmãditã de chiar voia lui Dumnezeu. O lume în care
darurile lui Dumnezeu coboarã în cascade de luminã; o
lume care glãsuieºte necontenit despre slava lui Dumnezeu.
Cãci dacã
' Dr. N. C. Paulescu: Biserica creºtinã ºi rostul ci în lume.
Bucureºti, 1926, p. 102.
cosmosul este atât de mãreþ, atât de frumos, cum trebuie sã
fie mãreþia ºi frumuseþea Creatoruhii? Fãrã Dumnezeu, ca
stâlp de luminã ºi boltã de har. ºtiinþa umanã pluteºte în
haosul dezorientãrii. în negura disoiuþîei. Ce sens ar avea
un univers în care totul e numai materie inconºtientã, lege
mecanicã neînduplecatã, în care nu simþi mâna lui
Dumnezeu cãlãuzind veacurile, adevãrul Lui ca izvor al
adevãrului creat, frumuseþea Lui transfigurând pânzele de
mister ale fãpturii? De ce ai mai trãi într-un astfel de
cosmos, care rãsare în neguri din abis ca sã se piardã în
aceleaºi neguri absurde? - ªtiinþa fãrã Dumnezeu se nãruie
in haos: e o mãrturie a neputinþei ºi a nefiinþei: viaþa cais
nu surite prezenþa iui Dumnezeu în lume se sfannã în
anarhie. Durmezeu e temelia si încoronarea ºtiinþei ºi viciu
umane.
In acesi sens. Paulescu este pentru ºtiinþa româneascã ~ în
sanctuarul Stiiivei umvcrsale - ceea ce Pasreur este pentru
Frav{a.
Când va înþelege învãþãmântul secundar ºi universitar
roman sã pãºeascã no cãrãrile de luminã ale marilor oameni
de ºtiinþã. v\ rândid cãrora aºezãm, cu justificatã mândrie
ºi pe cel ce este cea mai expresivã întrupare a învãþatului
român: Nicolac Pau'wsciV' - ªcoala trebuie sã fie un
sanctuar unde slujesc cele mai reprezentative figuri de
savanþi, zãmisliþi din plãmada duhului românesc, nu azil
pentru concepþiile oloage ale unei psei.cio-ºniiiþe.
îmbolnãvite de ateism. Altfel "ºtiinþa" pe care o propagã, nu
e nici ºtiinþã de valabilitate uni'vCri-aiã, cu ".:ât van puþin
ºînnþâ româneascã: lipsita ele re.s]>ir..r,i>i marii'n ,)
i~onturi, n-are nici n aderenþã roditoare cn sufletui Þãrii, ba
îalsiiicâ ueneraþiile neamului, acele generai:! care trebuie sã
ºtie cã natura e uu templu pe lespezile cãruia poþi sãrut"
urmele naºilor lui Dumnezeu...
Nicolae Mladin 71
2. Hristos: temelia civilizaþiei umane.
Ce este barbaria? - Viaþa dominatã de patimã, de satanicã
clocotire a tuturor viciilor omeneºti, viaþã de bestializare a
omenirii.
Ce este civilizaþia? '. - Destrãbãlare de vicii, lepãdare de
patimi: viaþa care creºte purã, seninã, creatoare, sub zãrile
de cer ale bãrbãþiei morale ºi spirituale, nu se pierde în
mocirlele desfrâului. Aceastã definiþie a civilizaþiei nu are
nevoie de documentãri speciale. E un fapt al istoriei cã
mãrirea statelor ºi civilizaþiilor depinde de disciplina moral-
spiritualã a neamurilor, cã viermele care roade temeliile
statelor ºi distruge civilizaþia umanã este destrãbãlarea
moralã ºi anarhia spiritualã, manifestatã prin rãbufnirea
neînfrântã a patimilor omeneºti. E un concept al civilizaþiei
care trebuie acceptat de oricine se simte om, cãci omul nu
poate fi creator de culturã întrucât este animal, ci numai
întrucât depãºeºte biologia, spre a-ºi ancora viaþa sub.zãrile
de tainã ºi mister ale spiritului.
Ce rezultã de aici? - Cã temelia ºi puterea creatoare a
civilizaþiei umane nu poate fi decât acea doctrinã
existenþialã care înfrâneazã, combate, ºi înlãturã patimile
individuale ºi sociale ºi încadreazã viaþa omeneascã în
lumina unui sens spiritual. Cu alte cuvinte, "adevãrata
civilizaþie nu poate fi decât creºtinã, deoarece cuvântul
civilizaþie înseamnã dezbãrare de vicii ºi singurã doctrina lui
Hristos combate aceste flagele".2. Credinþa în Hristos e
singurã în stare sã civilizeze pe om. Nici ºtiinþa, nici arta,
nici statul, nici societatea, nici oricare alt sistem de filosofic
umanã nu pot da individului plenitudinea vieþii spirituale
prin care el devine
1 în sensul larg, cuprinzitor, pe tare îl dã Paulcscu acestui
termen.
: Dr. N. C. Paulescu: Cele 4 Patimi ºi remediile lor.
Bucureºti 1921, p. 157.
o fãpturã nouã, nerobitã de patimi, generatoare de culturã.
Hristos este flacãra dumnezeiascã prin care sufletele se
purificã de zgura patimilor ºi se transfigureazã în lumina
veºniciei. Prin el, neamurile sunt cu adevãrat creatoare de
civilizaþie, nu agenþi ai barbariei mondiale. Istoria stã
mãrturie pentru aceasta: cine a civilizat pe barbari?
Imperiul roman decadent ºi dezbinat? Nu. Creºtinismul.
Acel oropsit Ev Mediu, cu austeritatea lui moralã, cu viaþa
lui întreagã dominatã de credinþa creºtinã, este veacul în
care barbaria -' prin puterea lui Hristos - a devenit
civilizaþie: fãrã el, mult trâmbiþata civilizaþie modernã ar fi
fost o imposibilitate. Hoardele asiatice ar fi rãmas in aceeaºi
stare de barbarie în care au venit. Ele nu s-au plecat
imperatorului, ci lui Hristos. Civilizaþia europeanã este
creaþia creºtinismului: marele filosof francez H. Bergson era
de pãrere cã ºi industrialismul european cu toatã aparenþa
lui anticreºtinã, poartã cu el în celelalte continente
mireasma duhului creºtin. Pe de altã pãrtc, civilizaþia
europeanã este superioarã oricãrei civilizaþii umane: e aici
dovada cã rãdãcinile dãinuirii ei sunt într-o doctrinã din
care þâºneºte adevãrata civilizaþie umanã, creºtinismul.
Rãul e cã am început sã ne depãrtãm de creºtinism.
Rezultatul? Europa e din nou ameninþatã de valurile
barbariei. Civilizaþia ei se prãbuºeºte: cultura ei se
piperniceºte; viaþa ei se ruineazã, seaca. ªi patimile
individuale ºi sociale clocotesc cu înflãcãrãri de iad:nu mai e
cine sã le stãpâneascã. Pentru cã forþele demonice nu
ascultã nici de savanþi, nici de poeþi, nici de oameni politici,
nici de utopiºtii reformelor sociale; un singur glas le poate
potoli: este glasul lui Iisus. In afara creºtinismului,
împotriva lui Hristos, Europa nu mai are nici un destin
civilizatoriu; sub aceste zãri
Nicolae Mladin 73
anticreºtine, unicul ei destin posibil este barbaria. Semnele
acestei disoluþii le trãim: unde ne vom opri, aceasta n-o
ºtim. în orice caz unica soluþie salvatoare este întoarcerea
lui Hristos.
în ceea ce priveºte civilizaþia românã, cred cã nu-i nevoie sã
insistãm: Hristos este piatra de temelie a istoriei noastre.
Creºtinismul este unica zare care deschide istoriei
româneºti porþile veºniciei. Dacã e adevãrat cã creºtinismul
e izvorul civilizaþiei europene în tot ceea ce are înalt,
sãnãtos, pur ºi frumos, aceastã afirmaþie e tot atât de
adevãratã ºi pentru poporul român. Destinul Europei - ca ºi
destinul întregii omeniri - are o singurã împlinire: Hristos;
destinul României, fragment din destinul european, are o
singurã poartã de luminã: Hristos. Hristos este temelia,
viaþa ºi desãvârºirea civilizaþiei, a adevãratei civilizaþii
umane. Sub ocrotirea iubirii Lui, ce transfigureazã
neamurile ºi veacurile, cresc zãrile de destin ºi har ale
tuturor naþiilor pãmântului.
în perspectiva aceasta, Paulescu devine fondatorul
naþionalismului creºtin, cum 1-a numit dl. Nichifor Crainic:
pãmânt naþional ºi cer creºtin. El a pus creºtinismul la
temelia naþionalismului românesc. Naþionalismul lui are ca
ideal suprem restaurarea lui Hristos în inima neamului.
Cãci duºmanii creºtinismului sunt ºi duºmanii neamului.
Astfel înþelegem misiunea dublã pe care a luat-o Paulescu
asupra sa, în lupta "politicã" - dacã se poate spune - din
acel timp: a) scoaterea la ivealã ºi combaterea duºmanilor
care vor sã excludã creºtinismul din viaþa statului; b)
propagarea doctrinei creºtine, spre a fi trãit ca supremã
certitudine a duhului românesc.
Duºmanii ni i-a fãcut cunoscuþi într-o serie întreagã de
broºuri ºi articole: iudaismul ºi francmasoneria, cu toate
celelalte unelte iudeo-masomce. Nu este primul antisemit,
dar - pe cât ºtim - este primul luptãtor antimasonic.în
chestiunea antisemita. Paulescu s-a pãstrat pe linia
creºtinismului: n-a aderat la exagerãrile rasiste. Iudaismul
actual - zicea Paulescu - nu este creaþia Vechiului
Testament, precum nici Vechiul Testament nu e o simplã
creaþie a geniului iudaic: iudaismul actual este creaþia
Talmudului. Vechiul Testament - parte integrantã a Sfintei
Scripturi - este mãrturia Sfântului Duh despre Mântuitorul
neamului omenesc, despre împãrãþia ce va veni; Talmudul
este mãrturia unui mesianism satanic, care a lepãdat
împãrãþia cerurilor, pentru dominaþia universalã a lui Israil.
Vechiul Testament e pedagog spre Hristos; Talmudul se
hrãneºte din ura împotriva lui Hristos. De aceea Vechiul
Testament aparþine creºtinãtãþii, iar Iudaismul aparþine
duhului talmudic. Antisemitismul nu este deci împotriva
Vechiului Testament, ci împotriva Talmudului, care crescut
din ura împotriva lui Hristos, a cioplit fizionomia deformatã
a Iudaismului actual.
Francmasoneria este unealta prin care iudaismul recruta,
chiar din sânul creºtinilor, luptãtori împotriva lui Hristos.
Desigur numai oameni mânaþi de interese materiale.
Conducerea supremã o au jidanii din America. Paulescu
dezvãluie misterul organizaþiei ºi scopurile masoneriei. Nu
ne oprim asupra lor. Important e cã francmasoneria slujea
iudaismului ca instrument de discreditare a Bisericii,
monarhiei, armatei, de destrãmare a spiritului public, de
anarhizare a popoarelor. "înþelegeþi acum, de ce atâtea
generaþii, înºelate de francmasonerie, au încercat, cu o
ardoare de necrezut sã susþinã doctrinele sofistice ale
ateismului inept ºi ale materialismului degradator"1, de ce
ºcoala
Dr. N C. Paulescu: Spitalul, Coranul. Talmudul. Cahalul,
Francmasoneria, Bucurcsli 1913. n ,297.
Nicolae Mladin 75
româneascã a trãit sub stãpânirea acestei mentalitãþi, de ce
statul român considera Biserica drept o instituþie perifericã,
aproape inutilã.
Care este scopul iudaismului ºi al anexelor lui? -
Descreºtinarea popoarelor ºi, prin aceasta, îndobitocirea lor,
ca peste o omenire robitã de patimi, sã se aºeze jugul
împãrãþiei universale a lui Israil. De aceea Cahaîul ºi
francmasoneria erau fermentul tuturor viciilor ce distrug
civilizaþiile ºi nimicesc neamurile:desfrâul (freudism,
cãsãtorie liberã, sexualism, º.a.), alcoolismul, hoþia, crima,
capitalismul avar, anarhia, comunismul º.a. Factor de
corupþie publicã, iudaismul a fãcut din religie - opiu pentru
popor, din artã - o exhibiþie neruºinatã de murdãrii imorale,
din ºtiinþã - o armã împotriva lui Dumnezeu, din filosofie - o
negaþie a lui Hristos, din ºcoalã - factor de dezorientare
spiritualã, din presã - literã de falsificare a spiritualitãþii
româneºti. "Trebuie sã facem pe români sã înþeleagã - scria
Paulescu în 1914 - cã Ovreii ºi slugile lor Francmasonii, vor
sã le smulgã credinþa în Dumnezeu - cununa de
înþelepciune ce le-a rãmas de la pãrinþi ºi pe care moºii ºi
strãmoºii lor au apãrat-o cu preþul vieþii - ºi s-o înlocuiascã
cu un sforãitor Nimic, prãbuºindu-i astfel în prãpastia
materialismului. Mai mult decât atât: trebuie sã le
deschidem ochii ca sã vazã ca jidovii au interes sã-i
descreºtineze, pentru cã pierzând nãdejdea în Iisus sã se
afunde în mocirla patimilor ºi sã coboare mai jos chiar decât
bestiile, care sunt lipsite de viþii. ªi atunci îi va fi uºor
jidanului - care ºi-a pãstrat credinþa în Iehova - sã devie
domn-stãpânitor peste acesista turmã... ºi sã domneascã
asupra ei precum oamenii domnesc asupra animalelor.
Dealtminteri se ºtie cã Ovreii n-au putut sã urce pânã la
cârma lumii, decât dupã ce au descreºtinat naþiile. Teribila
pedeapsã a celor ce
se leapãdã de Hristos, e sã cazã în ghiarele lui Iuda"K
Adevãruri atât de evidente, încât e de mirare cum de au fost
înþelese aºa de târziu. Astãzi evreii sunt eliminaþi din
economia Europei ºi francmasoneria aproape în toate statele
e desfiinþatã, aºa cum a cerut Paulescu încã înainte de
rãzboiul mondial. însã biruinþa definitivã împotriva iudeo-
masoneriei nu este câºtigatã: de rezultatul acestei lupte ºi
de înþelegerea ce-o vor avea biruitorii faþã de creºtinism,
depinde soarta viitoare a Europei. Ea oscileazã între
barbarie ºi civilizaþie, între anarhie ºî Hristos.
De aceea naþionalismul nu e numai deixascare a minciunii
mdeo-masonice. El trebuie sã fie afirmarea adevãrului care
dã viaþã neamurilor: adevãrul creºtin. "Minciuna este baza
sistemului jidovesc. Dar minciuna are un duºman pe care-1
urãºte de moarte: adevãrul. Or adevãrul este trãsãtura
distinctivã a creºtinismului". "Hristos a trimis ucenicilor sãi
o armã invincibilã, adicã duhul sãu.... Spiritul divin al
adevãrului, care va apãra în veci omenirea în contra
spiritului diavolesc al minciunii. înaintea acestui spirit al
Adevãrului, mã închin strigând din adâncul sufletului:
CREZ ÎN DUHUL SFÂNT!"2. Naþionalismul creºtin este trãire
în duhul sfânt, vieþuire în Hristos, pârguire sub revãrsarea
harurilor Bisericii Lui sfinte. Naþionalismul necreºtin,
naþionalismul egoist, naþionalismul care nu luptã împotriva
patimilor individuale ºi sociale ºi nu are de model pe
Hristos, nu este liber de apãrarea duhului iudeo-masonic,
chiar dacã este antisemit ºi antimason: naþionalismul
creator este puritate de suflet îngenuncheatã la icoana lui
/«/«.Scopul iudaismului e descreºtinarea ºi bestializarea
neamurilor,
' Dr. N. C. Paulescu: Supliment la cartea "Spitalul, Coranul.
Talmudul, ctc." Bucureºti 1913, p 44-45.
: Dr. N. C. Paulescu: Spitalul. Coranul. Talmudul. Cahalul.
ctc. p. 301.
Nicolae Mladin 77
scopul naþionalismului trebuie sã fie rezidirea civilizaþiei
creºtine, întronarea lui Hristos în inima neamurilor,
orizonturi clare ca lumina paradisului.
Paulescu a fost pilda vie - nu numai propovãduitorul -
naþionalismului creºtin. Cãci nu e suficient a cunoaºte
doctrina creºtinã, a o admira ºi a o copia în reforme politico-
sociale. creºtinismul este viaþã, viaþã izvorâtã din inima lui
Dumnezeu. Civilizaþia creºtinã nu se poate temeinici, nu
poate avea duh de viaþã dãtãtor dacã vede în Hristos numai
un filosof, un doctrinar, un reformator, un întemeietor de
religie: la temelia civilizaþiei creºtine este credinþa in
Dumnezeirea lui Iisus. Ca om, El este modelul suprem al
desãvârºirii. Ca Dumnezeu, El este dãtãtorul harurilor prin
care putem deveni asemenea modelului divin. Trebuie sã
crezi cã Iisus e Dumnezeu, sã simþi iubirea Lui
transfigurându-þi fiinþa, sã faci din inima ta iesle de
sãlãºluire a pruncului dumnezeiesc: numai astfel trãieºti în
Hristos ºi Hristos trãieºte în tine, adicã devii o fãpturã nouã
cioplitã din lumini cereºti. La temelia civilizaþiei umane, nu
poate fi un om, ci Dumnezeu însuºi, cãci pentru El am fost
fãcuþi, dupã zãrile Lui însetãm, nu dupã zãrile de þãrânã ale
pãmântului. De aceea Paulescu -convins de dumnezeirea lui
Iisus - a trãit intens sub revãrsarea harnicã a Bisericii
strãmoºeºti. "Nu e Duminecã ºi nu e sãrbãtoare -
mãrturiseºte el - în care sã nu mã duc la o modestã
bisericuþã ortodoxã, din Mahalaua Vergului, ºi acolo - rãpit
de frumuseþea sublimei Liturghii a Sfântului Ioan Gurã de
Aur - sã asist la jertfa Mieluºelului lui Dumnezeu, care
ridicã pãcatele lumii"1, era convins ºi credea - ºi nu se
ruºina sã se plece sub patrafirul preotului spre mãrturisirea
sfântã, ci aprindea în inima lui dorul dupã dumnezeiasca
împãrtãºire
Dr. N. C. Paulescu: Supliment la cartea "Spitalul,
Coranul,... p. 15.
cu trupul ºi sângele Domnului, spre iertarea pãcatelor ºi
viaþa de veci: "Luaþi mâncaþi. Acesta este trupul Meu, care
se frânge pentru voi spre iertarea pãcatelor - Beþi dintru
aceasta toþi. Acesta este sângele meu, care pentru voi ºi
pentru mulþi este iertarea pãcatelor!...(e) o poruncã a
Imensitãþii ... pe care oamenii au nebunia s-o ia în râs'". El
credea: prin aceasta a fost întruchiparea vie a doctrinei ce-o
propãvãduia.
De aceea cuvântul lui avea putere. Singura lui preocupare
era, alãturi de antisemitism ºi antimasonism, infuzarea
duhului creºtin în trãirea lui haric-bisericeascã, în viaþa
neamului, în organizaþiile naþionaliste. în acest scop a scris,
pentru masele poporului, o minunatã operã de popularizare
a principiilor ce-1 cãlãuzeau, care ar trebui retipãritã:"Cele
4 Patimi ºi remediile lor"; tot în acest scop a tipãrit un
manifest, adresat tineretului, în care lãmurea zãrile
credinþei creºtine (legea iubirii, Biserica, jertfa euharisticã
º.a.), pentru cã observase cã tinerii naþionaliºti nu prea
ºtiau ce este creºtinismul, deºi se pretindeau creºtini, iar în
convorbirile ce le aveau, tinerii, cu Prof. Paulescu,
mãrturiseºte N. Mucichescu-Tunari - "vorbeam foarte puþin
de politicã. Vorbeam însã foarte mult despre Dumnezeu ºi
despre Bisericã. îmi aduc aminte cã profesorul Paulescu ne-
a întrebat (odatã) pe fiecare, dacã ne ducem la bisericã în
fiecare duminicã... ªi, cum era de aºteptat... rãspunsul
nostru nu 1-a mulþumit. Ba chiar s-a supãrat. ªi ne-a
dojenit aspru. Dojana aceea n-am s-o uit niciodatã...
în special ne întreba dacã tineretul merge, în fiecare
duminicã, la Bisericã. Aceasta era singura preocupare a lui
N. Paulescu"2. Din adâncurile unui astfel de crez, care vede
' Dr. N. C. Paulescu: Cele 4 Patimi ºi remediile lor, p. 226.
: Cf. Art.: "N. Paulescu ºi Tineretul", în Rcv. "Starmã-Piatrã",
16 Iulie 1936.
Nicolae Mladin 79
în educaþia creºtinã unicã salvare a neamului (ca ºi a
civilizaþiei europene), au rãsãrit, ca rouã dimineþii, cuvintele
adresate cãtre studenþime: "Naþionalismul, adicã iubirea de
Neam, îl aveþi imprimat în suflet, cãci el e un instinct cu
care v-aþi nãscut ºi n-aveþi nevoie sã-1 învãþaþi, ci numai sã-
1 disciplinaþi", dar, ca sã meritaþi numele glorios de
adevãraþi creºtini trebuie sã citiþi, cel puþin o datã pe an,
Cartea sfântã a Evangheliilor. Pe mãsurã ce veþi repeta
citirea, veþi descoperi splendori din ce în ce mai
neînchipuite, în faþa cãrora veþi striga extaziaþi: Iatã o-carte
dumnezeiascã!'"'. Câþi studenþi i-au ascultat sfatul? Câþi
intelectuali i-au urmat pilda? ªi totuºi certitudinile lui sunt
de-o actualitate permanentã: ele sunt înseºi certitudinile
neamului; mai mult; sunt certitudinile de azur ale civilizaþiei
umane, ale civilizaþiei europene.
Savant în cel mai autentic sens al cuvântului, ctitor de
ºtiinþã româneascã, fondator al naþionalismului creºtin,
Paulescu era convins cã ºtiinþa nu poate fi nici atee, nici
materialistã, nici anticreºtinã:ºtiinþa, pentru el, ca ºi pentru
toþi marii creatori ai veacurilor, este treapta pe care se urcã
mintea umanã spre a se pleca, seninã ºi fericitã, în pulberea
veºniciei, în pragul de azur al Dumnezeirii. Dumnezeirea
treimicã pe care o mãresc îngerii: Dumnczeu-Tatãl,
"Creatorul ºi scopul suprem al universului": lisus-Hristos,
Fiul sau Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce s-a fãcut om ºi a
deschis omenirii cãile mântuirii; Duhul Sfânt, Duhul
adevãrului, carele sfinþeºte toate ºi lumineazã cãrãrile
mântuirii. Dumnezeu - mãrturie a ºtiinþei umane; Hristos -
Fiu al lui Dumnezeu - temelie ºi ideal al civilizaþiei umane;
1 Dr. V. Trifu: tProf. Dr. N. C. Paulescu, în: "Acþiunea
Românã" din 4 August 1931.
Sfântul Duh, principiu dinamic al desãvârºirii noastre în
Iisus Hristos, sub cupola de har ºi luminã a Bisericii Lui
sfinte... Nicolae Paulescu: gândul tãu, ca o boltã de azur, se
arcuieºte peste zbuciumul neamului ºi i lumineazã zãrile;
el este frânt din inima de aur a istoriei româneºti: Hristos,
Domnul ºi stãpânul vieþii noastre, în viforniþele ºi-n liniºtile
veºniciei...
Dr. N. C. Paulescu: Biserica creºtinã ºi rolul ci în lume, p.
5-6.

Nicolae Mladin - Doctrina Despre Viata A Profesorului Nicolae Paulescu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nicolae Mladin - Doctrina Despre Viata A Profesorului Nicolae Paulescu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Doctrina despre viaþa a profesorului Nicolae Paulescu

Ediþia de faþã o reproduce pe cea apãrutã în anul 1942 în

S-ar putea să vă placă și