DORINŢA LUI DAVIDEL

Mamiţica-i indispusã
Vocea parcã i-se-ngroaşã
Nu ştiu pentru ce, dar tanti
A trimis sã vie-o moaşã.

Davidel, copil cuminte

Cu mãmica se-ntreţine
Şi când cearcã s-o aline
Ea se simte mult mai bine.

Şi-l întreabã: - Motik dulce,

Ce-ai dori tu bunãoarã
Sã-ţi aducã mama dragã
Frãţior sau surioarã?

Davidel zâmbind, rãspunde

Fãrã nici o etichetã.
- Dac-aş şti cã nu te doare
Aş dori o bicicletã!