Grea pedeapsă

Prea înţeleptul Rabi Iosuf

E un erudit, un tadic
Cunoscut în tot Kilatul
Şi vin mulţi să-i ceară sfatul.

Casa lui miroase-a ambră

Şi a cedru din dumbravă
Totu-i binecuvântare
Şi evlavie şi slavă.

În odaia lui de lucru

Străjuie din multe părţi
Rafturi pline de talmuduri
Şi de suluri şi de cărţi.

Ore-ntregi scrutează în Biblie

Şi în scripte, foarte calm
Sfatul lui e înţelepciune
Iar cuvântul lui e psalm.

Cercetează pergamente
Hărţi şi manuscrise varii
Stampe cu versete inde
Şi cu perşe comentarii.

Descifrează hieroglife
De pe table şi papirus
Pericope şi percepte
Scrise-n vremile lui Cirus.

Într-o zi îi intră în casă

Un prieten din Galil.
- Bună ziua! Rabi Iosuf
- Bună ziua! Dragă Şmil.

După ce s-au strâns în braţe

Rabi, foarte bucuros
L-a întrebat: - În ce chestiune
Ţi-aş putea fi de folos?

- A nimic, o bagatelă
Zice Şmil, să mă scuzaţi
Dar întâi suntem prieteni
Şi apoi suntem bărbaţi.

Iartă-mă te rog şi spune-mi

Dacă ziua când posteşti
De Iom Kipur este voie
O femeie să-ndrăgeşti?

Să petreci cu ea alături
Amândoi la minte copţi
Tot ca-n celelalte zile
Tot ca-n celelalte nopţi?

- Vai de mine! - Exclamă Rabi

Ridicând privirea-n zări
Cum de îndrăzneşti păgâne
Să-mi pui astfel de-ntrebări?

- Nu te superi dragă Iosuf

Zise Şmil politicos -
Tu eşti un mare rabin
Şi eu un mare păcătos.

Chiar de-i rea nelegiuirea

Şi cuvintele-mi deşerte
Pui mata o vorbă bună
Către Înaltul să mă ierte!

Rabi a îngânat o rugă

Către cel din ceruri sus
Apoi răsfoind o carte
Păcătosului i-a spus:

- După lege nu e voie

Dar ţi s-ar putea ierta
Dacă săvârşeşti păcatul
Numai cu consoarta ta!

- Rabi - zise Smil - mă iartă

Supăr cu ceva scriptura
Dacă în loc să fie Rifka
E Sosana sau e Sara?

Dacă-i absolvit păcatul

Şi e desfiinţată vina
Ce importă atunci persoana
Dacă-i soaţa sau vecina?

- Tocmai asta e pedeapsa

Zise Rabi fără vrere
De Iom Kipur nu ai voie
Ca să ai nici o plăcere.