Criza varstei mijlocii

"M-am uitat intr-o zi in oglinda si am vazut o femeie in varsta privindu-ma? Nu eram

eu?", marturisea intr-un roman Simone de Beauvoir.

“Sa nu pretindem ca lucrurile sa se schimbe daca tot timpul facem acelasi lucru. Criza este cea
mai binecuvantata situatie care poate apare pentru tari si persoane, pentru ca ea atrage dupa sine
progrese.

Creativitatea se naste din necesitate precum si ziua se naste din noapte.

In perioada crizei se nasc inventiile, descoperirile si marile strategii. Cine depaseste criza se
depaseste pe sine insusi, fara a ramane “depasit”. Cine atribuie crizei esecul, isi ameninta
propriul talent si respecta mai mult problemele decat solutiile. Adevarata criza este criza
incompetentei.”(Albert Einstein).

Mi s-a parut ca se leaga de subiectul de fata: criza varstei mijlocii sau tranzitia spre o noua etapa
a vietii, ce incepe undeva pe la 35 de ani. Aceasta este o inventie recenta, devenind notabila abia
in ultimii 20 - 30 ani.

Aceasta perioada incepe in jurul varstei de 35 si continua pana la 45 - 50 ani si poate fi prilejul
unor secvente de viata tumultuoase emotional sau social. Poate fi momentul depresiilor sau al
"scuturarii" ritmului obisnuit de viata, prilejuind schimbari inopinate de slujbe sau chiar
divorturi, este perioada in care creste si incidenta alcoolismului.

Viata profesionala atinge un platou sau un punct de cotitura. Lungile stagii de formare sau de
achizitii de competente profesionale s-au terminat si s-a format deja o anumita imagine si
identitate profesionala. Adesea un sentiment de panica este conectat cu aceasta perioada. Unii
autori identifica in aceasta perioada de viata unele aspecte ale "mortii", in sensul ca acum
pierdem viziunea din tinerete pe care o avem asupra lumii si a rolului nostru in ea. Daca in
adolescenta sau in perioada de adult tanar era neclar rolul nostru in lume, sigur parea sa fie un
numar nelimitat de posibilitati.

Varsta mijlocie inchide aceste posibilitati. Psihologic, criza varstei mijlocii semnifica moartea
fantasmelor despre ce viata noastra ar fi putut fi. Si, conectat cu aceasta, se experimenteaza
sentimentul a ceva ce seamana cu moartea. Nu in sensul apropierii ei, sa nu uitam ca ne aflam
undeva pe la 40 de ani, ci in sensul pierderii ireversibile a ceva, macar a sentimentului ca nu
exista limite.

Trasaturile crizei:
Fenomen social: Criza varstei mijlocii este mai degraba un fenomen social decat unul biologic,
plasarea sa la o varsta sau alta tine de durata de formare sau de profesionalizare, respectiv de
momentul la care se atinge platoul dezvoltarii profesionale sau al unui nivel constant financiar.

Pe plan profesional: Raportarea la profesie sau nivelul financiar este mai degraba specifica
barbatilor. Criza provocata de sentimentul incorsetarii intr-o profesie poate genera actiuni
precipitate de a schimba servicii, locuinta sau poate duce la desfacerea unei casatorii.

Presiunea familiala: Presiunile familiale accentueaza aceste crize. Adesea acestea se suprapun
peste perioada de adolescenta a copiilor si este lesne de inteles cum exacerbarea emotionala intr-
o zona poate accentua emotii in alta zona.

Influenta parintilor Criza varstei de mijloc este marcata si de faptul ca propriii parinti trec si ei
printr-o criza, cea a pensionarii, si ar avea nevoie sa fie ajutati, sau a unor boli si ar avea nevoie
sa fie ingrijiti, sau chiar, in anumite cazuri, a mortii.

Particularitati in cazul femeilor

Cand e vorba de femei, exista anumite particularitati. In cazul in care se dedica in totalitate
ingrijirii copiilor si casei, etapele de tranzitie, in opinia unor autori, tind sa se amestece si sa fie
traite toate deodata in momentul in care "cuibul a ramas gol".

In aceasta perioada pot aparea unele probleme emotionale sau psihologice similare cu cele din
adolescenta: de exemplu, sentimentul de nesiguranta, o imagine de sine oarecum neclara,
anxietate generata de sentimentul ca ar trebui sa faca ceva si este chiar mai greu decat atunci
cand esti foarte tanar, mai ales pentru ca ai aflat deja cam ce ai putea sa faci si nu mai ai
sentimentul ca totul este posibil. Depasirea acestei crize depinde de capacitatea de adaptare la
noua situatie, de a gasi noi preocupari sau activitati care sa umple timpul liber ramas: pictura,
muzica, dans, limbi straine.

Menopauza
Este, dincolo de modificarile biologice, etapa in care se reconsidera femeia ca fiinta sexuala. Nu
numai ca pierde capacitatea - teoretica - de a avea copii, dar exista teama ca ar putea deveni un
fel de creatura asexuata. Cercetarile arata ca, dincolo de temeri, in fapt, viata sexuala este chiar
imbunatatita la femeile peste 40 de ani.

In anii din jurul menopauzei, faptul ca dispare frica de o noua sarcina si faptul ca plecarea
copiilor inlatura o sursa de conflict intre soti, face ca viata sexuala sa fie, daca nu mai frecventa,
probabil de o mai buna calitate.

O expresie consacrata de filmele americane? Ceva real? Parerile sunt impartite. Psiho-
terapeutul Bogdan Ion ofera celor nelinistiti de perspectiva imbatranirii, sapte sfaturi
pentru seninatate.

Psychologies: Ce este criza varstei mijlocii? Este ea un mit american?

Bogdan Ion: Criza varstei mijlocii este un subiect controversat. As spune mai degraba ca e un
mit cultural de inspiratie vestica decat o problema psihologica universal umana.

Iata cateva argumente: nu exista in varsta mijlocie o singura „criza”, ci mai degraba un sir
de incercari si tranzitii carora omul le face fata mai bine sau mai rau. Cand intampina dificultati
mari, ajunge sa le spuna „crize”. Este, deci, mai corect sa vorbim despre incercarile sau tranzi-
tiile varstei de mijloc. Desi toate anotimpurile vietii au incercari, acestea sunt prezente in numar
mai mare cand omul traverseaza anotimpul vietii sale active.

Mai cred ca este o generalizare nepotrivita, pentru ca ea presupune ca toti oamenii, barbati si
femei deopotriva, traverseaza aceasta criza, mai devreme sau mai tarziu. Desi sunt putine studii
actuale pe aceasta tema, cele care exista sugereaza ca doar un procent sub 25% din populatie
traverseaza ceva similar acestei „crize” si doar sub 10% o experimenteaza cu dramatism si o
considera a fi legata de varsta.

Majoritatea oamenilor traverseaza realmente principalele incercari si tranzitii biologice, psiholo-

gice si sociale ale acestei perioade si se pare ca o fac intr-o maniera mai putin dramatica decat ne
sugereaza termenul „criza”.

As mai spune ca este si produsul unei inclinatii catre dramatizare, intretinuta de cultura
vestica actuala. Se uita ca in China Antica ideograma pentru „criza“ era aceeasi cu cea care
exprima „oportunitatea“. Uneori, gandirea in acesti termeni favorizeaza complacerea, servind
drept paravan, care mascheaza in spatele „crizei” lipsa de hotarare in a ne confrunta cu
problemele vietii. Adica se pune prea putin accent pe latura pozitiva a dificultatilor si incercarilor
vietii.

Dar incercarile sunt sansa noastra spre maturizare! Ele ascund multe cai spre solutie si
oportunitati de schimbare pozitiva, neexplorate suficient. Ca psihoterapeut, asist oamenii care
apeleaza la serviciile mele in a face fata cu sens si fara exces de dramatism acestor incercari.

Dar atunci cand este intr-adevar vorba despre

o criza, cam cand are ea loc? Cu aproximatie.
Cand e prezenta o criza a varstei mijlocii,
aceasta ii afecteaza in general pe oamenii
educati, cu venituri medii sau peste medie si
varste cuprinse intre 25 si 55 ani. Poate dura
de la cateva luni, la 10-12 ani. Sunt mai expuse
persoanele care se identifica excesiv cu profesia,
traverseaza situatii solicitante sau au insatisfactii
repetate.

Este ea diferita pentru barbati si pentru

femei?
Da si nu. Desi avem un fond comun, exista diferente fiziologice, psihologice si socio-culturale
notabile intre sexe in felul in care este traversata aceasta etapa. Asadar, este firesc sa avem
diferente in stilurile noastre de a trai crizele si dificultatile. Insa diferentele sunt mai degraba
de forma sau de manifestare decat de fond.

Cum se manifesta in cazul fiecaruia dintre sexe?

O diferenta importanta este aceea ca la barbati ele se pot intinde pe o perioada mai lunga, de
trei-zece ani, decat la femei, de doi-cinci ani. Asta ar sugera ca femeile care trec prin criza se
mobilizeaza mai bine decat barbatii, ca sa ii faca fata.
Desi declansate de factori asemanatori, la barbat se pare ca intervine mai des profesia, iar la
femeie, preponderent relatia. La ambele sexe criza se poate manifesta prin simptome ca:
iritabilitate, scaderea libidoului si a satisfactiei sexuale, oboseala, proasta dispozitie, dureri
musculare sau articulare, crestere in greutate, scaderea tonusului si rezistentei generale a
organismului. Sunt lucruri pe care le intalnim si in situatii obisnuite, nu doar in probleme
psihologice.

In anul 1965, psihologul canadian Elliott Jaques folosea termenul de “criza varstei mijlocii”
pentru a descrie trauma resimtita de numeroase persoane din societatea occidentala in jurul
varstei de 35 de ani, atunci cand ajung sa isi faca un prim bilant, mai serios, al vietii.

Cei mai afectati in acest caz sunt, se pare, barbatii, care incep sa se intrebe daca viata lor are
sens, daca ce au realizat pana atunci pe plan sentimental, social sau material este suficient. Apare
astfel un puternic sentiment de panica, de anxietate si de aici nevoia de compensare a realitatii:
una sau mai multe aventuri extra-conjugale (care se pot termina cu o noua casatorie, cu o
persoana mai tanara) sau achizitionarea de masini ori motoare cat mai puternice, tunate in culori
intense, care sa echilibreze astfel monotonia vietii.

Cunoasteti si voi, sunt convins, istorisiri despre barbati de varsta mijlocie care, peste noapte, au
decis ca e mai bine sa se manifeste precum un Don Juan tomnatic decat sa continue sa spele
vasele, sa duca gunoiul sau sa mearga la sedinta cu parintii. Sau, mai rar, e drept, despre doamne
care decid sa inceapa o viata noua (fie doar prin atentia exagerata aratata propriei persoane) sau
care se dedica exclusiv unei cariere la varf.

Ce spun insa specialistii despre acest subiect?

Etapa normala sau stare de criza?

Tine de logica vietii sa imbatranim. Dar si sa ne evaluam propria viata, din perspectiva
realizarilor si a esecurilor inerente. Uneori, e posibil chiar sa descoperim o noua dimensiune,
spirituala, asupra vietii. Toate aceste aspecte, spun psihologii, tin de un inevitabil prag
psihologic ce trebuie trecut la varsta maturitatii.

“Fie ca vrem, fie ca nu, cu totii ajungem la un moment – ce poate fi legat de o anumita varsta  –
cand trebuie sa ne re-cunoastem, re-evaluam, sa ne facem ragaz sa traim <<suferinta>> prin care
fierul trecut prin focul pasiunilor primei tinereti se stinge in apa rece a maturitatii”, spune
psihologul Adriana  Magura, care este si psihoterapeut psihanalitic. “Asta pentru a capata
calitatile unei forme personale, puternice, adaptate vremurilor ce ne asteapta ca adulti deplini”.

Desi exista o bogata literatura ce trateaza “criza varstei mijlocii”, specialistii considera totusi ca e
mai curand vorba doar de schimbari naturale si normale in viata fiecarei persoane, odata ce
inainteaza in varsta. Modul in care insa aceste schimbari sunt traite este cel care genereaza o
criza. Mai intensa sau mai putin, dupa caz.
Criza este generala?
Exista opinia comuna ca toate persoanele mature ajung, intr-o forma sau alta, sa se confrunte cu
o “criza a varstei mijlocii”. Lucrurile nu prea stau insa asa in realitate.
“Risc o abordare diferita, dorind sa ies din cutia acestui stereotip in care toti suntem pusi laolalta
in <<criza varstei mijlocii>>”, spune Adriana Magura. Psihologul considera ca “orice candidat la
maturizare” este obligat sa se opreasca din cand in cand “sa se revada pe sine, cu resursele,
dorintele, asteptarile, planurile si tot ceea ce presupune viata. Iar cand acest <<stop-revizie>> nu
se face in mod firesc, atunci se va face intr-un mod mai dureros prin intermediul rateurilor
numite:  simptome”.

Pe de alta parte, specialistii spun ca nu toti oamenii se confrunta obligatoriu cu o situatie de

criza. Intr-un interviu acordat revistei Psychologies, psihoterapeutul comportamental cognitiv
Bogdan Ion, profesor la Universitatea din Bucuresti, afirma ca studiile pe aceasta tema arata ca
doar circa “25 la suta din populatie traverseaza ceva similar unei <<crize>> si doar sub 10 la suta
o experimenteaza cu dramatism si o considera a fi legata de varsta”.

Oricum, tot studiile arata ca cei mai afectati sunt in general oamenii educati, cu venituri medii
sau peste medie si varste cuprinse intre 25 si 55 ani.

Indicii de criza
Desigur, nu trebuie asteptat pana cand in parcarea familiei apare ultimul model al unei masini
puternice, pentru a se vorbi de criza varstei mijlocii. Nici pana cand se scot la iveala dovezi ale
infidelitatii. Simptomele crizei sunt totusi destul de evidente, chiar daca mai subtile.

“”Poate fi vorba de o oboseala crescuta, de iritabilitate, de un sentiment de neimplinire, teama de

imbatranire, de moarte, de esec…”, spune Adriana Magura. ”Si multe altele care se manifesta cu
atat mai violent cu cat au fost mai grav neglijate sau chiar negate”.

Culpabilizarea pentru orice sau scaderea libidoului sexual sunt, pe de alta parte, semne 
frecvente ale crizei pe care o incearca personele ce sufera depresia varstei.

La toate acestea de mai sus trebuie adaugat insa si contextul social. “Experienta de <<mijloc a
vietii>>  primeste si amprenta mediului social in care se traieste, aceasta fiind cea care
valorizeaza mai mult sau mai putin una dintre faliile fiintei. Astfel, nu este indiferent daca traiesti
intr-o societate in care cuvantul de ordine este <<succesul>>, in care accentele se pun pe sfera
profesionala, materiala, iar fiecare esec, neputinta sau lipsa se traieste dramatic, celelate
componente necesare echilibrului si bunei functionari ale unui om fiind slab investite, iar altele,
cum ar fi cele de ordin cultural-spiritual, fiind aproape pe moarte”, considera psihologul.

Profil de “victima”
Specialistii considera ca desi motivele care genereaza “criza varstei mijlocii” sunt aceleasi atat
pentru barbati, cat si pentru femei, modul de manifestare este totusi diferit.

Conform psihologului Bogdan Ion, prima mare diferenta este legata de faptul ca,  la barbati, criza
se poate intinde pe o perioada intre trei si zece ani, in timp ce la femei aceasta se manifesta doar
cel mult cinci ani. “Asta ar sugera ca femeile care trec prin criza se mobilizeaza mai bine decat
barbatii, ca sa ii faca fata”, spune Bogdan Ion, in interviul citat.

Pe de alta parte, criza la barbati e adesea generata de insatisfactia profesionala sau de nivelul
scazut al veniturilor. De aici, actiuni precipitate de a-si schimba serviciul sau masina, locuinta
sau, nu o data, sotia.

In schimb, femeile pun mult mai mult accentul pe relatiile de familie iar nemultumirile lor in
casnicie genereaza cel mai adesea probleme emotionale sau psihologice specifice crizei varstei
mijlocii.

Exista totusi viata si dupa mijlocul vietii

Cum influenteaza insa modernitatea asumarea maturitatii tarzii? Dar noile tehnologii? La aceasta
din urma intrebare, psihologul Adriana Magura nu are un raspuns transant, tocmai pentru ca si
situatiile concrete sunt foarte diverse.

In opinia sa, realitatea virtuala poate avea  un rol “creativ, constructiv, relational, de sprijin” in
anumite perioade dificile ale existentei unei persoane. Se poate ajunge insa si la trairea vietii “in
mod inversat”, in mediul virtual, “investindu-se aici <<adevarata realitate>> a celui care o
utilizeaza, dezinvestind treptat realitatea fizica concreta”. “Bine sau nu, folositor sau alienant,
asta fiecare dintre noi poate decide, in masura in care are capitalul intern suficient structurat
pentru a o face”, crede Adriana Magura.

Pe de alta parte, cresterea sperantei de viata, schimbarile in modul de trai datorate dezvoltarii
tehnologice, toate acestea nu aveau cum sa nu influenteze si comportamentul psihologic al
oamenilor, indeosebi al celor din Occident.
Constantand ca astazi – datorita tocmai schimbarilor modernitatii – tot mai multe persoane ajung
la un apogeu al vietii in jurul varstei de 50 de ani, cercetatorul Carlo Strenger, de la
Universitatea din Tel Aviv, propunea recent ca grupul acestora sa devina norma sociologica, iar
“criza varstei de mijlo”sa fie redefinita drept “tranzitia varstei de mijloc”.

Criza sau nu, se poate spune totusi ca exista viata si dupa varsta de 35-40 de ani. Sau, ca sa il
citam pe Strenger: “Tranzitia varstei de mijloc ofera o buna ocazie de a face schimbari in propria
viata. Asta nu inseamna sa renunti la tot pentru a deveni, sa zicem, cantaret, actor sau atlet. Dar
poate insemna ca facand schimbari profesionale ori in viata personala, schimbari bazate pe o
profunda cunoastere de sine, sa ajungi la rezultate imbucuratoare”. (M.Ch)

Odata trecut de cea mai mare culme, trecatorul ajunge, inevitabil, la un popas in care, asezandu-
se pe balanta vietii, constata surprins cum acea fina cumpana a timpului se inclina. Este acel
moment de oglindire, in care firele albe, ridurile de zambet sau de incruntare ii aduc aminte ca
mama la aceeasi varsta era batrana in ochii copilului de altadata.Dar inima inca bate a tinerete,
iar in ganduri nici macar nu incape norul urias denumit „imbatranire”. Mai sunt atatea de facut,
atatea visuri de implinit, atatea posibilitati de explorat, atatea culmi de urcat…

Desi acest popas pare unul umbrit, pentru unii calatori el este cea mai buna perioada a vietii,
chiar daca pentru altii ea inseamna inceputul drumului spre batranete si spre sfarsitul vietii.
Oricare ar fi situatia, pentru toti, varsta de mijloc este o perioada de provocare si schimbare. Si
aceasta pentru ca adultii ajunsi la varsta mijlocie reflecta mai mult asupra a ceea ce au facut cu
timpul pe care l-au avut. Clipele incep sa fie numarate in sens invers: cat timp a
mai ramas pentru a indeplini toate planurile de viata.

Balanta sanatatii

Poate ca realitatea cumpenelor varstei de mijloc este cea mai pregnanta in ceea ce priveste starea
de sanatate fizica. Albirea parului, declinul putetii musculare, scaderea eficientei respiratiei,
scaderea acuitatii vizuale si auditive sunt cateva dintre semnele declinului fizic specific.
Totodata, bolile cardiovasculare, cancerul si obezitatea sunt cele mai frecvente probleme fizice
ale varstei. Toate aceste probleme de sanatate par sa apara brusc, ca si cum ceva s-ar fi stricat in
masinaria fina a organismului uman. In realitate, varsta de mijloc nu este un punct de turnura
brusca, ci, mai degraba, marcheaza punctul in care echilibrul prezent inca de la nastere intre
dezvoltare si pierdere incepe sa se schimbe de la crestere la declin.

Felul in care indivizii fac fata schimbarilor fizice ale varstei variaza mult de la un individ la altul.
Influenta personalitatii si a stabilitatii emotionale asupra sanatatii este adesea cheia pentru o stare
optima in aceasta perioada. Studiile1 din domeniul psihologiei varstelor au aratat ca indivizii care
prezinta o combinatie a maniei, iritabilitatii, competitivitatii si nerabdarii sunt mai predispusi la
bolile cardiovasculare, in timp ce persoanele calme, responsabile si cu un nivel ridicat al
stapanirii de sine au cea mai buna stare de sanatate in jurul varstei de patruzeci de ani.

Inteligenta, in cumpana

Probabil ca, pentru cei mai multi, perioada de dupa patruzeci de ani este una a declinului
cognitiv, cand tot ceea ce s-a putut invata s-a invatat deja, iar nivelul inteligentei si agerimii
maxime a trecut. Adevarul este ca, in domeniul inteligentei umane, lucrurile nu sunt nici pe
departe atat de simple. Sintetizand rezultatele multor ani de studii, cercetatorii din domeniul
psihologiei varstelor au ajuns la concluzia ca, dintre multiplele forme ale inteligentei umane,
doua sunt in mod deosebit relevante pentru aceasta perioada:
• Inteligenta fluida, care se refera la abilitatile de sesizare a relatiilor dintre stimuli, rationamente,
abstractizare. Acest tip de inteligenta este direct legat de integritatea sistemului neurologic al
individului.
• Inteligenta cristalizata, care este derivata cultural, ca rezultat al cunostintelor acumulate si al
tehnicilor de rezolvare a problemelor invatate si experimentate. Ea este asociata cu aplicarea
principiilor comune la cultura
in care traieste individul si poate fi identificata cu ceea ce se numeste „intelepciune”.
In timp ce inteligenta fluida atinge maximum intre 20 si 30 de ani si dupa aceea descreste,
inteligenta cristalizata creste pe masura ce individul inainteaza in varsta 2, ceea ce face din varsta
adulta de mijloc perioada unei functionari culturale optime, in care intelepciunea unui om „copt”
devine cea mai puternica unealta de modelare a lumii in care traieste. Poate de aceea, cei mai
multi artisti ajunsi la aceasta varsta au realizat deja cele mai originale lucrari ale lor, in timp ce
oamenii de stiinta abia s-au apropiat de varsta celor mai mari descoperiri si teorii.

Dragostea la maturitate

Pentru majoritatea persoanelor ajunse la a doua varsta a maturitatii, viata se numara in doi, iar
relatia de cuplu a crescut si s-a maturizat de-a lungul anilor. Probabil ca focul dragostei
romantice s-a stins de ceva timp sau, cel putin, si-a mai pierdut din intensitate, lasand loc unei
afectiuni puternice si calde, cladite pe loialitate, securitate emotionala si experiente traite
impreuna. Desi imaginea iubirii pasionale, romantice si irationale promovata de mass-media pare
sa puna in umbra dragostea specifica varstei de mijloc, cel mai adesea satisfactia maritala la
aceasta varsta este semnificativ mai mare decat in prima perioada adulta.3

Pe masura ce partenerii imbatranesc, multe dintre incompatibilitatile lor anterioare iscate de

diferentele de etnie, religie, clasa sociala, nivel de educatie, trecut familial si stiluri de
personalitate fie se rezolva, fie conduc la destramarea casatoriei. Cu mai putine probleme
financiare, mai putine treburi de rezolvat in gospodarie si mai mult timp de petrecut impreuna,
partenerii aflati la varsta de mijloc se afla intr-o noua primavara a dragostei si se pot redescoperi
unul pe celalalt, bucurandu-se de o relatie care a trecut testul timpului.

Cuibul gol

Una dintre realitatile varstei de mijloc, care ii pun pe adulti in fata oglinzii propriului timp, este
momentul in care „puii”, pe care i-au crescut cu atata drag, isi iau zborul din cuibul familiei.
Parintii trebuie sa faca fata ajustarilor si dezechilibrului creat de absenta copiilor. Totusi situatia
nu este atat de intunecata cum pare. Parintii au mai mult timp unul pentru altul, dar si pentru
propriile interese si pasiuni. In plus, cuibul este adesea reumplut de unul dintre copii, care nu a
reusit sa-si cladeasca inca o cariera, nu-si permite financiar sa locuiasca singur sau a trecut
printr-o casnicie esuata.

In ceea ce priveste familia extinsa, adultii aflati la varsta de mijloc se afla in situatia de a sustine
atat generatia tanara, cat si pe cea in varsta a familiei. Ei pot sa fie supusi unor presiuni simultane
atat din partea parintilor in varsta, cat si a copiilor adolescenti si tineri, ambele categorii avand
nevoie de sustinere afectiva si financiara crescuta. Acestea sunt atat o sursa majora de stres, cat si
o ocazie de bucurie si implinire sufleteasca. Parintii aflati la varsta a treia le ofera o deschidere
spre radacinile adanci ale propriei existente, in timp ce copiii adulti servesc drept punte de
legatura cu schimbarea, informandu-i despre noile descoperiri, oportunitati, resurse
informationale sau educationale, modalitati de imbunatatire a stilului de viata.

Aflati la mijloc intre presiunile celor doua generatii, ca parinti ai tinerilor si copii ai celor batrani,
adultii la varsta de mijloc se confrunta cu una dintre cele mai frumoase aventuri: nepotii. Desi
stereotipul bunicilor este acela al unor oameni cu parul alb, cu riduri si adusi de spate, imaginea
nu mai este atat de potrivita. A deveni bunic este, in zilele noastre, un eveniment specific mai
degraba varstei mijlocii. Aceasta devine o sursa de mandrie si satisfactie, pe masura ce proaspetii
bunici seimplica in cresterea celor mici cu mult drag, dar fara stresul si eforturile pe care le-au
avut in cresterea propriilor copii. Acesta este secretul care face ca parintele sever de altadata sa
devina un bunic bland, care isi lasa inima jucata pe degete de cei mai mici si mai strengari
membri ai familiei.

Cantarit, numarat… daruit

Adesea asemanata cu adolescenta ca intensitate, viata adulta mijlocie este descrisa ca o perioada
de criza a personalitatii, in care adultul se gaseste suspendat intre trecut si viitor.4 Schimbarile
acestei perioade dureaza aproape cinci ani si cer ca adultul sa rezolve patru mari conflicte care au
existat in viata sa din adolescenta:
• A fi tanar sau a fi batran
• A fi distructiv sau a fi constructiv
• A fi masculin sau a fi feminin
• A fi atasat de altii sau a fi separat de ei.5

Desi multa vreme s-a considerat ca aceasta perioada este mai dificila pentru femei, care trebuie
sa se confrunte cu menopauza si toate schimbarile inerente acesteia, cercetatorii considera astazi
criza varstei de mijloc mai mult o problema a barbatilor. Femeile de varsta mijlocie au astazi mai
multe oportunitati disponibile decat au avut mamele lor. Astfel, dupa ce si-au dedicat prima
perioada a vietii adulte cresterii copiilor ca prim obiectiv, acum ele isi pot canaliza energiile spre
dezvoltarea unor noi abilitati, reorientare profesionala sau, pur si simplu, spre exersarea
talentelor si aptitudinilor. In loc de a fi o perioada a depresiei, indusa de teama de a imbatrani, de
sindromul cuibului gol sau de menopauza, pentru femei ea poate deveni „un timp de mare
crestere, expansiune si satisfactie”.6

Odata trecuti de apele tulburi ale conflictelor interioare si redefinirilor, atat barbatii, cat si
femeile dezvolta nevoia de a crea o pecete a propriei persoane pe care sa o transmita generatiei
viitoare ca mijloc de supravietuire intr-o lume a trecerilor. Denumita generativitate, aceasta
preocupare isi gaseste implinirea prin cresterea si educarea copiilor si a nepotilor, prin munca si
creatie culturala. Toate aceste modalitati de generativitate transmit imaginea unui om ajuns la
vremea in care este pregatit sa se daruiasca intreg.

Rodiri… in loc de epilog

Acest popas din calatoria prin viata, numit varsta adulta de mijloc, este de fapt, asa cum spunea
Ralph Waldo Emerson, un octombrie care „raspunde acelei perioade in viata unui om cand nu
mai este dependent de starile lui schimbatoare, cand toata experienta lui se coace in intelepciune,
cand fiecare radacina, ramura si frunza a sa straluceste de maturitate. Ceea ce a fost si a facut in
primavara si in vara lui se arata acum: el rodeste.”

1
Livson si Peskin (1981) apud Santrock, J. (1992). Life-span Development. (a patra editie),
Editura Wm. C. Brown, Dubuque, SUA, pag. 439
2
Santrock, J. (1992). Life-span Development. (a patra editie), Editura Wm. C. Brown, Dubuque,
SUA, pag. 444
3
Gormly, A. si Brodzinsky, D. M. (1989). Lifespan Human Development. (a patra editie),
Editura Holt, Rinehart andWinston, SUA, pag. 538-540
4
Levinson, D. (1978, 1987) apud Gormly, A. si Brodzinsky, D. M. (1989). Lifespan Human
Development. (a patra editie),Editura Holt, Rinehart and Winston, SUA, p.550
5
Gormly, A. si Brodzinsky, D. M. (1989). Lifespan Human Development. (a patra editie),
Editura Holt, Rinehart and Winston, SUA, p. 547
6
Brooks-Gunn si Kirsh, (1984) apud Berger, K.S (1994). The Developing Person Through the
Life Span. (a treia editie), Editura Worth, New York, p. 563