DIMENSIUNEA

PROCESUALĂ A
COMUNICĂRII
 Scurtă descriere

“Comunicarea este o interactiune umana prin

mesaje.”(John Fiske, 1982 cit in Dumitru Bortun,2006,).

 Mesajul reprezintă ceea ce se transmite prin procesul de comunicare,

un factor decisiv în ceea ce constituie mesajul fiind intenţia. Intenţia
emiţătorului poate fi specificată (anunţată) sau nespecificată
(neanunţată) şi este identificabilă prin analiza mesajului.
 John Fiske

 După John Fiske în studiul comunicării există două

şcoli: şcoala “proces” şi şcoala “semiotică”.

 Această şcoală impune ideea abordării comunicării ca

proces, propunând modele de analiză asemănătoare unor
„hărţi”, care reprezintă caracteristici selecţionate ale
„teritoriului”, fără să fie atotcuprinzătoare.
 Cei mai importanti reprezentanti ai
acestei orientari vin din Statele Unite
 Acestia propun modele de analiza a comunicarii care sunt
instructive din perspectiva constientizarii treptate, în teoria
comunicarii, a încarcaturii culturale (Cultural Loading) a oricarui act
comunicational:

Lasswell (1948) Shannon si Weaver (1949) T. Newcomb (1953)

Grebner (1956) Westley si MacLean (1957), Jakobson (1960)
 Dintre modelele Şcolii proces
amintim:

 modelul C. Shannon şi W Weaver, teoretizat în 1949, în

studiul Teoria matematică a comunicării;
 modelul H. Lasswell, teoretizat în 1948, în studiul
Structura şi funcţia comunicării în societate;
 modelul George Gerbner, teoretizat în studiul Către un
model general al comunicării;
 modelul T. Newcomb;
 modelul Roman Jakobson.
 Modelul lui Lasswell

 Modelul lui Harold D. Lasswell (1948) este un model specific

studiului comunicării de masă. Autorul susţine că, pentru a
înţelege procesul comunicării de masă, noi avem nevoie să
studiem nivelele ce corespund următoarelor întrebări:
 Cine?
 Ce spune?
 Prin ce canal?
 Cui?
 Cu ce efect?
 Este un model liniar care priveşte comunicarea ca o
transmitere de mesaje şi este mai interesat de efectele
comunicării decât de semnificaţii. Prin „efect” se înţelege că
o schimbare observabilă şi măsurabilă a stării receptorului
este cauzată de un element identificabil în procesul
comunicării. Modificând unul din elementele procesului,
vom modifica şi efectul.
 După Lasswell, procesul de comunicare
îndeplineşte trei funcţii principale în societate:

 supravegherea mediului, dezvăluind tot ceea

ce ar putea ameninţa sau afecta sistemul de
valori al unei comunităţi sau al părţilor care o
compun,
 punerea în relaţie a componentelor societăţii,
pentru a produce un răspuns faţă de mediu,
 transmiterea moştenirii sociale.
 Modelul Shannon & Weaver

 Modelul de bază al comunicării creat de aceşti doi

cercetătorii (1949) are o reprezentare liniară ;

Sursă de Semnal
Transmiţător Semnal recepţionat
Receptor Destinatar
informaţie

Sursă de
zgomot
•În acest model, a comunica înseamnă a transmite un semnal (o
informaţie) care este primit (primită). Unitatea de măsurare a
comunicării este de natură binară, ceea ce înseamnă că
transmiterea informaţiei (emiterea şi receptarea semnalelor) se
poate realiza sau nu.
•Noţiunile principale ale modelului sunt cele de: emiţător,
receptor, canal, cod, iar acestea sunt văzute ca dispozitive tehnice
de codificare, transmitere şi decodificare a informaţiei.
Teoria propusă de Shannon & Weaver răspunde, în principal,
la două întrebări, conform unui comentariu realizat de Ioan
Drăgan:
1. cum poate fi transmisă o informaţie în modul cel mai
rapid şi cu cele mai reduse costuri;
2. cum se poate asigura identitatea dintre informaţia
primită şi cea emisă.
( Drăgan, I., 1996, p. 14.)
 Modelul Grebner

Modelul lui Gerbner (1956) introduce ca elemente originale:

percepţia, producţia, semnificaţia mesajului; mesajul ca unitate a
formei şi conţinutului; noţiunea de intersubiectivitate ca expresie
a raportului dintre producţia mesajelor şi percepţia evenimentelor
şi mesajelor.
Conform acestui model, procesul de comunicare este un
proces subiectiv, selectiv, variabil şi imprevizibil.
 Modelul indică în primul rând importanţa elementelor care
intervin în percepţia evenimentelor:
- punctele de vedere şi experienţele trecute ale mesajului
influenţează percepţia;
- fiecare persoană are o percepţie proprie a mesajului, acelaşi
mesaj poate fi perceput diferit de persoane diferite.
Modelul arată că sistemul comunicării este dinamic şi deschis,
în sensul că efectele (consecinţele) sunt parţial previzibile,
parţial imprevizibile.
 Wendell Timothy Newcomb
T. Newcomb introduce, prin modelul sau o forma total diferita
de cea a proceselor prezentate mai sus: una triunghiulara. Importanta
sa majora consta în faptul ca introduce studiul comunicarii în context
societal sau, altfel spus, într-o relatie sociala.
A si B sunt cel ce comunica si, respectiv, receptorul; ei pot fi
doi indivizi, administratia si sindicatul, guvernul si poporul. X este
parte a mediului lor social. AXB este un sistem, ceea ce înseamna ca
relatiile sale interne sunt interdependente; daca A se schimba, B si X
se vor modifica; sau daca A îsi schimba relatia cu X, B va fi
determinat sa-si schimbe relatia fie cu A, fie cu X.
 În ceea ce priveşte funcţiile limbajului,
actul de comunicare presupune:

F.Referentiala
F. Emotionala F. Poetica F.Persuasiva
F. Empatica
F. de Metalimbaj
 Funcţia emoţională exprimă relaţia dintre mesaj şi expeditor; mesajul
transmite emoţiile, atitudinile, statusul profesional, clasa socială a
expeditorului, aspecte care personalizează mesajul şi îl face unic. Numită
şi funcţia expresivă, aceasta variază între un minim, de pildă o ştire de
presă, şi un maxim, de pildă, poezia de dragoste.
 Funcţia persuasivă descrie efectul mesajului asupra destinatarului
şi variază între un minim, de pildă: gluma gratuită sau jocul de
cuvinte, şi un maxim, de pildă: comanda militară.
 Funcţia referenţială descrie orientarea reală a mesajului.
 Funcţia empatică menţine relaţia dintre emiţător şi adresant,
păstrând canalele deschise, asigurând posibilitatea realizării
actului de comunicare şi realizând, în acelaşi timp, elementul
redundant al mesajelor (de pildă, salutul Bună!, pe stradă).
 Funcţia de metalimbaj constă în identificarea codului utilizat în
comunicare. În comunicarea socială, scopul principal al acestei
funcţii îl reprezintă realizarea consensului.
 Funcţia poetică exprimă relaţia mesajului cu el însuşi, adică
relaţiile dintre elementele mesajului şi are rol central în
comunicarea artistică.
 BIBLIOGRAFIE

 Drăgan, I., Paradigme ale comunicării de masă, Casa de Editură şi Presă “Şansa” S.R.L, Bucureşti, 1996, p. 14.)
 http://www.ic.arizona.edu/~comm300/mary/theorists.html
 http://en.wikibooks.org/wiki/Communication_Theory/Print_version
 http://www.uky.edu/~drlane/capstone/interpersonal/competence.htm
 http://www.aligningaction.com/prgmodel.htm
 http://www.scribd.com/doc/7617672/SemioticaDumitru-Bortun

Accesate la data de 9. 11. 2010

 VĂ MULŢUMIM!

 Corcode (Vintila) Ana Nastasia

 Gheorghe Ana- Maria
 Goia Alexandra
 Kalnoki Tunde
 Petrache Alexandra
 Serban Veronica