Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) este o organizaţie internaţională a acelor
naţiuni dezvoltate care acceptă principiile democraţiei reprezentative şi a economiei de piaţă libere. Organizaţia
îşi are originile în anul 1948, sub numele de Organisation for European Economic Co-operation (OEEC),
Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană, pentru a ajuta la administrarea planului Marshall
pentru reconstrucţia Europei după Cel de-al Doilea Război Mondial. Mai târziu calitatea de membru a fost
extinsă pentru statele din afara Europei, iar în 1961 s-a reformat luând numele de Organisation for Economic
Co-operation and Development (OECD), franceza: Organisation de coopération et de développement
économiques.
Obiective şi acţiuni
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică este un forum unic unde guvernele a 33 de
democraţii conlucrează pentru a răspunde provocărilor economice, sociale, a celor ce ţin de globalizare şi de
exploatare a oportunităţilor globalizării.
Organizaţia oferă un cadru în care guvernele pot să îşi compare experienţele politice, să caute răspunsuri la
problemele comune, să identifice practicile bune şi să-şi coordoneze politicile interne şi internaţionale. Aceasta
este un forum, unde presiunea egală poate acţiona ca un stimulent puternic pentru îmbunătăţirea politicii şi
pentru implementarea instrumentelor independente care, ocazional, pot conduce la semnarea unor tratate.
Schimburile de informaţii şi analize dintre guvernele OCDE sunt puse la dispoziţie de un secretariat din Paris.
Secretariatul culege date, monitorizează trenduri şi analize şi prognozează dezvoltările economice. Acesta
cercetează şi schimbările sociale sau modelele comerciale dezvoltate, mediul, agricultura, tehnologia, taxele şi
alte domenii.
OCDE ajută guvernele în direcţia creşterii prosperităţii şi a luptei împotriva sărăciei prin creştere economică,
stabilitate economică, comerţ şi investiţii, tehnologie, inovaţie, anteprenoriat şi cooperare în scopul dezvoltării.
Trebuie să existe asigurarea că creşterea economică, dezvoltarea socială şi protecţia mediului sunt obţinute
împreună. Alte scopuri includ crearea de locuri de muncă pentru toţi, echitate socială, guvernare curată şi
efectivă.
OCDE face eforturi pentru a înţelege şi a ajuta guvernele să răspundă la noi dezvoltări şi preocupări. Acestea
cuprind comerţul şi ajustarea structurală, securitatea online şi provocările legate de reducerea sărăciei în lumea
dezvoltată. De mai mult de 40 de ani, OCDE este una dintre cele mai mari şi mai de încredere surse de statistică
comparată, statistică economică şi date sociale. Bazele de date OCDE cuprind o arie largă şi diversă, cum ar fi
conturile naţionale, indicatorii economici, forţa de muncă, comerţul, ocupaţia, migraţia, educaţia, energia,
sănătatea, industria, taxele şi impozitele, şi mediul. Cea mai mare parte a studiilor şi analizelor sunt publicate.
De-a lungul ultimei decade, OCDE a rezolvat o serie de probleme sociale, economice şi legate de mediu,
adâncindu-şi legatura cu afacerile, uniunile comerciale şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile. Negocierile de la
OCDE în privinţa taxelor şi a preţurilor de transfer au deschis drumul tratatelor bilaterale în jurul lumii.
Sediul OCDE se află la Château de la Muette în Paris.
Secretarul general
Între 1996 şi 2006 secretar general al OCDE a fost Donald J. Johnston din Canada. Din 1 iunie 2006 Secretarul
General este mexicanul José Ángel Gurría.
Membri
Există în mod curent 33 de membri cu putere deplină; dintre aceştia 30 sunt, în descrierea din 2010 a Băncii
Mondiale, ţări cu venituri mari. Ţările devenite membre OECD în 1961 nu au anii după nume. Alte naţiuni sunt
listate în funcţie de anul de admisie.
• Australia (1971) • Germania • Olanda
• Austria • Grecia • Polonia (1996)
• Belgia • Irlanda • Portugalia
• Canada • Islanda • Regatul Unit
• Cehia (1995) • Israel (2010) • Slovacia (2000)
• Chile (2010) • Italia • Slovenia (2010)
• Coreea de Sud (1996) • Japonia (1964) • Spania

1
 • Danemarca • Luxemburg • Statele Unite ale Americii
• Elveţia • Mexic (1994) • Suedia
• Finlanda (1969) • Noua Zeelandă (1973) • Turcia
• Franţa • Norvegia • Ungaria (1996)
Comisia europeană a Uniunii Europene participă la munca OCDE, alături de statele membre ale UE. În mai
2007, Consiliul ministerial al OCDE a început să analizeze şi să discute despre încorporarea urmatoarelor state
in organizaţie: Estonia şi Rusia; şi de a întări cooperarea cu: Brazilia, China, India, Indonezia şi Africa de Sud.
Posibili candidaţi cu drepturi depline sunt statele lipsă din Uniunea Europeana: Bulgaria, Cipru, Letonia,
Lituania, Malta şi România.
Cele 33 de state membre OCDE deţin împreună aproximativ 60 la sută din economia mondială, 70 la sută din
comerţul mondial şi 20 la sută din populaţia lumii[1].

Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica OCDE

Este o organizaţie internaţională a acelor naţiuni dezvoltate care acceptă principiile democraţiei
reprezentative şi a economiei de piaţă libere. Organizaţia îşi are originile în anul 1948, sub numele de
Organisation for European Economic Co-operation (OEEC), Organizaţia pentru Cooperare Economică
Europeană, pentru a ajuta la administrarea planului Marshall pentru reconstrucţia Europei după Cel de-al
Doilea Război Mondial. Mai târziu calitatea de membru a fost extinsă pentru statele din afara Europei, iar în
1961 s-a reformat luând numele de Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD),
franceza: Organisation de coopération et de développement économiques.

Obiective şi acţiuni

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică este un forum unic unde guvernele a 30 de
democraţii, conlucrează pentru a răspunde provocărilor economice, sociale, a celor ce ţin de globalizare şi de
exploatare a oportunităţilor globalizării.

Organizaţia oferă un cadru în care guvernele pot să îşi compare experienţele politice, să caute răspunsuri la
problemele comune, să identifice practicile bune şi să-şi coordoneze politicile interne şi internaţionale.
Aceasta este un forum, unde presiunea egală poate acţiona ca un stimulent puternic pentru îmbunătăţirea
politicii şi pentru implementarea instrumentelor independente care, ocazional, pot conduce la semnarea unor
tratate.

Schimburile de informaţii şi analize dintre guvernele OCDE sunt puse la dispoziţie de un secretariat din Paris.
Secretariatul culege date, monitorizează trenduri şi analize şi prognozează dezvoltările economice. Acesta
cercetează şi schimbările sociale sau modelele comerciale dezvoltate, mediul, agricultura, tehnologia, taxele şi
alte domenii.

OCDE ajută guvernele în direcţia creşterii prosperităţii şi a luptei împotriva sărăciei prin creştere economică,
stabilitate economică, comerţ şi investiţii, tehnologie, inovaţie, anteprenoriat şi cooperare în scopul dezvoltării.
Alte scopuri includ crearea de locuri de muncă pentru toţi, echitate socială, guvernare curată şi efectivă.

OCDE face eforturi pentru a înţelege şi a ajuta guvernele să răspundă la noi dezvoltări şi preocupări. Acestea
cuprind comerţul şi ajustarea structurală, securitatea online şi provocările legate de reducerea sărăciei în lumea

2
dezvoltată. De mai mult de 40 de ani, OCDE este una dintre cele mai mari şi mai de încredere surse de statistică
comparată, statistică economică şi date sociale. Bazele de date OCDE cuprind o arie largă şi diversă, cum ar fi
conturile naţionale, indicatorii economici, forţa de muncă, comerţul, ocupaţia, migraţia, educaţia, energia,
sănătatea, industria, taxele şi impozitele, şi mediul. Cea mai mare parte a studiilor şi analizelor sunt publicate.

De-a lungul ultimei decade, OCDE a rezolvat o serie de probleme sociale, economice şi legate de mediu,
adâncindu-şi legatura cu afacerile, uniunile comerciale şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile. Negocierile de la
OCDE în privinţa taxelor şi a preţurilor de transfer au deschis drumul tratatelor bilaterale în jurul lumii. Sediul
OCDE se află la Château de la Muette în Paris.

Comitetul pentru Concurenta OCDE

Reunind cele mai importante autoritati de Concurenta la nivel mondial, Comitetul de Concurenta al OCDE este
un forum international de frunte in abordarea unor aspecte importanta de politica a concurentei, la care sunt
invitati sa participe si observatori dintr-un numar de tari non-membre OCDE.

Comitetul de Concurenta OCDE se reuneste de 3 ori pe an, respectiv in lunile Februarie, Iunie si Octombrie si
isi desfasoara activitatea de lucru atat in sesiunea plenara a Comitetutului de Concurenta cat si in cadrul
Grupurilor sale de Lucru (Grupul de Lucru 2 privind reglementarea si Concurenta si Grupul de Lucru 3 privind
cooperarea si Concurenta).

Activitatea OCDE in domeniul politicii de Concurenta consta in publicarea celor mai bune practici in domeniu
rezultate urmare a discutiilor in cadrul meselor rotunde ale Comitetutului pentru Concurenta, emiterea de
rapoarte de catre Comitetul pentru Concurenta OCDE, precum si recomandari si cele mai bune practice OCDE
in domeniul concurentei, care sunt supuse aprobarii Consiliului OCDE.

Membri

Australia (1971)

Austria

Belgia

Canada

Cehia (1995)

Danemarca

Elvetia

Finlanda (1969)

Franţa

Germania

Grecia

3
Islanda

Irlanda

Italia

Japonia (1964)

Coreea de Sud (1996)

Luxemburg

Mexic (1994)

Marea Britanie

Olanda

Noua Zeelandă (1973)

Norvegia

Polonia (1996)

Portugalia

Slovacia (2000)

Spania

Suedia

Statele Unite ale Americii

Turcia

Ungaria (1996)

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică

Prezentare generală şi obiective

OCDE reprezintă un for internaţional de dezbatere a politicilor economice şi sociale la nivel global, o asociaţie
apolitică a ţărilor cel mai bine dezvoltate din punct de vedere economic, având drept misiune construirea unei
economii puternice în statele membre, îmbunătăţirea eficienţei, perfectarea sistemelor de piaţă, extinderea
comerţului liber şi contribuţia la dezvoltarea economică.

4
OCDE s-a dezvoltat din Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană (Organisation for European
Economic Cooperation) a cărei instituire s-a făcut pentru administrarea ajutorului american din cadrul Planului
Marshall pentru reconstrucţia Europei după cel de-al II-lea Război Mondial .

Valoarea şi valabilitatea recomandărilor şi rezoluţiilor este atât de mare, încât se constituie practic într-o
matrice de funcţionare a economiei mondiale. Acolo unde OCDE decide să dezvolte programe reuşeşte să
mobilizeze fonduri, fie din resurse proprii, fie din alte resurse, cum ar fi cele ale UE, Comisia Europeană fiind
reprezentată în Consiliul OCDE.

Documente fundamentale

Convenţia Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică

Componenţă

Ţările membre OCDE, în număr de 32, reprezintă o structură foarte solidă. Celor 20 de state care au fondat
organizaţia în 1961, printre care s-au numărat Canada, Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie şi SUA, li
s-au alăturat începând cu anul 1964 alţi 10 parteneri importanţi, printre care Australia, Japonia sau ţările din
Grupul de la Visegrad, ultima ţară din grup admisă fiind Republica Slovacă, în decembrie 2000. În 2010 s-
au finalizat negocierile de aderare a patru state din cadrul grupului de ţări invitate la aderare, şi anume
Chile, Slovenia, Estonia şi Israel, ultimele două fiind invitate să adere în cadrul reuniunii ministeriale a
Consiliului OCDE/MCM 2010 de la Paris (27-28 mai 2010), în prezent aşteptându-se finalizarea procedurilor
legislative interne de aderare.

În prezent, statele membre ale Organizaţiei deţin împreună peste 70 % din producţia şi comerţul mondial cu
bunuri şi servicii şi peste 90% din volumul investiţiilor străine directe la nivel mondial, fapt pentru care
Organizaţia a fost numită « clubul ţărilor bogate ».

Organisme principale/Mod de lucru

Corpul de conducere al OCDE este Consiliul OCDE, format din reprezentanţii ţărilor membre. El oferă
asistenţă asupra activităţii comitetelor OCDE (200 de comitete şi grupuri de lucru) şi decide asupra
bugetului anual.

Secretariatul OCDE este coordonat începând cu 1 iunie 2006 de către Secretarul General, Jose Ángel
Gurría Treviño, fost ministru de externe şi de finanţe al Mexicului. Secretarul General este cel care
prezidează şedinţele lunare ale Consiliului asigurând legătura dintre statele membre şi Secretariat.

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică

România şi OCDE

Colaborarea politică

În anul 2001, Guvernul României a luat decizia de a relansa colaborarea cu OCDE într-o abordare unitară,
structurată strategic, transformând dialogul fragmentat, existent anterior, într-o prioritate a politicii externe.

Decizia României a coincis cu un moment important în evoluţia organizaţiei, respectiv cu procesul de reformă
care a inclus şi problematica extinderii şi admiterea de noi membri. Reforma a fost impusă de presiunile interne
şi externe exercitate asupra organizaţiei, determinate de necesitatea reconfirmării rolului OCDE în economia
5
globală şi de nevoia consolidării sprijinului politic din partea membrilor săi, menit să o re-legitimeze faţă de
cancelariile acestor state.

Ca urmare a relansării relaţiilor cu prestigioasa instituţie internaţională, MAE a stabilit o strategie de

colaborare intensificată, inclusiv deschiderea Biroului OCDE în cadrul Ambasadei de la Paris. Acest
lucru a contribuit la îndeplinirea condiţiilor tehnice, minim necesare, pentru depunerea oficială a
candidaturii ţării noastre, care a avut loc la 28 aprilie 2004.

După acest moment au fost intensificate întâlnirile la nivel înalt, la nivel de preşedinte şi prim ministru, cu
conducerea OCDE, care au jucat un rol semnificativ în întărirea relaţiilor cu Organizaţia.

Principalele momente care au marcat evoluţia ascendentă a relaţiei României cu OCDE în ultimii 10 ani au fost:
vizita preşedintelui Ion Iliescu în 2004, vizita primului ministru Călin Popescu Tăriceanu, în 2005 şi vizita
preşedintelui Traian Băsescu, în 2009. Cu prilejul vizitelor au avut loc întâlniri cu conducerea OCDE şi cu
Consiliul extins al OCDE (ambasadorii statelor membre şi conducerea organizaţiei), în care a fost
confirmată hotărârea României de a consolida colaborarea cu OCDE, prin diversificarea şi stabilirea formelor
de dialog, în perspectiva îndeplinirii tuturor criteriilor, cu scopul admiterii în Organizaţie.

Pe baza strategiei de colaborare adoptată în această etapă, s-a obţinut admiterea într-un număr important de
structuri de lucru ale Organizaţiei şi au fost încheiate trei declaraţii comune între Guvernul Român şi OCDE –
două dintre ele referindu-se la lupta împotriva corupţiei şi dezvoltarea industrială durabilă. Cea de-a treia
declaraţie s-a concretizat, în iunie 2005, prin deschiderea Centru Român de Informare şi Documentare
OCDE, care funcţionează în cadrul Academiei Române.

Aprecierea calităţii, a constanţei şi a dinamicii relaţiilor de colaborare dintre România şi OCDE a fost
confirmată de includerea ţării noastre, în perioada 2004-2005, pe lista scurtă a statelor candidate la
această instituţie. România a fost, de asemenea, nominalizată în Raportul OCDE privind Strategia de Extindere
Diferenţiată, elaborat de Centrul pentru Colaborarea cu Statele Nemembre şi prezentat în Consiliul Organizaţiei,
în anul 2005.

Cu toate că ultimul val de extindere al OCDE, din 2007, nu a inclus şi România, în discuţiile la nivel înalt,
organizate între oficialii români şi cei ai OCDE, a rezultat că fiecare cerere de admitere în Organizaţie, în
special cele depuse înaintea extinderii din 2007, va fi analizată separat, pe baza performanţelor individuale.
Acesta este un puternic argument în sprijinul ideii că dialogul privind admiterea în Organizaţie nu este încheiat
şi că există şanse ca România să poată fi admisă într-un orizont de timp mediu.

Notă: Conform Decizii de extindere din 2007, Consiliului OCDE a invitat la negocieri, în vederea admiterii,
următoarele state: Chile, Estonia, Federaţia Rusă, Israel şi Slovenia. În prezent, cu excepţia Federaţiei Ruse,
toate celelalte patru state au devenit membre ale OCDE. Admiterea Federaţiei Ruse este prevăzută pentru anul
2011.

Această idee a fost susţinută şi de preşedintele Traian Băsescu, cu ocazia vizitei la sediul OCDE şi a discuţiei cu
Secretarul General al organizaţiei, Angel Gurria, din luna mai a anului 2009. În acelaşi context, a fost reiterat
interesul României de a fi admisă în organizaţie, pe baza meritelor individuale şi, în această perspectivă,
acceptată într-un număr mai mare de structuri de lucru, pe baza competenţelor şi performanţelor sale în
domeniul economico-social, precizându-se punctual care sunt domeniile vizate. Receptiv la solicitarea
României, OCDE a răspuns favorabil solicitărilor, în special celor care priveau participarea noastră la grupe de
lucru importante, cum este cazul Comitetului pentru Agricultură. Pentru această structură de lucru, cererea
oficială de admitere a României fusese depusă de câţiva ani, dar Consiliul nu eliberase avizul final, menţinând
solicitarea în aşteptare.
6
România are argumente puternice în sprijinul candidaturii sale din prisma îndeplinirii criteriilor de aderare
(like-mindedness, significant player, mutual benefit şi global considerations): participă activ la structurile de
lucru ale OCDE, a cunoscut o dezvoltare economică accentuată, a devenit stat donator prin intermediul politicii
de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi joacă un rol important în regiunile adiacente (Marea Neagră,
Balcanii de Vest).

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică

Stadiul actual al participării României la OCDE

În prezent, România participă, cu statut de stat membru sau observator, la următoarele structuri de lucru
ale Organizaţiei :

• Centrul de Dezvoltare
• Programul LEED privind Dezvoltarea Locală
• Comitetul Oţelului
• Grupul de Lucru pentru Construcţii Navale
• Grupul de Lucru al Comitetului pentru Investiţii
• Grupul de Lucru pentru IMM
• Comitetul pentru Concurenţă
• Comitetul pentru Turism
• Comitetul pentru Agricultură
• Comitetul pentru Statistică
• Programul PISA
• Comitetul pentru Drept Nuclear din cadrul Agenţiei pentru Energie Nucleară
• Grupul de Lucru pentru Concurenţă şi Reglementare
• Grupul de Lucru pentru Cooperare şi Implementare
• Scheme OCDE pentru Agricultură

De asemenea, România a aderat la următoarele instrumente de lucru ale Organizaţiei:

• Declaraţia pentru Investiţii Străine şi Companii Multinaţionale, care a presupus şi înfiinţarea Punctului
Naţional de Contact în cadrul ARIS
• Libertatea proiectelor de Investiţii – în cadrul Comitetului pentru Investiţii
• Declaraţia OCDE privind Coerenţa Politicilor pentru Dezvoltare
• Declaraţia OCDE privind Fondurile Suverane
• Declaraţia OCDE privind Viitorul Economiei Internetului (Declaraţia de la Seoul)

Un alt aspect important al colaborării cu OCDE l-a reprezentat participarea României la Pactul de Stabilitate
pentru Europa de Sud-Est, ocazie cu care a contribuit în mod nemijlocit la îmbunătăţirea climatului de afaceri şi
investiţional, la stabilitatea financiară şi la respectarea principiilor democratice din regiune. Ca o confirmare a
rolului jucat, România a asigurat, alături de Austria şi OCDE, Preşedinţia Regională a Cartei Investiţiilor
(Investment Compact), din cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, în perioada 2002-2004.

În prezent, se află în derulare discuţii pentru admiterea sau aderarea la următoarele structuri şi
instrumente de lucru ale OCDE:

• Convenţia OCDE privind Combaterea Corupţiei Funcţionarilor Publici în Tranzacţiile Internaţionale.

• Convenţia OCDE privind Asistenţa Administrativă pe domeniul Taxării
• Comitetul Comerţului
7
 • Comitetul Educaţiei
• Comitetul pentru Industrie, Ştiinţă şi Tehnologie
• Grupuri de Lucru în cadrul Agenţiei pentru Energie Nucleară
• Comitetul pentru Afaceri Fiscale

Creşterea importanţei OCDE, în contextul în care Organizaţia este foarte activă în privinţa marilor provocări
globale, inclusiv a crizei financiare mondiale, reprezintă un motiv în plus pentru ca România să considere
admiterea în OCDE drept un obiectiv important al politicii sale externe. Pentru aceasta este nevoie de
coordonarea eforturilor la nivel naţional care să vizeze, inclusiv, aspectele legate de cadrul instituţional,
mecanismele de funcţionare şi aspectele legislative.

Reprezentare diplomatică

România este reprezentată în relaţia cu Organizaţia printr-un birou în cadrul Ambasadei României la Paris.

Oportunităţi de carieră în cadrul OCDE

OCDE.

Potrivit OCDE, este vorba despre un protocol care va amenda Conventia privind Asistenta Comuna
Administrativa in ce priveste Taxele, care urmareste alinierea la standardele internationale de schimb de
informatii despre taxe prin schimb de informatii bancare.

Protocolul ar putea fi semnat la reuniunea ministeriala a OCDE din 27-28 mai. Conventia ar putea fi semnata si
de alte tari care vor sa combata evaziunea fiscala, schimbarile prevazute "urmand sa ajute tarile in curs de
dezvoltare sa devina participante la conventia imbunatatita si sa beneficieze de cooperare mai transparenta in
ce priveste mediul fiscal", potrivit OCDE.

"Protocolul vizeaza schimb de informatii, examinari ale taxelor multilaterale si simultane, asistenta externa in ce
priveste colectarea", se mai arata in document.

Recesiunea economica a scos in evidenta miscari de miliarde de dolari catre paradisurile fiscale, care sunt
privite ca niste retele opace de fluxuri de capital ce au permis avantul investitiilor speculative.

La presiunea OCDE, numeroase tari, printre care si Elvetia, care are o traditie puternica in ce priveste secretul
bancar, trebuie sa-si schimbe modul de a face afaceri si sa ofere partenerilor mai multe date despre taxe si banci.

"Data fiind natura sa, Conventia este un instrument unic de combatere a incercarii de evitare a impozitelor
si a evaziunii fiscale", a declarat secretarul general al OCDE, Angel Gurria, citat in comunicat.

8
Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, OCDE (Organization for Economic
Cooperation and Development OECD) creata in 1961, este un club de tari bogate, dedicat in principal
studiului problemelor economice si coordonarii politicilor sale.

Tarile membre produc doua treimi din bunurile si serviciile mondiale. Este Pulsati aici pentru a vedea
o
organismul mostenitor si substituient al anteriorului OECE (organizarea lista de carti in engleza
Europeana de Cooperare Economica) care a fost creat in 1948 pentru despre
administrarea fondurilor Planului Marshall si cresterea liberalizarii OCDE
comertului intraeuropean.

Obiectivele explicite ale OCDE sunt: a) Coordonarea politicilor economice pentru expansiunea si
progresul nivelului de viata al tarilor membre mentinand stabilitatea financiara; b) ajutorul tarilor
subdezvoltate; c) cresterea actiunilor specifice in domenii cum ar fi invatamantul, tehnologia, mana de
lucru, agricultura, etc. In realitate OCDE activeaza ca centru de decizii ce coordoneaza politicile
tarilor bogate si-si canalizeaza presiunea asupra altor organisme internationale. Coordonarea
politicilor economice ale membrilor o realizeaza prin intermediul urmatoarelor activitati:

• Imbunatateste statisticile si compararile de date internationale. Pune la punct si perfectioneaza

Sistemul Normalizat al Conturilor Nationale.
• Elaboreaza rapoarte periodice asupra tarilor membre care merg acompaniate de recomandari
ce au influente considerabile asupra responsabililor politicilor economice nationale.
• Elaboreaza studii monografice asupra problemelor concrete.
• Elaboreaza rapoarte si analize asupra tendintelor economice cu metode de prospectare care
permit coordonarea politicilor economice.
• Coordoneaza ajutoarelor mutuale cu caracter financiar in situatii de dificultati temporale ale
unei Balante de Plati.

Secretariatul General al OCDE isi are sediul la Paris si dispune de aproape 2000 de functionari,
dintre care multi sunt specialisti in economie si drept, care sprijina munca a 200 de comitete, grupuri
de lucru si echipe de experti.