Sântul Onufrie

Cu mulţi ani în urmă domnea peste un regat un împărat puternic şi credincios care
nu avea nici un copil. Şi deşi era bătrân, împreună cu împărăteasa, nu şi-au pierdut
nădejdea, se ruga lui Dumnezeu să le binecuvinteze casa cu un fecior care să moştenească
tronul. După puţină vreme Dumnezeu ascultându-le rugăciunile, le-a oferit un prunc pe
care l-au botezat Onufrie. Printr-o descoperire dumnezeiască, împăratului i s-a arătat că
rostul băiatului era departe grijile lumeşti. Aşa se face că regele împreună cu fiul au
plecat într-o călătorie şi au juns la o mănăstire. La acea mănăstire erau nişte călugări care
luându-l pe băiat i-au promis împăratului că o să-l crească în credinţa creştină. Regele le-
a mulţumit, având nădejde în Dumnezeu s-a întors la palat.
Când pruncul a crescut, s-a învăţat să meargă la bucătărie să-i ceară călugărului
câte o bucată de pâine, pe care o parte o mânca, iar cu restul mergea la biserică. Toţi
călugării se întrebau ce face el cu pâinea în Biserică, dar Onufrie mergea cu bucăţica de
pâine la icoana Maicii Domnului cu Pruncul în braţe, zicându-i lui Iisus să ia El bucata de
păine că poate i-o fi foame, apoi pleca foarte fericit.
Călugării neştiind toate acestea s-au hotărât să-l dezobişnuiască pe copil de acest
obicei. Într-o zi, mergând micul Onufrie la bucătărie, călugărul i-a zis că nu o să
primească nimic, să meargă în biserică să ia pâinea de unde a pus-o. Atunci copilaşul a
plecat foarte trist, a intrat în Bisercă, s-a dus în faţa icoanei unde era Iisus şi L-a rugat sâ-i
dea o bucată de pâine că îi este foame pentru că şi el i-a dat la rândul său. Chiar în acel
moment, Pruncul Iisus, s-a întors cu privirea către Onufrie, I-a zâmbit, şi aplecându-Se I-
a dar o pâine mare şi frumoasă. Băieţelul s-a minunat, i-a mulţumit Lui Iisus apoi a
plecat cu ea la părintele stareţ şi celalţi călugări să le povestescă ce i s-a întâmplat dându-
le apoi pâinea. Călugării au fost foarte uimiţi iar părintele stareţ a început să împartă
pâinea dând fiecărui frate pentru a le fii spre binecuvântare.
Odată cu trecerea anilor băieţelul a devenit un tânăr plin de credinţă, slujind lui
Dumnezeu cu mare evlavie, ajungând un Sfânt. S-a retras în pustiu unde a dus până la
bătrâneţe o viată simplă, de acea este reprezentat în icoane îmbrăcat foarte sumar
deoarece se mulţumea cu puţin.
Sfântul Onufrie este pentru toţi creştinii un exemplu de dragoste şi credinţă, o
icoană a smereniei şi a simplităţii.