Eram uda din cap pana in picioare.. Unde ar fi putut sa dispara?

Toate holurile
alea intunecate si reci care asteptau biciuirea fulgerelor pentru a se dezmorti erau goale..
nici urma de el.. Incercam sa scrutez curtea in speranta ca ochii mei vor prinde mai mult
decat picaturile de ploaie metalice ce usturau..
- Vlad!
De ce fugise?

Eram in camera mea si ma uitam pe fereastra la norii incendiati, cu irizatii de foc

ce mocneau nervos in asteptarea furtunii. Nu mai aveau rabdare.. ploaia se pregatea sa isi
ia in primire rolul de gazda iar vantul o purta in valsul ce anunta deschiderea violentului
bal. Note ascutite de pian ma rup din contemplatie si ma imping spre a le decoperi
stapanul. Scarile ce protestau jalnic la fiecare impunsatura a tocurilor mele, ploaia ce
razbea in geamuri parca incercand sa-i injecteze casei muribunde doze de morfina pentru
a-i prelungi agonia, tunetele ce se impletau cu ritmul sustinut al pianului, toate imi oferau
o stare de beatitudine efemera. Buchetul exaltant ce ma hranea a fost desavarsit cand am
ajuns in camera de zi si l-am vazut pe el in lumina surda a focului ce se revarsa din
semineu. M-am asezat pe fotoliul negru cu broderie de tradafiri purpurii si mi-am aprins
o tigara privindu-l. Nu imi bausem ultimul fum cand s-a oprit si s-a intors sa ma
priveasca. Ochii aceia intotdeauna ma fascinasera, albastrul lor satinat pulsa necontenit si
alimenta fiecare obiect fixat cu viata, creandul. Adnacimea lor ar fi fost intimidanta daca
zambetul ce mi-l oferea nu i-ar fi incalzit genele, ondulandu-le, oferindu-I astfel o aura
angelica. Daca reuseai sa te desprinzi din temnita aparentelor hipnotizante ce te
inlantuiau atunci cand il priveai si te tarau la marginea prapastiei dintre bine si rau,
frumos si urat, nestiind daca esti condamnat pieririi pentru ca te-ai lasat capturat in
mrejele trasaturilor atat de bine conturate si slefuite incat te faceau sa aluneci in agonie,
realizand ca perfectiunea pe care o privesti nu poate fi aievea, regretand-o, sau, pentru ca
extazul la care ajungeai negandu-i si sfidandu-i infatisarea, erai oricum secatuit, gol, ne
mai fiind in stare sa judeci daca intradevar il percepi ca fiind un inger cazut sau un demon
imblanzit.