Construit in anul 1912 si denumit la timpul respectiv Palace Hotel, cel ce avea sa primeasca mai tarziu

numele de Hotel Cismigiu a fost cea dintai cladire construita pe Bulevardul Regina Elisabeta, astazi
intesat de insitutii publice, magazine, baruri, restaurante etc. Cu o capacitate de circa 200 de camere,
hotelul reprezenta in acel moment unul dintre cele mai grandioase hoteluri ale Micului Paris, fiind
clasificat la categoria a doua si constituind alegerea a numeroase delegatii datorita pozitiei bune pe care
o ocupa in centrul orasului. Peretii camerelor erau decorati cu foite de aur, iar in receptia hotelului, dupa
ce-si faceau intrarea printr-o usa rotativa de lemn, clientii erau intampinati de o atmosfera eleganta,
accentuata de lumina unui candelabru somptuos.

De renume se bucura si Gambrinus (numele celebrei berarii a fost dat luxosului restaurant de la parterul
cladirii) ce reprezenta odinioara un important punct de intalnire al mai marilor societatii bucurestene.
Dupa cum insasi arhitectul Anca Bratuleanu declara, “Hotelul a fost un simbol al modernizarii si
occidentalizarii”, constituind totodata si o inovatie arhitecturala a vremii, datorita structurii metalice de
rezistenta conceputa de renumitul arhitect al epocii Nicolae Pissiota, a carui familie de altfel a si detinut
hotelul pana in anul 1948.

Dupa aceasta data, istoria Hotelului Cismigiu este una tumultoasa si sumbra, acesta fiind nationalizat,
apoi transformat alternativ in camin studentesc si hotel. Inchisa in anii ’70, cladirea este data in
folosinta dupa 1989 pentru a deveni camin al Facultatii de Teatru, perioada in care are sa se intample
cumplitul accident din casa liftului, surprins si in versurile melodiei Hotel Cismigiu a celor de la Vama
Veche. Macabrul eveniment avea sa marcheze inceputul decadentei hotelului, decadenta care nu a fost
stopata nici astazi. Desi cladirea a fost preluata din anul 2001 de catre o companie imobiliara spaniola
cu scopul de a o converti intr-un fastuos hotel de apartamente, pe parcursul celor 8 ani nu pare sa se fi
miscat nimic, astfel incat cei care trec astazi prin zona ori privesc cu repulsie si ingrijorare, ori nu au nici
cea mai mica idee ca se afla in fata unuia dintre simbolurile Bucurestiului interbelic.

„Tre sa stie ca Hotel Cismigiu e fostul camin al Facultatii de Teatru si ca acolo, intr-o seara de iarna, o
fata s-a prabusit in casa liftului si n-a murit pe loc si nimeni n-a intervenit timp de trei ore, tu stii asta?"
Cam orice tanar din Romania a fredonat cel putin o data melodia celor de la  Vama Veche : Hotel
Cismigiu. Cam orice bucurestean, a trecut cel putin o data peBulevardul Elisabeta, prin fata hotelului
uitat de timp. Insa, cati dintre voi stiu povestea acestui loc?

Hotel Cismigiu, fostul Palace Hotel, a fost prima cladire construita pe Bulevardul Regina Elisabeta in anul
1912. Palace Hotel se leaga de numele inginerului macedo-roman, Nicolae Nacu Pissiota, nascut in 1860
la Hrupiste, in Grecia. El a obtinut o bursa la Paris, la Scoala de Drumuri si Poduri, iar dupa terminarea
studiilor, a venit in Romania si a cerut naturalizarea, care i-a fost acordata.

Inginerul a conceput structura metalica de rezistenta a cladirii, iar varul sau, Arghir Culina, a fost
arhitectul hotelului. Pissiota a murit in 1940, dar familia sa a detinut cladirea pana in 1948, cand a fost
nationalizata de comunisti. De atunci, hotelul s-a numit Cismigiu. Numele vine de la titlul directorului
serviciului apelor – directorul cismelelor din Bucuresti, caruia pe scurt i se spunea „cismegiul” si isi avea
locuinta in apropiere de malul lacului din gradina cu acelasi nume.

In Micul Paris, Cismigiu era unul dintre hotelurile cu cele mai multe locuri din Bucuresti: avea
aproximativ 200 de camere. Era un hotel de categoria a doua deoarece avea si camere cu patru paturi si
pentru ca era central, era foarte cautat, in special de delegatii. O camera cu doua paturi era 70 de lei,
iar oficialii aveau dreptul sa deconteze 45 de lei. Insa hotelul a fost neglijat de autoritatile comuniste.
Nu s-au facut reparatii, ci doar cateva igienizari, iar camerele au fost exploatate la maxim. Nu prea
existau becuri la veioze si erau probleme cu apa calda si cea rece.

“Nicolae Nacu Pissiota (1860-1940), macedo-roman, era inginer diplomat de la Scoala de Drumuri si Poduri
de la Paris. Nascut la Hrupiste, pe teritoriul de azi al Greciei, atunci parte din Imperiul Otoman, a ales sa vina
in Romania dupa terminarea studiilor, unde a fost naturalizat de regele Carol I, si unde si-a desfasurat
intreaga activitate profesionala.
Ideea hotelului i-a venit de la Paris unde a petrecut anii studentiei. A conceput el insusi structura metalica de
rezistenta a cladirii, avangardista pentru 1912.
Arhitectul cladirii a fost Arghir Culina, varul sau, care printre multe alte constructii a conceput mai tirziu si
hotelul Ambasador!
Hotelul s-a numit “Palace Hotel” si a devenit Hotel Cismigiu numai dupa nationalizare. La fel si
beraria Gambrinus a fost creata dupa disparitia inginerului Pissiota in 1940.”

De foarte mult timp sta in picioare aparent fara nici o problema. Nu prea pot spune ca sta acolo ca o carie pe
langa o dantura perfecta pentru ca si cladirile din jur urla dupa o renovare. Din nefericire, in momentul de
fata este abandonat, probabil ca multi au si uitat ca este acolo, iar pentru cei mici reprezinta nimic altceva
decat o cladire oarecare, putrezita.
Dar nu pentru mult timp. Compania Hercesa va transforma acest hotel intr-un hotel de lux care isi va pastra
numele de Hotel Cismigiu. Foarte bine, va deveni in curand material bun pentru nowandthen... Pana atunci,
maestre…POZE !