Dreptul international public este un ansamblu de norme juridice create d

e catre state, in urma exprimarii vointei lor liber consfintite, norme care regl
ementeaza relatiile dintre state, precum si dintre acestea si celelalte subiecte
ale dreptului international, norme respectate prin consensul dintre state sau i
n ultima instanta prin instituirea unor sanctiuni individuale sau colective.
Obiectul de reglementare il reprezinta in primul rand relatiile dintre state dar
si cele care se creaza intre state si celelalte subiecte ale dreptului internat
ional.
Acordul de vointa al statelor reprezinta fundamentul dreptului international. Od
ata create normele de drept internationale, statele isi asuma responsabilitatea
de a le respecta intru totul.
Izvoarele dreptului international
Principalele izvoare ale dreptului international sunt:
- Tratatul;
- Cutuma.
Tratatul reprezinta un act juridic international, incheiat intre 2 sau mai multe
state in baza acordului de vointa, prin care se creeaza, se modifica sau se abr
oga norme de drept international.
Tratatele pot fi clasificate astfel
? In functie de numarul de participanti:
- Tratate bilaterale;
- Tratate multilaterale.
? In functie de obiectul lor:
- Tratate politice;
- Tratate economice;
- Tratate financiare;
- Tratate comerciale
- Etc.
Cutuma reprezinta o practica mai mult sau mai putin indelungata, care capata car
acter de obligativitate pentru stat.
Nu orice practica in dreptul international este si cutuma, ci numai acele preact
ici ce prezinta 2 elemente:
- Elementul material/faptic reprezinta practica dintre state;
- Elementul psihologic reprezinta convingerea statelor ca trebuie sa actio
neze in baza acelei practici.
Cutuma nu trebuie confundata cu uzanta internationala, in sensul ca uzanta nu pr
oduce efecte juridice imediate.
Diferenta dintre dreptul intern si dreptul international
? Din punct de vedere al obiectului de reglementare.
Obiectul de reglementare al dreptului intern il reprezinta totalitatea relatiilo
r care se creaza in cadrul unei societati.
Obiectul de reglementare al dreptului international public il reprezinta relatii
le care se creaza in primul rand intre state.
Comunitatea internationala sau societatea internationala (cum este mai bn spus?)
? Prin subiecte.
In plan intern subiectele dreptului intern sunt persoanele fizice si persoanele
juridice
In plan extern subiectele dreptului sunt statele, organizatiile internationala s
i miscarile de eliberare nationala.
? Din punct de vedere al adoptarii si eliberarii normelor.
- In plan intern normele sunt elaborate de catre organele competente ale s
tatului.
- In plan international normele sunt adoptate de catre state, prin consens
ul dintre ele.
? Din punct de vedere al sanctionarii si aplicarii normelor.
- In plan intern normele sunt aplicate si sanctionate prin forta coercitiv
a a statului.
- In plan international sunt aplicate si sanctionate prin consensul dintre
state.
In situatia in care normele de drept international nu sunt respectate de buna vo
ie de catre state, atunci pot fi instituite sanctiuni individuale sau colective.
Sanctiuni cu folosirea fortei armate.
- Dreptul la autoaparare al statelor.
- Constituirea unor forte multinationale sub egida ONU, pentru pedepsirea
statelor care incalca normele si principiile fundamentale ale dreptului internat
ional.
Sanctiuni fara folosirea fortei armate.
- Intreruperea relatiilor diplomatice.
- Suspendarea din calitatea de membru al unei organizatii internationale.
- Excluderea unor state din cadrul organizatiilor internationale.
- Declararea ca nule si inoperante a unor tratate internationale.
- Embargoul.
- Blocada.
- Sanctiuni penale indreptate impotriva unor persoane fizice in calitatea
lor de organe ale statului.
10 dec 1948 Declaratia Universala a Drepturilor Omului
Subiectele de drept international
- Statele;
- Organizatiile internationale;
- Miscarile de eliberare nationala
- Alte entitati: -persoana fizica: -drept penal international;
-dreptul international al drept
urilor omului.
-ONG.
Subiectele, izvoarele, drept diplomatic (sa punem baza pentru examen)
Statele
Pentru existenta unui stat trebuie intrunite urmatoarele elemente:
- Teritoriu,
- Populatie;
- Forma de guvernare.
Recunoasterea statelor poate fi tacita (se face de catre un al stat) sau expresa
(se face la nivel ONU si prin semnare de tratate).
Statele sunt de 2 feluri:
- State unitare; au forma unica de guvernare (romania, franta, ungaria, bu
lgaria etc.)
- Uniuni de state: reale si personale. (mai era ceva de scris, sa intreb l
a seminar).
Confederatia
Federatia de state reprezinta o uniune de state care au un sistem institutional.
Recunaosterea guvernelor se face tacit sau expres.

Curs 4 n-am scris . Trebuie sa vorbim sa ne dea cursurile

Elementele care compun statul ca entitate sunt:

1. Teritoriu;
2. Populatia;
3. Puterea de stat.
Capacitatea unui stat de a intretine relatii externe cu celelalte state si cu or
ganizatiile internationale.
In doctrina de drept international, teritoriu de stat este statul geografic alca
tuit din sol, subsol, ape si coloana aeriana de deasupra solului si apelor asupr
a caruia un stat isi exercita suveranitatea deplina.
Toate statele, fara nici o deosebire, sunt subiecte egale de drept international
si din acest punct de vedere, marimea teritoriului, nu are relevanta juridica e
xterna, nu prezinta relevanta nici bogatiile naturale, amplasarea geografica, ma
rimea populatiei.
Dupa primul razboi mondial a fost ridicata problema microstatelor, apreciindu-se
ca acestea nu ar avea capacitatea de a intretine relatiile si ar fi necesara in
terventia unui alt stat.
In cadrul statelor, exista regimuri juridice distincte, aplicabile unor parti te
ritoriale ale acestora, deasemenea exista zone terestre, acvatice, aeriene, care
nu sunt cuprinse in sfera organizarii statale neconstituind teritoriu de stat.
Aceste teritorii au un regim special de drept international, fiind stabilite pri
n acordurile statelor cu privire la cadrul juridic al cooperarii internationale,
in aceasta situatie se gasesc marea libera, zona internationala a spatiilor sub
marine, spatiul aerian de deasupra marii libere sau spatiul intraatmosferic.
Teoria spatiala, prin care statul este definit ca fiind spatiul in care se exerc
ita puterea de stat, ca element esential al determinarii juridice a acestuia.
Teoria competentei. Notiunea de suveranitate de stat este inlocuita cu cea de co
mpetenta, care desemneaza ansamblul atributiilor pe care statul le exercita fiin
d conferite si delimitate de dreptul international.
Elementele teritoriului de stat:
- Spatiul terestru. Acesta cuprinde partea uscata aflata sub suveranitatea
deplina a statului. Suprafata uscata a teritoriului de stat poate fi formata du
pa caz dintr-o zona de uscat continuu sau din mai multe suprafete de uscat intre
rupte prin apa. In notiunea de suprafata terestra intra si subsolul cu tot ce se
afla in acesta. Este supus suveranitatii de stat pana la limita maxima a posibi
litatii de exploatare (10-15km)
- Spatiul acvatic. Acesta este reprezentat de apele interioare, la care se
adauga marea teritoriala. Apele interioare facand parte din teritoriul statului
, sunt supuse suveranitatii sale, ceea ce inseamna ca statul exercita asupra ace
stora jurisdictia sa deplina, avand dreptul de a reglementa prin legi interne do
meniile navigatiei, exploatarii hidroenergetice si domeniul gestionarii resursel
or naturale.
Situatia juridica a apelor portului, acestea sunt considerate ape maritime inter
ioare, pana la limita care uneste instalatiile permanente si care fac parte din
sistemul portuar, in limita in care acestea inainteaza cel mai mult in larg. Leg
at de porturi apare situatia regimului juridic aplicabil navelor care se afla in
acesta. Regula generala in acest sens, daca nu exista acord in sens contrar est
e aceea ca navele aflate in porturi, sunt obligate sa respecte toate legile si r
egulamentele statului riveran.
Statutul navelor de razboi. In scopul asigurarii statului riveran, intrarea nave
lor de razboi straine in porturile sale, se poate face numai pe baza unei autori
zatii prealabile din partea statului respectiv. Deasemenea in conditii speciale,
navele pot ancora si in baza unei notificari prealabile. In caz de forta majora
(furtunile, avarile), navele de razboi pot intra intr-un port strain fara autor
izatie. In ultimul timp, o serie de state printre care si Romania, a interzis pr
in norme interne accesul in marea teritoriala, in apele maritime interne si in p
orturi, accesul oricarei nave care are la bord arme nucleare, chimice ori alte a
rme de distrugere in masa.
Nava de razboi care se afla in mod legal intr-un port strain, se bucura de imuni
tate de jurisdictie penala si civila, neputand fi sechestrata, confiscata sau re
chzitionata. De acelasi regim beneficiaza si navele de stat afectate unor scopur
i necomerciale. Daca nava incalca legile si reglementarile statului riveran si n
u tine cont de avertismentul dat, de a se conforma acestora, va fi somata sa par
aseasca imediat apele portuare sau marea teritoriala, iar in cazul in care inter
esele statului riveran sunt prejudiciate, aceasta va atrage raspunderea statului
de pavilion.
Statutul navelor comerciale. In apele portuare, nava comerciala este supusa unei
duble jurisdictii a statului de pavilion si a statului riveran. Jurisdictia pen
ala a statului de pavilion se aplica faptelor pe care le comit intre ei membrii
echipajului, ca si faptelor care privesc disciplina interna a navelor.
Jurisdictia penala a statului riveran se aplica cand infractiunea a fost comisa
in urmatoarele situatii:
a) Fapta se savarseste la bordul navei de catre sau impotriva unei persoane
care nu apartine echipajului.
b) Fapta se savarsetste de catre un membru al echipajului pe uscat si are c
a efect tulburarea ordinii publice a statului riveran.
c) In situatia in care fapta desi este savarsita la bordul navei straine, c
apitanul acesteia solicita sprijinul autoritatilor locale.
Jurisdictia civila a statului riveran se exercita pentru asigurarea executarii o
bligatiilor contractate de nava respectiva, in timp ce se afla in apele maritime
interioare sau in marea teritoriala, precum si pentru alte pretentii, rezultand
din evenimentele de navigatie care au avut ca urmare avarii asupra navei ori in
carcaturii, ca si pentru despagubiri si taxe.
Marea teritoriala. Aceasta cuprinde fasia de mare adiacenta tarmului, avand o la
time de 12 mile marine, masurate de la liniile de baza, considerate ca fiind lin
iile celui mai mare reflux de-a lungul tarmului si/sau liniile drepte care unesc
punctele cele mai avansate ale tarmului. In tratatele dintre statele riverane s
-au stabilit latimi diferite pentru apele teritoriale, variind intre 3-200 de mi
le marine. Conventia din 1982 privind dreptul marii, stabileste latimea marii te
ritoriale la 12 mile marine, limita pe care legea romana o stabileste prin art.1
din legea nr.17/1990. Statul riveran exercita in marea sa teritoriala asupra so
lului si subsolului, toate drepturile ce decurg din suveranitate, cum ar fi drep
tul de exploatare a resurselor naturale. Ca regula, statul exercita in apele ter
itoriale legislatia sa interna.
- Spatiul aerian. Acesta rerpezinta coloana de aer care se afla deasupra s
olului si domeniul aviatic al statului, fiind delimitat orizontal prin frontiere
le terestre, fluviale si maritime, iar vertical intinzandu-se pana la limita inf
erioara a spatiului extraatmosferic, estimata la o inaltime de aproximativ 100-1
10 km.

Diplomatia
Diplomatia se realizeaza prin 2 categorii de organe:
- Organe interne ale statului pentru relatiile internationale;
- Organele externe ale statului pentru relatiile internationale.
Organele externe:
- Misiunile diplomatice. (Reglementare - Conventia de la Viena din 1961):
? Permanente: sunt misiuni diplomatice clasice (ambasada si legatia) si de
tip nou (misiunile diplomatice ale statelor, misiunile organizatiilor internati
onale pe langa state, inaltii comisari).
? Temporare: misiuni speciale, misiuni de buna vointa, trimisii itineranti
, observatorii.
Exceptii:
- Misiunile Vaticanului;
- Misiunile Libiei.
- Oficiile consulare. (Reglementare - Conventia de la Viena din 1963)
Dreptul statelor de a trimite si primi misiuni diplomatice poarta denumirea de d
rept de legatie.
Dreptul de legatie:
- Activ;
- Pasiv.
Statul care trimite misiunile diplomatice (activ) poarta denumirea de stat acred
itant.
Statul care primeste misiunile diplomatice poarta denumirea de stat acreditar.
Ambasada
Ambasada reprezinta misiunea diplomatica cu cel mai mare grad de reprezentare.
Ambasada este condusa de un ambasador extraordinar si plenipotentiar.
Structura ambasadei
- Cancelaria ambasadei;
- Biroul atasatului militar;
- Biroul economic si comercial (unele ambasade acrediteaza si biroul finan
ciar);
- Biroul cultural;
- Biroul atasatului de presa;
- Cancelaria consulara.

Personalul ambasadei
- Personal diplomatic: ambasadorul, ministrii consilieri, consilierii, ata
satii si secretarii.
- Personal tehnic si administrativ;
- Personal de serviciu.
Functiile misiunilor diplomatice
- Ambasada reprezinta statul acreditant pe teritoriul statului acreditar.
- Ambasada apara interesele statului acreditant si ale cetatenilor proprii
pe teritoriul statului acreditar.
- Ambasada urmareste modul de ducere la indeplinire a prevederilor tratate
lor si conventiilor incheiate intre cele doua state.
- Ambasada se intereseaza pe cai licite cu privire la situatia existenta p
e teritoriul statului acreditar.
- Ambasadele pot purta negocieri in domeniul economic, comercial, stiintif
ic etc.
Obligatiile misiunii diplomatice pe teritoriul statului acreditar
- Sa respecte legislatia statului acreditar;
- Sa cunosaca si sa respecte obiceiurile statului acreditar;
- Sa nu foloseasca sediul misiuni diplomatice in alte scopuri decat cele p
revazute in conventia din 1961.
Eseu de 2-3 pagini: (cine vrea)
- Modalitati de rezolvare pasnica a diferendelor internationale;
- Legalitatea interventiei militare din partea unor state pe teritoriul al
tor state;
- Regimul juridic al marii libere;
- Egalitatea suverana a statelor.

Oficiile consulare
Aceste oficii consulare reprezinta organe externe ale statului pentru re
latiile internationale, care sunt coordoonate de catre ambasade.
Oficiile consulare sunt acreditate pe langa organele locale ale statului
acreditar.
Oficiile consulare, spre deosebire de ambasade nu au o functie de reprez
entare politica.
Oficiile consulare isi exercita competenta numai intr-o anumita regiune
a statului acreditar, acesta purtand denumirea de circumsriptie consulara.
Consulul este investit in functie prin inmanarea patentei consulare, care este e
chivalentul scrisorii de acreditare, dupa ce acesta primeste acceptul din partea
autoritatii statului acreditar, accept care poarta denumirea de exeqvatur consu
lar.
(sa citim Conventia de la Viena)
Personalul diplomatic si consular, precum si membrii lor de familie, ben
eficiaza in vederea indeplinirii in bune conditii a atributiilor ce le revin de
un anumit statut juridic privilegiat, care contine inviolabilitati, imunitati si
privilegii diplomatice si consulare.
Inviolabilitatile reprezinta obligatiile statelor acreditare de a feri m
isiunile diplomatice si personalul acestora impotriva oricaror atacuri fizice sa
u morale.
Imunitatile reprezinta exceptari pentru personalul diplomatic si consul
ar de la legislatia statelor acreditare.
Privilegiile reprezinta avantaje create pentru personalul diplomatic si
consular in diferite domenii.
Inviolabilitatea se refera la inviolabilitatea sediului misiunii diploma
tice, arhivei diplomatice si corespondentei.
Inviolabilitatea sediului. In conformitate cu prevederile Conventiei de
la Viena din 1961, sediul misiunii beneficiaza de o inviolabilitate absoluta, in
sensul ca nimeni nu poate patrunde in sediul misiunii sub nici o forma, decat c
u acceptul sefului misiunii diplomatice. Deasemenea bunurile misiunii nu pot fac
e obiectul perchezitiilor sau rechizitiilor.
Arhiva diplomatica beneficiaza de inviolabilitate absoluta, in sensul ca
aceasta este inviolabila oriunde si oricand in situatia in care se produce muta
rea sediului misiunii diplomatice, pe tot parcursul acesteia, in situatia in car
e statele intrerup relatiile diplomatice, precum si in situatia in care statele
se afla in conflict armat deschis.
Inviolabilitatea corespondentei nu este absoluta, dar aceasta cuprinde:
- Folosirea curierilor diplomatici si a corespondentei cifrate;
- Infiintarea unui post de radio propriu de catre ambasada dar numai cu ac
ordul statului acreditar;
- Inviolabilitatea valizei diplomatice.
Imunitatile juridice cuprind:
- Imunitatea de jurisdictie penala;
- Imunitatea de jurisdictie civila;
- Imunitatea de jurisdictie administrativa.
Are un caracter absolut, adica diplomatul nu poate fi tras la raspundere penala
pe teritoriul statului acreditar, indiferent de fapta comisa, insa el poate fi d
eclarat persona non grata, situatie in care statul acredidant trebuie sa-l reche
me in tara in cel mai scurt timp.
Imunitatea de jurisdictie civila nu are caracter absolut, de la ea intalnim urma
toarele exceptii:
- Atunci cand ambasadorul sau diplomatul detine in proprietate particulara
un imobil aflat pe teritoriul statului acreditar;
- Atunci cand diplomatul are calitatea de executor testamentar;
- Atunci cand diplomatul desfasora o activitate in urma careia rezulta ava
ntaje materiale sau pecuniare.
Imunitatea de jurisdictie administrativa, aceasta presupune ca diplomatul nu poa
te fi sanctionat cu amenda administrativa sau inchisoare contraventionala.

Populatia
Pe teritoriul unui stat, la un moment dat pot fi intalnite urmatoarele c
ategorii de persoane:
- Cetatenii statului respectiv;
- Cetatenii straini;
- Persoane fara cetatenie (apatrizii);
- Persoanele care au mai multe cetatenii.
Sunt obligati sa respecte legislatia statului respectiv, cu exceptia celor care
beneficiaza de un regim juridic deosebit.
Modul de dobandire a cetateniei
- Prin nastere:
? jus sangvinis (de la parinti): copilul dobandeste cetatenia parintilor i
ndiferent de locul in care s-a nascut.
? jus soli (tara in care te nasti): copilul dobandeste cetatenia statului
pe teritoriul caruia s-a nascut, indiferent de cetatenia pe care o au parintii.
- Naturalizarea reprezinta echivalentul dobandirii cetateniei la cerere.
Statele impun anumite conditii pentru acordarea naturalizarii:
? Conditii de domiciliere (sa locuiesti o anumita perioada pe teritoriul t
arii respective);
? Cunoasterea limbii statului respectiv;
? Dovada detinerii unor mijloace de intretinere;
? Sa nu fi savarsit fapte care sa aduca atingere intereselor statului resp
ectiv.
? Etc.
Modalitati de pierdere a cetateniei
- Retragerea cetateniei ca sanctiune:
? Daca persoana respectiva a comis fapte care aduc atingere intereselor st
atului respectiv si integritatii acestuia;
? Daca persoana se inroleaza in fortele armate ale altui stat, care este i
n conflict armat cu statul de cetatenie;
? Daca persoana respectiva apartine unui grup terorist sau comite infracti
uni internationale impotriva statului de cetatenie;
? Daca persoana respectiva aduce atingere suveranitatii statului de cetate
nie.
? Unele state retrag cetatenia cand considera ca aceasta a fost obtinuta i
n mod fraudulos.
- Renuntare la cetatenie.
Regimul juridic al strainilor
- Regimul national. Strainii beneficiaza de aceleasi drepturi si obligatii
ca resortisantii (cetatenii statului respectiv), cu exceptia drepturilor politi
ce.
- Regimul special. Strainii pot beneficia si de alte categorii de drepturi
pe teritoriul statului respectiv.
- Regimul clauzei natiunii cel mai favorizate.
- Regimul mixt.
Regimul juridic al refugiatilor
Refugiatii sunt o masa de oameni care isi parasesc propriul stat din mot
ive etnice, religioase, economice politice sau din cauza unor calamitati natural
e, se refugiaza pe teritoriul altui stat fara sa ceara cetatenia acestuia, iar d
upa ce conditiile care i-au determinat sa se refugieze au incetat, se reintorc p
e teritoriul statului lor.

Poate ne da la test si sa definim un termen.

Etapele incheierii tratatelor

- Negocierea tratatelor. Tratatele sunt negociate de catre: sefii de state
(tratatele de baza), Prim-ministrii, Ministrii in aria lor de resort, sefii mis
iunilor diplomatice si reprezentantii statelor specialisti in anumite domenii. A
cestia din urma, pentru a negocia tratatul au nevoie de o imputernicire speciala
denumita depline puteri.
- Semnarea tratatelor. Tratatele sunt semnate de catre cei in drept dupa i
ncetarea negocierilor, dar intre negociere si semnarea definitiva exista inca do
ua modalitati de semnare, si anume: parafarea (semnarea cu initiale), semnarea a
d referendum (realizata de catre cel care a avut imputernicirea de a negocia tra
tatul dar nu si de a-l semna.
- Modalitatile prin care produc efecte juridice:
? In urma semnarii definitive, cand chiar in textul tratatului se prevede
acest lucru;
? In urma ratificarii;
? In urma aderarii.
Ratificarea este un act juridic international prin care tratatele intra in vigoa
re dupa ce statele l-au negociat si l-au supus spre dezbatere Parlamentelor pent
ru a i se acorda forta juridica necesara de a produce efectele juridice.
Urmatoarele tratate trebuie supuse ratificarii (obligatoriu):
- Tratatele care prevad in continutul lor modificarea legislatiei interne
a statelor;
- Tratatele care prevad obligatii financiare pentru state;
- Tratatele care prevad in continutul lor cesiuni de teritorii;
- Tratate care implica respectarea drepturilor omului.
Solutionarea diferendelor se realizeaza pe doua cai:
? Prin intermediul mijloacelor politico-diplomatice: tratativele directe i
ntre state, acordarea bunelor oficii (un tert aduce la masa tratativelor partile
aflate in litigiu), medierea (tertul aduce la masa tratativelor partile in liti
giu si propune solutii), concilierea internationala, ancheta internationala.
? Prin intermediul mijloacelor jurisdictionale: arbitrajul international s
i justitia internationala (Curtea Internationala de Justitie).
Curtea Internationala de Justitie
Pot apela doar statele societatii internationale la CIJ.
Statele recurg la serviciile CIJ doar in baza acordului lor de vointa. D
in acel moment isi asuma responsabilitatea de a respecta intru totul hotararile
Curtii. Daca nu respecta aceste hotarari statele sunt sanctionate.