BOALA PARKINSON

Boala Parkinson este o boală degenerativă ce survine în urma distrugerii lente şi

progresive a neuronilor. Întrucât zona afectată joacă un rol important în controlul mişcărilor,
pacienţii prezintă gesturi rigide, sacadate şi incontrolabile, tremor şi instabilitate posturală.

Tulburările legate de boala Parkinson apar cel mai adesea între 50 şi 70 ani; vârsta
medie de apariţie a bolii este de 57 ani. La început, simptomele pot fi confundate cu
procesul normal de îmbătrânire, dar pe măsura agravării acestora, diagnosticul devine
evident. În momentul manifestării primelor simptome, se crede că între 60% şi 80% din
celulele din zona de control a activităţilor motorii sunt deja distruse.

Semne si simptome
Cele trei semne cardinale ale bolii Parkinson sunt: tremorul de repaus, rigiditatea şi
bradikinezia. Dintre acestea, două sunt esenţiale pentru stabilirea diagnosticului. Instabilitatea
posturală este al patrulea semn cardinal, dar survine tardiv, de obicei după 8 ani de evoluţie a
bolii.

 În 70% din cazuri, gesturile ritmice incontrolabile ale mâinilor, capului sau picioarelor
constituie primul simptom şi se manifestă în special în repaus şi în perioadele de stres.
Tremorul este diminuat în timpul mişcărilor şi dispare în somn, este accentuat de stres
şi de oboseală. Tremorul devine mai puţin evident pe masura evoluţiei bolii.
 Rigiditatea se referă la creşterea rezistenţei la mobilizarea pasivă a muşchilor şi este
mai evidentă la mişcările voluntare ale membrului contralateral.
 Bradikinezia se referă la lentoarea mişcărilor, dar include şi scăderea mişcărilor
spontane şi scăderea amplitudinii mişcărilor. Bradikinezia este vizibilă prin
micrografie (scris de mână mic, ilizibil), hipomimie (diminuarea mişcărilor mimice),
clipit rar şi hipofonie (voce diminuată).
 Instabilitatea posturală se referă la tulburările de echilibru şi coordonare. Apariţia sa
este o etapa importantă în evoluţia bolii, deoarece instabilitatea posturală este dificil
tratabila şi este o sursa comună de invaliditate în stadiile avansate ale bolii.
 Demenţa survine tardiv în evoluţia bolii Parkinson şi afectează 15% - 30% din
pacienţi. Memoria recentă este afectată.

Alte semne sunt:

 tulburări ale somnului

 dificultăţi la deglutiţie
 sialoree (salivaţie abundentă)
  micrografie (scris mic, ilizibil)
 hipofonie (voce diminuată, monotonă) şi dificultăţi la articularea cuvintelor
 incontinenţă urinară şi constipaţie, datorită alterarii funcţiei intestinului şi vezicii
 confuzie, pierderea memoriei
 tulburări ale mersului, cu paşi mici, târşâiţi; tendinţa accentuată spre cădere prin
pierderea reflexelor posturale
 pierderea balansului braţelor în timpul mersului
 hipotensiune ortostatică
 dermatită seboreică
 modificări ale personalităţii

Cauze şi factori de risc

Celulele nervoase afectate de boala Parkinson sunt situate într-o zona numită
substantia nigra (substanţa neagră) din centrul creierului. Aceste celule produc dopamină, un
neurotransmiţător care permite controlarea mişcărilor.

Prin moartea celulelor din substanţa neagră, boala Parkinson creează un deficit de
dopamină. În mod normal, controlul mişcărilor este rezultatul unui echilibru dintre cantitatea
de dopamină şi acetilcolină (un alt neurotransmiţător). Prin pierderea acestui echilibru, rezulta
tremorul, rigiditatea şi pierderea coordonării.

Cauza pierderii progresive a neuronilor în boala Parkinson rămâne însă necunoscută.

Oamenii de ştiinţă indică o asociere dintre factorii de mediu şi cei genetici.

Factorii de mediu:

 expunerea precoce sau prelungită la substanţe poluante chimice sau la pesticide

(ierbicide şi insecticide)
 consumul unui drog (MPTP) poate cauza semnele şi simptomele bolii Parkinson –
drogul are un efect similar pesticidelor
 medicamente neuroleptice (fenotiazina) sau substanţele care blochează receptorii de
dopamină
 intoxicaţia cu monoxid de carbon sau cu mangan
 hidrocefalia, tumorile craniene, hematom subdural, boala Wilson, tulburările
idiopatice degenerative

Factorii genetici:

 toate cauzele genetice cunoscute explica mai puţin de 5% din cazurile de

Parkinson.Au fost descoperite o serie de gene ce aduc o contributie la aparitia bolii
Parkinson cea mai importanta fiind LRRK2 sau dardarin.

Mecanisme biochimice asociate bolii Parkinson:

 Principalele simptome ale bolii Parkinson sunt contractiile musculare
excesive.Acetilcolina controleaza contractia musculara prin intermediul celor 5 receptori
colinergici:m1 , m2 , m3 , m4 si m5.Receptorii m1,3,5 sunt stimulatori in timp ce 2 si 4 sunt
inhibitori ai contractiei musculare.Efectul stimulator combinat al receptorilor 1 , 3 si 5 este
mai puternic decat efectul global inhibitor generat de receptorii 2 si 4 astfel ca per total
efectul acetilcolinic este unul de stimulare a contractiei.

Dopamina afecteaza contractia prin intermediul celor 5 receptori dopaminici:D1 , D2 ,

D3 , D4 si D5.Asemanator cazului acetilcolinei , receptorii D2 , D3 si D4 sunt inhibitori in timp
ce D1 si D5 sunt stimulatori.Global se manifesta un efect de inhibare a contractiei musculare
de catre dopamina.

Boala Parkinson survine in momentul in care efectul dopaminic este mai scazut decat
cel acetilcolinic.Boala apare mai degraba deficientei de dopamina decat excesului de
acetilcolina.

Simptomele incep sa apara dupa o reducere cu aproape 25%a activitatii neuronilor

dopaminergici.Nivelul dopaminei tinde in continuare sa scada incet de-a lungul timpului ,
ducand la agravarea bolii.

Neuronii Dopaminergici:
Dopamina este produsa in neuronii dopaminergici , a caror singura functie este
producerea acesteia.Deasemenea acestea sunt printre putine celule care nu se
reproduc.Asadar avem parte in boala Parkinson de o pierdere ireversibila de celule.Dar de-a
lungul timpului a fost demonstrat ca instalarea si agravarea bolii nu se produce neaparat
datorita apoptozei celulelor dopaminergice ci cat in primul rand datorita micsorarii
dramatice a secretiei acestora.Cu toate acestea , speculatiile privitoare la pierderi masive de
celule in boala Parkinson persista.

Cum am precizat si inainte , cauza principala a bolii o reprezinta producerea

insuficienta de dopamina , care este fabricata de neuronii dopaminergici pe urmatoarea
cale:

L-tirozina → L- dopa→dopamina

Prima etapa este catalizata de enzima tirozin 3 monooxigenaza(cunoscuta inainte ca

tirozin hidroxilaza):

L tirozina + FH4 + O2 +Fe2+ → L dopa + FH2 + H2O + Fe2+

Deci pt formarea L dopa avem nevoie de O2 , de Fe2+ si de acid tetrahidrofolic.

Activitatea enzimei este foarte scazuta in cazul bolii , ajungand chiar pana la 10%.Acest lucru
indica faptul ca unul din factorii sunt mentionati sunt in cantitati insuficiente.
 Urmatoarea etapa este catalizata de enzima aromatic L-aminoacid
decarboxilaza(cunoscuta si ca dopa decarboxilaza) .Reactia este urmatoarea:

L dopa + piridoxal fosfat → dopamina + piridoxal fosfat + CO2

Deci activitatea enzimei ce catalizeaza aceasta reactie scade sau creste in functie de
cantitatea de piridoxal fosfat . Deasemenea , activitatea enzimei in cazul bolii este afectata
ajungand pana la 25% sau mai putin.

Pe langa cele 2 enzime utilizate in sinteza dopaminei mai avem nevoie si de 3

coenzime , acestea asistand enzimele in activitatea lor.Unele enzime , inclusiv cele din cadrul
procesului de sinteza a dopaminei, sunt nefunctionala fara coenzimele aferente.

Cele 3 coenzime necesare sunt:FH4 , piridoxal fosfat si NADH(necesar pt sinteza

primelor 2)

Pentru a preveni boala Parkinson dopamina trebuie sa stimuleze receptorii dopaminici

care la randul lor trebuie sa stimuleze proteinele G;acestea constau din 3 subunitati : alpha
beta si gamma. Exista 3 tipuri de subunitati beta(1 2 si 4) si 7 tipuri de subunitati gamma(2 3
4 5 7 10 11).Importanta acestora insa este minora deoarece contributia lor este oarecum
nesemnificativa.Ceea ce conteaza este insa subunitatea alpha deoarece ea , prin configuratia
ei, poate ameliora sau agrava boala. Exista 5 tipuri de subunitate alpha:

→Proteine G care agraveaza boala Parkinson: Gs 1 alpha

→Proteine G care amelioreaza boala:Gi 1 alpha , Gi 2 alpha , Gi 3 alpha

→Proteine G care influenteaza nesemnificativ boala:Go alpha

Singurul scop al dopaminei ce stimuleaza receptorii aferenti este sa produca ruperea

subunitatii alpha de proteina G . Odata eliberata , subunitatea alpha, prin intermediul AMP-
ului ciclic a carui sinteza o stimuleaza isi indeplineste rolul si anume de a inhiba celula asupra
careia actioneaza.

Neuromelanina:

In celulele implicate in boala Parkinson se produce dopamina.In melanocite se

produce pigmentul melanina.Desi produc compusi diferiti ambele tipuri de celule pornesc in
sinteza lor de la L tirozina si trec prin stadiul de L dopa.

In celule dopaminergice , in cazul imposibilitatii producerii dopaminei se poate

sintetiza accidental melanina.In creier aceasta se va numi neuromelanina datorita
secventelor proteice diferite la care este atasata.Cu toate acestea , acesta nu este un
mecanism normal , decurgand diferit de cel ce are loc in piele.Creierul sanatos se presupune
ca ar trebui sa fie mai intunecat in zona numita substancia nigra.Cu toate acestea , acest
lucru se datoreaza mecanismelor biochimice ce nu functioneaza corespunzator.Cum in cazul
bolii Parkinson in acea zona nu se produce L dopa nu se va putea produce in consecinta nici
melanina.Deci persoanele cu boala Parkinson pot tinde sa nu aiba substancia nigra atat de
pigmentata ca alti oameni.In ciuda acestui fapt acest lucru nu este patologic pt ca melanina
oricum nu ar fi trebuit sa se gaseasca la acest nivel.

Celulele lezate:

Mecanismul principal prin care celulele pot fi lezate in boala Parkinson este acela prin
care L tirozina ar trebui sa treaca in L dopa , acest lucru nemaiavand loc;reactia anormala are
loc in absenta tetrahidrofolatului:

L tirozina +Fe2+ + O2 →L tirozina + Fe3+ + O2-(anion superoxid)

Ca urmare nu se formeaza L dopa si pe deasupra se formeaza anionul superoxid care

este foarte daunator celulei.Deci , principala masura care trebuie luata pt a preveni lezarea
celulelor este asigurarea elementelor necesare pt formarea L dopa si anume:L tirozina , FH4
si ionul feros.

Vitaminele C si E sunt uzitate in prevenirea distrugerii celulelor in boala Parkinson

deoarece ele asista 2 enzime situate in creier care au menirea de a neutraliza anionul
superoxid odata format:

Superoxid dismutaza : 2 O2- + 2H+ → H2O2 + O2

Catalaza: H2O2 → H2O + ½ O2

Problema cu uzitarea vitaminelor C si E este ca ele produc decat neutralizarea

anionului superoxid si nu intervin deloc in reglarea mecanismului defect care a dus la
formarea respectivului anion.

Corpii Lewy:

Acestia se gasesc in citoplasma unor neuroni.Acestia sunt adesea catalogati drept

„cosuri de gunoi „ ale celulei neuronale deoarece aici se depoziteaza toate substantele
neutilizabile de catre celula.Acestia reprezinta un simptom celular deoarece prezenta lor
indica distrugerea celulara.Ei sunt alcatuiti din filamente dense.Aceste filamente contin
ubiquitina, alpha sinucleina , si neurofilamente proteice.Corpii Lewy sunt adesea asociati cu
boala Parkinson.Cu toate aceste ei nu apar doar in cadrul acesteia si pot fi regasiti si in Boala
Alzheimer si in sindromul Hallervorden – Spatz.

PANA NICOLAE
GRUPA 6 SERIA I