1.

3 CORELAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CU MEDIUL DE

AFACERI
Mediul de afaceri se află într-o continuă schimbare. Astăzi, companiile trebuie să facă faţă
unor noi provocări. Succesul lor depinde de abilitatea de a opera la nivel global. Acest aspect
rezidă din amplificarea în volum şi structură a schimburilor comerciale. Sistemele
informaţionale furnizează potenţialul analitic şi cel de comunicare de care au nevoie firmele
pentru a-şi administra afacerile la scară globală. Desfăşurarea şi controlul operaţiunilor în
formă multinaţională necesită comunicarea cu furnizorii şi distribuitorii 24 de ore din 24, între
diferite localităţi de pe glob.
Globalizarea economiei şi tehnologia informaţiilor au determinat o intensificare a competiţiei
pe pieţele internaţionale. In acest nou cadru, firmele nu mai sunt avantajate de existenţa
pieţelor protejate, ci trebuie să facă faţă concurenţei deschise. Informaţia, în acest caz, joacă
un rol strategic pentru succesul afacerilor.
Dezvoltarea socială şi diviziunea muncii se află într-o relaţie nemijlocită.
Trecerea societăţii dintr-o etapă în alta este asociată cu perfecţionarea diviziunii muncii. Alvin
Toffler în „Al treilea val", defineşte „valurile" ca fiind marile transformări sociale care au
direcţionat evoluţia omenirii până în prezent.
Primul val a fost cel ce a caracterizat trecerea de la viaţa nomadă a omului primitiv la
agricultură, când, datorită opririi din peregrinare, şi-a putut organiza superior viaţa, edificând
locuinţe şi cultivând pământul.
Al doilea val s-a datorat trecerii de la agricultură şi meşteşuguri la industriile mecanice, spre
finele secolului al XVIII-lea. Felul de viaţă al omului s-a schimbat radical o dată cu această
mutaţie. Condiţiile de muncă s-au îmbunătăţit, cerinţele culturale au sporit şi s-a atins un nivel
superior de productivitate şi, implicit, de viaţă.
Cel de-al treilea val este marcat de impunerea informaţiei ca resursă fundamentală de viaţă a
omului şi se petrece în zilele noastre, în cazul acestei mutaţii, informaţia pune în mişcare atât
tehnologiile pentru transformările fizice necesare societăţii, cât şi managementul. Vitezele de
lucru, ca şi calitatea lucrărilor cresc considerabil. Cerinţele intelectuale sunt acum cele mai
pregnante. Simbolurile şi modelele devin esenţiale la acest stadiu al dezvoltării.
Comportamentul individului este supralicitat. Totul porneşte de la om şi se propagă printr-o
tehnologie rapidă spre el însuşi. Aceasta poate să-l afecteze mult mai profund decât în cadrul
celui de-al 2-lea val. Pregătirea omului pentru a face faţă impetuozităţii informaţionale,
precum şi răspunderile sale se acutizează. Cel mai mult este influenţată de către al 3-lea val
activitatea de conducere.
Informaţia este „materia primă" a managementului. Exerciţiile de responsabilitate accentuată
sunt cantonate în cea mai mare parte în această zonă a activităţii umane. Productivitatea
managementului trebuie să fie compatibilă cu cea a tehnologiilor de transformare fizică.
Relaţia dintre productivitate şi calitate, pe de o parte, şi diviziunea muncii, pe de altă parte,
fiind evidentă, se impune o perfecţionare a calităţii şi productivităţii managementului, în acest
sens, precursorii ştiinţei managementului au intuit cerinţele evoluţiei şi au făcut primele
demersuri comunicaţionale pe care trebuie să le cunoaştem şi, mai ales, a căror evoluţie
trebuie întreţinută în continuare.
O altă influentă majoră vizează mediul intern al organizaţiei, inclusiv managementul acesteia,
în varianta clasică, firmele de afaceri dispun de o structură ierarhică, cu un grad ridicat de
centralizare, şi folosesc un set de proceduri de operare standard pentru a realiza o producţie de
masă. Noua abordare a organizării şi conducerii firmelor de afaceri se caracterizează prin
aplatizarea ierarhiei sistemului de conducere, prin descentralizare şi creşterea flexibilităţii
organizaţiei de a se adapta la schimbările care apar în mediul de afaceri. Pentru a putea
implementa într-o organizaţie această nouă abordare, este necesar să se utilizeze pe scară
largă tehnologia informaţiilor.
Studiul sistemelor informaţionale are un caracter multidisciplinar şi cuprinde două modalităţi
de abordare - una tehnică şi una comportamentală. Abordarea tehnică se bazează pe
următoarele discipline: management ştiinţific, ştiinţa calculatoarelor şi cercetări operaţionale.
Abordarea comportamentală se bazează pe psihologie, sociologie şi ştiinţele politice. Ştiinţa
calculatoarelor se concentrează asupra teoriei calculatoarelor, asupra metodelor de calcul şi a
metodelor de stocare şi de accesare a datelor.
Managementul ştiinţific pune accentul pe dezvoltarea de modele pentru adoptarea deciziilor
manageriale şi pe alte practici specifice managementului organizaţiei. Cercetările operaţionale
atribuie, prin tehnicile matematice destinate optimizării parametrilor selectaţi de organizaţie,
cum sunt controlul stocurilor, optimizarea cheltuielilor de transport şi costul tranzacţiilor, o
valoare adăugată organizaţiei, prin utilizarea cât mai eficientă a resurselor disponibile.
Majoritatea problemelor comportamentale dintr-o organizaţie nu poate fi exprimată folosind
modele normative. Sociologii se concentrează asupra impactului sistemelor informaţionale
asupra grupurilor, organizaţiilor şi societăţii în ansamblu. Specialiştii în domeniul ştiinţelor
politice investighează impactul politic al utilizării sistemelor informaţionale. Psihologii sunt
preocupaţi de reacţia individuală a personalului angajat faţă de sistemul informaţional şi de
modelele cognitive ale raţionamentului uman.
În această nouă eră a competiţiei economice, în care firmele încearcă să se redescopere,
abundă oportunităţile şi ameninţările. Fuziunea dintre domeniile informaticii,
telecomunicaţiilor, publicisticii şi divertismentului, precum şi extinderea universală a
Internetului şi a altor componente ale comerţului electronic prezintă avantaje strategice şi
ameninţări pentru orice firmă. Managerii firmelor sunt nerăbdători să utilizeze cât mai rapid
această puternică combinaţie dintre unitatea de afaceri, firmă, industrie şi infrastructurile
publice. Totuşi, multe firme fac eforturi financiare mari în vederea investirii în tehnologia
informaţională, încercând să aleagă varianta optimă din multitudinea de variante tehnice şi
economice şi căutând să realizeze un echilibru optim al posibilităţilor la nivelurile firmei şi
unităţii de afaceri. Totodată, managerii trebuie să conştientizeze modul în care infrastructura
informaţională a firmei se intersectează cu infrastructurile publice şi cu infrastructura noii
industrii care apare - cea a Internetului şi comerţului electronic.
Dacă în trecut existau doar câteva infrastructuri limitate care furnizau căi de acces spre clienţi,
astăzi acestea sunt mult mai multe. În secolul XXI, când cash-flow-ul firmelor este din ce în
ce mai des prezent online, deciziile pe termen lung privind investiţiile în infrastructura
informaţională vor diferenţia capacităţile competitive ale firmelor. Oportunităţile oferite de
noile infrastructuri electronice vor face posibilă verificarea multor procese de luare a
deciziilor organizaţionale. Personalul angajat va reprezenta în continuare investiţia cea mai
importantă a unei firme, însă infrastructura cu care aceasta va opera va fi electronică. De
asemenea, odată cu creşterea importanţei noii infrastructuri electronice se va observa şi o
scădere a importanţei bunurilor fizice şi a amplasării acestora.
Deja, se observă că tehnologia informaţională este de importanţă majoră pentru toate
organizaţiile moderne, atât în desfăşurarea afacerilor pe cale electronică (comerţ electronic),
cât şi în ceea ce priveşte contactul cu clienţii, cu furnizorii, sau cu partenerii strategici.